Arhiva
Simona Ionescu (EVZ ): „Graţie „aleşilor”, nu ne-am vândut ţara, dar am distrus tot ce era în ea…”
Ponta reînvie fantoma unei lozinci:
Nu ştiu să spun, cu mâna pe inimă, dacă e bine sau e rău să se extragă gaze de şist din solul românesc. Nimic din ce am citit şi văzut pe internet nu m-a convins să fiu de o parte sau alta, sută la sută. Caut, în continuare, să mă bazez pe logică şi pe probe, ca un jurnalist de investigaţie.
Informaţiile despre ce se întâmplă la Pungeşti curg şi curg, din ambele tabere, şi cea pro şi cea anti explorarea gazelor de şist de către compania americană Chevron. Iar omisiunile şi deformările manipulatoare ale unor grupuri de interese aduc un prejudiciu major României. Cum credeţi că ne văd europenii şi americanii după ce află că reprezentanţii unei firme private (Chevron), pe un teren privat, cu autorizarea garantată de Guvernul României au fost atacaţi, iar forţele de ordine nu au putut să-i apere? Posibilii investitori, cu siguranţă, vor considera că nu e oportun să-şi facă în România o afacere atâta vreme cât nimeni nu le garantează securitatea.
Premierul Ponta tace, nu a ieşit cu nicio declaraţie fermă prin care să se angajeze că apără legalitatea şi interesele economice ale ţării. Ştiu, ar fi sărit imediat dacă preşedintele Băsescu ieşea şi-i bătea obrazul că a autorizat lucrările de explorare ale americanilor de la Chevron, iar acum lasă oamenii să-i alunge cu pietre. Făcea turul televiziunilor şi ni-l zugravea în toate culorile pe „cucul de la Cotroceni”. Nu cred că ar fi atras atenţia că explorarea de la Pungeşti reprezintă un test pentru România, că nu pot decide 200 de oameni peste ce a avizat Guvernul, că se încalcă legile şi că se agaţă în cui interesul ţării de a căuta noi resurse pentru a nu mai depinde de gazele ruseşti. Nu l-ar fi lăsat deoparte pe Traian Băsescu ca să explice românilor că, dacă americanii găsesc acolo petrol sau gaze de şist, nu înseamnă că de a doua zi începe o acţiune de distrugere a mediului.
Victor Ponta ar fi trebuit să repete, în aceste zile, ceea ce a spus ministrul din cabinetul său, Rovana Pumb, şi să explice protestatarilor că România se află acum în faza de căutare şi nu de exploatare a gazelor de şist. Această fază nu presupune utilizarea metodei fracturării hidraulice şi nu implică riscuri pentru mediu. Rovana Plumb spunea că „Guvernul USL impune respectarea celor mai înalte standarde de mediu încă din faza de explorare, iar în acest sens am cerut companiei Chevron o evaluare de impact de mediu, chiar dacă în mod normal nu s-ar fi impus acest lucru. Este normal ca ţara noastră să ştie dacă dispune sau nu de astfel de resurse naturale”.
A minţit ministrul mediului sau premierului Ponta i-a intrat în oase teama elecorală? Tace pentru că nu-i pasă de cum va fi percepută ţara în care guvernanţii guvernează scandaluri? Din nou vor trebui presa şi societatea civilă să explice că în România funcţionează democraţia, că ne-am lepădat de mentalităţile învechite şi că ştim şi să protestăm paşnic, conform legii, atunci când avem un proiect ecologic sau de apărat drepturilor omului? Lucrurile chiar au început să se mişte în acest sens, dar pesediştii de azi nu trebuie să repete politica jafului dusă de vechii lor colegi.
După primii 10-12 ani de devalizare a ţării sub umbrela clasei politice, cred că ar fi trebuit să învăţăm şi cum să protestăm şi cum să cerem ajutor forumurilor internaţionale, dar mai ales cum să nu cădem în capcanele grupurilor de interese economico-politice. Ne-au ajuns şi s-au întors împotriva noastră lozincile lansate de gruparea lui Ion Iliescu – „Nu ne vindem ţara!”. După anul 1992, încet dar sigur, clasa politică a vândut cam toată industria României, convingând poporul cât de utilă şi minunată este privatizarea. Probabil că ar fi fost, dacă cei cărora li s-au servit pe tavă întreprinderi, fabrici şi combinate întregi (contra comisioane babane!), le-ar fi rentabilizat şi nu devalizat.
Bucureştenii ştiu ce însemna „Automatica”. O întreprindere mare, cu sediu lângă Patinoarul Floreasca, care a lucrat pentru reactoarele de la Cernavodă, pentru combinatul care producea „apa grea” la Turnu Severin, care asigura semaforizarea drumurilor publice etc. Întâi a venit un grec şi Consiulul de Adinistraţie i-a închiriat o hala ca să facă croitorie. Apoi, în câţiva ani, grecul a cumpărat tot. Rând pe rând, muncitorii de la Automatica au fost concediaţi şi secţii întregi au fost închise, iar patrimoniul întreprinderii, vândut la bucată.
Patrimoniul imobiliar, adica clădiri şi terenuri, a fost piesa de rezistenţă care l-a îmbogăţit pe grec, dar şi pe câţiva români de-ai noştri. În spatele întregii afaceri a stat o doamnă senator, fost ministru PSD , care a ştiut al dracului de bine să tragă toate sforile în această privatizare. Apoi, ceea ce mai rămăsese din Automatica (adică sediul central de pe Calea Floreasca şi vreo două sute de angajaţi) a fost vândută de patronul grec unui cetăţean israelian. Cel din urmă a vrut să facă tot o inginerie imobiliară. A mutat angajaţii în două barăci în afara Bucureştiului şi s-a apucat să dărâme hala din Floreasca.
Când a pus-o la pământ, a aflat însă că acea clădire face parte din patrimoniul Ford şi totul s-a oprit. Şi acum, după vreo patru ani de la demolare, acolo, într-o zonă de lux a Capitalei, e o mare ruină. Ceea ce s-a întâmplat cu Automatica s-a întâmplat peste tot, iar marfa românească a fost scoasă de pe piaţă, noi importând acum cam tot ce este nevoie. Graţie „aleşilor”, nu ne-am vândut ţara, dar am distrus tot ce era în ea, învăţându-ne copiii să se specializeze în prestări servicii şi comerţ. Mulţi dintre ei, de bine ce ne merge economia, ne vând covrigi, deveniţi un fel de mâcarea neamului.
Autor: Simona Ionescu
Publicat la 08 Decembrie 2013 în evz.ro
OTV și noile marote: GAZELE DE ȘIST și METODA FRACTURĂRII HIDRAULICE
PRECIZARE ANTE SCRIPTUM:
Motivul pentru care acest articol există, este acela că am văzut cum Tudor Barbu se strofoca legat de gazele de șist și de metoda de fracționare hidraulică (despre care habar nu avea ce sunt). Vorbea cu aceeași determinare ca în cazul subiectelor în urma cărora și-a rotunjut frumușel conturile. De exemplu acelea cu vestita Cometă Elenin și pericolul pe care aceasta în reprezenta pentru viașa pe Pământ (evident, nu cunta că aceasta a fost evaporată de Soare), despre sfârșitul lumii sau despre binefacerile comunismului chinez. Ăsta ultimul în contextul în care îl lega de planurile șefului său și ale partidului lui bolșevicoid.
Și nu doar atât. Gazele de șist și metoda respectivă erau prezentate de T. Barbu ca fiind extrem de periculoase, dar numai până la un punct.
De mai multe ori, acesta vorbea și de faptul că miliarde de euro se vor scurge dracu știe unde când le-am putea încasa noi.
Oare prin acel ”noi”, nu înțelegea cumva ”ei” Partidul Poporului Dan Diaconescu în cazul în care ar pune mâna pe putere? În acest caz acele gaze și acele metode ar deveni probabil extrem de prietenoase și chiar vitale pentru România…
Bravo Barbule…. Bravo, nu te dezminți… manipularea la tine e ca aerul la alții…
Poate ar mai trebui să amintesc și de încă ceva înainte de a începe articolul propiuzis.
Barbu se lăuda cum emisiunea lui a putut să mobilizeze mii de oameni la Bârlad…
Ciudat…
Acum câteva zile, într-unul din obișnuitele deliruri verbale, Dan Diaconescu era extrem de fericit că a reușit să adune, atenție 20.000 de oameni care să prtotesteze împotriva închiderii OTV (Are el ce are cu acest număr, tot 20.000 e și numărul de euroi cu care își momește imbecilii săi susținători). De fapt în studio erau de vreo 200 de ori mai puțini oameni.
Tot atunci se lăuda cum a reușit partidul lui să-și ducă membrii de partid , oameni din toată țara, la Bârlad ca să protesteze împotriva exploatării gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice.
Și acum, articolul:
Gazele de șist și metoda fracționării hidrauice, noua marotă care face temporar vogă?
Văd că de la o vreme, toată lumea e specialistă în gaze de șist și Metoda fracționării hidraulice.
Cineva încerca să îmi explice cât de nocive sunt gazele astea și mai ales cât de priculoasă e metoda respectivă.
Mai încercase odată, mâncând un măr să îmi explice cât de periculoasă e metoda de cianurare de care se vorbește la Roșia Montană, evident că habar nu avea că cianuri de găseau chiar și în mărul pe care îl mânca, dar asta e altă poveste.
De data asta am întrebat de unde știe.
”De la televizor”-zice el.
A văzut UN FILMULEȚ AMERICAN unde o mâțâ deceda amețită de la gazele de șist.
De unde știa că mâța nu fusese drogată? Așa i se spusese în filmuleț. Era amețită de la gaze …
Am întrebat ce sent gazele de șist și ce-i aia Metoda fracționării hidraulice… umire … habar nu avea.
Nici eu nu știam, așa că m-am interesat ca să vedem dacă cei care se strofoacă au sau nu dreptate.
După un fim făcut într-o țară ca SUA care are mai profituri după extracția clasică a petrolului și gazelor naurale taman când o țară vecină, în speță Canada dezvoltă extractia de acest tip amenințând supremația SUA.
De asemenea, cum gazele astea nu s-au inventat nici azi și nici ieri, pare suspect ca tocmai când se profilează și la noi posibilitatea de a ne scădea dependența de gazele rusești apar foarte multe reacții în presă. Interesant este să ne uităm și la interesele patronilor de media în spațiul rus.
Deci, cum e cu gazele de șist?
Gazele de șist
Gazele de șist reprezintă gaze prinse între plăcile de șisturi (un șist este o rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface ușor în foi sau în plăci subțiri cu suprafețe paralele. Un șist cristalin este o rocă formată prin procesul de metamorfism al altor roci sub acțiunea presiunii) ori în straturile de cărbune.
Gazele de șist se află la de obicei la o adâncime considerabil mai mare decât zăcămintele de gaze natrale clasice.
Un lucru bun este faptul că acest combustiul este de o calitate superioară arderea lui fiind mai puțin poluantă decât a cărbunelui sau petrolului, dioxidul de carbon emanat fiind în cantitate sensibil mai mică decât la arderea cărbunelui ori petrolului, putând să le înlocuiască destul de ușor.
Totuși, impactul său asupra mediului nu este deloc unul neglijabil. Un singur foraj poate necesita 10 milioane de litri de apă. Iar substanțele chimice în procesul de fisurare a rocilor riscă să ajungă în multe cazuri chiar în pânzele freatice și să le polueze.
Exploatarea acestui tip de gaz are o răspândire mai largă în SUA , unde deja există peste 50 de mii de puțuri de mică adâncime.
Succesul american a determinat și alte țări să se întrebe dacă nu cumva pot scăpa de dependența de gazele rusești și arabe și dacă nu dețin pe teritoriul lor prețioasa resursă. Deja, Canada a descoperit gaze neconvenționale în Apalași și în Columbia Britanică.
În Polonia se află cele mai mari zăcăminte de gaze de șist din Europa, fiind estimate la 5.300 de miliarde de metri cub. Iar în Ucraina rezervele de gaz de șist se ridică la cel puțin 30 de trilioane de metri cubi
Bilanțul emisiilor de gaze cu efect de seră.
Cantității de CO2 rezultată din combustia gazului trebuie să i se adauge CO2 rezultat din petrolul folosit pentru construcția și funcționarea puțurilor, ca și pierderile de metan în atmosferă în timpul extracției și transportului. În conformitate cu un articol de Robert Howarth de la Universitatea Cornell, publicat în Climatic Change Letters, pe baza datelor disponibile din partea EPA (Agenția pentru Protecția Mediului, S.U.A.) și a industriei americane a gazului însăși, amprenta carbon din gazul de șist este mai rea decât cea a puțurilor convenționale. Într-adevăr, fiecare puț pierde de la 3,6% la 7,9% din gazul său în atmosferă (de la 30 până la 200% mai mult decât pentru un puț convențional). Același studiu propune să nu se mai aplice acestui metan pierdut în atmosferă indicele de potențial de în încălzire globală (GWP) reținut de către al patrulea raport al IPCC (Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei), adică de 72 de ori potențialul de încălzire al CO2 pe o perioadă de 20 de ani, ci indicele propus în 2009 de către Drew Shindell de la NASA, mai ridicat cu 23% în medie, deoarece integrează interacțiunile climatice ale gazelor cu efect de seră (GES) cu aerosolii particulari ai aerului. În acest caz, amprenta în echivalent CO2 a unui puț de gaz de șist, în 20 de ani, ar fi cu de la 20 până la 50% mai ridicată decât dacă s-ar utiliza cărbune pentru a produce aceeași cantitate de energie.
Controverse asupra impactului asupra mediului și bilanțul acestuia
Preocupările oficiale pentru impactul asupra mediului și asupra sănătății indus de fracționarea hidraulică apar în 2010, mai precis prin EPA, care – la cererea guvernului american – a decis studieze acest impact « asupra apelor potabile și a sănătății publice » și prin publicarea unei prime sinteze în revista American Scientist, dar se pare că deja, după trei ani de utilizare, s-au constatat în S.U.A. mai multe « scăpări » importante de gaz în mediul înconjurător și contaminarea pânzelor freatice superficiale cu gaz și fluide de fracționare (după Institutul Francez al Petrolului, din cauza unui defect de cimentare a părții superioare a forajului). Congresul american a rezervat în 2010 un buget pentru aceste chestiuni și EPA a încredințat propriului Birou de Cercetare și Dezvoltare (Office of Research and Development – ORD) un studiu stiințific de lansat în 2011, după ateliere de lucru și consultări de experți ( între iunie-septembrie 2011) și apelul public la expertiză privind efectele posibile ale fracționării hidraulice asupra resurselor de apă potabilă. EPA prevede evaluarea studiului de către experți neutri. Manifestații ale cetățenilor și ale asociațiilor au avut loc în diverse țări, opunându-se acestui mod de extracție, ca și folosirii continue a energiilor fosile. Un film, Gasland, a contribuit la alertarea populației asupra acestui subiect.
Metoda fracționării hidraulice
Pentru o oarecare edificare asupra acestei probleme, am găsit un scurt filmuleț destul de simplu pentru a fi înțeles de oricine.
Dacă este vorba de un pericol real sau nu, să hotărască fiecare după ce îl vede. Dar, inainte de a hotărâ, îi rog pe cei care au avut răbdarea să citească, să se gândească la ceva: pe căile ferate circulă trenuri care uneori ucid, pe drumuri cisculă mașini care merg cu benzină sau motorină, dacă benzina sau motorina explodează sau se aprind, pot ucide. Pe case se găsesc țigle care pot cădea în capul trecătorilor, acestea pot ucide. Electricitatea poate ucide. Dacă cineva mănâncă odată un kilogram de zahăr sau de sate poate muri. Dacă cineva face plajă poate muri de cancer de piele. Radiațiile din cuptorul cu microunde put ucide sau îmbolnăvi ș.a.m.d
Trebuie cumva să renunțăm la trenuri, mașini, benzină, motorină, țigle, cuptoare cu microunde, electricitate, zahăr, sare doar pentru că în anumite condiții ne pot ucide?
Oare nu ar trebui să ne amintim și de faptul că dacă ne bazăm doar pe gazul rusesc suntem la mâna rușilor? Că le plătim acestora sume cu mult mai mari doar pentru a-i îmbogăți pe unii ticăloși fără scrupule de acolo, iar pornirea unor astfel de exploatări ar face o gaură serioasă în portofelele ălora?
TEMĂ PENTRU ACASĂ : Ghici cui îi servește toată această bruscă preocupare a presei … 🙂