Arhiva

Posts Tagged ‘Evrei’

Rusia invadează Crimeea după modelul german

12 martie 2014 2 comentarii

În toată istoria ei, Rusia, indiferent dacă a fost vorba de Imperiul Ţarist, de URSS sau de Federaţia Rusă a manifestat o dorinţă, mai mult sau mai puţin recunoscută, de a avea un cuvânt greu asupra Europei.

Poarta de intrare spre îndeplinirea acestei dorinţe, în viziunea rusească, fiind controlul asupra Peninsulei Balcanice. În momentul actual, pentru Rusia cea mai simplă posibilitate de a putea să îşi arunce sinistra unbră asupra Balcanilor este aceea de a controla Marea Neagră.

Răbdători, indiferent daci era vorba de Georgia, Transnistria, Nagorno Karabakh ori Crimeea modelul e asemănător. Crearea de conflicte care să rămână îngheţate dar nu rezolvate pentru a putea fi activate când vine momentul, moment pregătit de păstrarea de trupe în zonă şi de incitarea unor chestiuni legate  de etnie.

De mare şi fierbinte actualitate este invazia şi ocuparea Crimeii.

Povestea nu începe de acum. Flota Mării Negre a fost lăsată în Crimeea, lucru pentru care Ucraina s-a bucurat o lungă perioadă de preţuri extrem de favorabile la gaz. Tot gazul siberian a fost folosit de ruşi ca armă şi pentru crearea unei dependenţe a Occidentului, închiderea robinetului, la momentul oportun, punând Europa în situaţia în care şi-ar băga coada să rişte probleme uriaşe în economie.

Parşivenia rusă făcând ca Europa să nu îşi asigure şi o variantă alternativă de alimentare cu gaze.

În cadrul pregătirii invaziei şi ocupării Crimeii, ruşii au acordat cetăţenie rusă ca la balamuc, apoi a creat în Ucraina un  scandal monstru şi s-a apucat să spună că cetăţenii ruşi ar fi în mare pericol, armata rusă intervenind să îi apere, vezi Doamne…

Oare Europa a uitat de invazia Poloniei de către Germania lui Hitler? 

Revista 22  într-un articol scris de Timothy Snyder , intitulat „Ucraina: realitatea din spatele propagandei Kremlinului” sunt analizate chestiuni care au stat în spatele invaziei Crimeei.

Vladimir Putin

Ucraina: realitatea din spatele propagandei Kremlinului

Invazia rusa si ocuparea Crimeii sunt un dezastru pentru ordinea europeana. Dar si mai important este ce isi imagineaza presedintele Putin ca face. Indiciile se afla in fata noastra, in limbajul campaniei de propaganda care a inundat media rusa. Categoriile repetate constant sunt acelea de “lovitura de stat fascista” in Ucraina si notiunea de “cetateni rusi” care sufera sub aceasta. Justificarea lui Putin pentru a ocupa partial Ucraina, amenintand totodata cu invazia intregii tari, a fost de a-i salva pe rusii de acolo de fascisti.

Sa luam pe rand pe fiecare dintre cele doua asertiuni. Au ajuns la putere actualele autoritati ucrainene prin intermediul unei lovituri fasciste? Dupa cum toata lumea stie, masa de protestatari impotriva regimului Ianukovici a reunit milioane de oameni, din toate soiurile ideologice. Dupa ce regimul a incercat sa curme protestul tragand in manifestanti de pe acoperisuri, negociatorii UE au ajuns la un acord potrivit caruia Ianukovici urma sa cedeze puterea parlamentului. In loc sa semneze legislatia pe care s-a angajat sa o promoveze, Ianukovici a fugit in Rusia. Parlamentul a constat ca presedintele si-a abandonat responsabilitatile si a urmat procedurile care se aplica intr-un astfel de caz, continuand procesul de reforma constitutionala. Au fost anuntate alegeri prezidentiale anticipate pentru luna mai si formarea unui guvern interimar.

Primul ministru este un liberal conservator, unul dintre cei doi vicepremieri este evreu si guvernatorul importantei provincii estice Dnipropetrovsk este presedintele Federatiei Organizatiilor Evreiesti din Ucraina. Si daca oricine poate dezbate nuantele constitutionale, cu siguranta acest proces nu a fost o lovitura de stat. Si cu certitudine nu a fost fascista. Reducerea puterilor presedintelui, anuntarea alegerilor prezidentiale anticipate, restaurarea principiilor democratice nu au legatura cu ceea ce presupune fascismul.

Mai mult, liderii comunitatii evreiesti si-au declarat sustinerea pentru noul guvern si opozitia totala fata de invazia rusa. Dintre cele 18 portofolii ale noului cabinet, 3 sunt detinute de partidul de extrema dreapta, Svoboda. Liderul acestuia se bucura de mai putin de 2% sustinere conform unui sondaj recent – unul realizat dupa invazia rusa din Crimeea, un eveniment care ar fi trebuit sa fie favorabil nationalistilor. In orice caz acesta este materialul folosit de Putin pentru a prezenta totul drept o lovitura fascista.

A doua asertiune, aceea a oprimarii cetatenilor rusi din Ucraina, lipseste de asemenea. Pe parcursul ultimelor luni un cetatean rus a fost omorat in Ucraina si nu sub amenintarea protestatarilor ucraineni sau a actualului govern. Dimpotriva. El lupta de partea revolutiei ucrainene si a fost ucis de glontul unui tragator de elita.

In orice caz, de cand Ucraina nu permite dubla cetatenie, sunt foarte putini cetateni rusi rezidenti in tara. Dar sa ii luam pe cei care sunt: un grup notabil este format din soldatii si marinarii cantonati la baza de la Sevastopol. Din moment ce acestia apartin armatei, cu greu poate fi spus ca au nevoie de protectie. Un alt grup apartine fortelor speciale care ocupa acum Crimeea. Un al treilea este grupul rusilor care a fost adus cu autobuze de peste granita pentru a sustine demontratiile pro-ruse si pentru a-i bate pe studentii ucraineni din Estul Ucrainei. Un ultim grup de cetateni rusi sunt fostii politisti apartinand fortelor guvernamentale care au participat la reprimarea demonstratiilor. Fiind recompensati cu pasapoarte rusesti, acestia pot acum sa calatoreasca in Rusia. Niciunul dintre aceste grupuri nu poate fi in mod plauzibil descris ca avand nevoie de protectie.

Putin vorbeste si de compatrioti rusi, o categorie care nu are statut legal. Prin compatrioti el intelege oameni pe care guvernul rus ii considera rusi sau care se auto-identifica drept rusi si care, in consecinta, au nevoie de protectie. Acelasi tip de argument, nevoia de a proteja asa numitul Volksgenossen, a fost folosit de Adolf Hitler in enuntarea revendicarilor germane asupra Austriei si asupra regiunii sudetilor. Si chiar daca protectia Volksgenossen ar fi justificata juridic, nu este foarte limpede cine sunt acesti oameni. Este adevarat ca ucrainenii vorbesc rusa, dar acest lucru nu ii transforma in rusi. Problema limbii poate fi confuza. Cetatenii ucraineni sunt de obicei bilingvi, vorbesc in ucraineana si rusa.

Rusii sunt rareori bilingvi. Astfel ca este prea simplu sa pui semnul egal intre capacitatea de a vorbi rusa si identitatea rusa necesara pentru a fi protejat de Rusia. O parte dintre cetatenii ucraineni se percep rusi – in jur de 17% din populatie – dar asta nu inseamna ca sunt tinta discriminarii sau ca se identifica cu statul rus. Chiar si in Crimeea, unde legaturile emotionale cu statul ucrainean sunt foarte slabe, doar un procent din populatie identifica Rusia drept patria sa.

In mai multe proteste recente, ucrainenii vorbitori de rusa si chiar etnici rusi din estul Ucrainei au respins  categoric orice nevoie de protectie din partea Moscovei. O petitie a vorbitorilor de rusa si a rusilor din Ucraina ii cerea lui Putin sa ii lase pe cetatenii ucraineni sa isi rezolve singuri problemele. A fost semnata de 140.000 de oameni.

Si totusi de ce este aceasta propaganda absurda atat de utila pentru regimul Putin? Propaganda are un rol important si profund. In Uniunea Sovietica, propaganda nu era o versiune editata a realitatii, ci chiar incercarea de a construi o realitate diferita. In fosta URSS, presupozitia celor care credeau in promisiunea comunismului era ca viitorul este la fel de real daca nu si mai real decat prezentul. Propaganda sovietica nu era o versiune a lumii in care traim ci o reprezentare a lumii viitoare. Daca intelegem propaganda in acest sens, intelegem si de ce autorii ei sunt relativ netulburati de ceea ce ar parea drept erori factuale si contradictii.

Sa luam ideea nazistilor evrei, drept consecinta logica a propagandei Kremlinului despre revolutia din Kiev. Asertiunea este aceea ca nazistii sunt autorii loviturii; realitatea empirica arata ca cel putin o parte dintre cei aflati acum la putere sunt evrei. De aici scepticismul nostru potrivit caruia evreii sunt nazisti sau ca o lovitura nazista ar pune evrei in fruntea aparatului de stat ucrainean.

Insa in ideologia Uniunii Sovietice, identificarea evreilor cu nazistii era utila celor aflati la putere, astfel ca evreii nazisti au devenit o realitate propagandistica. In anii de dinaintea mortii lui Stalin, Israelul devenise parte a unui complot coordonat de fascistii din Vestul capitalist. Dupa Razboiul de 6 zile, sovieticii ii prezentau pe soldatii israelieni drept imitatori ai Wehrmachtului si SS-ului. Aceasta propaganda a fost urmata de expulzarea evreilor din Polonia comunista. Faptul ca evreii au parasit Polonia indreptandu-se spre Israel si Statele Unite a fost prezentat ca o dovada ca au fost tot timpul nazisti. Regimurile au considerat util din punct de vedere politic sa loveasca in evrei si astfel evreii s-au transformat in nazisti.

Propaganda nu este o descriere eronata, ci un scenariu de actiune. Interpretata in acesti termeni, invazia Crimeii nu a fost o reactie impotriva unei amenintari reale, ci incercarea de a activa o amenintare astfel incat violenta care ar urma ar deveni un mijloc de schimbare a realitatii. Propaganda este parte integranta din actiunea menita sa o justifice. Din aceasta perspectiva, o invazie rusa ar conduce la o contrareactie nationalista ucraineana ceea ce ar face toate povestile despre fascisti, adevarate, reatroactiv.

Cand parlamentul Federatiei Ruse l-a autorizat pe Putin sa foloseasca forta militara impotriva Ucrainei, acesta a definit obiectivul razboiului drept restaurarea “normalitatii sociale si politice”. Concluzia este aceea ca politica si societatea ucraineana nu sunt normale. Este si o formulare cu implicatii terifiante. De cata violenta si de cate generatii este nevoie pentru a normaliza societatea ucraineana, adica pana cand artificiala idee a democratiei occidentale si pana cand asa numita identitate nationala ucraineana ar fi uitate?

Si totusi actiunea dramatica nu a adus la viata mult visata realitate. Ucraina nu este un teritoriu rusesc condus temporar de cativa fascisti. Dimpotriva, arata ca un loc in care atmosfera revolutionara s-a consolidat pe fondul invaziei straine. Dupa cum a precizat rabinul sef al Ucrainei acum cateva zile: “exista multe diferente de opinie intr-o revolutie, dar toate acestea au disparut acum. Ne confruntam cu o amenintare externa numita Rusia. Aceasta i-a adus pe toti laolalta”.

S-au declansat proteste impotriva ocupatiei ruse peste tot in tara, pana si in Sud si Est, unde majoritatea oamenilor urmaresc televiziunea rusa si unde economia este strans integrata cu cea a Rusiei. Ucrainenii care doar cu cateva zile in urma se aflau in conflict unii cu ceilalti pe tema revolutiei lor, protesteaza acum sub acelasi steag.

Au existat si ciocniri violente, ca cele de la Harkov, dar acestea au fost generate de autobuze pline cu rusi aduse de peste granita. Este putin probabil ca violentele impotriva “turistilor” rusi vor fi suficient de convingatoare incat studentii ucraineni sa ajunga la concluzia ca sunt compatrioti rusi.

Costurile actiunilor rusesti sunt foarte reale pentru Europa, pentru Ucraina si pentru Rusia insasi. Propaganda rusa a furnizat o justificare eleganta tacticilor rusesti si a articulat o perspectiva ruseasca pentru Ucraina. Dar in cele din urma este doar propaganda cea care uneste tactica cu obiectivele. Nu exista nicio strategie, doar un tiran talentat care oscileaza intre universuri mentale conectate doar prin intermediul unei tesaturi de minciuni. Putin se confrunta cu o alegere: fie sa utilizeze si mai multa violenta, in speranta ca o doza suplimentara va face visul sa devina realitate, fie sa caute o cale de iesire care sa ii permita sa proclame o victorie de etapa.

Extrase de Octavian Manea din Crimea: Putin vs. Reality, de Timothy Snyder, publicat in The New York Review of Books, 7 martie 2014.

Sursa: revista22.ro

Să ne amintim de invazia Poloniei de către Germania lui Hitler, moment istoric de început al celui de-al II-lea război mondial, moment foarte asemănător în anumite privinţe cu momentul invaziei Cremeii de armata Federaţiei Ruse a lui Putin.

Invadarea Poloniei din 1939 (numită de polonezi: Wojna obronna 1939 roku–Războiul de apărare din 1939, de germani: Polenfeldzug–Campania poloneză, având numele de cod dat de Marele Stat Major nazist Fall Weiss, numită de unii istorici și „Campania poloneză din septembrie” ori „Războiul polono-german din 1939”), a fost inițiată de Germania NazistăUniunea Sovietică și statul marionetă Slovacia, fiind evenimentul care a declanșat al doilea război mondial. Dacă asupra momentului declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale mai există discuții, este acceptat de către toată lumea că invadarea Poloniei a marcat începutul celui de-al doilea război mondial în Europa, de vreme ce aliații continentali ai Poloniei (Regatul Unit și Franța) au declarat răboi Germaniei pe 3 septembrie, gest urmat la scurtă vreme de CanadaAustralia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie1939, la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat pe 6 octombrie, odată cu ocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici.

După un presupus „atac polonez” de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt, forțele germane au atacat Polonia din nord, sud și vest în ziua următoare. Cu liniile de apărare mult prea întinse de-a lungul granițelor țării, forțele poloneze au fost nevoite să se retragă spre răsărit. După înfrângerea din bătălia de pe râul Bzura de la mijlocul lunii septembrie, germanii au cucerit un avantaj indiscutabil. Forțele poloneze au început să se retragă către sud-est, conform unui plan care prevedea o apărare îndârjită în zona așa-numitului cap de pod românesc, unde urmau să aștepte promisul contraatac aliat.

Pe 17 septembrie 1939Armata Roșie sovietică a atacat regiunile răsăritene ale Poloniei în cooperare cu Germania. Sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă. Trebuind să facă față luptei pe două fronturi, guvernul polonez a decis că apărarea în zona capului de pod românesc nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea trupelor și tezaurului Băncii Naționale prin România neutră. Până pe 1 octombrie, trupele germane și sovietice au ocupat în totalitate teritoriul polonez, dar guvernul polonez nu s-a predat niciodată. În plus, o mare parte din soldații armatelor terestre și aeriană poloneze au fost evacuați în România și Ungaria. Numeroși militari polonezi evacuați au emigrat pentru a se alătura nou create Armate poloneze din Franța, din Siria sub mandatul francez și din Regatul Unit.

Ca urmare a înfrângerii în Campania din septembrie, s-a format Statul secret polonezLupta Poloniei în al doilea război mondial nu a încetat, nou creata sa armată continuând să contribuie la operațiunile militare ale Aliaților de-a lungul întregii conflagrații. Germanii au cucerit sectorul ocupat de sovietici și au invadat Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941, pierzând mai apoi întregul teritoriu în fața înaintării Armatei Roșii în 1944. În timpul războiului, Polonia a pierdut cam o cincime din populația antebelică datorită ocupației care a marcat sfârșitul celei de-a doua republici poloneze.

Germania avea un avantaj numeric important asupra Poloniei, dar și un important avantaj material, dată fiind politica de înarmare nazistă din perioada de dinainte de război. Heer (Armata terestră germană) avea aproximativ 2.400 de tancuri organizate în 6 divizii panzer, care foloseau o nouă tactică de luptă. Aceasta prevedea că diviziile de tancuri, acționând în colaborare cu restul unităților armatei, lovea masiv liniile inamice, le străpungea, izola și încercuia porțiunile selectate ale frontului inamic, după care le distrugea. Succesele diviziilor de tancuri urmau să fie exploatate de unitățile mecanizate mai puțin mobile și de unitățile de infanterie. Luftwaffe (Armata aerului) asigura sprijin tactic și strategic, în special prin intermediul bombardierelor în picaj, care atacau și dezorganizau aprovizionarea și comunicațiile inamicului. Toate aceste noi metode operaționale au fost denumite Blitzkrieg (Războiul fulger), dar istoricii sunt în general de acord că, în cazul campaniei din Polonia, tacticile folosite de germani au fost mai conservatoare, mai apropiate de cele tradiționale decât de cele ale războiului fulger. Strategia Wehrmachtului (Armata terestră) era mai degrabă cea a Vernichtungsgedankenului, bazată pe atacurile pe flancuri și crearea de pungi care trebuiau mai apoi anihilate.

Aviația a jucat un rol de prim rang în cadrul campaniei. Bombardierele au atacat numeroase ținte civile, cauzând uriașe pierderi omenești în timpul a ceea ce au fost caracterizate drept bomabardamente de terorizare. Forțele Luftwaffe erau formate din 1.180 de avioane, (290 bombardiere în picaj Ju 87 Stuka, 290 bombardiere convenționale (în special de tip He 111) și cam 240 de diferite avioane ale marinei). În total, Germania a avut cam 3.000 de avioane, din care două treimi erau modele moderne. Jumătate dintre acestea au luptat pe frontul polonez. Luftwaffe erau cele mai bine antrenate și echipate forțe aeriene.

Între 1936 și 1939, Polonia a investit masiv în industrializare în Regiunea Centrală Industrială (Centralny Okręg Przemysłowy). Pregătirile pentru un război de apărare împotriva Germaniei se derulau de mai mulți ani, dar majoritatea planurilor presupuneau că luptele nu aveau să înceapă până în 1942. Pentru a face rost de banii necesari industrializării, Polonia vindea o bună parte a echipamentului modern pe care îl producea. Armata poloneză putea mobiliza cam un milion de soldați, dar mai puțin de jumate dintre ei se afau sub arme pe 1 septembrie. Militarii de rezervă care se îndreptau către unitățile de concentrare au fost răniți sau uciși în timpul raidurilor aeriene ale Luftwaffe, care a atacat sistemul de transporturi publice al polonezilor. Armata poloneză era dotată cu mai puține tancuri și mașini blindate decât cea germană, iar, în plus, tancurile erau dispersate la unitățile de infanterie, fiind incapabile să se opună în mod eficient atacurilor masive ale panzerelor inamice.

Experiența căpătată în războiul polono-sovietic a modelat organizarea armatei și doctrinei militare poloneze. Spre deosebire de războiul de tranșee din primul război mondial, războiul polono-sovietic a fost un conflict în care mobilitatea cavaleriei a jucat un rol decisiv. Polonia a recunoscut avantajele mobilității, dar nu s-a dovedit dornică să investească masiv în noile invenții militare scumpe și netestate în luptă. În schimb, brigăzile cavaleriei poloneze erau folosite ca infanterie călare și, în timpul conflictului cu Germania, a înregistrat anumite succese limitate în luptele cu infanteria și cavaleria germane.

Forțele aeriene poloneze erau net inferioare Luftwaffe german, deși, contrar unei păreri foarte răspândite, nu a fost distrusă la sol. Deși aviația militară poloneză nu dispunea de multe avioane de vânătoare moderne, piloții polonezi se numărau printre cei mai bine antrenați din acele vremuri.[4]

Se poate afirma că germanii se bucurau de superioritatea aeriană numerică și calitativă. Polonia avea numai 400 de avioane, din care 169 de avioane de vânătoare și câteva avioane învechite de transport, recunoaștere și antrenament. Numai 36 de avioane poloneze puteau să rivalizeze cu cele germane, așa cum era bombardierul PZL.37 Łoś. Celelalte avioane poloneze erau mai vechi decât cele germane. Avionul de vânătoare polonez PZL P.11, produs la începutul deceniului al patrulea, era capabil să dezvolte o viteză de numai 350 km/oră, mult mai mică decât a bombardierelor germane.

Marina poloneză avea o flotă mai mică decât cea germană, fiind compusă din distrugătoare, submarine și vase de sprijin. Cele mai multe vase de suprafață poloneze au urmat planul Peking, au părăsit porturile poloneze pe 20 august și au scăpat de flota germană în Marea Nordului, alăturându-se Royal Navy. Submarinele poloneze au participat la Operațiunea Worek, concepută pentru angajarea și distrugerea transporturilor marine germane din Marea Baltică, dar au înregistrat numai succese limitate. În afară de aceasta, numeroase vase comerciale poloneze s-au alăturat flotei comerciale britanice și au luat parte la efortul de aprovizionare a convoaielor transatlantice. 

Vezi mai mult pe wikipedia

Claudia Boghicevici a participat la ceremonia dedicată Sukkot-ului evreiesc („Festivalul corturilor”)

26 septembrie 2013 Lasă un comentariu

Ceremonie

Claudia BoghiceviciAm avut plăcerea să fiu invitată la o ceremonie specială, organizată de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, dedicată Sukkot-ului („Festivalul corturilor”) – una din cele trei mari sărbători ale Iudaismului. La evenimentul desfăşurat în curtea Sinagogii Mari din Bucureşti, au participat conducătorii Comunităţii Evreieşti din România, diplomaţi şi lideri parlamentari, alături de personalităţi ale societăţii civile. Împreună cu Aurel Vainer – Preşedintele Federaţiei şi Rabinul Rafael Shaffer – am discutat despre semnificaţia şi simbolistica sărbătorii, dar mai ales despre relaţia adâncă de prietenie între români şi evrei. Sukkot este o sărbătoare a recoltelor, care prin tradiţie are loc dupa încheierea secerişului şi culesul roadelor de toamnă, în amintirea celor 40 de ani de pribegie în deşert ai poporului evreu.

Autor: Claudia Boghicevici

Sursa : boghicevici.ro

Această prezentare necesită JavaScript.

Steaua lui David este un simbol satanist, sau sunt doar coincidenţe?

31 iulie 2011 26 comentarii

Steaua lui David este incontestabil unul din cele mai importante simboluri ale evreilor.

Nu ştiu dacă s-a mai vorbit de asta, dar dacă mă uit la Steaua lui David, văd că se poate găsi ceva ce mă uimeşte. Numărul diavolului: 666.

Vedem şase colţuri colţuri, şase triungiuri şi o figură cu şase laturi, un hexagon.

Interesant mai e ceva. la construirea respectivei figuri se regăsesc două tringhiuri echilaterale.

Legând asta de creştinism, putem vedea că la creştini simbolul Trinităţii este un triunghi echilateral cu un vârf în jos şi cu o latură orizontală. 

Celălalt triunghi este unul răsturnat faţă de primul.

Simbolistica o regăsim la crucea satanistă. Acolo crucea creştină  este răsturnată. Deci găsim oare în Steaua lui David atât tringhiul ce simbolizează Trinitatea cât şi opusul lui, trunghiul răsturnat?

Se poate oare considera că Steaua lui David ascunde în ea simboluri sataniste?

Foarte ciudat.

Acum îmi mai vine ceva în cap. 

Se vorbeşte de Liberul Arbitru.

Dacă ne gândim la felul în care s-a petrecut răstignirea Mântuitorului, se spune că vina nu cade asupra mulţimii ci asupra lui Pillat sau a preoţilor… Fariseii, preoţii din acea vreme, au trecut luarea hotărârii asupra lui Pillat.

Da, dar acesta, înainte de a pronunţa sentinţa, ştiind că exista obiceiul de a fi iertat un condamnat a întrebat mulţimea pe cine să ierte.  Aceasta a spus că pe Baraba…

Deci mulţimea a avut de ales între un Isus şi un tâlhar. Şi a ales să salveze tâlharul …

Straniu… să fie coincinenţe doar?

S.U.A. – vasalul Israelului

20 mai 2011 9 comentarii

Dacă spui că Statele Unite ale Americii, cu toate  aerele lor de superioritate şi cu toate pretenţiile  de primă putere mondială este vasalul cuiva, eşti cotat instantaneu, ori nebun, ori fantezist.

Cum altfel se poate numi un stat, dacă preşedintel său este averizat de cineva că dacă mai spune una sau lata se trezeşte că I se taie finanţarea în viitoarea campanie electorală?

Deci, afirm: Statele Unite ale Americii sunt în reaţii de vasalitate cu Istaeluli.

Evreii care donează şi cei care se ocupă cu strângerea de fonduri pentruCampaniade realegere reacţionează ameninţându-l pe Preşedintele Obama că  pierde sprijinul financiar pentru campania sa de realgere dacă nu retractează unele afirmaţii. Acesta a spus că:

 “Frontierele Israelului şi ale Palestinei vor trebui fondate pe liniile din 1967 cu modificari asupra cărora celor doua paărţii vor cădea de acord, cu scopul de a stabili frontiere sigure şi recunoscute pentru cele doua state” ….”Retragerea completa si graduala a fortelor militare israeliene va trebui coordonata in ideea unei responsabilitati a securitatii palestiniene intr-un stat suveran si demilitarizat” … „Trebuie sa existe un acord asupra duratei acestei perioade de tranzitie”.

Se afirmă că Obama este cel mai puternic om din lume. Mie mi se pare altfel, Preşedintele Obama nu e decât o marionetă în mâinile  Israelului, a evreilor … un fel de maimuţăm dresată şi obedientă.

Atenţie mare!!!

 Aici nu e vorba de un evreu amărât Neicanimeni care îşi pune perciunii pe bigudiuri.

 E vorba de Benjamin Netanyahu, Premierul  Israelului, e vorba de marea finanţă evreiască, aceeaşi care din lăcomie a provocat criza căreia acum întreaga lume îi trage ponoasele şi e vorba de Barack Obama, preşedintele celui mai puternic stat din lume. SUA.
Lectură plăcută:

Donatorii evrei il avertizeaza pe Barack Obama ca isi va pierde sprijinul financiar in urma declaratiilor despre Israel

Autor: I.R.

 Donatorii evrei si cei care se ocupa de strangerea fondurilor il ameninta pe Barack Obama ca risca sa isi piarda sprijinul financiar in campania de realegere, in urma declaratiilor cu privire la Israel si Palestina, scrie Wall Street Jurnal. 

O parte dintre evreii care doneaza bani pentru campanie spun ca Obama a fortat liderii israelieni sa inceteze constructia de asezari in teritoriile disputate cu Palestina. Unii sunt ingrijorati ca Obama pune mai multa presiune pe israelieni decat pe palestinieni pentru a lua parte la negocieri de pace si sunt dezamagiti ca Obama nu a vizitat pana acum Israelul. 

Michael Adler, unul dintre principalii organizatori de strangere de fonduri pentru Obama, l-a indemnat pe managerul de campanie al presedintelui american sa fie „extrem de proactiv” in a demonta perceptia comunitatii evreiesti potrivit careia Obama este prea critic cu Israelul.

„Prietenii apropiati iti spun cum sa devii mai bun. Nu iti spun ‘totul e foarte bine’ pentru ca apoi sa afli ca nimeni nu cumpara mancarea in restaurant”, a spus Adler, care a organizat o strangere de fonduri pentru Obama la inceputul anului.

Presedintele Barack Obama a declarat intr-un discurs sustinut joi ca valul de schimbare din regiunea araba „nu mai poate fi ignorat”. Presedintele american a spus ca explozia de cereri pentru democratie din tarile arabe ar putea deschide calea reluarii negocierilor israeliano-palestiene de pace: frontierele Israelului si ale viitorului stat palestinian trebuie fondate pe cele din 1967.

O purtatoare de cuvant a campaniei lui Obama a refuzat sa comenteze asupra discutiilor pe care managerul campaniei le-a avut cu donatorii, dar a spus ca se asteapta in continuare la sprijin puternic.

Si vicepresedintele Conferintei Presedintilor Principalelor Organizatii Americane Evreiesti vede un potential pentru nemultumire, care sa afecteze strangerile de fonduri. „Este vorba de faptul ca oamenii se abtin, nu au entuziasm si nu se grabesc la strangerea de fonduri sa ofere sprijin. O sa se poata vedea mai multa abtinere acum”, a declarat acesta.

Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, si-a exprimat oficial dezamagirea cu privire la declaratiile de joi ale lui Barack Obama.

„Israelul apreciaza devotamentul Presedintelui Obama pentru pace. Israelul crede ca, pentru ca pacea sa tina intre israelieni si palestinieni, viabilitatea statului Palestinian nu poate veni in detrimentul viabilitatii statului unic evreiesc. De aceea, primul ministru Netanyahu se asteapta sa auda o reafirmare din partea presedintelui Obama a angajamentelor facute catre Israel in 2004”, a declarat acesta.

Data publicării: 20 mai 2011

Sursa: HotNews.ro

http://www.hotnews.ro/stiri-international-8649056-donatorii-evrei-avertizeaza-barack-obama-isi-retrag-sprijinul-financiar-urma-declaratiilor-despre-israel.htm

 

**********

Cum vede presa internationala discursul lui Barack Obama despre Orientul Mijlociu

Autor: Catalina Ciocâltan  

  Presedintele Barack Obama a declarat intr-un discurs, sustinut joi ca valul de schimbare din regiunea araba „nu mai poate fi ignorat”. Adresandu-se unei audiente globale, Obama a promis o schimbare de abordare a Statelor Unite fata de Orientul Mijlociu. Totodata, presedintele american a spus ca explozia de cereri pentru democratie din tarile arabe ar putea deschide calea reluarii negocierilor israeliano-palestiene de pace: frontierele Israelului si ale viitorului stat palestinian trebuie fondate pe cele din 1967.

Presa internationala a relatat pe larg despre noul capitol deschis de SUA in relatiile cu lumea araba:

„Declaratia lui Obama cu privire la reluarea negocierilor israeliano-palestiene de pace- extrem de problematica”

  • Declaratia lui Obama cum ca cele doua parti ar trebui sa relanseze discutiile, concentrandu-se initial pe frontiere si securitate, e extrem de problematica si amana, in mod voit, abordarea problemei refugiatilor palestinieni. Cu toate acestea, desi nu au existat indicii ca ar ameninta sau pune presiuni asupra Israelului, Obama a spus ca solutia o reprezinta fondarea frontierelor Israelului si ale viitorului stat palestinian pe cele din 1967, o aprobare clara a cererilor palestinienilor si un semn pe care multi israelieni il vor interpreta drept o escaladare a presiunii de a reveni la o situatie similara cu cea din perioada in care vulnerabilul Israel a fost atacat in mod repetat, scrie Jerusalim Post.

„Washingtonul si aliatii sai au nevoie sa puna o harta pe masa si sa provoce ambele parti sa reia negocierile”

  • Cele doua intrebari mari care se nasc in urma discursului lui Obama sunt: 1. Cat de repede va livra Washingtonul sprijinul economic necesar noilor guverne din Egipt si Tunisia. 2 Si cat de departe este dispus Obama sa mearga pentru ca Israelul si palestinienii sa inceapa negocieri serioase de pace?
  • Sunt clare frustrarile lui Obama cu privire la stagnarea procesului de pace si eforturile administratiei sale de a obtine ceva de pe urma acestuia. Numai ca aceaste frustrari se vor inrautati. Cand Netanyahu se va adresa Congresului, el va repeta probabil toate motivele pentru care Israelul nu poate face concesiile necesare. In septembrie, presedintele palestinian Mahmoud Abbas – care pare sa fi renuntat la negocieri – va cere Adunarii Generale a ONU sa recunoasca un stat palestinian.
  • Obama a avut dreptate cand i-a avertizat pe palestienieni ca astfel de actiuni simbolice, „nu vor crea un stat independent”. Cu toate acestea, votul ar izola Israelul de Statele Unite. Washingtonul si aliatii sai au nevoie sa puna o harta pe masa si sa provoce ambele parti sa reia negocierile. Aceasta este cea mai buna sansa pentru spargerea impasului si cea mai buna sansa pentru pace, noteaza New York Times.

„Fondarea frontierelor Israelului si ale viitorului stat palestinian pe cele din 1967- un compromis intre Obama si Netanyahu” 

  • Prim-ministrul Benjamin Netanyahu se poate simti satisfacut. Presedintele american Barack Obama i-a acordat o victorie diplomatica majora. In schimbul apelului sau pentru crearea unui stat palestinian pe baza frontierelor din 1967, Obama a acceptat astfel cererile lui Netanyahu de retragere treptata din Cisiordania.
  • Netanyahu va trebui sa raspunda propunerii lui Obama prin acceptarea principiului  „frontierelor din 1967”. In ajunul vizitei sale din SUA, consilierii lui Netanyahu au lasat sa se inteleaga ca va accepta aceasta idee, vineri, in timpul intalnirii sale cu Obama. 
  • Netanyahu nu are de ales: dupa ce Obama a acceptat cererile sale de procedura si de securitate, el nu poate sa ramana indiferent la sugestia presedintelui american in ceea ce priveste frontierele. Dar Netanyahu nu are de ce sa-si faca griji – nu exista de fapt nicio sansa ca liderii palestinieni sa accepte sa se intoarca la negocieri in temeiul acestor principii, scrie Haarez.

„Problema refugiatilor ramane pe data viitoare”

  • Semnificativa a fost decizia presedintelui de a incorpora acest nou efort de a stimula procesul de negociere Israel-Palestina in contextul mai larg al „revoltelor arabe”. Discursul sau a vizat violentele din regiune si a promis ca America va promova si sustine miscarile de reforma. „Dupa decenii de a accepta lumea asa cum este in regiune, avem o sansa de a urmari lumea asa cum ar trebui sa fie.” Obama parea sa ofere o noua modalitate de abordare a negocierilor stagnate. El a propus securitate inainte de toate, lasand insa problema refugiatilor pe o „data viitoare”, relateaza The Economist.

„Un discurs dezamagitor, o cale politica de mijloc

  • Discursul mult-asteptat al presedintelui Barack Obama cu privire la Orientul Mijlociu a fost dezamagitor. In contrast cu discursul sau aspirational de la Cairo, de acum doi ani, cu privire la restabilirea relatiilor Americii cu lumea musulmana, acest discurs se vrea a fi un raspuns logic la atitudinea inconsistenta a Washingtonului in privinta „primaverii arabe”. 
  • Aceasta incoerenta provine din dilema fundamentala ca, in timp ce America isi reitereaza sprijinul pentru democratie si libertate, atunci cand vine vorba de fapte, ea are adesea interese strategice in joc, care intra in conflict cu incurabilul sprijin acordat acestor valori. El a lasat deschisa problema extrem de emotionala a divizarii Ierusalimului si dreptul de intoarcere al palestinienilor. In discursul sau, Obama a cautat o cale politica de mijloc intre cei care il indemna sa stabileasca un plan indraznet pentru pace si cei care argumenteaza ca situatia este mult prea volatila pentru orice progres al acestei probleme greu de rezolvat, noteaza CNN. 

„Arbitrajele pe care SUA trebuie sa le faca sunt multe si complexe

  • Succesiunea neasteptata si imprevizibila a evenimentelor din lumea araba face ca incercarile SUA de a stabili o politica corecta sa fie extrem de dificile. Exista totusi o politica constienta a Statelor Unite: sprijinirea schimbarii politice in societatile arabe, fara a periclita stabilitatea intereselor sale, garantate partial de catre regimurile foarte agitate si contestate. Dar in spatele lui Obama, exista o putere americana, care are interese pentru a proteja si apara. Ori, pe masura ce revoltele arabe se extind la regiuni strategice din Orientul Mijlociu si Golful Persic, in cazul in care interesele lor vitale sunt in joc, arbitrajele pe care SUA trebuie sa le faca sunt multe si complexe. 
  • Din acest punct de vedere trebuie sa se inteleaga, de exemplu, ca pentru Statele Unite, Yemen, Bahrain si Siria au o importanta strategica mult mai mare decat Libia.
  • Asemenea altor puteri, puterea Americii e la vedere. Dar faptul ca Statele Unite au trebuit sa se supuna si sa raspunda la evenimente la care nu sunt maestri de joc confirma un factor politic major: societatile arabe devin, probabil, stapanii propriului destin. Iar aceasta noua realitate este cu adevarat revolutionara, scrie Le Monde.

„Presedintele Obama a mentionat Israelul de 28 de ori in discursul sau”

  • Presedintele Obama a mentionat Israelul de 28 de ori. In discursul sau de 45 de minute de la Departamentul de Stat, Obama a spus „palestinian” de 18 ori si „Egipt” de 13 ori. Alte tari din regiune pe care el le-a mentionat suntTunisia(9 ori), Siria (6 ori), Libia (5 ori) siIran(5 ori).Yemenprimit o mentiune, la fel ca Brazilia si Elvetia. Cuvantul „pace” a fost rostit de 20 de ori, in timp ce Osama bin Laden de 4 ori, iar presedintele sirian, Bashar al-Assad de 3 ori, se arata intr-o statistica realizata de Politicon.com.

„Ideea de reluare a negocierilor israeliano-palestiene- o lovitura pentru guvernul lui Benjamin Netanyahu”

Declaratia presedintelui Obama cu privire la un viitor stat palestinian cu granitele fondate pe cele din 1967 reflecta aceeasi idee pe care Hillary Clinton a utilizat-o in timpul unei vizite la Bahrain, in februarie 2010. Acum totul e clar. Din punct de vedere formal, acesta este un plus pentru palestinieni si o lovitura data guvernului lui Benjamin Netanyahu, noteaza BBC.

 Data publicării: 20 mai 2011

Sursa: HotNews

http://www.hotnews.ro/stiri-international-8647712-cum-vede-presa-internationala-discursul-lui-barack-obama-despre-orientul-mijlociu.htm

*********

Barack Obama: Viitorul stat palestinian ar trebui sa fie demilitarizat, cu granitele fondate pe cele din 1967

Autor: R.M.

 Presedintele Statelor Unite, Barack Obama, a afirmat joi ca frontierele Israelului si ale viitorului stat palestinian trebuie fondate pe cele din 1967 si ca o Palestina independenta nu ar trebui sa fie militarizata, relateaza AFP.

„Frontierele Israelului si ale Palestinei vor trebui fondate pe liniile din 1967 cu modificari asupra carora celor doua parti vor cadea de acord, cu scopul de a stabili frontiere sigure si recunoscute pentru cele doua state”, a spus presedintele, intr-un discurs legate de Orientul Mijlociu.

„Retragerea completa si graduala a fortelor militare israeliene va trebui coordonata in ideea unei responsabilitati a securitatii palestiniene intr-un stat suveran si demilitarizat”, a continuat acesta.

„Trebuie sa existe un acord asupra duratei acestei perioade de tranzitie”, a mai spus Barack Obama.

De notat ca premierul israelian se opune vehement Benjamin Netanyahu oricarei referinte la granitele din 1967.

Data publicării: 19 mai 2011

Sursa: HotNews

 http://www.hotnews.ro/stiri-international-8646416-barack-obama-viitorul-stat-palestinian-trebui-fie-demilitarizat-granitele-fondate-cele-din-1967.htm

 

**********

Israelul se asteapta ca Obama sa revina asupra declaratiilor cu privire la frontierele cu Palestina

Autor: I.R.

 Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, si-a exprimat oficial dezamagirea cu privire la declaratiile de joi ale lui Barack Obama, care a afirmat, intr-un discurs, ca frontierele Israelului si ale viitorului stat palestinian trebuie fondate pe cele din 1967, pentru ca acest lucru ar lasa Israelul „fara aparare”, potrivit Reuters. 


„Israelul apreciaza devotamentul Presedintelui Obama pentru pace. Israelul crede ca, pentru ca pacea sa tina intre israelieni si palestinieni, viabilitatea statului Palestinian nu poate veni in detrimentul viabilitatii statului unic evreiesc. De aceea, primul ministru Netanyahu se asteapta sa auda o reafirmare din partea presedintelui Obama a angajamentelor facute catre Israel in 2004”, a declarat acesta, citat de Israel Nationional News „Printre altele, acest lucru inseamna ca Israelul nu trebuie sa se retraga in spatele liniilor din 1967, care sunt fara aparare si care ar lasa mare parte din populatia israeliana dincolo de aceste linii”, a precizat Netanyahu.
Netanyahu se va afla vineri la Washington, pentru o intalnire „tensionata” cu Obama, noteaza Reuters.
Discursul lui Obama practic sprijina viziunea palestiniana, insemnand ca statul pe care il vor in Cisiordania si Fasia Gaza trebuie trasat pe liniile care au existat inaintea războiul din 1967 , in care Israelul a capturat acele teritorii si Ierusalimul de Est.
In acest context, discutiile de la Casa Alba se asteapta sa produca mai putine rezultate decat de obicei.
„Exista sentimentul ca Washingtonul nu intelege realiltatea, nu intelege cu ce ne confruntam”, a declarat vineri un oficial israelian, la bordul avionului care il duce pe premier la Washington.

Data publicării: 20 mai 2011

Sursa: HotNews

http://www.hotnews.ro/stiri-revista_presei_international-8647311-benjamin-netanyahu-nu-vom-reveni-granitele-din-1967.htm

**********

 Alte surse:

IsraelNational Newshttp://www.israelnationalnews.com/News/News.aspx/144338

 Wikipedia: Războiul din 1967 (numit şi “Războiul de şase zile”): http://en.wikipedia.org/wiki/Six-Day_War

 Wall Street Jurnal: http://online.wsj.com/article/SB10001424052748703509104576331661918527154.html?mod=googlenews_wsj

 Jerusalim Post: http://www.jpost.com/Opinion/Editorials/Article.aspx?id=221411

 New York Times: http://www.nytimes.com/2011/05/20/opinion/20fri1.html?ref=opinion

Haaretzhttp://www.haaretz.com/news/diplomacy-defense/obama-granted-netanyahu-a-major-diplomatic-victory-1.362866

 The economist: http://www.economist.com/blogs/democracyinamerica/2011/05/barack_obamas_speech_middle_east

 CNN: http://www.economist.com/blogs/democracyinamerica/2011/05/barack_obamas_speech_middle_east

Le Monde: http://www.lemonde.fr/idees/article/2011/05/02/le-succes-de-la-vision-realiste-du-monde-de-barack-obama_1515844_3232.html

 Politico.com: http://www.politico.com/politico44/perm/0511/counting_obama_3392bddc-ebe9-4668-ae3a-5866b6924a5d.html

BBC: http://www.bbc.co.uk/news/world-us-canada-13464427

Gropile comune de la Iaşi, dovadă sau pretext?

6 noiembrie 2010 15 comentarii

Văd că de la o vreme se vorbeşte despre găsirea unor gropi comune lângă comuna Popricani din judeţul Iaşi. Un articol din Ziarul de Iaşi numărul din 6 noiembrie 2010 care poate fi văzut aici:

http://www.ziaruldeiasi.ro/local/gropi-comune-la-10-km-de-iasi~ni6qgr .

Până acum s-au descoperit rămăşiţele a 16 persoane. Asta e cert.

De aici încolo s-a apelat la declaraţiile unor martori din zonă, oameni care au trăit atunci.

Articolul din ziarul ieşean zice că acei oameni erau evreí au fost ucişi pentru că “trebuiau exterminaţi cu orice scop conform ordinelor lui Antonescu” (probabil se referă la mareşalul Antonescu).

Evident că ziarul respective nu şi-a bătut capul să afle dacă mareşalul a dat un astfel de ordin, de exemplu să facă rost de o hârtie pe care aceste ordine să fi fost scrise. În schimb ni se vorbeşte de un martor ocular, martor cheie, Vasile Enache, un bătrân de 88 de ani care atunci avea 16. Este normal probabil în viziunea ziarului respective ca un copil de ţăran, în vârstă de 16 ani să ştie că acei oameni urmau să fie ucişi cf. ordinelor mareşalului. Ce nu se spune este că acest bătrân, fost copil pe vremea aceea, are o vârstă cand, după multe decenii unele amintiri devin nu tocmai clare, legendele ocupănd un loc foarte important. Pe de altă parte, bătrânul respective, zicea la tv că “ştiu că acei oameni erau evrei deoarece îi cunoştau părinţii mei de prin oraş”. Iaşi probabil. Din câte ştiu eu, în acea perioadă în Iaşi trăiau foarte mulţi evreí, în jur de 40-45% din populaţia oraşului, deci era absolute normal ca nişte ţărani dintr-un sat situate la vreo 10 kilometrii de oraş să îi cunoască tocmai pe cei ucişi acolo şi dacă vom corobora această informaţie cu informaţia că acolo S-au descoperit, de asemenea, gloante ce apartineau Pirotehniei Armatei sau produse la Copsa Mica Cugir, de fapt mai jos în articol se vorbeşte de tuburi de cartuşe, care sunt cu totul altceva decât gloanţele, asta arătând că jurnalistul care a scris articolul e un mare cunoscător într-ale armelor…

Absolut halucinat mi se pare că ziarul moldovean consideră de bonton să precizeze că domnul Adrian Cioflină din cadrul Institutului de Istorie A.D.Xenopol zice că: “Martorii cu amintirile cele mai precise au câteva puncte commune esenţiale în ceea ce spun: evreíí au fost aduşi din Iaşi în vara anului 1941 în pădurea Vultureni din actuala Comună Popricani…”. Deci martorii cu amintirile cele mai precise…. Cam ambiguă chestia asta. Sună cam ca şi cum ai spune că cel mai inalt pitic dintr-un grup are cu un centimetri mai mult decât ceilalţi în înâlţime, or asta nu înseamnă că e ditamai bradul. Tot pitic rămâne.

Foarte interesant mi se pare un aspect. În zonă au mai fost făcute săpături, dar nu s-a descoperint nimic deoarece cei care făcuseră spăturile atunci nu erau profesionişti ci nişte amărâţi angajaţi ai Primăriei…

Nu mai puţin important cred eu, este faptul că mai jos în acelaşi articol putem citi că:

“Un alt masacru asemenea celui de la Iasi a avut loc si in Stinca Rosnovanu, acolo unde sute de evreí evacuati din comuna Sculeni de peste Prut si-au pierdut viata si au fost ingropati in patru gropi comune. Trei dintre acestea au fost descoperite in anul 1945, in luna septembrie, atunci cind au fost deshumate, la staruinta Comunitatii Evreíesti din Iasi, cadavrele a 311 evreí, printre care 38 de copii cu virste cuprinse intre 1 si 12 ani.

Documentele atesta faptul ca evacuarea evreílor a fost ordonata de catre Comandamentul German in ziua de 26 iunie 1941. Unul dintre pretextele care au stat la baza evacuarii ar fi fost taierea liniilor telefonice de catre evrei pe timpul operatiunilor, fapt ce nu a fost probat. A urmat apoi trierea pe data de 27 iunie, romanii fiind escortati de soldati romani, iar evreii, de catre soldati romani si germani. Populatia evreíasca refugiata a fost oprita pe loc, iar la ora 22 a inceput procesul de executie.”

Deci aşa, evacuarea evrėilor a fost ordonată de către Comandamentul German nu e mareşalul Antonescu. Interesant… În cazul de care se ocupă ziarul Ieşean ordinal trebuia să vină neapărat de la Antonescu. Poate nemţii or fi scăpat prin beciurile Ieşene pline de vin purerea ursului şi nu mai erau capabili să dea ordine…

În fine, Nicoleta BUNDUC, autoarea textului respective a muncit săraca de s-a uzat la manichiură să demonstreze că nu se putea ca armata română să nu fie implicată în ucuderea evreilor şi că mareşalul Antonescu era un mare ticălos.

Normal că având neuronal vâlvoi de la scrierea acestui text, autoarea nu a observat că mai există şi voci care se bazează pe acte care spun că acei oameni îngropaţi acolo ar punea să nu fie tocmai evrei ci cu totul altceva. Unii zicese se bazează pe rapoiarte scrise. În fine, până se va lămuri ce şi cum, trebuie să observăm ceva: reacţia iritată comunităţilor evreieşti: “Acolo sunt evreí şi punct”. De ce? Pentru că aşa spun ei. Dovezi? Nu e cazul să întrebăm aşa ceva pentru că ni se trage una peste bot cu categorisirea de antisemiţi de ne ia dracu.

OK. Să zicem că aceeptăm chestia asta. Ce urmează? Nu mare lucru, va trebui să comemorăm şi noi de musai ca de bunăvoie  holocaustul. Şi să le plătim oarece despăgubiri băneşti.

Bine. De acord, dar cu câteva mici precizări. O vom face când termenul de holocaust nu se va mai referi doar la evreí ci la toţi cei morţi în lagărege germane, indifferent dacă sunt ruşi, români, ţígani şi multe alte etnii.

De asemenea ar trebui să vedem ce a generat acel război. O mare criză economică, criză care a avut ca punct de plecare ca şi cea pe care o traversăm acum, lăcomia unor mari bănci americane, bănci care erau şi mai sunt controlate de evreí.

Păi dacă trebuie să se aplice oarece măsuri reparatorii acelor care au suferit prin lagărele germane, cinstit ar fi ca măsuri la fel de vindicative să se aplice şi celor care au creat posibilitatea ca Holocaustul să se întâmple.

Germania a plătit până şi bombele cu care a fost demolată, deci şi acele bănci conduse de lacomii evrei ar trebui să îşi asume vina care le revine.

Fără criza generată de lăcomia lor în Germania nu ar fi fost  posibilă venirea la putere a tcăloşilor care au aruncat lumea în război. Fascismul nu ar fi putut câştiga teren.

Deci, dacă acea criză cu tot ce a urmat şi actuala criză sunt urmare a lăcomiei acelor bănci, e normal ca şi consecinţele acţiunilor lor să fie suportate de ei. Să facă bine domnii evrei să plătească despăgubirile uriaşe pentru chinurile pe care le-au generat faptele lor. Din păcate vedem că pentru a se salva, acele bănci sunt ajutate de guvernul american pe care e evident că anumite cercuri extreme de puternice în controlează. Rastul lumii e lăsată iar să suporte consecinţele.

În fine. Mai există un aspect.

În perioada de dinainte de cel de-al doilea război mondial, la vreme de criză şi nu numai, prin satele româneşti apăreau tot felul de indivizi, evreí în special. Oamenii aveau oarece fonduri, îşi cumpărau o căsuţă, îşi deschideau o prăvălie. Deveneau comercianţi. Având oarece fonduri şi relaţii unde trebuia îşi permiteau să aducă mărfuri de calitate pe care le vindeau sub valoarea lor. Astfel, dacă în sat mai exista un birt ori o prăvălie, acestea falimentau pntru că nu reuşeau să facă faţă concurenţei. De obicei oamenii erau săraci şi pentru că respectivii venetici aveau bani, se împrumutau de la ei. Dobânzile îi sărăceau, uneori  evreíí le luau tot ce aveau, casă, pământ, animale pentru a-şi recupera datoria. Adstfel deveneau tot mai bogaţi şi mai puternici. Unii mai făceau ceva. Ştiau că banii care stau în bânci, la vreme de criză pot să se evapore. Şi atunci făceau altceva, îşi băgau banii în investiţii. În pământ al cărui preţi scădea enorm în anumite perioade.

Nu interesa pe nimeni suferinţele la care erau supuşi oamenii deposedaţi aparent legal de bunuri, nici faptul că unii îşi luau viaţa. E drept că uneori oamenii ajungeau la

Deci, da, vom plânge alături de evreí victimele Holocaustului imediat ce acest termen va se va referi şi la mortea neevreílor. Şi vom plăti şi despăgubiri. Ba li le vom trimite acasă prin poştă şi suportăm şi cheltuielile de trimitere imediat ce ne vor trimite ei mai întâi despăgubirile pe careni le datorează că pe la noi e mare sărăcie nu ca la ei, noi nu avem un suport financiar american chiar atât de puternic ca Ísraelul. În fond nu e un sacrificiu atât de mare dacă rupem acolo un 2-3 hai 5% nu? Oameni suntem nu câini.

Poate, până atunci ni se prezintă şi actele necesare. Amintirile unor oameni trecuţi de 80 de ani despre lucruri petrecute în copilătia lor cu mulţi ani în urmă, lucruri despre care ştiu de la Radio Şanţ, la alte surse de informare nu prea avreau acces, nu sunt tocmai de natură să garanteze acurateţea  cu care înţelegem acele fapte. Cum ar fi ordinul expres al lui Antonescu de a ucide populaţia evreíască precum şi listele cu nume ale evreílor şi a puilor lor ucişi în România. De asemenea poate ne arată şi cine erau militarii care a tras cu număr matricol, data naşterii, domiciliul etc, deoarece cineva trebuie să fi apăsat pe trăgaci, nu? Nu se poate să acuzi dacă n-ai dovezi, deci de vreme ce acuză, organizaţiile evreíeşti însemnează că au şi oarece dovezi.

P.S. Poate în acest demers îi ajută conaţionalii lor salvaţi de români din ghiarele lui Horty….

%d blogeri au apreciat: