Arhiva

Posts Tagged ‘Emilia Şercan’

EMILIA ȘERCAN: ”S-a terminat cu integritatea academică în țara asta.”

10 iunie 2022 Lasă un comentariu

După ce Curtea Constituțională a României a amnistiat plagiatorii cărora de acum înainte nu li se mai poate retrage titlul de doctor, Emilia Șercan consideră că ”S-a terminat cu integritatea academică în țara asta.”

Emilia Șercan

Emilia Șercan

S-a terminat cu integritatea academică în țara asta. Curtea Constituțională a României (CCR) tocmai a amnistiat în masă toți plagiatorii din România cărora de acum înainte nu li se va mai putea retrage titlul de doctor pentru plagiat.

CCR a admis o excepție de neconstituționalitate invocată de fosta judecătoare de la Înalta Curte de Casație și Justiție Corina Michaela Jîjîie, care a atacat articolul 170, alin. 1, lit. b din Legea Educației, care zice așa:
„(1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educației și Cercetării, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan:
b) retragerea titlului de doctor”.
Ce a decis azi CCR, într-un comunicat de presă:
“A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice”.
Și acum să vă traduc decizia: un titlu de doctor obținut în baza unei teze de doctorat plagiate va putea fi retras doar înainte ca ministrul Educației să semneze ordinul de ministru prin care atribuie titlul de doctor. Ce s-a plagiat până acum, rămâne bun plagiat. Va deveni bun național, va putea intra în patrimoniul cultural al țărișoarei!
Totuși, această decizie, care încă nu este motivată, este una lipsită nu numai de logică, dar și de fundament juridic. Să explic de ce:
1. Titlul de doctor este emis doar de ministrul Educației. Comisia de susținere a unei teze de doctorat propune acordarea titlului, iar CNATDCU validează sau invalidează decizia comisiei de susținere, adică propunerea.
2. CCR spune în comunicatul de presă așa: „dispozițiile art.170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr.1/2011 sunt constituționale în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice”. Un titlul de doctor NU există decât în momentul în care este semnat ordinul de atribuire a titlului de către ministru, deci anterior ce să intre în circuitul civil și ce efecte juridice ar putea produce?
3. Cum va justifica din punct de vedere juridic această decizie CCR, care a fost dată deși e ilogică și lipsită de fundament juridic, doar ca să scape hoardele de impostori din politică, justiție, servicii, administrație etc.?
În fine, concluzia e simplă: pohta ce-a pohtit fostul triplu academician, rămas doar dublu academician Sorin Cîmpeanu s-a materializat cu mâna CCR. De acum înainte nu se vor mai putea retrage titluri de doctor pentru plagiat de niciun organism științific, nici măcar de universitatea care l-a acordat.
Singura varianta în care se va putea spune că o teză e plagiată va fi prin anchete de presă – acest drept nu ni-l veți putea lua, domnilor protectori de impostori și plagiatori! Doar că anchetele de presă nu vor mai avea niciun efect juridic de acum înainte. Nimeni nu va mai plăti nici măcar cu titlul de doctor impostură în țara asta.
Educația a fost făcută praf taman în mandatul tătucului „României educate”, la fel cum a fost făcută praf justiția, iar acum și democrația însăși prin ororile gândite în laboratoarele securiștilor, ăia de au umplut țara până la refuz cu plagiate și impostori.
Noapte bună, România! – scrie jurnalista pe contul său de Facebook.

CARMEN DAN – MINCINOASA DE LA INTERNE

19 noiembrie 2018 Un comentariu

Într-o postare devastatoare făcută azi, 19.11.2018, pe contul său de Facebook, jurnalista Emilia Șercan o face pubere pe Carmen Dan, blonda de la Interne. Jurnalista demonstrează extrem de aplicat că fosta secretară de scoală gimnazială este o mare, mare mincinoasă.

”Niște luni de zile bune – scrie Emilia Șercan pe Facebook  s-a bătut public toba pe reforma care se face în Academia de Poliție în chestiunea tezelor de doctorat. S-a ridicat foarte mult nivelul de așteptare mai ales după ce ministrul de Interne Carmen Dan a anunțat în luna mai că se face o verificare a tezelor de doctorat susținute în perioada 2007 – 2011 de angajați ai MAI care încasează spor de doctorat.

Carmen Dan a avansat cifra de 80 de teze care ar intra în verificare și a explicat clar de ce a cerut analizarea tezelor din perioada 2007 – 2011: lucrările de după 2011 au fost verificate cu un soft antiplagiat pentru că așa cerea legislația modificată odată cu legea educației.

Pe acest fond, Academia de Poliție a făcut azi o conferință de presă ca să anunțe concluziile mult așteptatului raport. Iar în respectiva conferință am aflat un singur lucru important: s-au verificat 149 de teze cu un soft de verificare a similitudinilor, iar în cazul a 55 de teze s-a trecut pragul de alertă de 30% similitudine care înseamnă verificare la Comisia de Etică pentru suspiciune de plagiat.

Și încă ceva: nu a fost vorba despre verificări care au vizat tezele din perioada 2007 – 2011, ci despre perioada 2011 – 2017. Și nu s-au luat doar tezele angajaților MAI, ci s-au laut toate tezele. Suna bine, nu? S-o credeți voi!

Nu sună bine deloc pentru că purtătorul de cuvât al Academiei de Poliție, prorectorul Mihail Marcoci, nu a răspuns la niște întrebări esențiale.

* Câte teze s-au susținut, în total, în Academia de Poliție în perioada 2011 – 2017?

* Câte teze s-au susținut la Școala Doctorală în Drept în perioada 2011 – 2017?

* Câte teze s-au susținut la Școala Doctorală în Ordine Publică și Securitate Națională în perioada 2011 – 2017?

*Câte teze susținute anterior anului 2011 există în format word în sediul Academiei de Poliție.

*Câte din tezele verificate aparțin unor angajați ai Ministerului de Interne?

Ni s-a spus că aceste date ne vor fi transmise ulterior. Nu le-am primit încă.

Totuși, din datele pe care le am eu de la Ministerul Educației, în perioada 2011 – 2017 la Academia de Poliție s-au susținut 286 de teze de doctorat, 84 în Drept și 202 teze în Ordine Publică și Securitate Națională.

Așadar, constatăm că din acest total de 286 de teze au fost verificate doar 149. Adică circa o jumătate dintre ele. De ce nu au fost analizate toate?

Ni s-a spus că au fost verificate doar cele care erau în format word, că cele în format pdf (67 la număr) nu au putut fi analizate de softul deținut de Academia de Poliție. De parcă un text pdf nu poate fi convertit în word – sigur se găsesc specialiști prin Academie care să o facă printre zecile de doctori extrem de competenți.

Ni s-a mai spus că alte 24 de teze au fost ridicate cu totul de Parchetul General într-un dosar penal deschis în 2016 (despre care voi reveni cu informații zilele viitoare) și că de asta nu s-au putut verifica.

Cu toate astea, domnilor conducători ai Academiei de Poliție, nu iese aritmetica aia simplă, de clasa a treia: 149 + 67 + 24 = 240. Ce se întâmplă cu restul de 46 de teze? De ce nu au intrat în verificări și ele? Și ce faceti cu celelalte 67 de teze dacă titularii nu vor să vă dea variantele word? Ștergeți praful de pe ele?

A, și încă un lucru pe care l-am întrebat și în conferința de presă, rămas fără răspuns: tezele din perioada 2007 – 2011 nu au fost verificate pentru că în acest interval au fost susținute tezele multora dintre actualii profesori din Academia de Poliție?” 

Autor: Emilia Șercan

Sursa: Contul de Facebook al jurnalistei

NU CRED CĂ EMILIA ȘERCAN A PLAGIAT

Iată că se întâmplă ce era de așteptat demult. Într-o țară în care penalii acuză tot ce mișcă, o țară în care dușmanii sunt magistrații, asta vedem la televizor, era imposibil să nu apară acuzații de plagiat și împotriva celui care a devoalat o mulțime de plagiate. Și au apărut. Doamna Emilia Șercan este acuzată că ar fi plagiat la  lucrarea  de licență.

Mărturisesc că nu doar că nu am văzut lucrarea de diplomă a acestei doamne, dar nici nu am avut onoarea de a o cunoaște personal. Totuși, chiar cu riscul de a mă înșela, aproape că sunt gata să bag mâna în foc pentru dânsa. Pe de o parte pentru că o percep ca un om deosebit de onest, pe de altă parte, cam din aceeași zonă au venit acuzații și în cazul Elenei Udrea. Atunci m-am distrat teribil urmărind cum se strofocau unii, la o televiziune căreia mi-e grață să îi scriu numele, că teza de doctorat a Elenei Udrea e plagiată. Știau și procentul. 

Haioșenia era că Elena Udrea nu avea nici un doctorat…

Astfel, fără a-i cere acordul, voi posta mai jos postarea făcută de doamna Șercan pe contul dânsei de Facebook, și un articol în care Melania Cincea, o jurnalistă în  care am mare încredere.

Postarea doamnei Șercan:

Am ajuns in tara azi noapte, m-am dezmeticit, iar lucrurile stau asa: In primul rand vreau sa stiu/aflu daca lucrarea de licenta pusa in discutie este lucrarea mea. Nu mai am exemplarul meu pentru verificare, insa, sper ca marti, cand voi merge la Sibiu, voi putea stabili autenticitatea lucrarii. De aici trebuie plecat, pentru ca termenul de pastrare al lucrarilor de licenta in arhiva unei facultati este de cinci ani, potrivit legislatiei trecute si actuale. Lucrarea prezentata de Turnul Sfatului nu are nicio stampila care sa-i ateste autenticitatea. Am cerut deja in scris o serie de informatii de la Facultatea de Socio-Umaniste, in care s-a „topit” fosta Facultate de Stiintele Comunicarii si Jurnalism din Sibiu, iar marti o voi face si in persoana. Va veti intreba daca nu recunosc ce este in ea. Am scris despre calomnie si proba veritatii, insa nu am memorie fotografica astfel incat sa imi aduc aminte, dupa 14 ani, fiecare fraza, pasaj sau pagina. Asta am de spus, pentru moment, despre acuzatiile care mi se aduc.

Despre contextul in care se produc aceste acuzatii trebuie sa spun, de asemenea, niste lucruri, sec, rece, fara a ma victimiza. De cand am inceput sa scriu despre plagiate, am stiut in ce ma bag, am stiut ca lupta este disproportionata, ca scriu despre Sistem in ansamblul sau, si nu atat despre indivizi. De-a lungul acestor aproape doi ani am trait multe experiente – de altfel, in cartea care abia a iesit pe piata, povestesc ce s-a intamplat pe parcursul primelor sase luni in care am documentat subiecte care au atins Sistemul si Statul la varf. Povestesc despre incercarile unora de a ma determina sa nu mai scriu, de a ma cumpara si despre capcanele care mi-au fost intinse. Cartea am scris-o in doua saptamani si jumatate, de asta cuprind doar primele sase luni. Daca as fi avut mai mult timp la dispozitie as fi scris si despre sfaturile „prietenesti” de a abandona subiectul, despre intimidarile la care am fost supusa si despre amenintarile primite anul trecut.

De ce apar acum aceste acuzatii „servite”, neasumate barbateste de o persoana anume? De ce nu au aparut in 2015 sau in 2016? Am cateva explicatii, desigur. In primul rand, pentru ca am dus subiectul plagiatelor in tezele de doctorat la un alt nivel, m-am concentrat asupra fenomenului. Am cerut de la cele mai importante institutii publice (Ministerul Apararii, Ministerul de Justitie, Ministerul de Interne, Guvern, Administratia Prezindentiala, Ministerul de Externe) liste cu numele tuturor celor care detin titlul de doctor si banii platiti de aceste institutii ca spor salarial. Nu mi-au raspuns solicitarilor, asa ca i-am dat in judecata. Procesele cu MApN, MAI si MAE le-am castigat in prima instanta. Am pierdut, tot in prima instanta, procesul cu Administrația Prezindentiala, iar cele cu Guvernul si Ministerul de Justitie sunt in pronuntare (deciziile trebuiau date chiar ieri, insa cum nu am fost in tara, nu le cunosc inca). Ca sa va faceti o idee, in MApN sunt 911 doctori, care, in perioada 1 ianuarie 2015 – 30 septembrie 2016, au primit 1,2 milioane euro pentru ca au titlul de doctor.

Alte trei procese am deschis recent impotriva Academiei de Stiinte ale Securitatii Nationale (ASSN), institutia care le plateste clicii lui George Maior si Gabriel Oprea un salariu pe viata din bani publici. Am cerut pe Legea 544/2001 sa mi se dea toate deciziile si proiectele derulate pana acum, modul in care Maior si Remus Pricopie au fost numiti presedinti ASSN, modul de selectie al „academicienilor” si multe alte informatii. Nu mi le-au dat asa ca, i-am dat, din nou, in judecata. Impotriva ASSN am castigat deja definitiv un proces, iar in altul astept verdictul definitiv saptamana viitoare.

Alte doua procese am deschis impotriva Ministerului Afacerilor Externe. M-am infuriat cand MAE a refuzat sa-mi spuna de la ce firma s-a detasat fiica lui Florin Iordache atunci cand s-a angajat in MAE, pentru ca s-a angajat prin detasare, si nu prin concurs. Au refuzat sa-mi raspunda, le-am facut o serie de alte solicitari si asa am aflat ca in MAE lucreaza circa 1.350 de oameni, din care 850 sunt detasati!!! 850!!! Procesele pe care le-am deschis sunt pentru a afla cine sunt acesti 850 de detasati si de unde s-au detasat. Evident ca o buna parte sunt acoperitii din ambasade si consulate ai Serviciului de Informatii Externe.

Un alt subiect pe care il aveam in lucru este despre George Maior, care a devenit profesor printr-un fals in acte publice, iar alte doua cazuri documentate deja vizeaza tezele de doctorat plagiate a doi generali, sefi la varful Serviciului Roman de Informatii.

Toate aceste lucruri le-am facut singura, fara sa fiu angajata unei institutii de presa. Am lucrat cu migala fiecare subiect, fara ajutorul unei echipe sau sprijinul unei redactii. Cu PressOne doar colaborez – in momentul in care termin de documentat un subiect, ii sun si ii intreb daca sunt interesati sa-l publice.

De cateva luni am inceput sa simt ca sunt o tinta. S-a incercat spargerea contului meu de e-mail de catre un „actor statal” – am scris si am pus pe Facebook o poza care indica lucrul asta. Mi-am dus laptopul la verificare, la o firma specializata, iar de atunci nu l-am mai folosit. Acum trei saptamani, intr-o vineri seara, in interval de o ora si jumatate, cineva a incercat de doua ori sa-mi sparga contul de Facebook. Am ezitat pana acum sa merg la DIICOT sa fac plangere, insa saptamana viitoare ma voi ocupa si de lucrul acesta. Tot acum circa trei saptamani, Mihnea Maruta mi-a spus ca a aflat de la o sursa credibila ca imi era verificata lucrarea de doctorat de catre „baieti”. Despre episodul „Profesionistii” nici nu mai amintesc.

Nu am nicio indoiala ca se incearca scoaterea mea definitiva din presa. In Romania merge mai usor sa compromiti un ziarist, sa ii spulberi credibiliatea sau sa spui ca e acoperit. Galetile de laturi pe care i le arunci in cap sunt suficiente, nu trebuie sa il suprimi fizic, asa cum se intampla frecvent in Rusia.

PS. Colegilor de la Realitatea TV, care ieri erau foarte suparati ca nu intru in direct sa comentez acuzatiile care imi erau aduse, le spun atat – la acest post de televiziune care mi-a interzis aparitiile publice in august 2015, la cererea patronului lor, dupa dezvaluirile despre Oprea, care a tacut timp de doi ani de zile pe tema plagiatelor lui Oprea si a gastii lui, la cererea patronului lor, dar care fac breaking news din presupuse acuzatii neverificate si neasumate de cineva, tot la cererea patronului lor, nu voi comenta nimic.

LATER EDIT, ora 21,44: Tocmai am verificat portalul instantelor de judecata si pot sa va anunt ca am castigat si procesele cu Ministerul Justitiei si Guvernul Romaniei, in care solutiile trebuiau pronuntate ieri.

Autor: Emilia Șercan

Data publicării: 27.05. 2017

Sursa: Contul de Facebook al doamnei Șercan

În continuare articolul în care frumoasa jurnalistă bănățeancă, Melania Cincea, ne spune de ce o apreciază pe Emilia Șercan:

De ce o apreciez pe Emilia Șercan

Ceea ce a făcut Emilia Șercan în presa românească nu va putea fi minimalizat. Oricât s-ar strădui o gașcă de indivizi cu apucături de securiști de rit nou și acoliţii lor să-i arunce în derizoriu investigaţiile.

Nu am citit lucrarea de licență a Emiliei Șercan. Prin urmare, subliniez, nu-mi propun, prin acest articol, să mă pronunț în vreun fel asupra informațiilor care circulă, de câteva ore, prin presă, cum că Emilia – care s-a remarcat, în ultimii doi ani, prin investigații jurnalistice excepționale și nedemontabile, care au lovit în impostura academică la vârful ei, îndeosebi în cea care colcăie în instituții militare, ale intelligence-ului românesc – ar fi plagiat câteva paragrafe în lucrarea sa de licență. Ca toată lumea atentă la acest subiect, aștept și eu clarificări.

Dar nu pot, ca jurnalist – care apreciez investigațiile Emiliei, care îmi dau seama de munca și responsabilitatea din spatele lor, care intuiesc presiunile la care a fost supusă pentru a nu le publica și care îmi dau seama de riscurile pe care le presupun asemenea dezvăluiri (pentru că devolarea unui plagiat nu implică doar un om, mai ales când acesta are o funcție foarte importantă, implică o rețea din spatele plagiatorului, puternică, influentă, extinsă și pe orizontal, și pe verticală) – să nu spun că, privind la aceste zise dezvăluiri care o vizează, am impresia că asist, de fapt, la un linșaj mediatic atent regizat. Care are ca scop aruncarea în derizoriu a muncii sale de până acum și, nu ar fi exclus, determinarea ei de a părăsi scena. Doctorii plagiatori și, mai cu seamă, rețeaua care i-a susținut, care i-a împins spre funcții nemeritate vor, se pare, liniște. Și răzbunare, pentru titlurile și sporurile salariale pierdute, pentru loviturile de imagine, pentru onoarea nereperată.

Informația referitoare la lucrarea de licență a Emiliei Șercan a fost lansată în presă fără a fi verificată. Ceea ce este inadmisibil. E o ignorare a abc-ului jurnalistic. Nu a fost verificată nici de cel care a lansat-o, un ziarist obscur care recunoaște senin că i-a fost „servită”. Iar omul i-a dat drumul în presă. Nu a avut niciun dubiu, ci doar certitudini. Pe ale altora, că la ale lui nu avea cum ajunge. Nu a avut nici interes să-i verifice veridicitatea, să compare fotocopiile primite cu originalul, pentru a se convinge că afirmațiile pe care le face publice sunt corecte. Nu este exclus ca artizanii care i-au „servit” fotocopiile și „textele ajutătoare” aferente să nu mai fi avut nici timp: informația a fost publicată la 24 de ore după ce a fost primită, după cum declara jurnalistul, și cu două zile înainte ca Emilia Șercan să-și lanseze, la Bookfest, volumul Fabrica de doctorate sau Cum se surpă fundamentele unei nații, apărut la Humanitas. Ce moment mai bun putea fi ales pentru o astfel de lovitură de imagine dată autoarei?…

Mai grav este că și o parte din presa mainstream a preluat informația pe nemestecate, fără ca vreunul dintre cei care au făcut-o, sesizând că nu există o confruntare a informației primite cu cea de bază, respectiv cu teza de licență, să-și pună întrebarea: dar dacă nu este reală și discredităm un om, mânjindu-l și zdrobindu-i cariera? Deși, poate, unii chiar și-ar dori… Prea au fost apreciate investigațiile Emiliei Șercan care, ca o paranteză, și-a luat doctoratul cu Summa cum laude. Investigații care au coborât de pe soclul pe care se cocoțaseră puternici ai zilei: miniștri, generali, procurori, oameni politici, profesori universitari. Investigații care au țintit în impostura academică tolerată, ani și ani, în Academia Națională de Informații a SRI, în Academia de Poliție, în Universitatea Națională de Apărare. Care au arătat cum opaca Academie de Științe ale Securității Naționale împarte cu larghețe nejustificate indemnizații pe viață, de la bugetul de stat, pentru membrii săi, unii dintre ei, fără nicio legătură cu zona de securitate națională. Prea au lovit investigațiile ei la țintă. Prea au fost impecabile, nedemontabile, astfel încât nu i-au adus niciun proces de calomnie. Și prea multe aplauze la scenă deschisă au primit.

Ceea ce a făcut Emilia Șercan în presa românească nu va putea fi minimalizat. Oricât s-ar strădui o gașcă de indivizi cu apucături de securiști de rit nou și acoliţii lor să-i arunce în derizoriu investigaţiile.

Autor: 

Data publicării: 27 mai 2017

Sursa: putereaacincea.ro

 

EMILIA ŞERCAN: „… procurori sau judecători care au muncit doar la stat au bunuri care ar putea fi justificate doar dacă ar avea câte o Mătuşă Tamara”

25 februarie 2016 2 comentarii

Jurnalista Emilia Şercan este o femeie drăguţă şi educată care nu încetează să mă uimească atunci când o văd. 

E o femeie delicată, dar are o perseverenţă şi un curaj de a răscoli mizeria mioritică la care mulţi se feresc şi să se gândească încât nu se poate să nu o admiri pentru ceea ce face.

Cred că, aşa delicată cum este, Emilia Şercan nu ar ezita să se ia de piept cu însuşi Sarsailă şeful dracilor ca să arate cât e de împuţit.

Te întrebi, totuşi, dacă această zbatere  a ei nu este cumva răsplătită cu un dispreţ pe care nu îl merită.

Efectul ar trebui să se vadă la urne. Din păcate, de 26 de ani încoace, românilor li se rupe dacă cel pe care urmează să îl voteze e un penal ordinar dacă le „livrează” uleiul, făina, şi punga de macaroane de categoria a treia.  

Emilia Șercan

Agenţia Naţională de Integritate se dă surdă.

 Emilia Şercan se loveşte din nou de omerta

Emilia Şercan, jurnalista care a scos la lumină o serie de înalţi demnitari deveniţi „doctori” prin furt intelectual, se loveşte de refuzul Agenţiei Naţionale de Integritate – teoretic un bastion al luptei anticorupţie – de a-i oferi explicaţii simple, ce-i drept pe subiecte sensibile.

De mai bine de două săptămâni, jurnalista Emilia Şercan a solicitat în mod oficial Agenţiei Naţionale de Integritate să îi comunice care este prevederea legală în baza căreia cei din conducerea Academiei Naţionale de Informaţii a SRI nu îşi depun declaraţii de avere şi interese ca restul membrilor de conducere de la universităţile din ţară.

„Evident că nu mi-au răspuns la timp şi, evident, le-am făcut reclamaţie administrativă. De altfel, secretarul general al ANI, Silviu Pop, pe care-l sunasem să-l întreb exact lucrul ăsta înainte de a trimite solicitarea, nu mi-a mai răspuns la telefon sau sms după ce i-am spus de ce îl caut. Ce vreau eu să spun aici este că, sub ochii noştri, o instituţie care a fost creată să reprezinte lupta anticorupţie se transformă într-o instituţie opacă şi lipsită de activitate reală.

Noul preşedinte al Agenţiei Naţională de Integritate, Bogdan Stan, care şi-a făcut studiile la ANI a SRI, nu se grăbeşte deloc să răspundă la o solicitare care vizează tocmai ANI a SRI. Şi ăsta nu este un caz izolat pentru că le-am mai făcut şi alte solicitări la care au răspuns foarte greu şi doar după ce i-am presat cu telefoane” a declarat Emilia Şercan.

Însă problema nu este doar de comunicare, potrivit jurnalistei, care subliniază că Agenţia Naţională de Integritate este o instituţie care ar trebui „să verifice modul miraculos în care nişte oameni care au lucrat toată viaţa lor pentru stat au reuşit să facă nişte averi ameţitoare”.”

„Noul preşedinte al Agenţiei Naţională de Integritate, Bogdan Stan, care şi-a făcut studiile la ANI a SRI, nu se grăbeşte deloc să răspundă la o solicitare care vizează tocmai ANI a SRI. Şi ăsta nu este un caz izolat pentru că le-am mai făcut şi alte solicitări la care au răspuns foarte greu şi doar după ce i-am presat cu telefoane” a declarat Emilia Şercan.

„Însă ANI se ocupă de nişte ani de zile să ia ochii prin rapoartele oficiale cu cantitatea, nu cu calitatea actului de verificare. Aşa că dau comunicate peste comunicate în care anunţă triumfalist că au mai găsit în conflict de interese sau în incompatibilitate câte un consilier sau primar de comună, medic de pe la nu stiu ce secţie de spital orăşenesc.

Nimeni nu zice că nu trebuie verificaţi şi acei oameni, însă Parlamentul şi administraţia centrală geme de aleşi şi demnitari sau funcţionari publici care, deşi nu au câştigat la loto au nişte averi inexplicabile. La fel este şi prin magistratură, unde procurori sau judecători care au muncit doar la stat au bunuri care ar putea fi justificate doar dacă ar avea câte o Mătuşă Tamara”, a mai precizat Emilia Şercan.

Autor: Andrei Pricopie

Sursa: epochtimes-romania.com

%d blogeri au apreciat: