Arhiva

Posts Tagged ‘Ghiță’

Ghiță i-o suge lui Ponta …

28 decembrie 2016 Lasă un comentariu

Astăzi era să mă apuce cufureala de emoție …

Sebastian Ghiță făcea dezvăluiri care ar trebui să o incrimineze pe Codruța Kovesi. Ar fi văzut-o el pe la sedii ale SRI … wow. 

Deși nu ne-a spus ce făcea ea acolo, probabil era foarte rău, faptul că era pe acolo și Vasile Dâncu , după cum spunea Ghiță, sau chiar el însuși era ceva normal. După cum se știe SRI și podgoria lui (a lui Ghiță) sunt locuri unde doar penali au ce căuta.

Am mai văzut că a prezentat și o hârtie .. nu mai știu ce zicea că e pe acea hârtie, dar dacă zicea Ghiță, atunci așa era.

Ba și mai mult, adresându-se direct doamnei șefe a procurorilor îi amintea: ”Mai știi cum cântam …” (și a zis numele melodie care a început să se audă) …

Stau eu crăcănat de emoție și mă întreb dacă a prezentat cumva vreo probă care să îi susțină ceea ce a spus.

De fapt acea înregistrare este cam ca și cum aș spune eu:

”Ghiță i-o suge lui Ponta… Am dovada scrisă alb pe negru…” Iată (vezi foto):

ghita ponta

E dovada  negru pe alb?  E ..

Și acum mă adresez și eu lui Ghiță cum i se adresa el Codruței Kovesi:

– Mai știi, măi Ghiță, când te certai cu Ponta și el zicea: ”Sebi, dacă mai spui că a mea are gust de banane te bat cu mâna mea”?

P.S. 1 Am o întrebare:

Oare cât de imbecili ne crede Sebastian Ghiță?

Și încă una:

Oare cât de cretini sunt jurnaliștii care dau pe post o astfel de înregistrare prezentând-o ca acuzație la adresa doamnei Kovesi?

P.S. 2 Dacă cineva din conducerile televiziunilor care au dat înregistrarea cu Ghiță vede asta… De ce mama dracului nu dați afară pe idioții care au prezentat înregistrarea? Chiar nu vă interesează deloc gradul de inteligență a pseudojurnaliștilor pe care îi plătiți cu sume uriașe pentru România?

P.S. 3 Nu vă oripilați de poză … nu se precizează ce îi suge lui Ponta …

 

 

SORINA MATEI: ”Fie că-i convine, fie că nu, şi SRI este la fel de responsabil ca şi DNA de rezultatele din instanţă ale demersurilor anticorupţie din perioada Mai 2013- Martie 2016…”

11 septembrie 2016 Lasă un comentariu

Un remarcabil articol publicat de Sorina Matei pe siteul său sorinamatei.ro

Sorina Matei

Războiul

Probabil că nu va mai fi nevoie de nicio Marţe Neagră, nici de zeci de modificări în cascadă ale Codului Penal sau ale Codului de Procedură Penală pentru că războiul declanşat de prim-adjunctul SRI, Florian Coldea, împotriva DNA are toate şansele să creeze cadrul şi contextul prin care să se “rezolve” aproape tot ce n-a visat vreodată să reuşească întreaga clasa politică românească nereformată. Poate să distrugă chiar de la rădăcină un concept foarte preţios, sănătos pentru societate şi un crez puternic: anticorupţia. Iar cel mai grav este să ucizi idei.

Probabil că, de exemplu, prin Iunie 2012, nici prin cap nu-i trecea baronului de Ilfov şi prieten al directorului SRI, Marian Petrache, care şobolănea împreună cu figuri de tristă amintire din DGIPI Ilfov şi Justiţie despre cum să pună mâna pe “curent, care înseamnă informaţia şi puterea şi parchetul, care înseamnă DNA-ul şi motorul”, că în Septembrie 2016, curentul pe care şi-l dorea n-are altă treabă legală în această societate decât să scurtcircuiteze motorul. Acum, curentul, deşi decuplat, ar vrea instituţional ca motorul pur şi simplu să ia foc. Pentru că nu-l mai poate doza şi controla.

Viaţa a dovedit că oricât s-au chinuit alţii, decuplarea dintre curent şi motor n-au făcut-o nici baroni ca Marian Petrache, nici duşmani ai Justiţiei, a făcut-o pe 16 Februarie 2016, şi a devenit general obligatorie pentru toate autorităţile statului şi efectivă cu putere de lege din 14 Martie 2016, chiar Daniel Morar, fost procuror şef al DNA, un acerb şi deschis adversar al implicării SRI în treburile DNA şi, printre altele, ulterior, şi adevăratul creator al sintagmei pentru DNA de “divizie penală a SRI”.

Doar un om care a ştiut în detaliu măruntaiele şi secretele sistemului s-a demonstrat că a fost capabil să taie artera aortă a funcţionării reale şi legale a întregului eşafodaj, înlăturând aproape prin legiferare o mică sintagmă “alte organe specializate ale statului” din articolul 142, alineatul 1 al Codului de procedură penală, care viza punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică. Daniel Morar a fost cel care astfel a pus punct colaborării SRI- DNA.

Atunci, DNA, sedusă de succesul, aplauzele şi mirajul publice, aproape că a achiesat la decizia lui Daniel Morar de a tăia cordonul ombilical care o lega de SRI, spunând că “se descurcă şi fără”, că tehnic va face faţă, că practic nu este nicio problemă. În fapt, DNA îşi dorea destul de tare independenţa totală, pe care de altfel a obţinut-o de 6 luni.

Că datele obiective arată că intern şi din punct de vedere tehnic în DNA lucrurile nu au stat chiar aşa, este aproape o altă discuţie,însă în timp viziunea despre actul acuzării, timing şi speţe a celor două instituţii- DNA şi SRI- a început să difere radical, degenerând până astăzi când s-a ajuns la un conflict inter-instituţional aproape deschis.

Imediat după decizia CCR, mai întâi DNA a cerut arestarea în lipsă a miliardarului israelian, Benny Steinmetz şi a celorlalţi doi complici. Fără nicio pârghie în instrumentare şi neobişnuit cu perspectiva contemplativă, SRI a început uşor să se urce pe pereţi. Sub pretextul unei halucinante motivări ce susţinea aproape textual că israelienii nu pot fi citaţi telefonic pentru că nu ştiu cine de fapt îi sună, judecătorul “cu naşul în suflet” al ÎCCJ care, printre altele, emitea şi mandatele de siguranţă naţională, dă satisfacţie SRI şi revocă mandatul de arestare în lipsă pentru toţi trei iraelienii. Spre supărarea SRI, după două luni de la revocarea mandatului de arestare în lipsă, DNA îi trimite pe toţi trei israelienii din dosar- Benny Steinmetz, Tal Silberstein şi Moshe Agavi- în judecată, şi mai cere încă o dată instanţei arest preventiv în lipsă pentru toţi trei.

Şi lucrurile au progresat. În lipsa unei ancore reale de susţinere, “în dreapta cu duşmani, în stânga cu duşmani, în spate cu duşmani”, aşa cum declara încă din Mai, şefa DNA a ales să meargă tot înainte, fiind extrem de atentă la nemulţumirile societăţii, societate care o şi sprijinea puternic în demers. Aşa, DNA şi-a fixat ţinte publice şi a continuat să-i ia de pe funcţii şi să descotorosească populaţia de toţi nesuferiţii, speţele Niţu, Oprea, Tobă, Ponta- Ghiţă, găsind SRI, la fel de constatator, dar cumva mutat: de pe pereţi, fix pe tavan.

Cazurile Tobă şi Ponta-Ghiţă au totuşi particularitatea lor, în discuţie nefiind vorba numai despre deschiderea unei Cutii a Pandorei- cheltuirea legală a fondurilor operative din surse publice- ci şi prietenia SRI cu Petrică Tobă şi cu eterna piatră de moară protejată instituţional şi operativ, Sebastian Ghiţă. Ca atare, cumva ajunsă pe lustră, conducerea SRI cu intenţie săvârşeşte un gest fără precedent şi imediat se apucă să arunce cu napalm în DNA. Vorbeşte public, dar “pe surse” despre “dosarul Ponta- Ghiţă” care este “sută la sută producţia DNA”, simte nevoia să spună că nu are “nicio contribuţie”, că “nicio probă din acest caz nu a fost culeasă de către SRI pentru că dosarul a fost făcut după decizia Curţii Constituţionale, care a lăsat Serviciului exclusiv cazurile de siguranţă naţională”.

Cumva, SRI – care niciodată nu simte nevoia să explice societăţii propriile greşeli, deşi este dator să facă asta –  se apucă brusc să moară public de grija DNA când nimeni nu l-a întrebat nimic, când legal nici n-ar avea cum să aibă vreo legătură, dar culmea este că ştie şi când anume a fost întocmit al 5-lea dosar care-l vizează pe protejatul instituţional Ghiţă, ştie că n-are nicio contribuţie de parcă ar cunoaşte ce este folosit cu exactitate în probatoriu, şi bineînţeles poate indica cu precizie şi perioada de timp în care speţa a fost lucrată, dar şi cine anume a cules probele.

Câtă grijă faţă de fostul partener s-ar putea spune, când de fapt napalmul a continuat şi în zilele următoare cu mesajul “Kovesi, pixul înapoi”, cu o poză, şi tot aşa. Dacă n-am avea de-a face cu oameni de peste 18 ani, vaccinaţi totuşi, cu buletin, probabil scena ar putea fi desprinsă dintr-o grădiniţă cu prichindei în care doi puşti prieteni se ceartă rău, unul îi ia jucăriile celuilalt iar cel rămas fără maşinuţe, după a nu ştiu câta rundă de joacă în care stă spectator, începe ofticat să strige ca să-l audă chiar tot cartierul la fostul partener că e urât, că are haine murdare, rupte, că nu mănâncă tot şi că-l pârăşte şi la mama dar şi la doamna. Na!

În prima jumătate a acestui an, când DNA a încasat în instanţe aproape 250 de achitări la fond şi prin decizii definitive, aşadar aproape 20% din vechea “producţie DNA- SRI”, nimeni din conducerea SRI nu s-a mai simţit responsabil în faţa societăţii şi nici nu a mai dorit să ajungă la public explicaţia pe surse: “Măi, băieţi, ne pare rău, am greşit”. Nici când Radu Ruşanu a fost achitat definitiv după ce-a stat luni bune în arest preventiv şi la domiciliu, pentru că fapta nu exista, nici când Gruia Stoica a fost condamnat la doi ani şi jumătate cu suspendare, absolut nimeni nu s-a simţit răspunzător să schiţeze vreun gest de scuze că rechizitoriile au fost atât de şubrede încât cei doi nu au putut fi probaţi deloc la dimensiunile acţiunilor lor. Tăcere a fost şi la DNA.

Fie că-i convine, fie că nu, şi SRI este la fel de responsabil ca şi DNA de rezultatele din instanţă ale demersurilor anticorupţie din perioada Mai 2013- Martie 2016, chiar dacă strict tehnic demersurile legale şi instrumentările sunt semnate şi asumate exclusiv de procurorii DNA. Însă şi SRI a fost pe acolo, a văzut ce se întâmplă, putea sesiza de mai demult derapajele iar acum nu se poate descotorosi de efecte cu una cu două, mai ales când ambele instituţii au turat la maximum motoarele, lâsând deoparte calitatea actului acuzării care în mod continuu s-a degradat. Altminteri, de pildă, revista Intelligence a SRI ar putea ieşi din tipografie sub denumirea de Mare Tratat al Ipocriziei, iar ediţia princeps s-ar putea intitula “Despre cum am fost acolo şi nu vreau să-mi aduc aminte nimic”. Faptul că SRI nu mai este responsabil de 6 luni de ce face, ce nu face sau cum face DNA, este altceva, însă invenţia pescuirii suspecţilor de pe funcţii, de exemplu, nu a apărut de 6 luni, ci este tot o “producţie a casei de succes SRI-DNA”.

Este adevărat că nimeni nu dă dreptul SRI să proclame cât de bune sau de slabe sunt acum dosarele “fără sprijin” şi că doar judecătorul în instanţă decide, însă în acelaşi timp este cam de râsul curcilor să susţii juridic într-o speţă, spre exemplu, că momentele spălării de bani s-au făcut pe invers iar Ghiţă nu ajungea pe listele PSD în 2012, dacă nu i-l aducea ofrandă lui Ponta pe Tony Blair. DNA, ca orice instituţie, are procurori foarte buni, care ştiu carte dar şi catastrofe. N-ar fi nici prima, dar nici ultima speţă în care principala instituţie anticorupţie ar putea da chix în instanţă, însă când toate se vor aduna şi va veni momentul adevărului, obiectiv şi cuantificabil, pe statistici, n-ar fi exclus să vedem că, în performanţa instituţiei, mandatele 2005- 2013 au mai multe condamări definitive, raportat la trimiterile în judecată, decât mandatele 2013-2019. Iar o asemenea potenţială realitate nici DNA şi nici SRI nu o vor putea suporta.

Cu mai multe lupte deschise, printre care cu SIE, DGIPI, SRI, cu o clasă politică ce unanim ar sfărâma bucăţică cu bucaţică din clădirea DNA, cu o presă în majoritatea ei defavorabilă, cu trompete interesate sau infractori ce urlă vrute şi nevrute din toţi bojocii de dimineaţa până seara, DNA este aproape forţată să nu mai facă greşeli. Să instrumenteze mult mai atent şi temeinic dosare, să cântărească ca la carte probatoriile şi infracţiunile, să renunţe definitiv la eseistică, să nu mai reinterpreteze juridic nimic, pentru că altfel, atunci când speţele vor ajunge la maturitate în instanţe şi se va trage linie, vremelnica susţinere publică deja şubrezită este foarte posibil să nu mai existe, clasa politică va ataca şi se va simţi îndreptăţită s-o facă, suspecţii de corupţie scăpaţi de instrumentări slabe vor râde în nasurile tuturor şi se vor întoarce de unde au plecat, iar nimeni din DNA nu va şti pe unde să scoată cămaşa. Acest moment nu este chiar foarte îndepărtat.

Întotdeauna, cele mai grele şi puternice lovituri pentru Justiţie au venit chiar din măruntaiele sistemului, iar acum, după Daniel Morar, cu un al doilea personaj ca prim adjunctul SRI şi a doua instituţie făţis pe capul DNA, nimic şi nimeni nu poate prevesti ceva ce s-ar putea întâmpla şi pentru societate ar fi de bun augur. O societate care, printre altele, susţine fără ezitare anticorupţia de 11 ani, dar care însă trăieşte la fel de prost, pentru că efectele nu sunt cuantificabile iar mecanismele recuperării efective a prejudiciilor nu sunt operaţionale nici acum.

Fără jucării dar cu metehne, SRI este antrenat să distrugă şi probabil va da, programatic, cu napalm până când ceva va sări, la un moment dat, definitiv, de pe axul anticorupţiei sau măcar ceva se va schimba. Pentru că, în esenţă, este vorba despre control şi despre putere reală, iar în această bătălie se va trage cu tot arsenalul din dotare, DNA având de partea sa pârghiile, instrumentele şi încă şi opinia publică iar SRI restul.

Canibalizarea celor două instituţii, realistic, n-o poate arbitra nici intern şi nici extern nimeni, astfel că proporţiile devastatoare şi consecinţele ce pot friza iresponsabilul, le-am putea vedea cu toţii foarte probabil.

Însă până să vegheze constant şi atent la decesul caprei vecinului, SRI ar face bine să vadă şi bârna din ochii săi. Fonduri operative vraişte, arată date obiective, sunt la toate serviciile secrete, la fel ca şi continua neadaptare la nevoile, evoluţiile sănătoase şi pretenţiile societăţii. Aflat într-o hazna de retorică şi imagine, prins zilnic în vârtejuri, generate de multe ori chiar de propriile greşeli, SRI stă ca struţul cu capul în nisip, iar când şi-l scoate, îşi pune ochelari de cal şi îşi înfige dopuri adânci în urechi.

De aproape 1 an, n-a mişcat un deget în privinţa propriilor plagiatori, că SRI nu dă doi bani nici pe furtul de idei. Când a fost vorba de grija legală şi atribuţiile vizavi de starea de sănătate a populaţiei, SRI a sifdat printr-un ghem de minciuni întreaga populaţie, ba chiar a continuat să stea mufat cu ventuzele firmelor proxy şi interpuşilor, la fondurile sistemului sanitar. Ce poate fi mai cinic şi condamnabil oare decât acest perpetuum mobile de a ciupi bani din viaţă? La împărţiri de bani publici însă, SRI e invariabil primul bugetofag al ţării în timp ce societatea nu are nici măcar dreptul să ştie câţi sunt. SRI ar trebui de pe acum să se obişnuiască cu ideea că lipsa de control real şi independent asupra funcţionării instituţiei nu poate dura la nesfârşit, că în orice societate evoluată dezbaterea reală şi răspunsurile trebuie să existe şi că, la un moment dat, această societate care enervează teribil dar în slujba căreia se află, va reacţiona.

Până atunci, în lipsa pârghiilor efective şi legale de instrumentare a speţelor de mare corupţie, SRI se poate îngriji doar de conţinutul Titlului X al Codului Penal, adică de partea specială ce priveşte infracţiunile la adresa siguranţei naţionale şi unde este organ de cercetare penală specială. Dar nici aici să nu se mai apuce să declare toţi şaormarii şi vânătorii cu permis ca pericole reale la starea de siguranţă naţionale a ţării, că râde lumea din nou.

Se spune că războiul este ştiinţa distrugerii şi că atât timp cât poţi trăi în pace nu este bine să baţi la poarta lui. “Cei ce sunt însă experţi în arta războiului supun armata inamică fără luptă, cuceresc oraşele fără a le asedia şi doboară un stat fără operaţiuni prelungite”/Sun Tzu. Altfel, singurul om bun este omul mort.

Autor:  Sorina Matei 

Sursa: sorinamatei.ro

Publicat: 11 septembrie 2016

Gigi Becali: „Bă, acuma s-au schimbat polii de putere la voi, la Realitatea!”

31 martie 2011 4 comentarii

Am spus într-un post anterior că nu-l văd pe Sebastian Ghiță, cel care a luat în „plasament” Realitatea TV, învingător în războiul cu Vîntu. Recunosc că m-am pripit.

Ghiță este un rechin de afaceri, interesat în primul rând, să facă bani, nu să suporte cheltuielile unui război care nu-i al lui, ca cel dus de Vîntu împotriva lui Băsescu. Cum banii sunt condiționați de audiență, iar audiență înseamnă public numeros și diversificat, este logic că managementul lui Ghiță are în vedere o politică editorială independentă de interesele lui Vîntu, care să atragă telespectatori  atât „anti” cât și „pro” Băsescu, Iri sau Pepe, pentru că poalele-n cap se vând bine.

Primul mesaj transmis de Ghiță Asesoft a fost către segmentul de public „pro” Băsescu, prin concedierea Oanei Stancu și a lui Adrian Ursu. Al doilea mesaj a fost dat telespectatorului cu naturelul sensibil la mucii și suspinele parașutelor din șou-biz, prin alocarea zilnică a unui spațiu generos schimbului de flegme Oana-Pepe, Iri-Moni.

Aseară, prin Gigi Becali, invitat în emisiunea „Test de stress”, managerul Realității a mai dat un mesaj privind relația lui Vîntu cu respectiva televiziune: „La Realitatea s-au schimbat polii de putere!”

Surprinzător, emisiunea a fost absolut savuroasă. M-am stricat realmente de râs. Nu de ce spunea Jiji, ci de abilitatea cu care el a izbutit să inverseze rolurile, astfel că cei stresați au fost, până la urmă, chiar „deontologii” Realității, nu invitatul. Bravo, Jiji! Interesant a fost și cum cei trei slugoi ai lui Vîntu au receptat, fiecare în felul său, schimbarea de stăpân: Mirela Voicu gudurându-se oportunist, Ștriblea unsuros și deschis la orice compromis, iar Ionel Dancă (de la „Ciaina maini”) mușcându-și limbuța, și-așa împleticită, că i s-a luat hârdăul cu rahat de dat în Băsescu.

Iată câteva fragmente din emisiune:

Gigi Becali: Îmi pare rău că m-am deplasat, că n-am mai ieșit de vreo doi ani la televiziune, îmi pare rău și trebuie să mă învăț minte ca să nu mai vin. De ce? Pentru că, dacă vin, v-am răspuns…

Mirela Voicu (împăciuitoare): Haideți să nu ne supărăm, domnu` Becali…

G.B. (către Ștriblea) Da` ce ești tu? Procuror? Da` du-te și angajează-te procuror!

Ionel: Sunt întrebări, domnu Becali…

G.B.: Păi, da` ce întrebări?

Ionel: Înainte de emisiune, domnu Becali, spuneați că putem să vă punem orice întrebare…

G.B. Păi, da` nu întrebări d-astea. Ce întrebări? Ce ești procuror? Domne, noi am auzit c-ați făcut, c-ați dres…Ia, vorbiți voi singuri, de schimbul de teren și când terminați, m-anunțați și pe mine!

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Ionel: Ați avut un episod total neplăcut, domnule Becali, atunci când ați fost arestat și atunci s-au făcut tot felul de speculații, că a fost sau n-a fost comandă politică…Acum uitându-vă-n urmă, ce explicație vă dați?

G.B.: Nu știu.

Ștriblea (insinuant): Sunteți delicat…

Ionel: A fost comandă politică?

G.B. Întrebați-l pe Wikileaks…

………………………………………………………….

Ionel: Deci dosarele, până la urmă, sunt la comandă. Deci încarcerările sunt la comandă.

G.B.: Încarcerările, ce?

Ionel (agasat): Arestările, dosarele. Deci dvs. spuneți că  putea (Băsescu n.r.) să facă orice, să vă strivească.

G.B. (amuzat): Măăăă, voi văd, că nu vă stă bine, voi vreți să vă duceți după Ursu și după Oana Stancu!

Râsete, veselie la gingie.

G.B. (râzând): Băi, io văd că vouă vă cam place după Oana Stancu și după Ursu. D-asta o țineți morțiș.

Ștriblea: Dar ce v-a oferit? V-a oferit ceva în schimbul păcii?

G.B.: Măăăă, cred că tu vrei să te duci să fii coleg cu Ursu!

Mirela (încet către Ștriblea): Dacă vrei să plimbi ursu`…

G.B. (arătând către Mirela Voicu): Doamna văd că nu-i place la Oana Stancu, doamna văd că-i place aici.

Ștriblea: Sunteți și dvs. mogul… Nu, „oligarh”, c-așa v-a descris Wikileaks

G.B. (brusc iritat): Nu m-a descris, voi ați făcut asta. Voi m-ați luat de la „5 influenți români” și m-ați trecut la „5 oligarhi români” și l-ați scos pe Tender și m-ați trecut pe mine al 5-lea. Dar după aia am dat eu telefon, în emisiunea dvs. (către Ionel) și v-am spus: băi, scoateți de-acolo, lăsați minciunile, că oamenii pot citi pe Wikileaks și vă faceți de râs!

……..

Ionel: Domnu` Becali, mai aveți ambiții în politică?

G.B.: Eu…nu pot să spun acum. Depinde de ce va fi în politica românească…Cu siguranță că la președinție voi candida!

Mirela: Da?

G.B. (candid): Păi, dar eu sunt candidatul de servici, nu? Voi candida! De ce voi candida? Pentru că eu consider… că sunt mai bun și mai puternic.

Mirela (crezându-se șmecheră): Dacă o să aveți o confruntare directă cu președintele Traian Băsescu, să presupunem că dvs. veți intra în finală cu el?

G.B.: Păi, unde? Că nu mai candidează omul…

Mirela (încurcată și exasperată): Nu știu, sau mă rog…ar fi și el într-o confruntare…

G.B.: Hopaaaa, vezi că, vezi că, ajungi pe la Oana! Voi aveți una-două, aveți ce-aveți cu Traian Băsescu! Sau vreți ușor, ușor să faceți o punte lină, adică să preluați ștafeta ușor să nu fie…să schimbați politica așa…

Ionel (țâfnos): Domnu` Becali, haideți să lămurim această glumă: noi ne bucurăm când și Băsescu, și Ponta și Crin și dvs. sunteți supărați pe noi, indiferent de Oana Stancu sau de Adrian Ursu. Asta este miza noastră: să supărăm pe toți cei care sunt în politică, la putere dacă nu fac treaba cum trebuie.

………………………………….

Ionel (referindu-se la cei doi ani de absență a lui Becali din platourile televiziunilor): Dom` Becali, ați primit liniște, oferind liniște…

G.B.: Domne, îți dau cuvântul meu de onoare, am venit pentru costum. Ca să fie văzut costumul.

Ionel: Dom` Becali, ați primit liniște, oferind liniște, sau, ca să glumim și noi, ați venit pentru că nu e Oana Stancu și Adi Ursu.

G.B.: Da! Așa! Hai să-ți spun ceva, hai să-ți spun și adevărul ăsta. Am auzit de dvs. (Ionel), pe dvs. v-am plăcut așa, în emisiunile pe care le-ați făcut, înainte erați la „Ciaina maini”, nu știu ce…Pe Ștriblea îl știu de la radio, am văzut că face emisiuni bune,  pe doamna o cunosc…am zis așa: bă, acuma s-au schimbat polii de putere la voi, la Realitatea. Domne, s-au schimbat! M-am întâlnit cu patronul vostru acuma. Cinci ani nu știu cum, l-a păcălit pe Vîntu, ta, ta, ta, a făcut contractu`, nu știu ce, nu știu cum…

Ionel (de la „Ciaina maini”): Dumneavoastră văd că știți mai mult decât noi…

G.B.: Știți și voi. Nu cred că știu mai multe da` știți și voi nu spuneți.

Ștriblea (insinuant): Nici dumneavoastră…

G.B.: Și-atuncea, am zis așa: dacă tot se schimbă, și eu acuma sunt de partea lui Băsescu…

Ionel: A, da?

G.B.: Daaa!

Ionel (cu arțag): Doar de asta ați venit? Credeți că Realitatea acuma e de partea lui Băsescu? De asta ați venit?

G.B. (cu mândrie): Ca să cresc Realitatea acuma, înțelegi? Ca să fac audiență.

Ionel (la fel de țâfnos): O să vă dezamăgesc. Eu nu am nicio simpatie pentru domnul Băsescu. Și eu…

G.B. (iritat): Băi, nu ai tu simpatie, eu nu spun că ai tu simpatie. Ce, eu spun că ai simpatie tu?

Ionel: Nu dar constant discursul meu și atitudinile mele au fost critice la adresa domnului Băsescu…Deci nu văd schimbarea.

G.B. (sfătos): Încet, încet, din ce în ce, trebuie să fie puțin mai, cu o intensitate mai moale, din ce în ce. Nu poți din prima, că pe urmă se prinde lumea, nu? Eu am venit acuma ca postul ăsta să aibă audiență. De ce?  Că e postul Puterii și vreau să aibă audiență că eu sunt cu Puterea!

Ștriblea (rugător): Domnu` Becali…

Ionel (revoltat): Domnu` Becali, greșiți!

G.B. (amuzat): Da, domne!

Ionel: Ați greșit venind aici, pe acest argument.

G.B. (și mai amuzat): Da? Bine!

Ionel (frustrat): Deci rămânem la costum.

………………..

În încheierea emisiunii, Jiji și-a îndreptat ambele arătătoare către Ștriblea și Ionel, zicând cu limbă de războinic: (către Ștriblea): Tu ai grijă! (către Ionel) Și tu ai grijă! Voi nu erați mult mai acizi?

Ionel (exasperat): Dar suntem în continuare…

G.B.: Nu erați mult mai acizi, acum doi ani de zile?  Lasă, mai spuneți așaaaa, ușor, ușor, dar uite ce cuminți, să veeeezi ce vă-mblânziți și voooi!

Ionel (epuizat): Păi, să nu ne plece invitatul…

G.B.: Să veeeezi ce vă-mblânziți și vooooi, că altfel vă duceți la Antena 3 și vin alții!

Ionel: Vă mai așteptăm și altădată, chiar dacă nu suntem postul Puterii!

G.B. (ferm): O să fiți!

Maimuțica Ponta și Porumbelul Crin, niște marionete

9 ianuarie 2011 3 comentarii

Așa este, șmecheria la noi a fost și este o virtute: îl șmecherim pe dracul să ne treacă puntea. Aici Blue are dreptate. Se înșală însă când pune pe seama „orgoliului” jocul de glezne și de fațadă al piticaniilor care, chipurile, conduc Opoziția.

Ceea ce numim azi „Opoziție” se opune de fapt reformei al cărei scop final este un stat în slujba intereselor cetățenilor, nu ale unui grup de oligarhi obișnuiți să fie mereu mai presus de lege. Ăștia, de fapt și din umbră, conduc actuala Opoziție și pun la cale alianțe: Patriciu, Vîntu și Voiculescu. Lor li se alătură baronii PSD din teritoriu, cei care conduc de fapt partidul: Mazăre, Nicușor Constantinescu, Oprișan, Liviu Dragnea, Mircea Cosma, Sebastian Ghiță, Vanghelie. Ponta a ajuns președintele PSD pentru că au vrut ei, mahării partidului și în fața lor trebuie să facă frumos, ca o „maimuțică”. Baronii PSD l-au luat în brațe pe Voiculescu ca să-l treacă pragul electoral atâta vreme cât au avut nevoie de Antenele lui. Acum au propria lor televiziune pentru o perioadă care acoperă două scrutinuri electorale, până în 2015. Au Realitatea TV, dată în plasament de Vîntu celui pe care PSD-ul (și nu numai) l-a hrănit la țâța bugetară ani de zile, Sebastian Ghiță-Asesoft. Așa că tătelu` Felix s-a încuscrit cu Patriciu de care îl și leagă „o caldă prietenie”, din vremea când amândoi dădeau acatiste la Mânăstirea Secu. Prin urmare, Maimuțica Ponta, Porumbelu` Crin și Râma lui Felix numită Daniel Constantin nu contează, sunt doar slugi care execută cuminți ce le ordonă șulfele securiste și pcr-iste care au de apărat, nu numai averile făcute fraudulos, ci și libertatea pusă în pericol de o eventuală Justiție curățată de corupți. Când s-a anunțat arestarea lui Nicolae Popa, Vîntu i-a ordonat lui Geoană să se prezinte la el în miezul nopții și al doilea om în stat s-a executat fără să crâcnească. Despre ce „orgolii” vorbim? Trepădușii n-au așa ceva.

Având putere economică, acești oligarhi pușcăriabili plătesc politicieni, jurnaliști, magistrați și lideri sindicali de afaceri, organizând blocarea instituțiilor statului, campanii deșănțate de presă, vicierea actului de justiție în mari dosare penale și mișcări de stradă. Vă reamintesc că șase capi ai mișcării sindicale au fost ani de zile plătiți de Vîntu ca membri în Consiliul de Administrație al Realității TV și se fac vinovați de evaziune fiscală. Așadar și ei sunt în situația de a-și apăra nu numai averi colosale, cum este cea a lui Liviu Luca, ci și libertatea.

Adevărata Opoziție din România, în momentul de față, este cea din umbră: Patriciu, Vîntu, Voiculescu și baronii PSD. Restul e teatru de păpuși.

%d blogeri au apreciat: