Arhiva

Posts Tagged ‘Europa’

OARE RUSIA S-A TÂMPIT ?

10 februarie 2019 4 comentarii

În ultima vreme am o foarte mare dilemă … Oare Rusia s-a tâmpit?

Înainte de orice, cred că ar trebui să facem un exercițiu de imaginație.

Un om știe că s-ar putea ca într-o zi niște tâlhari îi pot ataca familia. Omul își pune tot felul de sisteme de alarmă, își cumpără câini de pază, își face rost de arme cu care să se apere de tâlhari, face el ce știe pentru a se putea apăra.

Surpriză mare. Omul se trezește dat în judecată de tâlhari care se simt amenințați de câinii de pază, se armele de apărare, de sistemele de alarmă instalate de om pentru a se apăra.

Cred că orice minte de om sănătos la cap va spune că ceea ce am descris mai sus e o tâmpenie, o aberație debitată de o minte bolnavă. Ei bine nu e chiar atât de aberant. Exact ara face Federația Rusă … se plânge că se simte amenințată de sistemul de apărare din care face parte baza de la Deveselu.

Extrem de simplificat situația este cam așa:

Invocând faptul că în Ucraina etinia rusă este în  pericol Rusia își însușește Peninsula Crimeea. De ce a făcut asta de fapt? Simplu, pentru că în Crimeea este portul Sevastopol, port în care e baza  unde ”locuiește” Flora Rusă a Nării Negre. ( Oare cum dracu de tot ”uită” Rusia să își retragă Armata a XIV din Transnistria? Nu cumva pentru că într-o zi minoritatea Rusă de acolo ar urma să ”se simtă amenințată”? În fine, asta e altă poveste.

Revenind la Flota Mării Negre, Rusia a investit enorm în modernizarea ei, navele fiind dotate cu rachete care pot lovi ORICE PUNCT DIN EUROPA, deci armament eminamente de atac… Ce să vezi? … surpriză, vodcarii de la Kremlin înțeleg că sistemul de apărare din care face parte baza de la Deveselu și cea care urmează a fi înstalată în Polonia pot face ceva … să le doboare rachetele plecate să atace Europa încă din faza de urcare când sunt mai vulnerabile.

Ce face Rusia? Se dotează cu rachete ultraperformante în ideea de a distruge sistemul de apărare al Europei înainte de un eventual atac rusesc… Interesant nu? Ucigașul se plânge că victima are tupeul să se apere…

Cred că nu e deplasată întrebarea: RUSIA S-A TÂMPIT?

DEMENTUL PUTIN ȘI ETILIZAȚII GENERALI RUȘI, OFTICAȚI CĂ RUSIA A PIERDUT DTATUTUL DE SUPERPUTERE REVITALIZEAZĂ VISUL DE AUR AL ȚARILOR: CONTROLUL ASUPRA BALBANILOR PENTRU A PUTEA CONTROLA EUROPA.

În toată istoria sa, țarii ruși au avut o marotă, doreau să controleze Europa și Orientul Mijlociu prin controlul asupra  Peninsulei Balcanice. Doar că de la o vreme Balcanii sunt sub control NATO și SUA și rușii trebuie să se lingă pe botul împuțit.

Cum Dementul conducător al Rusiei, țarul Putin (corect ar fi fuhrerul Putin) și șleahta de generali bețivi șiparanoici cu care s-a înhăitat, nu au argumente economice sau de altă natură s-au trezit că trebuie musai nevoie mare că istoria trebuie revizuită și Europa trebuie să tremure în fața gigantului păduchios de la Răsărit.

S-au apucat și au dotat Flota Mării Negre cu armament performant pentru a putea arăta Europei pisica atunci când nu o mai poate face cu gazul siberian. Doar că rachetele ale jmechere riscă să cadă la pământ ca Mircea Badea din  cauza găselniței americane numite Scut Antirachetă… sistem eminamente defensiv care poate reacționa la un eventual atac.

Evident că s-au enervat la cât a costat dotarea Flotei Mării Negre. Așa că, ce să vezi, s-au dotat cu rachete care ar distruge acest sistem de apărate pentru ca rachetele de atacă să poată evolua în voie.  Ei, dar cum prostul nu-i prost destul dacă nu e și fudul,  Ministerul rus al Apărării a propus  SUA să distrugă lansatoarele de rachete Mk-41 din dispozitivul de apărare antirachetă din România care ar încălca Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare (INF), a anunţat purtătorul de cuvânt al ministerului, generalul maior Igor Konaşenkov, citat de TASS. 

Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse propune părţii americane ca în perioada dinainte de expirarea Tratatului INF să ia măsurile necesare pentru revenirea la respectarea strictă a Tratatului INF prin distrugerea lansatoarelor universale Mk-41 desfăşurate la sol, dezvoltate pentru lansarea rachetelor de croazieră Tomahawk, a rachetelor-ţintă, similare în privinţa caracteristicilor cu rachetele balistice cu raza medie şi scurtă de acţiune, distrugerea dronelor de atac care, după caracteristicile lor, cad sub incidenţa termenului de ‘rachetă de croazieră terestra’, conform INF”, a menţionat acelaşi purtător de cuvânt, citat de Agerpres.

Cum ar veni, rușii îi roagă pe americani să își dea jos armura pentru a le putea înfige brișca în mațe.

ROMÂNIA – POZIȚIA OFICIALĂ

În urma consultării, cu aliații din NATO, Ministerul nostru de Externe, consideră solicitarea “complet irelevantă, întrucât scutul de la Deveselu, este pur defensiv”. “Orice încercare a Federației Ruse, de a nega asta ,constituie o flagrantă dezinformare, și o încercare de a distrage atenția, de la încălcarea reală a Tratatului ,de către statul rus”, se arată în comunicatul ministerului de externe.

Nu este prima oară când Rusia acuza Statele Unite că încalcă Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare prin componentele antirachetă desfăşurate în România, la Deveselu, şi care urmează să fie instalate şi în Polonia.

Autorităţile de la Bucureşti au precizat în repetate rânduri ca scutul de la Deveselu “este o structură militară pur defensivă, fără nicio componentă nucleară”.

REACȚIA NATO

Alianţa Nord-Atlantică a reacţionat în urma demersului făcut de Moscova, prin care cere Statelor Unite distrugerea Scutului antirachetă de la Deveselu, spunând că această cerere este o tentativă de a distrage atenţia de la faptul că Rusia a încălcat Tratatul INF. Purtătoarea de cuvânt a NATO, Oana Lungescu, a declarat:

„Aceasta este o nouă tentativă flagrantă de a distrage atenţia de la încălcarea tratatului INF de către Rusia, prin dezvoltarea şi implementarea rachetei sale SSC8.  

Afirmaţiile Rusiei sunt de lungă durată şi nefondate. Baza de la Deveselu este parte a sistemului de apărare antirachetă al NATO, care este pur defensiv.  

Mai mult decât atât, dronele Statelor Unite, la care se referă Rusia, nu sunt rachete. Şi nici sistemul de apărare antirachetă al NATO, nici dronele americane nu încalcă Tratatul INF.

Îi solicităm Rusiei să înceteze să mai facă aceste acuzaţii nefondate şi, în schimb, să se concentreze pe întoarcerea la respectarea Tratatului INF.”  

Ministerul rus al Apărării a propus joi SUA să distrugă lansatoarele de rachete Mk-41 din dispozitivul de apărare antirachetă din România care ar încălca Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare (INF), a anunţat purtătorul de cuvânt al ministerului, generalul maior Igor Konaşenkov, citat de TASS.

„Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse propune părţii americane ca în perioada dinainte de expirarea Tratatului INF să ia măsurile necesare pentru revenirea la respectarea strictă a Tratatului INF prin distrugerea lansatoarelor universale Mk-41 desfăşurate la sol, dezvoltate pentru lansarea rachetelor de croazieră Tomahawk, a rachetelor-ţintă, similare în privinţa caracteristicilor cu rachetele balistice cu raza medie şi scurtă de acţiune, distrugerea dronelor de atac care, după caracteristicile lor, cad sub incidenţa termenului de rachetă de croazieră terestra, conform INF”, a menţionat acelaşi purtător de cuvânt.

Potrivit lui Konaşenkov, Washingtonul nu a luat măsuri pentru a opri încălcarea angajamentelor asumate prin Tratatul INF şi nu a furnizat nicio dovadă în sprijinul acuzaţiilor sale împotriva Moscovei.

Preşedintele Donald Trump a anunţat că Statele Unite vor începe procesul de retragere din Tratatul INF începând cu data de 2 februarie. Vladimir Putin a declarat, pe 2 februarie, că Rusia şi-a suspendat participarea la Tratat ca răspuns la retragerea unilaterală a Statelor Unite. El a menţionat că Moscova nu va fi târâtă într-o nouă cursă scumpă a înarmărilor înainte de a adăuga că toate propunerile ruseşti privind dezarmarea au rămas „pe masă” şi că uşile au rămas „deschise”.  

Rusia a suspendat Tratatul INF în weekend după ce Washingtonul a anunţat că se va retrage în şase luni dacă Rusia va continua să încalce tratatul, acuzaţii negate de Moscova.  

Tratatul semnat în 1987 elimină rachetele cu rază intermediară din arsenalurile Rusiei şi Statelor Unite.

Sunt de acord să sărbătorim (mai corect, să comemorăm) la 15 Martie… ZIUA DOLIULUI pentru masacrele din anii 1940-1944 comise în Transilvania de Nord de unități militare ungurești împotriva etnicilor români

20 iunie 2017 3 comentarii

UDMR dorește să sărbătorim la 15 Martie, Ziua Ungariei … De acord …

Tare aș vrea ca, la acea dată, să sărbătorim (mai corect, să comemorăm) ZIUA DOLIULUI pentru masacrele din anii 1940-1944 comise în Transilvania de Nord de unități militare ungurești împotriva etnicilor români …

De multe ori, când vine vorba de de aceste masacre se găsește câte un maghiar care mă întreabă enervat: ”Ce mă, nu poți ierta?”

Ba, de iertat, am iertat demult, dar nu pot nu să îmi amintesc de fiecare dată când aud că 1 Decembrie este o zi de doliu pentru națiunea maghiară, îi doare Trianonul de-i seacă la ficat …

Îmi amintesc și când cer drepturi mai multe, și mai multe. Să fim europeni, așa ca ei, civilizații europei, ce dracu …

De acord și cu asta … de câte ori am avut ocazia am propus să avem și noi o lege exact ca a lor, a civilizaților din Câmpia Panoniei. Să le luăm legea privitoare la minorități, să o traducem și să o aplicăm la virgulă … așa vor înțelege, poate, maghiarii din România  ce înseamnă cuvintele XENOFOB  și DISCRIMINARE ETNICĂ.

Îmi amintesc și când vine vorba de dorința maghiarilor de a învăța în limba lor maternă. Propun  ca și lor să li se răspundă cum li se răspunde românilor din Ungaria care doresc să învețe în Românește: ”Desigur, puteți învăța în românește. Nu vă oprește nimeni să mergeți la școală în România. Când terminați vi se vor recunoaște și diplomele de absolvire după ce veți susține examenele necesare la o facultate din Ungaria în limba maghiară …

Îmi amintesc …

Sunt de acord să sărbătorim la 15 Martie… ZIUA DOLIULUI pentru masacrele din anii 1940-1944 comise în Transilvania de Nord de unități militare ungurești împotriva etnicilor români

Astăzi l-am auzit pe șeful UDMR, Kelemen Hunor, cum spunea că ”aseară s-au activat naționaliștii de serviciu” și că în legea aceea pe care de ani de zile UDMR are tupeul să o tot promoveze nu e nimic din ce nu există în Europa … Am crezut că mi s-a stricat  televizorul și vorbește prostii …

Auzi frate ”naționaliștii de serviciu” … interesant … oare or fi naționaliști din categoria celor care l-au înjurat pe ăla care a apărut cu toporul pe internet scriind  ”Tăia-ți-le capul” … bine, fiind vorba de un suporter, omul avea dreptul să zică orice, sau, poate cei care au înjurat poliția maghiară pentru că a arestat pe stradă, în Budapesta un suporter al Stelei, un mitic, care avea un tricou pe care scria ”Ardealul, pământ românesc.  Chiar așa, de ce îi păsa miticului de Ardeal. Când Jucau cu CFR-ul Clujan îi înjurau de mama focului.

Sau să se fi gândit dumnealui, Hunor bacs, la nenorociții ăia care au întors de la graniță pe  ditamai Președintele Ungariei la întâlnirea prilejuită de Ziua bozg … (pardon) … maghiarilor de pretutindeni … Și ce dacă venea ca persoană privată care făcea o vizită neanunțată? Și ce dacă era la bordul unui bombardier… Poate tancurile aveau treabă. Pentru atâta lucru să îl întorci de la graniță?

Ori să fie vorba de cei care s-au opărit că a pus unu o amărâtă de bombă într-un coș de gunoi pe unde urmau să treacă cei ce defilau de 1 Decembrie. Mare scroafă, se juca și el, că așa sunt tinerii, se joacă. 

Sau, poate, Hunor bacs, s-o fi gândit la nenorociții ăia pe care, de un alt 1 Decembrie, i-a mâncat acolo unde le-ar fi fost atașată coada dacă o aveau, și în curtea unui unități militare a Armatei Române de prin Ținutul Secuiesc, deci, armata de ocupație conform unei surse maghiare, au intonat Imnul Național al României și au arborat un drapel tricolor… roșu, galben și albastru nu roșu alb verde cum ar fi fost normal. Culmea e că au intonat imnul și au arborat drapelul  fără a cânta Imnul și fără să arboreze și drapelul Ungariei Mari, al Ungariei de azi și, evident, al Ținutului Secuiesc.

Chiar așa, de unde și până unde mai e considerat Ardealul pământ românesc? Păi nu tocmai alipirea la Ungaria a Ardealului de Nord se sărbătorește la 15 Martie?

Cineva zicea că de fapt ar trebui ca la 15 Martie să se sărbătorească un fel de zi a tuturor minorităților. Ce dacă la acea dată e și Ziua Ungariei? Coincidență. deh…

Cum ar veni, românii ar trebui să le accepte faptul că ei, maghiarii consideră 1 Decembrie drept zi de doliu deoarece îi doare amintirea Trianonului care a rupt Ardealul de Sfânta țară mumă, Ungaria, despărțind astfel Marea Națiune Maghiară care infectează centru Europei de vreo mie de ani. Și tot Românii ar trebui să le accepte, lor, națiunea care mustește de europenism ca mare sărbătoare Ziua Ungariei … 

Dacă se întâmplă ca vreun maghiar care, împotriva firi a învățat să citească în românește, îl rog să îi transmită domnului Hunor că am pregătită o flegmă cel puțin la fel de mare și de scârboasă cea pe care i-am tras-o televizorului când l-am auzit ce inepții debitează. Pe pariu că l-aș nimeri fix în frunte. 

Pe același ungur rătăcit pe aici, vreau să îl rog să îi transmită că sunt de acord ca și românii să sărbătorească de 15 Martie. ZIUA DOLIULUI… după românii asasinați de ”penele de cocoș” cu ocazia atrocităților:

 

Masacrele împotriva populației românești din toamna anului 1940

Nușfalău, 8 septembrie 1940

Treznea, 9 septembrie 1940

Ip, 13/14 septembrie 1940

Cerișa, 15 septembrie 1940

Marca, 15-16 septembrie 1940

Brețcu, 16 septembrie 1940

Mureșenii de Câmpie, 20 septembrie 1940

Cronologia altor masacre

Masacrele împotriva populației românești din toamna anului 1944 

Band, Grebeniș, Oroiu, septembrie 1944

Sărmașu, 15 septembrie 1944

Tărian, 29 septembrie 1944

Prundu Bârgăului, 10 octombrie 1944

Moisei, 14 octombrie 1944

Cronologia altor masacre

Cadru istoric general

În toamna anului 1940, ca urmare a dictatului de la Viena, în mai multe localități din Ardealul de Nord realipit la Ungaria, trupe militare sau paramilitare maghiare au masacrat civili români, țigani și evrei, în intenția de a determina prin teroare un exod din populațiile conlocuitoare nemaghiare. Atrocități similare au avut loc și spre sfârșitul anului 1944, îndeosebi pe fundalul stării de beligeranță în care frontul de est și-a mișcat relativ rapid în direcția est-vest linia care traversa teritoriul Ardealului de Nord, mai ales după 23 august 1944, când România a ieșit din coaliția Puterilor Axei și s-a alăturat Puterilor Aliate.

Printre cele mai cunoscute și bine documentate masacre:

Masacrul din Treznea

Masacrul din Ip

Masacrul de la Ciumărna

Masacrul din Moisei

Masacrul de la Aita Seacă

Masacrul de la Sărmașu

Masacrul de la Luduș

Masacrul de la Hărcana (Turda)

Masacrul de la Nușfalău, Sălaj

Masacre au avut loc și în alte localități: Viseu de Sus – Dosu Taului, Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie, Mihai Bravu, Zalău, Huedin, Belin, Zăbala, Halmășd, Sântion, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireș, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiș, Șincai, Turda, Ozd, Gădălin.

 

ANA BIRCHALL – Un fel de ministresă de externe pentru Europa

ANA BIRCHALL
Un fel de ministresă de externe pentru Europa

Teoria Evoluționistă susține că funcția crează organul. În politica mioritică se pare că e invers, organul crează funcția.

În ceea ce privește politica externă a României vedem că Ministerului de Externe i-a crescut un apendice  gestionat de Ana Birchal, Ministru Delegat că, na … nu se putea ca Liviu Dragnea să nu aibă control asupra politicii externe.   

Astfel că în loc ca relațiile cu țările din Europa să fie gestionate de Ministrul de Externe, această sarcină îi revine năbădăioase brunete. 

În mod normal, când România interacționează cu o țară străină, asta ar trebui să cadă în sarcina Ministrului de Externe care trebuie să se consulte cu Președintele, responsabil pentru politica externă a țării. Președintele este ocolit, o halcă barosană din această responsabilitate revenindu-i Anei Birchall care e subordonată direct Premierului, ambii, pe linie de partid, lui Liviu Dragnea.

Cum ar veni, politica europeană a României este controlată de Dragnea … frumos, nu?

Pe  29 aprilie la Bruxelles sa desfășurat  un Summit al unității și solidarității unde  liderii celor 27 de state ale Uniunii Europene (fără Marea Britanie) au adoptat în unanimitate la summitul extraordinar al Consiliului European liniile directoare ale negocierilor privind Brexitul în forma discutată la Luxemburg în Consiliul Afaceri Generale.

Diplomaticește vorbind,  România trebuia să arate că este de acord cu faprul că la Bruxelles s-a agreeat susținerea unei voci unitare, coerente și solidare a UE în negocierile cu Marea Britanie, cu accent pe drepturile europenilor în Regat. Trebuia să o facă Președintele, Premierul sau Ministrul de Externe. Ei bine nu, o face reprezentanta lui Dragnea, Ana Birchiall.

Ea scrie la 29 aprilie pe blogul său personal:

29 aprilie Bruxelles – Un Summit al unității și solidarității

Salut poziția de astăzi, de la Bruxelles, a liderilor celor 27 de state ale Uniunii Europene (fără Marea Britanie) care au adoptat în unanimitate la summitul extraordinar al Consiliului European liniile directoare ale negocierilor privind Brexitul în forma discutată la Luxemburg în Consiliul Afaceri Generale. Salut faptul că în reuniunea de astăzi s-a agreeat susținerea unei voci unitare, coerente și solidare a UE în negocierile cu Marea Britanie, cu accent pe drepturile europenilor în Regat.

Deci, deși nu e tocmai o chestie capitală Ana Birchall pur și simplu preia ceva ce trebuia făcut de Ministrul de externe scoțând Președintele din această poveste. 

Conform ART 80 alin (1) din Constituție, Președintele reprezintă statul român. Citez:
(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

Respecticul salut nu este trimis în numele statului român ci în numele PSD care gestionează Guvernul, de facto a lui Liviu Dragnea.

Sunt de acord că fizic, Ana Birchall arată mult mai bine decât Meleșcanu, dar asta face oare cumva ca, dacă tot e degrevat de relația cu Europa, lui Meleșcanu i se reducă și salariul în mod corspunzător? Mă îndoiesc …

Ana Birchall mai postează un link spre un articol publicat de Agerpress care descrie ce s-a întâmplat la Bruxelles: Donald Tusk: UE a celor 27 „trebuie să rămână unită” în negocierile asupra Brexit

Cine este, de fapt, Ana Birchall?

Conform Wikipedia: Ana Birchall născută Ana Călin pe  30 august 1973 la Mizil este avocată, din 2012 este deputată aleasă în județul Vaslui pe listele Partidului Social Democrat (PSD).

În timpul guvernării Ponta, din aprilie 2014 Ana Birchall a fost înalt reprezentant al prim-ministrului pentru afaceri europene și parteneriatul cu SUA. Începând din 2005 este lector universitar la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir titulară a cursului: Procedura Insolvenței. Din 4 ianuarie 2017 este ministru delegat pentru Afaceri Europene în Guvernul Grindeanu.

Din 9 februarie 2017, Birchall asigură interimatul postului de ministru al justiției după demisia lui Florin Iordache în urma protestelor generate de promovarea unei ordonanțe de urgență ce decriminaliza unele fapte de corupție.

În cadrul PSD, Ana Birchall este președintele Forumului Progresist Social-Democrat .

Scurtă biografie

Ana Birchall a copilărit în comuna Fulga, județul Prahova.

Ana Birchall este licențiată în științe juridice și șefă de promoție. A ales să urmeze cursurile de masterat în drept la Yale Law School SUA. Aici a existat o controversă. 

Ana Birchall, dorind să arate că a urmat întradevăr cursurile de masterat la Yale Law School din SUA a publicat niște fotocopii după diplomele care ar atesta asta. Fără a vrea cu orice preț să-i găsesc nod în papură, m-am întrebat cât de reale sunt aceste diplome. Niște foi de hârtie, fără antet, fără fundal, fără vreo ștampilă… Adică la noi orice școală care eliberează o diplomă are unele cu fundat tipărit destul de greu de falsificat, cu o mulțime de elemente de siguranță, cu antet și ștampilă iar Yale Law School din SUA atestă absolvirea cursurilor de masterat cu o simplă foaie de hârtie pusă într-o ramă cu embelmă care se poate cumpăra de la magazinul respecticei școli cu prețul unei beri? Mi se pare și acum  cam trasă de păr … Vezi întreaga poveste AICI

A absolvit masteratul în drept cu mențiunea „magna cum laude” în cursuri precum „Dreptul falimentului”, „Reorganizare financiară – bancară și comercială și dreptul internațional”.

Ana Birchall și-a continuat studiile la Yale Law School, urmând cursurile de doctorat sub îndrumarea decanului facultății, Anthony T. Kronman. Tema lucrării ei de doctorat este „Dreptul falimentului aplicat sistemelor bancare din țările Europei centrale și de est”, o analiză comparativă a dreptului falimentului aplicabil sistemului bancar din SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, România, Ungaria, Polonia și Cehia. Pe întreaga perioadă a studiilor de doctorat, Ana Birchall a beneficiat de bursa „Goldman Scholarship”, acordată de Yale Law School.

După terminarea doctoratului, Ana Birchall a lucrat ca avocat pe Wall Street în New York cu casa de avocatură White & Case, în cazuri precum: ENRON, MCI-Worldcom, United Airlines, US AIR și UPC.

În 2003 Ana Birchall a decis să revină în România și să intre în politică, începându-și această carieră de pe poziția de consilier al ministrului afacerilor externe, apoi secretar executiv PSD pentru egalitate de șanse, actualmente fiind șefă a Departamentului de educație publică și cercetare al PSD și purtătoare de cuvânt a PSD București.

Ana Birchall este avocat, membru al Baroului București, și din 2008 a reluat colaborarea cu firma de avocatură White & Case LLP din New York, fiind responsabil al grupului de practică din domeniul insolvenței, restructurărilor financiare-bancare și faliment.

Începand cu luna aprilie 2010 Ana Birchall s-a alaturat firmei de avocatură Biris Goran în calitate de șefă a grupului de practică în restructurări financiare și insolvență. Din 2012 s-a alaturat firmei de avocatura Musat& Asociatii in calitate de Of Counsel. In prezent Ana Birchall este consilier al Primului Ministru si secretar executiv PSD.

Totodată, Ana Birchall și-a continuat cariera academică fiind titularul cursului „Procedura insolvenței: reorganizarea judiciară și procedura falimentului” la Universitatea „Dimitrie Cantemir” din București, coordonatoare a grupului de cercetare privind dreptul falimentului și restructurări finaciar-bancare la aceeași universitate. De asemenea, Ana este titulara aceluiasi curs la Universitate Ovidiu din Constanta. Pe 9 decembrie 2012 Ana Birchall a fost aleasa deputat in Colegiul Uninominal nr. 5 Vaslui iar din aprilie 2014 a fost numita Inalt reprezentant al Primului Ministru pentru afaceri europene si parteneriatul cu SUA.

Din 1998 Ana Birchall este căsătorită cu omul de afaceri britanic Martyn Birchall. Au împreună un băiat, Andrew, născut în 2001, și locuiesc în București.

Controverse

În mai 2008 a fost înregistrată pe numele ei o cerere de divorț la Judecătoria sectorului 1 București. Ana Birchall a afirmat că a aflat din presă de această cerere și a înaintat o solicitare de anulare a cererii de divorț. De asemenea, Ana Birchall a demonstrat ca CNP-ul este greșit, iar semnătura nu este a ei. Ea a mai afirmat că tot acest scandal este menit să o discrediteze, înaintea alegerilor locale și parlamentare fiind convinsă ca împotriva sa s-a declanșat o campanie de denigrare și defăimare cu atât mai mult cu cât numele ei era vehiculat ca un potențial viitor ministru al educației.

Ana Birchall este recunoscută pentru decizia de a proteja și delimita pe cât posibil viața de familie de viața publică din dorința de a asigura unui mediu de dezvoltare normală pentru copilul său minor. Astfel până la declanșarea acestei campanii de defăimare si denigrare viața privată a Anei Birchall nu a format subiect de dezbatere în mass media, Ana Birchall fiind cunoscută pentru activitatea și proiectele politice pe care le-a inițiat și promovat în special în zona socială (egalitate de șanse, familie, tineret, educație și cercetare). Spre exemplu, în domeniul educației și cercetării Ana Birchall a inițiat și susținut semnarea Pactului Național pentru Educație între toate partidele politice, sindicate, asociații de părinți și societatea civilă, lucru realizat în martie 2008, inclusiv cu susținerea Președinției României.

În luna septembrie 2008, în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, practic exact în ziua în care era confirmată drept candidată pentru un loc în Camera Deputaților, Ana Birchall a făcut obiectul unui alt scandal, pornit de reporterul Iosif Buble de la Antena 1 confirmându-se astfel campania de denigrare și defăimare începuta în iunie același an. Iosif Buble a lansat pe internet o înregistrare video, de 34 secunde, în care o femeie care aparent prezenta semnalmentele Anei Birchall și un bărbat necunoscut erau prezentați în ipostaze intime.

Ana Birchall a negat vehement zvonul că ea ar fi protagonista filmului  și a adus ca probă în acest sens o expertiză criminalistică din care reiese foarte clar că în film apare o altă persoană, cu o fizionomie diferită. Revista Cancan și-a retras și ea afirmațiile legate de apariția Anei Birchall în acest film, prezentând scuze Anei Birchall și familiei ei. Ana Birchall l-a dat în judecata pe Iosif Buble, procesul fiind pe rol la instanțele de judecată din Romania. Ana Birchall a câștigat atat în prima instanță cat si in instanta de apel procesul cu Iosif Buble. Instanta de judecata ca retinut si condamnat campania de defaimare si denigrare desfasurata de Iosif Buble la adresa Anei Birchall si a familie acesteia prin raspandirea de informatii si materiale false cu scopul de a ii distruge cariera politica.

 

Republica Moldova, victima corupţiei de la Chişinău şi a nepăsării Bucureştiului

Drumul spre Europa a republicii Moldova pare a fi intrat într-o fundătură din cauza nepăsării celor care ar trebui să o ajute.

E şi vina ei, a corupţiei care o sufocă, dar şi a Preşedintelui Iohannis care nu pare a o avea pe agendă deşi se lăuda cu asta, a Bucureştiului preocupat de infecta luptă pentru putere şi de interesele personale, de tot mai aroganta şi autosuficienta Europă sclerozată şi rămasă înţepenită de laşitatea şi teama faţă de arabii refugiaţi şi de tot mai tupeista Rusie …

Încă odată, Republica Moldova se vede a fi ca o furnică pe o frunză purtată de valurile de furtună.

INDICATOR .Președintele României e undeva prin Florida, încercând să demonstreze cât de mult detestă România, regretând probabil că nu s-a dus mai departe, în Australia ori Antarctica, Consiliul Superior al Magistraturii își pune ca șef unul din autorii uneia din cele mai mari erori din istoria justiției mioritice în urma căreia o femeie a stat la pușcărie nevinovată timp de zece ani, presa nu mai ştie cum să unească ştirile despre puşcăriaşii care toarnă plozi vedetelor de fasion repudiate e politicieni cu drumul pas cu par de la spital la închisoare a unui condamnat , guvernanţii şi parlametari fac … şi ei probabil ceva.

Tuturor li se rupe de faptul în Republica Moldova  proeuropenii sunt prea penali pentru a mai rămâne la conducere, filoruşii bălesc aşteptând momentul … îşi ia ţara înapoi (hehehe, unde am mai auzit asta ?), Turcia şi Rusia reânvie vechi controverse punând din când în când paie pe foc, Ucrana începe să semene tot mai mult cu caprele negre părând pe cale de dispariţie …

La rândul lui, Occidentul nu mai ştie cum să îşiu schimbe scuteceleşi să îşi ascundă armatele, poliţiile şi sarviciile secrete îndată ce unu cu faţă de arăboc scoate brişca bălind la maţe de francez ori îşi desface şliţul poftind la nuri de nemţoaică.

Stă nelămurit dacă destul  să pupe Rusia sub coadă şi să închidă ochi când hoardele lui Putin invadează Crimeea, sperând că gazul nu se va scumpi. Stă inert ignorând faptul că Ucraina pare tot mai mult a avea zilele numărate, acceptând tacit că dacă îi vine şi Republicii Moldăva rândul la tăiere, aata e … fatalitatea deh.

Totul de dragul unei mult clamatei ordini internaţionale care seamănă tot mai mult cu invazia mondială a unor brenduri ca Pepsi, Coca Cola şi MacDonalds.

Sinistru, dar de-a dreptul haios fiind gestul de acum câteva zile, al  Coca Cola care şi-a cerut scuze că a publicat pe NET o hartă unde Crimeea este pământ rusesc (nu că asta nu ar exprima un adevăr, Ucraina cu nădragii plini de esenţa curajului nemai îndrăznicd măcar să spună că despre Crimeea că e a lor), pentru ca la 5 Ianuarie  să republice harta cu Creimeea revenită Ucrainei.

Din  toată nebunia asta pare a e pofila ca un spectru înfiorător faptul că , la Kremlin, printre sticlele de vodcă mişună nişte strategi de mare forţă, cu un spirit vizionar de o face să roşească toate babele Vanga, de nasulii prevestitoare.

Rusia ştia exact că Occidentul, scăldându-se în bunăstarea sa ca hipopotamul nămolul malştinilor africane, va tăcea ca dânsul în iarbă şi nu va îndrăzni să zică nici pâs şi nu va dori în ruptul capului să îşi asume oarece răspunderi, poate poate ruşii nu se vor atinge de puful în care îşi trăieşte dolce farniantele.

Deja Rusia pare sigură că un vânt dacă trage civilizaţia europeană, atât de arogantă în scleroza ei, se va prăbuşi la picioarele sale rugând să nu fie zdrobită.

România stă încremenită de spaimă şi nepăsare, neândrăznind să îşi asume poziţia de lider regional la care visează în visele sale umede şi cu care de laudă. Stă şi ea, Românica, aşa ca proasta, nimic părând a nu o putea scoate din aceasta.

Nu mai reacţionează nici când lăţeii democraţiei zbiară printre spume cât de ticălos de fostul marinar, ori blonda cu degetul pe aparatul respirator. Nimic…

Am tot văzut fel de fel de îmbăţoşări verbale referitoare  de viitorul măreţ într-ale politicii externe mioritice, pompoase dar dar cam la fel de goale precum capetele vorbitorilor, am tot auzit de ambiţii de căţărarespre noi culmi ale gloriei internaţionale care s-au dovedit nişte baloane de săpun care se sparg nelăsând nici măcar râgâielilor vorbitorilor, nişte ăia care se cred lideri naţionali, de fapt nişte păduchi incapabili să facă altceva decât să îşi burduşească grăsălanele conturi.

În discursul său, cu inflexiuni de RoboCop cu softul pentru vorbire aflat în safe mode, Preşedintele Iohannis, la aniversarea unui  an de la preluarea mandatului său de președinte ne vorbea despre “susținerea parcursului european” al Chișinăului, despre  “relația privilegiată cu Republica Moldova” şi despre faptul că Moldova va fi “o constantă” a politicii externe românești.

Părea chiar mai preucupat de ceea ce spunea decât de neratarea virgulelor puse de autorul discursului şi de punerea coresctă a accentelor în limba română.

Din păcate pentru dumnealui nu a putut să  dea nici măcar un exemplu de sprijin acordat basarabenilor.

Şi nu doar că nu s-a preocupat, în realitate, niciodată, de relaţia România – Republica Moldova, dar pur şi simplu s-a ferit sistematic de ea.

Era destul să se acorde asistenţă, nu neapărat bani, deşi din cei furaţi de VIP-urile de la Beciu Domnesc şi-ar găsi bune întrebuinţări.

La noi mai e cum e, dincolo de Prut însă, cu mici şi neînsemnate excepţii, cam totul e varză … Adică ar exista chestii care funcţionează … furtul deşi o ţară considerabil mai mică şi mai săracă decât a noastră acolo  se fură la nişte cote care îi fac pe penalii noştrii să se creadă puri ca nişte lebădoi.

 Soarta a plasat Republica Moldova aici, la confluenţa intereselor lumilor care o înconjoară precum un gândac între elefanţi care luptă pentru impunerea influienţei şi asta nu se poate schimba.

Nimeni nu poate face din moldovenii care atunci când sunt mângâiaţi pe mătreaţă de mâna Kremlinului bălesc de pofta pomenii nişte euroentuziaşti incurabili imeni nu-i poate vindeca peste noapte de traumele instituţionale, bolnave de sovietism,şi să facă din ei nişte atleţi ai democraţiei şi a valorilor europene. Numeni nu poate pretinde aşa ceva…

Totuşi, dacă relaţia cu Chişinăul ar fi fost pe agenda neamţului măcar în propierea traiului cât mai plin de privilegii senioriale şi a poftei neostoite de vacanţe de nabab, Bucureştiul ar fi putut pune piedică miasmelor apetisante venite de la Moscova şi ar fi putut împinge puţin ţara spre Europa.

Republica Moldova e o ţară mititică, vulnerabilă şi cu o personalitate străvezie. Nu poate aspira la a respira singură fără ajutor extern …  şi asta e drept.

Iohannis și gaşca lui de consilieri, năcar când nu se leagănă în braţele lui Morfeu pe la întâlnirile interneţionale,  ar fi putut profita de faptul că Rusia a slăbit un pic presiunea asupra Moldovei din stânga Prutului deoarece  e acum preocupată de invectarea de  teamă în ciolanele Stanbulului, de recâştigarea influienţei în Orientul Mijlociu prin dirijarea ostilităţilor din Siria şi de adormirea vigilenţei sclerozatei Europe prin gazarea cu gaz ieftin ca să nu vază cum sfâşie Ucraina năucită de băgarea proiectilului pe ţeavă de către  Flota Mării Negre de la Sevastopol.

Ar fi putut să mai ungă un pic mecanismul de apropiere dintre România şi Republica Moldova.

Președintele României preferă să lase Moldova să fie dusă de curenţi în deriva ei spre nu se ştie unde (dar se poate bănui).

Teamă mi-e că Iohannis a văzut cum la Chişinău se proofilează o criză care îi ca schimba destinul micii ţărişoare pentru multă vreme lucru care arată că pe agenda lui Iohannis Republica Moldova a rămas doar un obiectiv cu care îşi poate împopoţona discurdul când nu mai are ce spune, un obiectiv dintr-o vitrină care se va sparge când prima muscă se va aşeza pe el.

Cum a dovedit că nu prea îi pasă de România neconsiderăd că e de datoria ca preşedinte să ciocnească o cupă de şampanie de Ziua Naţională sau să promoveze un pic turismul minând măcar că se simte binişor în concediu pe coclautii patriei; cam aşa pare să nu îi pese  că Republica Moldova se colorează tot mai puternic, iar, în culori ruseşti.

Şi-o fi luat dumnealui Preşedintele şi gaşca de sicofanţi ţara înapoi, la fel se pare că şi Rusia e pe cale să îşi ia Moldova înapoi, cum nu pare să îi pese că întrebg orizontul pare a deveni tot mai rusesc, Bulgaria a avut şi va avea întotdeauna o bentiţă colorată ruseşte precum au femeile o şuviţă mov in naştere, Ucraina se diluează, Ungaria şi ea devine tot mai obedientă Kremlinului … Dacă mai punem şi Marea Neagră tot mai dominată de flota rusească de la Sevastopol …

Probabil nu îi va păsa nici când România va începe să se sufoce  şi să moară …

Sau, poate, se va trezi cine trebuie și îi va spune că dacă tot iubește atât de mult vacanţele prin locuri îndepărtate, poate să rămână liniştit acolo şi să îşi continue somnul nepăsării…

GARDURILE UNGUREŞTI ALE RUŞINII – EXPRESIE A INCOMPETENŢEI SPECIFICE ETNIEI

20 septembrie 2015 Lasă un comentariu
  • Un simbol al Europei Unite este căderea Zidului Berlinului, un zid al ruşinii … Gardurile instalate din cauza  paranoiei unor state la frontiere sunt nişte garduri ale ruşinii care lovesc exact în simbolul unităţii europene, în esenţa ei care este dispariţia de facto a frontierelor între europeni.
  •  Ciuma sau pesta (lat. pestis = epidemie) este o boală infecțioasă deosebit de contagioasă, produsă de bacteria Yersinia pestis. Niciodată nu am ştiu dacă Budapesta înseamnă „jumătate budă şi jumătate pestă” sau „buda infectată cu pestă”. Oricum, tot de budă e vorba…

BOGDAN AURESCU, MINISTRUL ROMÂN DE EXTERNE :

„este un gest mai degrabă autist şi inacceptabil”.

Bogdan Aurescu - Ministrul de externe al României

Bogdan Aurescu – Ministrul de externe al României

Ministrul român de externe, Bogdan Aurescu a declarat după consultările cu omologul olandez, Bert Koenders, că în ceea ce priveşte migraţia trebuie găsite soluţii durabile pentru gestionarea la sursă a problemei.

În opinia dumnealui ridicarea de garduri „este un gest mai degrabă autist şi inacceptabil”.

„În ceea ce priveşte migraţia, am reiterat necesitatea unei viziuni strategice la nivelul UE care să abordeze toate dimensiunile acestei problematici, mai ales să încercăm să găsim soluţii durabile pentru gestionarea la sursă în statele de origine a problemei migraţiei, pentru că este nevoie de a trata cauzele acestui fenomen şi nu doar simptomele pe care le vedem astăzi în Europa. I-am spus domnului ministru că, în opinia mea, ridicarea de garduri care să delimiteze Europa civilizată, între ghilimele, de restul Europei este un gest mai degrabă autist şi inacceptabil, în afara spiritului european. În schimb, România este frontiera externă a UE şi a NATO şi avem toată capacitatea de a apăra comunitatea de valori din care facem parte”, a afirmat Aurescu.

La rândul său, Ministrul de Externe olandez a arătat că este important ca problema să fie rezolvată prin colaborare între ţările UE şi că trebuie văzut care sunt originile acestei crize.

În contextul crizei cu refugiaţii pe care o avem în Europa, este important ca toate ţările din Europa să colaboreze şi să discute despre ce este de făcut şi este important ca toate ţările să ia deciziile a două componente. În primul rând, trebuie să abordăm problema de la rădăcină, când am avut reuniunea miniştrilor afacerilor interne, se vorbea despre o componentă foarte importantă care se va discuta la summit-ul de miercuri, care sunt originile aceste crize, nu numai conflictul din Siria, ci şi sprijinul acordat refugiaţilor în Libia, cooperarea pe care o avem cu Turcia şi trebuie să aflăm care sunt originile crizei şi cred că este important să discutăm săptămâna aceasta. Trebuie să dăm dovadă de solidaritate în Europa, toată lumea trebuie să colaboreze, este o încercare din care nu poate ieşi nicio ţară dacă acţionează singură. De asemenea, încrederea care există între ţările UE este maximă pentru că nu avem alternativă la colaborare şi sunt convins că vom colabora constructiv, pentru a rezolva problema, este un test pentru Europa. Cu toţii avem probleme diferite, dar trebuie să rezolvăm această problemă împreună”, a arătat oficialul olandez.

REACŢIA MAGHIARĂ. PETER SZIJJARTO, MINISTRUL UNGAR AL EXTERNELOR:

„nu-am aştepta la mai multă modestie din partea unui ministru de Externe al cărui premier se confruntă cu un proces”

Peter Szijjarto

Iritat peste măsură de declaraţia ministrului român, Peter Szijjarto Ministerul ungar al Afacerilor Externe l-a convocat pe ambasadorul român la Budapesta.

Cu o nesimţire la care te poţi la acest nivel doar de la un individ care pe lângă că e imbecil mai e şi căcănar ungur şi cu nădragii încă duhnind de la faptul că s-a scăpat în nădragi când a văzut puhoiul de refugiaţi arabi, a declarat că se „aştepta la mai multă modestie din partea unui ministru de Externe al cărui premier se confruntă cu un proces”.

Ieşirea aceasta a oficialului maghiar nu este singulară. El i-a criticat şi pe croaţi care, vezi doamne, nu sunt capabili să stăvilească puhoiul de oameni,  deci nu merită să intre în UE.

Isteria care a cuprins guvernanţii unguri arată că, dimpotrivă, ei sunt cei care nu sunt în stare să gestioneze situaţia, Ungaria fiind o ţară de rahat s-a apucat să facă exact ceea ce era cel mai puţin indicat. Să oprească oameni să mergă mai departe şi asa cu agresivitatea specifică etniei.

Dacă ţări ca Germania, Franţa, Marea Britanie şi altele au zis că sunt gata să primească refugiaţi, foarte bine.. în tren şi pa şi pusi …

Ungurii nu, ei musai să-şi arate muşchiul de pe creier.

Declaraţia imbecilului  „păsăroi” şef al diplomaţiei Ungariei ca replică la declaraţia lui Aurescu, „este un gest mai degrabă autist şi inacceptabil”, a fost, integral: „Ne-am aştepta la mai multă modestie din partea unui ministru de Externe al cărui premier se confruntă cu un proces”, i-a răspuns duminică Szijjarto, referindu-se la faptul că premierul Victor Ponta a fost trimis în judecată pentru 17 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală şi spălarea banilor.

„Noi suntem un stat vechi de peste 1.000 de ani, care de-a lungul istoriei sale a trebuit să se apere nu doar pe sine, ci şi Europa, de multe ori. Aşa va fi şi acum, fie că ministrului român de Externe îi place sau nu”, a adăugat Szijjarto.

AMNEZICUL „PĂSĂROI” AL DIPLOMAŢIEI MAGHIARE

MARKO ATTILA Deputatul penal, fugit în Ungaria şi louat sub protecţie de premierul ungur în funcţie deşi e vorba doar de acte de corupţie

MARKO ATTILA
Deputatul penal, fugit în Ungaria şi luat sub protecţie de premierul ungur în funcţie deşi e vorba doar de acte de corupţie

Faptul că Szijjarto, şeful diplomaţiei magiare, s-a legat de faptul că avem un guvern condus  de un penal, nu e rău şi neadevărat în sine, dar nu prea are legătură cu isteria dată de incompetenţa crasă a Guvernului Orban.

Adică, dacă Ponta nu era penal ei nu făceau gardul? Nţţţ, îl fac pentru că nu sunt în stare să gestioneze situaţia prin mjetode civilizate.

Legat de faptul că Ponta e penal saqu nu păleşte în faţa faptului că şeful lui Szijjarto, premierul Orban, cu de la sine putere la luat sub aripa sa ocrotitoare pe deputatul penal UDMR Marko Attila.

Pe numele deputatului M. Attila, DNA a transmis două cereri de arestare, după votul primeia deputatul maghiar plecând în Ungaria unde se bucură de protecţia penalului şef din guvernul Ungariei…

Asta, dacă îmi amintesc bune senumeşte „favorizarea infractorului” şi e o chestie cât se poate de penală deoarece dacă favorizezi un infractor devii complice la infracţiunile acestuia, în mod normal, urmând a răspunde în solidar în faţa legii.

P.S. Ce interesant, China a construit Marele Zid pentru a-şi apăra civilizaţia împotriva sălbăticiei strămoşilor lui Peter Szijjarto, şi a colegilor lui din unul din cele maiu icompetente guverne pe care le-a văzut Europa …

România pe primul loc în Europa în topul indicelui nesimţirii

5 august 2015 Un comentariu

Iată că se întâmplă să se atingă în România o culme a nesimţirii.

Înalţilor demnitar le creşe salariul botezat, pentru inducerea în eroare a turmei, indemnizaţie.

Şi nu oricum. Înalţilor demnitari le creşte salariul de trei ori, asta în prima etapă.

În cea de a doua vor creşte şi salariile parlamentariilor.

Restul, „turma” se va bucura de eternul acum nu avem bani dar după alegri, dacă ne votaţi, vă vor creşte şi vouă veniturile. Cu 10-15%  pentru că atâta suportă bufgetul…

Deci nu doar că înalţii demnitari au cele mai mari slarii dintre bugetari, lor li se aplică un coeficient de creştere uriaş prin comparaţie cu restul.

Astfel, raportul salariu înalţi demnitari/salariu mediu pe economie va fi 9.. de 9 ori mai mare adică …. 

Bravo … mă întreb dacă se vor găsi destul de mulţi imbecili care să se mai ducă la vot…

COABITACII ...

COABITACII …

ANALIZĂ Cifrele acuză. Demnitarii României au cele mai nesimţite salarii din Europa

”Adevărul” a comparat raportul dintre salariile primilor demnitari din mai multe ţări europene cu salariile medii pe economie din respectivele ţări. Cu noile salarii aprobate pentru o serie de demnitari, România se plasează de departe pe primul loc în ceea ce priveşte discrepanţa dintre veniturile elitei şi ale cetăţeanului de rând.

Triplarea lefurilor pentru înalţii demnitari duce România în topul statelor europene cu cea mai mare diferenţă salarială dintre oamenii de prim-rang şi cetăţeanul de rând. Aproape nouă salarii medii pe economie intră lunar în conturile preşedintelui Klaus Iohannis şi ale premierului Victor Ponta. Nicio altă ţară europeană nu egalează „performanţa“ României.

Pentru 48 de demnitari – printre care preşedintele, premierul, miniştri, şefii Parlamentului sau şefi de servicii secrete – salariile s-au majorat semnificativ începând de la 1 august, prin Ordonanţa de Guvern 14 din 2015. Astfel, Klaus Iohannis, Victor Ponta şi preşedinţii camerelor Parlamentului, bugetarii cu cele mai mari salarii, au ajuns să câştige într-o lună 21.540 de lei, adică 4.895 de euro. În apărarea lor, demnitarii au invocat faptul că fostul nivel al salarizării pentru cei mai importanţi oameni în stat, de aproximativ 1.500 de euro, era unul dintre cele mai mici din Europa.

„Este nevoie ca decidenţii din Guvern să fie plătiţi la nivelul Uniunii Europene, că aici ne raportăm, să avem oameni competenţi şi să luptăm şi să nu avem oameni corupţi“, a spus vicepremierul Gabriel Oprea, iar argumentul său a fost preluat şi de ceilalţi beneficiari ai ordonanţei.

Însă acesta nu este singurul argument care poate fi luat în calcul. Un altul, poate mai echitabil, este măsura în care salariile demnitarilor sunt corelate cu capacitatea economică a ţării pe care o conduc de a genera prosperitate pentru toţi cetăţenii, nu doar pentru elite. Iar unul dintre indicatorii care măsoară această capacitate este salariul mediu pe economie, o cifră generată statistic şi care reflectă salariile reale din toate domeniile economice, atât din mediul privat, cât şi cel public.

Demnitarii români, nouă salarii medii

Pornind de la această premisă, „Adevărul“ a patentat un aşa numit ”indice al nesimţirii salariale a demnitarilor”, care reprezintă raportul dintre salariile brute celor mai proeminenţi demnitari (premier sau preşedinte) şi salariul mediu brut pe economie. Şi am calculat acest indice la nivelul mai multor ţări europene. Am ales valorile brute ale acestor salarii, întrucât nivelul de taxare diferă mult între ţările europene, dintre care unele au cotă unică, iar altele cotă progresivă. Rezultatul arată că, după recenta majorare a salariilor pentru demnitari, România s-a plasat pe prima poziţie în topul european ierarhizat după ”indicele nesimţirii”.

Salariul mediu brut pe economie brut în România este acum de 2.500 de lei, adică de 563 de euro, raportat de Institutul Naţional de Statistică (INS) pentru luna mai. Până la 1 august, salariile preşedintelui şi premierului erau cam de trei ori mai mari decât salariul mediu brut pe economie – deci indicele nesimţirii era de 3. După majorarea indemnizaţiilor, primii oameni din stat vor câştiga într-o lună aproape nouă salarii medii pe economie. Raportul faţă de salariul mediu pe economie este, mai exact, de 8,7, de departe cel mai mare din Uniunea Europeană.

Bulgaria, o ţară sensibil egală Ro mâniei la capitolul sărăcie, are şi ea un ”indice al nesimţirii” destul de ridicat şi se plasează pe locul secund: preşedintele bulgar câştigă lunar 2.950 de euro, iar premierul 2.280 euro, însemnând 6,8 şi respective 5,2 salarii medii pe economie. Podiumul este încheiat de Ungaria, unde premierul Viktor Orban câştigă 4.910 euro, echivalentul a 6,2 salarii medii pe economie. 

Nici Grecia, o ţară aflată în colaps financiar, nu stă rău din punctual de vedere al demnitarilor. Premierul Tsipras are un venit lunar de 7.123 de euro, adică 5,6 salarii medii pe economie.

Statele dezvoltate, departe de România

Nici state dezvoltate, precum Germania, Franţa sau Marea Britanie nu reuşesc să atingă „performanţa“ înregistrată de România. În Franţa, preşedintele şi premierul au, din 2012, salariile reduse cu 30%. Astfel, în loc de 21.194 de euro brut, ei câştigă acum 14.836 de euro pe lună, echivalentul a 5,9 salarii medii pe economie. În Germania, cancelarul Angela Merkel câştigă 18.000 de euro pe lună, raportul dintre înalţii demnitari şi cetăţenii germani fiind de 5,1.

În Marea Britanie, premierul David Cameron încasează lunar 16.870 de euro, ce reprezintă 5,6 salarii medii. Preşedinţii sau premierii altor state din regiune obţin venituri mai mari în comparaţie cu cetăţenii săi, însă raportul nu este mai mare de 1 la 5 în nicio altă ţară din Europa Centrală şi de Sud-Est. La coada clasamentului se află Spania şi Norvegia, state europene cu cea mai mică diferenţă salarială dintre înalţii demnitari şi cetăţenii săi. Premierul Spaniei şi al Norvegiei câştigă într-o lună echivalentul a aproximativ trei salarii medii. Prezentăm în tabelul alăturat situaţia din 16 ţări membre UE, atât din Vestul Europei, cât şi din Europa Centrală şi de Est.

NOTĂ: Acest material a fost realiat cu sprijinul unei retele de jurnalisti de investigatie din toate ţările menţionate, care ne-au furnizat cifre cât mai actualizate. Le mulţumim!

TABEL INDICELE NESIMŢIRII

Autori: Liviu Avram, Mădălina Mihalache
Sursa: adevarul.ro

Oare noi românii mai avem dreptul de a fi consideraţi europeni?

23 august 2014 Un comentariu

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Adrian Năstase

De multe ori auzim sintagma „România este o ţară membră a UE cu drepturi (şi obligaţii) depline”. Sună frumos şi parcă te trece un fior când te gândeşti că faci parte din clubul acesta select…

Oare românii chiar fac parte cu adevărat din acest select club numit Uniunea Europeană?

Dacă îmi amintesc bine, la începutul drumului nostru spre Europa eram extrem de fascinaţi că europenii empatizau (credeam) cu noi. Aşa intepretam faptul că, în loc să arunce la gunoi ceea ce le prisosea prin debarale, ne trimiteau nouă.

De asemenea, când am început să putem merge în Europa, eram foarte mândrii că ne puteam duce acolo, la ei, să muncim. Ne-au primit pentru că făceam munci atât de grele şi prost plătite încât autohtonii nu se coborau la aşa ceva.

Eram mândrii când veneau românii plecaţi să facă munci necalificate şi prost plătite în construcţii, în agricultură sau la şters bucile unor babe analfabete şi conduceau maşini frumos lustruite cumpărate de pe la cimitirele auto sau îşi făceau case cu multe turnuleţe ca să vază lumea că e casa cuiva umblat în lume…

Suntem mândrii când ne imaginăm că nemţii, italienii, englezii ori alţii ne cinsideră europeni ca şi ei (când nu ne reclamă pentru furt sau pentru că le murdărim gazonul select cu colibele noastre… Ne întristăm când vedem că se uită la noi ca la nişte exotici care, dacă sunt prin apropiere, e bine să îşi ţină mâna pe portofel…

„Suntem europeni şi avem drepturi”, zice o cunoscută reclamă în care unul constată că nu are aerul condiţionat promis. Nici măcar nu observăm că unui european sadea nici nu i-ar trece prin cap să protesteze. Pur şi simplu, pentru că nu ar ava de ce … la ei datorită controalelor, chiar ai acel aer condiţionat promis …

De ce suntem oare fericiţi să prefere să ne trimită nouă ceea ce aruncă în loc că prefere a arnga gunoiul la tomberon? Pentru că ceea ce găseam în comerţ era de mai proastă calitate decât ceea ce se găsea la ei la gunoi.

De ce preferăm munci degradante sau grele plătite cu sume considerate acolo ridicole? Pentru că la noi, munca e plătită în bătaie de joc …

De ce acceptăm că la noi nimic nu poate fi normal? Pentru că noi înşine avem o mare lipsă. Respectul de sine …

Da, e greu de acceptat, dar acesta e adevărul.

Suntem fascinaţi când vedem cum persoane situate sus de tot sunt arestate pentru că ne-au jefuit cu nesimţire, ba mai mult le plângem de milă celor care au furat de-au rupt şi au ajuns la închisoare.

Ne e milă de ei că nu pot să fie acasă cu familia… ne e milă că nu au dreptul să fie liberi… oameni sunt şi ei.

Lor nu le era milă când se îmbogăţeau lăsând spitalele şi şcolile subfinanţate… nu au nici ceamai mică jenă când ne mint cu ordinărie profitând de faptul că noi suntem fericiţi când dăm pe gât berea electorală ca să se ducă micul tocmai înghiţitîi credem orice ne spun…

De ce ne dispreţuiesc oare vesticii?

Poate şi pentru că dacă te uiţi la televiziunbile de ştiri, uneori, ore întregi vedem imagini de la poarta puşcăriei unde trebuie să intre sau să iasă, arogant un infractor celebru…

Zilele trecute, tot ce se numeşte televiziune de ştiri avea în direct imagini de la poarta unei puşcării…

Un mega escroc trebuia să iasă ILEGAL  în libertate condiţionată.

Un tânăr, fiul acestuia, cu dispreţ, îi răspundea unui jurnalist dacă vor da banii furaţi înapoi, răspundea „Bă, tu ai o problemă”.. Da avem nu o problemă ci multe…

Cel de care zic, este fostul premier, Adrian Năstase …

Simt o graţă teribilă când îmi amintesc cum, nişte avocaţi plătiţi gras de escrocul fost premier ziceau că oricum l-ai lua pe Năstase nu îl poţi considera un fitecine.. e un om care a fost Premier, un om cu înalte studii de drept … un om special, adică …

Da, e adevărat, e un  tip şcolit … o fi şi deştept (trebuia să scriu şmecher, …. şmecheria este în fond o formă de deşteptăciune).

Păi dacă e şcolit şi deştept, şi a mai şi comis ce a comis, corect ar fi să nu mai fi ieşit niciodată de la puşcărie tocmai pentru că, având o viziune superiară asupra a ceea ce se numeşte lege, avea şi conştiinţa mai clară asupra gravităţii încălcării acesteia.

Am afirmat mai sus faptul că a ieşit ilegal dun puşcărie.

Pentru beneficia de faptul că are peste 60 de ani şi de faptul că a scris nu ştiu câte cărţi, trebuia să fi recuopscut şi regretat faptele pentru care a fost închis.

  Or nici vorbă de aşa ceva .. tot timpul a fost dispreţuitor la adresa justiţiei şi a susţunut că e nevinovat fiind de fapt un arestat politic…

Cât despre cărţile publicate, am înţeles că cel puţinuna din ele e doar o colecţie din ceea ce a publicat pe blog ÎN TIMP CE ERA PUŞCĂRIAŞ CU ACTE ÎN REGULĂ…

Păi trebuie ca judecătorul care a considerat că e un merit care publicarea unei astfel de cărţi trebuie să fie un imbecil sadea ca să nu observe că postările de pe blog NU PUTEAU FI PUBLICATE DECÂT DACĂ RESPECTIVUL DISPUNEA DE UN APARAT CU CARE SĂ SE POATĂ CONECTA LA INTERNET.

Arestatul are dreptul la o singură  vizită pe săptămână .. postările respectie apăreau uneori zilnic, multe din ele comentând efectiv lucruri întâmplate ÎN ZIUA POSTĂTII SAU ÎN ZIUA ANTERIOARĂ. Deci cam cade povestea că el scrie textele şi când vine cineva în vizită le trimite acasă unde,cineva le transcrie şi la postează.

Au fost arestaţi care au avut de suferit pentru că au fost prinşi cu un telefon mobil. Pentru a posta atât de mult şi de prompt, Năstase avea nevoie de un aparat cu care să poată face asta…

Toată lumea s-a făcut că nu vede …

Absolut halucinantă a fost ziua eliberării… Toată lumea aştepta cu înfrugurare să iasă vedeta… A ieşit pozând la fel de arogant… dar cu o voce mică, îmbătrânită rău…

Eliberatul condiţionat în loc să se ducă acasă s stat să facă o aşa zisă conferinţă de presă.

Pur şi simplu s-a apucat să abereze…

Ba că nu ştiu ce guvren i-a făst nu ştiu ce ofertă …  Ce guvern o fi atât de nătărău care să facă oferte unuia aretat pentru corupţie .. n-am înţeles, oricum, mi-e milă de un popor condus de un astfel de guvern.

Complet aiurea este faptul că Năstase vorbea de libertatea e exprimare.

Prin definiţie, uni condamnat i s restrâng pentru p perioadă anumite drepturi fundamentale. Dreptul de a călători, dreptul de a comunica. Halucinant este că acest individ avea o rubrică opermanentă în Jurnalul Naţionalşi nu deranja pe nimeni…

De asemeneatot  halucinant de şi faptul că  Năstase aproape că a reproşat că cu s-a făcut o lege care să îl scoată basma curată.

Ce mi s-a părut de-a dreptul strigător la cer a fost faptul că s-a apubat să spună cum vor trebui schimbate legile în ţara asta… legea legată de graţiere, legea electorală …

Da… puşcăriaşii doresc să facă legi… de exemplu, poate ar dorti ca justiţia să îşi ceară scuze de la ei pentru faptul că i-a deranjat…

Că veni vorba de legea electorală. Năstase zicea că vrea ir vot pe liste .. aşa, pur şi simplu…

Păi o lege unde se votează pe liste transferă puterea în partide mut spre vârful piramidei. E drept, oamenii votează ce partid vor, dar pe cine va trimite partidul în parlament, hotărăşe coducerea partidului.

Chiar şi aiureala aceasta de vot zis uninominal de fapt un vot mixt este de fapt un vot cu accente spre votul pe liste.. Atâta timp cât a fost un vot pe liste, de grandurii politici nu s-a putut atinge nimeni.

Şi Năstase e doar un exemplu … puternicul accent pus de presă pe aceşti escroci, fie că e vorba de Adrian Năstase, de Dan Voiculescu, de Mircea Băsescu, de Gigi care din Comisia Legislativă unde era chiar şi condamnat cu suspendare fiind şi unde  se „forjează” legile a sărit direct în celula de puşcărie … Mai mult de un sfert din şeii judeţelor sunt fie arestaţi, fie pe care să fie arestaţi şi partidul din care provin cei mai mulţi conduce în sondaje… Vedem cum românii le plâng de milă celor arestaţi şi condamnaţi de justiţie în procese în toată regula…

Da.. e trist… În România puşcăriaşii fac legi şi ni se pare normal, puşcăriaşii sunt plânşi că nu se pot duce acasă la familie.. sărmanii ..

Ni se pare normal să vedem cum angajaţii unui trust media aflat în propietatea unuia din cei mai mari escroci din istoria României scuipă explicit pe justiţie, cum un al trust media oferă întreaga noapte timp de emisie unei televiziuni interzise unde un ascroc îşi face ilegal propagandă desfăşurând explict o campanie electorală în afara perioadei prevăzute de lege …

De asemenea, nu mai puţin grav a fost şi faptul că, aceleaşi televiziuni, în campania electorală pentru europarlamentare să se vorbească de orice decât de probleme europene … nu a deranjat pe nimeni …

Cred că e normal ca europenii să se uite la noi ca la ciudaţi…

Oare de ce mai avem pretenţia să fim primiţi în spaţiul Schengen? Ce dracu să facem noi acolo? Să le oferim europenilor ocazia să se minuneze că există aşa ceva în Europa secolului XXI?

P.S. Mă întreb uneori dacă nu ar trebui să îi sanctificăm pe sărmanii infractori pe care nesimţita coană Justiţia îi bagă la puşcărie, ca sfinţi martiri … aşa, ca să fie balamucul întreg …

România trebuie să îşi aleagă calea. Fie cea spre vest, europeană, girată de SUA, fie cea spre est unde ne aşteaptă, bălind, cuplul de monştrii, Rusia şi China

Cu tot balamucul din viaţa politică mioritică, balamuc care distrage puternic atenţia, nu avem cum să nu vedem că această parte a lumii se resetează, marii actori ai  scenei politice mondiale retrasând peste capetele ţărilor mici, noile sfere de influenţă.

Noi, aşa mititei cum suntem, fiind la graniţa dintre lumea civilizată, democratică, europeană, girată de Statele Unite ale Americii şi o lume din alte vremuri unde doi monştrii, China şi Federaţia Rusă fac legea, ca de puţine ori în istorie putem alege unde vrem.

Putem alege un viitor unde demnitatea ne-ar fi respectată,  o Europă cu care ne potrivim cultural, sau o lume din care credeam că am scăpat acum două decenii, o lume în care ne-au băgat tancurile Mocovei, o lume cu păduchi şi umilinţă.

  Poate unii cred că în Europa e mai greu, acolo trebuind să munceşti şi să respecţi reguli pe când dincolo, în lumea Ruso-Chineză ne-ar pica pleaşcă dreptul de a ne înfrupta din resursele giganticei Rusii, iar chinezii, ca nişte roboţei identici, harnici şi ieftin de întreţinut vor veni şi vor munci ca apucaţii doar ca să ne facă nouă un trai pe vătrai…

Profund greşit. Când eşti în umbra unui dinozaur uriaş, chiar dacă acesta doarme, rişti să fii zdrobit de o coadă mişcată reflex ori să fim haliţi dacă acestuia i se face foame…

Da, avem de ales… să acceptăm fie calea pe care ne-o propune preşedintele Băsescu, fie cea pe care ne-o propune premierul Ponta, o cale pe care am mai fost o jumătate de secol şi nu prea ne-a plăcut. Din păcate, mulţi se pare că au uitat ori, poate, nu au ştiut niciodată cu adevărat.

Da, românul trebuie să se decidă ce cale preferă: Băsescu – Europa Civilizată şi prosperă – Statele Unite ale Americii … Ponta – Rusia – China. 

Recunosc, eu o prefer pe prima… Ce înseamnă a doua se poate vedea cum, atunci când vodcarii de la Kremlin au spus „Crimeea e a noastră”, deşi Ucraina s-a dat mare îmbăţoşându-se, Crimeea a trecut sub pulpana Kremlinului chiar dacă, în urmă cu câţiva ani, Ucranei i se garanta de americani şi ruşi suveranitatea, securitatea şi independenţa dacă renunţau la armele nucleare moştenite de URSS. Faptul că Peninsula Crimeea e de fapt un teritoriu rusesc făcut cadou de Hrusciov unei Ucraine componentă a URSS, e din alt film.

Paradoxal, nu calea lui Ponta e cea mai rea ci cea gri, neutră … Este este calea care  duce la desfiinţare… Alegerea unei asfel de căi ar face ca, în mai puţin de un secol, România să dispară.

Această abordare nu e deloc o abordare paranoidă. E destul să privim ce se întâmplă apropierea României  şi ne lămurim …

Vântul rece, siberian, pare a începe să se simtă tot mai viguros…

 Premierului Ponta pare să îi cam placă răcoarea ce vine dinspre est. În fond guvernează o alianţă din care face parte UDMR şi mai nou, indirect Partidul Civic Maghiar, extensiile unei Ungarii care, pentru a-şi vedea visurile de anulare a Tratatului de la Trianon, practic recuperarea unor cât mai mari părţi fin fosta Ungarie Mare, nu ezită să joace aşa cum cântă Kremlinul.

Sorina Matei scrie pe 25 martie 25, 2014, pe siteul său:  http://sorinamatei.blogspot.ro/.

Marea fofilare a lui V.V.Ponta de dragul unei vizite la V.V.Putin

Sorina MateiMai rău de atât nici că se putea să pice. Criza din Ucraina l-a prins pe premierul României, Victor Ponta, în toiul unor pregătiri făcute în mare taină pentru o vizită oficială la Kremlin. Șeful Executivului român spera să fie primit de Președinția rusă și, implicit, de Vladimir Putin, la mijlocul acestui an, cândva în luna Iunie, imediat după ce în România se sfârșeau alegerile europarlamentare.
Cu un rezultat satisfăcător obținut în scrutin și cu intrarea în linie dreaptă în sprintul cursei prezidențiale, nu este deloc exclus ca premierul român să fi dorit ca printr-o astfel de mișcare-surpriză să-și profileze un statut mai puternic, mult mai pregnant, de „lider regional” ( așa cum deja îl creionează strategii politici) punte a NATO, UE cu Federația Rusă, în debutul anunțului candidaturii și alegerilor pentru funcția supremă în stat.

Acum, totul pare să se fi dat puțin peste cap. Cu un Vladimir Putin pe care comunitatea internațională face eforturi să-l izoleze și cu o criză de securitate la graniță care nu se știe cât va dura și cum va evolua, premierul român a ales să pună toate pregătirile-n așteptare și să facă un periculos balet diplomatic doar doar, la un moment dat, s-o concretiza ceva. Planul vizitei la Kremlin nu pare să fi fost deloc abandonat.

Așa se face că, de la începutul crizei din Ucraina, premierul Victor Ponta mai mult s-a fofilat când a fost vorba de reacții imediate și chiar și de participări la reuniuni de urgență. Majoritatea poziționărilor sale au fost dubitative, nehotărâte, duplicitare, cumva încercând să fie, vorba proverbului, și cu sufletu-n rai și cu slănina-n pod.
Iar când a fost vorba în mod direct de Vladimir Putin, premierul României în loc să răspundă ferm și fără echivoc, mai întâi a oftat. S-a întâmplat acum trei zile, într-o emisiune televizată. Mai întâi, primul ministru a calificat situația din regiune drept cea mai puternică amenințare/risc de după 1989 la adresa securității naționale a României,dar fără a nominaliza agresorul, apoi rugat explicit să-l descrie pe liderul rus, Victor Ponta a oferit un răspuns deloc dur, cu accent mai mult măgulitor: „Este simbolul unor nostalgii de mare putere a Rusiei”. Atât a spus. Apoi s-a eschivat mutând iar firul discuției. Asta până când, tot premierul României, culmea, în același răspuns, a rostit următoarele, referindu-se la același Vladimir Putin și mișcările Rusiei: ” N-am văzut ÎNCĂ, dincolo de declarații, N-AM VĂZUT ÎNCĂ ACȚIUNI FOARTE CONCRETE„.
Când șeful Executivului de la București, în numele Guvernului, rostea aceste vorbe, nu numai că peninsula Crimeea fusese anexată, dar în acea seară, pe site-urile Președinției ruse și Consiliului Federației Ruse, hărțile erau deja redesenate și postate. Republica Crimeea și orașul Sevastopol fuseseră înghițite, parafate și arătate întregii lumi ca părți componente ale Rusiei mari condusă de același țar.

Numai că ambiguitatea și limbajul dublu al premierului român în ceea ce privește criza din Ucraina, fofilarea atent jucată s-au transferat și mai jos, în structura Executivului. Ministerul român de Externe a reușit să aibă o linie pe care n-a înțeles-o nimeni. Neclar, confuz, la fel de echivoc, de la începutul crizei de securitate, șeful diplomației române și ministerul în ansamblul său, cu o excepție notabilă din partea lui Bogdan Aurescu, s-au poziționat în așa fel încât să nu deranjeze prea mult Federația Rusă dar nici să nu zică nimic. A livrat minimumul necesar.
De altfel, într-o analiză a comunicatelor oficiale de presă din ultima lună și jumătate, se poate vedea foarte ușor că menționarea explicită a Federației Ruse în poziția de agresor al unui stat independent și suveran a fost evitată foarte abil și cu vădită intenție pe cât de mult s-a putut. Un exemplu în acest sens este comunicatul privind „deteriorarea situației din Crimeea”. Nicăieri Rusia nu este menționată aici. Și dovezile pot continua.

Mai mult, în vîrful picioarelor parcă, în așa fel încât să nu-l vadă nimeni, ministrul de Externe a mers și la Kiev iar ulterior a calificat Crimeea drept „un exercițiu ilegal”, dar totuși un exercițiu. Într-un moment în care pe plan internațional s-au separat apele în ceea ce privește Rusia și Vladimir Putin, premierul României, Guvernul român, ministerul de externe au adoptat linia cea mai păguboasă. N-au fost nici albi, nici negri, au fost gri murdar.
La granița României este totuși în desfășurare cel mai puternic act de agresiune asupra suveranității unui stat, cu importante implicații regionale. Însă vizita lui Victor Ponta la Kremlin pare să fi rămas cel mai important obiectiv de atins.

Dacă nici în Partidul Social Democrat, principalul partid de guvernare pe care-l conduce premierul, nimeni n-a dorit să aducă în discuție agresiunea care se petrece la câteva sute de kilometri de București și care-l are ca autor pe președintele rus, Vladimir Putin, cu toate acestea, șeful Executivului român a primit o lecție usturătoare de poziționare și diplomație chiar de la cine se aștepta mai puțin.
Fostul președinte al României, fondatorul partidului, Ion Iliescu a spus ceea ce era de spus, în ciuda lui Victor Ponta: ” Ne aflăm în fața unui act de forță care a schimbat o realitate istorică. (…) Suvernitatea Republicii Moldova este pusă în pericol prin asemenea acte de samavolnicie„. Ca o paranteză fie spus, același Ion Iliescu a transmis public acum o lună că Victor Ponta este „încă tânăr” pentru o candidatură la Președinția României și poate că „ar fi bine cu un președinte dintr-o generație mai înaintată”. În mod evident, nici asta n-a fost pe placul șefului Executivului de la București.

În tot acest tablou, în alt plan și la cu totul alt nivel, în întreagă această perioadă, linia directoare a statului român a dat-o președintele Traian Băsescu. Ezitările, ambiguitatățile evidente, echivocul motivat de interese personale și politice și lipsa de fermintate într-o asemenea situație fără precedent au făcut ca toată încrederea cancelariilor occidentale să se transfere din nou asupra șefului statului de la București. Partener consecvent și statornic în ultimul deceniu al unor angajamente ferme internaționale, Președintele Băsescu a reacționat imediat de la începutul crizei din Ucraina. A făcut-o din prima zi. 
Toate poziționările sale au fost în concordanță cu Casa Albă și puternicele state europene. Pe lângă poziționări răspicate, a transmis public sentimentul și certitudinea că statul român, membru al NATO, UE și cu componente ale scutului antirachetă pe teritoriul său, la cel mai înalt nivel este hotărât, statornic, neșovăitor, de neclintit când vine vorba de acte de forță ce încalcă suveranitatea statelor și destabilizează o întreagă regiune, schimbându-i istoria. Mai mult, a fost primul șef de stat care, înainte de începutul conflictului a atras atenția tot în mod public în ceea ce privește Transnistria și riscurile evidente pentru Republica Moldova.
Și nu este pentru prima oară când face asta. În 2009, războiul din Georgia l-a determinat pe președinte să dea tuturor cancelariilor același mesaj.

În ultimele zile, după președintele Băsescu, și comandantul militar al trupelor NATO din Europa, Casa Albă dar și cancelarul german, Angela Merkel au atras ferm atenția Rusiei în privința acelorași riscuri. Ba mai mult, Merkel l-a sunat pe Vladimir Putin și i-a cerut să nu destabilizeze și Republica Moldova. Premierul român a evitat să dea un semnal în aceeași linie iar Ministerul român de Externe nici măcar n-a reacționat, în perspectiva unui asemenea pericol, printr-un comunicat.

Și în privința Republicii Moldova sunt explicații de necontestat în privința făgăduințelor asumate. Vorbim despre fapte și nu despre vorbe. Ca atare, puțini știu, mulți au uitat că la începutul fiecărui mandat de șef de stat pe care l-a obținut, prima vizită oficială a președintelui Băsescu a fost într-un stat- cheie: Republica Moldova. S-a întâmplat pe 25 Ianuarie 2005, imediat după câștigarea Președinției României și pe 26 Ianuarie 2010, la fel de rapid, după reconfirmarea consecutivă ca șef al statului român.
La fel de puțini cunosc faptul că, în diplomație și la nivelul percepției internaționale, prima vizită a unui șef de stat sau de Guvern, în general, trasează linia directoare, profilul, intențiile adevărate și anjamanentele celui care o înfăptuiesc.
Așa se face că, în privința președintelui Băsescu totul a fost clar de la bun început. Ajutarea Republicii Moldova și tractarea ei din zona de influență sovietică a fost și este pariul său. Până pe 21 Decembrie, când iese din mandat.

Pe de altă parte, premierul Victor Ponta, șef al Executivului și, de la bun început, potențial candidat la Președinția României nu a luat-o deloc pe același drum. Prima vizită din mandatul său de șef al Guvernului de la București a fost pe o linie strategică cu totul diferită. A luat-o pe calea Uniunii Euroasiatice, adică acea URSS 2.0. pe care Vladimir Putin dorește s-o impună în vremurile noastre. A început cu Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan și a finalizat cu China. Alături i-au fost prietenii cu interese de afaceri atât în Uniunea Eurasia cât și în China partidului comunist.

Când un premier cu perspectivă, șef al unui Guvern dintr-un stat NATO, UE și scut antirachetă amplasat pe teritoriul său, alege de la bun început acest drum, atrage în mod evident atenția. Apoi, premierul și prietenii săi apropiați au încercat să diminueze curiozitatea Occidentului în privința realelor sale intenții. A poposit în Germania, a fost primit de vicepreședintele american, Joe Biden în fața căruia și-a luat o serie de angajamente în direcționarea sănătoasă a României. La nici două luni, toate promisiunile au fost încălcate prin Marțea Neagră, prin amenințările la adresa companiei Chevron, prin atacurile la adresa Justiției și prin definirea ca partener strategic a Chinei.
Premierul României nu părea să știe, și asta încă de la începutul mandatului său, că România are deja parteneriat strategic cu China semnat din 2004, de fondatorul partidului său care-l contrazice astăzi. Totuși, se vede că a împrumutat pasiunile mentorului său, Adrian Năstase pe care acum câțiva ani le mărturisea nestingherit, așa cum vedeți mai jos:”Nu am deloc sentimente de mare iubire față de Statele Unite ale Americii. Prefer China”. România mai are semnate și alte 11 parteneriate strategice, pe care deseori premierul a părut să nu le cunoască. Însă cel cu Statele Unite ale Americii este, fără niciun dubiu, fundamental. Dar tocmai acesta pare să-l intereseze cel mai puțin.

În tatonarea vizitei la Kremlin ce se pregătea pentru această vară, pe 7 Februarie acest an, șeful Executivului român ia din nou drumul Rusiei 2.0. . Se duce la Soci ca să participe la deschiderea Olimpiadei și să-l întâlnească pe Vladimir Putin. Puternicii lideri occidentali au boicotat cu intenție desfășurarea de forțe a președintelui rus și reuniunea lor sub bagheta lui. Nu și potențialul candidat la Președinție al României, șef al Guvernului în exercițiu. Victor Ponta stat în aceeași sală ca să-l asculte pe Vladimir Putin cu Victor Ianukovici al Ucrainei, Alexander Lukashenko al Belarusului, președintele Chinei, Xi Jinping, Nursultan Nazarbayev al Kazahstanului, Ilham Alyev al Azerbaidjanului, Kim Yong- Nam al Coreei de Nord, Recep Erdogan al Turciei, alți oligarhi dar și Plamen Oresarski al Bulgariei, Rusia invitând și Bulgaria să facă parte din URSS 2.0. pentru împărtășirea și fructificarea „celor mai bune din valorile Uniunii Sovietice”. În acest tablou, cu intenție Victor Ponta s-a încadrat. Nici măcar n-a zis că nu i-a plăcut.

Acum, pe fondul evoluțiilor extrem de periculoase din zonă și a masării trupelor ruse la frontiera cu Ucraina, președintele României a spus oficial ca va atrage atenția șefilor de stat și de guvern prezenți la Summitul Securității Nucleare de la Haga de nevoia de repoziționare în zonă a resurselor militare ale NATO, ca urmare a activităților militare de necontestat ale Federației Ruse. Foarte probabil, acesta a fost mesajul României transmis și în timpul întâlnirii cu președintele american, Barack Obama dar și avertismentul dat tot de președinte lui Serghei Lavrov, omul de fier al diplomației ruse.

În aceeași linie, și administrația americană tot ieri s-a arătat „foarte îngrijorată de riscul unei escaladări” creată de prezența trupelor ruse la frontiera cu Ucraina. A fost nominalizat clar Estul și Sudul Ucrainei. Washingtonul a anunțat că „observă îndeaproape” mișcările soldaților.

Din acest episod, Guvernul român cu intenție a lipsit. Din nou, s-a fofilat.

Când la graniță se schimbă istoria cu Kalashnikovul, când o întreagă regiune se zbuciumă și marile puteri ale lumii se poziționază răspicat, când în joc este democrația și libertățile oamenilor, șeful Guvernului de la București pare că are în plan o cu totul altă direcționare strategică a statului după mari eforturi de aderare și după 25 de ani trecuți de la Revoluție.
Un mic pas pentru un politician, un salt uriaș și extrem de păgubitor pentru sănătatea României și regiunii: V.V.Ponta ține cu tot dinadisul să fie primit, în acest an, de V.V.Putin pe covor roșu în Kremlin. Și după aceea, încotro?

În toamnă, foarte probabil deja candidat la Președinție, va lua, din nou, drumul Beijingului, într-un stat comunist, socialist, cu sistem monopartit.
URSS 2.0. și Republica Populară Chineză reprezintă, fără niciun dubiu, axa definitorie pentru el.

1. Ponta preferă China 2. Ponta Ianukovici 3. Băsescu Obama 4. Băsescu Lavrov

 

 

 

 

 

Claudia Boghicevici despre aniversarea unui an de guvernare USL şi despre Ziua Europei…

Precizare ante scriptum:

Azi stăteam şi mă gândeam dar şi stăteam doar … ce straniu e şi cu sărbătoririle… aniversarea unui an de guvernare USL era să pice în aceeaşi zi cu Ziua Europei…

Asta e cam ca şi cum ai asculta în acelaşi timp Marşul Funebru al lui  Frédéric Chopin şi Imnului Europei,  de fapt Oda Bucuriei din Simfonia a 9-a a lui Ludwig van Beethoven în fabuloasa interpretare a trompetiştilor sub  bagheta maestrului  Goran Bregović

Europa

Trăim zile importante… două evenimente mi se pare că iasă din ternul cotidian… Ziua Europei, zi care ne duce cu mintea la fabuloasa Odă a Bucuriei şi aniversare a unui an de Guvernare a USL care, normal, ne duce cu mintea la Marşul Funebru al lui  Frédéric Chopin…

Ar fi trebuit să scriu una-alta despre aceste zile, dar mai bine prefer să postez articolele publicate de doamna Claudia Boghicevici. Nu de alta, dar doamna Boghicevici, pe lângă frumuseţea şi drăgălăşenia sa, mi se pare a fi una  una din cele mai luminoase figuri din politica de la noi, iar gândurile ce îmi trec prin cap sunt absolut sinistre când mă gândesc la Ponta, la guvernul lui şi la modul în care încearcă să distrugă România, noroc că e cam nătărău şi nu se pricepe…

Să începem cu partea sinistră…anului de pseudoguvernare Ponta … 

Despre aniversarea unui an de tentative de distrugere a României, doamna Boghicevici scrie:

.

.

1 an de guvernare USL –aproape 70 de mii de noi şomeri, promisiuni neonorate şi lipsa unui orizont pentru creştere economică sustenabilă

Claudia Boghicevici

Claudia Boghicevici

A trecut deja 1 an de la instalarea la guvernare a USL şi rezultatele întârzie să apară. Lansând un document de peste 50 de pagini numit “Cartea neagră a guvernării USL”, PDL îşi face datoria de principală forţă a opoziţiei şi sancţionează derapajele acestei guvernări USL care de 1 an de zile ţine România pe loc. Acest guvern USL are o majoritate parlamentară de 70%, are peste 90% din administraţia locală, şi cu toate acestea este incapabil să menţină România pe direcţia bună. După 1 an de zile de guvernare USL pare că a uitat de promisiunile făcute românilor, aşa cum erau reducerea TVA la 19%, reducerea CAS, punctul de pensie de 45% din salariul mediu brut sau crearea a 1 milion de locuri de muncă. Toate aceste angajamente s-au dus pe apa sâmbetei, şi în schimb România are de 1 an de zile aproape 70 de mii de noi şomeri, peste 20 de noi taxe, marile investiţii în infrastructură tăiate şi programele cu finanţare europeană blocate.

În ceea ce priveşte politicile de ocupare a forţei de muncă, bilanţul guvernării USL este sumbru. Guvernul USL a promis în cel mai demagogic mod cu putinţă crearea a numai puţin de 1 milion de locuri de muncă în 4 ani de guvernare. Bilanţul la 1 an de guvernare este ruşinos pentru USL. Nu doar că nu au creat 1 singur loc de muncă, dar au şi creat aproape 70 de mii de noi şomeri. Astfel, numărul şomerilor înregistraţi la ANOFM a crescut drastic, cu 66.586 persoane (15,6%) de la sfârşitul lunii aprilie 2012 până în prezent. Toate aceste rezultate dezastruoase legate de politica de ocupare a forţei de muncă au ca rădăcină a răului dezinteresul condamnabil al guvernanţilor faţă de nişte politici publice începute în guvernările PDL. Astfel, proiecte de legi lăsate aproape finalizate de guvernul PDL – modificarea Legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj sau cele privind ucenicia, zilierii sau economia socială – nu au fost aprobate nici după un an de guvernare USL, deşi erau vitale pentru creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. Lipsa soluţiilor Guvernului USL în combaterea şomajului este cea mai vizibilă în rândul tinerilor, unde rata şomajului a ajuns la 22,7%, aproape de 4 ori mai mare decât rata generală a şomajului din România. Pentru combarerea acestei probleme, guvernul PDL a elaborat Planul Naţional de Stimulare a Ocupării Tinerilor, ce avea drept scop găsirea unor soluţii pentru angajarea tinerilor în termen de patru luni de la finalizarea studiilor sau pentru încadrarea lor într-un curs de formare profesională, la finalul căruia să devină angajabili. După un an de guvernare, USL nu a pus în aplicare acest plan, sfidând nu doar aşteptările românilor, dar şi angajamentele internaţionale ale României, din moment ce ţara noastră s-a angajat încă din ianuarie 2012 că va elabora Planul respectiv. Toate aceste neajunsuri fac ca ţinta asumată de România de 70% rată de ocupare a forţei de muncă în 2020 să fie o iluzie. Ne zbatem în continuare în jurul unei rate de 63%, ruşinoaşe pentru un stat membru al Uniunii Europene. După cum am arătat mai sus, soluţii existau. Acest guvern plagiator nu trebuia decât să copieze măsuri bune luate de guvernele PDL, măsuri salutate de partenerii internaţionali.

În concluzie, Guvernul USL şi-a demonstrat din plin incompetenţa şi lipsa de viziune în ultimul an de zile. Dacă sunt şi câteva bile albe în activitatea acestui guvern, ele vizează măsuri care continuau politicile guvernării PDL, cum ar fi întregirea salariilor (pe care noi am fi făcut-o în iunie 2012),  continuarea acordului cu FMI sau permiterea explorării pentru gazele de şist. În ceea ce priveşte politicile de ocupare a forţei de muncă, sub guvernarea USL avem cel mai bine plătit şomer al României, şi mă refer la actualul ministru al muncii care pur şi simplu şomează de 1 an de zile. Politicile de ocupare a forţei de muncă şi de combatere a şomajului sunt cenuşăreasa acestui guvern, deşi ele ar reprezenta cea mai bună măsură anti-criză, măsura care ar aduce beneficii importante la bugetul de stat.

Sursa: boghicevici.ro

Şi acum despre evenimentul pozitiv, Ziua Europei.

Mi-am permis să ataşez articolului drăguţei doamne deputat  Claudia Boghicevici, o variantă a Imnului Europei,  de fapt Oda Bucuriei din Simfonia a 9-a a lui Ludwig van Beethoven în fabuloasa interpretare a trompetiştilor sub  bagheta maestrului  Goran Bregović. 

.

.

De Ziua Europei, despre viitorul României

Claudia  BoghiceviciAstăzi este 9 mai, prilej de triplă sărbătoare pentru România. Marcăm astăzi Ziua Independenţei României (9 mai 1877), Ziua Victoriei Aliaţilor în al doilea Război Mondial (9 mai 1945) şi Ziua Europei. Mă voi referi la semnificaţiile acesteia din urmă pentru că de ea se leagă şi viitorul european al României.

A vorbi despre Uniunea Europeană într-un moment în care rănile produse de criza economică nu au fost încă cicatrizate este fără îndoială o provocare. Astăzi susţinerea cetăţenilor din statele UE faţă de proiectul european este în scădere, sprijinul pentru moneda Euro la fel, iar dezbaterile despre extindere şi aprofundare s-au blocat. Este adevărat că Uniunea Europeană a trecut prin multe încercări de la constituirea sa și până în momentul de față. Este totodată adevărat că este o construcție politică unică în lume care a rezistat vreme de mai bine de o jumătate de secol. De aceea, aș propune o abordare strategică și realistă a acestui subiect. Cu alte cuvinte, să ne uităm obiectiv spre Europa, privind-o atât cu bunele, cât și cu relele ei, pentru ca în final să amplificăm și să multiplicăm lucrurile pozitive și să le corectăm și neutralizăm pe cele negative.

Pe de o parte, vom observa o Europă în care nivelul siguranței publice a crescut simțitor în ultimele 3 decenii. Conform Financial Times, rapoartele Biroului Național de Statistică al Marii Britanii arată că străzile acesteia nu au mai fost de 30 de ani atât de sigure ca în momentul de față. În afara atacului terorist din 2005, declanșat de altfel din afara Europei, nu a mai existat vreun pericol major de periclitare a siguranței publice în UE. Totodată, Europa de azi, și în special țările care fac parte din Uniunea Europeană, se bucură de niște indicatori crescuți ai calității vieții. În Spania de exemplu, în ciuda dificultăților financiare actuale și a euroscepticismului ridicat, venitul mediu s-a dublat față de 1980, iar media de viață a crescut cu 7 ani în comparație cu același an, ajungând la 82 de ani.Consolidarea regimurilor democratice, respectarea statului de drept și maturizarea actului politic au fost printre principalele lucuri care au contribuit la aceste realizări.

Pe de altă parte, vom observa o Uniune Europeană preocupată permanent de creșterea economică și a producției după ce a supraviețuit unei crize economice severe. Vom observa o Uniune care încearcă să găsească cele mai bune soluții pentru scăderea ratelor șomajului, în special în rândul tinerilor. Vorbim aici de o stuctură care acordă nu mai puțin de 6 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020 pentru Fondul de garantare pentru tineri- program de combatere a șomajului în rândul tinerilor. Nu în ultimul rând, vom descoperi o Uniune preocupată de tăieri de fonduri și reducerea unor ajutoare, de o alocare cât mai parcimonioasă a resurselor sale, sau, în vocabularul unora, de o politică de austeritate, care nu înseamnă decât consolidarea fiscală și echilibrarea bugetelor în funcție de productivitate și competitivitate.

Noi, ca și Europa trebuie să alegem de acum încolo competiția în schimbul traiului pe datorie. Este timpul să turăm motoarele, pentru că altfel ele vor rugini. Avem deja în Europa exemplele triste ale Greciei și Ciprului. Din fericire, s-au găsit soluții și pentru scoaterea acestor țări din impas prin acordarea de împrumuturi financiare de tip bailout, injecții care sunt însă condiționate de sacrificii bugetare grele ce cad tot în sarcina populației. Cred că este limpede pentru toată lumea că liderii europeni nu își mai doresc astfel de situații în Europa. Nu este vorba aici de o lipsă de solidaritate a Nordului față de Sud, așa cum încearcă unii din Stânga politică să acrediteze. Este pur și simplu vorba de punerea accentului pe producerea de resurse și nu pe risipirea lor, pe cheltuirea eficientă a banilor, pe sustenabilitate à la longue, și nu pe ajutoare de criză care nu sunt decât o soluție temporară.

Această cale a competitivității este singura viabilă pentru țările UE. Soluția tipăririi de bani și implicit a ridicării inflației nu este una oportună pentru acestea. Ea nu ar face decât să crească distanțele dintre țările UE, ori proiectul unei uniuni a statelor europene a pornit tocmai de la ideea de a reduce decalajele și a crește economia tuturor statelor. În acest context, România trebuie să conștientizeze că nu are altă alternativă în Europa decât de a urmări reducerea propriilor decalaje economice față de celelalte țări ale UE. Adoptarea monedei euro și intrarea în spațiul Schengen vor fi niște markeri de încredere ai acestei evoluții pe care o urmărim și ne-o dorim cu toții. De asemenea, regionalizarea este un alt proiect imediat vital pe care trebuie să îl realizăm în acest sens în acord cu cerințele europene, în primul rând.

Noi, la fel ca și Uniunea Europeană, trebuie să manifestăm o preocupare reală, profundă pentru politicile de ocupare a forței de muncă în România. Modul în care sunt abordate disponibilizările masive recente de la Mechel, Oltchim sau Arpechim și faptul că până acum Guvernul nu a venit cu soluții alternative viabile pentru cei disponibilizați, este reprobabil. Avem nevoie în schimb de o mai bună integrare și aplicare a conceptului european al flexicurității care stă la baza strategiei europene de ocupare a forței de muncă. Un prim pas a fost introducerea sa în politicile publice din România odată cu reglementările aduse de Noul Cod al Muncii adoptat în perioada Guvernului condus de Emil Boc. Lucrurile nu trebuie să se oprească însă aici. Este nevoie de o preocupare permanentă pentru găsirea echilibrului între nevoile angajatorilor şi cele ale angajatului, respectiv între flexibilitate şi securitate pe piața muncii.

Cu ocazia Zilei Europei, am dorit să punctez toate aceste elemente ce țin de o nouă abordare a drumului pe care îl are înainte Uniunea Europeană pentru a scoate în evidență faptul că România trebuie să se alăture și ea cu rapiditate acestei direcții, dacă își dorește într-adevăr un viitor european.

 Sursa: boghicevici.ro

Ponta l-a adus pe Blair cu mii de euro să spună banalități. Pe când și Clinton să învețe tesedistele cum se fumează trabucul pe Potomac?

După ce Ponta l-a plătit cu mii de euro pe minut pe Blair să spună lucruri pe care le știe toată lumea, îl va invita oare și pe Clinton să învețe tinerele TSD-iste cum de fumează un trabuc?

Tony Balir, fostul premier britanic a susținut o conferință în care a îndemnat la o Europă unită pentru a se putea face față mai ușor problemelor cu care se confruntă țările europene.

Iată o parte din spusele sale ( citate luate de pe evz.ro )
„Este foarte greu pentru naţiuni diferite să fie împreună, dar, în lumea de azi, dacă vrem să fim siguri că valorile fundamentale ale democraţiei (…) sunt apărate, e un mijloc fundamental. Este nevoie de Europa în ansamblul său, să fie suficient de puternică, de hotărâtă, să fim siguri că aceste valori continuă să trăiască şi că, în secolul XXI, care va fi dominat de multe puteri emergente, noi, Europa, avem puterea şi unitatea să facem vocea noastră auzită şi valorile noastre respectate şi să le permitem celor care cred că sunt majoritatea în lume, să le lăsăm posibilitatea să o facă. Este nevoie de unele decizii majore pe termen scurt şi de unele decizii majore pe termen lung. (…) Cred că Europa este viitorul nostru comun, sunt mândru de ţara mea, sunt mândru de ce face în lume şi sunt sigur că pentru ţări ca ale noastre o parte din viitor este un viitor comun şi acel viitor este sigur în Europa”.
Blair a subliniat necesitatea unirii ţărilor europene, în actualul context geopolitic, pentru ca acestea să poată fi suficient de puternice din punct de vedere economic, politic.
„Viitorul Europei nu este determinat de dorinţa noastră de pace – aceasta s-a realizat deja -, ci de cum să ne unim cât mai eficace în scopurile de a rămâne puternici în lume”, a adăugat expremierul britanic.
După părerea sa, una dintre cele mai mari provocări în Europa este legată de moneda unică pentru care sunt necesare măsuri puternice pe termen scurt şi lung.

„Pe termen scurt, pentru ca moneda unică să supravieţuiască. Trebuie să fie limpede că Europa o susţine”, a precizat el. O mare provocare este durabilitatea monedei unice, respectiv depăşirea actualei crize a zonei euro. „Această provocare există şi va necesita hotărâri foarte dificile şi leadership politic”, a mai spus Tony Blair.
Fostul premier britanic mai consideră și că trebuie reformat modul de funcţionare a pieţei muncii europene, dar şi modul de realizare a parteneriatului stat – sindicate „absolut fundamental pentru viitorul Europei”.
„Raţiunea Europei de astăzi ţine mai mult de putere decât de pace, pacea fiind legată de statul naţional. Ceea ce ne trebuie astăzi este să ne concentrăm pe lucrurile care fac Europa mai puternică, lucrurile care se traduc în progrese clare, în standardele de viaţă. (…) De exemplu, că avem un sens comun pentru o politică externă şi de securitate”, a spus Tony Blair.
Blair a amintit două evenimente: momentul 1975, când a votat pentru aderarea Marii Britanii la fosta comunitate europeană, precum şi vizita sa la Bucureşti, în 1999, când a susţinut cu tărie aderarea României la Uniunea Europeană.
„Mă bucur să vă văd acum membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene. Deci, s-ar părea că sunt foarte interesat de acest aspect din perspectiva cuiva care este profund pro-european. Deşi criza economică umbreşte toate celelalte, acum eu cred că Europa a fost o forţă pentru bine şi rămâne o forţă pentru bine în lume. Uităm prea uşor cum multe secole de diviziuni şi de vărsare de sânge au existat în continentul nostru european. Şi uităm mult prea uşor că am avut multe decenii de stabilitate”.
Potrivit acestuia, marile schimbări ale secolului XXI vor fi marcate, între altele, de ridicarea Chinei şi a altor ţări importante, ce vor deveni puteri „care să influenţeze lumea într-un mod ce va schimba întreaga paradigmă a geopoliticii”.
Totodată – a mai subliniat  subliniat Blair – SUA rămâne ‘de departe’ cea mai mare putere economică şi militară din lume”.

La eveniment au fost prezenți au fost prezenţi foştii preşedinţi ai României Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, foştii premieri Călin Popescu-Tăriceanu, Petre Roman şi Victor Ciorbea, viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu, europarlamentari, vicepreşedinţi ai PSD, deputaţi şi senatori, lideri sindicali, numeroase personalităţi din mediul academic şi universitar, analişti, jurnalişti.

(Articolul original poate fi văzut aici)

Dacă cineva își va imagina că pe expremierul britanic l-a apcat dragostea față de Roânica noastră se înșală rău.

 Nu, Bair prestat un serviciu pentru care a fost plătit. Ca un instalator sau electrician care face ceva iar tu, ca beneficiar scoți banul.

Ziare.com  scrie că:

„Tony Blair face parte din „crema vorbitorilor” pe plan international, alaturi de Bill Clinton si Al Gore. Onorariile lor sunt fabuloase. 

In 2008, cotidianul spaniol El Pais scria ca Blair a perceput, pentru un discurs de 90 de minute la Madrid, un onorariu de 240.000 de lire sterline (aproximativ 290.000 de euro), ceea ce ne duce la 2.600 de lire (circa 3.200 de euro) pe minut.”

3200 de euro pe minut …wow …binișor, nu?

Treaba e că se pare că pe Blair, l-a adus Ponta, deci cu banul ar fi sărit PSD. Interesant, oare de unde i-o fi luat de vreme ce datoriile zice PSD că nu prea poate să le plătească ?

Eu stau și citesc și iar citesc aceste citate din discursul britanicului. Personal nu găsesc nimic din ce nu știam și asta pentru că din când în când mai citesc presa…

Personal speram ca Blair să spună cam cum se simțea când bombardierele britanice ucideau amărâți prin Irak sau prin alte părți ale lumii…

Eram curios, poate, să aflu și cam ce au spus liceenele britanice atunci când le-a spus că cea mai sigură metodă de contracepție este sexul oral…

Aș fi fost poate curios să aflu cam cum se simte fiul său  Niky (23 de ani, absolvent de Oxford, actualmente profesor) în căsuța (vezi foto) de 1.13 mlilioane de lire sterline din buricul Londrei  pe care i-a cumpărat-o prin 2008.

E vorba de un  apartamenteste compus din patru dormitoare, trei bai, o terasa, un living deschis, o bucatarie si un garaj.

(Vezi articolul aici )

Aș mai fi poate curios ce mai face Cherie, soția sa.

Cherie Blair, soția expremierului britanic, pentru a se conforma transpasrenței pe care politiciani o tot clamează, a pozat pentru un nud ca să vadă tot britanicul că nu are nimic de ascuns.

Tabloul se numește „Stridint Nude, Blue Dress”și a fost pictat în urmă cu 30 de ani de Euan Uglow. O schiță a tabloului a fost vândută cu 4000 de lire sterline de galeria Browse & Darby, schiță pe care  se pare că a achiziționat-o familia Balir.

Soția premierului britanic a pozat în 1972 când avea 22 de ani, înainte de a se căsători

(Vezi articolul aici)

Poate aș mai fi curios ce mai face Laureen Booth, cumnata lui Blair.

Aceasta cere nici mai mult, nici mai puțin decât punerea lui cumnatului său, Tony Blair sub acuzare. Pentru crime de război din cauza invadării Irakului.

 Lauren Booth,  Sora vitrega a sotiei lui Tony Blair, Cherie s-a convertit anul trecut la islam, in urma unei calatorii in Iran. Miercuri, aceasta le-a declarat unor jurnaliste ca Tony Blair ar trebui judecat pentru ca „a inselat poporul britanic si Marea Britanie , lasand sa izbucneasca un razboi bazat pe minciuna”.

(Vezi articolul aici)

O fi fost  Toni Blaier un premier britanic important, o fi știind el lucruri pe care noi, muritorii de rând nici nu ni le putem imagina, dar a fi plimbat ca un fel de maimuțoi care să repete lucruri pe care le știe tot omul mi se pare penibil.

Dacăp era o conferință gratuită unde să ne împărtășească din înțelepcionea sa, parcă mai mergea. Dar să încaseze mii de euro pe minut plus cazare masă și transport de lux mi se pare că nu e deloc OK.

Îmi revine, obsesiv parcă,  întrebarea:

De unde a luat Ponta banii ca să plătească prestația lui Blaier?

Putea dă caute înregistrarea din 2008 unde Blair a prestat pentru 3400 de euro pe minut, iar banii salvați astfel, dacă tor nu avea ce face cu ei, să îi doneze celor cărora zicea că și-a donat indemnizația pentru chiulangeală din Parlament.  

Și mai are tupeul să spună că în România se cheltuiesc banii aiurea.

Poate n-are fi rău să îl invite și pe Bill Clinton să le învețe pe tinerele TSD-iste cum se fumează un trabuc…  

Surse:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ce-a-spus-tony-blair-in-discursul-de-la-bucuresti-973650.html

http://www.ziare.com/stiri/eveniment/tony-blair-vine-la-bucuresti-1158152

http://www.ziare.com/international/casa-alba/sotii-blair-i-au-luat-fiului-o-casuta-de-1-1-milioane-de-lire-sterline-911784

http://www.ziare.com/magazin/experiment/nudul-lui-cherie-blair-costa-600-000-de-lire-sterline-692932

http://www.ziare.com/europa/marea-britanie/cumnata-lui-tony-blair-cere-punerea-lui-sub-acuzare-pentru-invadarea-irakului-1071547

Ialomiţianu, cel mai bun ministru de Finanţe din Europa

25 decembrie 2011 2 comentarii

De ce a primit Ialomiţianu premiul pentru cel mai bun ministru de Finanţe din Europa

Publicaţia economică „The Banker“, deţinută de „Financial Times“, l-a ales pe Gheorghe Ialomiţianu drept cel mai bun ministru de Finanţe din Europa. Editorii revistei motivează decizia prin situaţia dificilă în care se aflau finanţele României atunci când Ialomiţianu a preluat portofoliul şi prin progresele făcute de atunci de cabinetul acestuia.

Ministrul român al Finanţelor Publice, Gheorghe Ialomiţianu, a fost numit de jurnaliştii publicaţiei economice de specialitate „The Banker“ cel mai bun ministru de Finanţe din Europa. Revista nu face publice criteriile pe baza cărora acordă acest premiu şi nici lista nominalizaţilor, însă prezintă motivele din spatele deciziei în materialul în care anunţă câştigătorul din acest an.

Articolul integral, în continuare:

Atunci când, în septembrie 2010, Ministerul de Finanţe al României a fost remaniat, iar Gheorghe Ialomiţianu a devenit al treilea ministru de Finanţe al României în doar doi ani, existau temeri că Guvernul îşi pierdea voinţa de a continua un program dur de consolidare fiscală alături de FMI. Dar domnul Ialomiţianu spune că funcţia sa anterioară în cadrul Comisiei de Finanţe-Bănci a Camerei Deputaţilor l-a făcut să fie conştient de nevoia de a nu derapa.

„Cel mai important obiectiv pe care l-am impus la Ministerul Finanţelor Publice, dar şi întregului Guvern, a fost îndeplinirea angajamentelor stabilite cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, ceea ce ne-a ajutat să recâştigăm încrederea pieţelor financiare interne şi internaţionale“, a declarat ministrul pentru „The Banker“.

Guvernul a finalizat cu succes un program cu FMI în martie 2011 fără a trage ultima tranşă, în valoare de un miliarde de euro, din împrumutul în valoare de 12,5 miliarde de euro şi a semnat un nou acord de tip preventiv cu Fondul, în valoare de 3,5 miliarde de euro. Ialomiţianu nu intenţionează să tragă nicio tranşă din acest împrumut, care este menit să liniştească pieţele.

Cu siguranţă, a făcut progrese semnificative către această ţintă. În iunie 2011, statul a vândut eurobonduri pentru prima dată de la izbucnirea crizei, într-o emisiune de obligaţiuni în valoare de 1,5 miliarde de euro. O lună mai târziu, agenţia de evaluare financiară Fitch a îmbunătăţit ratingul de ţară al României, ridicându-l la categoria recomandată investiţiilor, într-o perioadă în care ratingurile statelor din zona euro se îndreptau în cealaltă direcţie.

Aceste succese justifică un program dureros de tăieri salariale în sectorul public. Economia s-a zbătut să revină la creştere în faţa reducerii cheltuielilor bugetare, iar criza din zona euro ar putea cauza şi mai multe daune, însă Ialomiţianu nu se va lăsa abătut de la drumul său. Guvernul a îngheţat salariile publice în 2012 şi a majorat TVA de la 19% la 24%, cu intenţia de a ieşi din Procedura de Deficit Excesiv a UE până la finalul lui 2012.

„O lecţie care ar trebui învăţată din criza economică internaţională este că politicienii trebuie să ia decizii cu mai multă fermitate, dacă aceste decizii pot reduce efectele crizei şi pot ajuta la evitarea derapajelor care generează dezechilibre macroeconomice. Să nu uităm că, în anumite state membre, amânarea unor astfel de decizii a dus la luarea unor măsuri mult mai aspre ulterior“, spune Ialomiţianu.

Acesta a găsit ceva bani pentru a stimula creşterea economică, în special prin investiţiile în proiecte de infrastructură, care probabil că vor genera locuri de muncă, şi prin acordarea de garanţii pentru obţinerea de finanţare bancară. Următorul pas în procesul de reformare se axează pe întreprinderile de stat şi sectorul serviciilor de sănătate.

„În ceea ce priveşte vânzarea activelor de stat, nu suntem în poziţia de a vinde aceste active la orice cost, dar încurajăm privatizarea companiilor de stat“, spune el.

 Autor: Elena Dumitru

Data publicării:  23 decembrie 2011

Sursa: adevărul.ro

Apă lichidă pe Europa, satelitul lui Jupiter (O fi semn că e posibil să existe și forme de viață?)

22 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

NASA a anunţat descoperirea anului: un lac imens cu apă pe un satelit al lui Jupiter!

O sondă a NASA a constatat că sub suprafaţa de gheaţă ce acoperă Europa, unul din sateliţii planetei Jupiter, se află un imens corp de apă subterană. Apa lichidă este un ingredient necesar pentru toate formele de viaţă pe care le cunoaştem, această descoperire sugerând că Terra nu este singurul loc din sistemul nostru solar în care există viaţă.

Lacul subteran descoperit de sonda Galileo are un volum similar Marilor Lacuri din America de Nord, iar cercetătorii spun că mai multe lacuri de acest tip ar putea exista în zonele subţiri ale scoarţei de gheaţă de pe Europa.

Suprafaţa de apă descoperită este acoperită de bancuri de gheaţă care se dezintegrează, iar cercetătorii cred că acest mecanism permite transferul de nutrienţi şi de energie dinspre suprafaţă către corpul de apă subteran, astfel că Europa este un habitat mult mai prietenos vieţii decât se credea până acum.

Britney Schmidt, geofizician la Universitatea din Texas, a explicat că „până acum, majoritatea oamenilor de ştiinţă credeau că gheaţa de pe Europa este prea groasă pentru a fi un habitat prietenos vieţii. Noile dovezi arată că există porţiuni mai subţiri, în care există lacuri gigant. Acest lucru sugerează că oceanul de pe Europa este un loc în care ar putea exista forme de viaţă”.

„Nu am fi putut înţelege procesele prin care aceste lacuri de apă de pe Europa s-au format dacă în ultimii 20 de ani calotele glaciare ale Pământului nu ar fi fost studiate intens”, a adăugat Don Blankenship, co-autor al studiului.

Europa nu este singurul corp ceresc din sistemul nostru solar care are potenţialul de a găzdui viaţă. Cercetătorii suspectează că şi Enceladus, unul din sateliţii lui Saturn, ar putea găzdui forme de viaţă.

Agenţiile spaţiale din SUA şi Europa plănuiesc misiuni spre lunile lui Jupiter, pentru a le studia la faţa locului. Acestea ar putea fi lansate spre finalul acestui deceniu sau la începutul deceniului următor.

Sursa: descoperă.ro

Categorii:Ştiinţă Etichete:, ,
%d blogeri au apreciat: