Arhiva

Posts Tagged ‘EXPLOSIV NEWS’

SE PREGATESTE O LOVITURA IMAGINE IMPOTRIVA D.N.A

Atentie: SE PREGATESTE O LOVITURA DURA DE IMAGINE IMPOTRIVA D.N.A, cu scopul discreditarii totale a acestei institutii! FOCARUL ESTE IN CRAIOVA, iar scenariul va continua printr-o mega-campanie la unele televiziuni centrale! 

– la oricare dintre procesele desfăşurate la Curtea de Apel Craiova sau la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, denunţătorilor Drîmboi Constantin şi Stănăgoi Sergiu li se va refuza cercetarea în stare de libertate, urmând ca în final aceştia să fie condamnaţi la o pedeapsă cuprinsă între 15 şi 20 de ani. Reamintim faptul că, fără o intervenţie din exterior asupra Instanţelor, cei doi denunţători ar fi putut fi cercetaţi în stare de libertate, creându-se un precedent cu fosta persoană privată de libertate Mihai Mitea, care a fost pus în libertate în data de 14.07.2010, de Curtea de Apel Craiova, pentru înşelăciune în valoare de 180.0000 de euro. Odată obţinute condamnări cât mai mari, prin presiuni exercitate controlat asupra lor, denunţătorii vor fi deturnaţi şi atraşi ca martori ai apărării în dosarul avocaţilor Ion Militaru Gheorghe şi Octavian Tiberius Ciucă şi al judecătorilor Laurenţiu Anghel şi Bogdan Marius Diaconescu. Denunţătorii vor fi determinaţi să-şi schimbe declaraţiile şi să afirme că au fost forţaţi să procedeze conform indicaţiilor DNA, care nu ar fi avut dovezi pentru arestarea lui Bogdan Marius Diaconescu, precum şi faptul că judecătoarea Amalia Cecilia Cristel ar fi depus respectiva declaraţie „fiind omul DNA”. În locul schimbării declaraţiilor, cei doi denunţători ar urma să beneficieze de o reducere de pedeapsă.Deoarece Directia Nationala Anticoruptie este, la ora actuala, singura institutie care cerceteaza penal functionari publici dar si oameni politici, si avand in vedere si faptul ca dosare grele, in numar foarte mare, au fost lucrate exemplar de procurorii DNA, s-a pus la punct un plan care urmăreşte un imens scandal mediatic împotriva DNA. Intai va fi atacata Secţia Teritorială Craiova – si vom dezvalui acum in ce fel de mod! – apoi campania impotriva procurorilor anticoruptie se va extinde asupra Structurii centrale a DNA, de la Bucureşti, care ar urma să primească o puternică lovitură de imagine, cu scopul de a-şi pierde credibilitatea în faţa societăţii civile. De asemenea, având în vedere situaţia actuală, se doreşte limitarea atribuţiilor pe care le are DNA, urmand ca, dupa scandalul mediatic – un adevarat linsaj! – liderii USL (EI INSISI CERCETATI IN DOSARE PENALE PENTRU SAVARSIREA UNOR INFRACTIUNI GRAVE!) sa ceara nici mai mult nici mai putin decat desfiintarea DNA, si lasarea pe drumuri a procurorilor care nu le-au facut jocurile infractionale. Deoarece un asemenea linsaj mediatic se va rasfrange asupra intregii societati, iar o institutie importanta a Statului se vrea distrusa de un grup de infractori, consideram ca este de competenta Sefului CSAT sa dispuna, dupa citirea acestei informari, ce masuri trebuie luate pentru prevenirea unor astfel de lucruri, total scapate de sub controlul legii! Asadar, sa vedem ce se pregateste DNA-ului in laboratoarele infractionale ale opozitiei si ce JUDECATORI vor fi pionii principali care vor ataca institutia condusa de Daniel Morar: In data de 09.03.2010, persoanele private de libertate – Stănăgoi Sergiu şi Drîmboi Constantin – au făcut un autodenunţ împotriva avocatului din Baroul Olt, Militaru Gheorghe Ion, care le promisese în data de 04.03.2010, că, în schimbul a 20.000 de euro, poate obţine cercetarea în stare de libertate. Avocatul pretindea că, în schimbul acestei sume de bani, va influenţa judecătorii de la Tribunalul Dolj şi pe cei de la Curtea de Apel Craiova. În urma acţiunii Serviciului Teritorial Craiova al DNA, în data de 05.05.2010, au fost reţinuţi pentru 29 de zile avocaţii Ion Militaru Gheorghe (Baroul Olt) şi Octavian Tiberius Ciucă (Baroul Dolj) şi judecătorul Laurenţiu Anghel (Tribunalul Dolj), pentru luare de mită şi trafic de influenţă. În data de 07.06.2010, a fost arestat şi judecătorul Bogdan Marius Diaconescu de la Tribunalul Dolj pentru comiterea infracţiunii de luare de mită. Judecătorul Bogdan Marius Diaconescu nu a putut fi arestat în data de 05.05.2010 deoarece asupra sa nu s-au găsit bani marcaţi, acesta fiind arestat ulterior, în urma unei declaraţii pe care a dat-o colega sa, judecătoarea Amalia Cecilia Cristel, (fostă Moleanu). Din declaraţia acesteia reiese faptul că judecătorul Laurenţiu Anghel i-a dat colegului său de birou Bogdan Marius Diaconescu, 15.000 de euro, chiar în biroul judecătorilor de la Secţia Penală a Tribunalului Dolj. Judecătorul Diaconescu Marius Bogdan este unicul fiu al lui Diaconescu Marin, fostul prefect de Olt şi preşedintele Organizaţiei Judeţene PSD, fost parlamentar PSD. Arestarea judecătorului Diaconescu Marius Bogdan s-a făcut pe baza declaraţiei date de judecătoarea Amalia Cecilia Cristel. Judecătorul Diaconescu Marius Bogdan şi-a reclamat colega pentru mărturie mincinoasă, considerând că aceasta a depus respectiva declaraţie pentru a-l împiedica să ocupe postul de preşedinte al Tribunalului Dolj. Unul dintre avocaţii judecătorului Diaconescu Marius Bogdan este fostul Ministru de Interne Doru Viorel Ursu, membru al PSD. Având în vedere cele menţionate, Diaconescu Marin, împreună cu Doru Viorel Ursu, cu avocatul Antonie Ion (Baroul Olt) şi cu un membru PSD al Senatului României, au pus la punct un plan care urmăreşte o lovitură de imagine pentru DNA şi punerea în libertate a fostului judecător Diaconescu Marius Bogdan. Pentru realizarea scopului propus, au stabilit sa actioneze in mai multe etape:

– având în vedere situaţia familială a celor doi denunţători Stănăgoi Sergiu şi Drîmboi Constantin, aceştia urmează să piardă foarte mult, atât pe plan financiar cât şi pe plan familial. Stănăgoi Sergiu – o fostă fabrică de confecţii, iar Drîmboi Constantin urmează să-şi piardă într-un proces de divorţ cu soţia sa, fiica de 11 ani.
 
– în momentul actual pe cei doi denunţători se pune o presiune enormă pentru a regreta colaborarea cu DNA Craiova. Pe de-o parte, sunt periodic înjuraţi şi ameninţaţi de alte persoane private de libertate pe motiv „că au stricat blaturile la Instanţele craiovene”, iar pe cealaltă parte li se transmit mesaje din afara penitenciarului că toate Instanţele craiovene urmează să-i condamne la maximum de pedeapsă, deoarece au dezvăluit corupţia din rândul justiţiei craiovene. Mai mult, niciun avocat din Barourile Dolj sau Olt nu mai doreşte să-i reprezinte în instanţă, motivând că şi ei ar putea să aibă probleme pe plan profesional.

– se doreşte crearea unui precedent în faţa opiniei publice, dar şi în rândul persoanelor private de libertate care ar dori să denunţe fapte de corupţie din cadrul Justiţei şi a Instanţelor de judecată, dându-i exemplu pe cei doi denunţători care nu numai că nu beneficiază de clemenţă în faţa justiţiei, dar vor fi condamnaţi şi la maximum de pedeapsă. 

Datorită aspectelor menţionate mai sus, cei doi denunţători se vor adresa presei scrise, televiziunilor, CEDO şi CSM, pentru a denunţa faptul că „DNA, Serviciul Teritorial Craiova, nu numai că nu i-au ajutat să obţină o clemenţă în faţa justiţiei, dar le-a şi asigurat un maxim de condamnare”. Relaţiile cu presa şi o mai mare mediatizare vor fi asigurate de către Diaconescu Marin. 
 
Conform strategiei stabilite, au fost întreprinse următoarele acţiuni:
 
– pe data de 13.08.2010, la Sectorul Vizită la la Penitenciarul Craiova, s-a întâlnit fostul avocat Militaru Ion Gheorghe cu denunţătorul Stănăgoi Sergiu. Cu această ocazie, Militaru Ion Gheorghe i-a spus lui Stănăgoi Sergiu că a vorbit cu Diaconescu Marius Bogdan, Laurenţiu Anghel şi Tiberius Ciucă şi, în curând, denunţătorii vor fi chemaţi ca martori în dosarul lor penal. Militaru Ion Gheorghe l-a învăţat pe Stănăgoi Sergiu să spună în faţa instanţei că a făcut autodenunţul sub presiunea lucrătorilor DNA şi de fapt, în intenţia lucrătorilor DNA nu era să stopeze faptele de corupţie din rândul instanţelor craiovene, intenţia acestora era ca Bogdan Marius Diaconescu să nu devină preşedintele Tribunalului Dolj, (ocuparea acestui post deranjând persoane importante din justiţia craioveană). Tot cu această ocazie, Militaru Ion Gheorghe i-a spus lui Stănăgoi Sergiu să ceară ca dovadă în Instanţă înregistrarea camerelor video care sunt amplasate la  Tribunalul Dolj, ce ar trebui să dovedească faptul că Diaconescu Marius Bogdan nu a primit niciun plic cu bani.
 
– în data de 01.09.2010, Diaconescu Marius Bogdan a fost vizitat de tatăl său, Diaconescu Marin, care la plecare i-a spus fiului său „mai ai răbdare până în toamnă, pentru că am să te scot şi pe tine şi pe Anghel Laurenţiu Traian şi fii atent la ce o să urmeze în presă!”.

– în data de 02.09.2010, directorul Penitenciarul Craiova, comisar Becheanu Adrian a afirmat faptul că nu mai poate să-i ţină cazaţi la Infirmeria Unităţii pe Stănăgoi Sergiu şi Drîmboi Constantin pentru a-i proteja şi, în consecinţă îi va muta pe Secţia VI-a C, secţie unse sunt cazate persoane private de libertate care trebuie protejate. Secţia VI-a C este secţia unde se află cazaţi şi cei doi foşti judecători Diaconescu Marius Bogdan şi Anghel Laurenţiu Traian. Deci, această mutare ar asigura dialogul între cei doi denunţători şi cei doi foşti judecători. 

– în data de 02.09.2010, după ce au auzit faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti le-a respins cererea de judecare în stare de libertate (dosar nr. 6956/1/2010, hotărârea cu nr. 2985), cei doi denunţători au început să plângă şi au spus: „o să vadă ei cei de la DNA ce o se întâmple, şi-au făcut treaba cu noi şi acum ne aruncă ca pe nişte cârpe. Mai bine mergeam pe blatul de la Instanţă şi eram în libertate acum. Am vrut să ajutăm Justiţia şi acum pierdem tot. Ne cunoaşte tot oraşul ca sifoanele judecătorilor. Habar n-are şefa DNA Craiova că la Bucureşti există o persoană care de abia aşteaptă să-i ia capul. O să fie şocată o ţară întreagă la ce urmează să se întâmple. Noi am ajutat pe şefa DNA Craiova să aibă CV frumos şi acum nici măcar nu ne bagă în seamă şi nu vine să discute cu noi. Ce uită DNA-ul este că noi am făcut denunţ doar pe un avocat, iar ei au făcut un abuz prin arestarea judecătorului Diaconescu Marius Bogdan. Am scris denunţul cum ne-au învăţat cei de la DNA. Am făcut tot ce ne-au spus ei, acum lor le e bine, iar noi o să stăm la puşcărie 15 ani ca proştii”.

In perioada în care s-au aflat la Penitenciarul Rahova, denuntătorilor le-a fost favorizată o întâlnire cu persoanele private de libertate Bogdan Diaconescu și Laurențiu Anghel, foști judecători în cadrul Tribunalului Dolj. La această întâlnire a participat și un avocat din cadrul Casei de Avocatură Antonie Iorgovan din București. Această întâlnire în cadrul Penitenciarului Rahova le-a fost favorizată prin intervenția unui angajat din cadrul ANP cu funcție mare! În timpul discuțiilor purtate s-a luat hotărârea ca Ciucă Marian, Stănăgoi Sergiu și Drîmboi Constantin să semneze declarații care vor veni gata întocmite în care să menționeze faptul că autodenunțurile făcute împotriva celor doi judecători mai sus menționați s-au făcut la presiunea subcomisarului Cîrțînă Gicu și a comisarului DNA Craiova, Andrei Gheorghe. 
 
Se încearcă în acest fel ca dosarul celor 2 judecători să fie repus pe rol pe motiv că cei doi ofițeri s-au folosit de o acțiune de provocare. Urmează ca în perioada apropiată să apară în presa centrală și locală articole defăimătoare la adresa celor 2 ofițeri, dar și a procurorului șef DNA Craiova, Cristina Scarlat, spunându-se că aceștia au creat o provocare dorind să se răzbune pe cei 2 judecători pe motiv că o rudă apropiată, un vecin sau un prieten al acestora au pierdut un proces instrumentat de unul din cei doi judecători. Pentru a confirma cele spuse de persoanele private de libertate Ciucă Marian, Stănăgoi Sergiu și Drîmboi Constantin, au fost deja cooptate 2 cadre din Penitenciarul Craiova, care vor da declarații solicitând protecția martorilor. Unul din aceste cadre este agentul principal Popa Bogdan George din cadrul BPCT Craiova care menține legătura cu persoanele private de libertate Stănăgoi Sergiu și Drîmboi Constantin pe telefonul său mobil încă din luna noiembrie 2010. Reamintim faptul că tatăl fostului judecător Bogdan Diaconescu este fost prefect de Olt din partea partidului PSD, avocatul său este fostul Ministru de Interne din partea PSD Doru Viorel Ursu, iar Casa de Avocatură Iorgovan aparține tot unui fost deputat PSD. Se încearcă ca până în septembrie 2011, foștii judecători Diaconescu Bogdan și Laurențiu Anghel să câștige procesul pe motiv că s-a făcut o provocare la adresa lor și să fie repuși pe funcții. Menționăm faptul că, atât cei doi judecatori, cât şi avocaţii sunt judecaţi în prezent în stare de libertate, mai mult, avocaţii au obținut procuri prin care s-au întors deja în activitate.
 
Lucrători din cadrul ANP și DNA București, dar și persoane ”suspuse”, doresc să dea o lecție foarte dură subcomisarului Cîrțînă Gicu (punandu-i-se in autoturismul personal droguri sau bani marcati), comisarului DNA Andrei Gheorghe și procurorului șef DNA Craiova, Cristina Scarlat. Încercând să determinăm motivele pentru care agentul șef principal Popa Bogdan George a fost angrenat în această acţiune, s-a constatat faptul că acesta are datorii mari de bani deoarece în cursul anilor 2009-2010 şi-a achiziţionat un autoturism în valoare de 22000 de euro şi o vilă “la roşu” la periferia oraşului Craiova, în valoare de 90000 de euro. Acesta se întâlneşte foarte des cu fostul şef SIPA pe regiunea Oltenia, colonelul Manolescu Laurenţiu, tatăl subcomisarului Laura Moraru care este ofiţer specialist în cadrul BPCT în Penitenciarul Craiova. Fostul colonel Manolescu Laurenţiu este un apropiat al lumii interlope din Craiova şi a fost directorul firmei de pază Gepeto SRL, care aparţine interlopului craiovean Cimino. In cursul anilor 2009-2010, subcomisarul Laura Moraru avea legături cu membrii lumii interlope din afara şi din interiorul Penitenciarului şi încerca să favorizeze regimul de detenţie pentru apropiaţii acestuia. La nivelul oraşului Craiova se discută faptul că ofiterii DNA si BPCT au distrus blaturile care se puteau face la Penitenciarul Craiova în legătură cu scoaterea la muncă, cazarea pe secţia de infirmerie, întreruperile de pedeapsă pe caz medical, introducerea de obiecte interzise în Penitenciar sau alte combinaţii care se puteau face în schimbul unor sume de bani. În rândul cadrelor PMS Craiova se cunoaşte faptul că între agentul șef principal Popa Bogdan George şi subcomisarul Laura Moraru există o relaţie de prietenie.
 
Soţul subcomisarului Laura Moraru, Claudiu Moraru, este un fost avocat al Baroului Dolj şi apropiat al lumii interlope craiovene. În prezent este executor judecătoresc şi se ocupă de executarea silită a proprietăţilor câştigate de lumea interlopă craioveană în urma activităţilor de cămătărie.
 
Acestea fiind spuse, le dorim baietilor de la DNA: SPOR LA TREABA! Dejucati planurile infractorilor si nu va temeti, daca UN SINGUR JURNALIST (bine informat!) VA ESTE ALATURI, nu mai conteaza cine, cum si de ce va denigreaza la ANTENA 3. Si un sfat sincer pentru Seful CSAT – si Sef al Statului (n-are legatura cu subiectul de aici, dar e la fel de grav): lasati-va sanatatea pe mana medicului dvs personal – ca e un bun profesionist! – si nu mai permiteti unui oarecare IGNATENCO sa se apropie de dvs., chiar daca motiveaza ca va „apara energetic”. Nu va apara, ci va ucide lent, actionand asupra glandei pineale. Nu e gluma si personal va spun aceste lucruri pentru ca imi doresc un presedinte sanatos. Si VIU!!! 
 
 
Autor: Simona Ela FICA

Monitorizare încălcări embargouri ale ONU!

17 februarie 2012 5 comentarii

Monitorizarea facuta de catre Exploziv-News pe mediile tinta din SIE, SRI si DGIA care au incalcat, prin trafic ilegal cu tehnica de lupta, embargouri ale ONU! (Episodul I) 

Traficul cu arme, ACOPERIT de “traficul cu tigari”. „Tigareta 2” a fost in sine, o banala livrare de armament, dintr-un lung sir de astfel de operatiuni executate de serviciile speciale romanesti. Cum utilizatorul final al armelor era o entitate non-statala care era sub embargou si transportul a cazut in mainile autoritatilor africane, serviciile, armata, politia, justitia din Romania s-au pus pe facaturi. Gogoasa data presei credule si nespecializate in investigare si investigatii militare din Romania de catre traficantii din SRI, SIE si DGIA: La data de 16 aprilie 1998, pe Aeroportul Otopeni a aterizat un avion IL-76 gol, care a fost incarcat cu arme pe platforma militara si si-a continuat drumul. Armele apartineau Romtehnica, intermediar fiind lt.col. (r) israelian Shimon Naor.

Avionul era operat de compania bulgareasca Air Sofia, condusa de spionul SIE Rumen Draganov, coordonat direct de catre gen. Ioan Talpes, amabasadorul Romaniei la Sofia (si fost director al SIE). De altfel, Air Sofia n-a transportat niciodata tigari, in schimb, in 1997, avioane australiene de lupta interceptasera o aeronava AN-124, operata de compania bulgara care survola apele teritoriale ale Australiei, avand ca aeroport de destinatie Jackson din Port Moresby, capitala statului Papua Noua Guinee, tara supusa embargoului ONU. Prin aeroporturile din Port Moresby Wewack, compania Air Sofia derula un adevarat pod aerian, utilizand atat AN-12, cat si IL-76 si AN-124, de inchirierea carora se ocupa nimeni altul decat Viktor Bout. Unul dintre facsimilele intrate in posesia noastra, datat 24 februarie 1997, demonstra livrarea unei incarcaturi cargo de 100 tone de arme, destinata mercenarilor colonelului Tim Spicer care luptau in Papua-Noua Guinee. La o saptamåna dupa decolarea avionului Il-76 de la Otopeni, a avut loc inscenarea “flagrantului” pus la cale de SRI, ramas in anale sub numele Tigareta 2, in care marfa sechestrata de UM 0215 la Eforie a fost scoasa din depozitul D.G.V. si plasata intr-un depozit de la Buftea, ca sa creeze aparenta infractiunii de contrabanda cu tigari. (NOTA REDACTIEI: Elementul cheie al inscenarii operatiunii „Tigareta 2”, care s-a dorit a fi trecut sub tacere, s-a consumat pe 14 martie 1998 cind maiorul David de la UM 0215 (“Doi s-un sfert”, actuala DGIPI) Constanta retinea la Eforie doua TIR-uri cu tigari, sosite pe mare la Agigea si le preda sigilate Directiei Generale a Vamilor. Importatorul marfii era firma acoperita “Business Woman” a Brigazii Antiterorism a SRI. Proprietarul in acte al firmei era sirian Jamal Al Atm, avindu-l ca partener pe gl.mr. (r) MApN Gheorghe Florica, fost sef al Garzii Financiare . Administratorul firmei si creierul contrabandei cu tigari era colonelul activ al SRI George Dumitrescu (legitimat cu B.I. seria DM nr. 365850) , care-l avea in legatura pe informatorul Al-Atm). Desi SRI a indus ideea ca s-a realizat un flagrant minutios organizat (fostul sef al SRI, Costin Georgescu, afirmind ca, inca din 23.03.1998 , monitoriza pas cu pas, pe toti cei implicati), nici dupa o saptamana de la decolarea avionului DGV nu a reusit recuperarea decat a 2.250 de baxuri de tigari (din 3.000, cat incap in avion si cat au masluit ei in acte) ca sa le incarce in TIR-urile care carasera arme pe 16.04.1998 la Aeroportul Otopeni. „Flagrantul” – de altfel, care nu intra in atributiile SRI – a reprezentat o scuza pentru a acoperi faptul ca era vorba de altceva decat tigari, dar si capacul pus peste operatiunea imediata, stiut fiind ca avionul IL-76 a decolat plin de pe Otopeni Militar. Motiv pentru care EX-presedintele Emil Constantinescu a si dedicat o sedinta a CSAT cazului Tigareta 2, la care i-a convocat pe premierul de atunci, Radu Vasile, Victor Babiuc, ministrul Apararii, Valeriu Stoica, ministrul Justitiei, Dorin Marian, consilier prezidential pentru Aparare, Siguranta Nationala si Ordine Publica, Gavril Dejeu, ministrul de Interne, gen Degeratu, seful Statului Major General al Armatei, Costin Gerogescu, directorul SRI, Alexandru Tanasescu, adjunctul sefului SIE, Elena Zamfirescu, secretar de stat in MAE, col Adam Badea, secretarul CSAT. Potrivit informatiilor furnizate de Nini Sapunaru, ex-director al D.G.Vamiilor, timbrele aplicate pe pachetele de tigari ar fi fost false, codul de pe aceste timbre, 0016GR, apartinind societatii Bussines Woman. Asta cu toate ca adjunctul IGP, gen.bg. Matei, desemnat sa sprijine ancheta, a informat despre rezultatele expertizei solicitate si transmise IGP prin adresa nr. 38336/1998 de catre Camera de Comert si Industrii a Romaniei. Din continutul careia reiesea faptul din ca timbrele de pe pachetele de tigari din cele 2.250 de baxuri considerate ca facand obiectul transportului cu aeronava IL-76, din data de 16.04.1998, erau perfect legale, aveau numarul de inmatriculare J/40/1473 si codul SIRUES 403011971 si au fost comandate la Imprimeria Nationala pe 03.09.1996. El mai mentiona ca aceleasi timbre figurau, o parte (870.000 bucati) ca fiind distruse inca din 1997 de catre sectiunea economica a Ambasadei Romaniei de la Atena (SIE ), o alta parte ca fiind confiscate inca din luna februarie 1998 la Eforie, adica anterior datei de 16.04.1998. Asadar, agenti acoperiti, participanti la traficul cu arme al serviciilor de informatii trebuiau protejati, „Tigareta 2” a fost in sine, o banala livrare de armament, dintr-un lung sir de astfel de operatiuni executate de serviciile speciale romanesti. Cum utilizatorul final al armelor era o entitate non-statala care era sub embargou si transportul a cazut in mainile autoritatilor africane, serviciile, armata, politia, justitia din Romania s-au pus pe facaturi. Codul Vamal si Normele sale de aplicare aprobate prin HG. 626 / 1997, in ceea ce-l priveste pe proprietarul marfii transfera responsabilitatile ocazionate de formalitatile vamale delegatului sau in materie de deservire handling, atunci cind o aeronava efectueaza zboruri comerciale. Si nu aeroportului sau bazei aeriene. Firma de handling responsabila pentru aeronava IL-76 a fost LAR/RAS-patron Dorin Ivascu, (si el ofiter SIE, proprietar al aerodromului privat Tuzla), responsabila pentru incarcarea tuturor avioanelor cu arme la platforma militara a aeroportului Otopeni. Ivascu colabora in baza militara Otopeni cu locotenent-colonelul inginer Cristian Slobozeanu, specialitatea armament, absolvent al Academiei Tehnice Militare, prezent si el la toate transporturile speciale de marfa, avand atributiuni precise in aceste situatii. De la declansarea anchetei organului de cercetare penala si pana la inceperea cercetarii judecatoresti (luna august 1998), au trecut mai putin de patru luni de zile, timp suficient pentru ofiterul Cristian Slobozeanu sa fie trecut in rezerva si scos din tara, „emigrind” in SUA . Firma Ras/Lar a indeplinit partial formalitatile de trecere a frontierei ( pentru echipaj, nu si pentru marfa ) ceea ce indica faptul ca avionul a sosit gol. Altfel, atit HG. 626 / 1997 cit si Regulamentul comun al Reg. Vamale si P.C.T.F. obliga ca dupa scurgerea celor 3 ore de la aterizare, seful Politiei de Frontiera sa cheme directorul firmei RAS/LAR la avion pentru control. Si sa ceara telefonic la briefing/Romatsa si la Turnul de Control / Romatsa sa nu permita depunerea unui nou plan de zbor si nici sa permita pornirea motoarelor pentru decolare. Asadar, daca n-ar fi fost incarcate arme si erau descarcate tigari pe Otopeni, cel care trebuia anchetat era Dorin Ivascu. Dar n-a fost asa.

 
 
Ancheta Tigareta 2, pas cu pas
 
 
Cronologic, scandalul  “TIGARETA 2” a fost declansat de serviciile de informatii in mass-media, miercuri, 23 aprilie 1998, cand doua gazete centrale reproduceau un fax “anonim” in care se vorbea despre faptul ca in seara zilei de 16 aprilie 1998, dintr-un avion IL-76 au fost descarcate 3.000 de baxuri de tigari de contrabanda.  A doua zi, joi, 24 aprilie 1998, generalul Bucse Gheorghe s-a prezentat la Baza Aeriana pentru a discuta cu comandantul acesteia, comandor Suciu Ioan, care a fost destituit pe loc si pus la dispozitia Statului Major al Aviatiei si Apararii Antiaeriene, decizia fiind motivata in scris de faptul ca, dupa aprobarea data aeronavei ucrainene IL-76 de a stationa pe breteaua de legatura spre platforma bazei militare, nu a informat despre aceasta esaloanele superioare. Colonelul procuror Arthur Dumitrescu a declarat presei ca, tot pe 24 aprilie, in jurul orei 16.30, i-a sosit, de la Directia Cercetari Penale a IGP, un dosar in care se arata ca s-a dispus inceperea urmaririi penale impotriva lui Dumitru Popescu director al Quick AeroService SRL, care era deja retinut de politisti. Impreuna cu acesta mai fusese retinut si Gabriel Negoescu. Procurorul militar a recunoscut ca in dosar, nu era conturata cu exactitate ilegalitatea transportului, in care au fost implicati Popescu si Negoescu. Ulterior, col. Dumitrescu a explicat ca dosarul pe care n-a specifcat de unde l-a primit, avea doar cateva pagini, in care era schitate vag indicii referitoare la o actiune de contrabanda, insa continea numele si locul de munca al celor care trebuiau cercetati si declarati vinovati. Nu e lipsit de importanta faptul ca procurorul Arthur Dumitrescu, var cu col. SRI  George Dumitrescu ( neanchetat vreodat in acest caz ),  a fost cel ce i-a cercetat si maltratat pe cei ce manifestasera împotriva regimului comunist la Brasov, la 15 noiembrie 1987. Ca recompensa pentru facatura de ancheta Tigareta 2, la care a participat, procurorul col. Arthur Dumitrescu a primit pe 2 oct.1998 vila din intrarea Moneasa nr. 9 sectorul 1, Bucuresti, compusa din etaj ( 6 camere, 2 WC-uri), parter ( cu alte 3 camere, bucatarie, holuri ), pivnita, boxe si garaj, precum si terenul aferent cladirii. Care apartinuse magistratului Dimiu si a fost nationalizata in baza decretului 92/1950, desi magistratii erau exceptati. Mostenitorii de drept ( Dimiu Constantin Sergiu, Dimiu Dana si Dimiu Irina ) au urmat calea legala a restituirii, judecindu-se imediat dupa revolutie cu Consiliul General al Municipiului Bucuresti.Pe 01.07. 1998, din dispozitia primarului Viorel Lis,  directoarea SC Herastrau Nord ( fostul Icral ), Iulia Asaul si sefa biroului locativ le aduc la cunostinta proprietarilor ca institutia a repartizat vila col. Arthur Ricardo Dumitrescu si ca vila a fost vinduta de Dafi chiriasului pe 26 milioane de lei cash, desi stia si Dafi si Arthur Dumitrescu ca pe rolul instantei exista un proces si totul era ilegal. Vineri, 25 aprilie 1998, comandorului Suciu i s-a ordonat sa se prezinte la Parchetul Militar. Sambata, 26 aprilie 1998, comandorul Suciu, imediat ce a ajuns la audieri, fara avocat, a fost arestat. Diversiunea Trutulescu In tot acest timp avea loc o febrila actiune de stergere a urmelor transportului special. Astfel, gen. bg. magistrat Ion Lucescu ( fostul avocat din oficiu al cuplului Ceausescu de la Titgoviste-1989 ) ajutat de o armata de securisti de la DIA si SIE, conducea o asa-zisa ancheta administrativa la baza militara aeriana Otopeni. Pentru a abate atentia si a lucra nestingherite, serviciile, s-au hotarat sa dea o nota de suspans, prin “organizarea” disparitiei misterioase a colonelului Trutulescu. Persoana aleasa pentru acest “rol” intrunea toate conditiile pentru a da credibilitate inscenarii, intrucat era pregatita pentru misiuni de cercetare-diversiune.De altfel, Gheorghe Trutulescu avea, in decembrie 1989, gradul maior si indeplinea functia de sef de Stat Major la UM 01171 Buzau (Batalionul 404 din cadrul Directiei de Informatii a Armatei apartinand de celebrele „Trupe de cercetare-diversiune prin parasutare in spatele frontului inamic”), fiind angrenat in fata sediului MApN,  intr-un schimb de focuri cu soldatii din Regimentul de Garda, care asigurau paza Ministerului si care fusesera instiintati ca vor fi atacati de teroristi. Urmarea: patru morti si sapte raniti din randul subordonatilor lui Trutulescu. Dupa arestarea lui Suciu de sambata, 26 aprilie 1998, s-a anuntat si destituirea colonelului Gheorghe Trutulescu din functia de loctiitor al comandantului Sectiunii Asigurare Transport din cadrul SPP. S-a mai amintit ca Trutulescu trebuia sa se prezinte, de fapt, joi, 23.04.1998, la orele 13.00, la procurorul militar Arthur Dumitrescu, pentru declaratii. Cum ofiterul SPP nu s-a aratat la fata nici vineri, a fost dat in urmarire generala. In urma unor informatii conform carora Trutulescu s-ar afla la Predeal sau Brasov, conducerea IPJ Brasov a mobilizat 50 de politisti, care au scotocit, tot weekendul, hotelurile si vilele din Predeal si Brasov, politistii fiind inarmati cu fotografii facute cu Trutulescu cand avea 24 ani. Intr-o garsoniera din Arad, unde se presupune ca Trutulescu a stat o perioada dupa izbucnirea scandalului „Tigareta 2”, politistii aradeni “au gasit”, miercuri, 29.04.1998, o caseta video, o geanta diplomat, un pistol SMITH&WESSON, model 4006, seria TFD 0462, Laser Devices, un numar de 198 de cartuse Reminghton de calibrul 40 si o uniforma cu insemnele SPP. Un costum de haine civile si o uniforma SPP, descoperite in garsoniera din Arad, apartineau colonelului Trutulescu. In paralel, agentia de presa Universul, infiintata cu acest prilej de catre omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu si pusa sub coordonarea generalului (r.) Dan Gheorghe (fost sef al Bg. Antitero/SRI), arunca pe piata o noua bomba legata de colonelul Gheorghe Trutulescu. Reporterul special Mihai Ghezea (absolvent cu diploma al scolii de ofiteri de securitate de la Baneasa, promotia 1984), membru in conducerea IBSSA-Romania ( Asociatia Internationala de Escorta si Servicii de Securitate ) s-a aflat alaturi de ofiterul SPP din momentul in care acesta a „disparut” si pana cand garsoniera din Arad a fost luata cu asalt de politisti.Prima pagina a ziarelor a prezentat „senzationalul” film al drumului colonelului Trutulescu alaturi de Mihai Ghezea, de la Bucuresti la Arad, asa cum a fost el fabricat de serviciile de informatii romanesti. Col. Trutulescu Gheorghe a fost retinut, in data de 3 mai 1998, cand, in jurul orelor 12.30 – 13.00, seful IPJ Arad a fost informat telefonic de catre o persoana anonima ca, intr-un apartament din cartierul aradean Aurel Vlaicu, se afla colonelul SPP Gheorghe Trutulescu. Interesant e ca in perioada in care a incercat sa scapa de autoritati, Trutulescu era ghidat prin dispozitii telefonice de la Nicolae Tibichi, ofiter de informatii in cadrul SPP si de la Mugurel Parvulescu, ofiter superior in Directia Informatii Militare. Folkloristii serviciilor i-au mai dat o mana de ajutor colonelului Trutulescu, construindu-i o intreaga activitate infractionala anterioara, care era incompatibila cu statutul de ofiter al armatei romane si care, in mod normal, nu ar fi trecut neobservata de organul contrainformativ. Jamal Al Atm scos din tara de serviciile romanesti dupa patent Omar Hayssam Tot joi, 30.04.1998, directorul SPP, Nicu Anghel, si-a dat demisia.Comisia de Aparare a Senatului a decis sa faca propria ancheta in acest caz. In cursul zilei de sambata, 02.05.1998, Parchetul de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti a emis patru noi mandate de arestare in afacerea „Tigareta 2”, pe numele unor persoane considerate ca avand „un rol decisiv in organizarea transporturilor si desfacerea tigarilor pe teritoriul Romaniei”, se arata intr-un comunicat remis presei de Parchetul Militar si de Inspectoratul General al Politiei. Cei patru dati in urmarire internationala erau Jamal Al Atm, nascut in 1968, in Siria, cu resedinta in Bucuresti, Hitam Silim, nascut in Irak, cu resedinta tot in Bucuresti, Gheorghe Florica, fost comisar sef al Garzii Financiare, si Marian Chiata, patronul discotecii „Black&White”. Jamal Al Atm, considerat cap al retelei de traficanti cu tigari, a fost scos din tara de catre autoritati inainte ca ancheta sa inceapa, aidoma lui Omar Hayssam. Ultima data cand a fost vazut in Bucuresti, in dimineata de 23.04.1998, Jamal se plimba cu o masina sport marca Mitshubishi, in zona Aviatorilor. A doua zi, 24.04.1998, Jamal a parasit Romania, imbarcandu-se, fara nici o problema, impreuna cu Hitam Silim, Omar Nassr si Fadhel Mohamed, la bordul cursei de Istanbul ROT-15 Tarom, pe sub nasul Politiei de Frontiera de la Otopeni. De la Istanbul, Jamal a ajuns in aceeasi zi in Grecia. Nici macar cand justitia elena a informat autoritatile romane ca il detinea in arest pe Jamal pentru alte fapte, nu s-a invrednicit nimeni sa ceara extradarea sa sau o comisie rogatorie ca sa-l audieze. Protectia lui Jamal functiona inca din 1994 si consta in complicitatea asigurata de persoane influente precum fostul director general al Vamilor – col. Mihai Panzariu, consilierul prezidential – amiral Cico Dumitrescu, fostul ministru de Interne – Doru Ioan Taracila, fostul comisar sef al Garzii Financiare – Gica Danila, generalul SRI – Dumitru Badescu (seful diviziunii C – Contrainformatii Economice) si multi altii. Acest ajutor i-a permis lui Jamal sa preia, intre 1995 – 1997, de la firma PAPASTRATOS din Grecia, cele mai multe tigari de contrabanda existente pe piata din Romania. Jamal Al Atm si-a realizat controlul asupra activitatii de contrabanda prin folosirea de documente vamale false la punctele de vamuire Portul Nou si Portul Vechi Constanta, Zona Libera Agigea si Aeroportul Otopeni ( AIBO ). Numai ca incepand cu vara lui 1997, Jamal a fost avertizat de Dumitrescu de la SRI sa nu mai opereze cu tigari pe AIBO, desi avea o conventie cu aeroportul care expira la sfarsitul lunii decembrie. Motivul a fost suspiciunea manifestata de Valentin Vasilescu, pe atunci seful serviciului Trafic Sol AIBO, cu privire la operarea unor zboruri anterioare ale companiei Acvila Air, efectuate de o aeronava IL-18 inmatriculata in Republica Moldova. Maiorul Teodorescu Ion de la Inspectoratul Politiei Transporturi a primit documentele de la Vasilescu si a constatat cu surprindere ca firma Business Woman nu figura ca solicitase acordarea licentei de import valabila pe anul 1997, astfel incat sa poata derula operatiuni comerciale legale cu tigari. Pentru ca, in 1996, cand societatea a solicitat acordarea unei noi licente, George Dumitrescu a facut mentiunea ca utilizeaza pana la epuizare timbrele (model abrogat prin ordin al MF, la sfarsitul lui 1996) ramase nefolosite in anul precedent, lucru permis de legislatia de atunci. Din acel moment, firma nu a mai facut demersuri pentru o noua licenta si, prin urmare, nu putea importa, nici in 1997, nici in 1998, tigari in Romania. Pentru a efectua importul de tigari, o firma care detine licenta valabila pe acel an solicita autorizarea fiecarui import. Potrivit legii, firma care doreste sa importe este obligata sa prezinte Ministerului Finantelor contractul incheiat direct intre importator si producatorul extern, documentele legale de constituire a societatii, cazierele judiciare ale administratorilor si directorilor executivi, scrisoare de bonitate bancara, declaratie referitoare la sediu, filiale, sucursale. Sunt mentionate data si ora, punctul vamal de intrare in tara a tigarilor, mijlocul de transport etc. Abia dupa obtinerea autorizarii din partea Directiei Taxe, Accize din Ministerul Finantelor, o copie a acesteia mergea la Imprimeria Nationala pentru a fi tiparite marcajele tigarilor, o alta copie mergea la Nini Sapunaru, la Directia Generala a Vamilor. Tot pe 2 mai este arestat si Stefan Andreias, proprietarul unui depozit aflat la Mogosoaia. Comandantul adjunct al Aeroportului Otopeni, Valentin Vasilescu, a fost arestat pe 6 mai 1998 in jurul orelor 19.00. la intrarea in serviciu, intr-o zona restrictionata a aeroportului. Apoi, Vasilescu a fost dus la Parchetul Militar si anchetat pana dupa miezul noptii, fara sa i se dea posibilitatea de a-si cauta un avocat. Dupa o regie exersata din timp, in biroul procurorului Artur Dumitrescu astepta de cateva ore o tanara avocata despre care s-a aflat ulterior ca este stagiara (ceea ce contravenea regulilor) si ce fusese adusa anume ca sa-l asiste din oficiu. La final, procurorul militar a scos din sertar mandatul de arestare, care fusese completat inainte de a se deplasa in aeroport, punandu-l in aplicare. Solutia de a cupla in mod artificial transportul special cu arme din 16/17.04.1998, efectuat de avionul ucrainean IL-76, la contrabanda de tigari pe banda rulanta a retelei lui Jamal Al Atm, care opera sub protectia institutiilor statului, incepea sa devina o fictiune a serviciilor de informatii care baga oameni nevinovati in puscarie. Avem de-a face cu o grupare de contrabandisti de tigati veritabili coordonati de SRI, din care facea parte Jamal Al Atm, Hitam Silim , Chanin Nizar, Marian Cheata ( a carui circiuma Black & White fiinta pe terenul lui Dinu Patriciu ), gl. mr. Gheorghe Florica, Gabriel Negoescu, Zenobie Aldulescu si altii, cu ramificatii in Politia Romana prin presedintele clubului Dinamo, col. Gheorghe Buduru si in conducerea politica a PSD si PNL si cu o alta retea distincta de traficanti de arme condusa de Shimon Naor, ca ofiter al serviciului de informatii militar israelian , ai caror membrii au ramas intangibili pentru ca erau generali si conduceau Directia de Inzestrare a Armatei ( care subordona Romtehnica, Arsenalul Armatei si alte capacitati de productie militara ), Statul Major General si PD-ului care detinea portofoliul Apararii. Lucratura a fost simpla, pentru a inlocui pe toti membrii retelei de contrabanda cu arme, au fost bagati la gramada, peste contrabandistii de tigari, toti responsabilii militari si civili care au fost de serviciu la acea data : cmdr. Suciu Ioan -comandantul Bazei 90 Aviatie-Otopeni, Valentin Vasilescu-comandantul adjunct al AIBO, Cristian Sorin Rosca-inspector survoluri din Autoritatea Aeriana Civila Romana si brokerul de aviatie Dumitru Popescu-fost angajat al AACR, tura operativa de la SPP : colonelul Gheorghe Trutulescu, capitanul Catalin Tanase, plutonierul major Constantin Minea ( sofer ), plutonierii MApN Silviu Eftimie si Lazar Constantin, precum si soferul civil Stelian Gheorghe. Facatura de Rechizitoriu al Parchetului Militar Povestea inventanta de procurorii militari, a fost aceea ca cetateanul strain Jamal al Atm, impreuna cu alti arabi, care n-au fost identificati, si-au propus sa aduca din Grecia o cantitate mare de tigari (3.000 de baxuri) prin eludarea taxelor vamale . Rolul cetatenilor arabi era sa se ocupe de procurarea si plata contravalorii tigarilor din Grecia, iar un anume Negoescu Gabriel, cetatean roman, sa se ocupe de obtinerea mijloacelor de transport din Grecia in Romania, de gasirea spatiilor de depozitare, precum si a fortei de munca si a mijloacelor de transport de la vama la locul de depozitare. Negoescu, care nu putea sa comande un avion, a apelat la colonelul SPP Gheorghe Trutulescu. Acesta l-ar fi pus in legatura cu comandorul Ioan Suciu, comandantul Aeroportului Militar Otopeni, cel care garanta deplasarea avionului dupa aterizarea de pe Aeroportul Civil Otopeni pe cel Militar, aflat la comanda sa si unde existau conditii de „secretizare” a operatiunii. La randul sau, Suciu le-a facut cunostinta lui Negoescu si lui Trutulescu cu brokerul de aviatie Dumitru Popescu, directorul firmei Quick Aerosevice S.R.L., specializata in inchirieri de avioane pentru Romtehnica, al carui patron era traficantul de arme Shimon Naor. Ca sa impiedice anuntarea organelor vamale si a Politiei de Frontiera, Popescu si Suciu au luat legatura cu Valentin Vasilescu, adjunctul comandantului Aeroportului International Bucuresti Otopeni si cu Sorin Cristian Rosca, inspector la Autoritatea Aeronautica Civila. Contrar prevederilor legale, spun procurorii, Rosca si Vasilescu au acceptat sa aprobe aterizarea avionului si dirijarea lui catre baza militara ( desi in realitate, avionul fusese autorizat si monitorizat in prealabil de catre MApN, prin generalul Bucse ). Intre timp, Negoescu l-a cunoscut si pe Stefan Andreias, care detinea un spatiu de depozitare in incinta grupului de santiere Buciumeni, din orasul Buftea. Andreias a acceptat sa puna la dispozitie pentru depozitarea tigarilor spatiul sau, incepand cu data de 14.04.1998. Potrivit altei intelegeri, Rozalia Ionescu, proprietara unei firme importatoare de tigari, i-a dat un set de facturi semnate si stampilate in alb tot lui Negoescu, pentru a le folosi cu ocazia acelui transport. Pentru a evita riscul depistarii TIR-urilor cu tigari de catre organele in drept, col. Trutulescu i-a contactat pe subordonatii sai din tura operativa de serviciu, capitanul SPP Catalin Tanase, plutonierul major Constantin Minea ( soferul sau ), dar si pe subofiterii MApN Silviu Eftimie si Lazar Constantin  (experti in parasutare containere munitie la Batalionul 404 Buzau), acestia participand la „actiune” cu masina de serviciu, marca Dacia 1300, nr. B-11-XUA, dotata cu girofar. Echipa SPP a preluat de la podul Otopeni trei TIR-uri cu remorca (considerate goale) si o autodubita, condusa de Stelian Gheorghe, in care se aflau 15 incarcatori-descarcatori si s-au deplasat la Aeroportul Otopeni. Dupa aterizare si parcare, la avion s-a prezentat Gheorghe Trutulescu care, echipat in tinuta militara de instructie si inarmat, a organizat operatiunea de manipulare a marfii. In acest timp, Dumitru Popescu a achitat taxele de aterizare si stationare ale avionului la Aeroportul Civil. Procurorii mai spun ca, dupa ce au fost incarcate TIR-urile, ele au iesit din baza militara, de unde ar fi ajuns la depozitul din orasul Buftea. Anchetatorii au retinut ca fapta inculpatilor Ioan Suciu, Gheorghe Trutulescu, Gabriel Negoescu, Dumitru Popescu, Valentin Vasilescu, Sorin Cristian Rosca, Marian Chiata, Zenobie Aldulescu, Bogdan Aldulescu, Chanin Nizar, Jamal Al Atm si Hitam Silim de a se organiza, cu atribuirea unor sarcini concrete, in scopul achizitionarii din Grecia a unei mari cantitati de tigari si introducerea acestora in tara, in conditii ilegale, constituia infractiune de asociere in vederea savarsirii contrabandei cu tigari. Comandorul Ioan Suciu, colonelul Gheorghe Trutulescu si civilii Gabriel Negoescu si Dumitru Popescu au fost acuzati de contrabanda, deoarece au introdus in tara cantitati mari de tigari, pe baza unei rezolutii infractionale, prin alte locuri decat cele constituite ca puncte vamale, inarmati si constituiti in banda. Capitanul SPP Catalin Tanase, plutonier major SPP Constantin Minea, Valentin Vasilescu, Sorin Cristian Rosca si Hitam Silim ar fi ajutat la aducerea in tara a baxurilor cu tigari si la incercarea de valorificare a acestora, in conditii ilicite, in noaptea de 16 spre 17 aprilie 1998, deci erau complici la infractiunea de contrabanda. Intr-o rezolutie din 2009, DIICOT ii contrazicea pe procurorii militari afirmind despre avionul din Tigareta 2 : „din documentele existente nu se poate stabili au fost incarcate sau descarcate bunuri si daca acestea au fost supuse prevederilor legale”. Afirmatie partial falsa totusi. Pentru ca in planul de zbor depus pentru a putea decola de la Otopeni in data de 17.04.1998, comandantul avionului IL-76 a declarat ca avionul a fost incarcat cu marfa pe timpul stationarii pe platforma din Baza Militara. In acest plan de zbor pentru cursa SFB 1653, in caseta corespunzatoare tipului zborului apare litera N, care codifica o cursa comerciala ocazionala, deci cu marfa la bord. Naura marfii dind si caracterul special al zborului, fapt confirmat de numarul de programare militara acordat de MApN.Daca avionul era gol la decolare, in acea caseta ar fi trebuit sa se gaseasca litera G-codificarea pentru sintagma General Aviation. Comandantul aeronavei IL-76 nu avea nici un interes sa declare ca executa un zbor comercial in locul unuia cu aeronava goala, deoarece diferenta de masa utila transportata pe km, era taxata suplimentar de organele de dirijare a traficului aerian Romatsa si compania i-ar fi imputat aceasta eroare de peste 1.000 USD. Potrivit documentelor, pilotul comandant a achitat integral taxele de dirijare corespunzatoare unei aeronave incarcate. Ori presupunind ca la sosire, la bord ar fi fost tigari, timpul ramas pentru descarcare ( intre 01.30. ora cind a fost deschisa trapa avionului si 05.30. ora cind camioanele au plecat de pe platforma) nu mai lasa loc de incarcarea avionului. Cronometrat, un astfel de avion se descarca de peste 40 tone de marfa in conditii de iluminare slaba in peste 3 ore. Ca avionul IL-76 a decolat incarcat la maxim de la Otopeni o demonstreaza si analiza aerodinamica a decolarii din data de 17.04.1998. Din copia inregistrarii magnetice a convorbirilor radio intre echipajele aeronavelor si turnul de control Otopeni ( frecventa 120.9 MHz ) din data de 17 aprilie 1998 orele 03.33 si 03.34 U.T.C ( universal time coordineted = ora locala – 3 ore ) existenta la dosarul cauzei, reiese faptul ca pilotul comandant al aeronavei IL –76 a optat pentru alinierea la capatul pistei 08R, refuzind sa se alinieze in vederea decolarii direct dupa iesirea de pe calea de rulaj HOTEL. Procedura de aliniere direct de la HOTEL nu era interzisa, mai mult, avioanele Bazei Aeriene de Transport MapN utilizeaza cu exclusivitate aceasta procedura. Din aceeasi copie a inregistrarii magnetice, ( 17 aprilie 1998 ) la ora 03.36 U.T.C. rezulta ca vintul batea din directia 080 ( adica perfect din fata ) cu 6 m/s. Acest fapt avea drept consecinta micsorarea lungimii rulajului pe sol cu 50 – 100 m, datorita desprinderii de pista la o viteza ( fata de sol ) mai mica decit cea indicata ( fata de fileurile de aer ) si recomandata in manualul de tehnica pilotajului, la capitolul decolarea fara vint. Aeroportul International Bucuresti Otopeni dispune de doua piste paralele orientate pe azimut 080 grade – 260 grade. Pentru identificare, pista 08 R ( right = dreapta ) – 26L ( left = stinga ) se gaseste la sud de pista 08L – 26R. La acel moment, pista 08L – 26R era inchisa traficului. Pista in serviciu are o lungime de 3500 m . Din dreptul caii de rulaj HOTEL, ramin disponibili 2750 – 2800 m din pista. Din copia inregistrarii magnetice, se poate constata ca din momentul in care pilotul a cerut turnului de control rulajul si pana in momentul in care avionul a fost aliniat pe pista pentru decolare,au trecut 3 minute, adica 180 de secunde. Distanta parcursa in intervalul de timp de mai sus nu a depasit 900 m. Pilotul avionului IL –76 se gasea in intirziere ( 35 de minute ), fata de ora de decolare solicitata in planul de zbor si ar fi avut un motiv in plus sa grabeasca decolarea ,daca avionul ar fi fost gol. Daca ar fi decolat din dreptul caii de rulaj HOTEL, un incident la bordul aeronavei IL-76,( o pasare aspirata de motoare,incendiu etc ), aparut in ultima parte a rulajului la decolare,nu ar fi permis oprirea avionului incarcat, in limitele pistei de decolare, datorita inertiei initiale, imprimate masei utile transportate. In ziua de 17 aprilie 1998, aeronava IL –76, s-a desprins cu circa 300 –500 m dupa intersectia pistei cu calea de rulaj ECHO, adica dupa un rulaj pe sol de aproximativ 2.700-3.000 m, care corespunde conform caracteristicilor tehnice, unei incarcaturi utile la bord apropiate de cea maxima. Ratiunea arestarii cmdr. Suciu si a comandantului adjunct Vasilescu de catre procurorii militari e redata de o intreaga filozofie inutila a generalului locotenent Gheorghe Bucse, care se incheie sub forma :” comandorul Suciu Ioan ( comandantul Bazei 90 Transport ) nu are competenta de a da acelui transport caracterul militar si chiar daca i-ar fi adus la cunostinta comandantului adjunct de serviciu la aeroportul Otopeni, acesta ar fi trebuit sa stie mai bine decit Suciu caracterul zborului aeronavei IL-76 din 16/17.04.1998″. Cu alte cuvinte, conform sefului Statului Major al Aviatiei si Apararii A.A, comandantul adjunct al aeroportului civil, cu atributiuni in mentinerea starii de operativitate a pistei, platformelor, cailor de rulare si a parcarii aeronavelor functie de gabaritul lor, ar fi trebuit sa stie totul despre situatia traficului aerian, care survola spatiul aerian romanesc, desi spre deosebire de generalului Bucse, lui Vasilescu de la Otopeni-civil, nu-i era subordonat nici un controlor de trafic de la Romatsa sau de la Punctul de Comanda al vreunei unitati de radiolocatie a MApN. Tot DIICOT  afirma ” din comunicarea Administratiei Romane a Serviciilor de Trafic Aerian nr. 5267/23.04.1998 rezulta ca aeronava a primit  aprobarea autoritatilor militare nr. 8964 ( vol. 7, fl. 103 ). Autoritatile militare au negat insa existenta vreunei aprobari”. In cele ce urmeaza veti vedea ce anume ascundea generalul Bucse, adica reglementarea MApN.de acordare a numerelor de programare militara aeronavelor civile si militare. Orice avion autorizat sa survoleze spatiul aerian national, sa decoleze sau sa aterizeze pe aeroporturile din ROMANIA (inclusiv pe Aeroportul International Bucuresti Otopeni), primeste si un numar de programare militara. Acest numar este format din 4 cifre. In logica numarului de programare militara, se tine cont de urmatoarele reguli: 1. Ultima cifra a programarii militare este para in zilele calendaristice pare si impara in zilele calendaristice impare. 2. Cursele comerciale regulate sau ocazionale, de pasageri sau de marfa, inclusiv transport avion (fara incarcatura comerciala la bord), efectuate de aeronave civile inmatriculate in Romania, primesc numere de programare militara cuprinse intre 1001 si 1999. 3. Cursele comerciale regulate sau ocazionale, de pasageri sau de marfa, inclusiv transport avion (fara incarcatura comerciala la bord), efectuate de aeronave civile inmatriculate in alte state, primesc numere de programare militara cuprinse intre 2001 si 3999. Sa luam un exemplu : avem un avion al companiei TAROM decolat de pe aeroportul Fiumicino-Roma ( cod LIRF ) care aterizeaza pe Oropeni ( cod LROP ). El are numar de programare militara : 1222 . Alt exemplu : avion al companiei elene OLIMPYC AIRWAYS decolat de la Otopeni ( cod LROP ), aterizeaza la Thesalonic ( cod LGTS ) si are numar de programare militara : 3016. 4. Zborurile executate dupa regulile aviatiei civile de aeronave apartinand Fortelor Aeriene Romane, primesc numere de programare militara cuprinse intre 4001 si 4999. Sa luam doua exemple : un C-130 Hercules ( indicativ ROF 5930 ) apartinind FAM romanesti ( AIROF ) executa un zbor de instructie in zona, avind numar de programare militara : 4138, iar un AN-26 ( indicativ ROF 710 ) are numar de programare militara : 4150 . 5. Zborurile executate dupa regulile aviatiei civile de aeronave apartinand altor Forte Aeriene, primesc numere de programare militara cuprinse intre 5001 si 5999. 6. Zborurile definite drept transport special personalitati, primesc numere de programare militara cuprinse intre 7001 si 7999.Astfel avionul presidential ceh ( indicativ RRR 1970 ) decoleaza de la Otopeni ( LROP ), aterizeaza la Kbely-Praga (LKKB) si are numar de programare : 7478. 7. Zborurile definite drept transport special marfa, primesc numere de programare militara cuprinse intre 8001 si 8999.  Avionul IL-76 inmatriculat in Ukraina ( UR 78756 ) operat de compania Acvila Air ( cod RRM 502 ) decolat de la Otopeni ( LROP ) cu destinatia Ostend-Belgia ( EBOS ) are numar de programare militar : 8226. Acelasi avion decolat tot in cursa Acvila Air de la Atena ( LGAT ) pentru Otopeni ( LROP ) are numarul de programare militar : 8224. Avionului din Tigareta 2, MApN i-a alocat la dus si la intors urmatoarele numere de programare militara :  8964 si 8929, fapt cunoscut din momentul declansarii anchetei penale, adica acum 12 ani. Avionul ucrainean IL 76, care a aterizat in 16 aprilie, era declarat de tip militar, avand mentiunea “transporturi speciale”. Aceasta convorbire trebuia sa demonstreze opiniei publice ca avionul IL 76 a aterizat pe Aeroportul Civil Otopeni din dispozitia comandantului adjunct Vasilescu, cel care de fapt trebuia sa fie prezentat drept omul care l-a dirijat, ulterior, la platforma de parcare a Aeroportului Militar (UM 01961). Traian Basescu a semnat ordinul ministrului Transporturilor nr. 220/25.04.1998 de constituire a unei comisii de cercetare a incidentului produs pe 16/17.04.1998, in operarea zborului SFB-1651 cu aeronava IL-76, inmatriculata UR-UCA. Comisia era formata din ing. Vasile Tocu (inspectorul sef al Aviatiei Civile), ing. Ion Tomescu (directorul R.A. ROMATSA SA) si economistul Nicolae Sion. Exact in acea perioada (19 aprilie 1998 – 26 aprilie 1998), Valentin Vasilescu, comandantul adjunct al Aeroportului, era trimis de ministrul Transporturilor sa participe la un curs de specialitate organizat de Aeroportul International din Dublin, Irlanda. Urmare a izbucnirii in presa a scandalului „Tigareta 2″, redactiilor li s-au transmis, in conditii neelucidate si inaintea constituirii unei comisii oficiale de ancheta, documente operative al caror regim este bine reglementat din punct de vedere legal. Potrivit reglementarilor, toate convorbirile telefonice ale unor persoane cu atributiuni operative din AIBO, intre care se numara si Vasilescu, erau inregistrate in mod automat pe banda magnetica, pastrate cateva saptamani si analizate in cazul aparitiei unor incidente. AIBO dispunea de un sistem performant de supraveghere video, care inregistra pe caseta absolut tot ce se petrecea pe parcursul fiecarei ture de serviciu. In acest scop, in cadrul serviciului de Securitate Aeronautica al AIBO fusese infiintat un Dispecerat Operativ, incadrat cu doi dispeceri care operau cele 56 de camere fixe si mobile montate in diferite zone sensibile din aeroport. In noaptea de 16/17 aprilie 1998, sistemul de supraveghere al AIBO a functionat ireprosabil, inregistrand imagini edificatoare din aerogara si din exteriorul ei, fapt consemnat in registrul tehnic al Dispeceratului. Intregistrarile au fost executate din ordinul comandantului adjunct al AIBO, unul dintre putinii care au vizionat caseta dupa iesirea din tura si care are convingerea ca nicio alta institutie a statului nu a executat filmari in ascuns in Aeroportul Otopeni, in acea noapte. Camera 38, plasata pe Turnul de Control era una mobila, prevazuta cu un transfocator puternic, fiind folosita in principal pentru urmarirea aeronavelor pe timpul apropierii finale pe panta de aterizare (incepand de la 4 km de pragul pistei), pe timpul contactului cu pista, franarii, degajarii pistei si rulajului pana la pozitia de parcare. Similar, avioanele erau urmarite la decolare, din momentul punerii in miscare din pozitia de parcare. In intervalul dintre aterizari si decolari, camera 38 monitoriza procedura de handling (alimentare cu combustibil, descarcare-incarcare, etc.) la aeronavele din poziitle de stationare. Cum aeronava IL-76 a fost ultima aterizata in noaptea de 16.04.1998 si, pana la orele 06,00, nu mai era prevazuta nicio decolare sau aterizare, camera 38 a urmarit sistematic si a inregistrat handlingul aeronavelor, inclusiv pe cel derulat in cazul avionului IL-76 parcat la platorma militara, situat la o distanta de 950 m in linie dreapta de Turnul de Control. Monitorizarea la intervale regulate de timp in cadrul ciclului de control a reliefat ca, pana la orele 01,30 (LT – ora locala) nu s-a inregistrat nimic semnificativ in jurul aeronavei IL-76. Abia in jurul orelor 02,00 LT, pe caseta s-a inregistrat plasarea unor autocamioane in apropierea avionului si mai intai descarcarea acestor camioane de lazi lungi de tip militar. Operatiunea de handling a constat exclusiv in incarcarea lazilor in avion si a durat pana aproape de orele 05,00 LT.Unitatea Brigazii Antiteroriste a SRI, care era dispusa pe AIBO, dispunea si ea de o cale optica trasa de la Dispeceratul Operativ al AIBO, primind de la acesta exact aceleasi imagini, pe care si ea, la randul ei, le inregistra pe caseta. Singura diferenta consta in faptul ca doar la AIBO exista comanda pentru trecerea de pe o camera pe alta, deplasarea camerelor mobile si utilizarea transfocatorului. In plus, si la comandantul Politiei de Frontiera din AIBO exista o cale optica trasa de la Dispeceratul Operativ al AIBO, care oferea aceleasi imagini din aerogara si din exterior, adica din zona operatiunilor aeriene, mai putin cele din zonele tehnice (nod termic, repartitoare apa, curent) care nu priveau PF. Politia de Frontiera dispunea de aparatura de redare, nu si de inregistrare. Trebuie sa fac precizarea ca accesul in Dispeceratul Operational era strict reglementat, fiind limitat la un numar de sase persoane din conducerea AIBO, persoanele cu acest drept fiind nominalizate direct de catre directorul General al AIBO si trecute intr-un tablel. Casetele video aveau acelasi regim special. Orice caseta era vizionata sau iesea din Dispecerat doar in urma unei solicitari oficiale, aprobate de directorul general al AIBO, locotenent comandor Viorel Rosca. Operatiunea de predare-primire intra in competenta directorului operational al AIBO, Sorin Stoicescu, responsabil de consemnarea acestei operatiuni intr-un registru, cu semnatura, functia si datele de identificare ale persoanei careia i se preda caseta. Atunci cand Valentin Vasilescu a sosit de la Dublin, a constatat ca nu mai exista caseta din 16/17.04.1998, ca ea fusese deja stearsa si nimeni nu era capabil sa spuna de ce. In registrul Dispeceratului Operativ nu exista nicio solicitare oficiala adresata AIBO iar in registrul unic nu s-a consemnat nimic referitor la caseta inregistrata pe tura operativa din 16/17 aprilie 1998. Nici SRI nu a pus la dispozitia organelor de ancheta propria caseta si toti s-au facut ca nu sesizeaza acest lucru, desi directorul Costin Georgescu a afirmat, inca de la inceputul scandalului, ca serviciul sau ii monitoriza inca din 23.03.1998, pas cu pas, pe toti cei implicati.Totusi, fragmente din respectiva caseta au fost utilizate de col. procuror Mihai Popov ca probe in dosar. In luna iulie 1998, pe timpul cat toti cei 18 inculpati erau in arest, in cotidianul “National” a aparut declaratia domnului colonel Popov Mihai, care afirma, pentru prima data, ca era in posesia unei casete video provenite de la SRI, care surprindea imagini filmate in noaptea de 16/17 aprilie 1998 pe aeroportul Otopeni. In faza prezentarii materialului de trimitere in judecata, s-a dovedit ca col. Popov nu a mintit, inculpatii din “Tigareta 2” fiind scosi din celule (toti, mai putin Valentin Vasilescu, comandantul adjunct al AIBO) si pusi sa vizioneze un colaj de cadre disparate, care prezentau filmari exterioare ale restaurantului Gogosarul din Bucuresti, ale hotelului Erbasu (unde a fost cazat echipajul avionului IL-76), ale depozitului lui Stefan Andreias de la Buftea si alte imagini, despre care procurorii militari au afirmat ca fusesera furnizate de unitatea de filaj a SRI. Nimic din interiorul aeroportului, nimic din baza aeriana, nimic cu avioane sau care sa probeze existenta vreun flagrant. Unul din fragmentele considerate “cheie” de procurori surprindea momentul iesirii din AIBO a echipajului IL-76, insotit de Dumitru Popescu, directorul firmei Quick Aerosevice.  Cateva cadre din aceasta filmare au fost depuse la dosarul cauzei, sub forma de fotografii. 

Ele poarta, fara nici un dubiu, imprimate caracteristicile Camerei 22 a AIBO, plasata la inaltimea de 3, 5 m, pe un pilon special, lateral dreapta 1,5 m fata de usile glisante ale fluxului Sosiri. Filajul SRI nu avea de unde sa gaseasca oameni la aceasta inaltime, care sa poata panorama astfel “din mina” acea locatie. Pentru ca de urcat pe un perete vertical inalt de 10 m, ca sa filmeze, era imposibil chiar si pentru agentul 007.
 Asadar, procurorii au avut caseta video a Dispeceratului Operativ al AIBO din noaptea de 16/17.04.1998 si, in loc sa prezinte operatiunea de incarcare a avionului cu arme, au selectat doar acel fragment cu echipajul, falsificand totodata, cu buna stiinta, provenienta lui. Autoritatile elene au remis, joi seara, 30.04.1998, documentele de marfa in baza carora s-a efectuat transportul de tigari cu aeronava ucraineana de tip IL-76, UR-UCA, zborul SFB-1651/2 din 16/17.04.1998. In “Cargo Manifest” (documentul de vama care confirma cantitatile incarcate), erau mentionate: operatorul (Air Sofia), nr. zborului (SFB-1652), data (16.04.1998), nr. crt. al facturilor pentru marfa incarcata (3034; 3036; 3037), cantitatile (cate 1000 de baxuri pe fiecare factura), natura marfii (Cigarettes), greutatea/1000 baxuri (15.400 kg) si greutatea totala (46.200 kg), aeroportul de incarcare (Athens). Traian Basescu a mentionat ca oficialii bulgari nu au trimis documentele de marfa, desi le-au fost solicitate. Acest Cargo manifest era un fals, lucru era cat se poate de evident. Se poate lesne observa, din rechizitoriul Parchetului Militar, ca furnizorul tigarilor ce au facut obiectul evaziunii fiscale a fost stabilit drept firma greaca INTERSERVICE S.A. Daca aveti curiozitatea sa rasfoiti un ghid numit “World Airfreight Directory”, ca parte componenta a A.H.M. (Airport Handling Manual) editat de I.A.T.A. (Asociatia Internationala a Transportatorilor Aerieni), veti constata ca INTERSERVICE S.A. este o firma de handling aeronautic, care este autorizata sa deserveasca aeronavele la pozitiile de stationare, de pe platformele de parcare din zona operatiunilor aeriene ale aeroportului Atena. In gama serviciilor handling de pe nici un aeroport din lume nu intra fabricarea tigarilor in zona supusa servitutilor aeronautice si nici furnizarea tigarilor de catre agentii de handling. Ci strict refacerea, in conformitate cu anumite standarde de calitate, a capacitatii de zbor a fiecarei aeronave, adica alimentarea cu combustibili si cu lichide speciale, delivrarea, incarcarea si descarcarea marfii. VA URMA!
Autor: Simona Ela Fica

Dupa 22 de ani: Armata lui Mackie Şiş * DISTRUGATORII ARMATEI ROMANE * Calaii, victimele si profitorii crimelor LOVITURII DE STAT din 1989 * ROMANIA TRAFICANTILOR DE ARME si COMPLICII lor *

Intr-un articol anterior am aratat cum generalii armatei romane au derulat un diabolic razboi radio-electronic sub masca caruia, dupa 22 decembrie 1989 au omorit peste 1.000 de romani pentru a justifica legitimitatea loviturii de stat prin care au reinstaurat regimul capitalist, inscaunindu-l presedinte pe Ion Iliescu. Intr-un alt articol, am demonstrat printr-o aplicatie strategica, cu date cit se poate de reale, ca dupa un proces de autodistrugere care a durat 22 de ani, armata romana ar fi pulverizata dupa primele 4-6 ore ale unei agresiuni cu forte conventionale si cu efective inferioare numeric, din partea Federatiei Ruse. Motivul constituindu-l absenta cu desavirsire a unor intregi categorii de armament, inregistrata la toate categoriile de forte armate. 

Categorii intregi de arme care au fost vindute pe bani buni in zone  supuse embargoului international, umplind buzunarele criminalilor asa-zisei revolutii. Arme care n-au mai fost niciodata inlocuite in inzestrarea armatei, cu altele, cu caracteristici egale sau mai performante. Generalii armatei romane, in complicitate cu conducerea politica au desfiintat singurele noastre unitati de rachete sol-sol ( Brigada 37 dislocata la Ineu si Brigada 8 la Tecuci ). Cele 400 de rachete operativ-tactice (ROT) care asigurau „scutul” militar al României au fost prăduite la adăpostul integrării noastre în NATO. Concret, este vorba despre sistemele de rachetele ale artileriei, de tip Frog 3 si Frog 7, cu o singura treapta, utilizind combustibil solid. “Casarea” rachetelor s-a facut ca urmare a emiterii Hotaririi nr. 0103/1997 a CSAT, referitoare la restructurarea unor Mari Unitati si unitati din compunerea la pace Sistemului National de Aparare, intarita prin Hotarirea de Guvern nr.110/14.04.1997. Oficial, armata a comunicat că „rachetele si instalatiile de lansare au fost valorificate incepind cu sfirsitul anul 1996, prin C.N. „Romtehnica” SA; Am încercat sa aflam, totusi, cit a costat afacerea „casarii” rachetelor. De la MApN n-am aflat nimic.Asadar, o afacere de sute de milioane de dolari a fost trecuta la secret. In conditiile in care o singura racheta de acest tip se vinde pe piata neagra a „dealerilor mortii” cu cel putin de 250.000 de dolari, se poate spune ca afacerea ROT se cifreaza la peste 100 de milioane de dolari. N-am pus la socoteală masinile de incarcare si lansare (TEL), transportul si nici costul operatiunii de „casare”. S-a stabilit ca echipamentele noastre sa fie transportate prin Africa de Sud si dezmembrate in SUA sub coordonarea serviciilor din Israel. Din surse SIE s-a aflat ca rachetele operativ-tactice nu au ajuns niciodată în Statele Unite. Rachetele au fost îmbarcate pe nave transcontainer ale companiei de transport naval israelian ZIM, care este prezentă la Constanţa, încă din anul 1976. Totul s-a desfăşurat sub supravegherea directă a lui Eliezer (Eli) Pincu, şeful Directorarului de Securitate al Ministerului Apărării din Israel, evreu născut la Galaţi. Vechi ofiţer de informaţii, Pincu a lucrat în ministerul apărării israeliene încă din anul 1970. Până de curând, Pincu a fost ataşat militar la Misiunea Europeană din Paris (MOD). De acolo, a fost numit şeful Departamentului de Control al Exporturilor (ECD) din ministerul apărării israelian. ECD preluind competenţele în materie de licenţiere şi exporturi militare de la SIBAT, echivalentul SRI-ului nostru. S-a mai stabilit ca o comisie formată din ofiţeri SIE şi MApN să asiste la distrugerea echipamentelor. La vremea aceea, armata funcţiona sub ministeriatul lui Gheorghe Tinca, iar Serviciul de Informaţii Externe era condus de Ioan Talpeş. Fortele armate din Romania s-au gasit, intre 1995-1997, in stadiul Procesului de Planificare si Analiza, in care intreg arsenalul lor a fost verificat si inventariat de experti militari ai Pentagonului. Romania n-a avut niciodata in inzestrare rachete Scud (functionind cu combustibil lichid si cu o raza de actiune de 300-550 km) precum cele utilizate de Irak, pentru ca tara noastra era considerata de sovietici ca facind parte din esalonul 2 al Tratatului de la Varsovia si nu ni le-au oferit nicioadata la export. Argumentul servit de sovietici fiind acela ca un cerc cu raza de 300-550 km plecat din oricare punct al granitelor Romani nu intilnea decit teritoriul vecinilor, adica tot state comuniste. Ungaria si Polonia le-au avut insa in dotare si dupa 1989. Asadar, singurele rachete sol-sol din dotarea trupelor de uscat romanesti din 1989 erau cele cunoscute in cod NATO drept FROG-3 ( 3 baterii x 8 de lansatoare montate pe sasiu auto x 8 rachete pentru fiecare lansator ) si Frog-7b ( 3 baterii x 8 de lansatoare auto LUNA-2M x 8 rachete pentru fiecare lansator ) a caror raza de actiune era de 27 km, repectiv de 68 km. Ele au fost denumite R.O.T de catre generalii de la departamentul de inzestrare al MApN dupa esalonul pe care acestea il sprijinea cu foc. De exemplu divizionul de rachete FROG-3 se gasea in compunerea diviziei de tancuri, divizia de tancuri constituind dupa normele stiintei militare esalonul tactic. Brigada de rachete FROG-7, organizata si ea pe divizioane, era subordonata Armatei de arme intrunite, care constituia esalonul operativ. Numai ca pe plan international exista deja o clasificare universala a tuturor rachetelor balistice, care nu le includea pe cele ale unitatilor artileriei terestre, cu raza de actiune sub 300 km, pe care le considera rachete tactice cu raza scurta ale artileriei. Conform clasificarii internationala, rachetele balistice cu raza scurta de actiune sunt considerate cele cu raza cuprinsa intre 300 si 1.000 km. Intre 1.000 si 3.000 km avem de-a face cu rachete balistice cu raza medie de actiune. Intre 3.000 si 5.000 km rachetele sunt balistice cu raza intermediara, iar peste 5.500 km sunt reachete balistice intercontinentale. De la prima vedere pare dubios traseul navelor transcontainer ale companiei de transport naval israelian ZIM, care au incarcat rachetele Frog la Constanta pentru a le duce in Israel. Pare inexplicabil modul in care odata iesite din marea Neagra si marea Egee direct in marea Mediterana, in loc sa vireze stinga, navele israeliene avind la bord agenti ai Mosad, au inconjurat intreg continentul african, facind si o escala in Africa de Sud, dar tintind sa ajunga din nou in marea Mediterana si de acolo in Israel. Numai ca lucrurile s-au limpezit de la sine. Human Rights Watch a publicat pe 13 aprilie 1999 un interviu pe care Alex Vines i l-a luat lui Richard Cornwall profesor la Institutul pentru Studii de Securitate din Pretoria-Africa de Sud. Interviul intitulat “ANGOLA UNRAVELS: The Rise and Fall of the Lusaka Peace Process” mentioneaza faptul ca in rapoartele de monitorizare ale ONU aparute in 1998 ( ca rezultat al monitorizarii pe parcursul intregului an 1997), identificau teleportarea din neant a unui mini-arsenal direct in curtea rebelilor UNITA, consind in 6 avioane MiG-23, 8 elicoptere, 50 de tancuri T-55, 70 de TAB-uri si 20 de lansatoare de rachete Luna 2M ( Frog 7), Lucru confirmat si in Angola Peace Monitor, nr. 8, Vol. V/ 29 Aprilie 1999. Sean Cleary, director Strategic Concepts Ltd din Africa de Sud, a fost printre putinii oameni care au intrat in posesia unuia din documentele de insotire ale transportului maritim efectuat de compania israeliana ZIM cu respectivele rachete Frog-7, identificate la UNITA. El a adaugat ca in plus, la bord mai existau si 2 elicoptere IAR-316 B Alouette, afirmind ca in rubrica destinata exportatorului figura Coreea de Nord. Cota de credibilitatea lui Cleary e mare, intrucit a fost secretar la ambasada de la Washington ( 1978-1982) si apoi Consul-General al Africii de Sud in SUA ( 1982-1983 ), director general in cadrul Oficiului de Administrare a Namibiei ( 1983-1985). Partea proasta pentru ofiterii de informatii israelieni care au completat documentul de insotire fals, e aceea ca spre deosebire de rachetele Frog, elicopterele IAR-316 B existau doar in Romania, nu si in Coreea de Nord. In plus, Coreea de Nord, era alaturi de Cuba si alte foste state comuniste sustinatoare a regimului angolez cu care rebelii Unita luptau pentru a-l invinge. In timp ce Israelul era cunoscut de peste doua decenii ca principal alimentator cu arme al UNITA. Acum ca ne-am lamurit de ce a fost nevoie sa fie retrase din inzestrarea armatei romane rachetele Frog si unde au ajuns ele cu adevarat, pentru a servi la “implementarea democratiei” de catre statul Israel, trebuie sa si explic de ce asa-numita “casare” a acestui tip de tehnica de lupta a insemnat subminarea cu buna stiinta a capacitatii de aparare a Romaniei. Potrivit Legii nr. 39/1990 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, intra in responsabilitatile CSAT atit organizarea generală a forţelor armate, planurile de întrebuinţare a forţelor pe timp de pace şi la război, înzestrarea forţelor sistemului naţional de apărare, precum si înfiinţarea, desfiinţarea, dislocarea şi redislocarea, în timp de pace, pe teritoriul naţional, a marilor unităţi militare de la eşalonul brigadă, inclusiv, în sus. Cu alte cuvinte, simpla “casare” a rachetelor Frog insemna de fapt desfintarea cel putin a celor 2 brigazi de artilerie Luna 2M din compunerea armatei romane. Ori in stiinta militara functioneaza principiul inlocuirii unei categorii de tehnica de lupta cu alta similara dar mai moderna care sa indeplineasca mai usor si mai précis aceleasi functiuni. In caz contrar, marile unitati ( Armatele de arme intrunite ) care depind de sprijinul cu foc al categorii de tehnica care a fost casata, nu-si mai pot indeplini misiunile si sunt ca si neutralizate. De altfel sezonul aservirii totale a armatei romane intereselor traficantilor  de arme, a debutat furtunos in aprilie 1997, daca ne gindim doar la seria de 6 transporturi speciale cu arme Romtehnica ( intre 01-17.04.1997 ), executate de pe Otopeni-militar cu avioane gigant AN-124, de catre Shimon Naor ( lt.col al Mosad), in favoarea Sudanului ( tara aflata in plin razboi civil si sub embargou ONU din 1994 ). Fiind urmate pe parcursul anului 1997 de alte 78 de zboruri ale aeronavelor IL-76, AN-12, B-707 operate ca si AN-124, de acelasi celebru traficant Viktor Bout si incarcate cu arme romanesti la platforma militara a aeroportului Otopeni. Culminind in aprilie 1998 cu mizerabila inscenare numita Tigareta 2, anchetata de exact aceasi procurori militari condusi de col. Mihai Popov, cel care a musamalizat absolut toate asasinatele comise in decembrie 1989. A urmat tot in aprilie 1998, practic desfiintarea aviatiei de vinatoare-bombardament romanesti prin retragerea din organica regimentelor 67 de la Craiova si 49 Aviatie de la Ianca, a celor 72 de avioane IAR-93 ( în serviciu operativ în perioada 1981 – 1998 ) cu care acestea erau inzestrate.  Grav e ca scoaterea din inzestrare a avioanelor IAR-93 s-a produs in perioada de tensiune militara care a precedat bombardarea Iugoslaviei de catre NATO, moment in care nici un stat din lume nu procedeaza asa. Lucrurile nu s-au oprit aici, bateriile de rachete AA romanesti, de tip S-15 Neva, responsabile de doborirea unui avion „invizibil” american F-117 in razboiul din Iugoslavia, au fost si ele scoase din inzestrarea armatei si trimise in Israel in 1999, probabil la fel cum s-a procedat si cu ROT-urile. Defrisarea aviatiei militare si a trupelor de rachete s-a derulat cu complicitatea sefului Fortelor Aeriene, Ghorghe Bucse care a fost recompensat pentru aceasta cu gradul de general cu 4 stele, cu o pensie lunara de peste 100 de milioane de lei, pentru care sindicatul cadrelor militare disponibilizate, in rezerva si in retragere s-a luptat cu indirjire. Vinovatia pentru tradare prin subminarea capacitatii de aparare a Romaniei si pentru incalcarea voita a embargoului international cu arme apartine si echipei : Emil Constantinescu ( presedinte al Romaniei ), Dorin Marian ( consilier presidential si secretar al CSAT, devenit ulterior seful cancelariei premierului Tariceanu ), gen. Ion Magdalena, secretar general al CSAT ( calaul echipajelor de elicoptere romanesti in decembrie 1989 ), gen. Constantin Degeratu (sef al Statului Major General, devenit consilier prezidential sub regimul Basescu, beneficiar al unei pensii de general cu 4 stele de aproape 100 de milioane de lei ). Ca o concluzie, intrucit caracterul oamenilor nu se schimba, in Romania post-decembriste faptele lor murdare sunt protejate, ele se diversifica, asa ca intr-un an de functionare pe postul de secretar general al CSAT gen. Magdalena, a coordonat un trafic de armament mai mare decat s-a inregistrat in perioada 1990-1997. Ulterior, in perioada 2001-2003 Magdalena a fost adjunctul comandantului Fortelor Aeriene, iesind la pensie in 2005 de pe functia de inspector general al Inspectoratului Ministerului Apararii Nationale, cu epoletii incarcati azi de 4 stele de general si cu o pensie de aproape 100 de milioane de lei. Printre complicii praduitorilor rachetelor ROT figureaza, la loc de cinste, gen.lt. Ioan Talpes, cel care a fost numit de Ion Iliescu conducerea sectiei de razboi psihologic a MApN, pe 22 decembrie 1989 si care a fost director al SIE pina in vara lui 1997, devenind in 2001 consilier prezidential pe probleme de Aparare al lui Ion Iliescu. Talpes se bucura si el de o pensie de peste 100 de milioane de lei, gratie celor 4 stele de general cu care a fost recompensat de toti presedintii Romaniei. Toate aceste fapte de o gravitate deosebite ar fi trebuit sa fie deja anchetate de Parchetul Militar. De catre cine ? De catre gen.lt magistrat Mugurel Florescu ( „martor” la executia cuplului Ceausescu, devenit instantaneu procuror general adjunct al Romaniei si sef al sectiei Parchetelor Militare pina in 1993, transferat sef al corpului de control al MApN si iesit la pensie, ca general cu 4 stele in 2009, de la Serviciul de Telecomunicatii Speciale-STS ),  de catre col. Mihai Popov ( cel care din functia de sef al Parchetului de pe linga Curtea Militara de Apel, a produs monstruozitatea de rechizitoriu din Tigareta 2, prin care a transformat o livrare de armament a MApN intr-o contrabanda cu tigari ) si de catre lt.col. Ilie Botos ( devenit procuror general al Romaniei in perioada 2003-2006, iar acum general cu 3 stele si detinind functia de director-adjunct al Directiei Generale de Informatii a Apararii ), adica cei care i-au facut scapati si pe calaii militarilor din decembrie 1989. Mai trebuie mentionat faptul ca unchiul lui Ilie Botos, generalul maior Ionita Botos, care l-a ajutat sa devina peste noapte magistrat militar, era in iunie 1990 seful Comandamentului Serviciilor Armatei. Din aceasta pozitie, a primit de la Ion Iliescu misiunea de incazarmare si hranire a minerilor condusi de Miron Cosma, veniti la Bucuresti in iunie 1990. Pentru rezolvarea acestei probleme l-a delegat pe subordonatul sau lt.maj. Gabriel Oprea ( actualul ministru al Apararii care-l tine la rindul sau in brate pe Botos jr.), ofiter de intendenta la regimentul 1 Mecanizat ( UM 01305 ), locul unde au fost incartiruiti minerii. Prilej care a facut ca in urmatorii 8 ani, Oprea sa fie permanent in preajma lui Cosma. Si pentru ca procurorii militari au demonstrat ca nu aflarea adevarului si dreptatea, ci obedienta pina in maduva oaselor fata de clasa politica, i-a motivat in actiunile lor, in 2002, sub regimul Iliescu, Ioan Mircea Pascu, ministrul Apararii ( avindu-l drept consilier principal pe gen. r. Iosif Rus, fostul sef al Aviatiei militare si calaul propriilor sale echipaje de elicopter in 1989, incarcat cu 4 stele de general si cu o pensie de peste 100 de milioane de lei, in zilele noastre ), s-a reluat la greu sezonul subminarii capacitatii de aparare a armatei romane, cu scoaterea din inzestrare a celor 18 MIG-29 ( cele mai noi aparate de zbor ale aviatiei, achizitionate in perioada 1989-1991 si despre care au aparut indicii ca o parte din ele ar fi fost comercializate in state africane supuse embargoului international ) si a celor 33 de MIG-23 MF ( achizitionate in 1983, singurele avioane cu geometrie variabila pe care le-a avut Romania vreodata ). Aceasta noua lovitura data armatei, a condus la desfiintarea regimentului 57 aviatie de la M. Kogalniceanu, cel care apara Dobrogea si litoralul, precum si la desfiintarea regimentului 93 aviatie, cel care apara granita de vest a Romaniei. Inainte de 1989, cind am vazut pentru prima oara Opera de 3 parale a lui Bertold Brecht, nu mi-a trecut prin cap ca peste ani, sub uniformele pline de fireturi, decoratii si stele de generali si magistrati militari romani, mindria poporului roman, aveam sa identific o banda de incompetenti criminali si hoti cu apucaturi copiate dupa cea originala, a lui Mackie Şiş. (NOTA: Conform tratatului de dezarmare de la Paris, Romania ar fi trebuit sa detina la aceasta ora 430 de avioane de lupta si 120 de elicoptere de atac. In realitate Fortele Aeriene Militare se rezuma la 69 de avioane de lupta (49 MIG-21 Lancer, cu resursa pe terminate si 20 de avioane subsonice, de scoala si de atac la sol IAR-99) si 23 de elicoptere IAR-330 Socat, capabile sa duca lupta anti-tanc).
 

Autori:
Simona Ela FICA,
Valentin VASILESCU
(fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni)


Categorii:Blogosfera, Dezvăluiri Etichete:

EXPLOSIV NEWS: “Presedintele” PNTCD, Aurelian Pavelescu, Vasile Lupu si liberalul Mihai Voicu, sunt pușcăriabili

9 noiembrie 2011 2 comentarii

“Presedintele” PNTCD, Aurelian Pavelescu, pasibil de inchisoare pentru fals si complicitate la furt din patrimoniul Statului Roman, cot la cot cu Vasile Lupu si liberalul Mihai Voicu! 

In urma cu un an, Exploziv-News ii acuza pe: Radu Stroe, Ilie Morega – protectorul ex-comisarului penal Constantin Codiţă – şi Mihai Voicu, toţi de la PNL, alături de Vasile Lupu – PNŢCD şi Istvan Toke – UDMR, de săvârşirea celei mai şocante operaţiuni de jaf din istoria României. Avertizori din cadrul Ministerului de Interne ne-au dezvaluit, recent, ca jaful s-a organizat cu ajutorul unui avocat, cel care a perfectat multe dintre “operatiunile juridice” si al carui nume este: Aurelian Pavelescu. Adica, asa-zisul “presedinte” al PNTCD! Ei au luat „cu japca”, în numele unor solicitanţi decedaţi de zeci de ani, întregi lanţuri muntoase din judeţele Alba, Gorj, Sibiu şi Vâlcea. „Alianţa liberal-taranista-udemerista” a pus mâna (fara ca membrii ceilalti ai celor trei partide sa aiba habar!), spun sursele noastre , de aceasta data cele din PÎCCJ, pe „20.000 de hectare de păduri şi goluri alpine din patru judeţe”. Asadar, senatorul PNL Radu Store, liberalii Ilie Morega şi Mihai Voicu, alături de “ţăranistii” Vasile Lupu si Aurelian Pavelescu (avocat), alaturi de fostul secretar de stat din Ministerul Agriculturii, udemeristul Istvan Toke, fac, spun surse din cadrul PICCJ – DIICOT şi DNA – si din M.I, „obiectul unor dosare penale complexe şi extrem de complicate, existând indicii clare ca au intrat fraudulos în posesia a aproximativ 20.000 de hectare de păduri şi goluri alpine, folosindu-se de acte false”. Schema infracţională a fost foarte simplă şi „eficientă” totodată. DA CLIC PE TITLU SI CITESTE MAI MULT:

La IDEEA LUI PAVELESCU – DEH, MINTE DE AVOCAT! – liberali cu funcţii-cheie în fostul Guvern Tăriceanu, un UDMR-ist si-un taranist, s-au organizat într-o aşa-zisă „obşte”, ce a revendicat, şi a şi obţinut, în baza legilor funciare, cea mai mare parte a munţilor şi pădurilor din judeţele Alba, Gorj, Vâlcea şi Sibiu, ajutaţi de primarii … PSD din cele patru judeţe. Iniţial, ideea a fost pusă în practică, de către Ilie Morega, în staţiunea gorjeană Rânca. Ulterior, metoda a fost dezvoltată, iar grupul s-a mărit adăugându-i-se liberalul Mihai Voicu, ţăranistul Vasile Lupu şi udemeristul Istvan Toke. Surse din cadrul DIICOT – structura centrală, dar şi procurori DNA afirma că „acestora li s-au alăturat viceprimarul comunei gorjene Novaci, consilieri locali ai PSD din Tg. Jiu, directorul Arhivelor Statului Sibiu (asociat în mai multe ţepe imobiliare cu traficantul internaţional de organe, Klaus Iohannis, primarul Sibiului), directorul Romsilva Gorj, magistraţi din Alba, Gorj, Sibiu şi Vâlcea, consilieri locali PNL şi PSD din Vâlcea, precum şi presedinţii Comisiilor de Aplicare a Legilor Funciare din localităţi ale judeţului Alba, existând dovezi că, acum, Pavelescu şi senatorul liberal Radu Stroe vor să intre în posesia munţilor şi pădurilor din judeţul Maramureş, cu ajutorul primarului PNL din Baia Mare”. Pavelescu s-a folosit atât de statutul unei obşti înfiinţate în anul 1903, cât şi de sute de liste de „revendicatori”, morţi cu mulţi ani înainte de „cererile funciare”. Astfel, împreună cu Ilie Morega şi apoi cu celelalte personaje incriminate, a devenit membru al Consiliului de Administraţie al Obştii Banca Gilortul Novaci, o asociaţie constituită ilegal, din „cenuşa” unei obşti interbelice. Istoricul „poveştii” este următorul: în urmă cu 106 ani, în localitatea gorjeană Novaci a existat Cooperativa Banca Populară Gilortul, care avea „26 de membri şi 72 de lei capital”. Ulterior a mai apărut încă o cooperativă – Sfântul Ioan Botezătorul – care, cu un an înainte de colectivizare, a fuzionat cu prima, rezultând „Obştea Banca Gilortul Novaci”, exact denumirea folosită acum de oamenii lui Pavelescu pentru a pune mâna pe munţi şi păduri. In anul 2005, Aurelian Pavelescu, ajutat de un alt avocat – Ioan Bogdan Tudor, solicitau Ministerului Justiţiei „dovada disponibilităţii denumirii Obştea Banca Gilortul Novaci” pentru o asociaţie pe care doreau s-o înfiinţeze la nivelul judeţului Gorj. Reprezentanţii ministerului, cu suspectă promptitudine, au acordat imediat denumirea cerută, deşi adevărata Obşte (cea rezultată din fuziunea celor două înfiinţate în anii 1903-1907) nu a fost desfiinţată, nici după colectivizare şi nici până în ziua de azi, ea funcţionând legal sub denumirea de SCC ConsumCoop Novaci, şi fiind formată, în totalitate, din urmaşii reali ai membrilor fondatori ai Cooperativei B.P. Gilortul. După ce au constituit ilegal clona „O.B.P. Gilortul”, Pavelescu şi Morega au prezentat comisiilor de aplicare a legilor funciare cereri de retrocedare a mii de hectare de păduri şi goluri alpine, în baza unor liste ce conţineau peste 600 de persoane, despre care spuneau că sunt „moştenitorii membrilor fondatori ai Cooperativei B.P. Gilortul”, iar autorităţile locale PSD şi PNL ale localităţilor gorjene unde se solicitaseră munţii s-au şi grăbit să le aprobe cererile, iar fostul Prefect de Gorj să elibereze titlurile de proprietate pe… goluri alpine. Cu menţiunea că, în consiliul de administraţie al Obştei, nu figurează doar Pavelescu, Morega, Stroe, Lupu, Toke ori Voicu, ci şi viceprimari, primari, preşedinţi de comisii locale de aplicare a legilor funciare, pe de o parte, iar pe de altă parte, din cei 600 de „revendicatori”, aşa-zişi membrii ai Obştei Banca Gilortul, doar şase sunt în viaţă, restul fiind, conform certificatelor de deces intrate in posesia Exploziv-News, decedaţi cu mult timp înainte chiar de a se fi promulgat prima lege funciară din România! După ce au pus mâna, în modul prezentat mai sus, pe munţii României, ei nu s-a oprit aici. Ceea ce s-a întâmplat mai departe frizează nu numai penalul, dar şi absurdul: munţii au fost… „vânduţi”. Caz unic în lume, au fost întocmite sute de contracte de vânzare-cumpărare, evident false, prin care, bucată cu bucată, „stânci şi prăpastii, ori ziduri alpine” au fost „vândute” – pentru a se pierde urma jafului – către patru cetăţeni „italieni”. Astfel, prin contractele nr. 321, 322 şi 323 (dacă este să prezentăm doar câteva dovezi ale excrocheriei marca Geoană) întocmite de „notarul public” Ioan Bărzuţ în aceeaşi zi a aceluiaşi an (23 mai 2006), Obştea Banca Gilortul, „prin reprezentant legal Pavelescu Aurelian”, în calitate de vânzător, vinde numiţilor Ella Parcione, Fabricio Misane, Iulio Marco şi Alfredo Marco, cinci, trei şi respectiv 2,5 hectare stâncă în Sibiu, Vâlcea şi Gorj, contra sumei totale de 670 milioane euro. Într-unul dintre dosarele grele de la DIICOT, există câteva acte care i-au amuzat, în ciuda megainfracţiunii dovedite, până şi pe procurorii de caz: actele de vânzare-cumpărare sunt însoţite de… cadastru. Doar în mintea netedă a unor infractori se puteau întocmi acte cadastrale la stânci, râpe, pietroaie şi bolovanii muntoşi. Dincolo de aspectul ilar al „problemei”, din investigaţiile noastre, dar şi cu ajutorul anchetatorilor, al ambasadei Italiei la Bucureşti, al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, am mai descoperit încă o infractiune: cei patru italieni NU EXISTĂ. La fel cum inexistent este şi „notarul” Ioan Bărzuţ. VOM CONTINUA!
Autor: Simona Ela FICA
Categorii:Dezvăluiri Etichete:

EXPLOSIV NEWS: Este timpul să nu mai sărbătorim o revoluție care nu a existat

20 octombrie 2011 Un comentariu

Este timpul sa NU mai “sarbatorim” anual o “revolutie” care n-a existat! Dosarul “IANCU”, falsul lui Timofte, asasinarea lui Ceausescu si un singur tradator criminal: ION ILIESCU! 

Autori: Simona Ela FICA,

col. Dumitru PRICHICI 

NOTA REDACTIEI: Ceea ce veti citi in materialul de fata are la baza informari si documente din dosarul “IANCU” – numele codificat in arhivele KGB al lui Ion Iliescu. Fostul presedinte al Romaniei – ajuns in aceasta functie in urma unei lovituri de stat ce a intrunit toate elementele strategice si tactice ale unei asemenea actiuni si care a fost savarsita prin intermediul unui serviciu secret strain – in speta KGB din Rusia Sovietica – s-a aflat in atentia Directiei Contraspionaj, iar dosarul a fost intocmit de aceasta directie a DSS, dupa care a ajuns intr-o structura mult mai importanta a tarii, de la acea vreme, cunoscuta sub denumirea generica de “unitatea 0110”, dupa ce, initial, a fost lucrat (intre anii 1970 – 1975) si de ofiterii de intelligence ai UM 0920. Acum, dosarul original se afla sub incidenta Secretului de Stat, intr-o locatie externa a Directiei Generale a Informatiilor Militare (doar Presedintele actual poate cere desecretizarea, declasificarea dosarului, in calitatea sa de sef al CSAT), si din el va reiesi, fara tagada, incalcarea flagranta si repetata, de catre ION ILIESCU, a art. 155 din Codul Penal al Romaniei, pentru care fostul presedinte este pasibil de incarcerare pe viata! Facem mentiunea ca, in SRI, exista un dosar “IANCU”, falsificat de catre fostul sef al acestei institutii, Radu Timofte, pentru crearea de confuzie si pentru a-l pune la adapost pe ILIESCU. Una peste alta, din studierea adevaratului dosar “IANCU” – la care si noi am avut acces limitat – reiese clar ca “revolutia romana” n-a fost decat o lovitura de stat facuta pentru a pune mana pe putere de catre fostul activist de partid cu sprijinul unui alt sef de stat, al URSS – Gorbaciov. DA CLICK PE TITLU SI CITESTE CONTINUAREA:
Gorbaciov a facut o investitie masiva de bani si resurse umane pentru inlaturarea lui Ceausescu. A inceput cu reactivarea “fosilelor” spionajului sovietic din generatia lui Brucan, ION ILIESCU si Walter Roman (fost agent NKVD in Spania in 1936) si DAN VOICULESCU, precum si  a “generatiei tinere” a lui Petre Roman si Gelu Voican-Voiculescu. Sotii Ceausescu si Marin Ceausescu au fot condamnati la moarte de catre KGB, cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din pricipalele acuzatii la simulacrul penibil de proces judiciar al sotilor Ceausescu din 23-25 Decembrie 1989 a fost ca “au vandut sisteme avansate de armament Statelor Unite, care i-a platit prin intermediul unei banci elvetiene”. Guvernul american a incercat sa salveze viata lui Marin Ceausescu, dar echipa operativa C.I.A. a sosit la ambasada romana din Viena in  momentul in care echipa kgb care il spanzurase pe Marin Ceausescu in subsolul ambasadei tocmai parasea cladirea. LOVITURA DE STAT a fost temeinic pregatita dinainte si cuprindea urmatoarele operatiuni:
Operatia “Troika”. La sfarsitul lui Iulie 1989 a fost infiintat un comandament central la Kishinev (fost Chisinau) si au fot selectati aproape 15,000 de ofiteri si subofiteri apartinand:
1 – Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) – Committee for State Security – Comitetul pentru Securitatea de Stat,
2 – Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) – Main Intelligence Directorate of the General Staff – Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major.
Au fost formate circa 5,000 de echipe de catre trei ofiteri sau subofiteri reprezentand aceste servicii, iar fiecare echipa a fost dotata cu un autoturism (marea majoritate Lada) special prevazute cu compartimente pentru ascunderea armamentului, munitiei si a explozivelor. 
Participantii au luat la Chisinau lectii speciale de limba romana si geografia Romania cu o durata de trei luni, in diverse cazerme ale orasului.
Incepand cu a doua jumatate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au fot introduse ca “turisti” in Romania, in ritmul de circa 150 masini pe zi. Au fost trimise in majoritatea judetelor, dar destinatiile prioritare au fost Timisoara si Bucuresti.
Timisoara a fot aleasa ca o buna cadidata pentru “demonstratii populare anti-Ceausescu”, datorita apropierii relative de Europa de Vest si datorita prezentei unui vechi “prieten” al KGB, pastorul protestant Tokes. 
(N.R : Am citit cateva rapoarte trimise de un capitan KGB, care fusese recrutat mai inainte si lucra pentru noi ca agent dublu).
El descrie in detaliu actiunile din Calea Ghirocului si de la resedinta lui Tokes. La un moment dat in seara zilei de 16 Decembrie 1989, colonelul KGB care era comandant operativ al “operatiei Tokes” a cerut sa se faca “numarul”, adica identificarea tuturor protestatarilor din jurul locuintii lui Tokes. “Si ne-am alarmat, fiindca noi (echipele Troika) eram peste 80% din participanti. Noroc ca a doua zi a venit ordinul sa ne deplasam la Bucuresti…”
Actiunea importanta era acum la Bucuresti unde 2 generali sovietici si un numar de ofiteri superiori KGB, care toti vorbeau “moldovineste”, au dus tratative timp de aproape doua saptamani cu diversi generali romani de securitate si armata pentru a asigura “bascularea” …
Echipa sovietica de negociatori era in contact radio quasi-permanent cu comandamentul operatiei Troika din Chisinau. Ei au prezentat ultima propunere a lui Gorbatchev pe 17 Decembrie 1989, care promitea in mod solemn ca niciun salariat al Ministerului de Interne sau al Ministerului Fortelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat, si ca toti acesti salariati vor fi promovati in masa si salariile le vor fi marite corespunzator… 
Propunerea a fost acceptata de aproape toti conducatorii securitatii si armatei la 20 Decembrie 1989. Singura exceptie a fost un general de armata care era ministru adjunct; el a refuzat si a fost imediat “sinucis” de “negociatori”. Generalii care acceptasera propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui Ceausescu sa organizeze faimoasa ”adunare populara” din 22 Decembrie 1989.
Ni s-a parut deosebit de interesant faptul ca toate aceste negocieri cu conducatorii securitatii si armatei  au fost purtate exclusiv de catre militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de securitate, echipa de spioni civili destinati fazei urmatoare, operatia “Flanela”.
E foarte probabil ca marea majoritate a spionilor KGB care au executat lovitura de stat sovietca nu au stiut cine sunt noii conducatori politici ai Romaniei pana cand i-au vazut pe “flanelisti’ defiland pe ecranele televizoarelor…
Operatia “Flanela”. Ziua de 22 Decembrie 1989 a inceput inainte de ora 7 dimineata pentru trei agenti operativi CIA care lucrau in cadrul Ambasadei Americane la Bucuresti. Erau imbracati “romaneste” si au ajuns devreme in Piata Palatului, asa ca au asistat la toate fazele faimosului meeting. Au vazut cum s-a construit “dreptunghiul” si “razele”, care erau o procedura standard la toate meetingurile publice a lui Ceausescu. “Dreptunghiul” era constituit din circa 200 de securisti masati sub balconul dela care urma sa vorbeasca Ceausescu. De la “dreptunghi” plecau “razele” constituite din cate doi (uneori trei) securisti umar la umar, mergand spre exterior. Intre aceste “raze” erau apoi plasate grupurile de muncitori si alti membri de partid adusi cu autobuzele.
Aceasta descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veti vedea ca este foarte importanta pentru meetingul din 22 Decembrie 1989.
Cand Ceausescu a ajuns la punctul in care a facut o pauza, securitatea a pus la difuzoare o inregistrare a unor rafale de mitraliera. Am vazut filmul meetingului si vad si acum privirea speriata a lui Ceausescu care nu intelegea ce se intampla. Emil Bobu intra pe balcon in spatele lui si-i spune: ” E SECU !”. In momentul acela Ceausescu a inteles ca activistii de pardid din securitate a trecut de partea sovieticilor si ca partida era pierduta.
Acesta este momentul in care niste “tineri curajosi” au inceput sa alerge prin multime strigand: “Jos Ceausescu! Jos cu dictatorul”.
Oamenii nostri de la Ambasada Americana au remarcat imediat ca acesti “tineri curajosi” nu alergau dela periferia masei de oameni catre centru. Ei alergau intotdeuna dinspre “dreptunghi” spre periferie, si ALERGAU NUMAI PRIN “RAZELE” DE SECURISTI, unde evident se simteau in siguranta. Era clar ca erau toti securistii racolati de KGB.
Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general cunoscuta, asa ca n-am sa insist asupra ei… Vreau insa sa relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator din Tulcea. La 21 Decembrie 1989  Petre Roman era in Delta Dunarii la vanatoare de mistreti. Incepand dela 10 dimineata toti cei care lucrau la comitetul judetean de partid din Tulcea au fot mobilizati sa-l gaseasca pe Petre Roman pe care-l cauta la telefon cu insistenta “cineva” dela Bucuresti. L-au gasit in fine in jurul pranzului si convorbirea telefonica a fost foarte scurta: “Da, tovarasu! – “BAI PETRICA, FLANELA E MAINE!” – “Am inteles. tovarasu!”… Dupa care “Petrica” se dadea de ceasul mortii sa ajunga in Bucuresti in aceeasi seara, fiindca altfel se facea “revolutia” fara el… A doua zi dupa masa a inceput defilarea la televizor a “flanelistilor”, tovarasi cu pullovere si flanele, dar fara sacouri sau costume de haine, care a durat mai bine de doua saptamani.
Securitatea lor personala era asigurata de echipele Troika care s-a ocupat deasemenea de organizarea fazei urmatoare a loviturii de stat…
“Teroristii”. De indata ce caderea lui Ceausescu a devenit cunoscuta, o multime de oameni de buna credinta, informati asupra evenimentelor din celelate tari din Europa de Est, au crezut ca totul s-a schimbat si ca au devenit peste noapte “LIBERI”. Aceasta era o problema majora pentru activistii din securitate care trecuse de partea sovieticilor cu conditia de a-si mentine puterea intacta.
 
Ei trebuiau sa arate “prostimii” ca nu sa schimbat nimic si ca FRICA, nu libertatea este baza noii “societati”.
S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumita “Teroristii” care a inceput chiar in seara de 22 Decembrie 1989.
Infiltratii KGB din USLA au inceput sa joace prin rotatie rolul de “teroristi” si de “anti-teroristi”. Aceiasi “militari de securitate” erau o noapte “teroristi” si noaptea urmatoare “anti-teroristi”.
Aceasta faza a durat cateva saptamani si s-a soldat cu sute de morti, oameni nevinovati impuscati in strada. De multe ori mortii erau transportati dela o strada la alta, ca sa se propage terroare in toate cartierele.
“Mineriada”. Astfel ”conducerea post-revolutionara” a hotarat sa organizeze o varianta romana a “revolutiei culturale” a lui Mao-Tze-Dong si mobilizat  importante resurse financiare si umane care au asigurat “succesul stralucit” al MINERIADEI din Iunie 1990.
Au dezlantuit salbaticia fara precedent a lumpen-proletariatului impotriva “dusmanilor poporului”. Mii de oameni au fost batuti si maltratati, sute de oameni au murit sau au fost schiloditi pe viata.
Scopul era unul singur si anume sa impuna frica si teroarea fara de care securitatea nu putea functiona. Si au avut un success deplin care a asigurat rolul dominant al securitatii pana in ziua de astazi. “Tovarasi minieri, va multumesc!” dixit criminalul Iliescu.
 
VA URMA…

Col. DSS Dumitru PRICHICI, Simona Ela FICA

Sursa: EXPLOSIV NEWS

http://www.exploziv-news.ro/categoryblog/section-blog/143-afaceri-mafie/927-este-timpul-sa-nu-mai-sarbatorim-anual-o-revolutie-care-n-a-existat-dosarul-iancu-falsul-lui-timofte-asasinarea-lui-ceausescu-si-un-singur-tradator-criminal-ion-iliescu.html

EXPLOSIV NEWS oferă locaţia lui Dinel Staicu, contra demiterii şi cercetării penale a generalilor Pahonţiu şi Balint

10 aprilie 2011 Un comentariu

 

EPLOSIV NEWS PROPUNE AUTORITĂŢILOR:

Dezvăluirea locaţiei unde se află Dinel Staicu,

contra demiterea şi cercetarea penală a  generalilor Pahontiu (director SPP) şi Balint (şef BSIJ), pentru periclitarea Siguranţei Naţionale

Autor: Simona Ela FICA

De fuga lui Dinel STAICU este principal vinovat seful SRI Dolj, colonelul Stefan VLADUTESCU! Exploziv-News l-a informat pe acesta inca de anul trecut ca STAICU intentioneaza sa se sustraga pedepsei cu inchisoarea. Ce-a facut cu informarea? Asfel, in luna august 2010, semnatara acestui material a inmanat colonelului VLADUTESCU, prin intermediul colonelului Gh. VOINEA de la Serviciul Roman de Informatii Dolj, o nota informativa semnata “ANDREEA” (da, am fost informator SRI! E vreo problema?), prin care avertizam autoritatile competente de faptul ca fostul boss de la SIF Oltenia intentioneaza sa fuga din Romania. Mai mult de-atat, in data de 11 decembrie a anului trecut, am publicat o alta informatie, de data aceasta pentru DIICOT, cu urmatorul text: “ExN a sesizat Oficiul pentru Prevenirea Spalarii Banilor ca un transfer dubios s-a facut, intr-o singura transa, din Romania, cu destinatia Venezuela. Este vorba despre suma de 157 milioane de dolari ce provin din deturnare de fonduri de la SIF Oltenia, si au fost transferati de catre Dinel STAICU (finul fostului ofiter KGB Ristea PRIBOI). Transferul a fost “posibil” ca urmare a interventiei, la o Banca venezueleana, a lui Vitali MACHITSKI, mafiotul rus din spatele grupului MARCO, proprietar al ALRO Slatina. MACHITSKI a fost pus in legatura de catre PRIBOI cu finul sau STAICU inca de acum 10 ani, iar PRIBOI (care este si nasul fostului premier Adrian NASTASE) a fost omul de legatura al KGB in Romania, fiind racolat de catre rusi in anul 1984, cand lucra in DIE. Facem precizarile ca: 1. bossul de la SIF Oltenia intentioneaza sa fuga din Romania, ca urmare a unei condamnari penale, 2. el a vandut, in acest sens (tot ilegal, si subevaluate) si active importante din SIF (cum ar fi Complexele Orizont si Dacia, din Craiova), lui Gheorghe BICA, chestor de Politie, fost sef al BCCOA Dolj, 3. in eventualitatea ca ar fi fost descoperit, in urma cu cateva luni el a obtinut, contra sumei de 100.000 de euro (bani proveniti tot de la SIF Oltenia si care nu se mai regasesc in contabilitate), un “certificat” medical emis de o Clinica din Germania, cu diagnosticul fals de “neoplasm (cancer – n.r.) generalizat”, pentru a scapa de o eventuala detentie. Vom asista la o reeditare a episodului “Hayssam” (facut scapat de un procuror-traficant de arme, Ciprian NASTASIU), sau il va scapa deputatul PSD Valeriu ZGONEA (cel care l-a adapostit, in vila sa din Bucuresti, si pe nasul PRIBOI atunci cand acesta, la randul lui, era cautat de Interpol)?”. Proba ca am scris acest material se afla aici: http://www.exploziv-news.ro/coruptie/711-informare-gis-ssr-dinel-staicu-finul-lui-ristea-priboi-a-transferat-recent-in-venezuela-157-milioane-dolari-din-deturnare-de-fonduri-de-la-sif-oltenia-cu-ajutorul-rusilor-de-la-alro-.html Au trecut de atunci cinci luni, DIICOT a dormit in izmene, iar STAICU a reusit sa fuga. UNDE? Pai, in VENEZUELA! Exploziv-News detine adresa la care se ascunde acum finul lui Ristea PRIBOI. Si, ca sa invatam minte autoritatile sa ia in seama ceea ce scriem, ca sa nu se mai faca de ras cu alte ocazii, propunem, public si pe fata, un targ corect: NOI va dam adresa lui Staicu (Un bonus pentru DIICOT: persoana care il gazduieste pe STAICU in Venezuela se numeste ILIE PASCALAU!), VOI ii alungati de la conducerea SPP si BSIJ pe idiotii care conduc cele doua institutii. De ce? Pentru ca cei doi, Lucian PAHONTU si Zoltan BALINT reprezinta o amenintare reala la viata Presedintelui Romaniei. Si una e sa dai tunuri la BIR, ca Dinel Staicu, si alta e sa atentezi la viata unui Sef de Stat. Asadar, Staicu contra Pahontu si Balint (ca, pe urma, daca i se intampla ceva lui Traian BASESCU, din cauza celor doi tradatori ce ling mana adevaratului lor stapan, Adrian NASTASE, nu mai putem indrepta NIMIC). OFERTA NU ESTE NEGOCIABILA!

Sursa: http://www.exploziv-news.ro/categoryblog/section-blog/151-abc/857-exploziv-news-propune-autoritatilor-dezvaluirea-locatiei-unde-se-afla-dinel-staicu-contra-demiterea-si-cercetarea-penala-a-generalilor-pahontu-director-spp-si-balint-sef-bsij-pentru-periclitarea-sigurantei-nationale.html

%d blogeri au apreciat: