Arhiva

Posts Tagged ‘FMI’

E cam albastră. FMI spune: „O noua criza financiara va veni, e doar o chestiune de timp.”

Situaţia economiei mondiale e cam albastră. Fondul Monetar Internaţional trage un puternic semnal de alarmă:

O noua criza financiara va veni, e doar o chestiune de timp.

Christine Lagarde

După ce criza economică a atins maximumul şi au apărut semne de redresare au existat voci mai mult decât autorizate care atrăgeau atenţia că trebuie multă atenţie şi nu trebuie să se considere că, gata, s-a terminat şi iar încep vremuri de trai pe vătrai.

Se spunea că dacă acea criză va rămâne una în „V” deci cu un singur vârf de maxim pentru criză  e bine şi economia mondială îşi va reveni. Se atrăgea atenţia asupra unor lucruri care pot genera un nou crah ca cel din 2008 care ar fi mai devastator deoarece nu mai există resursele de atunci.

Se vorbea despre pericolul generat de crearea de bani ieftini meniţi să scoată din criză economiile dezvoltate deoarece aceşti bani ar putea inunda economiile emergente unde ar inflama bulele speculative, încurajând guvernele si companiile să profite de împrumuturile anormal de ieftine, lucru care ar duce la creşterea incontrolabilă a datoriilor.

Se mai spunea atunci că un pericol cel puţin la fel de mare părea a veni dinspre China care, realmente inconţient îţi menţonea economia la o turaţie mult mai mare decât era capabilă cu adevărat, deja începuseră a se vedea semne că uriaşa economie chineză se „încinge” şi începea să gâfâie. Se atrăgea atenţia că dacă nu se renunţă la forţarea acestei econimii la un moment dat se va gripa şi va intra într-o contracţie care, ea singură putea să arunce economia mondială în o nouă criză.

Se pare că deja ambele condiţii sunt îndeplinite, recuperările eşuate, noile bule economice şi datopriile găcute cu bani ieftini arată că economia mondială nu a tras învăţămintele necesare. China a intrat deja în o contracţie acelerată, deci se cumulează condiţiile celui mai negru scenariu.

Se pare că este doar o problemă de timp până când va începe noua cădere spre al doilea vârf al crizei, cel despre care nu se prea poate estima cam unde ar putea fi, cât de puternic ar fi lovită economia mondială.

FMI atrage atenţia că  o nouă cădere, de data aceasta una devastatoare est doar o chestiune de timp, un nou crah, mai distrugător decât cel diun 2008 nu doar că este foarte posibil ci este chiar probabil.

Resurse pentru atenuarea prăbuşirii nu prea sunt, economiile în general sunt fragilizate de faptul că erorile din sistem care au fost evidenţiate de criză şi au alimentat-o.

Jurnaliştii de la The Guardian citează, într-o analiză a lor, cel mai recent raport privind Stabilitatea Financiară Globală şi trag concluzii cât se poate de nefavorabile.

Ei consideră că banii ieftini creati pentru salvarea economiilor dezvoltate au inundat deja pieţele emergente şi au inflamat noi bule speculative, încurajând guvernele si companiile sa profite de banii nenatural de ieftini cu care se împrumutau. Britanicii mai spun şi că un nou episod similar celui de la banca Lehman Brother ar putea declansa o noua panica globala şi asta în condiţiile în care încercările de redresare a sistemului financiar mondial prin asigurarea că băncile din economiile emergente deţin un capital suficient pentru a reacţiona şi prin descurajarea înprumuturilor riscante a cam eşuat.

FMI arăta că: „Şocurile pot porni din pieţele avansate  sau emergente şi combinate cu vulnerabilităţi grave de sistem ar putea genera o cădere rapidă şi la brusca dispariţie a lichidităţilor”. Adică exact dispartiţia mijloacelor deatenuare a prăbuşirii.

În acest scenariu, prăbuşirea neputând fi atenuată ar atrage după sine urmări mult mai grave decât cele ale crizei din care speram că am cam ieşit.

Avertismentul FMI vine pe findalul altor puternice semnale trase.

Divizia de comerţ a ONU, Banca Angliei  şi alte importante entităţi bancare au subliniat în mai mlte rânduri că există semne din e în ce mai îngrijorătoare în ceea ce priveşte evoluţua finanţelor mondiale.

*************************************************************

Pe siteul Fondului Monitar Internaţional despre:

RAPORTUL GLOBAL DE STABILITATE FINANCIARĂ

Vulnerabilităţi şi provocări politice

Riscuri pentru pieţele emergente

**************************************************************

Raportul Global de Stabilitate Financiară poate fi văzut, eventual descărcat de aici: 

Raportul General de Stabilitate Mondială

ECONOMIA MONDIALĂ ESTE LA UN PAS DE APOCALIPSĂ ?

8 februarie 2016 Lasă un comentariu

Din cealaltă mare criză care a lovit sistemul economic mondial (cea a anilor 30)  s-a revenit prin mijloace nu tocmei vesele. Un război mondial …

Între criza de atunci şi cea de acum există oarecare asemănări. Ambele au fost declanşate de lăcomia „grangurilor” cu mare greutate din sistemul financiar, ambele crize, după ce tensiunile acumulate au atins cote critice, au fost declanşate de „scânteia” de pe Wall Street din zona „colosului” Lehman Brothers.

Ambele crize au revelat anumite lucruri care trebuiau reformate din temelie. Asta nu prea le convine unora deoarece implică mari costuri, aşa că se încearcă „pansamente” care ar putea cel mult să atenueze efectele dureroase fără a vindeca boala.  Cam ca şi cum i-ai da unuia calmante fără a rezolva boala.

Dacă la criza anilor ’30 „boala” a fost rezolvată de Al Doilea Război Nondial, acesta însemnând o puternică terapie de şoc pntru sistemul financiar mondial, schimbând sau resetând multe relaţii dintre diferitele „repere economico-financiare, acum treba e un pic altfel.

Nu avem un astfel de război, relaţiile internaţionale fiind mai strâns, efectele de orice tip, în stransmiţându-se şi chiar amplificându-se. 

Vedem semne de recesiune de neevitat în economia americană, tentativele de salvare a marilor bănci având efecte perverse, acestea reducându-şi constant estimările de creştere diferiţi indicatori arătând că la orizont se vede marginea prăpastiei car se tot apropie. Prăbuşirile estimabile arătând semne de o adevărată apocalipsă economică şi financiară mondială. (Te şi îngrozeşti când te gândeşti că megaeconomia chineză e încinsă la roşu, în anunite zone ale ei fiind vizibile chiar semne ale gripării).

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Odată cu cel mai slab început de an pentru bursele americane, unele dintre cele mai mari bănci occidentale îşi reduc estimările de creştere pentru cea mai mare economie a lumii.

Strategii de la BNP Paribas cred că PIB-ul american nu a avansat deloc în ultimele trei luni ale anului trecut, în timp ce analiştii de la JPMorgan au calculat o creştere de doar 0,1%.

În acelaşi timp, pesimiştii de serviciu văd venind o criză mai gravă decât cea din 2008, în special din cauza derapajului economiei chinezeşti, iar marile bănci americane îşi fac „inventarul“ pagubelor provocate de colapsul preţurilor petrolului.

Având în vedere datele dezamăgitoare privind vânzările cu amănuntul din decembrie şi stocurile companiilor din noiembrie, analiştii de la BNP Paribas estimează că PIB-ul SUA nu a crescut deloc în ultimul trimestru al anului trecut, scrie Reuters. Prognoza anterioară a băncii franceze prevedea un avans de 0,5%. Analiştii sunt încre­zători că economia îşi va reveni în prima jumătate a acestui an.

„În timp ce creşterea din trimestrul patru pare să fie într-o formă mai proastă decât ne-am aşteptat, piaţa muncii şi veniturile reale sunt solide, ceea ce va face bine creşterii în prima jumătate a lui 2016“, se arată într-o analiză a BNP Paribas. Vânzările de retail au scăzut cu 0,1% în decembrie după o creştere de 0,4% în luna anterioară.

Tot din cauza datelor slabe, JP Morgan şi-a redus estimarea de creştere economică pentru al patrulea trimestru de la 1% la doar 0,1%.

Şi strategii de la Deutsche Bank şi-au redus proiecţia de creştere pentru ultimele trei luni din 2015, cu un punct procentual, la 0,5%, dar cu precizarea că estimarea lor „ar putea fi prea mare“ în lumina datelor economice mai slabe decât s-au aşteptat.  

Rezerva Federală Atlanta prognozează pentru perioada analizată un avans al economiei de 0,6%. Cu o săptămână înainte, instituţia estima o creştere de 0,8%.

Trei dintre cele mai mari bănci din SUA au prezentat pagubele pe care le-au suferit din cauza prăbuşirii cotaţiilor petrolului: creşterea substanţială a costurilor creditelor devenite toxice acordate în sectorul energiei şi temeri că problemele se vor propaga în alte portofolii, scrie Financial Times.  Citigroup, a patra bancă din SUA în funcţie de active, a anunţat că în trimestrul patru creditele neperformante din sectorul corporate au crescut cu 32%, în ritm anualizat, mai ales din cauza investiţiilor în energia nord-americană.

Wells Fargo, a treia instituţie bancare după active, avea în trimestrul patru credite nerecuperabile de 831 milioane de dolari, faţă de 731 milioane de dolari în cele trei luni anterioare, legate mai ales de sectorul petrolului şi gazelor naturale.

JPMorgan Chase, cea mai mare bancă americană, a anunţat că urmăreşte cu atenţie dacă apar efecte de contagiune şi că dacă preţurile petrolului se menţin sub 30 de dolari pe baril va fi forţată să pună deoparte rezerve suplimetare de 750 de milioane de dolari anul acesta.

Din cauza prăbuşirii preţurulor, marii producători de petrol şi de gaze naturale şi-au redus cheltuielile, companiile mai mici au intrat în faliment.

Strategii de la Morgan Stanley şi Goldman Sachs cred că petrolul va ajunge la 20 de dolari pe baril, iar cei de la Standard Chartered au mers şi mai departe spunând că preţurile pot coborî la 10 dolari pe baril.

Până acum, băncile mari au trimis mesaje încurajatoare privind portofoliile lor din sectorul energiei.

„Luaţi aminte că acestea sunt credite garantate cu active. Un faliment nu înseamnă că împrumutul va deveni neperformant“, a explicat Jamie Dimon, CEO-ul JPMorgan, sub asaltul întrebărilor analiştilor.

Problemele marilor bănci sunt mici în comparaţie cu cele ale băncilor locale, în special ale celor cu expuneri mari la sectorul energiei. Spre exemplu, BOK Financial, din Oklahoma, a anunţat că se aşteaptă ca provizioanele constituite pentru trimestrul patru pentru a acoperi pierderile provocate de creditele toxice să sară la 23 de milioane de dolari, nivel de patru ori mai mare decât cel calculat anterior.

Într-o analiză publicată de CNBC, Michael Pento, fondatorul Pento Portfolio Strategies, avertizează că recesiunea „iminentă“ cu care se va confrunta SUA va fi mai dură decât cea din 2008.

Una dintre cauzele principale ale recesiunii vor fi şocurile provocate de rebalansarea economiei chinezeşti. Guvernul comunist a majorat din 2000 de peste 28 de ori datoria acestei ţări, a doua economia va mărime din lume. Datoria totală a fost dusă dincolo de pragul de 300% din PIB într-un interval scurt de timp cu scopul de a construi o bulă masivă dar neproductivă de active fixe care a înălţat prea puţin PIB-ul. Acum, când această bulă se prăbuşeşte, creşterea încetineşte, explică Pento. Scăderea valorii monedei chinezeşti, prăbuşirea burselor de acţiuni şi a transportului pe calea ferată arată clar că economia nu doar că nu creşte cu ritmul de 7% urmărit în planurile guvernului, ci chiar că stagnează.

Problema este că China  contribuie cu 34% la creşterea globală. Dacă este luat în considerare efectul de multiplicare al acesti ţări asupra economiilor emergente, partea Chinei din creşterea globală este de peste 50%.

De aceea, pe măsură ce economia globală continuă să încetinească este de aşteptat mai mult stres pentru companiile multinaţionale la nivelul veniturilor.

De asemenea, în SUA preţurile acţiunilor şi proprietăţilor imobiliare nu mai reflectă venituri şi de creşterea PIB-ului, nu mai sunt spijinite de acestea. Acum, când Fed a pus capăt progranelor de ajutare cantitativă şi politicii cu dobânzi zero, preţurile activelor se prăbuşesc sub forţa gravitaţională a deflaţiei. Raportul median dintre preţul locuinţei şi venit este de 4,1, în timp ce raportul mediu este de 2,6. În pofida ipotecilor mai ieftine ca niciodată, cei care cumpără pentru prima dată o locuinţă nu-şi mai pot permite să plătească un avans. Iar fără aceşti cumpărători, piaţa nu se mişcă.

Valoarea totală a acţiunilor a devenit periculos de detaşată faţă de starea anemică a economiei. Media pe termen lung a raportului capitalizarea pieţei/PIB este de 75, dar în prezent raportul este de 110. Revenirea economiei americane din Marea Recesiune a fost alimentată artificial de banii ieftini ai Fed. Acum, bula de pe burse şi de pe piaţa imobiliară dă înapoi şi ar trebui să cauzeze o contracţie severă a cheltuielilor consumatorilor, principalul motor de creştere al economiei SUA.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: m.zf.ro

Data publicării: 18 ian 2016

„Această situaţie face ca Lehman să pară o plimbare în parc“

Analiştii văd semne de recesiune în tot ce mişcă. Economia se află în faţa unei constelaţii de riscuri

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI

Fie că este vorba de com­paniile energetice ameri­cane, de datoriile lumii emer­gente, de burse, de războiul valutar sau de comerţul global, ceva stă să crape. Economia mondială se află în faţa unei constelaţii de riscuri cum n-a mai văzut niciodată.

Indicele Baltic Dry Index, un indicator al costurilor transportului materiilor prime pe mare şi comerţului mondial, este la cel mai redus nivel din istorie. Din august 2015 indicatorul s-a prăbuşit cu 75%. Din august până în prezent au fost zile când nicio navă de transport nu s-a mişcat din port.

Pentru Financial Times, expan­siunea universului de yielduri negative ale obligaţiunilor guvernamentale re­prezintă un semn de recesiune. Ran­damentul mediu al obligaţiunilor emise de guvernul german este sub zero, iar Japonia este pe cale să devină prima mare piaţă de datorii suverane, bonduri cu scadenţa la 10 ani care nu aduc niciun câştig. În SUA, randamentul titlurilor de trezorie cu scadenţa la 10 ani au atins săptămâna trecută 1,8%, minimul ultimelor nouă luni. Bondurile guver­namentale sunt considerate de obicei investiţii sigure în vremuri tulburi.

„La aceste niveluri, pieţele de obligaţiuni prognozează recesiune“, spune Marcus Brookest, strateg la Schroders.

Pentru banca americană Citigroup, economia mondială pare prinsă într-o „spirală a morţii” care poate accentua declinul preţurilor petrolului, poate duce la recesiune şi pesimism de durată pe bursele de acţiuni, scrie CNBC.

„Dolarul american mai puternic, preţuri mai mici ale petrolului şi materiilor prime, comerţ mai slab, creştere mai slabă în economiile emergente şi în cea mondială… şi din nou la fel. La infinit, acest şir va duce la petroapocalipsă, la recesiune globală semnificativă şi sincronizată şi la piaţa bear“, spune Jonathan Stubbs, analist la Citi.

Preţurile petrolului s-au prăbuşit cu 70% din 2014, iar dolarul s-a apreciat cu 20%. Cotaţiile materiilor prime s-au re­dus cu două treimi în această perioadă.

Deşi preţurile mai mici ale pe­trolului şi în general ale materiilor prime înseamnă energie mai ieftină şi pu­tere de cumpărare mai mare în ţări dez-voltate precum sunt cele din zona euro, cotaţiile slabe pun presiuni pu­ternice pe bugetele statelor expor­tatoare şi pe ale companiilor produ­cătoare. Riscul este declanşarea unui val de falimente. 

„Suntem într-o situaţie foarte neobişnuită în care sentimentul pieţelor este de un fel nemaiîntâlnit“, spune Thomas Thygesen, analist la SEB.

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI, crede că economia mondială manifestă simptome îngri­jorătoare în condiţiile în care cele mai mari economii emergente au arătat semne de dete­riorare în ultimele şase luni.

„Creşterea Chinei este probabil mai mică decât spune guvernul. Rusia şi Brazilia o duc foarte rău. Africa de Sud flirtează cu recesiunea. Chiar şi India s-ar putea să nu o ducă atât de bine cum se crede“, a spus Blanchard, citat de The Telegraph.

Creşterea creditării economiilor emergente s-a oprit. Avansul, care a durat 15 ani, poate face loc unui „ciclu vicios“ al dezîndatorării, al turbu­lenţelor financiare şi al recesiunii, aver­tizează Banca Reglementelor Inter-naţionale.

Reacţiile de acum ale pieţei re-prezintă un caz clasic de comportament de turmă, în care „investitorii se tem că alţi investitori ştiu că ceva rău se întâmplă şi vând, deşi nu au nicio informaţie“, a mai spus economistul, care se arată îngrijorat că tocmai aceste temeri vor fi cele care vor perturba fatal economia. În SUA, unde se discută de mult timp de o recesiune industrială în timp ce  autorităţile vorbesc de  ocuparea deplină a forţei de muncă, angajările au încetinit în ianuarie.  Cele mai recente date arată că la baza angajărilor stau posturile slab plătite, adică locuri de muncă de calitate inferioară.

Angajările sunt unul din argumentele solide scoase în faţă de cei care spun că SUA sunt departe de o recesiune.

Descurajante sunt şi datele din transport, care arată că numărul de  comenzi pentru camioane noi de mare capacitate a scăzut cu aproape 50% în ianuarie.

David Folkerts-Landau, analist la Deutsche Bank, spune că din economia americană funcţionează doar un cilindru, consumul, deoarece investiţiile companiilor sunt slabe, iar dolarul puternic afectează exporturile şi profiturile. 

„Nu este o situaţie foarte sănătoasă“, explică Folkerts-Landau.

Tot în SUA, spread-urile randamentelor ridicate ale obligaţiunilor companiilor din sectorul energiei au sărit la niveluri record.

„Această situa-ţie face ca Lehman să pară o plimbare în parc”, crede Thomas Thygesen. 2016 va fi probabil anul în care se va produce primul val de falimente în sectorul petrolului şi gazelor naturale. Companiile din sectorul şistului, puternic îndatorate, vor fi primele care se vor scufunda. Dacă preţurile petrolului continuă să scadă, America ar putea fi izbită de un val tsunami de falimente.

Îndatorarea nu este doar o boală americană. La nivel global, industria petrolului şi gazelor naturale are datorii de 3.000 de miliarde de dolari, potrivit Băncii Reglementelor Internaţionale. Instituţia avertizează asupra unei „iluzii a sustenabilităţii” care se poate deveni rapid otravă.

„Condiţii care de obicei deschid calea defaulturilor – precum creşterea datoriilor toxice, înăsprirea condiţiilor monetare, înăsprirea standardelor de creditare pentru companii şi volatilitate accentuată – se întrunesc acum în SUA“, spune Bronka Rzepkowski, analist al Oxford Economics.

Autor: Bogdan Cojocaru 

Sursa: m.zf.ro

Data publicării: 08 feb 2016

Români, vine Bugetul pe 2015 … pregătiţi-vă să achitaţi cheltuielile de campanie a lui Ponta

20 noiembrie 2014 3 comentarii

Se pare că în Bugetul pe 2015 se va regăsi pentru români nota de plată pentru luxurianta campanie electorală a lui Victor Ponta sub forma de noi taxe şi impozite…

Ioana Petrescu

Proiectul bugetului pentru 2015 va fi supus dezbaterii publice după 10 decembrie când se va încheia misiunea comună FMI şi CE, care va veni la Bucureşti pe 2 decembrie strict pentru discuţii pe această chestiune.

Misiunea comună de experţi a Fondului Monetar Internaţional şi Comisiei Europene. Din partea FMI misiunea va fi condusă de Andrea Schaechter, iar din partea CE de Istvan Szekely.

„Misiunea este una dedicată strict proiectului legii bugetului, nu reprezintă o misiune de evaluare a angajamentelor pe care ţara noastră şi le-a asumat în faţa FMI în cadrul acordului de tip preventiv semnat între partea română şi reprezentanţii creditorilor externi”, se spune în  în comunicatul Ministerului Finanţelor Publice.

După dicuţiile cu importanţii reprezentanţi ei instituţiilor financiare internaţionale proiectul legii bugetului pe 2015 va fi supus dezbaterii publice.

Preşedintele Traian Băsescu declara că în spaţiul public există discuţii foarte consistente legate de creşterea taxelor arătând că prioritatea majoră pentru România este ca România să aibă un proiect de buget pe 2015 şi face apel în acest sens  către Guvern deoarece atât companiile, firmele dar şi cetăţenii nu ştiu cum să îşi proiecteze anul 2015 în lipsa bugetului şi a informaţiei despre creşterea sau nu a taxelor.

„Fac un apel la Guvern, faptul că prim-ministrul nu e în Bucureşti nu e o scuză. Ministerele, împreună cu Ministerul de finanţe, pot pregăti şi pune la dispoziţia publicului proiectul de buget. În spaţiul public sunt discuţii extrem de consistente legate de creşterea taxelor, alocările bugetare, pentru investiţii pentru proiecte culturale, de mediu, sunt lucruri extrem de imprtante”, a spus Preşedintele Băsescu „Cer în mod expres ca Guvernul să fie în măsură ca în cel mai scurt timp să prezinte proiectul de buget”, a completat  Preşedintele.

Potrivit spuselor preşedintelui, firmele nu îşi pot face proiecţiile bugetare pe 2015 fără să aibă o imagine a bugetului şi a Codului Fiscal. Cum Victor Ponta şi-a găsit exact acum, când ţara arde să plimbe creanga, Preşedintele Băsescu a făcut apel la Vicepremierul Gabriel Opream cel căruia Premierul Ponta i-a delegat atribuţiunile pe perioada în care el se va relaxa în  concediu. „Fac apel la Guvern, inclusiv la viceprim-ministrul Gabriel Oprea, care gestionează zilele acestea problemele curente, aşa cum apare în Monitorul Oficial, la accelerarea procesului de pregătire a proiectului de buget pe 2015 şi punerea cât mai rapidă în dezbatere a acestui proiect”, a mai spus şeful statului.

Declaraţia preşedintelui în funcţie vine după ce preşedintele ales, Klaus Iohannis, a declarat, la prima conferinţă de presă de  după alegerile prezidenţiale: „Invit Guvernul să poftească în Parlament cu bugetul pentru 2015, cu cât mai repede cu atât mai bine”.

În ultima şedinţa de Guvern la care a participat, premierul Ponta le-a cerut miniştrilor să pregătească bugetul pe anul viitor până la sosirea delegaţiei Fondului Monetar Internaţional, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale, precizând că discuţiile vor fi la Finanţe, iar decizii politice pentru „măsuri speciale” vor fi adoptate în coaliţie şi Guvern.

Tot mai multe voci cu mare greutate şi pricepere într-ale finanţelor forbesc tot mai clar despre faptul că în acest buget, mai mult sau mai puţin mascate se va  regăsi nota de plată pentru campania electorală  luxuriantă făcută de Victor Ponta.

Adică, altfel spus, ca un fel de ospătăriţă de lux, Ministrul de Finanţe, domnişoara Ioana Petrescu, zâmbind şarmant cum doar ea ştie când vrea, îi va prezenta poporului român nota de plată: Vă rog să achitaţi consumaţia din campania electorală a Premierului Ponta …

Poate va da Domnul să vedem cum asupra acestor cheltuieli de campanie făcute de Premierul Ponta se vor apleca organele în drept şi îi vor număra ouăle aşa cu a făcut cu guruul său politic …

P.S. Cine doreşte poate vedea mai jos Scrisoarea cadru pentru bugetul anului 2015″ şi „Documentul sinteza privind politicile si programele bugetare pe termen mediu ale ordonatorilor principali de credite pentru anul 2015 si perspectiva 2016-2018”

 

Scrisoare Cadru Bug 2015

Document sinteza privind politicile si programele bugetare pe termen mediu ale ordonatorilor principali de credite pentru anul 2015 si perspectiva 2016-2018

Otilia Nutu: Olt­chim e o dublă problemă: o com­panie falită și un factor de dis­tor­siu­ne a întregii economii locale. Cum încearcă guvernul să dea ţeapă FMI

25 septembrie 2012 2 comentarii

Adevărata poveste a combinatului Oltchim. Cum încearcă guvernul să dea ţeapă FMI

Olt­chim e o dublă problemă: o com­panie falită și un factor de dis­tor­siu­ne a întregii economii locale.

Istoria Oltchim sună cam așa. Avem o fabrică mare de produse chi­mice, construită pe vremea lui Ceaușescu în nebunia lui de a produce derivați de petrol pentru export, chiar dacă trebuia să im­por­tăm petrol brut pen­tru asta, că pro­ducția internă nu mai făcea față. După 1989, com­pania a fost că­pu­șată cât s-a putut: furnizori de ma­te­riale la suprapreț, clienți la preț sub piață. Ba chiar s-au găsit și firme care n-au mai nimic de-a face cu petrochimia, dar au fost „găzduite“ pe platforma com­bi­natului – Oltchim cumpăra în nu­me propriu energie electrică de la „băieții deștepți“ și le-o dădea pe gratis.

Pe lângă povestea clasică a jafului din companiile de stat, la Oltchim au apărut încă două com­plicații. Prima, vân­za­rea rafinăriei Arpechim, odată cu Petrom, la OMVOltchim nu poa­te practic să supraviețuiască fără Arpechim și nici invers – dacă ar cumpăra materie primă de la o altă rafinărie de care să nu fie le­gată prin țevi ca de ArpechimOlt­chim ar plăti costuri de trans­port mari și i-ar trebui spațiu su­plimentar de depozitare. E foarte posibil ca Guvernul Năstase să fi vâ­rât Arpechim-ul pe gât OMV-ului cu intenții bune, vrând să for­țeze OMV să modernizeze Ar­pechim. Dar, apoi, guvernul s-a trezit că nu mai poate controla ra­finăria, adică nu mai poate cum­păra fără să plătească. Dacă Oltchim ar funcționa ca o com­panie normală, faptul că Arpe­chim aparține altcuiva n-ar fi o problemă. Oltchim e la fel de de­pendent de Arpechim pe cât e și Arpechim dependent de Oltchim, niciuna dintre părți n-ar putea să abuzeze de poziția sa mo­no­po­listică. Dar dacă Arpechim e pri­vată, Oltchim trebuie să plă­teas­că, așa e în economia de pia­ță.

PREMIERUL ACUZĂ PDL
„E clar că d-l Diaconescu spera să nu ajungă la acest moment (n.r., câştigarea licitaţiei). Interesul a fost de a nu veni un alt investitor care să înceapă să caute în trecut (…). A fost evident o încercare a oamenilor de afaceri din PDL – Videanu este hoţul hoţilor, el este doar cel mai cunoscut – de a pregăti alianţa cu Dan Diaconescu şi de a încerca să încurce lucrurile la Oltchim, a declarat premierul Victor Ponta luni, 24 septembrie.

A doua complicație e o greșeală făcută sub mandatul lui Tă­ri­cea­nu, când, pentru a plăti o da­to­rie, statul a redus partea lui de ca­pital social laOltchim, iar un ac­ționar minoritar cu 2% (PCC) s-a trezit că prin aceas­tă mișcare i s-a ma­jorat pon­derea la vreo 20%. Re­lația PCC-stat e mai complicată de­cât e relația între stat și Fondul Pro­prietatea, ca ac­ți­onar minoritar la Hidroelectrica sau Romgaz, de pildă. PCC are în Polonia un com­binat asemănător și concurent cu Olt­chim. D-l Roibu, veșnicul CEO alOltchim, s-a plâns în nenumărate rânduri că interesele PCC ca ac­ționar minoritar sunt să pună pe butuci Oltchim în favoarea ce­luilalt combinat pe care îl con­tro­lează, în timp ce PCC l-a acuzat, la rândul său, pe d-l Roibu de ma­nagement de­fectuos. Foarte po­sibil, și unii, și alții au un pic de dreptate.

Lucrurile au putut merge așa câtă vreme Oltchim, de bine de rău, se ținea pe picioare. Însă, de prin 2007, Oltchim e mereu în pierdere, în total vreun miliard de lei în 2007-2011. Dacă pe vre­muri se mai puteau acoperi pier­derile cu o subvenție, după ce am intrat, în 2007, în UE ma­nevra e ilegală pentru că e ajutor de stat interzis de Comisia Eu­ro­peanăOltchim a supraviețuit în­să, făcând ce face cam tot ma­na­gerul la stat: business as usual cu finii, nașii, rudele, amicii, prietenii politici, dar nu ne plă­tim furnizorii, mai ales pe cei de stat, care nu țipă. CuArpechim, în schimb, nu le-a mers. OMV a zis încă din 2008 că închide ra­finăria, pentru căOltchim nu plă­tește. Tot de pe atunci, guvernele se gândesc cum să ia din nou Arpechimși să facă un „lanț petrochimic integrat“, dar n-au cu ce bani să cumpere rafinăria.

Dacă ne uităm la tot județul, avem Oltchim, cu problemele de mai sus, și care e o gaură neagră. Dar mai există, cum bine zice gu­vernul, o puzderie de firme, cu an­gajați, cifră de afaceri, im­po­zite, contribuție la PIB, care de­pind într-o formă sau alta de Olt­chim. Problema e că o bună par­te din această economie locală e probabil căpușărimea Oltchim-ului, care ar da oricum faliment, imediat ce Oltchim ar începe să funcționeze ca o companie nor­mală, interesată de profit; căpușe care nu lasă, în schimb, să se dez­volte economia sănătoasă, cea ca­re ar putea trăi fără favoritisme de la stat. În alte cuvinte, Olt­chim e o dublă problemă: o com­panie falită care are nevoie de sub­venție, ștergerea datoriilor sau păsuire din partea fur­ni­zo­rilor; și un factor de dis­tor­siu­ne a întregii economii locale, care se dezvoltă strâmb de un sfert de veac de tranziție.

Acesta e punctul de ple­care pentru condiția pusă de FMI statului acum aproape doi ani: să privatizeze sau să recunoască falimentulOltchim, că nu se mai poate așa. Dar gu­vernele Boc, Ungureanu și Ponta s-au dat peste cap să întârzie re­forma, că asta ar fi însemnat în același timp terminarea că­pu­șe­lor, cu legături transpartinice – vezi șefimeaOltchim nes­chim­bată de 23 de ani. FMI a impus atunci măcar schimbarea ma­na­gementului cu profesioniști se­lectați competitiv în paralel cu procesul de privatizare, ca să în­lăture gașca de interese din jurul conducerii combinatului. Gu­ver­nul a selectat, într-adevăr, un con­sultant care să caute oameni, dar cu întârziere, iar în cele din urmă a dat-o pe „urgență“, lă­sând baltă selecția competitivă și înlocuindu-l pe d-l Roibu direct cu șeful de la CET Govora. To­tuși, pentru prima dată de când avem acordul cu FMI, ame­nin­țarea cu ruperea acestuia a făcut ca guvernul să vină, în sfârșit, cu o strategie care elimina prin­ci­palul pretext pentru întârzieri, hârțogăraia necesară conversiei unei creanțe AVAS asupra Olt­chim în acțiuni ale statului și pre­vizibilul conflict cu PCC pe acest subiect. Oferta „la pachet“ a fost singura idee bună cu reală șansă de succes, dar exact din acest mo­tiv n-a fost pusă pe masă până acum.

DATORIILE LUI DIACONESCU
Potrivit Gândul, în iunie, două dintre companiile la care Dan Diaconescu este acţionar, Oglinda Press şiOglinda Television, înregistrau datorii la stat de peste 1,75 milioane euro. La acestea se adaugă şi 600.000 euro pe care îi datorează Ocram Televiziune (care deţine licenţa OTV) la finanţele locale. În total, companiile la care Dan Diaconescu este acţionar au înregistrat datorii către stat în valoare de 2.350.000 euro.

Și așa ajungem la momentul fai­moasei licitații televizate, câș­ti­gător d-l Diaconescu. Licitația as­ta e dovada ultimă a modului în care guvernul încearcă să dea țeapă FMI-ului și să facă exact inversul reformei. De câteva zile încoace, domnii Vulpescu și Dia­conescu se întrec în a-și de­monstra populismul, miștocă­rea­la și lipsa de preocupare pentru interesul public, care înseamnă privatizare de succes sau fa­li­ment, dacă Oltchim e ire­cu­pe­rabilă. Cum probabil și este – ni­ciun investitor mare n-a par­ti­cipat la licitație, dacă TISE ar fi fost realmente interesată ar fi depus o ofertă, nu ar fi trimis scrisorele neangajante și nu s-ar fi limitat să cumpere doar caietul de sarcini. Cum e posibil ca la o asemenea licitație să nu fie exclus din start, evitând ridicolul, un participant cu datorii la stat și proces penal pentru șantaj, cer­cetat pentru spălare de bani și eva­ziune, și care nici n-a putut demonstra că are banii la mo­mentul licitației, după cum s-a văzut în reacțiile politicienilor?

Apoi, referitor la Dia­co­nescu, au circulat zi­lele astea două idei fan­tasmagorice: întâi că va cumpăra com­bi­natul pentru popor, apoi că are în spate un „mare investitor“, de parcă un investitor străin are nevoie de buna reputație locală a d-lui Diaconescu ca să-i fie in­termediată afacerea, ca după ace­ea eventual s-o doneze po­po­ru­lui, presupunând că Diaconescu n-ar fi mințit nici cu prima afir­mație. D-lui Vulpescu i-aș fi dat ceva credit, chiar după ghidușiile cu insolvența Hidroelectrica, pen­tru că acolo lucrurile păreau, până la urmă, să iasă bine cu „băieții deștepți“ și renegocierea lucrărilor supraevaluate. Dar deja omul a ajuns la a treia minciună, sau „omisiune“ gravă, față de do­norii internaționali, prima fiind insolvența Hidroelectrica anun­țată FMI-ului ex post, a doua – schimbarea strategiei de pri­va­tizare a Oltchim, tot așa, anun­țată după, iar acum găselnița cu cei 45 de milioane de euro care ur­mează a fi băgați de stat în Oltchimimediat după ce suma ar fi primită de la Diaconescu, adică îi dăm de fapt pe gratis com­bi­natul. Ministrul Chițoiu a spus și el că se va da un „ajutor de ur­gență“, tot în sumă de 45 de mi­lioane, pentru „repornirea ac­ti­vității“. Indiferent de unde vin ba­nii, de la Diaconescu sau de la metroul Drumul Taberei, să pom­pezi bani de la buget într-o com­panie, de stat sau privată, „de urgență“ sau nu, „împrumut“ sau de tot, înseamnă ajutor de stat ilegal.Comisia Europeană va cere ca banii să fie returnați bu­getului, sau, dacă nu, statul plătește suma drept sancțiune la bugetul Uniunii. Dar ce contează? Scandalul va ieși după alegeri, până atunci această șpagă elec­torală va ține fericiți în minciună angajații Oltchim și nestingherită căpușărimea, care-și dă obolul la campania electorală a celor care împart așa bugetul public. //

Autor: Otilia Nutu

Sursa: romanialibera.ro  și revista22.ro

Claudia Boghicevici, fost ministru al Muncii, trage un semnal de alarmă

10 august 2012 2 comentarii

Doamna deputat  Claudia Bogicevici, fost ministru al Muncii trage un semnal de alarmă.

Dânsa vorbește despre faptul că FMI s-a arătat îngrijorat  prin vocea lui Erik de Vrijer de prelungirea crizei politice din România:

„Erik de Vrijer s-a arătat îngrijorat de prelungirea crizei politice în România, deoarece aceasta pune sub semnul întrebării existenţa unor garanţii privind continuarea reformelor în domeniul muncii. Şeful misiunii a accentuat asupra efectelor negative deja înregistrate, respectiv scăderea prognozei de creştere economică cu 0,5%, din cauza crizei politice”, spune Boghicevici. Deputatul mai arată că „de mesajul transmis de către FMI depinde în mod determinant poziţia investitorilor străini faţă de România, unul negativ fiind în măsură nu doar să stopeze fluxul investiţiilor, ci chiar să determine retrageri de pe piaţa muncii din România. Iată de ce guvernul actual trebuie să demonstreze de urgenţă că nu îşi iroseşte timpul şi energia în dispute politice sterile, ci se apucă de treabă, luând măsuri economice care să asigure creştere durabilă. Acordurile cu FMI sunt de o importanţă vitală, nu doar pentru că acestea oferă o centură de siguranţă, ci, mai ales, în economia relaţiilor cu creditorii străini” spune doamna Boghicevici pe blogul domniei sale.

Tot doamna Boghicevici, pe același site se arată îngrijorată de rata crescătoare a șomajului care a crescut semnificativ în iunie față de iulie, ultimele trei luni de instabilitate politică afectând grav mediul economic:

„Să nu cădem într-o capcană mediatică şi să găsim explicaţii la acest flux de tineri prin procentul scăzut al promovabilităţii la bacalaureat. O altă cauză a creşterii şomajului este incertitudinea economică dată de instabilitatea politică. Creşterea şomajului, ca şi alte semnale negative sunt repercusiuni ale crizei politice induse de actuala guvernare. Ultimele trei luni de instabilitate politică au avut două efecte negative asupta mediului economic: teama de a investi, pe de o parte, dar şi lipsa unor măsuri economice, de stimulare a mediului de afaceri, în activitatea guvernului” – scrie pe același site doamna ministru, pentru a mai adăuga – „…de mesajul transmis de către FMI depinde în mod determinant poziţia investitorilor străini faţă de România, unul negativ fiind în măsură nu doar să stopeze fluxul investiţiilor, ci chiar să determine retrageri de pe piaţa muncii din România. Iată de ce guvernul actual trebuie să demonstreze de urgenţă că nu îşi iroseşte timpul şi energia în dispute politice sterile, ci se apucă de treabă, luând măsuri economice care să asigure creştere durabilă. Acordurile cu FMI sunt de o importanţă vitală, nu doar pentru că acestea oferă o centură de siguranţă, ci, mai ales, în economia relaţiilor cu creditorii străini”.

Rata şomajului în luna iulie a fost de 4,77%, fiind înregistraţi 429.043 de şomeri, cea mai mare creştere a numărului de şomeri fiind înregistrată în rândul tinerilor sub 25 de ani, conform Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Comparativ cu luna iunie, au fost înregistraţi cu 24.929 mai mulţi şomeri. Potrivit datelor înregistrate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), rata şomajului înregistrat la nivel naţional în luna iulie a fost mai mare cu 0,28 puncte procentuale decât cea din iunie. se mai spune pe siteul citat.

Sunt constatări extrem de clare și de îngrijorătoare ale cuiva care știe ce se întâmplă mai ales dacă avem în vedere, că, deși pentru prea puțin timp după părerea mea, doamna Boghicevici a ocupat un loc important în Sistem. 

Cât de mult îi interesează pe cei care dețin puterea, cred că se poate vedea din cotidianul circ aburitor la care suntem supuși, dar și din mesajele extrem de îngrijorătoare care vin de la persoane extrem de importante din  Europa și SUA

Sursa citatelor: 

Siteul doamnei Boghicevici

 boghicevici.ro

Articolele din care am citat:

FMI cere continuitate

Şomajul creşte şi Guvernul se piaptănă

Autor articole: Claudia Boghicevici

În timp ce Antonescu deja se crede deja Președinte, Ponta se dă mare…

4 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

Crin Antonescu este bolnav… răăăăău

Are o boală care se numește chiulangită cronică. Și nu doar atât mai sufewre și de o autosuficiență incredibilă.

Deja se crede Președinte al țătrii iar pe Ponta în consideră deja premier în funcție.

La întâlnirea Opoziției Antonescu nu a catadixit să se deranjeze ca să se ducă și el. Dacă PSD și PC au fost reprezentați la nivel de președinte de partid, PNL a fost reprezentat de Daniel Chițoiu și Eugen Nicolăescu.

Unii spun că Antonescu ar fi declarat că acesastă întâlnire nu e treaba, ( atenție ) președintelui ci a Guvernului și a Premierului, adică Ponta.

Delegația Opoziției care a fost prezentă la întâlnire a fost formată din liberalii Daniel Chiţoiu şi Eugen Nicolăescu conservatorul Daniel Constantin iar din partea PSD au fost prezenți Victor Ponta, Adrian Năstase şi Liviu Dragnea.

Haioșenia dracului este că Ponta ar fi fost anunțat  de liberali că va fi singurul copreședinte al USL la ntâlnire deoarece Antonescu nu consideră că întâlnirea este de resortul unui președinte, evident încercând astfel să arate că nu va proceda ca Traian  Băsescu.  

Spun liberalii că nici ceastă întâlnire și nici altele de acest gen nu a figurat și nu vor figura pe agenda președintelui….WOW…

Conducerea PNL a hotărât să participe la acestă întâlnire Nicolaescu și Chițoiu, deoarece Varujan Vozganian e plecat din țară, iar Călin Popescu Tăriceanu a fost îndepărtat de Antonescu de zona de decizie a PNL.

E problema lui cum se comportă, dar cred că ar trebui să îi spună și lui Antonescu cineva că astfel ar putea avea probleme. Președinte al României va fi abia după ce alegătorii îi vor fi dat voturile necesare, indiverent cât de important se crede el sau ce visuri eroticopolitice are, încă e doar un teoretic posibil candidat la această funcție. Încă nici nu e sigur că el va fi desemnat să candideze din partea USL cum nu se știe nici dacă USL ca reuși să reziste întragă după alegerile locale. Din PSd și chiar din PNL vin tot felul de semne care arată că siguranța lui nu prea mai are ce să se bazeze. Dealtfel chiar atacurile la adresa lui din partea lui Adrian năstase ar trebui să îl facă saă se gândească la modul serios înainte de a se mai sclivfosi cu prostii pe care el, Ponta și încă vreo doi papagali din jurul lor le-au hotărât.

Nu știu cum să numesc atitudinea lui Antonescu, dar dacă ar avea în cap și altceva în afară de fumuri și aiureli, ar înțelege că la astfel de întâlniri nu reprezintă nici România nici coafezele isterice și nici măcar pe nevastă-sa. Acolo trebuia să se ducă să reprezinte partidul.

Cred că cei din PNL ar trebui să înțeleagă de data asta un lucru.

Antonescu a arătat astăzi că se crede mult prea important ca să mai bage în seamă agenda partidului. Am mai întâlnit zilele astea pe cineva care considera că treburile partidului său sunt treburi de care ține cot doar dacă nu are altă treabă. E vorba de Mazpre care a preferat să se măscăreascp alături de parașute decît să participe alături sce colegii de partid la o acțiune importantă. Dacă aș fi PNL-is m-aș mai dândi dacă trebuie să mai susțin un individ  pentru care partidul e doar ceva care prin programul său îi încurcă existența și îl întrerupe din visurile de mărire. În fine, e problema PNL-iștilor cine și cum își bate joc de ei… De fapt, nici nu l-au ales să facă ceva și pentru partid, a fost ales pentru că spus și a repetat că va lupta cu toate forțele pentru  îndepărtarea lui Băsescu. Asta au ales, asta au.

Cea mai amuzată chestie vine, cum era de așteptat, tot din partea luim Ponta. Oricât ar fi el de obraznic are totuși haioșenia sa.

Pe cei care nu l-au văzut pe Ponta, după întâlnirea cu cei de la FMI, îi rog să facă un exercitiu de imagunație. Să își imagimeze un copil cu care, dun motive ce nu contează nu se joacă nici un copil din vecini. La un moment dat, apare un copil străin care îl bagă în seamă.

Seara, când mama copilului cu care nu se joacă nimeni, în chiamă acasă la cină, acesta intră raadiind de bucurie și cu o sclipire în ochi exclamă bucuris: ”Mami, s-a jucat și cu mine”

Acestă sclipire de bucurie se putea ghici în ochii lui Ponta, oricât a încercat să o mascheze.

La întâlnire, Victor Ponta i-a spus şefului misiunii FMI spre uimirea acestuia, că el consideră că stă de vorbă cu premierul României, atâta timp cât adevăratul premier, Emil Boc, nu are timp să se vadă cu opoziţia. Evident, Franks, om cu mințile în cap nu i-a spus că ceea ce spune este o mare aberație. Adică FMI care nu e decât o bancă a uzurpat funcțiile Guvernului României? Păi asta ar fi  grav de tot, iar o astfel de chestie ar putea duce chiar la înlocuirea lui Franks pentru depășirea limitelor atribuțiunilor sale. FMI în Românianu are menirea de a prelua funcțiile Guvernului ci de a negocia cu acesta condițiile de acordare a împrumuturilor și de a vegea ca înțelegerea să fie respectată.

Probail Franks, om experimentat a vazut cu cne are de-a face și o fi zâmit în genul: ”Da, așa e cum zici”. „Este o veste foarte bună pentru noi pentru că a fost programată această întâlnire cu opoziţia, vă place sau nu, noi credem că avem această întâlnire cu premierul României, de vreme ce adevăratul premier nu are timp să se vadă cu noi”, a spus Victor Ponta  la începutul întâlnirii  întâlnirii cu reprezentanţii misiunii FMI în România. 

Simținduse pe val cum se spune, deci încrezător în sine, Ponta s-a apucat să spună că opoziţia are o serie de propuneri pentru buget pe care le-a trimis guvernului, dar nu a primit nici un răspuns. Hehehe … De parcă FMI este în românia ca să vadă cât de multă imagunație au cei din opoziție și nu să negocieze cu Guvernul.

Ce mi se pare absolut teribil este un fapt care arată clar cam cât preț pun ei pe ceea ce spune Ponta. Franks arătat că  că delegaţia FMI „valorizează dialogul cu opoziţia, sindicate, asociţiile de afaceri” şi că (atenție la nuanțe) „nici un grup politic nu are monopolul ideilor bune”.

Deci, cum ar veni, pentru a înțelege ce și cum în România FMI ascultă părerile tuturor, și dacă există ceva demn de luat în seamă, va lua.

Ce mă amuza pe mine teribil când îl vedeam pe Ponta era că oarecum în subtext, parcă încerca nici mai mult, nici mai puțin să ne spună că de acum înainte, USL are un mare aliat în lupta cu USL și cu Guvernul… …Săracu Pontănel …

În caz că cineva din aproierea lui citește aici, l-aș ruga să îi transmită că zicerea  ”nici un grup politic nu are monopolul ideilor bune” se poate traduce ”nici un grup poliitic nu deține adevărul absolut nici măcar USL ”. Nu de alta, dar prea se adună multe haioșenii la Ponta… În felul lui, dacă îi treci cu vederea obrăzniciile de copil râzgâiat poate fi băiat simpatic.

Faptul că Franks nu l-a conrazis, nu înseamnă că a fost de acord cu el.

 Bun, acum să revenim puțin  la chiulăul Antonescu…

Lipsa de respect față de colegii săi prin neprezentarea la serviciu nu este nici o noutate.

Într-un articol numit ….. ” Antonescu și Voiculescu, primii chiulangii ai parlamentului” publicat pe siteul Evenimentului Zilei pe data de 24 Mai 2011, Florin Ciornei scria că:

 Crin Antonescu și Dan Voiculescu sunt uniți nu doar de adversitatea față de Traian Băsescu ci și de lipsa de apetit pentru a frecventa lucrările parlamentului. Potrivit unei monitorizări a Institutului de Politici Publice, președintele PNL și liderul fondator al PC conduc în topul celor mai slabe prezenţe la voturile finale din Parlament. Raportul IPP cuprinde o monitorizare pe activitatea parlamentară din ultimii doi ani.
Potrivit raportului IPP citat de Agerpres, din cele 127 de zile de vot (1.337 de voturi finale) din plenul Senatului, Crin Antonescu a participat la 18 voturi în nouă zile (1,3%), urmat de Dan Voiculescu (15 zile, 7,5%) şi Ioan Ghişe – PNL (23 de zile, 9,6%).

Potrivit clasamentului, cele mai bune prezenţe în Senat le au Gheorghe David – PDL (125 zile, 97,7%), Constantin Borza – PDL (93,9%, 119 zile) şi Ion Ruşeţ – PDL (90,3%, 116 zile).

La Camera Deputaţilor, în sesiunea septembrie-decembrie 2010, în cele 49 zile de vot, cu cele mai slabe prezenţe figurează Viorel Hrebenciuc – PSD (16,7%), Bogdan Niculescu Duvăz – PSD (20,8%) şi Doru Claudiu Frunzulică – PSD (23,6%), iar cu cele mai bune Victor Ovidiu Ganţ – minorităţi (99,5%), Iustin Marinel Cionca Arghir – PDL (98,9%) şi Gheorghe Ciobanu – PDL (98,4%).

La categoria parlamentarilor-miniştri, cele mai bune prezenţe la Camera Deputaţilor le au Valerian Vreme, Ioan Botiş şi Valeriu Tabără, toţi de la PDL, iar la Senat, Traian Igaş şi Ion Ariton, ambii de la PDL şi Cseke Attila Zoltan, de la UDMR.

În privinţa grupurilor parlamentare, cea mai bună prezenţă la Camera Deputaţilor o are PDL (80%), urmat de Grupul minorităţilor (78%), UDMR (77%), PSD (61,1%) şi PNL (58%) iar la Senat conduce tot PDL (64%), urmat de UDMR (54%), PSD (53%) şi PNL (49%).

În clasamentul prezenţei liderilor de grup, la Camera Deputaţilor pe primul loc se află Mircea Toader – PDL (91%), urmat de Mircea Duşa – PSD (70%) şi Călin Popescu Tăriceanu – PNL (49%), iar la Senat topul este condus de Fekete Szabo Andras Levente – UDMR (72%), Cristian Rădulescu – PDL (71%), Puiu Haşotti – PNL (59%), pe ultima poziţie clasându-se liderul PSD, Ilie Sârbu, cu 44% prezenţă la voturile finale.

IPP a dat publicităţii şi lista parlamentarilor care au migrat în perioada decembrie 2008 – decembrie 2010, remarcându-se Cătălin Cherecheş (PSD-independent-PNL-independent), Marin Bobeş (PSD-independent-PDL), Cristian Burlacu (PNL-independent-PDL)

Sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/antonescu-si-voiculescu-primii-chiulangii-ai-parlamentului-931338.html
 

Poate și din cauza chiulagitei lui Antonescu aflam prin Iulie că în intențiile de vot la românilor întrun sondaj realizat de Institutul Român de Studii Sociale (IRSS), în perioada 27 iunie -7 iulie 2011,  USL scădea sub 50% în intențiile de vot, mai precis la 49,50%…

http://www.evz.ro/detalii/stiri/sondaj-usl-cade-sub-50-intentie-de-vot-937740.html

 

Dacă ne gândim că prin comportamentul celor doi măscărici care conduc USL, prin coportamentul exagerat populist, prin lipsa de soluții ca și prin neânțelegerile tot mai dese din interiorul USL observăm că USL scade  lent, dar constant.

Există voci în PSD care afirmă că o mare nemulțumire internă ar fi faptul că tot mai mulți cred  că dacă PSD ar merge iar singur, sau doar alături de PC ar obține la alegerile generale un rezulta superior celui pe care îl ca obtine Uniunea.

Este și logic să fie așa, în timp, la nivel local, între PNL și PSD a apărut o rivalitate care nu se poate șterge cu buretele îndiferent că e mult și-are dori cei doi aventurieri  politici.

Personal, cred că pentru România, după atâtea necazuri câte are, la vreme de criză este foarte bine că PSD nu e singur. Populismul său specific ar face ca ceea ce se întâmplă în Grecia să fie o glumă față de ceea ce s-ar întâmpla în România.  

Din  păcate, dacă ne imaginăm un scenariu care pare tot mai puțin probabil, dar posibil în cazul în care criza se va intensifica, USL ar câștiga alegerile, asupra țării s-ar revăsra încă o urgie. După o perioadă de acalmie, neînțelegerile din USL ar exploda, iar câmpul de bătălie nu va mai fi doar presa ori ședințele interne ci întraga Românie…

 Ferească Sfântul …

Ce ar face atunci Antonescu? Probabil ceea ce știe cel mai bine. Ar chiuli…

Quo vadis Grecia?

4 iunie 2011 3 comentarii

Este destul să ai drumul la televizor şi să constaţi că una sau mai multre feţe pe care le vedem zilnic ne spun ba că salariile sunt mici (de parcă înaintea acestui guvern ar fi fost mari), că tăierea din salarii are ca explicaţie nepriceperea guvernului, că nu ştiu ce categorie ar trebui nu doar să nu sufere reduceri de venituri, ba chiar că ar trebui să ca acestea să-i crească, culmea e că aceleaşi feţe critică de nu mai contenesc înprumuturile contractate… Critică, critică, critică…

Anul trecut ni se zugrăvea un tablou cu pensionati morţi prin rigole…. Evident şi de cât de nenorocit e guvernul că se împrumută. Se spunea şi se spunea că trebuiau făcute investiţii, dar nu în telegondole ci în pensii şi salarii, uitându-se evident că banii veniseră din afară tocmai pentru investiţia respectivă şi nu puteau fi deturnaţi…

Populismul e colorat frumos, dar poate fi a dracului de toxic.

Acrelaşi populism de doi lei a dus Grecia în situaţia de a fi aproape asemenea unui asistat social al Coanei Europa. Multe state sunt deja nemulţumite că trebuie să pună umorul la scoaterea din failment a Greciei. Acolo s-a ajuns la lucruri pe care le vedeam în România unde PSD-ul lui Geoană se comporta ca un veritagim partid e Opoziţie deşi deţinea jumătate din portofoliile guvernului, avea şi scaunul de Preşedinte al Senatului şi critica pentru că Geonă trebuia să îşi profileze o imagine de luptător, cam ca şi clovnii cu săbii de burete… în fine.

Revenind la Grecia… valoarea tuturor proprietăţilor statului grec  este de numai 280 miliarde de euro iar datoriile statului se ridică la 327 miliarde de euro… Sinistru nu? Poate şi mai sinistru era faptul că unele televiziuni arătând imagini din Grecia îşi permiteau să-i facă tâmpiţi pe oameni că nu ies în stradă, ce frumos era că acolo oamenii se băteau cu poliţia nu ca la noi unde oamenii stăteau la televitor şi făceazu haz de turma de măscărici, manifestanţi plătiţi de profesie, măscărici care mici dacă-numărai  de trei ori pe fiecare nu ajungeau la numărul pe care ni-l spuneau televiziunile că sunt sau vor fi acolo. Marius Pieleanu  invitat  odată într-o emisiune a Danei Grecu se mira cum de oamenii nu ies în stradă… Era ca  un laitmotiv… Să iese în stradă pentru a demola guvernul, să iese în stradă pentru a impinge ţara spre alegeri de unde Opoziţia de centru-stânga-dreapta să poată prelua puterea pentru a readuce “viaţa de huzur” din epoca “duduielii” lui Tăriceanu, duduială fără consistenţă, “duduială” menită  însă să fie argument pentru şpaga electorală.  Populismul deh…

Ar fi  fost o fericire ca Opoziţia să fi reuşit, prin blocajele repetate, să împingă România în prăpastia falimentului? Sincer, nu prea cred…

Iată mai jos un articol apărut în The Guardian, scris de Helena Smith şi publicat Vineri 3 Iunie 2011 pe guardian.co.uk

După săptămâni de negocieri intense cu creditorii săi internaţionali, Grecia va anunţa noi măsuri de austeritate,  într-un efort de a restabili încrederea aflată în scădere în performanţa sa economică la un an după ce a obţinut 110 miliarde de euro în împrumuturi de urgenţă, cel mai mare ajutor financiar din istoria Occidentului.
Prim-ministrul George Papandreou, care se confruntă cu opoziţia internă, ​​
va prezenta noi politici de reducere a costurilor, considerate vitale pentru ca FMI şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) să acorde a cincea injecţie de capital în valoare de  12 miliarde de euro în ţara lovită de datorii.
Planul, care este probabil să includă reduceri de cheltuieli dure, majorări de taxe şi accelerare unui imens program de privatizare, îşi propune să taie bugetul cu  6.4 miliarde de euro numai in acest an. Oficialii au declarat că paşii vor fi stabiliţi de  Papandreou în Luxemburg, în discuţiile cu Jean-Claude Juncker, şeful miniştrilor de finanţe din zona euro.
Deşi iniţial a câştigat aplauze pentru determinarea sa de a pune în aplicare reforme draconice, liderul socialist a fost aspru criticată pentru abordarea Greciei în privinţa consolidării fiscale din ultimele luni. FMI a mărit miza săptămâna trecută avertizând că ar putea refuza să acorde următoarea tranşă din împrumut.
Atena a mai primit o lovitură atunci când  agenţia de rating Moody’s a scăzut ratingul Greciei cu trei trepte de la B1 la Caa1, cu efecte negative şi asupra obligaţiunilor greceşti. Probabilitatea ca Grecia să dea faliment este de 50%.
Aflată într-o recesiune mai gravă decât s-a aşteptat vreodată şi cu un şomaj plasat  la un maxim istoric de 16%, perspectiva unor măsuri de austeritate suplimentare a fost întâmpinată cu mânie. Într-o atmosferă din ce în ce mai tensionată, cu zeci de mii de protestatari adunaţi zilnic în pieţe publice şi politicieni şicanaţi în public,  sindicatele au avaertizat că reacţia va fi rapidă şi dură.
Yiannis Panagopoulos, şeful confederaţiei sindicale GSEE, a declarat: “Aceste măsuri se ridică la nivelul unei crime fără sfârşit … reacţia noastră va fi imensă. Acesta este doar începutul. Ei [guvernul] nu au văzut încă nimic…”
Planul, care i-a determinat pe oficialii greci să negocieze dur cu inspectorii de la FMI, UE şi Banca Centrală Europeană timp de  aproape o lună, a divizat, de asemenea, PASOK partidul de guvernământ. Numeroşi miniştrii au cerut extinderea supravegherii externe a finanţelor publice greceşti, gestionate inacceptabil. Creditorii ţării au insistat ca programul de privatizare să fie supravegheat de o agenţie străină.
Cu tensiuni din ce în ce mai serioase, socialişti de marcă au sugerat că ar putea vota împotriva măsurilor de austeritate atunci când vor merge în faţa Parlamentului săptămâna viitoare. “Un an de la semnarea memorandumului (planul de salvare economic de anul trecut), suntem iarăşi într-un moment crucial. De ce?” au întrebat 16 parlamentari ai PASOK care au semnat o scrisoare destinată primului-ministru cerând ca programul de austeritate să fie mai întâi dezbătut în parlament. “Aceasta nu este doar o chestiune de responsabilitate politică [faptul că măsurile sunt discutate]. Aceasta este o chestiune de patriotism şi democraţie.”
Dar cu o datorie a Greciei în valoare de 340 miliarde de dolari ce pare imposibil de gestionat fără un nou ajutor financiar, presiunea asupra lui Papandreou de a pune în aplicare planul fără alte formalităţi este imensă.
Sfârşind săptămâni de speculaţii, Juncker a confirmat joi că Atena va primi, probabil, un al doilea ajutor financiar până pe 29 iunie atunci când liderii UE vor ţine următorul summit. “Opinia mea este aceea că Grecia va avea un nou ajutor”, a spus şeful finanţelor din zona euro. Dar el a subliniat faptul că ajutorul ar fi acordat numai „în baza unor condiţii stricte.” “Asta înseamnă că Grecia va trebui să demonstreze că va fi în măsură să-şi îndeplinească obiectivele bugetare pentru 2011. Grecia va trebui să pună în aplicare un program de privatizare.”

Articolul original poate fi văzut:

http://www.guardian.co.uk/business/2011/jun/03/greece-debt-crisis-second-bailout-talks

Traducerea articolului (cu verde în textul de mai sus) este preluată de pe blogul interzis proştilor al  lui Dan Andronic:

http://www.danandronic.ro/grecia-incotro.html

%d blogeri au apreciat: