Așa zisa luptă împotriva abuzurilor în Justiție: o minciună sfruntată

De prea mult timp, justiția, statul de drept în general sunt sub un furibund și parșiv asediu dinspre zona politico-mediatică. Practic, totul pare a pleca de la o minciună sfruntată și anume că jurnaliștii și politicienii vârf de lance al atacului ar fi susținători ai luptei anticorupției, ei având un dinte doar împotriva șefilor SRI, DNA etc.

Este o nuanță pe care s-a țesut cu răbdare și perseverență în mult prea lungile și multele emisiuni  de la ore de maximă audiență. Ani de zile, cu răbdare s-a construit cadrul în care se desfășoară un adevărat linșaj media. ”Știți – pare a se spune – noi nu avem nimic cu lupta anticorupție, cu instituțile statului de drept, noi luptăm doar împotriva ticăloșilor care fac abuzuri”. Am văzut nenumărate adevărate rechizitorii prin care se denunțau acte de corupție, se fluturau ”probe” (de exemplu, nu odată Mihai Gâdea flutura niște hârtii care ar dovedi ceva și care ar urma să poată fi văzute pe siteul lor. Iteresant dar pe site nu apărea niciodată nimic, dacă analizai înregistrarea  frame cu frame observai că de fapt acele hârtii nu erau decât desfăășurătorul emisiunii).

Aceste acuzații țineau trei zile iar când se încerca analizia lor se dovedeau doar niște baloane de săpun, niște argumentații care aveau la bază o mică minciună au o interpretare forțată a ceva pe care se țesea o construcție logică în care se introduceau din când în când artificial elemente care să ajute ajungerea la ținta dorită.

”Probele” erau niște ghidușii, de cele mai multe ori, fabricate, uneori dincolo de limita bunului simț. Diferite afirmații făcute cu mare perseverență în studiourile de execuție ale, popular numiților, Mâncători de Rahat, repetate până la obsesie intrau cumva în conștiința telespectatorului ca un fel de repere de referință. Astfel că, peste o vreme, ceea ce țesuseră pe o mică minciună era folosit ca argument, telespectatorul amintindu-și că ”da, am auzit de chestia aceasta” nemaiștiind unde, dar asta nu conta. Practic era vorba de crearea unei minciuni mari argumentată de minciuni ici și multe.

Dacă ne uităm la politicianii și jurnaliștii care acum se rup în figuri cu dezvăluiri ale ”statului paralel”, fie au avut sau au probleme jîn justiție, fie sunt vajnici angajați ai unor moguli cărora, dacă le spui ”penali” le faci un mare compliment.

Toți își doresc subordonarea justiției pentru a o putea controla, o justiție prea incisivă însemnând pentru ei drumul spre pușcărie, ei știind că la o analiză a faptelor lor din trecut nu poate duce decât acolo. Toți cei care își doresc astăzi să și-o subordoneze din nou și să împiedice serviciile să o mai ajute și-au dorit asta și înainte de protocoalele SRI-DNA. Și înainte ca Maior, Coldea și Koveși să ajungă cei mai puternici oameni în stat. Atitudinea lor nu este o reacție la nimic altceva decât la frica de închisoare. Culmea este că niciunul din ei nu pote să își justifice nici 10% din avere … o fi vreo coincidență? Greu de crezut..

De fapt lepre de teapa unora ca Tăriceanu, Dragnea, Voiculescu, Năstase etc nu au dorit niciun fel de luptă anticorupție. Și au acționat împotriva noii ordini de stat și a celor care încercau să o impună, imediat după 2005, când au început să se teamă că și afacerile lor ilicite vor ajunge să fie judecate la un moment dat. Unii s-au opus pe față, cu furie, asumându-și direct războiul, precum Voiculescu, ceilalți mai pe tăcute, folosindu-se de marionetele din partidele lor. O demonstrează chiar faptul că  înființarea DNA și a ANI, decuplarea CSM și a Înaltei Curți de la rețelele  mafiote din magistratură au fost întâmpinate cu huiduieli și cu proteste disperate, nu cu aplauze, cum ar fi trebuit să se întâmple dacă liderii PSD, PNL, PC, PRM și UDMR chiar ar fi pus mai presus binele comun decât interesele lor meschine. Dacă vreți să vă amintiți cât de îngroziți au fost din totdeauna de ideea că cineva i-ar putea întreba cum și-au făcut banii, cred că nimeni nu se îndoiește de faptul că argumentele invocate de Florin Iordache, Eugen Nicolicea, Mate Andraș-Levente, Lucian Bolcaș, Marcu Tudor și Sergiu Andon, complet anapoda, în Parlament, în octombrie 2006 aveau ca rol să îi ajute  să nu fie obligați la declararea averilor, dar mai ales a modului în care și le-au făcut.

În vremea aceea, lupta anticorupție nu era decât o amenințare ce părea a se profila asemeni unei furtuni, undeva. Departe la un orizont ce putea fi evitat. Nici vorbă de abuzuri, pentru că, după cum reiese din dialogurile fostului șef al FBI cu Băsescu, Maior și Kovesi, la finele lui 2006 statul încă cerea ajutor pentru a deveni mai eficient. De abia atunci, Robert Mueller le-a sugerat să găsească ”posibilitatea legală” de a folosi interceptările telefonice ca probatoriu în instanțe.De întâmplat s-a întâmplat mult mai târziu. Cât despre protocolul SRI – DNA, el a fost semnat în 2009.

Prin 2005 C.P Tăriceanu cerea insistent să fie informat de procurori când începeau o anchetă la adresa unui membru al guvernului (guvernul lui dovedintu-se a fi cel mai penal guvern din istoria României). S-a dovedit că de fapt el dorea să poată bloca dosarele, ca și până atunci.

Nu avem cum să nu ne întrebăm, dacă problema PSD-ALDE-Voiculescu cu justiția a apărut doar odată cu abuzurile, de ce l-au suspendat pe Băsescu în 2007? Ce abuzuri erau atunci? A comis Daniel Morar vreun abuz? De ce nu ni le prezintă Tăriceanu și Antena 3? Nu a comis abuzuri sau vor să-și protejeze aliatul din Curtea Constituțională? Or fi uitat că în documentul prin care au cerut în Parlament, în 2007, suspendarea preşedintelui au dat ca exemple de ingerințe în treburile justiției faptul că ”a cerut procurorilor să redeschidă dosarele penale privind Bancorex şi Banca Agricolă” și că a declarat că foarte mulți magistrați sunt corupți? Acum 11 ani, ca și astăzi, ce îi deranjează pe cei cu probleme în justiție este chiar justiția și revigorarea ei, cu sprijinul partenerilor strategici. Protocoalele SRI nu sunt decât un alt pretext pentru a opri lupta anticorupție. Așa cum au fost, în 2007, la suspendarea președintelui, acuzațiile ridicole de mai sus.

Se vorbește tot mai des despre implicarea la DNA a ofițerilor CIA, adică de implicarea americanilor în justiție… interesant. Tăriceanu și nu numai, o amintește  în ultima vreme cu insistență, oare cum se explică că ambasada SUA nu doar că nu a jubilat când Patriciu a fost arestat, ba chiar s-a declarat îngrijorată, după cum reiese din cablograma trimisă la Washington pe 6 iunie 2005? Citez: „Managementul Rompetrol se teme, pe bună dreptate, că punerea sub acuzare (sau condamnarea, bineînțeles) ar putea să ducă la prăbușirea companiei. Compania are planuri în desfășurare de a-și extinde operațiunile în Kazahstan și Rusia astfel încât să se poată baza pe surse solide de țiței pentru rafinăriile sale. Sursele financiare necesare pentru această extindere sunt acum, în mod firesc, în pericol (…) De subliniat că o astfel de criză a Rompetrol ar putea avea un impact politic și economic mult mai larg. Compania contribuie cu aproximativ 7% din totalul veniturilor colectate la bugetul de stat, adică în jur de 2% din Produsul Intern Brut total…”.

Americanii recunoșteau, dincolo de impactul asupra României a Crizei de la Romăetrol l-ar avea asupra României, că dosarul îi interesa și pentru că ancheta îl viza inclusiv pe ”vicepreședintele Rompetrol, Phil Stephenson, cetățean SUA, care deține 20% din companie.” Cu toate acestea au transmis la Washington că ”procurorul care supraveghează cercetările în dosarul Rompetrol este o persoană care a beneficiat de pregătire în SUA și este programată să participe la o nouă sesiune de training pe continentul american în cursul anului următor (…) Cu alte cuvinte, echipa de anchetatori poate că nu se ridică la standardele SUA dar au fost expuși la metodologiile folosite de noi. În plus, Ilie Botoș (procuror-general la vreme aceea – n.m.) a susținut că probele strânse împotriva Rompetrol au fost obținute și cu concursul Băncii Naționale, a Gărzii Financiare și a Oficiului de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, sugerând astfel că nu este vorba despre o operațiune investigativă motivată politic.”

Una peste alta, ideea că SUA ar fi inițiat, ascuns sau încurajat abuzurile de dragul susținerii luptei anticorupției cam este contrazisă .. pur și simplu nu se ”înșurubează”, ba dimpotrivă,  acolo unde SUA  a intervenit a făcut-o pentru a preveni transformarea ei în instrument pentru răfuieli politice. ”(…) Nu vrem să descurajăm Guvernul României în intenţiile sale de a acţiona împotriva „peştilor mari” – prin urmare este necesar să tratăm cu grijă acest subiect. Mai mult, se poate ca într-adevăr unele pietre încă neîntoarse ale Rompetrol să ascundă slăbiciuni sau concluzii neplăcute. Cu toate acestea, nu este nevoie să se ajungă la un proces – spectacol ca cel al Yukos în Moscova, un punct de vedere pe care l-am susţinut cu putere în faţa Guvernului României”, notau reprezentanții Ambasadei SUA  de la București.

Dosarul ”Rompetrol”este un dosar școală și conține și explicația pentru care s-a ajuns la protocoalele SRI. Procesul prin care trebuia să fie clarificat modul în care Adrian Năstase i-a făcut cadou finanțatorului PNL o afacere pe care avea să o vândă cu un miliard de dolari a fost tergiversat ani de zile. A fost și suspendat, în urma unei sesizări la Curtea Constituțională. Acest dosar fiind un caz extrem de explicit despre tot ce nu mergea bine în justiție, în ciuda eforturilor unor ofițeri de informații și procurori care au îndrăznit să se pună cu grangurii vremii,  banii și legăturile acestora cu rețelele mafiote din instanțe făceau imposibilă condamnarea lor.

În acea perioadă a fost realmente batjocorite plăpândele instituții anticorupție, înțelegerile nescrise dintre Patriciu, Voiculescu ori Vîntu și rețele de gen Voicu – Costiniu prin care li se garanta imunitatea, sau cu rețelele de politicieni, demnitari și funcționari ai statului, prin care li se garanta prosperitatea, au obligat statul să-și dezvolte propriile protocoale de colaborare inter-instituționale. Fără ele, nu ar fi avut nicio șansă să îi facă să plătească în instanțe pe stăpânii din umbră ai statului mafiot. Prevederile acestor protocoale au fost pe măsura durității războiului care a început în 2005 și care nu dădea semne, în 2009, că va fi câștigat vreodată de stat.

Este o minciună sfruntată că stăpânii statului mafiot ar fi susținut lupta anticorupție dacă nu ar fi existat abuzuri. Ce s-a întâmplat între 2005 și 2009 a fost o luptă anticorupție cu pași mărunți. Și a eșuat. Justiția nu a reușit să îi condamne nici pe Patriciu, nici pe Voiculescu, nici pe Vântu. Și cu toate acestea, ei nu au fost dispuși să accepte nici măcar să fie luați la întrebări, nici măcar să îi tulbure gândul că într-un viitor îndepărtat situația le-ar putea scăpa de sub control.

De fapt acesta este motivul pentru care a fost suspendat Băsescu în 2007. De aceea au făcut un cartel în 2009 ca să-l scoată pe Geoană președinte. De aceea l-au suspendat în 2012. Și protocoalele lor, în care au decis să lupte pentru a păstra intact statul mafiot instaurat după căderea lui Ceaușescu, ar trebui desecretizate pentru a înțelege cum s-au născut protocoalele inter-instituționale și de ce au fost indispensabile, în ciuda riscurilor reale de abuz. Din păcate, asta nu se va întâmpla nici în 1000 de ani!

IOANA PETRESCU despre legea defăimării și despre pericolele externe pe care nu le vedem din cauza cancanurilor interne

Fostul ministru de Finanțe din vremea lui Victor Ponta, Ioana Petrescu protagonista scenei de la Cotroceni când T. Băsescu a întrebat-o ce este MTO și ea a rămas cam la fel de năucă precum prințesa care află că iar e însărcinată și, ca de obicei, nu știe cu cine, a reacționat în legătură cu declarația lui Liviu Dragnea legată de necesitatea de a se face o lege împotriva celor care defăimează România.

Ea spune pe contul său de Facebook (cf stiripesurse.ro ) că este de acord că avem o problemă cu unii români care defăimează țara în afară, însă totodată o lege precum cea propusă de Dragnea nu este o soluție la această problemă, deoarece s-ar îngrădi libertatea de exprimare.

„Sunt de acord ca avem o problema cu unii romani care defăimează tara in afara, mințind sau spălând rufele murdare in spațiul internațional. Asta nu prea se întâmpla in alte tari. Nu se întâmpla pentru ca opinia publica si votanții de pe alte meleaguri sancționează drastic astfel de devieri comportamentale in spațiul internațional. De exemplu, am fost invitata sa vorbesc la ONU despre experiența de la Finanțe si am ales sa vorbesc despre lucrurile pozitive pe care le-am făcut la ANAF. Acelasi lucru l-au făcut si reprezentații a peste 100 de tari participante. Nu pentru ca nu ar fi fost probleme la noi sau in alte tari, ci pentru ca rufele murdare nu se spală in public.

Însă o lege precum cea propusă de Liviu Dragnea NU este o soluție la acesta problema. Mai degraba, o astfel de reglementare creează o alta problema, mult mai mare: îngrădirea liberei exprimări. O astfel de lege ar fi un prim pas către pierderea drepturilor pe care tara noastră le-a dobândit dupa 1989. Nu trebuie sa lăsam PSD-ul lui Liviu Dragnea sa facă asta. Daca ii lăsam, ne vom trezi la un moment dat ca e prea târziu si suntem deja intr-un regim totalitar.”, scrie Ioana Petrescu, pe Facebook.

De asemenea, la 17 Martie 2018, pe siteul personal ioanapetrescu.ro fostul ministru vorbește despre faptul din cauza cancanurilor interne românii nu mai observă pericolele externe.

Privind la cancanurile interne, nu mai vedem pericolele externe

Între discuțiile despre congresul lui Liviu Dragnea și presupusa poza a Codruței Koveși – scrie Ioana Petrescu pe siteul său – din interviurile lui Sebastian Ghiță, pare că nici nu observăm câteva evenimente majore internaționale care pot afecta economia României. Voi aminti trei dintre ele și cele mai îngrijorătoare.

Donald Trump a decis să înceapă un război comercial

Mai exact, președintele american dorește să impună tarife de 10 la sută pe aluminiu și de 25 la sută la oțel. În cazul în care UE nu va fi exceptată de la aceste tarife, Bruxelles s-a pregătit deja să retalieze cu o listă 200 de posibile produse pe care le importă din SUA și la care ar dori, la rândul ei, să aplice tarife. Din acel moment,  ne putem imagina cum SUA va impune tarife pe alte bunuri pe care le importă din UE, iar războiul comercial va fi în plin toi.

Situația e destul de gravă. Robert Shiller, laureatul premiului Nobel pentru economie și profesor la universitatea Yale, spune că tarifele lui Trump reprezintă abia o primă lovitură într-un război comercial și că efectele disruptive se vor resimți imediat la nivel mondial. Acesta compară situația de azi cu începuturile marii depresiuni economice din 1930 când companiile străine au amânat investițiile în SUA exact din cauza impunerii unor tarife de 25 la sută pe oțel și 10 la sută pe aluminiu.

Și noi putem fi afectați de aceste eventuale măsuri internaționale dacă pe lista de produse pe care se vor impune tarife vor intra și cele pe care le exportam în SUA sau dacă această listă va cuprinde și componentele produse în România pentru bunuri care sunt destinate  exportului în SUA. În primele 11 luni ale anului 2017, conform ultimelor cifre publicate de INS, din totalul exporturilor românești,  28,5% reprezintă mașini și dispozitive mecanice, 18% mijloace de transport și 12,5% sunt materiale de construcții și mobilier.

Așadar, ar cam fi motive de îngrijorare. De exemplu, dacă SUA va impune tarife pentru mașinile germane pentru care noi producem piese, indirect,  România va fi afectată prin scăderea exporturilor către Germania și, implicit, prin scăderea numărului de locuri de muncă.

Sau dacă SUA, de exemplu, vor impune tarife mai mari pentru mobilierul importat din UE,  România va fi afectată de data asta în mod direct pentru că avem firme românești care exportă mobilă în SUA. Rămâne de văzut câte victime va face acest război comercial, dar efectele nu pot fi decât negative pentru exporturile românești, pentru numărul locurilor de muncă de la noi și pentru sumele colectate la bugetul de stat de la firmele românești care, în aceste condiții, vor plăti mai puține taxe pe profit și mai puține asigurări sociale pentru angajați.

Posibila taxare a companiilor IT pe teritoriul UE

O altă inițiativă neinspirată care ar putea afecta și România este intenția autorităților de la Bruxelles de a impune o taxa de 3 la sută pe veniturile companiilor digitale precum Google, Apple și Facebook. Mai exact, nu se va taxa profitul, ci cât încasează aceste companii din publicitate, taxele plătite de abonați pentru anumite servicii digitale sau din venituri obținute din vânzarea datelor personale unor terți. O astfel de taxă ar afecta în jur de 100 de companii digitale, conform oficialilor europeni. E adevărat că aceste companii se folosesc de prețurile de transfer și plătesc puține taxe. Comisia Europeană estimează impozitele plătite în UE de aceste companii sunt doar pentru aproximativ 9 la sută din profit. Însă, introducerea unei taxe pe cifra de afaceri nu e o soluție. Din păcate, în acest fel, Bruxelles omoară exact gâsca de unde își procură ouăle. UE nu va mai fi atractivă pentru aceste companii și atunci Europa nu va mai beneficia nici de know-how-ul american, nici de angajările în cadrul acestor companii și nici de taxele pe care le plăteau până acum. Cu siguranță, UE nu va beneficia de taxe în plus pentru că aceste companii se pot reloca în alte parți ale lumii, unde nu există această taxă de 3 la suta!

Evident, și România poate fi afectată indirect de această măsură. Industria de IT de la noi, din păcate, se bazează mai puțin pe companiile românești și mai mult pe cele străine. Conform studiului „Capitalul privat romanesc” publicat de Ziarul Financiar, 62% dintre firmele care fac activități de servicii in tehnologia informației în România sunt străine. Dacă aceste mari companii digitale internaționale decid că țările din UE nu mai sunt atractive din cauza taxării impuse pe cifra de afaceri și vor decide să plece, profesioniștii români din IT care lucrează acum pentru ei vor fi afectați. Să nu uitam că sectorul de IT și comunicații este unul dintre motoarele importante ale creșterii economice din România, care a contribuit anul trecut cu 0,6 la sută la avansul PIB-ului de 7 la sută, conform INS. Cum, din păcate, sunt puține firme românești mari în domeniul IT, dacă marile companii internaționale pleacă, firmele românești nu vor putea absorbi toți lucrătorii de IT rămași pe dinafară. De aici ne putem aștepta la șomaj și la o scădere a colectărilor la buget,  atât pe impozitele pe profit cât și pe asigurările sociale ale personalului care va rămâne fără locuri de muncă.

Posibilele efecte economice după alegerile din Italia

Ultima amenințare, dar nu cea mai puțin importantă,  e generată de rezultatele alegerilor din Italia. Deocamdată nu exista o alianță câștigătoare. Două partide au luat scoruri mai bune: Cinci Stele a luat 32 la sută și Liga Nord 18 la sută. Cele două nu au prea multe în comun că ideologie, cu excepția unui naționalism economic și dispreț profund pentru regulile UE. Incapacitatea de a face un guvern poate duce la o instabilitate politică pe care o vom resimți și noi în mod indirect, prin fluctuații ale cursului euro.

Mai problematică este economia Italiei. Dacă cele doua partide își pun în aplicare promisiunile extravagante din campanie, Italia va avea mari probleme economice pe fondul unor dificultăți financiare existente: sustenabilitatea sistemului bancar italian și datoria publică uriașă de 134% din PIB. De exemplu, numai reforma impozitului pe venit propusă de 5 Stele in campanie ar costa în jur de 20 miliarde de euro, conform analistilor de la FxStreet. De ce ar trebui să fie România  îngrijorată pentru asta?  În primul rând, o cădere a economiei Italiei va trage în jos întreaga UE. Dacă criza din Grecia a provocat valuri în UE, Italia va provoca un tsunami pentru că Italia este a treia cea mai mare economie din UE.

În al doilea rând, problemele economice create de instabilitate și posibile măsuri naționaliste pot afecta românii care muncesc în Italia și nu numai. Legăturile noastre economice cu Italia sunt puternice: Italia este partenerul numărul 2 de export, reprezentând 11,2% din toate exporturile României și al doilea partener al țării noastre la import,  reprezentând 10,1% din toate importurile, conform INS. Este, de asemenea,  a șasea țară ca investiții străine directe în România în 2016, cu 4,4 miliarde de euro investite la noi. O destabilizare a Italiei se va propaga și în  România și va fi resimțită prin afectarea relațiilor comerciale și reducerea investițiilor.

Nu este cazul să ne panicăm, însă nu trebuie nici să ignoram aceste posibile probleme. Ce putem face?

România își poate exprima ferm poziția prin care se opune intențiilor de se a introduce tarife. Ar trebui să declare o poziție identică și față de taxa de 3 la sută pentru companiile IT. Chiar dacă nu este clar că avem o voce atât de importantă în UE, putem însă influența decizia finală legată de taxa de 3 la suta, pentru că toate 28 de țări membre trebuie să fie de acord ca această propunere să devina lege. Autoritățile române au datoria să-și exprime poziția în interesul cetățenilor lor.  Pe termen mediu, ar fi bine să adoptam politici de încurajare a companiilor românești de IT, astfel încât să nu ne mai bazam în așa de mare măsură pe cele străine, mai ales pentru că este vorba de un sector important pentru economia românească. Pentru al treilea pericol care poate fi generat de o eventuală destabilizare a Italiei, singurul lucru pe care îl putem face acum este să avem grija că economia noastră să fie robustă, să ținem la cote cât mai mici atât deficitul, cât și datoria publică, astfel încât, în cazul unei crize economice, să ne putem finanța cheltuielile la care ne-am antamat în perioada de creștere economică.

Autor: Ioana Petrescu

Sursa: ioanapetrescu.ro

Irina Tănase, iubita lui Dragnea, e supărată după congres. Deși a pregătit o zi întreagă ce avea de spus, nu au lăsat-o să vorbească la microfon.

Motto: Nimic nu e mai trist decât o blondă tristă

PSD-iștii sunt extrem de mulțumiți de modul în care a decurs Congresul partidului. Pe surse am aflat că unul din pesediștii de prin părțile Moldovei, aflat la bufetul Gării de Nord în așteptarea trenului, s-ar fi confesat colegului de masă: ”Bă, io atăt di fierișit nu am fost dimult ca acuma la Congres. Dacă închideam ochii parcă eram la ultimul congres al lui tovarășu Ceaușescu”.

Totuși, se pare că nu toți cei prezenți au fost foarte fericiți, ba unii s-au supărat rău de tot simțindu-se jigniți.

Irina Tănase, tânăra achiziție a lui Liviu Dragnea, se pare că a fost extrem de supărată. Un ofițer angajat la SRI pe post de urmăritor-ascultător, desemnat să i asigure protecția domnișoarei, susține că Irina Tănase ar fi sunat-o pe mama ei de pe stradă și i-ar fi spus că e tare supărată deoarece ar fi fost mințită de Dragnea. Când l-a întrebat ce se va întâmpla la congres, acesta i-ar fi spus că toți cei de acolo vor putea spune tot ce doresc. Irina ar fi învățat poezia ”Gândăcelul” de Elena Farago. Când le-a spus celorlalți ce vrea să pună la microfon aceștia ar fi izbucnit în râs ca și cum ar fi proastă. Fata susține că ea nu e deloc proastă, știe chiar și poezia ”Cățeluș cu părul creț” de la cap la coadă. (Oare se gândește Irina să îl părăsească pe marele politician Dragnea din cauza ofensei suferite? Ce păcat că nu mai avem OTV, aflam… Poate putem spera totuși să o invite Simona Gherghe la „Acces direct” sau Capatos la emisiunea lui de seară.)

Iată mai jos transcrierea exactă făcută de ofițerul urmăritor-ascultător la  ceea ce a spus Irina către, probabil, mama ei: 

”Da mami, am fost la congres da` nu mi-a prea plăcut.   Când l-am întrebat pe nenea Liviu cum va fi, a zis că toți cei de acolo vor fi lăsați să spună ce vor. Eu a pregătit poezia ”Gândăcelul”, știi tu, poezia aia pe care o spuneam la serbare la grădiniță. Când le-am zis ce vreau să zic au râs de mine de parcă aș fi proastă.

Să știi că m-am supărat rău și am plâns.Eu nu sunt proastă, știu și ”Cățeluș cu părul creț” de la cap la coadă.”

Alina Gorghiu crede că ar fi bizar ca Dragnea să creeze o criză în PSD demolând Guvernul Dragnea

Oare Alina Gorghiu, fostul președinte interimar al PNL, visează la cooptarea partidului într-o nouă majoritate parlamentară?

Aflată la Timișoara, Gorghiu a declarat, miercuri 07.06.2017, pentru presă că, dacă  se va ajunge la schimbarea Premierului Grindeanu se ”lasă loc la reconfigurarea majorității parlamentare … Ar fi drăguţ să văd că îşi răstoarnă propriul Guvern” a subliniat fostul președinte interimar al PNL

„Proiectele personale ale domnului Dragnea se pare că sunt mai importante în perioada asta, încât îşi atacă propriul Guvern, dar şi-l atacă zilnic şi susţinut prin diverse voci sau prin diverşi comunicatori ai partidului. Ce mă interesează pe mine e mai puţin această luptă pentru putere în interiorul PSD, e problema dânşilor dacă-şi trântesc propriul Guvern, dacă-şi schimbă Guvernul de la PSD, dacă-şi remaniază trei sferturi dintre miniştri. Singurul lucru care mă interesează ar fi acela că dacă îşi schimbă premierul, lasă loc liber la reconfigurarea majorităţii parlamentare, un lucru evident dorit de PNL, motiv pentru care urmăresc cu interes tot acest război între domniile lor. Altfel, că se devorează Dragnea cu Grindeanu, că există reale probleme de putere în PSD mă interesează mai puţin”, a declarat Alina Gorghiu.

Gorghiu consideră vă ar fi destul de  bizar ca Dragnea să declanșeze o gravă criză  politică în interiorul PSD demolând guvernul Grindeanu.

„Nu cred că PSD se îndreaptă către schimbarea Guvernului, cum speră domnul Dragnea. Este corect, nu trece zi în care electoratul căruia i s-au promis anumite lucruri de la PSD să nu vadă genul acesta de atacuri de la preşedintele PSD către propriul Guvern. Nu-i plâng de milă Guvernului, nu-i plâng de milă premierului, merită aceste atacuri cu vârf şi îndesat. Cred că este destul de bizar ca preşedintele PSD să declanşeze această criză politică gravă în interiorul propriului partid doar pentru că are nişte proiecte personale pe care le vizează. Ar fi drăguţ să văd că PSD îşi răstoarnă propriul Guvern, aşa cum ameninţă fără perdea diverşi lideri ai PSD. N-aş exclude deloc o reconfigurare a majorităţii parlamentare şi chiar o pierdere a guvernării de către PSD”, a afirmat Alina Gorghiu.

Drept să spun, nu văd nici un fel de bizarerie într-o eventuală încercare de schimbare a Guvernulului, dimpotrivă, ar însemna o adevărată gură de oxigen pentru PSD. Faptul că aplicarea programului irealist de guvernare începe să își arate hibele, nesutenabilitatea lui fiind tot mai evidentă chiar și pentru hăbăucii care votează PSD ca apucații. Împrumuturile făcute pentru susținerea plății salariilor și pensiilor deoarece încasările preconizate erau, vizibil, dincolo de realitate, ne arată că sunt mari probleme financiare. Și asta după ce banii de la investiții care ar fi trebuit să fie folosiți la cofinanțarea au fost deturnați spre consum lucru care face să nu se poată ”trage” bani de la UE, demolându-se astfel posibilitatea de investiții profitabile, deci de încasări suplimentare, viguroase.

O eventuală schimbare de Guvern ar putea aduce niște schimbări care ar face să nu se prăbușească șandramaua.

Bizarerie mi se pare mai repede afirmația Alinei Gorgiu cum că schimbarea ”… lasă loc la reconfigurarea majorității parlamentare …” … Adică năstrujnica Alinuța o fi sperând că PNL va fi cooptat la guvernare?

Bizarerii mi se par, mai repede,  niște lucruri legate de PNL. 

Bizară mi s-a părut cerbicia cu care liberalii susțineau că au făcut fuziune cu fostul PDL când e evident că vorbim de o absorbție de vreme ce nu s-a păstrat nimic care să amintească de acesta, de exemplu în titulatura noului partid nu a fost inclusă litera D … Bizară a fost și scoaterea PNL din rândurile Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și trecerea lui la PPE, Partidul Popular European, partid de sorginte conservatoare, deci, adversar natural al liberalismului … 

Bizar a fost și că, atâta amar de vreme PNL nu a ținut un congres după absorbția PDL, chiar ea, Alinuța fiind copreședintă alături de Blaga fără a fi aleși decât de un grup restrâns (gurile rele vorbind despre o numire din partea domnului Știmnoicine)… Bizară e indolența liberalilor, bizar e că, de fiecare dată când trebuia o candidatură pentru o funcție importantă se aducea din afară cineva ca și cum ar fi tras o flegmă direct în bot liberalilor cu state vechi, făcându-i practic niște incompetenți. 

De asemenea bizar e modul în care urmează a se alege un președinte la congresul care se apropie. Toți trei candidații rămași în cursă, Orban, Cataramă și Bușoi fiind niște foști peneliști, nici un fost pedelist neajungând să candideze, cu toate astea liberalii sperând că foștii susținători PDL vor da buzna la vot …

Greșală uriașă … 90% din susținători PDL fie nu se vor prezenta la vot, fi vor vota cu altcineva. Mulți nu pot să înghită încă faptul că foștii PNL-iști nu și-au pus măcar de formă un pic de cenușă pe mătreață și să recunoască faptul că prostituarea în USL alături de PSD a fost o mare porcărie. Ba mai mult, faptul că PDL-iștii nu au votat pentru demiterea lui Băsescu, deși asta nu îndeplinea condițiile constituționale fiind ușor asimilabilă unei lovituri de stat dacă nu erai uselist cu mințile vraiște, e considerată o vină…

Bizar e că liberalii se fac că nu observă că sunt într-o cădere accelerată, deja se pare că scorul la niște eventuale alegeri este sub unul pe care l-ar fi obținut PNL singur… și scade … mai e un pic și liberalii se vor bate cu pragul electoral doar.

PSD a acționat exact cum era de așteptat tot timpul, PNL în schimb se comportă ca și cum ar fi undeva pe la 70-80% de parcă ar avea orbul găinii.

De fapt, poate, faptul că Gorghiu vede bizarerii nu e decât reflectarea bizareriilor din capul ei …

SABINA FATI: ”Cum reușesc Dragnea & Tăriceanu să pună în practică propaganda Moscovei ”

Ni se spune tot mai des că România nu este egala celorlalte state din UE, că la Bruxelles suntem discriminați, că firmele străine vin aici doar pentru profit și că, în general, suntem luați de fraieri. Nu este vorba despre argumentele lui Alexandr Dughin, ideologul Kremlinului primit la București cu brațele deschise, care încearcă să ne convingă că locul României este alături de singura mare putere ortodoxă, și nici despre liniile propagandei rusești, ci despre discursurile liderilor coaliției de guvernământ.

Credem că suntem vaccinați după jumătate de secol de comunism în care vecinul nostru cel mai important era URSS. Credem că poveștile despre bravul soldat sovietic care intra cu cizmele pline de noroi în camera cea bună a bunicilor și „rechiziționa“ tot ce găsea prin ogradă ne-au convins pentru totdeauna să privim cu optimism doar spre Vest. Nu este chiar așa, dacă ne uităm cu atenție la ce se întâmplă în jur.

Sigur că încercările de rupere a punților spre Occident nu înseamnă automat întoarcerea cu fața spre Răsărit, dar fiecare gest de desprindere dintr-o parte poate fi folosit de cealaltă parte. A fost lansată în forță de mai multă vreme o campanie politică și mediatică împotriva multinaționalelor, a elitelor școlite în afara țării, a românilor care au lucrat sau lucrează în instituțiile de la Bruxelles, a străinilor stabiliți aici și care ar trăi pe spezele noastre.

După această campanie, a venit vremea acțiunilor: profesorii și cercetătorii de la universități străine care făceau parte din diferite instituții autohtone au fost dați la o parte (Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Consiliul Național al Cercetării, Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare), iar evaluatorii străini pentru proiectele în valoare de 2 milioane de euro din domeniul cercetării românești au fost scoși prin noi acte normative, doar pentru a fi înlocuiți cu clienții politici ai Guvernului.

Învățământul superior era, poate, cel mai ușor de boicotat, fiindcă celelalte domenii în care Guvernul ar putea pune pe fugă multinaționalele, de pildă, după cum ar vrea cei doi lideri ai coaliției de guvernământ, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, sunt mai greu de abordat. Urmează Justiția. Dacă și aici Dragnea & Tăriceanu vor avea succes, atunci România s-ar întoarce cu mulți ani în urmă. Remodelarea regulilor, alungarea străinilor și a elitelor autohtone care s-au impus în lumea occidentală și eventuala decapitare a DNA vor face ca obiectivele Moscovei, așa cum sunt sugerate pe site-urile finanțate de Rusia, să fie îndeplinite. În România, propaganda rusească e inutilă, noi facem totul cu mâinile noastre.   

Autor:  Sabina Fati

Data publicării: 05 mai 2017

Sursa: http://romanialibera.ro

Poveste de la Fermă: Marele Godac Bakalbasha a fost, de fapt, premiat.

Marele Godac Bakalbasha a fost premiat

Povestea e scurtă … A fost tămbălău mare la Fermă. 

Marele Godac Bakalbasha a grohăit cam libidinos la cineva din ferma vecină încât trecătorii l-au acuzat că nu folosește un limbaj potrivit pentru poziția lui de mare godac ba că e cam nesimțit … în fine.

Liviu, stăpânul Fermei pentru a nu se spune că și el e ca godacii din subordine a reacționat. L-a suspendat pe Marele Godac Bakalbasha. 

În realitate, asta e așa, de ochii lumii. El își va primi în continuare napii, va putea să facă ochi dulci godăcițelor, va putea scurma cu râtul prin curte.

Ba mai mult, pentru a nu se ofensa cumva  Marele Godac Bakalbasha i-a garantat  că nu îl taie la Crăciunul următor și i-a făcut cadou cel mai mare nap pe care l-a găsit … Cică i-ar fi șoptit ”Bravo, ești tare” …

OANA ROMOCEA: „Diaspora românească este un grup social foarte fluid, dinamic și deloc omogen – ceea ce îl face greu de definit”

România „bântuită”

Lângă mine un cuplu tânăr se ține strâns de mână, atât de strâns încât degetele devin albe. Băiatul îi zâmbește fetei și îi șoptește ceva la ureche. Fata încearcă să schițeze înapoi un zâmbet, dar pare forțat și își închide ochii, sperând ca aceste momente de tensiune amestecată cu stânjeneală să treacă mai repede. Își împinge picioarele în podea, lipindu-și astfel și mai tare spatele de scaun. Băiatul se întoarce către mine, încercând să-mi explice, jenat, reacția fetei: „Merge pentru prima dată cu avionul.” Eram în una dintre cursele zilnice care pleacă din România spre aeroportul londonez Luton. Cei doi tineri erau asistenți medicali și erau la primul lor zbor care îi ducea spre noul loc de muncă. Un prieten le găsise posturi într-un spital din Bristol. Aveau emoții mari. Erau bucuroși, dar le era și frică de necunoscut. La aterizare, i-am condus spre ieșire și le-am explicat de unde să ia autobuzul spre Bristol.

În zecile de zborurile pe care le-am făcut între Luton și Timișoara, am stat lângă mulți alți români ca ei: o studentă la management, o mamă care își vizita fiica doctoriță care profesa într-o clinică de pediatrie de opt ani, doi bărbați care tot zborul s-au distrat uitându-se la pozele pe care le-au făcut într-un un abator de vânat unde lucrau de trei luni. Pentru proiectul meu de cercetare, am petrecut ore în șir ascultând experiențele emigranților români. Fiecare are o poveste pe care aș pute-o transforma într-un roman. Orice avion între Romania și destinațiile vestice ale Europei e plin de acești navetiști români transcontinentali. Ei sunt noul val al diasporei românești.

Dar diaspora românească nu e formată doar din emigranți economici, deși din 2006 ei formează majoritatea. În anii ’90, mulți români care reușeau să meargă pe dincolo o făceau cu ajutorul burselor de studii sau chiar cu contracte de muncă în anumite sectoare economice. Ei sunt acum aproape în totalitate integrați în societatea britanică, deși nu-și uită originile românești.

Să nu uităm nici de diaspora politică ce a scăpat în Vest în anii de dinainte de ’89. După revoluție, aceștia s-au întors repede să își redobândească cetățenia română, s-au implicat în proiecte sociale, în speranța că pot pune umărul la schimbarea României.

Diaspora românească este un grup social foarte fluid, dinamic și deloc omogen -ceea ce îl face greu de definit. Din cauza acestei complexități, nu putem schița portretul robot al emigrantului român cu prea multă precizie. Fiecare generație de emigranți români vine cu propria sa experiență a migrației și a legăturii cu țara de origine. Diaspora românească e o antologie vie și portabilă  a realității românești din ultimii 50 de ani.

Statul român nu a știut cum să se raporteze într-un mod pragmatic la acest grup social care crește văzând cu ochii. În ciuda tentativelor stângace și timide mai recente de a folosi această forță socială, economică și civică spre binele țării, emigranții români au fost etichetați în multe feluri de către politicieni, dar termenul de „fantome” le întrece pe toate.

Când am citit declarația domnului Dragnea în care s-a referit la românii din diasporă ca la niște fantome, nu m-am enervat și nici nu m-am revoltat. Din contra, mi-am dat seama că diaspora este încă un lucru care deranjează. Diaspora a fost coșmarul PSD-ului, din 2012 încoace, pentru că acest grup și-a găsit vocea în experiența formatoare a emigrației, experiență care le-a deschis ochii și orizonturile. În migrație au văzut că se poate și altfel, că într-o democrație cetățeanul are un cuvânt pe care și-l poate exprima prin implicare civică. Acest lucru deranjează clasa politică românească, pentru că politicienii de la București nu au aceeași putere de influențare a diasporei ca aceea manifestată față de masele din România.  În aceste condiții, se pare că aceste „fantome” încă îi mai țin treji și încă îi mai sperie pe acești politicieni.

Cu toate acestea, domnul Dragnea a avut un dram de adevăr, dar fără să își dea seama. Cele trei milioane de români care, din propria lor inițiativă, sau constrânși de situația personală, au ales să trăiască în altă țară, sunt, din păcate, într-adevăr, ca niște „fantome”, din mai multe motive, dar nicidecum din motivele invocate de liderul PSD-ului.

În primul rând, acești români trăiesc între două lumi și nu aparțin în întregime niciuneia. Când revin în România, se grăbesc să se întoarcă la muncă în Vest, pentru că acolo pot să își câștige un trai decent. Vice-versa, lună de lună, zi de zi, în timp ce trag tare la locul de muncă din străinătate, tânjesc spre această lume de acasă pe care poate nu ar fi părăsit-o niciodată dacă reușeau să își câștige pâinea în țara lor.

Ca pe niște fantome, trecutul îi leagă de un loc magic al copilăriei, al tinereții, al familiei, dar situația lor prezentă nu îi lasă să se reîntoarcă definitiv la locul de unde au plecat. Ca niște fantome, își mai fac apariția în această lume din când în când, de obicei la sărbători sau în concediul din luna august. Pe urmă, iar dispar pentru o vreme, lăsând în urmă părinți și copii cu lacrimi în ochi. Prezența lor în această lume e semnalată doar de fotografii-portret ce umplu rafturile și pereții caselor goale.

La urma urmei, chiar și ei se simt ca niște fantome plutind în aer, dacă ținem cont de numărul mare de ore petrecute în avioanele care îi duc dintr-o lume în alta.

Și, ca orice fantome, au ajuns să sperie oamenii. Acești români au ajuns spaima Vestului. Trebuie doar să citiți presa britanică care bagă poporul în panică din cauza românilor care le „invadează” țara.

Lumea aceasta bidimensională, în care acești oameni – pe care dumneavoastră îi numiți „fantome” – trăiesc, este mult mai reală decât balonul de săpun al lumii politice românești. Acești oameni trăiesc experiența care le va defini viața lor și a copiilor lor, care le dă o nouă identitate binară, care le deschide orizonturile. Acești oameni au început schimbarea la față a României în 2012, acești oameni și-au luat țara înapoi din ghearele politicii egoiste și corupte.

Cu toate acestea, văd că îi subestimați foarte ușor, domnule Dragnea. Doar că aceste trei milioane de „fantome” s-ar putea să vină toate deodată să vă „bântuie” pe dumneavoastră și întreaga lume a politicii românești, într-o singură zi de tomană târzie…. prin noiembrie. La alegerile parlamentare.

Autor: Oana Romocea

Sursa: contributors.ro

Data publicării: 1 7 iunie  2016

Despre autoare: 

Oana Romocea este Communications Manager la Biblioteca Bodleian, Universitatea Oxford. În paralel își face doctoratul la Manchester Metropolitan University pe tema fenomenului de migrare a românilor .