Arhiva

Posts Tagged ‘George Maior’

SCRISOAREA LUI GIULIANI – un rahat scump care continuă să pută

12 septembrie 2018 Lasă un comentariu

Nu mai e un secret pentru nimeni că așa zisa scrisoare a lui Rodolf Giuliani, fostul primar al New York-ului, avocatul lui Donald Trump este un rahat. Dar un  rahat extrem de scump (vreo 5 milioane de dolari) care continuă să pută.

Povestea cu, celebra deja, scrisoare a lui Rudolf Giuliani, fostul primar al New York-ului, ar fi trebuit să moară imediat ce s-a fâsâit, el însuși recunoscând că a primit bani de la niște megainfractori pentru a trimite o cerere de aminstie către Președintele României și că acțiunea nu a avut nici o legătură cu ”Licuriciul” de la Casa Albă sau cu administrația americană.

A fost un rahat extrem de scump (vreo 5 milioane de dolari) care continuă să pută ademenitor pentru tot felul de muște rahatofile, povestea continuând să facă valuri în SUA și în România.

În țara Unchiului Tom nu mai puțin de șapte congresmani cer Departamentului de Justiţie să investigheze activităţilede lobby lipsite de scruple  ale lui Rudolph Giuliani, spre a vedea dacă nu cumva încalcă legislaţia de lobby. Lucru absolut normal, fostul primar al New York-ului făcut celebru de Osama bin Laden fiind și avocatul ”Licuriciului” de la Casa Albă, lucru care îi crează o aură de importanță de care individul profită din plin. Dealtfel congresmanii doresc să înțeleagă dacă nu cumva discuţiile dintre Giuliani şi Trump influenţează în vreun fel deciziile acestuia din urmă.

În țara Mioriței unde nimic nu mai e normal, lucrurile au luat-o rău de tot prin arătură, minciuna a devenit Adevăr Absolut şi în numele ei se distribuie represalii şi recompense. Bomboana de pe colivă ajungând să fie paradigma conform căreia statul de drept a ajuns să fie considerat stat paralel, statul penal fiind considerat drept statul normal, legal.

Trebuie să ne aminti că, la o oră după ce a spus lucrurilor pe nume, arâtând că scrisoarea lui Giuliani nu e decât un lobby plătit de niște  megainfractori, ambasadorul României Washington, George Maior, s-a trezit că este mustrat de Ministerul Afacerilor Externe de la București printr-un COMUNICAT OFICIAL că nu respectă (ATENȚIE !!!) „liniile de acţiune“ ale Guvernului român.

Asta era pe 27 august. La  12 septembrie,  George Maior a ajuns să fie audiat cu toată împuțiciunea de care sunt capabili de cei din Comisia de Politică Externă a Senatului, unde, evident senilizatul, Călin Popescu Tăriceanu a întocmit un veritabil rechizitoriu pentru declaraţia făcută şi a propus trimiterea unei scrisori către MAE prin care să ceară rechemarea de la post a lui Maior. Decizia (a se citi sentința de condamnare) se va da săptămâna viitoare, mai mult decât probabil, o sentință care cere încheierea activității lui Maior în SUA … Omul a demolat una din operațiunile de manipulare scumpe comise de actuala putere de la București, putere aflată în subordinea infractorilor care se tem că vor ajunge să dea socoteală pentru faptele lor.

Domnul Maior nu a fost singurul diplomat român car a vorbit de această scrisoare. A vorbit și Cătălin Dancu, apărătorul mai multor megainfractori, considerat ”avocatul vedetelor”, el însuși aflat în topul datornicilor români ca persoane fizice, cu o datorie de peste 2,7 milioane de lei,  a declarat presei române că Giuliani nu ar fi trimis scrisoarea fără o „discuţie serioasă“ cu preşedintele Trump, iar acesta şi-ar fi dat acceptul. Spre ghinionul lui Dancu, în aceeaşi zi, dar puţin mai târziu, Giuliani a recunoscut că a luat bani în calitate pur privată, iar Departamentul de stat a confirmat că administraţia americană nu a fost implicată deloc în povestea scrisorii, lucru care a subliniat, de fapt, că avocatul infractorilor nu poate fi decât un mare, mare mincinos.

De ce a fost pus Dancu să spună ce a spus? Poate pentru că, în mintea unora, era cuvântul unui contra covântului altuia, manipularea putând merge linișiti, mai departe. Doar că manipulatorii s-au dovedit de un amatorism înfiorător, avem, aşadar, doi diplomaţi români aflaţi la post în SUA care spun lucruri perfect contrarii despre aceeaşi situaţie. Este evident că unul dintre ei minte, iar acela nu poate fi decât consulul Cătălin Dancu. Dacă în cazul Maior a fost atât de prompt, MAE nu a reacţionat în niciun fel la afirmaţiile lui Dancu – deşi acestea chiar periclitează relaţiile României cu SUA: îl atrag pe preşedintele Trump într-o afacere pur privată, care în plus contrazice chiar politica oficială a SUA faţă de România.

Ar fi interesant de aflat cam ce spune MAE, dacă poziţia lui Cătălin Dancu a fost aprobată la nivelul Centralei MAE sau al Guvernului, dacă reprezintă poziţia MAE, dacă se abate sau nu de la liniile de acţiune ale misiunilor diplomatice ale României şi dacă e de natură să afecteze negativ relaţia bilaterală dintre România şi Statele Unite ale Americii. Da… ar fi foarte interesant de aflat. Probabil MAE ar refuza să clarifice chestiunea.

La toată povestea aceasta, pentru crearea unei imagini ”rotunde”, cred că ar trebui precizate încă niște detalii.

– Giuliani a mai declarat presei americane că a discutat cu un oficial român despre trimiterea scrisorii, fără să-i dea însă numele.

– Cătălin Dancu a declarat, în acelaşi interviu, că a discutat cu Rudolph Giuliani ca acesta din urmă să ţină la Bucureşti două conferinţe pe teme de cyber-security, în colaborare cu serviciile secrete româneşti. (interesant, nu?)

Deoarece Ministerul Afacerilor Externe se face că plouă și pare a continua să ia de bună scrisoarea lui Giuliani ”neobservând” că nu e decât o împuțită operațiune de intoxicare la care împreună ci niște infractori notorii a participat cot la cot și statul mioritic prin MAE însuși, dar nu prin Ambasadorul român în SUA cu prin consului  mâncător de rahat de la New York (dap, exact în orașul unde Giuliani a fost primar, a dracului coincidență, cred că e interesant să facem o observație. Diplomatul care și-a făcut datoria riscă să fie rechemat din post, jigodia care a susținut mizeria punând în pericol chiar relația oficială cu SUA e recompensat cu menținerea în funcție…

Ce concluzii se pot trage din povestea aceasta? Cred că fiecare o poate face fără a fi cineștie ce tobă în problemă …

 

SORINA MATEI: ”Sebastian Ghiţă a fugit din România!” … ”Cum a dispărut Sebastian Ghiţă” … ”Sebastian Ghiţă a făcut pipi pe tot statul român.” … ” Generalul Florian Coldea ori aduce fugarul în faţa Justiţiei, ori îşi prezintă demisia”

24 decembrie 2016 Lasă un comentariu

NOTĂ ANTESCRIPTUM:

Cândva citeam un interviu cu un inițiat în chestiunile legate de serviciile secrete. Am reținut, aproximativ: ”Din relațiile cu un seviciu secret care se respectă se poate ieși într-un singur fel: cu picioarele înainte. Fie prin moartea naturală când Moșul cu Barbă vrea să te adune de prin lume, fie când se dorește să ți se închidă gura definitiv.

Nu vreau să cobesc nimic, și sper ca Sorina Matei să aibă dreptate când spune că Ghiță ar fi plecat în străinătate, dar, în linii mari, între cazul Hexi Pharma – Coldea  și cazul dispariției lui Sebastian Ghiță mi se par evidente niște jaloane. Ambii s-au îmbogățit și au căpătat influiență prin colaborarea cu SRI, ambii știau lucruri care puteau zgudui rău de tot acest serviciu, ambii au ajuns la un moment în care puteau scăpa ușor dacă ”vărsau” ce știau din bucătăria internă a SRI și despre personaje cu greutate. 

Sebastian Ghita

Dacă nu venea Liviu Dragnea cu propunerea lui de premier care a atras atenția întregii suflări mioritice cam cu ar fi atras privirile Mădălina Ghenea dacă se plimba prin curtea unei mănăstiri de taici stătuți doar cu șlapi și cercei, subiectul vedetă al acestei perioade ar fi fost, clar, dispariția ca măgaru-n ceață a lui Sebastian Ghiță.

Pe scurt, Ghiță mergea așa, ca la primblare cu otomobilul cu vreo 200 km/h cu caralii de la Direcţia de Operaţiuni Speciale lipiți de el cam ca și coada de bucile râmătorului … la un moment dat dubița celor de la DOS e blocată (hehehe) de o altă mașină și până iasă ”specialiștii” de la DOS din  această situație, pa și pu … Ghiță era departe.

Bineînțeles că filajul continuă, oamenii de la DOS se duc acasă la Ghiță, văd mașina acestuia parcată acolo, deci, deduc că omul o fi acasă și doarme.

A doua zi se dezmedicesc filangii … Ghiță nicăieri …

N-am auzit să se întrebe cineva cine draq o fi ăla/ăia din mașina care a blocat duba DOS. Probabil s-o fi aflat că erau niște băieți de pe la SRI unde Ghiță era/este trecut ca și ofițer acoperit.

Ca un fel de rezumat, pe 31 Martie 2016, DNA Prahova a dispus măsura controlului judiciar pe o cauţiune de 13 milioane de euro în privinţa lui Sebastian Ghiţă, în dosarul Tudose (acuzat de date de mită, şantaj, două infracţiuni de folosire în mod direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, cumpărare de influenţă şi conducere fără permis). Este vorba de dosarul în care nu s-a obţinut avizul Parlamentului pentru reţinerea şi arestarea lui preventivă.

Pe 16 Decembrie 2016,  ÎCCJ admite cererea inculpatului Sebastian Ghiţă de modificare a obligaţiilor din conţinutul măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune, în sensul înlăturării interdicţiei de părăsire a teritoriului României, fără încuviinţarea organului competent; Decizie care a avut drept de contestaţie în 48 de ore de la comunicare (până pe 18 Decembrie 2016), nu a fost definitivă, deci nu opera imediat, însă, contestaţia a fost formulată de DNA Prahova imediat, pe 16 Decembrie 2016, când faxul respectiv al DNA Prahova a ajuns la ÎCCJ.

Contestaţia e înregistrată la ÎCCJ pe 19 Decembrie şi abia pe 22 decembrie procurorii au obţinut motivarea instanţei la decizie. Contestația se va judeca pe 13 Ianuarie, la completul de fond. Decizia instanţei nefiind definitivă, motiv pentru care Sebi Ghiță și-a anunțat pritenii că  nu  mai are nicio interdicţie de a părăsi România.

La 19 Decembrie 2016 (luni), Ghiţă se prezintă la IPJ Prahova pentru  controlul judiciar, în aceeași zi  IPJ Prahova îi comunică telefonic  să se mai prezinte odată la IPJ Prahova pentru a i se înmâna copia deciziei ÎCCJ.

Ghiță se prezinyă în aceeași zi, la înmânarea deciziei, lui Sebastian Ghiţă i s-a adus la cunoștiință că hotărârea nu este definitivă, că interdicţia de a părăsi România e în vigoare şi operează. De precizat că în computerele IPJ Prahova nu există nicio modificare a măsurii controlului judiciar pentru Sebastian Ghiţă, în sensul înlăturării interdicţiei de a părăsi România.

Tot pe data de 19 Decembrie 2016, Direcţia de Operaţiuni Speciale din cadrul Poliţiei  a primit de la DNA Ploieşti o ordonanţă de supraveghere şi monitorizare în ce-l priveşte pe Sebastian Ghiţă. Mandat care a fost pus în executare.

În seara lui 19 Decembrie 2016, după recepţia SRI (pe la 21.00), DOS a efectuat operaţiuni de filaj şi supraveghere în ce-l priveşte pe Ghiţă.

Însă este neclar dacă pe traseul Bucureşti-Ploieşti, cu 200km/h, fiind blocaţi şi de o maşină, DOS l-a pierdut  pe Ghiță în acel moment, sau anterior, undeva pe drum.

Pe 21 Decembrie 2016, DNA l-a citat pe Sebastian Ghiţă în calitate de martor în dosarul Ponta-Blair dar s-a prezentat avocatul său care a spus că nu ştie unde este, motiv pentru care DNA Ploieşti a emis mandat de aducere pe numele lui Ghiţă şi IPJ Prahova dar şi IGPR au început operaţiunile de căutare; a fost căutat la 8 adrese, a fost informat DNA Ploieşti şi toate celelalte autorităţi că Sebastian Ghiţă nu e nicăieri.

Pe 22 decembrie 2016 Parchetul General emite încă un mandat de aducere a lui Sebastian Ghiţă, şoferul său este audiat de IPJ Prahova, la Poliţia de Frontieră nu apare că Sebastian Ghiţă a ieşit din România, DNA Prahova a informat ÎCCJ că Sebastian Ghiţă a încălcat controlul judiciar iar abia după emiterea unui mandat de arestare pe numele lui Sebastian Ghiţă acesta poate fi dat în urmărire naţională şi prin Interpol.

Da, ca în filmele de acțiune.

Cred că trebuie neapărat să precizez că pentru a scrie povestea de mai sus am folosit ca sursă de informare, un articol al jurnalistei Sorina Matei față de care am un respect deosebit și față de care, nu odată, mi-am exprimat admirația.

Articolul se numește: Sebastian Ghiţă a fugit din România! Procurorii DNA reconstituie la această oră traseul şi constituie un dosar penal de fugă din ţară și a fost publicat pe siteul jurnalistei  la data de 21 decembrie 2016.

Dealtfel, acest articol împreună cu încă două, ultimele publicate pe siteul Sorinei Matei legate de acest subiect, pot fi citite mai jos.

Înainte de ura cititorului lectură plăcută, îi recomand să caute pe siteul Sorinei Matei și alte articole referitoare la Sebastian Ghiță și nu pot decât să îmi exprim iar admirația pentru perseverența de care jurnalista dă dovadă cu fiecare literă pe care o scrie. 

Sebastian Ghiţă a fugit din România! Procurorii DNA reconstituie la această oră traseul şi constituie un dosar penal de fugă din ţară

UPDATE. În acest moment, surse rândul apropiaţilor lui Sebastian Ghiţă susţin că fostul deputat încă de vineri, 16 Decembrie 2016, ar fi mărturisit prietenilor săi că nu mai are nicio interdicţie de a părăsi ţara, că „nu ar mai avea nicio problemă legală” în acest sens, că beneficiază de paşaport diplomatic, iar apropiaţii săi cred/speră că „problema se va lămuri în curând„. Asta în timp ce autorităţile române susţin că Sebastian Ghiţă ar fi rămas cu o interdicţie de a părăsi România în unul din dosarele aflate pe rolul instanţei, că fostul deputat s-a prezentat luni, pe 19 Decembrie 2016, la Poliţie, fiind sub măsura controlului judiciar, şi că în mod legal şi aşa cum era stabilit, urma să se mai prezinte miercurea viitoare, pe 28 Decembrie 2016, tot la Poliţie pentru verificarea controlului judiciar.

UPDATE. România nu are tratat de extrădare cu Republica Turcia, însă există o convenţie bilaterală în baza căreia S. Ghiţă, în cazul în care se mai află pe teritoriul statului turc, ar putea fi trimis în România, ca în cazul baronului PSD condamnat, Nicuşor Constantinescu.

sorina-mateiFostul deputat, Sebastian Ghiţă a fugit din România şi s-ar afla probabil în Turcia, arată date din rândul autorităţilor care susţin că în acest moment orice fel de informaţii trebuie tratate cu rezervă. Potrivit unor surse, Sebastian Ghiţă ar fi părăsit România acum două zile, luni, 19 Decembrie 2016, iar ultimul semnal pe telefonul mobil pe care obişnuia să-l folosească Sebastian Ghiţă datează din acea zi, de la ora 23.05. Tot la acea oră, Sebastian Ghiţă ar fi trebuit să aibă şi o intervenţie televizată în studio, la postul România TV, intervenţie care nu a mai avut loc.

Luni, 19 Decembrie 2016 este şi ultima zi când Sebastian Ghiţă a avut imunitate parlamentară, în următoarea zi, marţi,  expirând mandatul Legislativului 2012-2016. Potrivit declaraţiilor publice făcute în această după amiază de Daniel Savu, un apropiat al lui Sebastian Ghiţă, fostul deputat a fost văzut ultima oară, tot luni, în jurul orei 23.00, după ce a participat la o recepţie oferită de Serviciul Român de Informaţii cu ocazia terminării mandatului comisiei de control parlamentare asupra SRI, comisie din care au făcut parte atât Sebastian Ghiţă cât şi Daniel Savu. Daniel Savu susţine că Sebastian Ghiţă nu avea interdicţie de a părăsi România şi Ghiţăpoate o fi pe undeva, poate are o problemă de sănătate„.

Alte surse susţin că recepţia oferită de SRI a avut loc într-adevăr, luni, la ora 19.00 şi a durat până înspre ora 21.00, locaţia a fost una dintre vilele de protocol ale SRI din Bucureşti, Sebastian Ghiţă a venit ultimul dintre membrii comisiei la acea întâlnire şi a avut un comportament obişnuit. Potrivit surselor, Sebastian Ghiţă ar fi discutat cu toţi membrii comisiei, discuţiile ar fi fost axate atât pe activităţile comisiei parlamentare de control cât şi pe buget, iar Sebastian Ghiţă nu ar fi purtat discuţii separate cu conducerea SRI, nici cu directorul SRI, Eduard Hellvig şi nici cu prim adjunctul SRI, generalul Florian Coldea.

Surse din rândul procurorilor susţin că Sebastian Ghiţă avea interdicţie de a părăsi teritoriul naţional, fusese dat în consemn la frontieră şi se afla şi sub măsura controlului judiciar dispusă de către judecători.
Cu toate acestea, autorităţile române susţin că singura instituţie care ar fi putut să
aibă metode specifice de supraveghere tehnică pe Sebastian Ghiţă şi de filaj era Direcţia de Operaţiuni Speciale din cadrul Poliţiei Române, aflată la dispoziţia Parchetului, însă nu este clar până în acest moment dacă Direcţia de Operaţiuni Speciale a avut şi mandat pentru asta, rolul DOS fiind acela de punere în execuţie la cerere
. DNA nu ar fi dispus de capabilităţile tehnice pentru suport informativ, tactic operaţional şi tehnic operativ pentru supravegherea şi monitorizarea lui Sebastian Ghiţă iar Serviciul Român de Informaţii nu ar fi avut pârghiile legale pentru astfel de demersuri.

În cazul în care Sebastian Ghiţă s-ar mai mai afla pe teritoriul statului turc, şi în cazul în care de acolo nu a parcurs un alt traseu, autorităţile susţin că nu ar fi cu totul  imposibilă aducerea sa în ţară, chiar dacă formalităţile de extrădare sunt destul de îngreunate însă cooperarea dintre cele două state în această materie este una destul de bună.

În tot acest context, este de menţionat că un alt apropiat al lui Sebastian Ghiţă, Liviu Mircea Uruc, arată pe contul său de socializare de pe reţeaua Instagram că, de două zile, s-ar afla pe teritoriul statului Israel. Liviu Uruc nu a dorit să precizeze dacă este sau nu însoţit de Sebastian Ghiţă, nu a răspuns la mesaje, iar în urmă cu 6 zile a postat pe aceeaşi reţea de socializare mesajul „Fuck it. I’m leaving” .

Astăzi, mai bine de 6 ore, IPJ Prahova a încercat să-l depisteze pe Sebastian Ghiţă raza judeţului Prahova, având la bază un mandat de aducere emis de DNA Ploieşti iar, în cooperare cu alte structuri, IGPR a încercat localizarea lui Ghiţă şi în alte zone din ţară. Până la această oră însă (n.m.20.30), toate măsurile rutiere şi specifice unui astfel de demers au eşuat. Sebastian Ghiţă nu a fost găsit la domiciliul său, nici la prietenii săi, nici în locurile pe care le frecventează, familia sa nu are detalii de mai mult timp despre Sebastian Ghiţă, aşa cum au susţinut că nu au nici avocaţii săi care s-au prezentat astăzi la DNA Prahova.

Sebastian Ghiţă este dat în consemn la toate subunitățile din județul Prahova iar surse susţin că în zilele următoare, dacă nu va fi găsit, va fi dat în căutare prin Intepol. La această oră, autorităţile refac traseul fugii din ţară al lui Sebastian Ghiţă şi clarifică responsabilităţile legale în acest caz, Sebastian Ghiţă cel mai probabil urmând să aibă şi un al cincilea dosar penal de fugă din ţară, după cele patru pe care le are deja, în două dintre speţele de corupţie Sebastian Ghiţă fiind trimis în judecată.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.ro

Data publicării:  21 decembrie 2016

Cum a dispărut Sebastian Ghiţă de sub nasul autorităţilor române

Pe 31 Martie 2016, DNA Prahova a dispus măsura controlului judiciar pe o cauţiune de 13 milioane de euro în privinţa lui Sebastian Ghiţă, în dosarul Tudose, în care este acuzat de date de mită, şantaj, două infracţiuni de folosire în mod direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, cumpărare de influenţă şi conducere fără permis, dosar în care nu s-a obţinut avizul Parlamentului pentru reţinerea şi arestarea lui preventivă.

Încă din 31 Martie 2016, ÎCCJ a menţinut măsura controlului judiciar, IPJ Prahova a pus în aplicare controlul judiciar în ce-l priveşte pe Sebastian Ghiţă iar Poliţia de Frontieră a fost informată că Sebastian Ghiţă are interdicţie de a părăsi România.


Vineri, 16 Decembrie 2016, judecătorii ÎCCJ au admis cererea inculpatului Sebastian Ghiţă de modificare a obligaţiilor din conţinutul măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune, în sensul înlăturării interdicţiei de părăsire a teritoriului României, fără încuviinţarea organului competent
. Decizia a avut drept de contestaţie în 48 de ore de la comunicare (18 Decembrie 2016), nu a fost definitivă şi ca atare, nu opera imediat, însă potrivit unor surse judiciare, contestaţia a fost formulată de DNA Prahova imediat, tot pe 16 Decembrie 2016, când faxul DNA Prahova a ajuns la ÎCCJ. În sistem, contestaţia este înregistrată la ÎCCJ pe 19 Decembrie şi abia astăzi procurorii au obţinut motivarea instanţei la decizie. Judecata contestaţiei are termen la ÎCCJ pe 13 Ianuarie 2016, la completul de fond, la ora 9.00. Decizia instanţei nu era definitivă. Acesta este motivul pentru care Sebastian Ghiţă a mărturisit apropiaţilor săi că nu ar mai avea nicio interdicţie de a părăsi România.

Luni, 19 Decembrie 2016, la ora 10.30, Sebastian Ghiţă s-a prezentat la IPJ Prahova pentru verificarea controlului judiciar şi tot luni, după ce a fost comunicată decizia instanţei de fond, IPJ Prahova i-a comunicat telefonic lui Sebastian Ghiţă să se mai prezinte odată la IPJ Prahova pentru înmânarea copiei deciziei ÎCCJ, fapt care s-a şi întâmplat tot în acea zi. Potrivit unor surse, la înmânarea deciziei, lui Sebastian Ghiţă i s-a comunicat că hotărârea nu este definitivă iar interdicţia de a părăsi România este încă în vigoare şi operează. De altfel, în calculatoarele IPJ Prahova nu apare nicio modificare a măsurii controlului judiciar pentru Sebastian Ghiţă, în sensul înlăturării interdicţiei de a părăsi România.


Tot luni, 19 Decembrie 2016, Direcţia de Operaţiuni Speciale din cadrul Poliţiei Române a primit de la DNA Ploieşti o ordonanţă de supraveghere şi monitorizare în ce-l priveşte pe Sebastian Ghiţă, mandat care a fost pus în executare de DOS
.

Luni seară, pe 19 Decembrie 2016, după recepţia SRI care s-a terminat la ora 21.00, DOS a efectuat operaţiuni de filaj şi supraveghere în ce-l priveşte pe Ghiţă. Însă este neclar până în acest moment dacă pe traseul Bucureşti- Ploieşti, cu 200km/h, fiind blocaţi şi de o maşină, DOS l-a pierdut sau nu pe drum pe Sebastian Ghiţă.

Pe 20 Decembrie 2016, marţi, Direcţia de Operţiuni Speciale a informat Poliţia abia la ora 12.00 că Sebastian Ghiţă nu a părăsit domiciliul său din Ploieşti, unde avea parcată maşina, iar IPJ Prahova l-a mai citat încă o dată în acea zi pe Sebastian Ghiţă. Ghiţă însă a fost de negăsit, având telefonul închis. În acel moment, şi instanţa şi autorităţile au fost informate că Sebastian Ghiţă nu mai respectă controlul judiciar. Abia în seara zilei de marţi, 20 Decembrie 2016, autorităţile au realizat că s-ar putea să-l fi scăpat pe Sebastian Ghiţă.

Pe 21 Decembrie 2016, miercuri, la ora 12.00, DNA l-a citat pe Sebastian Ghiţă în calitate de martor în dosarul Ponta-Blair, s-a prezentat avocatul său care a spus că nu ştie unde este, DNA Ploieşti a emis mandat de aducere pe numele lui Ghiţă şi IPJ Prahova dar şi IGPR au început operaţiunile de căutare.

A fost căutat la 8 adrese, a fost informat DNA Ploieşti şi toate celelalte autorităţi că Sebastian Ghiţă este de negăsit.

Astăzi, Parchetul General a mai emis încă un mandat de aducere pentru Sebastian Ghiţă, şoferul său este audiat de IPJ Prahova, la Poliţia de Frontieră nu apare că Sebastian Ghiţă a ieşit din România, DNA Prahova a informat ÎCCJ că Sebastian Ghiţă a încălcat controlul judiciar iar abia după emiterea unui mandat de arestare pe numele lui Sebastian Ghiţă acesta poate fi dat în urmărire naţională şi prin Interpol.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.ro

Data publicării:  22 decembrie 2016

Sebastian Ghiţă a făcut pipi pe tot statul român. Generalul Florian Coldea ori aduce fugarul în faţa Justiţiei, ori îşi prezintă demisia

Nici chiar tânărul locotenent colonel de la Inspectoratul pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului din Serviciul Român de Informaţii, proaspăt prim-adjunct al SRI, Florian Coldea, nu-şi putea imagina că evenimentul care l-a propulsat la doar 35 de ani pentru prima oară director interimar al SRI, fuga lui Omar Hayssam, peste un deceniu, prin repetiţie şi în oglindă, dar de data aceasta în legătură directă chiar cu apropiatul său, Sebastian Ghiţă, avea să-i zdruncine serios atât puterea pe care o mai are în Serviciul Român de Informaţii cât şi încrederea şi loialitatea pe care SRI o mai are în şeful său operativ. De la înălţimea funcţiei, stelelor, puterii şi intereselor sale, mult numitul general locotenent Florian Mihail Coldea poate face multe. A putut fi singurul director al SRI de două interimar, a putut fi cel mai longeviv şef operativ al SRI pe toate guvernările şi sub doi şefi de stat, însă nici Coldea nu poate ghici, opri şi nici vrăji istoria. Istoria curge şi are uneori ironia şi sarcasmul ei. Doborâtor.

În Iulie 2006, când Omar Hayssam a tulit-o din România şi după el au picat în cascadă din funcţii şeful SRI, şeful SIE, Gheorghe Fulga, şeful DGIPI, Virgil Ardelean şi procurorul general al României, Ilie Botoş, răposatul Radu Timofte a făcut un legământ cu tânărul său operativ al SRI. “De vei rămâne, trebuie să-l aduci pe Hayssam în ţară”. Şi de atunci, Florian Coldea alături de fostul său director, George Maior, susţinuţi şi de fostul preşedinte, Traian Băsescu, au avut printre altele şi această ambiţie devenită instituţională: aducerea lui Omar Hayssam în România. După 7 ani de la fugă, istoria recentă consemnează că în dimineaţa zilei de 19 Iulie 2013, singurul acuzat oficial de terorism al României, sirianul Omar Hayssam, a fost predat de Damasc autorităţilor române. Statul român era cu fruntea sus. Îşi reparase ruşinea.

De-a lungul ultimului deceniu, politica instituţională a statului român şi a structurilor sale de forţă, de securitate şi de intelligence, a fost ca, prin orice fel de mijloace, indiferent de cât de complexe au fost operaţiunile, şi oricât au costat ele, să-şi recupereze fugarii. Aşa s-a întâmplat cu Nicolae Popa, adus cu cursă specială de pe plajă din Indonezia, aşa a fost în cazul Mihail Boldea, recuperat din Kenya, aşa a fost în cazul Mihail Necolaiciuc, adus din SUA, aşa a fost în cazul Radu Nemeş, adus tot din SUA, aşa a fost în cazul Florian Walter, adus din Dubai, aşa a fost în cazul Ioan Clămparu, adus din Spania, aşa a fost în cazul Mohammad Munaf, adus din Irak. Aşa a fost şi în cazul lui Said Baaklini, oprit cu tot cu avion noaptea să părăsească teritoriul naţional. Aşa a fost mereu.

Fuga unui inculpat de sub nasul autorităţilor române a fost considerată, pe bună dreptate, un fiasco al structurilor de securitate, un eşec al intelligenceului românesc, o umilinţă ce niciodată nu a putut fi acceptată, o breşă în siguranţa naţională a României. Dacă ar fi fost consimţită, serviciile speciale nu i-ar fi adus pe toţi cei de mai sus, morţi copţi, în România. Şi dacă nu i-ar fi adus în ţară, ar fi putut fi numite oricum, dar în niciun caz servicii de informaţii, piloni de securitate. Ca atare, la nivel de mentalitate, în sistemul de siguranţă naţională a României s-a fixat ideea că toţi trebuie să fie aduşi înapoi! Coloana vertebrală a unui stat, fie el numit şi România, nu poate fi niciodată fracturată. Şi nimeni nu poate să facă serviciile de informaţii de râs. Până azi…

De 96 de ore, ubicuul Sebastian Ghiţă s-a făcut nevăzut. Nimeni nu ştie unde e, nimeni nu l-a văzut, autorităţile habar n-au dacă mai este în ţară, dacă şi-a luat tot mapamondul în cap sau dacă mai trăieşte. Toată lumea se ceartă cu toată lumea, dau vina unii pe alţii, se suspectează reciproc, se acuză unii pe alţii şi-şi dau cu legile în cap. Realitatea i-a îngenuncheat însă pe toţi. Aşa cum a ştiut el mai bine, Sebastian Ghiţă a făcut pipi pe tot statul român. Şi zi de zi, ceas de ceas, minut cu minut, Sebastian Ghiţă le arată tuturor structurilor securităţii naţionale, siguranţei naţionale a României şi cetăţenilor ei că dacă vrei orice, poţi orice. Poţi inclusiv să înnebuneşti o ţară întreagă şi poţi să fii aievea şi deloc. Din multe puncte de vedere, prin dispariţia sa, Sebastian Ghiţă mi-a dat dreptate. Niciodată cazul Ghiţă nu a fost şi nu este un subiect oarecare. În realitate şi cu adevărat, este întruchiparea a tot ce are mai rău SRI.

Pescuit din liceu de vechea conducere a SRI, Gioni Popescu şi Dumitru Zamfir, cu care a intrat şi în afaceri, Sebastian Ghiţă este ofiţer SRI. În mod oficial, Serviciul Român de Informaţii nu a recunoscut niciodată asta. Este ilegal să ai ofiţeri, acoperiţi sau nu, în politică, în magistratură şi presă. Ori o ilegalitate săvârşită, niciodată nu poate fi recunoscută de SRI. Încă de tânăr, cunoscându-i profilul năbădăoios, Sebastian Ghiţă a fost direcţionat spre zona IT, să înfiinţeze firme şi să le facă profitabile. Firmele, ajutate cu contracte din bani publici, armate de proxy din cârciumi şi liceu, dar şi ofiţeri de informaţii, trebuiau să aibă un chip. Întruchiparea lor a fost Sebastian Ghiţă. În spate şi în realitate ghidonate, firmele erau chiar ale serviciilor de informaţii. În principal, ale SRI.

Amorala creatură penală, dispusă să facă orice, dar ţinută în frâu de SRI cu un dosar care s-a târâit în judecată 14 ani, a fost scoasă la lumină, curată şi uscată, prin 2010, când George Maior şi Florian Coldea l-au introdus pe Sebastian Ghiţă în “operaţiunea Vîntu”. O afacere de stat, devenită prioritate după alegerile prezidenţiale din 2009. Cine putea să-l doboare pe Vîntu? E simplu: unul de-al SRI, mai nebun decât el. Şi l-a îngenuncheat, afundându-l pe infractorul Vîntu în puşcărie. Între timp, Sebastian Ghiţă nu numai că devenise camaradul lui George Maior şi al lui Florian Coldea, dar instituţia numită SRI, în tot ansamblul său, i-a deschis sistematic toate uşile. Aşa, Ghiţă a devenit prieten bun şi cu Marcel Opriş, directorul STS, prieten bun al directorului SPP, Lucian Pahonţu, prietenul securiştilor din Armată şi din Interne. Camaradul tuturor securiştilor puternici, vechi şi noi.

Odată cu prieteniile, au venit şi contractele din bani publici. Astfel că nicio instituţie de stat nu a ratat să fie căpuşată pe banii oamenilor de contractele lui Ghiţă, inclusiv majoritatea serviciilor de informaţii ale României au semnat contracte clasificate cu firmele ce pentru public purtau chipul lui Ghiţă. În realitate, caruselul financiar uriaş şi labirintul de firme ce stătea brusc în spatele lui Ghiţă, rulând sute de milioane de euro, aparţineau de facto serviciilor de informaţii. Astfel, Sebastian Ghiţă a devenit o afacere de stat. “Noi cu noi, pe banii românilor, pentru noi”.

Şi nu s-au oprit aici. Ghiţă a vrut şi el partea leului. Ghiţă a dorit să fie jucător, a vrut televiziune. Serviciile de informaţii i-au dat televiziune. Ghiţă a vrut politică. SRI l-a încurajat să intre în politică, sfătuindu-l să iasă din firme ca să-şi şteargă urmele. Şi Ghiţă a intrat în politică. Ghiţă a devenit şeful guvernării Ponta, atoatedirijorul PSD. Perfect pentru SRI. Oare cine era mai bun pentru asta decât chiar “omul nostru, controlat şi păpuşat de noi”? Ghiţă a vrut şi comisie…SRI. Păi cine putea să nu ne dea bătăi de cap la singurul control legal şi efectiv pe care l-am fi putut avea? Prin Ghiţă, în mod logic, SRI nu se putea verifica el pe el despre el. Ghiţă iniţia legi, Ghiţă oprea legi, Ghiţă punea oameni în funcţii, Ghiţă dădea jos oameni din funcţii, Ghiţă fila oameni, Ghiţă jignea oameni, Ghiţă ataca oameni, Ghiţă era purtătorul lor de cuvânt, Ghiţă făcea orice trebuia pentru ei. Ghiţă a devenit astfel, umbra şi prelungirea efectivă a lui George Maior şi a lui Florian Coldea în societatea românească, făcând servicii nu numai pentru ei, ci şi pentru restul şefilor de servicii de informaţii. Gonflat în exces, s-a transformat într-un fel de “rezolvator şi gestionar al treburilor şi secretelor murdare”, devenind un fel de şef al operaţiunilor clandestine dar, culmea, la vedere pentru toţi şefii statului român care nu puteau să se expună ieşind din birouri. De aceea, la Ghiţă au închis ochii toţi.

În joc sunt bani mulţi, tranzacţii uriaşe, ilegalităţi, putere, control şi influenţă, iar greşeala fatală a serviciilor de informaţii a fost că, din prostie, nu şi-au ales deloc băiatul potrivit. În timp ce creştea ca putere în societatea românească, Ghiţă a început să-şi arate adevărata faţă: de golan. A început să fie agresiv, ameninţător, războinic, violent, impulsiv, cinic, provocator, neînfricat, coleric, dur, iute, lacom, jefuitor, asupritor, sfidător, imoral, însetat de putere, cotropitor, toxic, oligarhic, mincinos, ipocrit, malefic, de nestăpânit. Veşnic şi intangibil. Ca şi ei. Aşa Sebastian Ghiţă a devenit personificarea, simbolul, întruchiparea şi incarnarea a tot ce au mai rău securiştii în ei. Chintesenţa lor. ( citeşte şi Sebastian Ghiţă. Cum să-ţi clădeşti sfârşitul )

Sesizând pericolul, în primăvara lui 2014, SRI l-a sfătuit pe Ghiţă să se retragă puţin, să-şi reducă influenţa, să renunţe la practicile şi metodele care ajunseseră să sperie pe toată lumea. Nu şi serviciile de informaţii. Ghiţă, iniţial, a achiesat ideii, a spus că nu vrea să devină nici Vîntu, nici Voiculescu, iar SRI s-a ocupat direct de salvarea imperiului mai mult propriu, decât comun. Conducerea SRI a avut grijă să externalizeze, să vopsească puţin, activităţile financiare cu chip de Ghiţă. Pentru că maşinăria era a ei. Aşa, de exemplu, Divizia Financiară a Băncii Mondiale, ce nu investea deloc în Europa, a devenit brusc acţionar Teamnet. Astfel, lui Ghiţă, i-au fost deschise iar alte uşi. Cele externe. Ghiţă stătea la masă cu şefii Chevron şi, aşa cum îi e firea, prostea pe toată lumea. El a văzut în asta o nouă oportunitate şi a fructificat-o. A ajuns în 2014 să încheie contracte cu fratele consilierului preşedintelui SUA pe energie. George Maior şi Florian Coldea, desprinşi de realităţi, dezumanizaţi, abstractizaţi, gândind milităreşte numai în puzzeluri şi în ţinte, s-or fi gândit că “băiatul lor controlabil, Seby” se ţine de cuvânt. Şi nu s-a ţinut.

Cu puţin timp înainte, SRI îi dăduse de înţeles lui Ghiţă că treaba este oarecum serioasă. Apăruse primul mare dosar al mafiei din Ploieşti. Însă Ghiţă a mizat totul pe-o singură carte: a crezut cu adevărat că va câştiga Preşedinţia României. Odată câştigată, SRI era cel care ajungea la mâna lui şi nu va mai fi mereu invers. El, slujbaşul mizeriilor SRI. Şi iar a pariat greşit.

După ce SRI a emis la sfârşit de 2014 mandate de siguranţă naţională pe numele lui Ghiţă, a urmat doi ani în care “lui Seby” a început să i se prăvălească încet tot în jur. Au venit dosarele. În rafală. Prietenii vechi din DNA s-au făcut că nu-l mai cunosc. Iar el a început, din disperarea supravieţuirii, să le scoată la suprafaţă secretele. Şi a reuşit. A şubrezit-o prin plagiat şi cucuvea pe şefa DNA, pliându-se abil pe diferendul intern dintre SRI şi procurori. Şi nu s-a oprit. A mai arătat şi vulnerabilităţile unei structuri teritoriale de parchet care-l anchetează, DNA Ploieşti. Şi-n tot acest timp, a spus şi asta: “Eu nu-mi aduc aminte să mă fi exprimat vreodată, în vreun fel, public despre activitatea domnului Coldea”. Şi Ghiţă n-a minţit aici. Niciodată, nicăieri, n-a spus nimic despre Coldea. Cum să spună ceva despre maestrul său? În clipa aceea, figurativ, era mort.

Oamenii din Justiţie aveau o glumă ce în timp a devenit proverbială: “Dacă vrei să-l enervezi bine pe Coldea, spune-i ceva de Ghiţă”. Şi reciproca era valabilă. Dacă vrei să-l aduci pe culmile disperării pe Ghiţă, spune de Coldea. Această relaţie părinte spiritual- fiu năbădăios ascunde foarte probabil multe secrete. Unele au început să apară şi public, şi probabil se vor vedea nu numai, ca până acum, în declaraţia de avere a mult numitului Florian Coldea, ci şi în averile celorlalţi şefi de servicii de informaţii. Acesta este răspunsul la întrebarea: “în folosul cui?”

Se spune că serviciile de informaţii nu au niciodată principii, au numai interese. Iar dacă acum mulţi ani, interesul statului român a fost să apară acest Sebastian Ghiţă, problema care se pune astăzi este una la fel de simplă: este şi în interesul statului român să dispară acest Ghiţă? A ars iute şi acum toată ţara vede cum el se stinge în flăcări, culmea, printr-o spectaculoasă dispariţie. Sau mai degrabă afacerea de stat, consumată rapid, a devenit în timp una în interes personal?

Este unanim recunoscut la nivelul Justiţiei că singurul om care poate să-l scoată la lumină pe Sebastian Ghiţă este prim- adjunctul SRI, Florian Coldea. Iar întrebarea care se pune este dacă şi Florian Coldea vrea cu adevărat asta. Până acum, Florian Coldea a arătat că este total de partea lui Ghiţă. În Decembrie 2015, SRI s-a opus vehement luării vreunei măsuri preventive pe Sebastian Ghiţă, deşi legal, principiul conformităţii speţelor arăta că măsura trebuia luată. În Martie 2016, DNA a făcut pasul cel mare. A trimis cerere de încuviinţare şi reţinere în Parlament. SRI s-a urcat pe pereţi. Solicitarea s-a blocat însă de o largă majoritate ce-i stă mereu în cale, dar şi de o întâlnire. Ironia sorţii a fost ca să fie tot ca acum, protocolară. O cupă de şampanie ciocnită de Ghiţă cu Coldea la SRI în seara de dinaintea votului pentru reţinerea şi arestarea sa.

DNA nu s-a lăsat, şi a început să scormonească. În Septembrie 2016 a început să instrumenteze al patrulea dosar pe numele lui Ghiţă, cazul Ponta- Blair. Într-un gest fără precedent, SRI a reacţionat în public atunci când nu l-a întrebat nimeni nimic. A început să urle “pe surse” că speţa este “sută la sută producţia DNA”, a insistat că SRI nu are “nicio contribuţie” în caz pentru că “nicio probă nu a fost culeasă de SRI, dosarul fiind făcut după decizia Curţii Constituţionale care a lăsat SRI exclusiv cazurile de siguranţă naţională”. De ce a ţinut, instituţional, SRI să recurgă mereu la astfel de gesturi când venea vorba de Ghiţă? E simplu: ca şi acum, cu câteva ore să dispară şi să-i expire imunitatea, Sebastian Ghiţă a ţinut să-şi privească, tot la o cupă de şampanie, protectorul în ochi. Să se mai agaţe puţin de el.

Început ca o afacere a statului român, Sebastian Ghiţă trebuie să se sfârşească aşa cum i-a fost originea, indiferent de costurile acestui business sulfuros, secretos şi infracţional. Orice cetăţean al României care a săvârşit fapte penale trebuie să plătească pe lege în faţa judecătorilor. Mult numitul Florian Coldea nu se poate ascunde nici sub prevederi legale şi niciun test poligraf nu va trece dacă îmbrăţişează proverbialul “nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase” sau dacă spune că nu a ştiut niciodată ce face Ghiţă. Nu-l crede nimeni.

Reala problemă care se pune acum este dacă statul român, în tot ansamblul său de pârghii şi mecanisme, are capacităţi efective să-l determine pe Florian Coldea să-l scoată la lumină pe Sebastian Ghiţă. Îşi va respecta SRI, pilon de securitate naţională, principiul instituţional din ultimul deceniu potrivit căruia nicio breşă în sistemul de siguranţă naţională nu poate fi tolerată? Îşi va onora şeful operativ al SRI uniforma militară de slujbaş al cetăţenilor României, de protector al intereselor ei de stat, îşi va ţine jurământul depus în faţa Academiei Naţionale de Informaţii? Dacă nu, Florian Coldea mai are doar opţiunea prezentării demisiei. Pentru că nu aşa se serveşte un stat, făcându-l public de ruşine, uitându-te cum dispare nelegiuitul şi aşteptând să-ţi apară fascinanta creatură din văzduh.

Dispariţia lui Ghiţă înainte de a răspunde în faţa Justiţiei este eşecul echipei Maior – Coldea. Arătarea le-a explodat în faţă. Nu este nici măcar vina lui Ghiţă că este aşa cum l-a văzut o ţară întreagă, este numai greşeala, eroarea, păcatul, vinovăţia şi delictul SRI că l-a creat. Culpa nu este niciodată a creaţiei, a operei, a invenţiei şi a realizării, ci întotdeauna este a făuritorilor ei.

Goethe spunea că “adevăratul discipol învaţă să scoată necunoscutul din cunoscut, apropiindu-se de maestru”. Şi totul ia sfârşit când elevul se transformă, la rândul său, în maestru. O fi devenit oare ucenicul, prin ce a săvârşit cu adevărat, maestrul părinţilor săi?

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.ro

Data publicării:  23 decembrie 2016

P.S. Bravo Sorina Matei !  Imagini

Când penalii fac legi, botniţa pusă SRI, o gură de oxigen pentru corupţia mioritică

10 martie 2016 5 comentarii

Faptul că la combaterea corupţiei SRI a avut până acum un rol foarte importanteste indiscutabil.

Dacă nu s-ar fi implicat Serviciul Român de informaţii, 90% din VIP-urile care au vizitat Beciul Domnesc ar fi fost acum lebede virgine  şi lumea s-ar fi întrebat cum dracu de s-au îmbogăţit de vreme ce trăiau din salarii de bugetari.

Stau şi mă întreb, fără intenţia de a sugera vre-un răspuns dacă nu cumva judecătorii de la CCR sunt şi ei oameni şi fiind oameni sunt păcătoşi? Îmi amintesc cum, de exemplu, Mona Pivniceru se plimba cu maşina fostului premier Adrian Năstase condusă de fiul acesteia taman când omul căuta o portiţă de a scăpa de la bulău … nu merg mai departe cu asta pentru că aş ajunge la presupuneri destul de urâte. 

În plus, în timp, despre mulţi de acolo au existat zvonuri care mai de care mai … vesele.  Mă întreb de ce grangurii de la CCR se preocupă de cum să mai îngreuneze lupta anticorupţie şi nu fac nici un fel de efort să clarifice inconcordaneţe aflate chiar în Constituţie.

Avem un Articol 16 care spune că toţi suntem egali în faţa legii … doar că unii sunt mai egali decât ceilalţi. Orice fel de imunitate care se referă la declaraţii politice extinsă asupra unor fapte de corupţie induce deja o discriminare pozitivă pentru anumite categorii .. deh, or avea două perechi şi nu am aflat…

Despre botniţa pusă SRI, un articol scris de   (articol care, ca şi oricare articol al autoarei, merită citit):

Doar SRI pierde?

Melania CinceaDupă decizia de azi a CCR rămâne întrebarea: doar SRI pierde? Pentru că, momentan, nu se ştie în cât timp se va realiza şi se va aplica o nouă reglementare care să fie fumcţională şi care să permită Parchetelor să aibă logistica pentru a prelua aceste atribuţiuni. Şi nu se ştie nici cu câte dosare penale – de mare corupţie, de crimă organizată – se va merge mai departe.

SRI este, de ani de zile, un pilon important în combaterea marii corupții. Nu-i poate contesta nimeni acest rol. Mari dosare de corupție, care au implicat prejudicii imense și care au vizat nume sonore sau rețele întregi de crimă organizată, au pornit de la interceptări făcute de SRI. O dovadă că deranja şi devenise un real pericol a fost încercarea Guvernului Ponta, în toamna lui 2012, de a-l scoate din jocul anticorupţie. Printr-o iniţiativă legislativă, promovată de Ministerul Justiţiei – condus pe atunci de Mona Pivniceru, actualmente judecător constituţional –, prin care s-a încercat modificarea Legii 51/1991, privind siguranța națională, pentru a limita posibilitatea SRI de a valorifica în instanță, ca probe, informații privitoare la marea corupție, obținute pe mandat de siguranță națională. Dacă s-ar fi reușit această modificare a legii, ar fi însemnat că orice informație care viza acte de corupție, de crimă organizată, de criminalitate cibernetică, obținute în baza unui mandat de siguranță națională, nu ar mai fi putut fi utilizată în dosare penale, drept probă. Ceea ce ar fi însemnat că și dosarele de mare corupție începute ar fi fost compromise.

În ultimul an şi jumătate, însă, SRI a ajuns o instituţie care nu numai că şi-a exhibat excesul de putere în detrimentul alteia, dar nici nu a fost sancţionat pentru acest lucru. Şi asta, şi pe fondul lipsei unui control civil real, prin intermediul Parlamentului.

Să ne amintim de episodul care a dus spre ideea că SRI “conducea” meciul în faţa CCR. În ianuarie 2015, după ce CCR respinsese, pe motiv de neconstituţionalitate, controversatul pachet de “legi Big Brother”, susţinute de SRI – Legea retenţiei datelor, Legea cartelelor prepay şi Legea securităţii cibernetice –, oameni de la vârful serviciului au încercat să pună presiune pe judecătorii constituţionali, acuzându-i public de crearea unui vid legislativ. Preşedintele CCR, Augustin Zegrean, anunţa că unul dintre judecători chiar se plânsese Comisiei Europene, denunţând presiuni şi ameninţări. Câteva zile după aceea, directorul de atunci al SRI, George Maior, avertiza “foarte serios că există o răspundere şi morală undeva, în stat, în legătură cu securitatea naţională a cetăţenilor României – nu a statului, nu mai vorbesc de stat – şi că la momentul în care se va întâmpla o catastrofă, voi şti spre cine să arăt cu degetul”. Declaraţii prin care SRI îşi depăşise cadrul legal. Dar care nu au generat luări oficiale de poziţie.

Sau să ne amintim de episodul “câmpul tactic”. În aprilie anul trecut, directorul Direcţiei Juridice a SRI, generalul Daniel Dumbravă, spunea că „instanţele de judecată au devenit «câmp tactic» al serviciilor de informaţii”. CSM-ul – căruia asociaţii de magistraţi i-au solicitat public să ceară SRI clarificări care să indice cadrul legal ce-i permite să-şi menţină interesul faţă de un dosar, până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze, în ce constă acest interes, care sunt limitele acestuia, de ce garanţii este însoţit şi ce control se exercită asupra sa – nu vedea nicio problemă. Această atitudine a CSM a ridicat semne de întrebare. În condiţiile în care magistraţii susţineau, prin vocea a trei organizaţii profesionale, că aceste declaraţii „subminează atât independenţa Justiţiei şi încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, cât şi încrederea reciprocă între judecători”. În condiţiile în care o astfel de declaraţie ducea spre ideea depăşirii prerogativelor unei instituţii a statului, spre ideea unei instituţii care îşi arogă puteri mai mari decât îi conferă legea şi spre ideea încălcării independenţei Justiţiei. Mai mult, CSM a refuzat cererea asociaţiilor de magistraţi de a le comunica datele transmise de SRI, la solicitarea Inspecţiei Judiciare, pe motiv că… ar conţine date confidenţiale.

La scurt timp după invocarea “câmpului tactic” şi după ce presă şi societate civilă arătau, la unison, că aici este o problemă, printr-o stranie coincidenţă, în luna mai a anului trecut, într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti erau contestate interceptări făcute de SRI, depuse ca probe la dosar. De acolo s-a ajuns la decizia de azi a CCR, care declară neconstituţional articolul 142 din Noul Cod de Procedură Penală – „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului” –, în baza căruia SRI face interceptări în dosarele instrumentate de DNA şi de toate celelalte Parchete.

Decizia de azi a CCR nu implică, însă, doar o modificare a reglementărilor privind realizarea activităților de supraveghere tehnică – un procedeu care, estimativ, va costa doar DNA peste zece milioane de euro –, o aliniere a lor la litera legii fundamentale.

Nu, această decizie nu se opreşte la clarificarea sintagmei declarate neconstituţionale. Ea va afecta toate dosarele aflate pe rolul Parchetelor şi al instanţelor, care au ca probe informaţii obţinute din interceptări, înregistrări ambientale, filaj ori alte mijloace de supraveghere. Şi asta, indiferent că vorbim despre dosare de mare corupţie, de trafic de carne vie, de trafic de armament, de droguri. În plus, deşi nu se aplică dosarelor soluţionate definitiv până la data publicării sale în Monitorul Oficial, poate fi folosită ca temei de revizuire în cauzele în care au fost ridicate excepții de neconstituționalitate similare înaintea publicării deciziei.

O decizie a CCR nu se comentează, e adevărat. Totuşi, în acest caz, scapă logicii acceptarea invocării neconstituţionalităţii într-un dosar penal în care interceptările au fost realizate în baza vechiului Cod de Procedură Penal, care nu a fost declarat neconstituţional, şi în care invocarea neconstituționalității s-a făcut pe un articol din noul Cod. Asta, deşi Legea 42/1992 spune că CCR decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi în vigoare. Şi deşi  neretroactivitatea este un principiu constituţional.

În context rămâne întrebarea: doar SRI pierde? Pentru că, momentan, nu se ştie în cât timp se va realiza şi se va aplica o nouă reglementare care să fie fumcţională şi care să permită Parchetelor să aibă logistica pentru a prelua aceste atribuţiuni. Şi nu se ştie nici cu câte dosare penale – de mare corupţie, de crimă organizată – se va merge mai departe.

Autor:   

Surse: 

Articolul a fost publicat

la data de: 9 martie 2016 în Puterea a Cincea şi

la data de: 10 martie 2016 în TIMPOLIS

CLAUDIA BOGHICEVICI: „Noul cod rutier este o insultă la adresa tuturor șoferilor români…” … „…Din disperarea de a colecta bani, guvernul USL dă o lege care nu face altceva decât să încurajeze corupția…”

3 octombrie 2013 Lasă un comentariu

Doamna deputat Claudia Boghicevici, coordonator al portofoliului Muncii şi Protecţiei Sociale în Guvernul Alternativă PDL, într-o conferință de presă susţinută la Arad, a prezentat poziţia PDL faţă de  proiectul de modificare a Codului Rutier pe care guvernul USL intenţionează să îl adopte prin ordonanţă de urgenţă, evitând astfel coplicaţiile discutării în Parlament a proiectului legii de modificare a codului Rutier.

Doamna deputat Boghicevici a criticat explicit atât modul în care se doreşte adoptarea modificării Codului Rutier, cât şi conţinutul respectivului proiect legislativ.

În viziunea doamnei deputat e vorba doar de o nouă tentativă a guvernului de a împovăra şi mai mult populaţia deja împovărată; graba USL având legătură cu dezastroasele cifre ale guvernării Ponta.

În perioada august 2012-august 2013, în România  s-au înregistrat 51 mii noi şomeri, rata de creştere a şomajului fiind astfel de 0,6%.

Claudia Boghicevici „Noul cod rutier – a declarat doamna deputat Boghicevici este o insultă la adresa tuturor șoferilor români, un cadru legal prin care polițiștii devin noii funcționari ai ANAF, colectori de taxe și impozite, o aberație prin care statul îşi tratează cetăţenii ca pe posibili infractori şi contravenţionişti. Deşi a criticat în repetate rânduri Guvernul Boc și a declarat cu varii ocazii că nu va proceda precum acesta, Victor Ponta a reuşit să fie campionul OUG-urilor, pe care le-a dat la o frecvenţă de una la 2,8 zile. Chiar dacă ieri au amânat adoptarea Codului prin OUG, asta nu înseamnă că au renunțat definitiv la această procedură scandaloasăPur și simplu Ponta și miniștrii USL au vrut să dea o lecție miniștrilor PNL și așteaptă acum ceva la schimb pentru a trece Codul Rutier  prin OUG. Din păcate la asta a ajuns să se reducă guvernarea USL, la un troc permanent între partidele care alcătuiesc USL, la schimburi de favoruri și împărțiri ale ciolanului. Noul Cod Rutier este o încropire de amenzi de import, prea mari chiar și dupa recenta reducere. Vorbim de amenzi de peste 9.000 de lei, în condițiile unui salariu mediu net pe economie de aproximativ 1.600 de lei, vorbim de amenzi care se ridică până la 12 salarii minime pe economie, plănuite pentru un popor împovărat oricum de criza datoriilor. În contextul în care administrația Ponta a reuşit marea contraperformanţă de a încasa la Bugetul de stat cu 1 miliard de euro mai puţin decât trebuia pe primele 8 luni ale anului, probabil Noul Cod rutier a fost gândit să compenseze acest deficit de venituri bugetare.

Chiar în această săptămână INS a publicat datele privind şomajul în luna august 2013, date care ne arată că guvernarea USL a creat peste 50 de mii de noi şomeri, în condiţiile în care nu a promovat nicio măsură prin care să stimuleze crearea de noi locuri de muncă. Creşterea ratei şomajului periclitează relansarea economiei şi poate conduce la reintrarea ţării în recesiune.

Doamna deputat a făcut apel la raţiunea  parlamentarilor USL de Arad, solicitându-le acestora să ia poziţie faţă de tentativa Guvernului de a adopta abuziv un nou Cod Rutier cu prevederi aberante.

Claudia Boghicevici

Claudia Boghicevici

„Din disperarea de a colecta bani – a mai spus doamna Boghicevici Guvernul USL dă o lege care nu face altceva decât să încurajeze corupția, pentru că este evident că atunci când crești taxele şi impozitele, dacă nu eşti capabil să le colectezi, creşte şi evaziunea sau, în cazul nostru corupţia. După ce Codul rutier a fost confundat cu Codul fiscal, Ponta apare ca un copilot de raliu care simulează controlul mașinii în derapaj și care a făcut din legislația rutieră propriul macadam. Promovarea noului Cod rutier prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului nu ar fi altceva decât un experiment în care șoferii români sunt luați pe post de cobai. PDL nu va vota nicio modificare la Codul Rutier, considerându-l un Cod al sancțiunilor abuzive..

Citate din articolul

Claudia BOGHICEVICI: Copilotul Ponta a făcut din Codul Rutier propriul macadam

publicat pe siteul 

boghicevici.ro – 

Adrian Pătruşcă: A înnebunit Băsescu?

29 noiembrie 2012 5 comentarii

 

Adrian Pătruşcă

Flegmatic şi tacticos, ca Jean Reno în „Leon”, îşi instalează puşca pe trepied. Prin lunetă, lumea politică foşgăie inconştientă, fără să aibă habar ce i se pregăteşte. Un teren de vânătoare perfect.

Gloanţele lui Băsescu ţiuie scurt prin aer şi se înfig în carnea moale. Masacru ca la Balc. Cei mai norocoşi încasează un glonţ, două. Răniţi, zdreliţi, dar tot mai mişcă. Însă majoritatea sunt făcuţi ciur. Intră gloanţele în ei, puzderie, ca moliile în lână.

După doar câteva minute, Ponta arată ca o strecurătoare. De la Brătianu- Cartof şi Iosipescu-Zambra, nu a mai existat politician batjocorit în asemenea hal. Dezvăluirile prezidenţiale despre premierul care, la Cotroceni, este docil ca un pisic în faţa străchinii cu lăptic, dar care se transformă în leu paraleu când dă de un microfon, au avut efectul unui dum-dum. S-a umplut internetul de miorlăituri. O droaie de mâţe şi cotoi s-a revărsat în reţelele de socializare. Plus bancuri. Ştiaţi că Ponta a fost ales imaginea Whiskas?

Toate scenariile ţesute vreme de şase luni pe tema unui concubinaj, dacă nu tandru, măcar tolerant, cu Băsescu preşedinte şi Ponta premier, s-au destrămat instantaneu. Toate temerile care i-au dat ticuri lui Antonescu, hipertensiune lui Voiculescu şi au isterizat Antena 3, s-au spulberat. Praful s-a ales şi de iluziile lui Ponta: s-a crezut atât de deştept încât să-i poată juca pe toţi pe degete („Da, da, domnule preşedinte!”, la Cotroceni; „Băsescu ne-a vândut pe toţi”, la Antena 3), dar şi-a prins degetele în uşă. Pierzând orice şansă de a mai fi desemnat premier de Băsescu, Ponta devine deodată mai puţin interesant şi pentru nucleul dur al USL.

Aşadar, Ponta. Unu la mână. Trecem rapid peste Voiculescu şi Antonescu, ţinte de serviciu, drept care au fost ciuruiţi en passant, ca să ajungem la a doua victimă spectaculoasă a şedinţei de tir prezidenţial de marţi seara: Tăriceanu. Înainte de a apăsa pe trăgaci, Băsescu a citit actul de acuzare: Tăriceanu este cel care a împins PNL în braţele PSD, a fost unul dintre participanţii cei mai activi la suspendarea din 2007, dar asta nu l-a împiedicat să condiţioneze intrarea liberalilor la guvernare, în 2008, de numirea sa ca premier. În politică trebuie să înghiţi şi câte o broască râioasă, acceptă Băsescu, „dar nu trebuie să înghiţi porci. O broscuţă mai merge, dar un porc e greu de înghiţit”.

Deci, doi la mână. Un pisic şi un porc. După Ponta, iată-l şi pe Tăriceanu ras de pe lista de premieri a lui Băsescu. Cel mai ascuţit dinte din PNL împotriva lui Antonescu e aruncat ca o măsea stricată.

Băsescu a spulberat şi mitul tehnocratului, invocând exemplul lui MRU: „un tehnocrat pierde repede susţinerea Parlamentului, nu am dubii aici”. Iese din cărţi şi George Maior, mult timp văzut ca marele as din mâneca lui Băsescu. Ba chiar şi Ungureanu, devenit între timp om politic, din moment ce a fost dat exemplu pentru un eşec.

A înnebunit Băsescu? Nu cumva de dragul unor răzbunări facile, şi-a tras singur un glonţ în picior? Nu cumva şi-a compromis marea, ultima sa carte, pe care o are de jucat prin desemnarea premierului? Băsescu şi-a redus singur, de bună voie, multe dintre opţiunile care îi dădeau o mare libertate în joc, întreţineau suspansul şi îi sporeau astfel puterea. Mai mult, a prezentat şi portretul viitorului premier: „Trebuie să fie un om politic puternic, pe picioarele lui, pe care să-l urmeze grupul parlamentar”.

Toată clasa politică îşi va sparge capul să rezolve şarada. Cine e omul? Toate calculele de până acum cad. Urmează noi scenarii. Nu cumva resetarea întregului joc politic este de fapt marea, ultima carte a lui Băsescu?

Autor: Adrian Pătruşcă

Sursa: evz.ro

 

Rodica Culcer: BATALIA PENTRU VIITOR

28 noiembrie 2012 Un comentariu
Rodica Culcer

Rodica Culcer

Absolut din intamplare am fost sunata ieri de o tanara din Cluj care m-a chestionat pentru un sondaj IRES.  Am acceptat, amuzata, sa iau parte la acest exercitiu, ca personaj anonim dintr-o masa de respondenti.  La un moment dat tanara m-a intrebat daca desemnarea domnului George Maior, directorul SRI, ar fi o idee buna, foarte buna, proasta sau proasta.  De unde si pana unde? Cum a aparut George Maior in ecuatie? Trebuie sa fie totusi o varianta de lucru la Cotroceni din moment ce domnul Dancu este preocupat de imaginea sa. Pentru cei (putini) care nu stiu precizez ca Vasile Dancu, prieten al lui Ioan Rus, este cel care conduce IRES.

Dupa ce am urmarit interventia televizata a presedintelui de la B1 si am corelat cele doua elemente cu eforturile disperate ale lui Victor Ponta de a se prezenta drept candidat eligibil pentru functia de premier – prin interviuri aranjate in presa straina si lobby plangacios pe langa François Hollande – am ajuns la concluzia ca miza bataliei politice in acest moment este numirea premierului, iar pentru Traian Basescu eliminarea din joc a lui Victor Ponta reprezinta un obiectiv de etapa.  Trec peste stilistica interviului de ieri seara, nu numai pentru ca este un subiect dezagreabil, ci mai ales pentru a ma concentra asupra jocului politic din care face parte.

Este limpede ca principalul obiectiv al domnului Basescu a fost distrugerea imaginii lui Victor Ponta, cu orice pret, chiar cu pretul compromiterii propriei imagini.  Televiziunile partenere ale USL vor tipa si vor urla importriva atacului lansat de presedinte, dar vor fi nevoite sa repete la infinit cuvintele “porc”, “pisic” si “mincinos”, cu care a fost gratulat ieri premierul.  Replica infantila a acestuia din urma – “pisica blanda zgarie rau” – este de-a dreptul penibila si sugereaza reactia unui pusti gonit cu suturi din curtea scolii. Poate ca limbajul interviului nu a fost tot timpul prezidential, dar nici reactiile domnului Ponta nu pot fi numite prim-ministeriale – cum de altfel intreg comportamentul sau este departe de a fi prim-ministerial, oricat s-ar stradui politologii din solda sa sa-l interpreteze favorabil.  Oricat se va infuria USL, imaginea lui Victor Ponta este acum grav compromisa, si nimeni nu o va mai putea repara, cum nimeni nu l-a mai putut repara pe Humpty-Dumpty in poezioara englezeasca (And all the king’s soldiers/And all the king’s men/Could never put Humpty Dumpty together again).  Victor Ponta o merita din plin, judecand dupa prestatia sa ca premier, si mai ales merita sa fie tratat fara menajamente, asa cum sunt tratate elementele slabe ale unei gasti pe dupa blocuri.  Daca presedintele este cel care trebuia sa-i frece nasul in tarana este alta discutie, dar se vede treaba ca nu s-a gasit altcineva care sa se faca auzit.  Acum doua seri, MRU facea consideratii stilistice si literare la adresa lui Crin Antonescu intr-un limbaj elegant. Nu cred ca a retinut cineva interventia sa.

Asadar, à la guerre comme à la guerre pare sa-si fi spus presedintele, avand in minte gravitatea consecintelor unei victorii coplesitoare a USL in alegerile din 9 decembrie: distrugerea statului de drept, pulverizarea economiei, prabusirea finantelor publice, izolarea in Europa.  Nu sunt speculatii, semnele exista deja si se vad cu ochiul liber de catre cei care privesc si vad, nu doar privesc fara sa vada.

Probabil ca domnul Basescu stie ca USL va castiga alegerile si ca va fi obligat sa numeasca un premier din randurile sale – sau acceptabil acestei formatiuni.  Tot ce poate face este sa-l excluda din competitie pe Victor Ponta, sluga prea plecata si prea manipulata a lui Dan Voiculescu, si sa caute o alternativa, adica un personaj care poate rupe destule factiuni din diferite partide pentru a alcatui o noua majoritate de stransura.  Aceasta ar asigura o guvernare cu care presedintele sa poata coabita.  George Maior ar fi o astfel de varianta, care ar mai avea si avantajul de a scoate de pe agenda suspendarea presedintelui, caci este clar ca, in ciuda tuturor asigurarilor date de premier, o majoritate de 60%  controlata de USL va declansa  imediat procedura de suspendare, pentru ca domnii Iliescu si Voiculescu nu vor lasa la latitudinea presedintelui numirea procurorilor si a sefilor de servicii de informatii.  Ei nu renunta niciodata, iar acum este o chestiune de viata si de moarte, adica de libertate sau puscarie.

Poate presedintele sa zadarniceasca planurile USL de a-l cocota din nou pe Victor Ponta in fruntea guvernului desi s-a facut de ras pe mapamond? Constitutia ii pune la dispozitie mijloacele necesare: daca nici la al treilea vot Parlamentul nu investeste noul guvern, Parlamentul poate fi dizolvat si alegerile reluate.  Parlamentarii proaspat alesi nu vor dori sa reia din nou exercitiul costisitor al campaniei inainte de a fi recuperat “prin mijloace specifice” investitia facuta si vor vota pana la urma candidatul propus de presedinte. Acest rationament a functionat pana acum, desi nu s-a ajuns pana la o amenintare cu dizolvarea efectiva a unui parlament nou ales. De data aceasta insa miza este atat de mare si de grea incat presedintele nu are alta sansa decat sa mearga pana la capat, adica pana la dizolvarea Parlamentului.

Suntem intr-un razboi dur, a carui gravitate multi nici nu vor s-o vada, desi au ochi; un razboi pentru viitorul acestei tari, la capatul caruia toate castigurile democratice obtinute cu truda si sacrificiu in ultimii ani pot fi spulberate.  Ostile democratiei sunt insa risipite si slabe (nu au fost ele niciodata prea puternice); au ramas in actiune doar cateva grupari din trupele de soc.  Nimeni nu se intreaba daca metodele acestora din urma sunt elegante cand este in joc existenta cetatii. Nu este deloc concluzia la care as fi dorit sa ajung, dar logica si realitatea mi-au impus-o.  Puteam sa tac, dar m-am gandit ca nu am dreptul.

Autor: Rodica Culcer

Sursa: rodicaculcer.ro

 

%d blogeri au apreciat: