Ioana Constantin: ”Dacă Dragnea ar vrea mâine să se angajeze să dea cu mopul pe holurile Camerei Deputaților nu ar putea. Îi trebuie cazier judiciar fără antecedente penale.”

În Românica asta a noastră e plin de anomalii uluitoare care ar părea ciudate chiar și dacă ar fi constatate  la un spital de oameni cu păsărici la creier.

Una din cele de-a dreptul halucinante este aceea că în unele instituții nu te poți angaja ca femeie de serviciu sau portar din cauza cazierului, dar poți fi șeful lor. Cel puțin ciudat este că nici un politician nu pare a observa că asta pare desprinsă din filme cu proști.  

Asta până acum când, pe contul său de Facebook, Ioana Constantin, candidata PMP la alegerile europarlamentare, în contextul campaniei electorale vorbește de acest subiect:

”Dacă Dragnea ar vrea mâine să se angajeze să dea cu mopul pe holurile Camerei Deputaților nu ar putea. Îi trebuie cazier judiciar fără antecedente penale. Dar Dragnea este, în schimb, Președintele Camerei Deputaților și exercită putere, control, influență nu doar în Parlamentul României, ci și la nivelul Guvernului. Discutăm azi, din nou, despre posibila reluare de la zero a procesului lui Liviu Dragnea. În definitiv, asta încearcă de 2 ani: să tragă de timp și să scape de prima condamnare. Pentru asta a schimbat 3 guverne, peste 70 de miniștri, a folosit Parlamentul României ca armă împotriva justiției și a aruncat în război instituțiile statului.” – scrie Ioana Constantin pe contul său de Facebook

Ioana Constantin

Cine este Ioana Constantin? Prea multe date biografice nu am reușit să găsesc. Este o fată drăguță, născută pe 26 august 1990.

Deși extrem de tânără pentru lumea politică, Ioana a fost președinte a partidului M10 (partidul Monicăi Macovei). Oricât ar fi de mic un partid, a ajunge președinte asta arată despre ea multe lucruri.

 Ioana are două licenţe obţinute în 2012, una de la SNSPA, Facultatea de Management, şi a doua de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, şi două masterate obţinute în 2014 la SNSPA, în comunicare brand, management şi comunicare corporativă şi în comunicare şi relaţii publice. A predat, între altele, etică şi responsabilitate corporativă, management şi afaceri pe internet la Facultatea de Management a SNSPA şi a lucrat în consiliere şi orientare profesională pentru absolvenţii care îşi începeau profesiile.

Poate sunt sub impresia ultimelor ei apariții de campanie la tv, dar chiar îi doresc să facă o carieră politică frumoasă. Îi mai doresc ceva, să nu se lase coruptă de senzația de putere, de șerpăria din lumea în care, deocamdată pare a se mișca bine…

P.S. Succes Ioana la aceste alegeri, dar și la crearea unei cariere politice, remarcabile … sper … Pari a fi genul de politician de care avem mare nevoie.

Liviu Dragnea a anunțat că vor schimba gazul folosit de Jandarmerie

Încă odată PSD dovedește că ține cont de nemulțumirile oamenilor …

Liviu Dragnea a anunțat că, deoarece mulți au fost nemulțumiți de efectele gazului folosit de jandarmi la 10 august, au hotărât să schimbe respectivul gaz. Vor folosi Cyclon B.

”Am înțeles – a declarat Liviu Dragnea – că mulți sunt nemulțumiți, nu știu de ce, de efectele gazului iritant folosit de jadarmi la 10 august. Am hotărât să schimbăm acel gaz cu Cyclon B. Nu există nici o plângere din partea celor care au beneficiat de acest gaz în lagărele germane.”

Dragnea a anunțat că Jandarmeria va schimba gazul iritant folosit la intervenții

 

Deși nu are ce căuta acolo, Liviu Dragnea se implică în negocierile pe alocările bugetare dintre Guvern și Asociaţia Municipiilor din România pentru a arăta cine e jupânul

Mai e un pic și trecem de prima jumătate a primului trimestru al lui 2019 și bugetul pe acest an care trebuia să fie gata încă din noiembrie 2018 încă e la faza ”cum împărțim cașcavalul”.

Deși nu avea ce căuta acolo, Dragnea se implică în discuțiile dintre Asociaţiei Municipilor din România și Guvern pentru a arăta cine e jupânul

Aliații din alianța de guvernare, PSD-ALDE-UDMR își înfig unul altuia colții în beregăți, UDMR, profitând defaptul că alianța e tot mai străvezie critică extrem de accentuat alocările pentru administrația locală de parcă ar fi liderii opoziției și nu aliați în susținerii Guvernului Veorika.

 Miercuri, la ședința Asociaţiei Municipilor din România (AMR) unde ar fi trebuit să fie o discuție cu cifre despre buget între Guvern și reprezentanții municipiilor a participat și Liviu Dragnea care nu prea avea ce căuta acolo deoarece nu e nici primar și nici membru al Guvernului. Evident, pentru a sublinia faptul că el e Marele Jupân.

Primarii sunt nemulțumiți de alocările de fonduri, mai ales că Guvernul le-a transferat toate cheltuielile sociale. Gabriela Firea, Primarul General al Capitalei, în contextul în care edilul general al Capitalei i-a reproşat lui Liviu Dragnea că din bugetul Primăriei se taie 25%, adică 180 milioane euro. ”Am venit să ascult” a declarat Liviu Dragnea, la intrare, întrebat fiind dacă are vreo soluţie pentru problemele primarilor.

Dragnea a participat alături de  Eugen Teodorovici la discuţiile cu AMR, după ce ieri, la Parlament, a avut loc o întrevedere pe tema bugetului pe 2019. Acele discuții au fost conduse de Dragnea și Tăriceanu și, culmea ridicolului grotesc s-au purtat în absența Premierului Veorika, aflată în delegație la Bruxelles.

Accentul pare a se fi pus pe alocările bugetare pentru comunitățile locale în contextul în care săptămâna trecută Asociaţia Municipiilor din România a respins categoric propunerile Ministerului Finanţelor Publice privind preluarea integrală a unor categorii de cheltuieli descentralizate şi a solicitat Executivului să asume integral de la bugetul de stat cheltuielile privind protecţia copilului şi a persoanelor cu dizabilităţi, conform programului de guvernare.

UITÂND CĂ VIN ALEGERI LA CARE VA AVEA NEVOIE DE EI, COALIȚIA LE FACE PRIMARILOR OFERTE CARE ÎI REVOLTĂ

În ultimele zile au fost analizate, la nivel de coaliție de guvernare, mai multe variante, Guvernul având în lucru varianta de a distribui către administraţiile locale cote părţi din impozitul pe venit au spus surse politice.

Surse din apropierea Guvernului susțin că acesta ar avea în vedere, în principiu următoarea variantă: 60% din impozitul pe venit sa fie direcţionat catre primarii, 15% din impozitul pe venit sa fie direcţionat către consiliile judeţene, 20% din impozitul pe venit sa fie direcţionat in vederea echilibrării bugetelor locale şi 5% din impozitul pe venit sa fie direcţionat in mod egal către judeţe de către ministerul Finanţelor.

O chestiune care arată disprețul profund pe care Guvernul îl are față de administrațiile locale, multe primării sărace fiind oricum în pragul falimentului, se pot trezi că le vor fi luat 2,5% din fondul de echilibrare pentru localitățile și comunele mai sărace iar această sumă să fie redirecționată către cei 5% pe care Ministerul Finanțelor urmează să-i împartă în mod egal către județe pentru echilibrarea acestora.

Nemulțumiți de alocarea bugetară, primarii adunați în Asociaţia Municipiilor din România (AMR), condusă de Robert Negoiţă, edilul Sectorului 3, au discutat săpătmîna trecută cu premierul Viorica Dăncilă la Palatul Victoria, înaintea şedinţei de Guvern, edilii solicitând alocarea unui procent de 30% din bugetul naţional către administraţia locală, în condiţiile în care în prezent susţin că primesc mai puţin de 20%. De asemenea, primarii solicită două treimi din impozitul pe venit și nu 60% așa cum propune Guvernul.

GABRIELA FIREA CRITICĂ EXTREM DE APĂSAT ALOCĂRILE BUGETARE PENTRU PRIMĂRIA CAPITALEI

Primarul General al Capitalei, Gabriela Firea a criticat dur alocările bugetare pentru Primăria Generală a Capitalei

”Prin noua paradigmă bugetară se încalcă mai multe legi. Prin legea bugetului de stat nu poți să modifici legi organice, nu poți să modifici Constituția, nu poți să modifici legea finanțelor publice locale, nu poți să modifici legea administrației publice locale și nici legea serviciilor publice locale. Prin urmare, sunt o serie de legi care sunt încălcate prin acest proiect de buget. Chiar dacă vrei să te răzbuni pe un om trebuie să respecți prevederile legale”, a afirmat primarul general, făcând, în acest fel o trimitere la o presupusă răzbunare a lui Liviu Dragnea, pe care nu l-a nominalizat.

Ea a spus că PMB pierde 180 de milioane de euro, o scădere de aproape 25% din buget, motiv din care vor fi afectate ”toate serviciile publice”, transport, termoficare, iluminat public, protecția socială, cămine pentru persoane fără adăpost, proiecte de investiții, etc. În ce privește argumentul că sectoarele vor avea mai mulți bani, Firea a afirmat că este este vorba de ”un măr otrăvit” și de ”o manipulare de cea mai joasă speță”, pentru că sectoarele ”au atribuții reduse față de PMB”.

”Dacă domnul Dragnea are bună-credință, îi voi adresa rugămintea să renunțe la acest proiect de buget la capitolul Primăria Capitalei și să facă ce a promis în campania electorală. Să transfere Centura Capitalei de la Ministerul Transporturilor, CNAIR, care nu face nimic, către Primăria Capitalei pentru finalizare. Să transfere metroul de la minister către Primăria Capitalei și să nu ne mai blocheze proiectele care au legătură cu ministerele de resort” – a mai declarat Primărița Generală a Capitalei.

UDMR, PROFITÂND DE DEZERTĂRILE DIN PSD, SE OBRĂZNICEȘTE

Profitând de slăbiciunea tot mai accentuată a alianței de Guvernare, deci de faptul că a devenit indispensabilă pentru menținerea majorității, UDMR se obrăznicește după ce Kelemen Hunor, a formulat, de asemenea, critici, referitoare la alocările pentru administrația locală.

”Forma actuală a proiectului are nişte probleme serioase, mai ales în zona administraţiei locale. Nu putem pleca la drum în februarie sau în martie cu un buget şi cu un deficit uriaş la nivelul autorităţilor locale. Este adevărat că se lasă 100% din impozitul pe venit la nivelul autorităţilor locale, dar responsabilităţile date cu aceste sume depăşesc mult suma care rămâne pe plan local. Noi am făcut calcule în câteva judeţe, câteva localităţi şi de la 60 de milioane în minus până la 11, 7, 18, 21 milioane sunt multe variante, fiindcă tot ceea ce înseamnă protecţia copilului, tot ceea ce înseamnă banii pentru persoane cu handicap, plus personalul neclerical înseamnă mult ca şi sume ce trebuie plătite, decât sumele care rămân la nivelul local” –  a declarat Hunor în condițiile în care o serie de parlamentari PSD au plecat la Pro România, sprijinul UDMR devine important în perspectiva votului pentru buget din Parlament.

CONSILIUL FISCAL ȘI AGENȚIA DE RATING FITCH CONSIDERĂ CĂ MULTE DIN SCENARIILE LUATE ÎN CALCUL SUNT EXCESIV DE OPTIMISTE. 

Consiliul Fiscal a publicat marți opinia sa privind proiectul legii bugetului pe 2019. Consiliul apreciază că multe dintre scenariille luate în calcul sunt nejustificate, principala problemă fiind viziunile excesiv de optimiste privind creșterea economică, evoluția angajărilor în sectorul privat, absorbția fondurilor europene, veniturile realizate din vânzarea licențele 5G, etc.

Similar, Agenţia de rating Fitch a avertizat că proiectul de buget pentru 2019, publicat de Ministerul Finanţelor în 31 ianuarie, se bazează pe presupuneri optimiste şi nu clarifică incertitudinea legată de taxa pe activele bancare.

România între infracționalitate și impostură

România a ajuns într-o situație ce pare a fi o combinație de  SF orwellian și absurd kafkian. E nota de plată a deceniilor în care democrația a fost înțeleasă în mod original, balcanoid, iar dreptul la vot a fost interpretat ca fiind ocazia de a vota împotriva a ceva ce ți se pare rpu și nu pentru ce crezi că e bun …

Practic, România a ajuns o țară la mâna infractorilor care folosesc drept ustensile oameni multilateral incompetenți.

Ceva trebuie făcut …

MANIPULAȚIO IN INTEGRUM

Se spune că presa este câinele de pază al democrației.

O fi, pe la alții. Pe la noi presa e mai repede o platformă din care unii scot bani cu toptanul gudurându-se pe lângă unii sau alții care, profitând de puterea de care beneficiază temporar având acces la sacul de bani numit generic ”Buget”.

Cum nu au toți loc la pupat bucile celor de la putere, unii se înghesuie la cele ale celor din opoziție în speranța că, odată și odată vor ajunge și ăștia la butoanele de unde se distribuie cașcavalul.

Astfel, în funcție de ce parte a presei o alegi ca sursă de informare, afli ba că guvernele obediente lui Liviu Dragnea sunt cam tot ce putea visa populimea carpato – danubiano – pontică, iar individul este ditamai superpoliticianul care se va înscrie cu onoare între marii lidei ai neamului, un luptător neobosit împotriva Statului Paralel, statul care, în nesimțirea lui dorește să bage la bulău penalii care au muncit în țara asta și au reușit să încropească niște averi de nababi din niște salarii de bugetari.  

De la cealaltă parte a presei aflăm că Dragnea este cintesența infracționalității mioritice, cel care se face vinovat de toate drăciile din România de la Regele Bureista până Președintele neamț.

Indiferent care din cele două ciurde de pseudojurnaliști e mai aproape de adevăr, cert este că vedem o serie de guverne PSD-ALDE-UDMR, cu miniștri multilateral incompetenți, la fel de incapabili să își facă datoria izvărâtă din mandatul pe care îl au.

Deși Dragnea fâlfâia un plan de guvernare care ar fi literă de lege, cei care fac ca acesta să nu fie repectat nici măcar la nivel minimal, singura linie roșie după care s-au ghidat este aceea care ar trebui să îi scape pe Dragnea, Tăriceanu, și cei peste o mie de penali de la PSD, ALDE și UDMR de consecințele faptelor lor penale care i-au făcut să devină niște adevărați nababi ce nu își pot justifica nici măcar zece la sută din averi.

 

CE-I DE FĂCUT?

Dintr-un reflex moștenit din vremuri pe care le speram îngropate în mocirla istoriei, ni se servește continuu faptul că vina e a populimii care a stat acasă ca nesimțita și nu s-a deranjat să se ducă la vot și să i-o tragă PSD-ului.

Stricto sensu, cam așa e, problema e 68% din populime a stat acasă dintr-un motiv extrem de simplu și logic: pur și simplu a înțeles că în cele trei decenii de după `89 a votat împotriva a ceva, reușind spectaculoasa chestie de a schimba unii tâlhari cu alții.

Am tot amintit o chestiune. La una din emisiunile electorale din campania electorală de la alegerile pentru Parlamentul European, făcută de Robert Turcescu, fost jurnalist (devenit, după ce s-a spovedit Sorinei Matei cum că ar avea remușcări pentru că ar fi încasat niște bani ca ofițer acoperit, politician), era invitată doamna Monica Macovei. După ce trece binișor de jumătatea spațiului alocat, după ce doamna macovei a încercat de mai multe ori să își expună programul, Turcescu, aproape enervat îi taie macaroana. ”Lăsați doamnă că lucrurile astea nu interesează pe nimeni. Să vorbim despre ce vrea lumea să audă”. Prin asta înțelegea  ”dezvăluirile” despre cât de nocivi sunt infractorii de pa PSD&co. M-am mirat atunci că doamna Macovei nu s-a ridicat de pe scaun să îl lase să spună ce avea de spus. În fine.. asta e altă poveste…

Marea speranță care e acum în trend e aceea că schimbarea ar veni taman din interiorul PSD. (Sincer, cred că banc mai prost nu există)

De mai multe ori s-au socotit ”puciștii” Gabrielai Firea, care se dovedeau a nu fi tocmai puciști când venea vorba de vot, ni se tot amintea de ”revoluționara” Ecaterina Andronescu, domolită îndată ce i s-a oferit postul de ministru la Învățământ, domeniu pe care, cu celelalte trei ocazii nu a reușit să îl distrugă complet cu celelalte trei ocazii.

Putem să ne amintim și de Corina Crețu care tot încearcă să atragă atenția că Guvernul caută bani prin Golf sau prin Turcia lăsând purcoiul de bani gratis de la UE. Se poate oare ca madam Crețu să nu știe că prin  aprilie a.c. guvernul a deturnat banii de la investiții pentru a-i băga în pensii și salarii, nemaiputând să asigure cei aprozimativ o cincime din banii necesari cofinanțării proiectelor finanțate de le Bruxelles? Oare de ce de câte ori apare Crețu mă gândesc că nu vrea decât asigurări pentru o nouă candidatură la următoarele alegeri europarlamentare?

Deci… Ce-i de făcut?

Nu trebuie să fii ditmai geniu într-ale politicii să vezi că nu prea poate fi făcut mare lucru și nici nu se poate pune mare speranță pe ajutor din interiorul coaliției de guvernare. Pentru ramolita septuagenară Abramburica Andronescu e mult mai bine să știe că i se spune ”doamna ministru și nu ”babă pensionară”, pentru Firea și gașca mafiotă imobiliară e mult mai bine să fie la putere cu PSD decât în opoziție și să aștepte să audă la ușă sirena dubei de la poliție. La fel și ceilalți penali de la care Dragnea își trage seva puterii … mai bine la sacul cu mălai decât ca DNA dând extemporale.

Se compromite nu doar preluarea preşedinţiei UE ci chiar prezența noastră în UE? Ei și? Tocmai asta își doresc… încă de pe vremea lui Iliescu PSD a muncit cu râvnă la îngreunarea integrării în structurile europene. Acolo trebuie să dai socoteală când furi.

Că am pomenit de Iliescu, acesta făcea întotdeauna criză de nervi când era întrebat de mineriade … acum cei din PSD fac crize de nervi când vine vorba de faptul că, nici măcar logistic nu este pregătit pregătit pentru preluarea preşedinţiei UE. Adevărul enervează atunci când nu îl poți spune.

PSD, ALDE ȘI UDMR AR ACCEPTA SCHIMBAREA GUVERNULUI DAR ȘI-AR DORI PĂSTRAREA GUVERNĂRII (e prea dulce ciolanul pentru a-l lăsa de bunăvoie altora)

 Interesele celor din eșalonul doi al coaliției de guvernare (Doamne cum sună), pntri păstrarea prezenței la guvernare sunt extrem de mari. Funcțiile primite în statul român, adevărate vaci de muls, practic includerea în cercutile puterii cu acces direct la cașcaval, le asigură resursele şi realizarea unor proiecte comunitare prin care baronii locali îşi justifică existenta în faţa alegătorilor, și le oferă imunitate reală în fața Justiției.

Poate, deși pare cam aiurea, e bine ca această coaliție de guvernare să își mai păstreze poziția, ar fi de-a dreptul imoral ca, acum când încep să se vadă semnele porcăriilor făcute , când nota de plată începe să se contureze, puterea și implicit responsabilitatea, să fie preluate de alții.

 

MOȚIUNEA DE CENZURĂ MOARTĂ DIN SCUTECE

Partidele din opoziție sunt acuzate, pe drept cuvânt, de un noncombat flagrant, așteptând la cotitură ca PSD&co să își rupă gâtul. De la o vreme nise tot servește ideea unei fantomatice moțiuni de cenzură.

Ce se pare că nu observă opoziția este că asta nu îi face să iasă din noncombat. Acuzația vine doarece nici un astfel de partid nu oferă un program alternativă care să aibă două mari capitole.

– Ce vor face pentru a repara ce a stricat PSD&co, și

– Ce program de guvernare propun? Nimic, doar ”Iată, ăia sunt nocivi”…

Oare explicația să nu fie exact ceea care a dus la prezența jenantă la alegeri? Faptul că oferta lor, în oameni care au mai fost la putere e la fel cu cea a PSD&co? Oameni multilateral incompetenți, însetați doar de umflarea conturilor personale și a grupurilor care i-au promovat?

O venntualșă moțiune de cenzură fără o garanție că guvernarea va rămâne la actuala coaliție de guvernare ar fi similară cu alungarea câinelui de la măcelărie.

Matematic, Opoziția nu are argumente …

În plus, mai e un aspect. O moţiune de cenzură eşuată ar da prilej coaliției PSD-ALDE-UDMR să clameze o susţinere parlamentară masivă, şi un motiv pentru continuarea cu acelaşi guvern.

NEGOCIEREA PENTRU ALT GUVERN

Oricum o dai, un guvern PSD-ALDE-UDMR este cam tot ce poate fi obţinut acum. Din poziția sa, Preşedintele Iohannis este singurul care poate iniția astfel de negocieri. În fond guvernul dezastru Dragnea-Dăncilă, i se cam datorează. Pentru a nu pierde confortul Cotroceniului și al vacanțelor de lux, Iohannis, deși nu era obligat de Constituție, a accepta propunerea Dăncilă (cal la fel cum a acceptat demiterea doamnei Kovesi deși prin asta se demola ordinea constituțională în stat, propunerea unui rahat de slugoi ministru fiind pusă ca importanță, deasupra prerogativei de a decide a Președintelui.

 

DILEMA PREȘEDINTELUI

Președintele Iohannis nu prea are multe variante.

În cazul unor astfel de negocieri, presupunând că s-ar ajunge la ele fără dispariția lui Dragnea și a camarilei sale din conducerea partidului nu prea există posibilitatea apariției unui guvern ceva mai vizitabil. Pentru Dragnea un guvern de incompetenți este vital. Are nevoie de astfel de oameni deoarece ei știu că fără el ei sunt zero.

Chiar presupunând că Fragnea ar fi eliminat, ar râmâne cei care l-au susținut, barinii locali iar aceștia ar găsi pe altcineva care să le facă jocul.

E posibil chiar ca, scăpând de Dragnea și de guvernul său să ne trezim că am scăpat de dracu și am dat de mă-sa.

Cealaltă variantă ar fi una de domeniul scenaritei care implică un președinte cu caracteristici pe care Iohannis nu le are. Să fie un președinte jucător și cu tupeu, adept al jocului la cacealma.

Asta însemnând împingerea spre alegeri anticipate.

Adică după ce se înțelege cu PSD&co în privința unui premier agreat de PSD, după dărâmarea guvernului să iasă și să spună că înțelegerea a căzut deoarece a avut la bază un șantaj, și să desemneze un premier inacceptabil pentru PSD lucru care ar putea împinge spre alegeri anticipate. Aici pericolul ar fi, de asemenea, uriaș. Parlamentarii ar fi puși în fața propiei demisii, un nou mandat fiind pus pentru mulți sub semnul întrebării .. cu ar veni, ar însemna renunțarea la cașcaval de bunăvoie… or, dacă ne uităm la calitatea umană deplorabilă a politicinilor români, cam greu de crezut.

Un nou guvern ar trebui să fie unul mai restrâns, cu mai puține ministere, că tot avem o mare greutate în a finanța armata de funcționari … lucru de asemenea greu de crezut, multe funcții-răsplată pentru pilele unuia sau ale altuia ar dispărea … nepotismul mioritic fiind una din caracteristicile românești de bază.

Sunt unii care mai visează la un guvern tehnocrat de tipul Guvernului Cioloș. Ar trebui să își amintească de faptul că acel guvern era atât de indepensent încât îl avea în funcția de vice premier ăe Vasile Dâncu, ideologul PSD…

 

CONCLUZIE SAU DILEMĂ

Luând în considerare varianta de a oferi PSD ocazia unei nou guvernări dar fără Veiroka, Carmen Dan, Olguța, Andruşcă, Vâlcov şi toţi ceilalţi miniştri te întrebi dacă nu cumva ne-am trezi cu un guvern pe lângă care cel al Veorikăi e mic copil…

P.S. Soluția, dacă există, nu poate fi decât în viitoarele alegeri și în speranța că PSD va reuși să își rupă singur gâtul.

De asemenea, în ceasul al doișpelea partidele din opoziție ar trebui să se întrebuințeze și să creeze programe de guvernare logice și masi ales credibile și realiste …

Dacă om trăi, om vedea … până atunci… răbdare și tutun.

Nicoleta Pene, uluitoarea bombă sexy din valiză

Povestea cu Dragnea, Tel Drum, valiză și țăran conține un personaj extrem de spectaculos. Nicoleta Pene, o bombă sexy de 38 de ani, cu geometrie tunată pe care și-o plimbă Mercedes CLS de vreo 80 de mii de euro.

Este un personaj cu evoluție uluitoare care a ajuns la  Tel Drum ca un nimeni, direct șefă la Control Financiar Preventiv în câteva luni.

Cine e Nicoleta Pene, bruneta de pe BMW-ul din pozele din valiza Tel Drum?

”Nicoleta Pene are 38 de ani și o geometrie tunată în care a investit constant. O plimbă zilnic cu un Mercedes CLS de vreo 80 de mii de euro pe străzile perpendiculare ale unui oraș blocat dintotdeauna în 1990, unde ea e una dintre stele”, scriu jurnaliștii de la Rise Project.

Când a ajuns prima oară în Tel Drum, ea a fost șefă la departamentul de Control Financiar Preventiv (CFP).

Nu toți colegii o înghițeau. Iată perspectiva unui angajat în 2015:

“Ascensiunea doamnei Nicoleta Pene e de domeniul fantasticului. A venit în Tel Drum ca un nimeni, direct șefă la CFP. În câteva luni, doamna Ignat a plecat și ea (Nicoleta Pene) e acum director comercial care, la masă cu Pitiș, taie și spânzură.”

Însă, Nicoleta Pene este preferată directorului general Petre Pitiș, ea fiind mâna lui dreaptă.

Femeia este, de fapt, contabilul de încredere al grupării Dragnea. Pe la ea trec toate informațiile financiare.

Inițial, la Control Financiar Preventiv, Nicoleta Pene aviza plățile Tel Drum. Toate se filtrau la ea. Era un fel de auditor intern. Acum, ca director comercial, fișa postului salvată în calculatorul de serviciu îi cere „organizarea departamentului Comercial pe criterii de “cost efficiency”, în vederea optimizării activității de aprovizionare, stabilirea unor relații bune cu furnizorii, avizarea comenzilor interne și externe, negocierea și semnarea contractelor de vânzări directe și distribuție, coordonarea întregii activități comerciale a firmei”.

Sursa: realitatea.net

După ce Pitiș i-a dat-o cadou, Nicoleta Pene a lăsat să moară firma 3T Construct SRL, zisă și ”TelDrum de Neamț”

Afaceriștii de carton care au dat mediului economic un impuls mare pentru un județ mic își continuă în voie parcursul combinațiilor cu schepsis la umbra business-urilor de succes în zone providențiale identificate politic. În Sudul sărac sau în Estul sălbatic al României, trimișii de partid își construiesc portofolii solide și se îmbogățesc în doar câțiva ani din tunuri dolofane date la adăpstul legii licitațiilor publice, așa cum este cazul oamenilor lui Dragnea, despre care am tot relatat în ziarul nostru. Am vorbit, însă, mai mult despre suișuri, mai puțin despre coborâșuri. În ultima vreme descoperim că, în timp ce unii baronei sunt în plină ascensiune afaceristă, exemplu concret fiind fiul țarului de Teleorman (care are, la 28 de ani, afaceri cu profit de 20 milioane euro), alții își fac dispărute urmele, falimentând firme care și-au făcut plinul până la refuz în ultimii ani, iar în această ediție vă vom spune o altă poveste cât un rechizitoriu nescris încă.

Treaba e groasă! Nu le mai merg afacerile pesediștilor. Sau le merg?!

Dacă în județul lui Dragnea mai toată lumea a auzit de Teldrumul care asfaltează tot ce prinde pe bani mulți, Neamțul s-a făcut remarcat la construcții prin firma 3T CONSTRUCT SRL, gestionată tot de către teleormăneni. Nu orice fel de teleormăneni, ci apropiați ai celui care a ajuns să aibă putere de al treilea om în statul român printr-un PSD mai mult cumpărat decât convins. Așadar, 3T Construct SRL este o firmă înfiinţată în vara lui 2007, într-un sat din județul Neamț, de către unii anume Cosmin Tobolcea, Felix Tămășanu şi Fabian Tămășanu, având ca obiect principal de activitate “construcţii de clădiri şi lucrări de geniu”. Doar lucrările pe hârtie erau de geniu, căci activitatea a lipsit cu desăvârșire până în 2010. În anul de grație, ea a fost cumpărată de către TEL DRUM SA Alexandria, în acte, structura avându-l ca asociat majoritar pe celebrul în lumea construcțiilor și mare afacerist cu statul – Petreee Pitiș. De atunci, firma de apartament a amicului lui Dragnea a primit plocon sau prin licitații bine organizate niște contracte care pot tăia respirația unui om de rând care a văzut doar salariul mimim pe economie în buzunar, reușind să ajungă în scurt timp la o cifră de afaceri de peste 10 milioane lei. Ascensiunea a continuat în anii următori, potrivit sintezelor publice, afacerile fiind de 24,16 milioane lei în 2012 şi de 32,84 milioane lei în 2013.

Marea cedare…

Timpul a trecut, iar lui Pitiș nu i-a fost ușor să gestioneze două afaceri de anvergura Teldrum, așa că a făcut o achiziţie nouă pentru compania de asfaltări de la Neamț, în persoana unei prezențe feminine agreate de patronat, pe numele său Nicoleta Pene. Din postura de director comercial al firmei Teldrum, aceasta s-a lăsat vrăjită și a devenit acționar majoritar al societății din Neamț, după ce Petre Pitiș i-a cedat acțiunile sale. În 2014, mai exact, printr-o adunare generală extraordinară a asociaților S.C. 3T Construct S.R.L., asociații: Petre Pitiș, născut în municipiul Baia Mare, județul Maramureș, domiciliat în Turnu Măgurele, județul Teleorman, deținător a 80% din capitalul social, Pop Gheorghe Viorel, născut în municipiul Carei, județul Satu Mare, domiciliat în satul Căciulești, comuna Girov, județul Neamț, având 10% din capitalul social, Pop Ana, născută și domiciliată în satul Căciulești, comuna Girov, județul Neamț, asociat și administrator, cu 10% din capitalul social, s-au întrunit în prezența invitatei Pene Nicoleta și au hotărât că asociatul Pitiș Petre cesionează părțile sociale pe care le deține în societate noii cooptate ca asociat. Astfel, madam Nicoleta va deține un număr de 80 părți sociale, reprezentând 80% din capitalul social al societății.

Inexplicabila insolvență

Noua șefă a 3T Construct, Nicoleta Pene, în vârstă de 35 de ani, are domiciliul în Alexandria și, înainte de a fi director comercial la TEL DRUM SA, a lucrat aproape șase ani ca asistent director judeţean la BCR, după cum se prezintă pe LinkedIn. Ea s-a preocupat atât de mult de Teldrumul din Neamț încât firma a intrat în insolvență în mod inexplicabil. La fel de curioasă este și ieșirea sa bruscă din ecuație, pentru că, recent, ea a cedat toate părțile primite în dar de la prietenul Petre.

În aprilie 2017, mai exact, asociații care dețineau împreună 10.070 din părțile sociale ale 3T CONSTRUCT S.R.L., – Pene Nicoleta, Pop Gheorghe-Viorel și Pop Ana – în prezența administratorului judiciar Management Reorganizare Lichidare SPRL, au hotărât retragerea din societate a asociatului Pene Nicoleta prin cesionarea părților sociale deținute către asociatul Pop Ana, care a rămas în firmă alături de Pop Gheorghe-Viorel și de… insolvență.

O prcedură care i-a afectat pe terți, pentru că șmecherii nu au nicio străbatere fac în continuare jocurile la umbra insolvenței fără vreo explicație că au băgat în șanț o firmă cu venituri de milioane de euro anual. Iar dacă Nicoleta nu ne spune cum a intrat în moarte clinică o societate de succes și care este logica manevrei, mai ales că aici a existat și o cercetare pentru trafic de influenţă într-un dosar de fraudare a fondurilor europene de către firma 3T Construct, poate ne lămurește parchetul. Noi așteptăm și povestim, că mai știm.

Autor: Monica Vasilescu

Sursa: liberinteleorman.ro

Disidența Gabrielei Firea… o disidență de operetă

NOTĂ ANTESCRIPTUM

Având în vedere faptul că de când Dranea este sculă pe basculă în PSD orice urmă de dizidență a fost înăbușită și orice tentativă de cârcoteală anti Dragnea era tratată drept atac împotriva conducerii și autorul era sancționat drastic, încercarea de disidență din partea Gabrielei Firea,  a lui Mihai Tudose, Bădălău ori a Ecaterinei Andronescu mi se par niște încercări de mimare a democrației, sau un impuls care să ducă la creșterea simpatiei față de Firea prin crearea unei aparențe de putere și independență față de conducerea partidului.

Nu am cum să uit cum au fost treatate alte persoane cu greutate mai ales dacă reprezentau un potențial pericol pentru poziția lui Dragnea.

Fie că mă înșel sau ba, voi încerca să mimez și eu că aș pune botul la ceea ce bănuiesc a fi încă o tentativă de manipulare din partea PSD.

După ședința CEX la care a cerut demisia lui Carmen Dan, Gabriela Firea a spus că a primit un telefon de la comisarul european Corina Creţu care  încerca să discute cu cineva din partid, dar Dragnea nu i-a răspuns. De asemenea, la o emisiune TV Firea a declarat că după schimbarea guvernului Tudose, Liviu Dragnea a vrut să o propună pe Carmen Dan pentru a prelua funcţia de premier, dar nu au fost de acord colegii din conducerea partidului.

„Corina Creţu m-a informat că a discutat cu ceilalţi comisari europeni şi preşedintele Juncker şi au întrebat-o ce se întâmplă la Bucureşti, pentru că pe 5 decembrie ar trebui să înceapă pregătirirle pentru preşedinţia rotativă, toţi sunt preocupaţi de securitate. Doamna Creţu a spus că va transmite informaţiile şi că crede sau speră să se ia măsuri. M-a sunat pentru că pe parcursul verii Liviu Dragnea nu i-a răspuns la telefon. Nu că e o coaliţie a mea cu Corina Creţu„, a declarat Gabriela Firea, la România TV.

Primarul General a anunţat sâmbătă 1 septembrie, la Neptun, că a cerut demisia lui Carmen Dan de la Ministerul de Interne, după semnalele primite de la Bruxelles prin comisarul european Corina Creţu.

„Trebuie să vă explic contextul. Eu am luat cuvântul şi le-am transmis colegilor mei faptul că am vorbit ieri cu Corina Creţu, comisar european, care mi-a relatat o discuţie cu domnul Juncker şi colegii săi, faptul că aceştia şi-au exprimat îngrijorarea faţă de situaţia politică din România şi situaţia din 10 august, faptul că nu e apreciat de alte state europene, apreciind că intervenţia jandarmilor a fost corecta paână la un punct în are avea loc apărarea clădirii Guvernului. Nu au fost de acord ca manifestanţii care nu au fost violenţi au suportat gaze lacrimogene şi erau de ajuns alte măsuri mai blânde. Practic extragerea celor care aruncau în jandarmi„, a declarat  Firea la Neptun.

CARMEN DAN A FOST PRIMA PE LISTA LUI DRAGNEA PENTRU POSTUL DE PREMIER

 Gabriela Firea, i-a reproşat lui  Dragnea că nu a luat nici măcar cuvântul în timpul CExN al PSD, când i-a cerut demisia ministrului de Interne, moment în care a afirmat că prima opţiune a liderului PSD pentru înlocuitorul lui Mihai Tudose la Palatul Victoria a fost Carmen Dan.

”Când am văzut că dl preşedinte nici măcar la nivel de principii nu ia cuvântul, nu neapărat în apărarea mea, că era evident că între mine şi dna ministru recomandată de domnia sa să fie ministru – şi chiar iniţial era era propusă, după ce a căzut guvernul Tudose, ca dna ministru să fie prim-ministru, dar nu au fost de acord colegii noştri. A fost prima pe listă, prima pe lista dlui Dragnea, ca dna ministru de Interne să fie prim-ministru…”, a spus Firea la România TV.

Membrii CEx al PSD au respins, sâmbătă, cererea Gabrielei Firea de a o schimba pe Carmen Dan de la conducerea ministerului de Interne, ca urmare a măsurilor luate în 10 august, existând un singur vot, cel al Gabrielei Firea lucru care face capovestea ci disidențele să fie tot mai străvezie

Vicepreşedintele PSD Gabriela Firea i-a cerut, sâmbătă, la şedinţa CExN, demisia ministrului de Interne, Carmen Dan.

VORBE MURDARE

Tot la TV Firea a mai declarat că în timpul şedinţei CEx de sâmbătă, de la Neptul, un deputat social democrat, care nu e membru al Comitetului Executiv a proferat ”cuvinte nedemne” faţă de oficialii europeni şi niciun coleg nu a luat atitudine.

”A avut exprimări un deputat care nu e membru al Comitetului Executiv. Nu e normal să se exprime oameni care nu fac parte din Comitetul Executiv. E dureros să fiu la doi metri de dl preşedinte (Liviu Dragnea – n.r.) şi să nu intervină când un coleg care nu face parte din CEx să mă atace. I-a dat şi cuvântul”, a declarat la România TV Primarul General al Capitalei, aceasta refuzând să nominalizeze mitocanul.

”Măcar ar fi avut un discurs de preşedinte de partid la nivel de morală, de onestitate, de mari principii sau ar fi luat atitudine când colegul nostru care nici nu e membru al CEx profera cuvinte nedemne faţă de oficianii europeni, faţă de Bruxelles, faţă de comunitatea europeană, faţă de Comisia Europeană… Nu le relatez pentru că nu vreau să fac rău ţării şi oraşului nostru, pentru că măcar unii dintre noi trebuie să avem demnitate şi luciditate”, a adăugat primarul general al Capitalei.

Firea a mai ținut să sublinieze că PSD e un partid european, că unii miniştri PSD au închis capitole importante până când România a devenit membră UE şi că România, potrivit sondajelor Eurostat, este o ţară proeuropeană, nu eurosceptică.

”Am fost mirată că niciun coleg nu a luat atitudine. (…) Sunt convinsă că cei mai mulţi sunt profund europeni”, a conchis Firea.

Evident că fiind blondă, Gabrielei Firea i se trece cu vederea că în Europa nu mai există un partid de talia PSD care să fie condus de un infractor condamnat …

Dragnea și șeptelul lui … nici măcar să mintă ca lumea nu sunt în stare

FRAIRII ȘI JMEKERII

Cred că este tot mai evident că în PSD există două mari ciurde, cea a fraierilor și cea a jmekerilor.

Primii, niște oameni care erau fani ai ideii ”noi muncim nu gândim” și a aceleia conform căreia cea mai importantă parte a creierului sunt mușchi, într-o vreme își vindeau votul contra a ceva palpabil, un kil de făină, unul de ulei, unul de zahăr, o tablă de slănină, doi mici și o bere ori alte asemenea. Evident că nu observau că de fapt acestea nu erau gratuite. Le plăteau fie prin faptul că aveau salarii și pensii ridicole, fie prin faptul că, deși primeau mai mulți bani, puteau cumpăra maiu puțin din cauza inflației.

Cum-necum au ajuns să nu mai fie atât de creduli încât să nu mai fie nevoie să fie mituiți ce ceva de băgat la maț, destul fiind să li se promită.

Evident, ciurda profitorilor este mult mai selectă, formată din unii care profită de carențele intelectuale ale marii turme a fraierilor, sunt genul acela care merge pe principul dacă mie și alor mai ne e bine mă doare în bască e restul. Tupeu dus la extrem, egoism feroce, nesimțire crasă, cinism dus dincolo de limitele bunului simț. Sunt cei care, înțelegând niște subtilități cât de cât, sunt artizanii urcării în funcțiile foarte înalte a unor monștri de tipul lui Dragnea ori a șeptelului promovat de el.

CÂND TÂLHARUL E REGE INCOMPETENȚA ȘI NESIMȚIREA SUNT REGINE

Când un tâlhar, o lepră de tipul lui Liviu Dragnea, interesat doar de cum să își mărească averea și să dețină tot mai multă putere se vede clar că nu le poate obține decât pe o singură cale. Aceea a transformării incompetenței în virtute, a infracționalității în ceva care dă încredere, a dorinței unora în a deține fincții și măriri în motor care împinge înainte șadramaua. 

Vedem cum, persoane cu funcții  de mare greutate care au calitatea de a fi la fel de incompetnți în orice domeniu, din timp în timp enunță aberații greu de integrat de o minte sănătoasă.

Deja pare a se profila un clișeu. Atunci când PSD încearcă să mai comită o mare măgărie scoate la înaintare pe cei mai lipsiți de scrupule care ne spun niște aberații care te lasă cu pupila belită.

Acum trebuie ascuns unul din pașii, oarecum greu de înțeles pentru populimea cărabilă pe la mitinguri în vederea pramăririi Neînlocuibilului Flaușat. Se încearcă reformarea Guvernului prin mutarea deciziei tot mai mult spre ministru, adică ecat spre persoanele cele mai obediente față de Dragnea. De fapt nu e vorba de alteva decât de o nouă consolidare a dictaturii unipersonale a megaescrocului.

POVEȘTI DE ZBÂRLIT MĂTREAȚA FRAIERIMII PESEDISTE 

L-am văzut pe însuși licuriuciul găștii, Penalul de Teleorman, încercând să ne aburească spunându-ne cum, în prina jumătate a lui aprilie 2017 ar fi încercat patru asasini puși de un personaj enigmatic dar extrem de puternic să îl ucidă. Având o minte simplă, infantilă, liderul PSD, pentru a argumenta cele spuse, a început să ne livreze o poveste desprinsă parcă dintr-un film prost de acțiune. Și, ca nu cumva să credem că cei patru asasini, îm poveste e adus un enigmatic prieten foarte informat, îi spune că ăia erau niște asasini plătiți de un parsonaj extrem de important. Probabil temându-se de un proces de calomnie, Dragnea a și precizat că nu era G. Soros ci altcineva… de înțeles că cel puțin la fel de important și puternic cum e Soros. 

Un parlamentar de Galați (dacă nu mă înșel), un medic cu aspect de măcelar arab, doctorul Bacalbașa iasă la interval cu halucinant propunere ca cei care reclamă Jandarmieria să fie sancționați. Deh, omul o avea nostalgii din vremea când ciripea la Securitate și își plătea cu religiozitate cotizația la PSR, părintele actualului PSD.

Veorika Vasilika Valoroasa din Videle, temporar reprezentantă a lui Liviu Dragnea în Guvern se plânge de ticăloșia celor care nu au altă treabă decât să reclamne pe nobilii jandarmi pentru niște lucruri nesemnificative cum ar fi bătaia cu bastoane și gazarea în grup. Adică de ce nu puteau ăia să stea acasă sau, dacă tot s-au adunat, nu puteau să laude mărețele realizări ale guverunului în fața căruia își promovează ea coafura de ciumăfaie? Ea a subliniat cu subiect și precizat  că cei care vor să să reclame ceva să vină ci ”dovezi concludente”. Faptul că au capetele sparte, ochii și gâtul iritate ori că toșesc de par a dori să își dea afară plămânii nefiind destul de coerente pentru coafura dumisale.

Carmen Dan
Blonda de la Interne

BLONDA DE LA INTERNE, CARMEN  DAN … MINISTRUL CU UN IQ PREA MIC PENTRU A MINȚI COERENT

Vecina de scară din blocul Premierului Veorika Vasilika, Blonda de la Interne, de câte ori are ocazia ține parcă să ne demonstreze că faptul că acum este ministru iar în trecut a fos ”Perfecta” de Teleorman nu are nici o legătură cu oarece competență ci cu totul altceva, poate cu un șarm incontestabil și cu talentul de a țăcăni irezitibil cu tocurile pe pardoseală când era secretară.

Posesoare a unei diplome de studii superioare elinerată înainte de înființarea școlii pe care a absolvit-o (ciudata Universitate Ecologică depre ai căreu absolvenți se pune că, aproape jumătate, cunosc integral afabetul jumătate din aceștia reușind chiar să își scrie numele integral fără a se uita în buletn mai mult de două-trei ori), împrenă cușefii Jandarmieriei s-au prezentat marţi la Comisia de Apărare a Camerei Deputaţilor cu un unic scop: să-şi bată joc de parlamentari. S-a pus capră, după cum îi spune şi numele, preşedintele Comisiei, Dorel Căprar, care a invitat presa afară înainte ca ministrul şi gradaţii să apuce să spună mai multe prostii. Câteva, totuşi, le-au scăpat.

Capacitățile intelectuale ale blondei ministrese nepermițându-i performanța de a armoniza chestiuni care ar trebui să se înșurubeze una cu alta emite tot felul de lucruri care se contrazic flagrant. Deși a trimis în Piaţa Victoriei efective uriaşe de jandarmi bucureșteni cu unii aduși din Provincie şi de personal medical ca la balmuc de parcă se aștepta la un adevărat război, sau măcar niște  incidente grave  majore,  a omis să convoace Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică – adică comandamentul de criză înfiinţat tocmai pentru a gestiona situaţii grave de ordine publică – ca şi cum nu s-ar fi aşteptat la nimic deosebit. 

De asemenea, trebuie amintit că există un Comandament de Criză din care fac parte  reprezentanţii a nu mai puţin de 16 instituţii (toate serviciile secrete şi câteva ministere-cheie), iar deciziile şi acţiunile sale trebuie raportate în timp real prim-ministrului, preşedintelui ţării şi Consiliului Supre de Apărate a Țării.

De parcă juca într-un film, o ecranizare a unei piese di Teatrul Absurdului, versiunea pentru proști, blonda Carmencita a dat ceea ce credea ea că ar fi niște explicații care ei i se păreau raționale: „Am anticipat că va fi un eveniment de o amploare mare. Am analizat tot ce s-a vehiculat în media până la momentul în care am luat decizia”. Iar omisiunea de a convoca comandamentul de criză a fost explicată de către Carmen Dan prin faptul că „informaţiile primite anterior datei de 10 august nu au indicat o situaţie generatoare a unei crize de ordine publică care prin complexitate, amploare şi intensitate să ameninţe stabilitatea politică, economică ori socială, ordinea şi valorile constituţionale”. Probabil că, în mintea creață a Videlencei nu există nici o contradicție ( în caz că cineva se întreabă de ce sunt fericite blondele a putut constata că fericirea vine de la lipsa contradicțiilor).

Se pare că mintea Carmencitei de Videle este ca fantomele, pe întuneric le vezi un pic neclar, dacă aprinzi lumina dispar ca și cum nu ar fi fost, ea anticipează cataclisme când dimensionează forţele de represiune, dar cataclismele din mintea ei dispar când e să împartă decizia cu alţii.

Dacă ar rămâne la nivel filozofic sau, măcar teoretic, ar trece, ”e blondă, deci e de înțeles” îți vine să spui. Doar că, halucinantele ei contradixcții pe care nule observă s-au materializat: 1.200 de jandarmi din 5 judeţe şi 100 de ambulanţe, dar refuzând să activeze comandamentul de criză, Carmen Dan şi-a asigurat comanda unică pentru rezolvarea unei situaţii în care o comandă colectivă ar fi dus la decizii mai bune decât cele pe care, oficial sau informal, le-a luat ministrul de Interne. Comanda colectivă avea însă un mare dezavantaj: lăsa mult mai multe urme la locul faptei. Iar ce face Carmen Dan din 10 august încoace asta e: şterge urmele, dă vina pe alţii şi nu-şi asumă nicio responsabilitate pentru cele petrecute.

O altă gogoaşă pe care şefii Jandarmeriei au livrat-o parlamentarilor priveşte căştile jandarmilor cu indicativele acoperite cu bandă adezivă. Uşor incoerent, maiorul Laurenţiu Cazan a explicat mascarea indicativelor prin faptul că au fost aduşi jandarmi din provincie, că s-au făcut şi reorganizări şi că numerele de pe căşti „nu mai corespundeau”. Dar, a asigurat maiorul, şefii de dispozitiv ştiau în orice moment cine şi unde acţionează, deci n-ar fi o problemă identificarea fiecărui jandarm aflat în Piaţa Victoriei. Această explicaţie este pur şi simplu o insultă la adresa unei minime inteligenţe.

Să fim bine înţeleşi: indicativele de pe căşti NU sunt pentru şefii de dispozitiv. Aceştia ştiu întotdeauna unde sunt şi ce fac subordonaţii lor, indiferent dacă aceştia din urmă au numerele înscrise pe căşti sau nu. Rostul indicativelor de pe căşti este ca acestea să fie văzute de public, de presă, de camerele de luat vederi, eventual de procurori – deci de persoane din afara Jandarmeriei. 

Dacă maiorul spune adevărul privind jandarmii aduşi din provincie şi reorganizările, soluţia de bună-credinţă nu era să acoperi indicativele cu scotch, ci să faci, înainte de misiune, liste cu fiecare jandarm ce cască a primit, astfel încât scopul indicativelor să rămână nealterat. Altminteri, premeditarea rămâne o ipoteză valabilă: s-a dorit ca unii jandarmi care au acţionat în Piaţă să nu poată fi identificaţi.  Dacă or fi fost jandarmi – iar asta e o altă problemă.

P.S. Scurt mesaj pentru PSD-iști … Felicitări,  acest gen de personaje reușesc să ne arate cam ce e în mintea voastră: ceață și dorință de a vi se mai arunca un os de lins…

OMAGIU PESEDEU IUBIT

Partidul Social Democrat, partid măreț, partid iubit … 

OMAGIU PESEDEU IUBIT

Așa zisa luptă împotriva abuzurilor în Justiție: o minciună sfruntată

De prea mult timp, justiția, statul de drept în general sunt sub un furibund și parșiv asediu dinspre zona politico-mediatică. Practic, totul pare a pleca de la o minciună sfruntată și anume că jurnaliștii și politicienii vârf de lance al atacului ar fi susținători ai luptei anticorupției, ei având un dinte doar împotriva șefilor SRI, DNA etc.

Este o nuanță pe care s-a țesut cu răbdare și perseverență în mult prea lungile și multele emisiuni  de la ore de maximă audiență. Ani de zile, cu răbdare s-a construit cadrul în care se desfășoară un adevărat linșaj media. ”Știți – pare a se spune – noi nu avem nimic cu lupta anticorupție, cu instituțile statului de drept, noi luptăm doar împotriva ticăloșilor care fac abuzuri”. Am văzut nenumărate adevărate rechizitorii prin care se denunțau acte de corupție, se fluturau ”probe” (de exemplu, nu odată Mihai Gâdea flutura niște hârtii care ar dovedi ceva și care ar urma să poată fi văzute pe siteul lor. Iteresant dar pe site nu apărea niciodată nimic, dacă analizai înregistrarea  frame cu frame observai că de fapt acele hârtii nu erau decât desfăășurătorul emisiunii).

Aceste acuzații țineau trei zile iar când se încerca analizia lor se dovedeau doar niște baloane de săpun, niște argumentații care aveau la bază o mică minciună au o interpretare forțată a ceva pe care se țesea o construcție logică în care se introduceau din când în când artificial elemente care să ajute ajungerea la ținta dorită.

”Probele” erau niște ghidușii, de cele mai multe ori, fabricate, uneori dincolo de limita bunului simț. Diferite afirmații făcute cu mare perseverență în studiourile de execuție ale, popular numiților, Mâncători de Rahat, repetate până la obsesie intrau cumva în conștiința telespectatorului ca un fel de repere de referință. Astfel că, peste o vreme, ceea ce țesuseră pe o mică minciună era folosit ca argument, telespectatorul amintindu-și că ”da, am auzit de chestia aceasta” nemaiștiind unde, dar asta nu conta. Practic era vorba de crearea unei minciuni mari argumentată de minciuni ici și multe.

Dacă ne uităm la politicianii și jurnaliștii care acum se rup în figuri cu dezvăluiri ale ”statului paralel”, fie au avut sau au probleme jîn justiție, fie sunt vajnici angajați ai unor moguli cărora, dacă le spui ”penali” le faci un mare compliment.

Toți își doresc subordonarea justiției pentru a o putea controla, o justiție prea incisivă însemnând pentru ei drumul spre pușcărie, ei știind că la o analiză a faptelor lor din trecut nu poate duce decât acolo. Toți cei care își doresc astăzi să și-o subordoneze din nou și să împiedice serviciile să o mai ajute și-au dorit asta și înainte de protocoalele SRI-DNA. Și înainte ca Maior, Coldea și Koveși să ajungă cei mai puternici oameni în stat. Atitudinea lor nu este o reacție la nimic altceva decât la frica de închisoare. Culmea este că niciunul din ei nu pote să își justifice nici 10% din avere … o fi vreo coincidență? Greu de crezut..

De fapt lepre de teapa unora ca Tăriceanu, Dragnea, Voiculescu, Năstase etc nu au dorit niciun fel de luptă anticorupție. Și au acționat împotriva noii ordini de stat și a celor care încercau să o impună, imediat după 2005, când au început să se teamă că și afacerile lor ilicite vor ajunge să fie judecate la un moment dat. Unii s-au opus pe față, cu furie, asumându-și direct războiul, precum Voiculescu, ceilalți mai pe tăcute, folosindu-se de marionetele din partidele lor. O demonstrează chiar faptul că  înființarea DNA și a ANI, decuplarea CSM și a Înaltei Curți de la rețelele  mafiote din magistratură au fost întâmpinate cu huiduieli și cu proteste disperate, nu cu aplauze, cum ar fi trebuit să se întâmple dacă liderii PSD, PNL, PC, PRM și UDMR chiar ar fi pus mai presus binele comun decât interesele lor meschine. Dacă vreți să vă amintiți cât de îngroziți au fost din totdeauna de ideea că cineva i-ar putea întreba cum și-au făcut banii, cred că nimeni nu se îndoiește de faptul că argumentele invocate de Florin Iordache, Eugen Nicolicea, Mate Andraș-Levente, Lucian Bolcaș, Marcu Tudor și Sergiu Andon, complet anapoda, în Parlament, în octombrie 2006 aveau ca rol să îi ajute  să nu fie obligați la declararea averilor, dar mai ales a modului în care și le-au făcut.

În vremea aceea, lupta anticorupție nu era decât o amenințare ce părea a se profila asemeni unei furtuni, undeva. Departe la un orizont ce putea fi evitat. Nici vorbă de abuzuri, pentru că, după cum reiese din dialogurile fostului șef al FBI cu Băsescu, Maior și Kovesi, la finele lui 2006 statul încă cerea ajutor pentru a deveni mai eficient. De abia atunci, Robert Mueller le-a sugerat să găsească ”posibilitatea legală” de a folosi interceptările telefonice ca probatoriu în instanțe.De întâmplat s-a întâmplat mult mai târziu. Cât despre protocolul SRI – DNA, el a fost semnat în 2009.

Prin 2005 C.P Tăriceanu cerea insistent să fie informat de procurori când începeau o anchetă la adresa unui membru al guvernului (guvernul lui dovedintu-se a fi cel mai penal guvern din istoria României). S-a dovedit că de fapt el dorea să poată bloca dosarele, ca și până atunci.

Nu avem cum să nu ne întrebăm, dacă problema PSD-ALDE-Voiculescu cu justiția a apărut doar odată cu abuzurile, de ce l-au suspendat pe Băsescu în 2007? Ce abuzuri erau atunci? A comis Daniel Morar vreun abuz? De ce nu ni le prezintă Tăriceanu și Antena 3? Nu a comis abuzuri sau vor să-și protejeze aliatul din Curtea Constituțională? Or fi uitat că în documentul prin care au cerut în Parlament, în 2007, suspendarea preşedintelui au dat ca exemple de ingerințe în treburile justiției faptul că ”a cerut procurorilor să redeschidă dosarele penale privind Bancorex şi Banca Agricolă” și că a declarat că foarte mulți magistrați sunt corupți? Acum 11 ani, ca și astăzi, ce îi deranjează pe cei cu probleme în justiție este chiar justiția și revigorarea ei, cu sprijinul partenerilor strategici. Protocoalele SRI nu sunt decât un alt pretext pentru a opri lupta anticorupție. Așa cum au fost, în 2007, la suspendarea președintelui, acuzațiile ridicole de mai sus.

Se vorbește tot mai des despre implicarea la DNA a ofițerilor CIA, adică de implicarea americanilor în justiție… interesant. Tăriceanu și nu numai, o amintește  în ultima vreme cu insistență, oare cum se explică că ambasada SUA nu doar că nu a jubilat când Patriciu a fost arestat, ba chiar s-a declarat îngrijorată, după cum reiese din cablograma trimisă la Washington pe 6 iunie 2005? Citez: „Managementul Rompetrol se teme, pe bună dreptate, că punerea sub acuzare (sau condamnarea, bineînțeles) ar putea să ducă la prăbușirea companiei. Compania are planuri în desfășurare de a-și extinde operațiunile în Kazahstan și Rusia astfel încât să se poată baza pe surse solide de țiței pentru rafinăriile sale. Sursele financiare necesare pentru această extindere sunt acum, în mod firesc, în pericol (…) De subliniat că o astfel de criză a Rompetrol ar putea avea un impact politic și economic mult mai larg. Compania contribuie cu aproximativ 7% din totalul veniturilor colectate la bugetul de stat, adică în jur de 2% din Produsul Intern Brut total…”.

Americanii recunoșteau, dincolo de impactul asupra României a Crizei de la Romăetrol l-ar avea asupra României, că dosarul îi interesa și pentru că ancheta îl viza inclusiv pe ”vicepreședintele Rompetrol, Phil Stephenson, cetățean SUA, care deține 20% din companie.” Cu toate acestea au transmis la Washington că ”procurorul care supraveghează cercetările în dosarul Rompetrol este o persoană care a beneficiat de pregătire în SUA și este programată să participe la o nouă sesiune de training pe continentul american în cursul anului următor (…) Cu alte cuvinte, echipa de anchetatori poate că nu se ridică la standardele SUA dar au fost expuși la metodologiile folosite de noi. În plus, Ilie Botoș (procuror-general la vreme aceea – n.m.) a susținut că probele strânse împotriva Rompetrol au fost obținute și cu concursul Băncii Naționale, a Gărzii Financiare și a Oficiului de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, sugerând astfel că nu este vorba despre o operațiune investigativă motivată politic.”

Una peste alta, ideea că SUA ar fi inițiat, ascuns sau încurajat abuzurile de dragul susținerii luptei anticorupției cam este contrazisă .. pur și simplu nu se ”înșurubează”, ba dimpotrivă,  acolo unde SUA  a intervenit a făcut-o pentru a preveni transformarea ei în instrument pentru răfuieli politice. ”(…) Nu vrem să descurajăm Guvernul României în intenţiile sale de a acţiona împotriva „peştilor mari” – prin urmare este necesar să tratăm cu grijă acest subiect. Mai mult, se poate ca într-adevăr unele pietre încă neîntoarse ale Rompetrol să ascundă slăbiciuni sau concluzii neplăcute. Cu toate acestea, nu este nevoie să se ajungă la un proces – spectacol ca cel al Yukos în Moscova, un punct de vedere pe care l-am susţinut cu putere în faţa Guvernului României”, notau reprezentanții Ambasadei SUA  de la București.

Dosarul ”Rompetrol”este un dosar școală și conține și explicația pentru care s-a ajuns la protocoalele SRI. Procesul prin care trebuia să fie clarificat modul în care Adrian Năstase i-a făcut cadou finanțatorului PNL o afacere pe care avea să o vândă cu un miliard de dolari a fost tergiversat ani de zile. A fost și suspendat, în urma unei sesizări la Curtea Constituțională. Acest dosar fiind un caz extrem de explicit despre tot ce nu mergea bine în justiție, în ciuda eforturilor unor ofițeri de informații și procurori care au îndrăznit să se pună cu grangurii vremii,  banii și legăturile acestora cu rețelele mafiote din instanțe făceau imposibilă condamnarea lor.

În acea perioadă a fost realmente batjocorite plăpândele instituții anticorupție, înțelegerile nescrise dintre Patriciu, Voiculescu ori Vîntu și rețele de gen Voicu – Costiniu prin care li se garanta imunitatea, sau cu rețelele de politicieni, demnitari și funcționari ai statului, prin care li se garanta prosperitatea, au obligat statul să-și dezvolte propriile protocoale de colaborare inter-instituționale. Fără ele, nu ar fi avut nicio șansă să îi facă să plătească în instanțe pe stăpânii din umbră ai statului mafiot. Prevederile acestor protocoale au fost pe măsura durității războiului care a început în 2005 și care nu dădea semne, în 2009, că va fi câștigat vreodată de stat.

Este o minciună sfruntată că stăpânii statului mafiot ar fi susținut lupta anticorupție dacă nu ar fi existat abuzuri. Ce s-a întâmplat între 2005 și 2009 a fost o luptă anticorupție cu pași mărunți. Și a eșuat. Justiția nu a reușit să îi condamne nici pe Patriciu, nici pe Voiculescu, nici pe Vântu. Și cu toate acestea, ei nu au fost dispuși să accepte nici măcar să fie luați la întrebări, nici măcar să îi tulbure gândul că într-un viitor îndepărtat situația le-ar putea scăpa de sub control.

De fapt acesta este motivul pentru care a fost suspendat Băsescu în 2007. De aceea au făcut un cartel în 2009 ca să-l scoată pe Geoană președinte. De aceea l-au suspendat în 2012. Și protocoalele lor, în care au decis să lupte pentru a păstra intact statul mafiot instaurat după căderea lui Ceaușescu, ar trebui desecretizate pentru a înțelege cum s-au născut protocoalele inter-instituționale și de ce au fost indispensabile, în ciuda riscurilor reale de abuz. Din păcate, asta nu se va întâmpla nici în 1000 de ani!

IOANA PETRESCU despre legea defăimării și despre pericolele externe pe care nu le vedem din cauza cancanurilor interne

Fostul ministru de Finanțe din vremea lui Victor Ponta, Ioana Petrescu protagonista scenei de la Cotroceni când T. Băsescu a întrebat-o ce este MTO și ea a rămas cam la fel de năucă precum prințesa care află că iar e însărcinată și, ca de obicei, nu știe cu cine, a reacționat în legătură cu declarația lui Liviu Dragnea legată de necesitatea de a se face o lege împotriva celor care defăimează România.

Ea spune pe contul său de Facebook (cf stiripesurse.ro ) că este de acord că avem o problemă cu unii români care defăimează țara în afară, însă totodată o lege precum cea propusă de Dragnea nu este o soluție la această problemă, deoarece s-ar îngrădi libertatea de exprimare.

„Sunt de acord ca avem o problema cu unii romani care defăimează tara in afara, mințind sau spălând rufele murdare in spațiul internațional. Asta nu prea se întâmpla in alte tari. Nu se întâmpla pentru ca opinia publica si votanții de pe alte meleaguri sancționează drastic astfel de devieri comportamentale in spațiul internațional. De exemplu, am fost invitata sa vorbesc la ONU despre experiența de la Finanțe si am ales sa vorbesc despre lucrurile pozitive pe care le-am făcut la ANAF. Acelasi lucru l-au făcut si reprezentații a peste 100 de tari participante. Nu pentru ca nu ar fi fost probleme la noi sau in alte tari, ci pentru ca rufele murdare nu se spală in public.

Însă o lege precum cea propusă de Liviu Dragnea NU este o soluție la acesta problema. Mai degraba, o astfel de reglementare creează o alta problema, mult mai mare: îngrădirea liberei exprimări. O astfel de lege ar fi un prim pas către pierderea drepturilor pe care tara noastră le-a dobândit dupa 1989. Nu trebuie sa lăsam PSD-ul lui Liviu Dragnea sa facă asta. Daca ii lăsam, ne vom trezi la un moment dat ca e prea târziu si suntem deja intr-un regim totalitar.”, scrie Ioana Petrescu, pe Facebook.

De asemenea, la 17 Martie 2018, pe siteul personal ioanapetrescu.ro fostul ministru vorbește despre faptul din cauza cancanurilor interne românii nu mai observă pericolele externe.

Privind la cancanurile interne, nu mai vedem pericolele externe

Între discuțiile despre congresul lui Liviu Dragnea și presupusa poza a Codruței Koveși – scrie Ioana Petrescu pe siteul său – din interviurile lui Sebastian Ghiță, pare că nici nu observăm câteva evenimente majore internaționale care pot afecta economia României. Voi aminti trei dintre ele și cele mai îngrijorătoare.

Donald Trump a decis să înceapă un război comercial

Mai exact, președintele american dorește să impună tarife de 10 la sută pe aluminiu și de 25 la sută la oțel. În cazul în care UE nu va fi exceptată de la aceste tarife, Bruxelles s-a pregătit deja să retalieze cu o listă 200 de posibile produse pe care le importă din SUA și la care ar dori, la rândul ei, să aplice tarife. Din acel moment,  ne putem imagina cum SUA va impune tarife pe alte bunuri pe care le importă din UE, iar războiul comercial va fi în plin toi.

Situația e destul de gravă. Robert Shiller, laureatul premiului Nobel pentru economie și profesor la universitatea Yale, spune că tarifele lui Trump reprezintă abia o primă lovitură într-un război comercial și că efectele disruptive se vor resimți imediat la nivel mondial. Acesta compară situația de azi cu începuturile marii depresiuni economice din 1930 când companiile străine au amânat investițiile în SUA exact din cauza impunerii unor tarife de 25 la sută pe oțel și 10 la sută pe aluminiu.

Și noi putem fi afectați de aceste eventuale măsuri internaționale dacă pe lista de produse pe care se vor impune tarife vor intra și cele pe care le exportam în SUA sau dacă această listă va cuprinde și componentele produse în România pentru bunuri care sunt destinate  exportului în SUA. În primele 11 luni ale anului 2017, conform ultimelor cifre publicate de INS, din totalul exporturilor românești,  28,5% reprezintă mașini și dispozitive mecanice, 18% mijloace de transport și 12,5% sunt materiale de construcții și mobilier.

Așadar, ar cam fi motive de îngrijorare. De exemplu, dacă SUA va impune tarife pentru mașinile germane pentru care noi producem piese, indirect,  România va fi afectată prin scăderea exporturilor către Germania și, implicit, prin scăderea numărului de locuri de muncă.

Sau dacă SUA, de exemplu, vor impune tarife mai mari pentru mobilierul importat din UE,  România va fi afectată de data asta în mod direct pentru că avem firme românești care exportă mobilă în SUA. Rămâne de văzut câte victime va face acest război comercial, dar efectele nu pot fi decât negative pentru exporturile românești, pentru numărul locurilor de muncă de la noi și pentru sumele colectate la bugetul de stat de la firmele românești care, în aceste condiții, vor plăti mai puține taxe pe profit și mai puține asigurări sociale pentru angajați.

Posibila taxare a companiilor IT pe teritoriul UE

O altă inițiativă neinspirată care ar putea afecta și România este intenția autorităților de la Bruxelles de a impune o taxa de 3 la sută pe veniturile companiilor digitale precum Google, Apple și Facebook. Mai exact, nu se va taxa profitul, ci cât încasează aceste companii din publicitate, taxele plătite de abonați pentru anumite servicii digitale sau din venituri obținute din vânzarea datelor personale unor terți. O astfel de taxă ar afecta în jur de 100 de companii digitale, conform oficialilor europeni. E adevărat că aceste companii se folosesc de prețurile de transfer și plătesc puține taxe. Comisia Europeană estimează impozitele plătite în UE de aceste companii sunt doar pentru aproximativ 9 la sută din profit. Însă, introducerea unei taxe pe cifra de afaceri nu e o soluție. Din păcate, în acest fel, Bruxelles omoară exact gâsca de unde își procură ouăle. UE nu va mai fi atractivă pentru aceste companii și atunci Europa nu va mai beneficia nici de know-how-ul american, nici de angajările în cadrul acestor companii și nici de taxele pe care le plăteau până acum. Cu siguranță, UE nu va beneficia de taxe în plus pentru că aceste companii se pot reloca în alte parți ale lumii, unde nu există această taxă de 3 la suta!

Evident, și România poate fi afectată indirect de această măsură. Industria de IT de la noi, din păcate, se bazează mai puțin pe companiile românești și mai mult pe cele străine. Conform studiului „Capitalul privat romanesc” publicat de Ziarul Financiar, 62% dintre firmele care fac activități de servicii in tehnologia informației în România sunt străine. Dacă aceste mari companii digitale internaționale decid că țările din UE nu mai sunt atractive din cauza taxării impuse pe cifra de afaceri și vor decide să plece, profesioniștii români din IT care lucrează acum pentru ei vor fi afectați. Să nu uitam că sectorul de IT și comunicații este unul dintre motoarele importante ale creșterii economice din România, care a contribuit anul trecut cu 0,6 la sută la avansul PIB-ului de 7 la sută, conform INS. Cum, din păcate, sunt puține firme românești mari în domeniul IT, dacă marile companii internaționale pleacă, firmele românești nu vor putea absorbi toți lucrătorii de IT rămași pe dinafară. De aici ne putem aștepta la șomaj și la o scădere a colectărilor la buget,  atât pe impozitele pe profit cât și pe asigurările sociale ale personalului care va rămâne fără locuri de muncă.

Posibilele efecte economice după alegerile din Italia

Ultima amenințare, dar nu cea mai puțin importantă,  e generată de rezultatele alegerilor din Italia. Deocamdată nu exista o alianță câștigătoare. Două partide au luat scoruri mai bune: Cinci Stele a luat 32 la sută și Liga Nord 18 la sută. Cele două nu au prea multe în comun că ideologie, cu excepția unui naționalism economic și dispreț profund pentru regulile UE. Incapacitatea de a face un guvern poate duce la o instabilitate politică pe care o vom resimți și noi în mod indirect, prin fluctuații ale cursului euro.

Mai problematică este economia Italiei. Dacă cele doua partide își pun în aplicare promisiunile extravagante din campanie, Italia va avea mari probleme economice pe fondul unor dificultăți financiare existente: sustenabilitatea sistemului bancar italian și datoria publică uriașă de 134% din PIB. De exemplu, numai reforma impozitului pe venit propusă de 5 Stele in campanie ar costa în jur de 20 miliarde de euro, conform analistilor de la FxStreet. De ce ar trebui să fie România  îngrijorată pentru asta?  În primul rând, o cădere a economiei Italiei va trage în jos întreaga UE. Dacă criza din Grecia a provocat valuri în UE, Italia va provoca un tsunami pentru că Italia este a treia cea mai mare economie din UE.

În al doilea rând, problemele economice create de instabilitate și posibile măsuri naționaliste pot afecta românii care muncesc în Italia și nu numai. Legăturile noastre economice cu Italia sunt puternice: Italia este partenerul numărul 2 de export, reprezentând 11,2% din toate exporturile României și al doilea partener al țării noastre la import,  reprezentând 10,1% din toate importurile, conform INS. Este, de asemenea,  a șasea țară ca investiții străine directe în România în 2016, cu 4,4 miliarde de euro investite la noi. O destabilizare a Italiei se va propaga și în  România și va fi resimțită prin afectarea relațiilor comerciale și reducerea investițiilor.

Nu este cazul să ne panicăm, însă nu trebuie nici să ignoram aceste posibile probleme. Ce putem face?

România își poate exprima ferm poziția prin care se opune intențiilor de se a introduce tarife. Ar trebui să declare o poziție identică și față de taxa de 3 la sută pentru companiile IT. Chiar dacă nu este clar că avem o voce atât de importantă în UE, putem însă influența decizia finală legată de taxa de 3 la suta, pentru că toate 28 de țări membre trebuie să fie de acord ca această propunere să devina lege. Autoritățile române au datoria să-și exprime poziția în interesul cetățenilor lor.  Pe termen mediu, ar fi bine să adoptam politici de încurajare a companiilor românești de IT, astfel încât să nu ne mai bazam în așa de mare măsură pe cele străine, mai ales pentru că este vorba de un sector important pentru economia românească. Pentru al treilea pericol care poate fi generat de o eventuală destabilizare a Italiei, singurul lucru pe care îl putem face acum este să avem grija că economia noastră să fie robustă, să ținem la cote cât mai mici atât deficitul, cât și datoria publică, astfel încât, în cazul unei crize economice, să ne putem finanța cheltuielile la care ne-am antamat în perioada de creștere economică.

Autor: Ioana Petrescu

Sursa: ioanapetrescu.ro

Irina Tănase, iubita lui Dragnea, e supărată după congres. Deși a pregătit o zi întreagă ce avea de spus, nu au lăsat-o să vorbească la microfon.

Motto: Nimic nu e mai trist decât o blondă tristă

PSD-iștii sunt extrem de mulțumiți de modul în care a decurs Congresul partidului. Pe surse am aflat că unul din pesediștii de prin părțile Moldovei, aflat la bufetul Gării de Nord în așteptarea trenului, s-ar fi confesat colegului de masă: ”Bă, io atăt di fierișit nu am fost dimult ca acuma la Congres. Dacă închideam ochii parcă eram la ultimul congres al lui tovarășu Ceaușescu”.

Totuși, se pare că nu toți cei prezenți au fost foarte fericiți, ba unii s-au supărat rău de tot simțindu-se jigniți.

Irina Tănase, tânăra achiziție a lui Liviu Dragnea, se pare că a fost extrem de supărată. Un ofițer angajat la SRI pe post de urmăritor-ascultător, desemnat să i asigure protecția domnișoarei, susține că Irina Tănase ar fi sunat-o pe mama ei de pe stradă și i-ar fi spus că e tare supărată deoarece ar fi fost mințită de Dragnea. Când l-a întrebat ce se va întâmpla la congres, acesta i-ar fi spus că toți cei de acolo vor putea spune tot ce doresc. Irina ar fi învățat poezia ”Gândăcelul” de Elena Farago. Când le-a spus celorlalți ce vrea să pună la microfon aceștia ar fi izbucnit în râs ca și cum ar fi proastă. Fata susține că ea nu e deloc proastă, știe chiar și poezia ”Cățeluș cu părul creț” de la cap la coadă. (Oare se gândește Irina să îl părăsească pe marele politician Dragnea din cauza ofensei suferite? Ce păcat că nu mai avem OTV, aflam… Poate putem spera totuși să o invite Simona Gherghe la „Acces direct” sau Capatos la emisiunea lui de seară.)

Iată mai jos transcrierea exactă făcută de ofițerul urmăritor-ascultător la  ceea ce a spus Irina către, probabil, mama ei: 

”Da mami, am fost la congres da` nu mi-a prea plăcut.   Când l-am întrebat pe nenea Liviu cum va fi, a zis că toți cei de acolo vor fi lăsați să spună ce vor. Eu a pregătit poezia ”Gândăcelul”, știi tu, poezia aia pe care o spuneam la serbare la grădiniță. Când le-am zis ce vreau să zic au râs de mine de parcă aș fi proastă.

Să știi că m-am supărat rău și am plâns.Eu nu sunt proastă, știu și ”Cățeluș cu părul creț” de la cap la coadă.”

Alina Gorghiu crede că ar fi bizar ca Dragnea să creeze o criză în PSD demolând Guvernul Dragnea

Oare Alina Gorghiu, fostul președinte interimar al PNL, visează la cooptarea partidului într-o nouă majoritate parlamentară?

Aflată la Timișoara, Gorghiu a declarat, miercuri 07.06.2017, pentru presă că, dacă  se va ajunge la schimbarea Premierului Grindeanu se ”lasă loc la reconfigurarea majorității parlamentare … Ar fi drăguţ să văd că îşi răstoarnă propriul Guvern” a subliniat fostul președinte interimar al PNL

„Proiectele personale ale domnului Dragnea se pare că sunt mai importante în perioada asta, încât îşi atacă propriul Guvern, dar şi-l atacă zilnic şi susţinut prin diverse voci sau prin diverşi comunicatori ai partidului. Ce mă interesează pe mine e mai puţin această luptă pentru putere în interiorul PSD, e problema dânşilor dacă-şi trântesc propriul Guvern, dacă-şi schimbă Guvernul de la PSD, dacă-şi remaniază trei sferturi dintre miniştri. Singurul lucru care mă interesează ar fi acela că dacă îşi schimbă premierul, lasă loc liber la reconfigurarea majorităţii parlamentare, un lucru evident dorit de PNL, motiv pentru care urmăresc cu interes tot acest război între domniile lor. Altfel, că se devorează Dragnea cu Grindeanu, că există reale probleme de putere în PSD mă interesează mai puţin”, a declarat Alina Gorghiu.

Gorghiu consideră vă ar fi destul de  bizar ca Dragnea să declanșeze o gravă criză  politică în interiorul PSD demolând guvernul Grindeanu.

„Nu cred că PSD se îndreaptă către schimbarea Guvernului, cum speră domnul Dragnea. Este corect, nu trece zi în care electoratul căruia i s-au promis anumite lucruri de la PSD să nu vadă genul acesta de atacuri de la preşedintele PSD către propriul Guvern. Nu-i plâng de milă Guvernului, nu-i plâng de milă premierului, merită aceste atacuri cu vârf şi îndesat. Cred că este destul de bizar ca preşedintele PSD să declanşeze această criză politică gravă în interiorul propriului partid doar pentru că are nişte proiecte personale pe care le vizează. Ar fi drăguţ să văd că PSD îşi răstoarnă propriul Guvern, aşa cum ameninţă fără perdea diverşi lideri ai PSD. N-aş exclude deloc o reconfigurare a majorităţii parlamentare şi chiar o pierdere a guvernării de către PSD”, a afirmat Alina Gorghiu.

Drept să spun, nu văd nici un fel de bizarerie într-o eventuală încercare de schimbare a Guvernulului, dimpotrivă, ar însemna o adevărată gură de oxigen pentru PSD. Faptul că aplicarea programului irealist de guvernare începe să își arate hibele, nesutenabilitatea lui fiind tot mai evidentă chiar și pentru hăbăucii care votează PSD ca apucații. Împrumuturile făcute pentru susținerea plății salariilor și pensiilor deoarece încasările preconizate erau, vizibil, dincolo de realitate, ne arată că sunt mari probleme financiare. Și asta după ce banii de la investiții care ar fi trebuit să fie folosiți la cofinanțarea au fost deturnați spre consum lucru care face să nu se poată ”trage” bani de la UE, demolându-se astfel posibilitatea de investiții profitabile, deci de încasări suplimentare, viguroase.

O eventuală schimbare de Guvern ar putea aduce niște schimbări care ar face să nu se prăbușească șandramaua.

Bizarerie mi se pare mai repede afirmația Alinei Gorgiu cum că schimbarea ”… lasă loc la reconfigurarea majorității parlamentare …” … Adică năstrujnica Alinuța o fi sperând că PNL va fi cooptat la guvernare?

Bizarerii mi se par, mai repede,  niște lucruri legate de PNL. 

Bizară mi s-a părut cerbicia cu care liberalii susțineau că au făcut fuziune cu fostul PDL când e evident că vorbim de o absorbție de vreme ce nu s-a păstrat nimic care să amintească de acesta, de exemplu în titulatura noului partid nu a fost inclusă litera D … Bizară a fost și scoaterea PNL din rândurile Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și trecerea lui la PPE, Partidul Popular European, partid de sorginte conservatoare, deci, adversar natural al liberalismului … 

Bizar a fost și că, atâta amar de vreme PNL nu a ținut un congres după absorbția PDL, chiar ea, Alinuța fiind copreședintă alături de Blaga fără a fi aleși decât de un grup restrâns (gurile rele vorbind despre o numire din partea domnului Știmnoicine)… Bizară e indolența liberalilor, bizar e că, de fiecare dată când trebuia o candidatură pentru o funcție importantă se aducea din afară cineva ca și cum ar fi tras o flegmă direct în bot liberalilor cu state vechi, făcându-i practic niște incompetenți. 

De asemenea bizar e modul în care urmează a se alege un președinte la congresul care se apropie. Toți trei candidații rămași în cursă, Orban, Cataramă și Bușoi fiind niște foști peneliști, nici un fost pedelist neajungând să candideze, cu toate astea liberalii sperând că foștii susținători PDL vor da buzna la vot …

Greșală uriașă … 90% din susținători PDL fie nu se vor prezenta la vot, fi vor vota cu altcineva. Mulți nu pot să înghită încă faptul că foștii PNL-iști nu și-au pus măcar de formă un pic de cenușă pe mătreață și să recunoască faptul că prostituarea în USL alături de PSD a fost o mare porcărie. Ba mai mult, faptul că PDL-iștii nu au votat pentru demiterea lui Băsescu, deși asta nu îndeplinea condițiile constituționale fiind ușor asimilabilă unei lovituri de stat dacă nu erai uselist cu mințile vraiște, e considerată o vină…

Bizar e că liberalii se fac că nu observă că sunt într-o cădere accelerată, deja se pare că scorul la niște eventuale alegeri este sub unul pe care l-ar fi obținut PNL singur… și scade … mai e un pic și liberalii se vor bate cu pragul electoral doar.

PSD a acționat exact cum era de așteptat tot timpul, PNL în schimb se comportă ca și cum ar fi undeva pe la 70-80% de parcă ar avea orbul găinii.

De fapt, poate, faptul că Gorghiu vede bizarerii nu e decât reflectarea bizareriilor din capul ei …

SABINA FATI: ”Cum reușesc Dragnea & Tăriceanu să pună în practică propaganda Moscovei ”

Ni se spune tot mai des că România nu este egala celorlalte state din UE, că la Bruxelles suntem discriminați, că firmele străine vin aici doar pentru profit și că, în general, suntem luați de fraieri. Nu este vorba despre argumentele lui Alexandr Dughin, ideologul Kremlinului primit la București cu brațele deschise, care încearcă să ne convingă că locul României este alături de singura mare putere ortodoxă, și nici despre liniile propagandei rusești, ci despre discursurile liderilor coaliției de guvernământ.

Credem că suntem vaccinați după jumătate de secol de comunism în care vecinul nostru cel mai important era URSS. Credem că poveștile despre bravul soldat sovietic care intra cu cizmele pline de noroi în camera cea bună a bunicilor și „rechiziționa“ tot ce găsea prin ogradă ne-au convins pentru totdeauna să privim cu optimism doar spre Vest. Nu este chiar așa, dacă ne uităm cu atenție la ce se întâmplă în jur.

Sigur că încercările de rupere a punților spre Occident nu înseamnă automat întoarcerea cu fața spre Răsărit, dar fiecare gest de desprindere dintr-o parte poate fi folosit de cealaltă parte. A fost lansată în forță de mai multă vreme o campanie politică și mediatică împotriva multinaționalelor, a elitelor școlite în afara țării, a românilor care au lucrat sau lucrează în instituțiile de la Bruxelles, a străinilor stabiliți aici și care ar trăi pe spezele noastre.

După această campanie, a venit vremea acțiunilor: profesorii și cercetătorii de la universități străine care făceau parte din diferite instituții autohtone au fost dați la o parte (Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Consiliul Național al Cercetării, Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare), iar evaluatorii străini pentru proiectele în valoare de 2 milioane de euro din domeniul cercetării românești au fost scoși prin noi acte normative, doar pentru a fi înlocuiți cu clienții politici ai Guvernului.

Învățământul superior era, poate, cel mai ușor de boicotat, fiindcă celelalte domenii în care Guvernul ar putea pune pe fugă multinaționalele, de pildă, după cum ar vrea cei doi lideri ai coaliției de guvernământ, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, sunt mai greu de abordat. Urmează Justiția. Dacă și aici Dragnea & Tăriceanu vor avea succes, atunci România s-ar întoarce cu mulți ani în urmă. Remodelarea regulilor, alungarea străinilor și a elitelor autohtone care s-au impus în lumea occidentală și eventuala decapitare a DNA vor face ca obiectivele Moscovei, așa cum sunt sugerate pe site-urile finanțate de Rusia, să fie îndeplinite. În România, propaganda rusească e inutilă, noi facem totul cu mâinile noastre.   

Autor:  Sabina Fati

Data publicării: 05 mai 2017

Sursa: http://romanialibera.ro

Poveste de la Fermă: Marele Godac Bakalbasha a fost, de fapt, premiat.

Marele Godac Bakalbasha a fost premiat

Povestea e scurtă … A fost tămbălău mare la Fermă. 

Marele Godac Bakalbasha a grohăit cam libidinos la cineva din ferma vecină încât trecătorii l-au acuzat că nu folosește un limbaj potrivit pentru poziția lui de mare godac ba că e cam nesimțit … în fine.

Liviu, stăpânul Fermei pentru a nu se spune că și el e ca godacii din subordine a reacționat. L-a suspendat pe Marele Godac Bakalbasha. 

În realitate, asta e așa, de ochii lumii. El își va primi în continuare napii, va putea să facă ochi dulci godăcițelor, va putea scurma cu râtul prin curte.

Ba mai mult, pentru a nu se ofensa cumva  Marele Godac Bakalbasha i-a garantat  că nu îl taie la Crăciunul următor și i-a făcut cadou cel mai mare nap pe care l-a găsit … Cică i-ar fi șoptit ”Bravo, ești tare” …

OANA ROMOCEA: „Diaspora românească este un grup social foarte fluid, dinamic și deloc omogen – ceea ce îl face greu de definit”

România „bântuită”

Lângă mine un cuplu tânăr se ține strâns de mână, atât de strâns încât degetele devin albe. Băiatul îi zâmbește fetei și îi șoptește ceva la ureche. Fata încearcă să schițeze înapoi un zâmbet, dar pare forțat și își închide ochii, sperând ca aceste momente de tensiune amestecată cu stânjeneală să treacă mai repede. Își împinge picioarele în podea, lipindu-și astfel și mai tare spatele de scaun. Băiatul se întoarce către mine, încercând să-mi explice, jenat, reacția fetei: „Merge pentru prima dată cu avionul.” Eram în una dintre cursele zilnice care pleacă din România spre aeroportul londonez Luton. Cei doi tineri erau asistenți medicali și erau la primul lor zbor care îi ducea spre noul loc de muncă. Un prieten le găsise posturi într-un spital din Bristol. Aveau emoții mari. Erau bucuroși, dar le era și frică de necunoscut. La aterizare, i-am condus spre ieșire și le-am explicat de unde să ia autobuzul spre Bristol.

În zecile de zborurile pe care le-am făcut între Luton și Timișoara, am stat lângă mulți alți români ca ei: o studentă la management, o mamă care își vizita fiica doctoriță care profesa într-o clinică de pediatrie de opt ani, doi bărbați care tot zborul s-au distrat uitându-se la pozele pe care le-au făcut într-un un abator de vânat unde lucrau de trei luni. Pentru proiectul meu de cercetare, am petrecut ore în șir ascultând experiențele emigranților români. Fiecare are o poveste pe care aș pute-o transforma într-un roman. Orice avion între Romania și destinațiile vestice ale Europei e plin de acești navetiști români transcontinentali. Ei sunt noul val al diasporei românești.

Dar diaspora românească nu e formată doar din emigranți economici, deși din 2006 ei formează majoritatea. În anii ’90, mulți români care reușeau să meargă pe dincolo o făceau cu ajutorul burselor de studii sau chiar cu contracte de muncă în anumite sectoare economice. Ei sunt acum aproape în totalitate integrați în societatea britanică, deși nu-și uită originile românești.

Să nu uităm nici de diaspora politică ce a scăpat în Vest în anii de dinainte de ’89. După revoluție, aceștia s-au întors repede să își redobândească cetățenia română, s-au implicat în proiecte sociale, în speranța că pot pune umărul la schimbarea României.

Diaspora românească este un grup social foarte fluid, dinamic și deloc omogen -ceea ce îl face greu de definit. Din cauza acestei complexități, nu putem schița portretul robot al emigrantului român cu prea multă precizie. Fiecare generație de emigranți români vine cu propria sa experiență a migrației și a legăturii cu țara de origine. Diaspora românească e o antologie vie și portabilă  a realității românești din ultimii 50 de ani.

Statul român nu a știut cum să se raporteze într-un mod pragmatic la acest grup social care crește văzând cu ochii. În ciuda tentativelor stângace și timide mai recente de a folosi această forță socială, economică și civică spre binele țării, emigranții români au fost etichetați în multe feluri de către politicieni, dar termenul de „fantome” le întrece pe toate.

Când am citit declarația domnului Dragnea în care s-a referit la românii din diasporă ca la niște fantome, nu m-am enervat și nici nu m-am revoltat. Din contra, mi-am dat seama că diaspora este încă un lucru care deranjează. Diaspora a fost coșmarul PSD-ului, din 2012 încoace, pentru că acest grup și-a găsit vocea în experiența formatoare a emigrației, experiență care le-a deschis ochii și orizonturile. În migrație au văzut că se poate și altfel, că într-o democrație cetățeanul are un cuvânt pe care și-l poate exprima prin implicare civică. Acest lucru deranjează clasa politică românească, pentru că politicienii de la București nu au aceeași putere de influențare a diasporei ca aceea manifestată față de masele din România.  În aceste condiții, se pare că aceste „fantome” încă îi mai țin treji și încă îi mai sperie pe acești politicieni.

Cu toate acestea, domnul Dragnea a avut un dram de adevăr, dar fără să își dea seama. Cele trei milioane de români care, din propria lor inițiativă, sau constrânși de situația personală, au ales să trăiască în altă țară, sunt, din păcate, într-adevăr, ca niște „fantome”, din mai multe motive, dar nicidecum din motivele invocate de liderul PSD-ului.

În primul rând, acești români trăiesc între două lumi și nu aparțin în întregime niciuneia. Când revin în România, se grăbesc să se întoarcă la muncă în Vest, pentru că acolo pot să își câștige un trai decent. Vice-versa, lună de lună, zi de zi, în timp ce trag tare la locul de muncă din străinătate, tânjesc spre această lume de acasă pe care poate nu ar fi părăsit-o niciodată dacă reușeau să își câștige pâinea în țara lor.

Ca pe niște fantome, trecutul îi leagă de un loc magic al copilăriei, al tinereții, al familiei, dar situația lor prezentă nu îi lasă să se reîntoarcă definitiv la locul de unde au plecat. Ca niște fantome, își mai fac apariția în această lume din când în când, de obicei la sărbători sau în concediul din luna august. Pe urmă, iar dispar pentru o vreme, lăsând în urmă părinți și copii cu lacrimi în ochi. Prezența lor în această lume e semnalată doar de fotografii-portret ce umplu rafturile și pereții caselor goale.

La urma urmei, chiar și ei se simt ca niște fantome plutind în aer, dacă ținem cont de numărul mare de ore petrecute în avioanele care îi duc dintr-o lume în alta.

Și, ca orice fantome, au ajuns să sperie oamenii. Acești români au ajuns spaima Vestului. Trebuie doar să citiți presa britanică care bagă poporul în panică din cauza românilor care le „invadează” țara.

Lumea aceasta bidimensională, în care acești oameni – pe care dumneavoastră îi numiți „fantome” – trăiesc, este mult mai reală decât balonul de săpun al lumii politice românești. Acești oameni trăiesc experiența care le va defini viața lor și a copiilor lor, care le dă o nouă identitate binară, care le deschide orizonturile. Acești oameni au început schimbarea la față a României în 2012, acești oameni și-au luat țara înapoi din ghearele politicii egoiste și corupte.

Cu toate acestea, văd că îi subestimați foarte ușor, domnule Dragnea. Doar că aceste trei milioane de „fantome” s-ar putea să vină toate deodată să vă „bântuie” pe dumneavoastră și întreaga lume a politicii românești, într-o singură zi de tomană târzie…. prin noiembrie. La alegerile parlamentare.

Autor: Oana Romocea

Sursa: contributors.ro

Data publicării: 1 7 iunie  2016

Despre autoare: 

Oana Romocea este Communications Manager la Biblioteca Bodleian, Universitatea Oxford. În paralel își face doctoratul la Manchester Metropolitan University pe tema fenomenului de migrare a românilor .

RAMONA STRUGARIU: „Nu moare PSD…”

Nu moare PSD, nu vă mai grăbiţi să-i cântaţi prohodul 

Ba aş îndrăzni să spun că învie, e în plină resurecţie, îşi scutură oasele, ca după o lungă beţie şi se pregăteşte cu toate motoarele pentru drumul cel nou. Care e tot croit prin porumb şi bătut de roata de căruţă din amestec de glod şi prundiş, aşa cum le-au păstrat primarii timp de douăzeci şi, dar acest aspect nu este câtuşi de puţin relevant pentru interesele de partid.

Interesele de partid spun în mod răspicat, în acest moment, că fără un mecanism solid de reciclare, pus în funcţiune cât mai repede şi extins până la firul ierbii, până la ultimele comune din fundul ţării, PSD pierde, într-o manieră inacceptabilă şi dezonorantă  pentru ce poate această structură politică, următoarele alegeri. Mai grav decât atât, eject în opoziţie s-ar putea să însemne o vecinătate acidă cu M10 şi alte structuri politice care se ridică suficient de mult între timp încât să intre în Parlament. O perspectivă mai mult decât sumbră pentru finanţiştii din spatele cortinelor populist-demagogice, care până nu demult se ştiau stăpânii inelelor.

Astfel că măsuri radicale s-au impus:

Pe Ponta nu noi l-am dat jos, oricât de tare ne-om fi învolburat şi străduit. Tot ei l-au vidanjat. El este unul dintre puţinele exemplare care nu prezintă conţinut reciclabil;  trist până şi pentru standardele PSD.

Primarii care au priză la public, adică, în comunicatele oficiale, „stau bine în sondaje”, pot candida la locale fără niciun fel de probleme, chiar dacă au dosare penale sau orice alte neînţelegeri „minore” cu legea (generate, fără îndoială, de lipsa de comunicare intra şi inter-instituţională).

Dragnea este o stea în plină ascensiune, omul a cărui capacitate de comunicare telepatică dincolo de limitările existenţei lumeşti a reuşit până la urmă să-l aducă acolo unde se cuvine să fie, pe locul strămoşilor săi votanţi. Fie. Dacă face mai bine decât Ponta ce face, până la urmă nici nu mai are importanţă dacă e de pe vii sau de pe morţi, vorba bunicului meu, Dumnezeu să-l ierte.

Dar nu asta e problema. Greu de crezut, dar adevărat, nu aceasta e cea mai mare problemă cu care se confruntă România în momentul de faţă, oricât de dureros şi de descurajant ar suna. După 25 de ani de pseudo-post-comunism, vă vine să credeţi, sau nu, lucrurile stau, de fapt, în felul acesta: oameni ca Oprea şi Tăriceanu sunt în prime-time. Partidele lor au a ajuns, într-un interval de timp incredibil de scurt, speranţa de guvernare; forţa motrice capabilă să redreseze coaliţii care vor continua în aceeaşi logică a PSD, asigurându-i posteritatea: blatul, furtul, lipsa de transparenţă, minciuna. Şi mai tragic, toate aceste lucruri se întâmplă sub oblăduirea PNL, o structură scindată, frecvent contradictorie în declaraţii şi luări de poziţie, care în ultima vreme pare curtată de Antena 3 şi alţi campioni ai libertăţii de exprimare. Ce înseamnă noul PNL? Cine sunt oamenii noi? Unde au început legăturile între ceea ce se doreşte o alternativă puternică şi transparentă la guvernare şi ceea ce a reprezentat, în mod constant, o placă turnantă a dezinformării, manipulării mediatice şi lipsei de profesionalism?

Legea cu privire la alegerile locale în care primarii vor fi votaţi din primul tur este un exemplu. Lipsa totală de interes cu care a fost tratată în Parlament problema votului prin corespondenţă este un alt exemplu. Blatul penibil pentru salariile demnitarilor şi pensiile speciale, în condiţiile în care fantoma grexitului pluteşte, încă, prin Europa, nu mai are nevoie de nici un comentariu. Piesele de rezistenţă fac rocade sinistre – a se vedea Ilie Sarbu, din Senat direct la Curtea de Conturi.

Delegările şi nominalizările se fac pe aceleaşi criterii. Să luăm un caz recent: Eugen Lucan, reprezentant din partea ONG-urilor din România la Comitetul Economic şi Social, susţine că pe locurile societăţii civile la CESE, Guvernul a comis cel puţin trei ilegalităţi: nu a respectat procesul de delegare a membrilor din CES România pentru CESE; a numit doi reprezentanţi de la patronate, care nu au nici în clin, nici în mânecă, de a face cu societatea civilă – pe Marius  Opran, preşedinte UGIR, al cărui trecut în materie de business şi schimburi comerciale merită atent investigat, şi pe Mihai Ivaşcu, secretar general COMPIROM, director al unui patronat din construcţii, cu funcţie în Camera de Comerţ; se pare că nici documentele de nominalizare nu sunt de găsit. Aceştia sunt oameni care ajung la Bruxelles. Acestea par a fi procedurile prin care sunt selecţionaţi. Situaţia a fost semnalată Comisiei Europene şi a ajuns chiar zilele trecute pe masa lui Catherine Day. Despre aceste lucruri nu am văzut şi nu am auzit însă niciun cuvânt de la purtătorii de stindard şi liderii de audienţă ai canalelor de informare.

Nu, nu vă minţiţi şi nu vă pregătiţi pentru marşuri triste, cu iz funerar, pentru că PSD nu moare. Felul în care continuă să se întâmple lucrurile nu poate însemna decât că cearşafurile lor zdrenţuite vor flutura la nesfârşit peste culpa comună de a-i fi votat, pe ei şi pe cei asemenea lor, la un moment dat. Peste indiferenţa cu care i-am tolerat. Peste ce ne pregătim să alegem, pentru că nu avem nici acum de unde, după 25 de ani de pseudo-democraţie. Pentru că nu se poate alege între un nasture fără palton şi un hoit reciclat. Dacă vrem oameni noi, ce-i de îngropat chiar trebuie să meargă la groapă, iar paltonul trebuie tricotat, de la zero, bucată cu bucată.

Autor: Ramona Strugariu

Sursa: gandul.info

Ponta, ucigând PSD reuşeşte în sfârşit să ucidă PCR … cu 25 de ani mai târziu decât trebuia

Cred că dacă ar fi să găsim un eveniment cu adânci reverberații în politica românească, acesta ar fi recunaoșterea din partea PSD că este un partid penal controlat discreționar de penali.

Pare desprins din filmele cu proști a înlocui un penal potențial cu unul gata condamnat, fie chiar și în primă instanță.

Dacă în lumea politică s-ar mai cunoaște termenul de rușine, aș zice că este cea mai rușinoasă mișcare politică de la noi de după 89 .. dar pentru că nu se cunoaşte, nu am să zic. Politicinii au şoriciul prea gros pe obraz ca să le mai crape la o adică.

Legat de această rocadă, înlocuirea lui Ponta cu Dragnea de la conducerea PSD se adună oarece întrebări.

Acolo sus, la vârf, li se rupe de această mişcare, ba char consideră că punându-l şef maxim pe cel mai penal dintre penali li se face un act de dreptate. În fond ei sunt cei care controlează partidul.
Întrebarea este dacă în PSD la nivel de asfalt există votaci şi alţii decât cei care votează nu gândesc.

Cumva, din afară ceea ce se întâmplă în PSD legat de cvasitotala neîndeplinire a promisiunilor electorale coloac peste pupăză a picat şi povestea aceasta care în orice ţară sănătoasă la cap ar fi însemnat o adevărată sinucidere politică.

Practic se vede cumva o predare de ştafetă extre de dubioasă. E drept, PSd nu prea ar fi avut alternatice deoarece Pnota a vut mare grijă să îşi …  beleascăeventualii contracandidaţi.

Suprimarea sitematică a meritelor şi valorilor,  marginalizarea exagerată şi sufocarea a oricărui puseu reformator a cam băgat PSd într-o fundătură din care îi va fi greu să iasă.

PSD pare a fi încercat să promoveze doar ceea ce e rău şi urât, devenind un fel de mijloc de a-i pune iar în scenă pe Ion Iliescu şi pe ceilalţi escroci şi devalizatori ai naţiei.

Scopul de bază pare a fi nu doar crearea unui cadru în care excrocii care controlează PSD se pot mişca precum raţa în apă, dar pare că partidul este citit pe promovarea nonvalorilor şi pe procurarea de cât mai multă putere şi protecţue pentru megaescrocii de la centru sau di teritoriu ai PSD, precum şi alimentarea şi întărirea unei mafii de partid menţinute şi hrănite de un clienteralism exprimat parcă tot mai pe faţă ca un fel de calitate extrem de apreciată.

Acum un sfert de veac aveam un  partid unde spiritul clientelar era motorul şi forţa reală care împingea lucrurile înainte creând un fel de nobilime roşie intangibilă şi selectă numită Nomenclatură.

Acum asta pare a renaşte în forţă în PSD.

Ion Iliescu a jonglat cu cei care veneau din fostul PSd şi din Securitate reuşind să îi „parcheze”  pe toţi pe la diferite partide.

Iliescu, oscilând periculos între un colectivism ultranaţionalist şi comunism perestroikist, pe şaua revoluţiei, a promovat în beneficiul „foştilor”, pentru o clipă, din anale, trecutul gangsteresc, totalitar, doar pentru ca PCR să-şi reiţească hâdul chip sub denumirea şmecheroasă de FSN.

Dacă „F” din FSN a devenit aproape natural „P”-ul din PSD, PRM ori PDSR, din partea cu SN (salvare naţională) nu a mai răms nimic. Vedem cum în tot mai multe domenii apar roadele „democraţiei originale” a lui Iliescu, asta chioar dacă ţara s-a înfrundat a dracului de adânc în mineriade, antireformă, extremism, corupţie şi izolare internaţională, menţineze într-o zonă gri şi ceţoasă a Europei.

Se pare că românii sunt mult mai masochişti decât par la prima vedere. Toţi se plâng că o duc rău, dar nu ezită să ceară „minţiţi-ne frumos şi noi vă credem dacă na daşi şi nouă o şpagă simbolică şi de promiteţi lapte şi miere”.

După ce PCR-ul altoit cu genă securistică şi-a lipit pe furnte firma de social-democraţie, evident nedevenind aşa după standardele social-democraţiei aşa cum e înţelasă în Europa PSD o ia tot mai des prin arătură. Cred că s-a dovedit din plin că din gloabă nu poţi face cal de curse şi nici din curvă trotuaristă nu poţi face călugăriţă fecioară.

Pur şi simplu nu se poate.

Social-democraţia românească a avut o tradiţe extrem de solidă, Titel Petrescu fiind un personaj de mare forţă şi cu nişte principii extrtem de solide şi sănătoase.

 A încerca lipirea de social-democraţie pe un partid de sorginte  comunist-bolşevicoidă  e cam ca şi cum ai pune eticheta de Mercedes pe un Trabant salvat de la casare.

Reeta nu e tocmai nouă… s-a aplicat chiar în interiorul partidelor comunistela schimbările care aduceau în faţă linia a doua, cei din linia I fiind eliminaţi extre de brutal (Vezi cazul lui Geoană).

Cine mai ştie un picuţ de istorie îşi poate aminti prigoana devastatoare declanşată de Gh.Gh.Dej împotriva social-democraţilor demni şi principialişti.

Nu puţini social-democraţi ceritabili s-au trezit arestaţi, torturaţi, ucişi de regimurile comuniste de la Bucureşti.

În perioada Înghesuielii din 89 o mulţime de naivi sperau că vor asista la un fel de reconciliere şi totul se va resteta luându-se de la zero, foştii activişti, sperau ei,  îşi vor pube cenuşă în cap, iar PCR-ul rebotezat se va moderniza pentru a se adapta noilor realităţi. Cu speranţa au rămas.

PSD-ul post decembrist nu doar că nu şi-a cerut iertare dar a căutat chiar să se răzbune şi mai rău pe cei care au refuzat să moară prin  puşcăriile comuniste, vechi lideri social democraţi care mai trăiau s-au lăsat ademeniţi şi cumpăraţi pe doi lei  vânzând dreptul la purtarea acestei denumirii cumpărate, postcomuniştii au obţinut şansa unei nemeritate legitimităţi interne şi internaţionale, amplificată de aderarea PSD la Partidul Socialiştilor Europeni.

Preţul acestor manevre în termeni politici şi de memorie naţională, e al dracului de mare, social-democraţia fiind transormată într-o pensionară de bordel hărtănită şi umilită . Greu de conceput cinism mai abject, ori de imaginat sfidare mai infectă a unei morale minime, a adevărului şi a dreptăţii, decât deghizarea PCR în partidul martirilor social-democraţi, cărora le-au putrezit oasele în gulagul românesc.

Amăgirea şi ademenirea nu s-a oprit la atâta.

Translatarea partidului de la Ion Iliescu la Năstase precum şi amantlâcul dintre PSD şi făţarnicul PNL au alimentat speranţe deşarte şi nerealiste, de treptată culisare spre  euroatlantism.

A venit Victor Ponta. Plagiator, mitoman, neruşinat şi cinic acesta a reuşit să pună utopiile în ramă şi să le ascundă prin sertare unde ar urma să se prăfuiască.

Este cel puţin uimitor cum ipocritul şi oportunistul Ponta, în ciuda menţinerii la Guvernare a reuşit performanţa de a pierde din mână partidul  … cu toate astea rămâne la putere.Cred că este o anomalie… vremelnică. În PSD cutuma era „Cine piedre pleacă temporar şi dacă ecuminte va fi revitalizat de partid” … şi totuşi, deşi a pierdut lamentabil Ponta a fost menţinut  sus, semn că cei care ţin sforile marionetei Pnota, care mai de care mai penali,  sunt prea puternici în partid.

 Ponta e înţeles, el nu are alternative… rămâne marioneta care este şi a fost sau se aruncă în lada de gunoi a Istoriei.  Este clar, cred, că prim ministrul stă cocoţat la cârmă într-un echilibru tot mai precar, salvat fiind, pasager, de clientela din reţelele speriate de perspectiva unei schimbări prea bruşte la butoane. Aşa se face că i s-a dat generalului Oprea un mandat „stabilizator”, dar fatalmente trecător.

În paridele tip comunistoid schimbările se fac pe ascuns, la ceast de seară în spatele unor uşi capitonate. aproape invariabil, pe baza unor hotărâri netransparente şi eronate din spatele cărora nu răzbate nici un sunet. Fruntaşi care se cred infailibili, dar, neparvenind meritocratic, sunt, dimpotrivă, conform naturii partidelor lor, nişte escroci nu întotdeauna îndemânatici, gafeuri şi mari perdanţi. Mai toţi sfârşesc jalnic, aşa e natural.

Inculparea premierului lamentabil înfrânt  la alegeri prezidenţiale ce ar fi trebuit să fie doar  un marş triumfalist pentru un PSD credibil, a dat, în fine, găştilor rivale, care mai de care mai penale, cu Dragnea-Zgonea, ori cu Dâncu în frunte, prilejul de a-şi atinge ţelul de a acapara puterea în partid. Ocazia îndelung plămădită şi aşteptată de a se răfui pe şest cu grupul Năstase, Ponta-Ilie Sârbu-Rovana Plumb.

Guruul infailibil, Ion Iliescu, serviciile nu l-au mai vrut pe Ponta în postura de avatar al partidului şi li s-a permis rebelilor să îl debarce.

Ş idacă îl debarcă pe Ponta ce rezolvă? El nu este răul din PSD cu imaginea şi interfaţa dintre acest rău şi restul lumii… Partidul va agoniza o, şi dacă nu va înţelege care e tratamentul de care are nevoie va  sfârşi, prin condamnări penale, cu un „p” extrem de mic, în izolare implacabilă, în deriziune şi în discreditare. Ultima-i va provoca, inexorabil, moartea năprasnică. Iar exitul va avea loc prin vot. Va fi o mare surpziză momentul în care acest partid de 30-40% va intra în colaps murind năuc, uimit de faptul că a venit inevitabilul sfârşit.

Acela va si momentul în care Comunismul va deceda definitiv în spaţul carpato-dunăreano-pontic.

Păcat nu ca fi, oricul prin PSD, PCR-ul a trăit cu un sfert de veac mai mult decât trebuia …

Românii ie nişte ţărani care nu ştie să aprecieze frumosul

 

 

 

SORINA MATEI: Ce semnal dă, în mod direct, Victor Ponta partidului, oamenilor care l-au pus premier … ? „Mi-e frică de Liviu Dragnea”.

Când un potențial infractor reușește să demită cei mai buni procurori

Am înțeles de la premierul României că Lucian Papici este un „băsist”. Un „mare băsist moralist”. Ca Monica Macovei, Daniel Morar, Mariana Alexandru și probabil toți cei care au avut curajul să se sacrifice și să se lupte ani la rândul cu corupția.

Ca atare, am înțeles, de asemenea, că Lucian Papici și Mariana Alexandru, excelenți procurori, sunt deopotrivă „băsiști” pentru că l-au băgat pe Cătălin Voicu 7 ani în pușcărie, pentru că l-au băgat pe Adrian Năstase în închisore, pentru că au anchetat-o pe Ridzi, pe Remeș, pe Becali, pe magistrații corupți și pe mulți, mulți alții. Pentru că au avut cele mai spectaculoase rezultate, recunoscute în plan european, în lupta anticorupție.
Așadar, dacă Papici este „băsist” și este efectiv executat în piața publică doar pentru că a decis trimiterea lui Liviu Dragnea în judecată, la șefia celei mai importante secții din DNA este nevoie numai de PSD-iști, pentru ca totul să se oprească.

Pe logica rudimentară, simplă, ieftină, propagandistică și redusă total a lui Victor Ponta, ar trebui ca DNA să se oprească să mai ancheteze PSD-iști și, mai mult, cei care mai sunt în pușcărie, ar trebui eliberați deîndată.

Ce s-a întâmplat astăzi în DNA în legătură directă cu dosarul lui Liviu Dragnea reprezintă, fără îndoială, cel mai grosolan și violent atac al unui partid aflat la guvernare- PSD-  la adresa principalei instituții anticorupție – DNA- din ultimul deceniu, finalizat, cu succes.

Ce mesaj dă, în mod direct, Victor Ponta sistemului judiciar, magistraților, procurorilor și judecătorilor? Le spune „opriți-vă”. „Dacă nu vă opriți, vă iau capul”. Pe față, în forță, cinic, fără explicații și fără menajamente. Niciun efort de salvare a aparențelor. Ei bine, eu cred că procurorii DNA și Laura Codruța Koveși nu trebuie sub nicio formă și cu orice riscuri să se oprescă!

Ce semnal dă, în mod direct, Victor Ponta partidului, oamenilor care l-au pus premier, care îl țin în funcție și de care depind alegerile europarlamentare și prezidențiale? „Mi-e frică de Liviu Dragnea„.

Păi ce mare premier și preșdinte de partid ești tu când îți e frică de un om cu probleme penale, de un om care oricând poate fi trimis în judecată și,eventual, condamnat pentru toate încălcările de lege pe care este posibil să le fi făcut? Ce lider politic ești tu când stai în genunchi în fața unui personaj găunos care este posibil să fi fraudat un referendum popular? Ce ne spui tu? Că ești slab, că ești extraordinar slab, că ești oricând dispus să sacrifici toate instituțiile fundmentale ale statului în linie doar dacă un potențial infractor mărâie la tine. Că ești, finalmente, la mâna lui Liviu Dragnea, unui potențial penal. Și dacă ești, într-adevăr, la mâna lui Dragnea, și viitorul tău politic depinde de el, mai cinstit ar fi să-ți dai imediat demisia și să pleci acasă. Liviu Dragnea, în nicio formă de viață, în era asta, nu poate conduce un premier al României!

Pe 2 octombrie 2013, România în halul aceasta a cam ajuns. Este periculos, este, la prima vedere, incredibil, dar totul ține, până la urmă, de funcționarea statului de drept și de viitorul României, al nostru, al tuturor, până la urmă.

Vi se pare că le pasă oamenilor aceștia de MCV, de Comisia Europeană sau de misiunile diplomatice prezente în România? Răspunsul este evident nu. Nu se dau la o parte de la nimic. Sunt dispuși la orice, să se sacrifice chiar și pe ei, viitorul lor politic, numai să-și apere pușcăriabilii. Propun ca PSD să  lucreze degrabă la un proiect de lege care să fie votat imediat în Parlament prin care Cătălin Voicu să fie eliberat din pușcărie, să fie exonerat de orice răspundere penală în viața asta și să fie numit degrabă ministru de Interne. Doar Cătălin Voicu dicta în 2009 ce să facă Dragnea în același minister de Interne. În 2013, Victor Ponta- premier- nu are forța necesară să se impună în fața lui Dragnea.

Cum să revoci tu șeful celei mai importante secții/ structuri a DNA după ce chiar tu l-ai reconfirmat în funcție în urmă cu doar 8 zile, când era tot „băsist”? Deci i-ai reconfirmat rezultatele. Cum să încerci să oprești tu, prin orice mijloace, trimiterea lui Dragnea în judecată? Pentru că,despre asta vorbim, până la urmă. Dacă cumva Liviu Dragnea conduce, de fapt, România, măcar Victor Ponta să aibă puterea și decența s-o recunoască.
În numele cui faci tu asta și ai tupeul iresponsabil să intervii? Era cumva în programul de guvernare al USL lupta PENTRU corupție și 70% din electorat ți-a dat mandat să faci asta?

Adrian Năstase a fost singurul care a mai încercat o asemenea mișcare acum 11 ani. Iar acum scrie pe blog. Prin decapitarea structurilor anticorupție ale statului nu se garantează funcția de președinte al României. Istoria a dovedit toate aceste lucruri și tot istoria, uneori, se repetă…

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

Blitzkrieg pe Justiție. Al doilea atac al lui Ponta la statul de drept.

Fac o mențiune foarte, foarte importantă: ținta nu a fost schimbarea lui Lucian Papici și a doamnei Mariana Alexandru, ci salvarea cu orice preț, până în ultimul moment, a lui Liviu Dragnea, prin infirmarea semnăturii lui Papici de trimitere în judecată a lui Dragnea.

Voi reveni pe seară cu un comentariu mult mai aprofundat.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

Daniela Rațiu: ”…dacă facem un apel la memorie, referindu-ne la Ponta…răsare în minte imaginea lui de procuror cu alură adolescentină pe care nu îl poți lua în serios…”

Prima țigară, prima femeie, prima gașcă a lui Ponta

Sunt unele imagini de început de carieră ale unor politicieni (fie ridicole, penibile, fie grave ori comice) care se lipesc de aceștia și îți răsar în minte când nu te aștepți, ca un joc al memoriei, o formă de auto-terapie prin care controlezi cumva stresul pe care ți-l provocă poluarea din spațiul politic și public.

Și dacă facem un apel la memorie, referindu-ne la Ponta, ca un joc proustian (prețios spus având în vedere la cine ne referim, e mai degrabă un tabiet de scriitor decât de jurnalist), răsare în minte imaginea lui de procuror cu alură adolescentină pe care nu îl poți lua în serios, șef al Corpului de control al premierului pe atunci Năstase din vremea la care ne referim, tânăr politician care vorbea despre doctrina social-democrată cu patosul unui comunist radical din anii 50, total inadecvat. 

Cei care au meteahna de a-i ”citi” pe politicieni își aduc aminte atitudinea pe care o degaja, țâfna și cum părea că se gudură pe lângă mai marii PSD-ului, partidul ce era în tot și în toate. Năstase a văzut și el ce trebuia văzut în tânărul Ponta, și nu a rămas insensibil. A exploatat tot ce s-a putut și rezultatul e peste așteptările lui.  

Ce a văzut Năstase? Capacitatea de soldat disciplinat de a prelua războiului altora ca și cum ar fi al său. Nuanța care e tot mai ușor sesizabilă, dar nu e deocamdată îndeajuns de manifestă (nu suntem încă la finalul jocului USL, probabil suntem la nivelul intermediar), e capacitatea lui Ponta de a face pași mici, foarte mici, într-o hartă mult mai mare pe care și-a prestabilit-o și care schițează un personaj politic care n-are ză mazăr and ză fazăr, și asta e cu două tăișuri chiar și pentru el, de aici precauția. 

A mai văzut Năstase o dorință fierbinte de ascensiune politică, atât de puternică încât arde tot, pârjolește. Și pentru că tema etichetei psihico-clinice e generoasă și de neignorat, termenul corect care ne-ar oferi cheia în care să citim comportamental traseul lui Ponta ar fi disonanța cognitivă. 

Nu ne putem abține de a nu exploata acest filon. Imberbul Ponta privea cu admirație la arogantul Năstase, politicianul social-democrat cu aere de aristocrat, și probabil că, pentru atmosfera textului, de câte ori se afla în fața oglinzii se visa pe sine premier, cuvânta și se privea admirativ în timp ce se bărbierea. 

Pentru Ponta, anii care au trecut au aplatizat orice urmă de disconfort între stările emoționale pe care le-ar fi trăit în drumul lui spre funcția de premier – a înghițit mult, a trecut prin tot ce se poate ca, de la Ponta cel care era vehement, disperat să intre în grațiile greilor politici, doritor să dovedească mass-media că este o mână forte, să fie cel care este astăzi. 

Un Ponta aparent sigur pe sine, aflat la butoane, fascinat de jocurile de salon pe care le face și le desface, cu o anume doză de perfidie combinată cu plăcere în a-i întoarce cuțitul în rana amorului propriu a lui  Crin Antonescu. Curat-murdar plăcere a lui Ponta în a-l chinui de Antonescu, accentuându-i nesiguranța și fricile (e ca în gașcă, raporturile de putere se ajustează din mers).  

Alături de Barosso, luni, Ponta radia o satisfacție golănească de șmecher care știe cum e să fie în două luntri, mai departe le-o descurca el – asta fiind mantra pe care și-o spune în momentele de tensiune. 

Prima țigară, prima femeie le-a avut Ponta în prima lui gașcă politică, acolo unde a învățat tot ce știe astăzi. A văzut tot, a învățat de la fiecare câte ceva . Și a dorit mult să fie acceptat și să crească, să fie primul. Dublul lui limbaj, ca o supradoză de care e dependent, e doar din dorința de a da dovezi găștii din care face parte că el este omul de care au nevoie.

Dacă îl privești cu atenție în timp ce își ascultă interlocutorii jurnaliști observi, preț de o secundă, cum are loc căderea în abisul admirației propriei persoane și gândul care trece ca o boare prin mintea-i ceva de genul ”Sunt aici unde am vrut să ajung!, Sunt aici!, Nimeni nu îmi mai stă în cale! Voi face totul pentru a rămâne!”.  

Parcă niciodată, în ultimii ani, nu s-au adunat atâția disonanți cognitivi ca acum pe scena politică! Sunt cu toții loviți de nebunia negării realității, de obsesia găsirii țapului ispășitor, pradă unei tendințe de auto-halucinare, de reașezare a realității, de separare totală de ceea ce  înseamnă interes național și trag după ei o țară întreagă în această aventură de încercare de salvare a penalilor politici.

Disonanții cognitivi ai momentului, pentru care Ponta e purtătorul de cuvânt, maestrul de ceremonii, sunt mulți – de la Zgonea, Ghise, Mihalache, Becali, Stroe, Fenechiu, Șova, Dragnea, până la Voiculescu cu a sa ultimă postare blogghistă de un tupeu incredibil prin care se adresează CSM cerând protecție față de presa ostilă. Disonanți cognitivi sunt și toată armata de angajați ai trustului Intact, jalnici în felul în care au renunțat la poziția de câine de pază al democrației. 

Încolonarea în spatele patronului de televiziune-om politic îi fac prizonieri ai marelui joc, ai războiului altora, simpli piloni ce trebuie să își achite datoriile cu dobândă pentru cei 30 de arginți luați cu împrumut. 

Apartenența la gașcă oferă protecție, iar Ponta știe că fără gașcă ar fi o țintă sigură pentru dușmanii politici. Cartea șantajului permanent al lui știu despre tine-știi despre mine oferă instrucțiunile de folosință, limitele de mișcare pe masa de joc, iar Ponta, pilot de curse, se ține de traseu. Virajele, manevrele periculoase sunt doar pentru plăcerea jocului, showman-ul din el nu se poate abține să nu dea mulțimii, din când în când, iluzia că  el s-ar gândi și la tabăra cealaltă. Pentru asta ar trebui să aibă remușcări și nu le are, dovadă că tot ce a învățat cândva din cărțile de Drept e lipsit de relevanță pentru el, gargară idealistă care îi smulge cel mult gestul de a da din mână a lehamite. 

Felul în care distorsionează realitatea politică, declarațiile, situația juridică a miniștrilor penali, raportul MCV complet nefavorabil USL, dar pe care el îl restălmăcește, fac din Ponta un golan politic care trăiește on the edge, într-o permanentă transă în care face alba-neagra cu interesele naționale, cu o economie care abia își mai trage sufletul. 

În tot acest context este cu atât mai ridicolă calitatea sa nu doar de premier, ci și de președinte al unui partid social-democrat. Nicio legătură cu social-democrația! Politic vorbind, la nivel european, confruntările între ideologii sunt tot mai atenuate, încă de la începutul anilor 80 Naisbitt decreta că ”Stânga și Dreapta sunt pe moarte: aproape totul vine acum de la centrul radical”, mai puternică este eficiența economică dublată de funcționalitatea instituțională a unui stat, obținută fie cu politici de dreapta sau de stânga, ori un melanj al celor două. Politica a devenit  mai sensibilă la pragmatism decât la ideologie.

Într-o Europă care se luptă cu spectrul crizei economice căutând soluții pragmatice prin programe de politici publice viabile, baletul politic grobian de tip dâmbovițean pe care îl practică Ponta și a sa uniune nu fac decât să producă indignare în cei care mai au o urmă de bun simț, în cei care văd, fără a se lăsa amețiți de aiuritoarele programe de televiziune antenistă, că România e aproape falimentară și ar trebui să treacă la next level – cel al exercițiului politic real în folosul public și nu în folosul personal al celui care a pus la cale construcția politică a USL, și anume The Big Cat. 

O uniune întreagă a ajuns să tragă la căruța intereselor personale a lui Felix de a-și salva blana. Gașca din care face parte Ponta îi ține de cald, însă cuțitele se primesc de la cine te aștepți cel mai puțin, iar scadențele vin întotdeauna. Prima țigară poate fi ultima uitată pe un colț de noptieră. What goes around comes around…

Notă: Nu vi se pare că dinspre Parlament, mai precis dinspre grupul parlamentar PSD (să fie deputatul Mihai Sturzu?!) se aude, aproape în surdină, bătând ritmul cu degetele pe masa de demnitar cu tot cu fotoliu, muzica și versurile alea, știți voi care, ”Gașca mea nu poate să stea nicio clipă/ Hai și tu dacă simți așa/Vino-n gașca mea”?! Totul se leagă…

Autor:  Daniela Rațiu

Sursa

Daniela Rațiu este jurnalist şi scriitor. Citește alte opinii de Daniela Rațiu:

Barbut politic, nici de dreapta nici de stânga
Puterea ca afrodiziac
VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro

De citit și: 

TOATE editorialele și dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI!