Arhiva
Ioana Constantin: ”Dacă Dragnea ar vrea mâine să se angajeze să dea cu mopul pe holurile Camerei Deputaților nu ar putea. Îi trebuie cazier judiciar fără antecedente penale.”
În Românica asta a noastră e plin de anomalii uluitoare care ar părea ciudate chiar și dacă ar fi constatate la un spital de oameni cu păsărici la creier.
Una din cele de-a dreptul halucinante este aceea că în unele instituții nu te poți angaja ca femeie de serviciu sau portar din cauza cazierului, dar poți fi șeful lor. Cel puțin ciudat este că nici un politician nu pare a observa că asta pare desprinsă din filme cu proști.
Asta până acum când, pe contul său de Facebook, Ioana Constantin, candidata PMP la alegerile europarlamentare, în contextul campaniei electorale vorbește de acest subiect:
”Dacă Dragnea ar vrea mâine să se angajeze să dea cu mopul pe holurile Camerei Deputaților nu ar putea. Îi trebuie cazier judiciar fără antecedente penale. Dar Dragnea este, în schimb, Președintele Camerei Deputaților și exercită putere, control, influență nu doar în Parlamentul României, ci și la nivelul Guvernului. Discutăm azi, din nou, despre posibila reluare de la zero a procesului lui Liviu Dragnea. În definitiv, asta încearcă de 2 ani: să tragă de timp și să scape de prima condamnare. Pentru asta a schimbat 3 guverne, peste 70 de miniștri, a folosit Parlamentul României ca armă împotriva justiției și a aruncat în război instituțiile statului.” – scrie Ioana Constantin pe contul său de Facebook

Ioana Constantin
Cine este Ioana Constantin? Prea multe date biografice nu am reușit să găsesc. Este o fată drăguță, născută pe 26 august 1990.
Deși extrem de tânără pentru lumea politică, Ioana a fost președinte a partidului M10 (partidul Monicăi Macovei). Oricât ar fi de mic un partid, a ajunge președinte asta arată despre ea multe lucruri.
Ioana are două licenţe obţinute în 2012, una de la SNSPA, Facultatea de Management, şi a doua de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, şi două masterate obţinute în 2014 la SNSPA, în comunicare brand, management şi comunicare corporativă şi în comunicare şi relaţii publice. A predat, între altele, etică şi responsabilitate corporativă, management şi afaceri pe internet la Facultatea de Management a SNSPA şi a lucrat în consiliere şi orientare profesională pentru absolvenţii care îşi începeau profesiile.
Poate sunt sub impresia ultimelor ei apariții de campanie la tv, dar chiar îi doresc să facă o carieră politică frumoasă. Îi mai doresc ceva, să nu se lase coruptă de senzația de putere, de șerpăria din lumea în care, deocamdată pare a se mișca bine…
P.S. Succes Ioana la aceste alegeri, dar și la crearea unei cariere politice, remarcabile … sper … Pari a fi genul de politician de care avem mare nevoie.
Liviu Dragnea a anunțat că vor schimba gazul folosit de Jandarmerie
Încă odată PSD dovedește că ține cont de nemulțumirile oamenilor …
Liviu Dragnea a anunțat că, deoarece mulți au fost nemulțumiți de efectele gazului folosit de jandarmi la 10 august, au hotărât să schimbe respectivul gaz. Vor folosi Cyclon B.
”Am înțeles – a declarat Liviu Dragnea – că mulți sunt nemulțumiți, nu știu de ce, de efectele gazului iritant folosit de jadarmi la 10 august. Am hotărât să schimbăm acel gaz cu Cyclon B. Nu există nici o plângere din partea celor care au beneficiat de acest gaz în lagărele germane.”

Dragnea a anunțat că Jandarmeria va schimba gazul iritant folosit la intervenții
OMAGIU PESEDEU IUBIT
Partidul Social Democrat, partid măreț, partid iubit …
OMAGIU PESEDEU IUBIT
Irina Tănase, iubita lui Dragnea, e supărată după congres. Deși a pregătit o zi întreagă ce avea de spus, nu au lăsat-o să vorbească la microfon.
Motto: Nimic nu e mai trist decât o blondă tristă
PSD-iștii sunt extrem de mulțumiți de modul în care a decurs Congresul partidului. Pe surse am aflat că unul din pesediștii de prin părțile Moldovei, aflat la bufetul Gării de Nord în așteptarea trenului, s-ar fi confesat colegului de masă: ”Bă, io atăt di fierișit nu am fost dimult ca acuma la Congres. Dacă închideam ochii parcă eram la ultimul congres al lui tovarășu Ceaușescu”.
Totuși, se pare că nu toți cei prezenți au fost foarte fericiți, ba unii s-au supărat rău de tot simțindu-se jigniți.
Irina Tănase, tânăra achiziție a lui Liviu Dragnea, se pare că a fost extrem de supărată. Un ofițer angajat la SRI pe post de urmăritor-ascultător, desemnat să i asigure protecția domnișoarei, susține că Irina Tănase ar fi sunat-o pe mama ei de pe stradă și i-ar fi spus că e tare supărată deoarece ar fi fost mințită de Dragnea. Când l-a întrebat ce se va întâmpla la congres, acesta i-ar fi spus că toți cei de acolo vor putea spune tot ce doresc. Irina ar fi învățat poezia ”Gândăcelul” de Elena Farago. Când le-a spus celorlalți ce vrea să pună la microfon aceștia ar fi izbucnit în râs ca și cum ar fi proastă. Fata susține că ea nu e deloc proastă, știe chiar și poezia ”Cățeluș cu părul creț” de la cap la coadă. (Oare se gândește Irina să îl părăsească pe marele politician Dragnea din cauza ofensei suferite? Ce păcat că nu mai avem OTV, aflam… Poate putem spera totuși să o invite Simona Gherghe la „Acces direct” sau Capatos la emisiunea lui de seară.)
Iată mai jos transcrierea exactă făcută de ofițerul urmăritor-ascultător la ceea ce a spus Irina către, probabil, mama ei:
”Da mami, am fost la congres da` nu mi-a prea plăcut. Când l-am întrebat pe nenea Liviu cum va fi, a zis că toți cei de acolo vor fi lăsați să spună ce vor. Eu a pregătit poezia ”Gândăcelul”, știi tu, poezia aia pe care o spuneam la serbare la grădiniță. Când le-am zis ce vreau să zic au râs de mine de parcă aș fi proastă.
Să știi că m-am supărat rău și am plâns.Eu nu sunt proastă, știu și ”Cățeluș cu părul creț” de la cap la coadă.”
Poveste de la Fermă: Marele Godac Bakalbasha a fost, de fapt, premiat.
Povestea e scurtă … A fost tămbălău mare la Fermă.
Marele Godac Bakalbasha a grohăit cam libidinos la cineva din ferma vecină încât trecătorii l-au acuzat că nu folosește un limbaj potrivit pentru poziția lui de mare godac ba că e cam nesimțit … în fine.
Liviu, stăpânul Fermei pentru a nu se spune că și el e ca godacii din subordine a reacționat. L-a suspendat pe Marele Godac Bakalbasha.
În realitate, asta e așa, de ochii lumii. El își va primi în continuare napii, va putea să facă ochi dulci godăcițelor, va putea scurma cu râtul prin curte.
Ba mai mult, pentru a nu se ofensa cumva Marele Godac Bakalbasha i-a garantat că nu îl taie la Crăciunul următor și i-a făcut cadou cel mai mare nap pe care l-a găsit … Cică i-ar fi șoptit ”Bravo, ești tare” …
Ponta, ucigând PSD reuşeşte în sfârşit să ucidă PCR … cu 25 de ani mai târziu decât trebuia
Cred că dacă ar fi să găsim un eveniment cu adânci reverberații în politica românească, acesta ar fi recunaoșterea din partea PSD că este un partid penal controlat discreționar de penali.
Pare desprins din filmele cu proști a înlocui un penal potențial cu unul gata condamnat, fie chiar și în primă instanță.
Dacă în lumea politică s-ar mai cunoaște termenul de rușine, aș zice că este cea mai rușinoasă mișcare politică de la noi de după 89 .. dar pentru că nu se cunoaşte, nu am să zic. Politicinii au şoriciul prea gros pe obraz ca să le mai crape la o adică.
Legat de această rocadă, înlocuirea lui Ponta cu Dragnea de la conducerea PSD se adună oarece întrebări.
Acolo sus, la vârf, li se rupe de această mişcare, ba char consideră că punându-l şef maxim pe cel mai penal dintre penali li se face un act de dreptate. În fond ei sunt cei care controlează partidul.
Întrebarea este dacă în PSD la nivel de asfalt există votaci şi alţii decât cei care votează nu gândesc.
Cumva, din afară ceea ce se întâmplă în PSD legat de cvasitotala neîndeplinire a promisiunilor electorale coloac peste pupăză a picat şi povestea aceasta care în orice ţară sănătoasă la cap ar fi însemnat o adevărată sinucidere politică.
Practic se vede cumva o predare de ştafetă extre de dubioasă. E drept, PSd nu prea ar fi avut alternatice deoarece Pnota a vut mare grijă să îşi … beleascăeventualii contracandidaţi.
Suprimarea sitematică a meritelor şi valorilor, marginalizarea exagerată şi sufocarea a oricărui puseu reformator a cam băgat PSd într-o fundătură din care îi va fi greu să iasă.
PSD pare a fi încercat să promoveze doar ceea ce e rău şi urât, devenind un fel de mijloc de a-i pune iar în scenă pe Ion Iliescu şi pe ceilalţi escroci şi devalizatori ai naţiei.
Scopul de bază pare a fi nu doar crearea unui cadru în care excrocii care controlează PSD se pot mişca precum raţa în apă, dar pare că partidul este citit pe promovarea nonvalorilor şi pe procurarea de cât mai multă putere şi protecţue pentru megaescrocii de la centru sau di teritoriu ai PSD, precum şi alimentarea şi întărirea unei mafii de partid menţinute şi hrănite de un clienteralism exprimat parcă tot mai pe faţă ca un fel de calitate extrem de apreciată.
Acum un sfert de veac aveam un partid unde spiritul clientelar era motorul şi forţa reală care împingea lucrurile înainte creând un fel de nobilime roşie intangibilă şi selectă numită Nomenclatură.
Acum asta pare a renaşte în forţă în PSD.
Ion Iliescu a jonglat cu cei care veneau din fostul PSd şi din Securitate reuşind să îi „parcheze” pe toţi pe la diferite partide.
Iliescu, oscilând periculos între un colectivism ultranaţionalist şi comunism perestroikist, pe şaua revoluţiei, a promovat în beneficiul „foştilor”, pentru o clipă, din anale, trecutul gangsteresc, totalitar, doar pentru ca PCR să-şi reiţească hâdul chip sub denumirea şmecheroasă de FSN.
Dacă „F” din FSN a devenit aproape natural „P”-ul din PSD, PRM ori PDSR, din partea cu SN (salvare naţională) nu a mai răms nimic. Vedem cum în tot mai multe domenii apar roadele „democraţiei originale” a lui Iliescu, asta chioar dacă ţara s-a înfrundat a dracului de adânc în mineriade, antireformă, extremism, corupţie şi izolare internaţională, menţineze într-o zonă gri şi ceţoasă a Europei.
Se pare că românii sunt mult mai masochişti decât par la prima vedere. Toţi se plâng că o duc rău, dar nu ezită să ceară „minţiţi-ne frumos şi noi vă credem dacă na daşi şi nouă o şpagă simbolică şi de promiteţi lapte şi miere”.
După ce PCR-ul altoit cu genă securistică şi-a lipit pe furnte firma de social-democraţie, evident nedevenind aşa după standardele social-democraţiei aşa cum e înţelasă în Europa PSD o ia tot mai des prin arătură. Cred că s-a dovedit din plin că din gloabă nu poţi face cal de curse şi nici din curvă trotuaristă nu poţi face călugăriţă fecioară.
Pur şi simplu nu se poate.
Social-democraţia românească a avut o tradiţe extrem de solidă, Titel Petrescu fiind un personaj de mare forţă şi cu nişte principii extrtem de solide şi sănătoase.
A încerca lipirea de social-democraţie pe un partid de sorginte comunist-bolşevicoidă e cam ca şi cum ai pune eticheta de Mercedes pe un Trabant salvat de la casare.
Reeta nu e tocmai nouă… s-a aplicat chiar în interiorul partidelor comunistela schimbările care aduceau în faţă linia a doua, cei din linia I fiind eliminaţi extre de brutal (Vezi cazul lui Geoană).
Cine mai ştie un picuţ de istorie îşi poate aminti prigoana devastatoare declanşată de Gh.Gh.Dej împotriva social-democraţilor demni şi principialişti.
Nu puţini social-democraţi ceritabili s-au trezit arestaţi, torturaţi, ucişi de regimurile comuniste de la Bucureşti.
În perioada Înghesuielii din 89 o mulţime de naivi sperau că vor asista la un fel de reconciliere şi totul se va resteta luându-se de la zero, foştii activişti, sperau ei, îşi vor pube cenuşă în cap, iar PCR-ul rebotezat se va moderniza pentru a se adapta noilor realităţi. Cu speranţa au rămas.
PSD-ul post decembrist nu doar că nu şi-a cerut iertare dar a căutat chiar să se răzbune şi mai rău pe cei care au refuzat să moară prin puşcăriile comuniste, vechi lideri social democraţi care mai trăiau s-au lăsat ademeniţi şi cumpăraţi pe doi lei vânzând dreptul la purtarea acestei denumirii cumpărate, postcomuniştii au obţinut şansa unei nemeritate legitimităţi interne şi internaţionale, amplificată de aderarea PSD la Partidul Socialiştilor Europeni.
Preţul acestor manevre în termeni politici şi de memorie naţională, e al dracului de mare, social-democraţia fiind transormată într-o pensionară de bordel hărtănită şi umilită . Greu de conceput cinism mai abject, ori de imaginat sfidare mai infectă a unei morale minime, a adevărului şi a dreptăţii, decât deghizarea PCR în partidul martirilor social-democraţi, cărora le-au putrezit oasele în gulagul românesc.
Amăgirea şi ademenirea nu s-a oprit la atâta.
Translatarea partidului de la Ion Iliescu la Năstase precum şi amantlâcul dintre PSD şi făţarnicul PNL au alimentat speranţe deşarte şi nerealiste, de treptată culisare spre euroatlantism.
A venit Victor Ponta. Plagiator, mitoman, neruşinat şi cinic acesta a reuşit să pună utopiile în ramă şi să le ascundă prin sertare unde ar urma să se prăfuiască.
Este cel puţin uimitor cum ipocritul şi oportunistul Ponta, în ciuda menţinerii la Guvernare a reuşit performanţa de a pierde din mână partidul … cu toate astea rămâne la putere.Cred că este o anomalie… vremelnică. În PSD cutuma era „Cine piedre pleacă temporar şi dacă ecuminte va fi revitalizat de partid” … şi totuşi, deşi a pierdut lamentabil Ponta a fost menţinut sus, semn că cei care ţin sforile marionetei Pnota, care mai de care mai penali, sunt prea puternici în partid.
Ponta e înţeles, el nu are alternative… rămâne marioneta care este şi a fost sau se aruncă în lada de gunoi a Istoriei. Este clar, cred, că prim ministrul stă cocoţat la cârmă într-un echilibru tot mai precar, salvat fiind, pasager, de clientela din reţelele speriate de perspectiva unei schimbări prea bruşte la butoane. Aşa se face că i s-a dat generalului Oprea un mandat „stabilizator”, dar fatalmente trecător.
În paridele tip comunistoid schimbările se fac pe ascuns, la ceast de seară în spatele unor uşi capitonate. aproape invariabil, pe baza unor hotărâri netransparente şi eronate din spatele cărora nu răzbate nici un sunet. Fruntaşi care se cred infailibili, dar, neparvenind meritocratic, sunt, dimpotrivă, conform naturii partidelor lor, nişte escroci nu întotdeauna îndemânatici, gafeuri şi mari perdanţi. Mai toţi sfârşesc jalnic, aşa e natural.
Inculparea premierului lamentabil înfrânt la alegeri prezidenţiale ce ar fi trebuit să fie doar un marş triumfalist pentru un PSD credibil, a dat, în fine, găştilor rivale, care mai de care mai penale, cu Dragnea-Zgonea, ori cu Dâncu în frunte, prilejul de a-şi atinge ţelul de a acapara puterea în partid. Ocazia îndelung plămădită şi aşteptată de a se răfui pe şest cu grupul Năstase, Ponta-Ilie Sârbu-Rovana Plumb.
Guruul infailibil, Ion Iliescu, serviciile nu l-au mai vrut pe Ponta în postura de avatar al partidului şi li s-a permis rebelilor să îl debarce.
Ş idacă îl debarcă pe Ponta ce rezolvă? El nu este răul din PSD cu imaginea şi interfaţa dintre acest rău şi restul lumii… Partidul va agoniza o, şi dacă nu va înţelege care e tratamentul de care are nevoie va sfârşi, prin condamnări penale, cu un „p” extrem de mic, în izolare implacabilă, în deriziune şi în discreditare. Ultima-i va provoca, inexorabil, moartea năprasnică. Iar exitul va avea loc prin vot. Va fi o mare surpziză momentul în care acest partid de 30-40% va intra în colaps murind năuc, uimit de faptul că a venit inevitabilul sfârşit.
Acela va si momentul în care Comunismul va deceda definitiv în spaţul carpato-dunăreano-pontic.
Păcat nu ca fi, oricul prin PSD, PCR-ul a trăit cu un sfert de veac mai mult decât trebuia …
SORINA MATEI: Ce semnal dă, în mod direct, Victor Ponta partidului, oamenilor care l-au pus premier … ? „Mi-e frică de Liviu Dragnea”.
Când un potențial infractor reușește să demită cei mai buni procurori
Am înțeles de la premierul României că Lucian Papici este un „băsist”. Un „mare băsist moralist”. Ca Monica Macovei, Daniel Morar, Mariana Alexandru și probabil toți cei care au avut curajul să se sacrifice și să se lupte ani la rândul cu corupția.
Ca atare, am înțeles, de asemenea, că Lucian Papici și Mariana Alexandru, excelenți procurori, sunt deopotrivă „băsiști” pentru că l-au băgat pe Cătălin Voicu 7 ani în pușcărie, pentru că l-au băgat pe Adrian Năstase în închisore, pentru că au anchetat-o pe Ridzi, pe Remeș, pe Becali, pe magistrații corupți și pe mulți, mulți alții. Pentru că au avut cele mai spectaculoase rezultate, recunoscute în plan european, în lupta anticorupție.
Așadar, dacă Papici este „băsist” și este efectiv executat în piața publică doar pentru că a decis trimiterea lui Liviu Dragnea în judecată, la șefia celei mai importante secții din DNA este nevoie numai de PSD-iști, pentru ca totul să se oprească.
Pe logica rudimentară, simplă, ieftină, propagandistică și redusă total a lui Victor Ponta, ar trebui ca DNA să se oprească să mai ancheteze PSD-iști și, mai mult, cei care mai sunt în pușcărie, ar trebui eliberați deîndată.
Ce s-a întâmplat astăzi în DNA în legătură directă cu dosarul lui Liviu Dragnea reprezintă, fără îndoială, cel mai grosolan și violent atac al unui partid aflat la guvernare- PSD- la adresa principalei instituții anticorupție – DNA- din ultimul deceniu, finalizat, cu succes.
Ce mesaj dă, în mod direct, Victor Ponta sistemului judiciar, magistraților, procurorilor și judecătorilor? Le spune „opriți-vă”. „Dacă nu vă opriți, vă iau capul”. Pe față, în forță, cinic, fără explicații și fără menajamente. Niciun efort de salvare a aparențelor. Ei bine, eu cred că procurorii DNA și Laura Codruța Koveși nu trebuie sub nicio formă și cu orice riscuri să se oprescă!
Ce semnal dă, în mod direct, Victor Ponta partidului, oamenilor care l-au pus premier, care îl țin în funcție și de care depind alegerile europarlamentare și prezidențiale? „Mi-e frică de Liviu Dragnea„.
Păi ce mare premier și preșdinte de partid ești tu când îți e frică de un om cu probleme penale, de un om care oricând poate fi trimis în judecată și,eventual, condamnat pentru toate încălcările de lege pe care este posibil să le fi făcut? Ce lider politic ești tu când stai în genunchi în fața unui personaj găunos care este posibil să fi fraudat un referendum popular? Ce ne spui tu? Că ești slab, că ești extraordinar slab, că ești oricând dispus să sacrifici toate instituțiile fundmentale ale statului în linie doar dacă un potențial infractor mărâie la tine. Că ești, finalmente, la mâna lui Liviu Dragnea, unui potențial penal. Și dacă ești, într-adevăr, la mâna lui Dragnea, și viitorul tău politic depinde de el, mai cinstit ar fi să-ți dai imediat demisia și să pleci acasă. Liviu Dragnea, în nicio formă de viață, în era asta, nu poate conduce un premier al României!
Pe 2 octombrie 2013, România în halul aceasta a cam ajuns. Este periculos, este, la prima vedere, incredibil, dar totul ține, până la urmă, de funcționarea statului de drept și de viitorul României, al nostru, al tuturor, până la urmă.
Vi se pare că le pasă oamenilor aceștia de MCV, de Comisia Europeană sau de misiunile diplomatice prezente în România? Răspunsul este evident nu. Nu se dau la o parte de la nimic. Sunt dispuși la orice, să se sacrifice chiar și pe ei, viitorul lor politic, numai să-și apere pușcăriabilii. Propun ca PSD să lucreze degrabă la un proiect de lege care să fie votat imediat în Parlament prin care Cătălin Voicu să fie eliberat din pușcărie, să fie exonerat de orice răspundere penală în viața asta și să fie numit degrabă ministru de Interne. Doar Cătălin Voicu dicta în 2009 ce să facă Dragnea în același minister de Interne. În 2013, Victor Ponta- premier- nu are forța necesară să se impună în fața lui Dragnea.
Cum să revoci tu șeful celei mai importante secții/ structuri a DNA după ce chiar tu l-ai reconfirmat în funcție în urmă cu doar 8 zile, când era tot „băsist”? Deci i-ai reconfirmat rezultatele. Cum să încerci să oprești tu, prin orice mijloace, trimiterea lui Dragnea în judecată? Pentru că,despre asta vorbim, până la urmă. Dacă cumva Liviu Dragnea conduce, de fapt, România, măcar Victor Ponta să aibă puterea și decența s-o recunoască.
În numele cui faci tu asta și ai tupeul iresponsabil să intervii? Era cumva în programul de guvernare al USL lupta PENTRU corupție și 70% din electorat ți-a dat mandat să faci asta?
Adrian Năstase a fost singurul care a mai încercat o asemenea mișcare acum 11 ani. Iar acum scrie pe blog. Prin decapitarea structurilor anticorupție ale statului nu se garantează funcția de președinte al României. Istoria a dovedit toate aceste lucruri și tot istoria, uneori, se repetă…
Autor: Sorina Matei
Sursa: sorinamatei.blogspot.ro
Blitzkrieg pe Justiție. Al doilea atac al lui Ponta la statul de drept.
Fac o mențiune foarte, foarte importantă: ținta nu a fost schimbarea lui Lucian Papici și a doamnei Mariana Alexandru, ci salvarea cu orice preț, până în ultimul moment, a lui Liviu Dragnea, prin infirmarea semnăturii lui Papici de trimitere în judecată a lui Dragnea.
Voi reveni pe seară cu un comentariu mult mai aprofundat.
Autor: Sorina Matei
Sursa: sorinamatei.blogspot.ro
Daniela Rațiu: ”…dacă facem un apel la memorie, referindu-ne la Ponta…răsare în minte imaginea lui de procuror cu alură adolescentină pe care nu îl poți lua în serios…”
Prima țigară, prima femeie, prima gașcă a lui Ponta
Sunt unele imagini de început de carieră ale unor politicieni (fie ridicole, penibile, fie grave ori comice) care se lipesc de aceștia și îți răsar în minte când nu te aștepți, ca un joc al memoriei, o formă de auto-terapie prin care controlezi cumva stresul pe care ți-l provocă poluarea din spațiul politic și public.
Și dacă facem un apel la memorie, referindu-ne la Ponta, ca un joc proustian (prețios spus având în vedere la cine ne referim, e mai degrabă un tabiet de scriitor decât de jurnalist), răsare în minte imaginea lui de procuror cu alură adolescentină pe care nu îl poți lua în serios, șef al Corpului de control al premierului pe atunci Năstase din vremea la care ne referim, tânăr politician care vorbea despre doctrina social-democrată cu patosul unui comunist radical din anii 50, total inadecvat.
Cei care au meteahna de a-i ”citi” pe politicieni își aduc aminte atitudinea pe care o degaja, țâfna și cum părea că se gudură pe lângă mai marii PSD-ului, partidul ce era în tot și în toate. Năstase a văzut și el ce trebuia văzut în tânărul Ponta, și nu a rămas insensibil. A exploatat tot ce s-a putut și rezultatul e peste așteptările lui.
Ce a văzut Năstase? Capacitatea de soldat disciplinat de a prelua războiului altora ca și cum ar fi al său. Nuanța care e tot mai ușor sesizabilă, dar nu e deocamdată îndeajuns de manifestă (nu suntem încă la finalul jocului USL, probabil suntem la nivelul intermediar), e capacitatea lui Ponta de a face pași mici, foarte mici, într-o hartă mult mai mare pe care și-a prestabilit-o și care schițează un personaj politic care n-are ză mazăr and ză fazăr, și asta e cu două tăișuri chiar și pentru el, de aici precauția.
A mai văzut Năstase o dorință fierbinte de ascensiune politică, atât de puternică încât arde tot, pârjolește. Și pentru că tema etichetei psihico-clinice e generoasă și de neignorat, termenul corect care ne-ar oferi cheia în care să citim comportamental traseul lui Ponta ar fi disonanța cognitivă.
Nu ne putem abține de a nu exploata acest filon. Imberbul Ponta privea cu admirație la arogantul Năstase, politicianul social-democrat cu aere de aristocrat, și probabil că, pentru atmosfera textului, de câte ori se afla în fața oglinzii se visa pe sine premier, cuvânta și se privea admirativ în timp ce se bărbierea.
Pentru Ponta, anii care au trecut au aplatizat orice urmă de disconfort între stările emoționale pe care le-ar fi trăit în drumul lui spre funcția de premier – a înghițit mult, a trecut prin tot ce se poate ca, de la Ponta cel care era vehement, disperat să intre în grațiile greilor politici, doritor să dovedească mass-media că este o mână forte, să fie cel care este astăzi.
Un Ponta aparent sigur pe sine, aflat la butoane, fascinat de jocurile de salon pe care le face și le desface, cu o anume doză de perfidie combinată cu plăcere în a-i întoarce cuțitul în rana amorului propriu a lui Crin Antonescu. Curat-murdar plăcere a lui Ponta în a-l chinui de Antonescu, accentuându-i nesiguranța și fricile (e ca în gașcă, raporturile de putere se ajustează din mers).
Alături de Barosso, luni, Ponta radia o satisfacție golănească de șmecher care știe cum e să fie în două luntri, mai departe le-o descurca el – asta fiind mantra pe care și-o spune în momentele de tensiune.
Prima țigară, prima femeie le-a avut Ponta în prima lui gașcă politică, acolo unde a învățat tot ce știe astăzi. A văzut tot, a învățat de la fiecare câte ceva . Și a dorit mult să fie acceptat și să crească, să fie primul. Dublul lui limbaj, ca o supradoză de care e dependent, e doar din dorința de a da dovezi găștii din care face parte că el este omul de care au nevoie.
Dacă îl privești cu atenție în timp ce își ascultă interlocutorii jurnaliști observi, preț de o secundă, cum are loc căderea în abisul admirației propriei persoane și gândul care trece ca o boare prin mintea-i ceva de genul ”Sunt aici unde am vrut să ajung!, Sunt aici!, Nimeni nu îmi mai stă în cale! Voi face totul pentru a rămâne!”.
Parcă niciodată, în ultimii ani, nu s-au adunat atâția disonanți cognitivi ca acum pe scena politică! Sunt cu toții loviți de nebunia negării realității, de obsesia găsirii țapului ispășitor, pradă unei tendințe de auto-halucinare, de reașezare a realității, de separare totală de ceea ce înseamnă interes național și trag după ei o țară întreagă în această aventură de încercare de salvare a penalilor politici.
Disonanții cognitivi ai momentului, pentru care Ponta e purtătorul de cuvânt, maestrul de ceremonii, sunt mulți – de la Zgonea, Ghise, Mihalache, Becali, Stroe, Fenechiu, Șova, Dragnea, până la Voiculescu cu a sa ultimă postare blogghistă de un tupeu incredibil prin care se adresează CSM cerând protecție față de presa ostilă. Disonanți cognitivi sunt și toată armata de angajați ai trustului Intact, jalnici în felul în care au renunțat la poziția de câine de pază al democrației.
Încolonarea în spatele patronului de televiziune-om politic îi fac prizonieri ai marelui joc, ai războiului altora, simpli piloni ce trebuie să își achite datoriile cu dobândă pentru cei 30 de arginți luați cu împrumut.
Apartenența la gașcă oferă protecție, iar Ponta știe că fără gașcă ar fi o țintă sigură pentru dușmanii politici. Cartea șantajului permanent al lui știu despre tine-știi despre mine oferă instrucțiunile de folosință, limitele de mișcare pe masa de joc, iar Ponta, pilot de curse, se ține de traseu. Virajele, manevrele periculoase sunt doar pentru plăcerea jocului, showman-ul din el nu se poate abține să nu dea mulțimii, din când în când, iluzia că el s-ar gândi și la tabăra cealaltă. Pentru asta ar trebui să aibă remușcări și nu le are, dovadă că tot ce a învățat cândva din cărțile de Drept e lipsit de relevanță pentru el, gargară idealistă care îi smulge cel mult gestul de a da din mână a lehamite.
Felul în care distorsionează realitatea politică, declarațiile, situația juridică a miniștrilor penali, raportul MCV complet nefavorabil USL, dar pe care el îl restălmăcește, fac din Ponta un golan politic care trăiește on the edge, într-o permanentă transă în care face alba-neagra cu interesele naționale, cu o economie care abia își mai trage sufletul.
În tot acest context este cu atât mai ridicolă calitatea sa nu doar de premier, ci și de președinte al unui partid social-democrat. Nicio legătură cu social-democrația! Politic vorbind, la nivel european, confruntările între ideologii sunt tot mai atenuate, încă de la începutul anilor 80 Naisbitt decreta că ”Stânga și Dreapta sunt pe moarte: aproape totul vine acum de la centrul radical”, mai puternică este eficiența economică dublată de funcționalitatea instituțională a unui stat, obținută fie cu politici de dreapta sau de stânga, ori un melanj al celor două. Politica a devenit mai sensibilă la pragmatism decât la ideologie.
Într-o Europă care se luptă cu spectrul crizei economice căutând soluții pragmatice prin programe de politici publice viabile, baletul politic grobian de tip dâmbovițean pe care îl practică Ponta și a sa uniune nu fac decât să producă indignare în cei care mai au o urmă de bun simț, în cei care văd, fără a se lăsa amețiți de aiuritoarele programe de televiziune antenistă, că România e aproape falimentară și ar trebui să treacă la next level – cel al exercițiului politic real în folosul public și nu în folosul personal al celui care a pus la cale construcția politică a USL, și anume The Big Cat.
O uniune întreagă a ajuns să tragă la căruța intereselor personale a lui Felix de a-și salva blana. Gașca din care face parte Ponta îi ține de cald, însă cuțitele se primesc de la cine te aștepți cel mai puțin, iar scadențele vin întotdeauna. Prima țigară poate fi ultima uitată pe un colț de noptieră. What goes around comes around…
Notă: Nu vi se pare că dinspre Parlament, mai precis dinspre grupul parlamentar PSD (să fie deputatul Mihai Sturzu?!) se aude, aproape în surdină, bătând ritmul cu degetele pe masa de demnitar cu tot cu fotoliu, muzica și versurile alea, știți voi care, ”Gașca mea nu poate să stea nicio clipă/ Hai și tu dacă simți așa/Vino-n gașca mea”?! Totul se leagă…
Autor: Daniela Rațiu
Daniela Rațiu este jurnalist şi scriitor. Citește alte opinii de Daniela Rațiu: