Arhiva

Posts Tagged ‘Hidroelectrica’

Strategii noi pe energie, legi vechi, schimbare zero

Chiar aşa. Ce rost are să se tot facă strategii pe energie dacă legile care guvernează domeniul sunt neschimbate?

Ana Otilia Nutu

 

Strategia energetică. La ce ne mai trebuie, dacă facem (prost) legile înainte?

De câteva luni bune, se discută prin diverse comisii parlamentare şi prin Ministerul Energiei tot soiul de propuneri de modificare a tuturor legilor primare care privesc sectorul energiei: Legea energiei, Legea energiei termice, Legea regenerabilelor. În acelaşi timp, discutăm de alte luni bune despre noua strategie energetică, facem analize peste analize ale situaţiei actuale, devenim transparenţi, facem consultări, discuţii, dezbateri cu unii şi cu alţii.

Stau şi mă întreb: la ce ne-o mai trebui strategie, dacă singurul motiv pentru care toată lumea cere să apară odată strategia e tocmai ca să nu mai avem politici şi legi imprevizibile, modificate ad hoc şi fără o fundamentare serioasă?

Ideea unei strategii e simplă: ai nevoie de un cadru mare în care să fie viziunea autorităţilor despre cum trebuie să arate sectorul în ansamblul lui. Cum vrea statul să arate cadrul de legi şi reguli în care joacă actorii privaţi? Care să fie regulile de piaţă? Vrem să stimulăm sau să înfrânăm unele direcţii în care merg lucrurile de la sine, de pildă, să sprijinim reducerea de emisii şi creşterea energiei regenerabile, de ce infrastructură publică e nevoie?

Sectorul energiei în România şi oriunde în lumea liberală are pe de o parte actori privaţi şi companii comerciale de stat, care joacă pe o piaţă şi iau deciziile cele mai bune pentru businessul lor; şi pe de altă parte autorităţi publice, guvernul, parlamentul şi reglementatorii, care spun care să fie regulile generale după care trebuie să joace actorii ca să existe concurenţă sau promovează unele servicii de utilitate publică (acces la energie, reducerea externalităţilor negative ca poluarea, securitatea energetică definită ca limitarea dependenţei de puţini jucători care pot face abuz de poziţie dominantă, informarea consumatorilor cu privire la opţiuni, scheme de sprijin social pentru consumatorii vulnerabili etc). Singurele instrumente cu care “statul” poate să intervină în acest joc sunt tocmai legile şi reglementările. Singurele “inputuri” de care au nevoie actorii privaţi sunt să ştie la ce să se aştepte din partea “statului” când îşi deschid afacerea. La ce bun să faci o strategie, pe care înţeleg că o lansăm în toamnă, dacă toate legile primare care contează vor fi schimbate până atunci?

A doua chestiune care mă nelămureşte profund e modul în care se “elaborează” strategia. Sigur, e un lucru bun că Ministerul Energiei face discuţii cu actorii din sector, companii, societate civilă, experţi etc. Dar pe ce anume se discută? Oare o strategie se elaborează prin brainstorming, sau pe baza unor date şi analize serioase? Cum poţi întreba stakeholderii ce preferă, mai mult cărbune sau mai multe regenerabile, câtă vreme nu le pui pe masă nişte analize de policy clare şi simple, avem opţiunea A, B şi C, A ne costă atât, B ne costă atât, C ne costă atât? Câtă vreme nu există nişte analize serioase, nişte simulări, pur şi simplu producătorii termo vor spune că e esenţial cărbunele, producătorii de energie regenerabilă că sunt esenţiale regenerabilele, furnizorii reglementaţi că piaţa nu se poate liberaliza acum, “băieţii deştepţi” că trebuie să se poată face contracte bilaterale directe şamd, iar Ministerul Energiei, fără să aibă date concrete în faţă va putea spune doar, şi tu ai dreptate, şi tu ai dreptate. Ce spun e că în acest moment, fără simulări şi fără date, nu există nicio metodă obiectivă de prioritizare a opţiunilor de policy(regenerabile vs cărbune, liberalizare vs amânare, modelul optim de impozitare a hidrocarburilor, nevoia de simplificare a tranzacţionării în piaţă vs riscurile de corupţie la companiile de stat etc). Fără date şi analize de impact, vom ajunge la soluţia de până acum: cei mai tari în clanţă câştigă. Exact sursa principală de incertitudini şi imprevizibilitate legislativă. Azi sunt unii mai tari în clanţă şi îşi impun punctul de vedere, mâine vor fi alţii. Cel mai clar s-a văzut asta la politica de până acum pe regenerabile: după doi ani de sprijin ultra-generos pentru energia eoliană şi solară, şi-au dat seama şi marii consumatori că vor plăti cam mult, şi producătorii termo că sunt aruncaţi afară din piaţă, aşa că sprijinul ultra-generos a fost tăiat. Nici prima oară, nici la modificare n-a existat vreo analiză de impact înainte de schimbarea legii.

Ca idee despre cum ar trebui făcută strategia energetică, dau două exemple.

1. În UK, strategia “mare”, White Paper, din care se fac strategii sectoriale, porneşte de la nişte simulări serioase. Simulările se fac pe baza unor modele. Găsiţi aici zecile de modele pe care le folosesc Departamentul pentru Energie şi Schimbări Climatice şi alte autorităţi responsabile de strategii sub-sectoriale când îşi fac propriile strategii energetice. Modelele astea arată cam cum ar putea să evolueze sectorul în diverse scenarii şi dacă se ia o măsură sau alta (ex schimbarea policy-ului privind emisiile).

2. În România, avem în cazul transporturilor faimosul Master Plan. În spatele Master Planului se află un model de transport în care se fac simulări de cum ar putea să evolueze traficul în funcţie de diverse scenarii (şi de măsuri de policy).

Înţeleg că la elaborarea strategiei se va folosi, la un moment dat, şi un model. În acelaşi timp, în calendarul pentru strategie se speră ca strategia să fie adoptată în septembrie (iarlegile primare sunt în acest timp modificate până în iunie). Mă întreb la ce fel de model se aşteaptă Ministerul Energiei, care să fie licitat şi contractat într-o lună, gata în 2 luni, ca după aceea să mai fie o rundă de consultări cu toţi stakeholderii, de data asta pe nişte date concrete? Şi la ce ne va mai folosi atunci, dacă singurele instrumente în care statul poate să pună în aplicare strategia din partea lui sunt deja bătute în cuie dinainte?

Nu în ultimul rând, când mă uit la propunerile de modificare a legilor energiei, mă cuprinde o oboseală nesfârşită. Aceleaşi idei împinse de patru ani de zile de aceiaşi băieţi deştepţi de la AFEER (acum bine reprezentaţi, la nivel de ex-vicepreşedinte, chiar în Ministerul Energiei), care vor să se încheie “la liber” contracte bilaterale, inclusiv cu alde Hidroelectrica. Acelaşi prohod cântat de patru ani de zile despre cum lipsa contractelor bilaterale şi obligaţia tranzacţionării pe OPCOM “distruge piaţa”, în ciuda evidenţei că OPCOM funcţionează bine mersi şi tranzacţionarea tot creşte, mult după impactul iniţial al legii din 2012, când toată lumea a fost obligată brusc să intre pe bursă. Aceleaşi argumente pro-piaţă liberă despre cum “actorii privaţi trebuie să contracteze liber cu cine vor”, când toţi actorii ăştia privaţi (regenerabilele) n-ar supravieţui o clipă în piaţa cu adevărat liberă, adică fără ajutor de stat. Şi, totodată, aceeaşi lipsă totală de îngrijorare despre orice altă lipsă din legea energiei, de pildă, că nu scrie nicăieri cine răspunde dacă se produce un blackout.

Autor: Ana Otilia  Nutu

Sursa: contributors.ro

Diana Tușa, sau limbicurismul maladiv …

15 octombrie 2012 Lasă un comentariu

Limba … de fapt ce e limba? Păi ce să fie, un mușchi extrem de interesant…

Unii spun că principalele lui atribuțiuni ar fi acelea de a ajuta la vorbit și la mâncat…

În politică, și nu numai, limba e mușchiul care ajută posesorul să se cațere pe scara ierarhică… Nu, evident că nu vreau să spun că trebuie ca cel ce vrea să urce să se pună pe burtă și să folosească mușchiul oral pe post de șenilă ci trebuie ca folosită pentru a … dezmierda dosul șefului… dacă cineva dorește să ajungă până la calitatea de vice musai să învețe cum să ajungă în colonul superiorului ierarhic sau al celor agreați de acesta…

Din punct de vedere al forței ascensionale avem un exemplu devastator… Diana Tușa

Diana Tușa

Diana Tușa

Deși pare  un exemplar cu personalitate puternică, Diana Tușa este de fapt o limbincuristă de forță…

În urmă cu câteva zile, Victor Ponta a arăta 15 exemple de probleme moștenite de la guvernul PDL, practic niște bombe cu ceas… (evident, problema de bază a acestui guvern nu a spus-o, și anume că aven cel mai caricatural guvern care s-ar putea imagina cineva)

Pe nemestecate acele 15 probleme sunt preluate ca o descoperire personală de Diana Tușa pe siteul personal

Cele 15 probleme de care vorbea Ponta pot fi văzute de exemplu intrând pe adevarul.ro..

Diana Tușa preia pe siteul său  lista păstrând politicos chiar și ordinea în care au fost emise de premier. Deh, așa era frumos…

Moștenirea guvernărilor PDL-iste: Un fleac! Au ciuruit România!

Apropierea campaniei electorale îi determină pe cei de la PDL să fie din ce în ce mai vocali, făcând abstracție de ”realizările” celor trei ani și jumătate de guvernare. Pentru cei care se fac că uită, cred că un scurt remember ar fi de ajutor:
1. ANAF – eliminarea rețelei de corupție și evaziune creată în jurul lui Sorin Blejnar a condus la creșterea încasărilor la buget cu peste 1 miliard de lei într-un singur trimestru.
2. Poșta Română – pierderi de sute de milioane de lei și perspectiva falimentului. Procurorii trebuie să intrumenteze fraudele de acolo și să cerceteze încrengăturile clientelare care duc până la importanți lideri PDL.
3. Pierderi și datorii la Hidroelectrica (1,2 miliarde euro) și Oltchim (700 milioane euro). Mușuroiul cu interese periculoase pentru stat a fost distrus, dar acum “băieții” încurajați de miniștrii PDL încearcă să revină, să își cumpere verdicte favorabile și să căpușeze din nou economia.
4. POSDRU și alte programe sectoriale și regionale sunt blocate pentru gravele deficiențe din 2010-2011. USL a întărit dialogul cu Comisia Europeană și va reuși să deblocheze fondurile și să crească absorbția. Doar în 3 luni, Guvernul USL a absorbit cât PDL într-un an, iar ritmul continuă să crească.
5. Problema taxei de claw-back, pe care USL încearcă să o rezolve acum, împreună cu problema deficitului de 700 milioane lei pentru funcționarea spitalelor în 2012. Redesciderea unor spitale și reparea marilor nereguli din sistem sunt doar câteva din acțiunile USL din ultima perioadă.
6. Subvenții pentru agricultură prevăzute a fi scăzute de la 32 la 12 euro pe hectar. USL a reparat această nedreptate și i-a ajutat pe producători, în cel mai greu an agricol din ultima vreme, din cauza secetei.
7. Armata complet nefinanțată – doar 1,2 din PIB (în loc de 2,36). USL va aloca în 2013 fonduri pentru avioanele multirol. USL a rezolvat problema prin decizia achiziției luată în aceste luni.
8. Lipsa de personal în Poliție – s-au blocat angajările, astfel că a fost nevoie de deblocarea posturilor pentru 3000 absolvenți angajați.
9. CNAS – licitații dubioase de aproape 100 milioane de lei pentru diverse achiziții informatice, lipsa bugetului pentru medicamente, corupția lăsată moștenire de Duță co.
10. Creșterea prețului la gaze cu 15% negociată cu FMI și neaplicată, precum și eliminarea totală a subvenției la încălzire – o bombă socială amânată de PDL, dar care se va întoarce tot împotriva populației.
11. Dezastrul de la TVR – datorii de 140 milioane euro și o companie aproape de faliment.
12. Indemnizația pentru mame a fost tăiată – măsură îndreptată parțial de USL.
13. Taxa auto – 400 milioane încasate ilegal de la șoferi vor trebui returnate – România riscă procedura de infringement din partea CE.
14. S-a prevazut aplicarea de coduri juridice fără un buget alocat pentru asta, iar conturile Ministerului Justiției sunt blocate de procese.
15. Educație fără buget – clasa pregătitoare introdusă din acest an, fără a fi alocate fonduri suficiente (ba mai mult, s-au furat peste 50 de milioane de lei sub pretextul organizării clasei pregătitoare)
Să continui? Să ne reamintim de creșterea TVA la 24%, de impozitul forfetar care a condus la desființarea a peste 150.000 firme sau de ”reformele” care au desființat practic peste 750.000 de locuri de muncă? Nu are sens! Cei de la PDL ne vor spune că nimic din toate acestea nu este adevărat, deși le-am trăit cu toții….
 

dianatusa.ro

 Citind, sau mai precis, recitind această listă după ce am văzut-o și în presă, fără tăieturi, sau adăugiri, mai că îmi vine să mă întreb dacă pe vremea lui Tăriceanu sexoasa liberală era cumva emigrată, era la produs și nu urmărea presa ori pur și simplu e tâmpită și n-are ținere de minte…

Din câte știu, fără a face oarece cercetări, probleme ca ale Poștei (poșta aia cu scrisori pensii și alocații cu ședințele de partid unde se pare că Diana se simte ca acasă),  agriculturii, Oltchim și Hidroelectrica, Probleme la TVR sau îngrijorătoarea creștere a prețului gazelor buget foarte mic la învățământ … au exista și în vremea în care PNL-ul cu Tăriceanu în frunte  guvernau… 

Ba mai mult, de unele din aceste probleme se plângea și Tăriceanu … le moștenise și el…  ba se plângeau unii și imediat după 90 … greaua moștenire ceaușistă li se spunea… dar cum pe la poștele pe unde prestează Diana nu prea se aude de asta…

De exemplu aș vrea să îmi spună ea când era armata română finanțată așa cum  trebuie, sau să îmi spună dacă nu cumva își amintește de un  ministru de finanțe, un armean care umblă cu șapca-n gură? Unu Vosganian…

Ziare.com cita prin 2008 pe NewsIn: 

Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, a argumentat, luni, in fata deputatilor, ca taxa auto este necesara pentru a implementa programe de mediu si pentru a-i proteja pe cei 75% din romanii „poluati” de masinile altora… 

Deci taxa aia era și atunci … Diana sărăcuța nu știa…

Și cum nu vreau să fiu rău, vreau să fiu de acord cu liberala, măcar așa ca să nu se spună că am ceva cu ea…

Cred că are dreptate când spune că avem o puțime de polițai, adică avem puțini, dacă aveam mulți spuneam că avem o mulțime…

De fapt nu chiar o foarte puțime, ci doar o puțime căî vreo doi trei tot se mai găsesc, mai ales atunci când calci linia continuă sau nu stai la semafor… apar ai dracului de zici că e inflație… dar nu cei de pe șosea ar fi problema ci alții…

Se spunea într-o vreme că dacă vedem un milițian subofițer  cu doi militari în termen după el motivul era simplu, unul din cei doi știa să scrie, celălalt să citească iar subofițerul era șef… 

Acum dacă avem unul, avem șansa să dăm peste unul care știe să scrie, peste unul care știe să citească sau peste șef care nu le știe nici pe una nici pe alta (cum era unul de la circulație care pentru a mă amenda că am călcat linia continuă a scris vreo oră un proces verbal de fix trei rânduri. Evident că în locul acela linia continuă era ștearsă de vreme, deci nu aveam cum, s-o calc… 

A rupt omul procesul verbal când l-am întrebat ce linie am călcat, dar mândria lui de polițai cocoș l-a obligat să îmi spună: ”Data viitoare te amendez pentru că nu ai stat la semafor” (M-am uitat în jur, semafoare ioc, lucru care l-a enervat cumplit pe polițai… îm satul respectiv nu se instalaseră niciodată semafoare și nici nu cred că se vor instala în următorul secol)…

Dacă nu era singur sărmanul polițian, e normal ca unul să înțeleagă ce scrie iar celălalt să observe că nu era linie continuă, deci nu se mai făcea poliția de râs… 

Ei, are dreptate Diana că avem o puțime de polițai? Are …. 

P.S.

Am totuși o rugăminte față de Diana. Să fie mai finuță când le trage limbi șefilor săi… De la o vreme Ponta umblă de parcă a fost în vizită la Năstase … cât despre coada cu care umblă în vânt, cred că ar trebui să fie mai atentă… dacă o va ține tot ridicată s-ar putea să îi pară rău… căcă așa se nasc catârii: Din iepe care umblă cu coada pe sus sub nasul măgarilor … 

Otilia Nutu: Olt­chim e o dublă problemă: o com­panie falită și un factor de dis­tor­siu­ne a întregii economii locale. Cum încearcă guvernul să dea ţeapă FMI

25 septembrie 2012 2 comentarii

Adevărata poveste a combinatului Oltchim. Cum încearcă guvernul să dea ţeapă FMI

Olt­chim e o dublă problemă: o com­panie falită și un factor de dis­tor­siu­ne a întregii economii locale.

Istoria Oltchim sună cam așa. Avem o fabrică mare de produse chi­mice, construită pe vremea lui Ceaușescu în nebunia lui de a produce derivați de petrol pentru export, chiar dacă trebuia să im­por­tăm petrol brut pen­tru asta, că pro­ducția internă nu mai făcea față. După 1989, com­pania a fost că­pu­șată cât s-a putut: furnizori de ma­te­riale la suprapreț, clienți la preț sub piață. Ba chiar s-au găsit și firme care n-au mai nimic de-a face cu petrochimia, dar au fost „găzduite“ pe platforma com­bi­natului – Oltchim cumpăra în nu­me propriu energie electrică de la „băieții deștepți“ și le-o dădea pe gratis.

Pe lângă povestea clasică a jafului din companiile de stat, la Oltchim au apărut încă două com­plicații. Prima, vân­za­rea rafinăriei Arpechim, odată cu Petrom, la OMVOltchim nu poa­te practic să supraviețuiască fără Arpechim și nici invers – dacă ar cumpăra materie primă de la o altă rafinărie de care să nu fie le­gată prin țevi ca de ArpechimOlt­chim ar plăti costuri de trans­port mari și i-ar trebui spațiu su­plimentar de depozitare. E foarte posibil ca Guvernul Năstase să fi vâ­rât Arpechim-ul pe gât OMV-ului cu intenții bune, vrând să for­țeze OMV să modernizeze Ar­pechim. Dar, apoi, guvernul s-a trezit că nu mai poate controla ra­finăria, adică nu mai poate cum­păra fără să plătească. Dacă Oltchim ar funcționa ca o com­panie normală, faptul că Arpe­chim aparține altcuiva n-ar fi o problemă. Oltchim e la fel de de­pendent de Arpechim pe cât e și Arpechim dependent de Oltchim, niciuna dintre părți n-ar putea să abuzeze de poziția sa mo­no­po­listică. Dar dacă Arpechim e pri­vată, Oltchim trebuie să plă­teas­că, așa e în economia de pia­ță.

PREMIERUL ACUZĂ PDL
„E clar că d-l Diaconescu spera să nu ajungă la acest moment (n.r., câştigarea licitaţiei). Interesul a fost de a nu veni un alt investitor care să înceapă să caute în trecut (…). A fost evident o încercare a oamenilor de afaceri din PDL – Videanu este hoţul hoţilor, el este doar cel mai cunoscut – de a pregăti alianţa cu Dan Diaconescu şi de a încerca să încurce lucrurile la Oltchim, a declarat premierul Victor Ponta luni, 24 septembrie.

A doua complicație e o greșeală făcută sub mandatul lui Tă­ri­cea­nu, când, pentru a plăti o da­to­rie, statul a redus partea lui de ca­pital social laOltchim, iar un ac­ționar minoritar cu 2% (PCC) s-a trezit că prin aceas­tă mișcare i s-a ma­jorat pon­derea la vreo 20%. Re­lația PCC-stat e mai complicată de­cât e relația între stat și Fondul Pro­prietatea, ca ac­ți­onar minoritar la Hidroelectrica sau Romgaz, de pildă. PCC are în Polonia un com­binat asemănător și concurent cu Olt­chim. D-l Roibu, veșnicul CEO alOltchim, s-a plâns în nenumărate rânduri că interesele PCC ca ac­ționar minoritar sunt să pună pe butuci Oltchim în favoarea ce­luilalt combinat pe care îl con­tro­lează, în timp ce PCC l-a acuzat, la rândul său, pe d-l Roibu de ma­nagement de­fectuos. Foarte po­sibil, și unii, și alții au un pic de dreptate.

Lucrurile au putut merge așa câtă vreme Oltchim, de bine de rău, se ținea pe picioare. Însă, de prin 2007, Oltchim e mereu în pierdere, în total vreun miliard de lei în 2007-2011. Dacă pe vre­muri se mai puteau acoperi pier­derile cu o subvenție, după ce am intrat, în 2007, în UE ma­nevra e ilegală pentru că e ajutor de stat interzis de Comisia Eu­ro­peanăOltchim a supraviețuit în­să, făcând ce face cam tot ma­na­gerul la stat: business as usual cu finii, nașii, rudele, amicii, prietenii politici, dar nu ne plă­tim furnizorii, mai ales pe cei de stat, care nu țipă. CuArpechim, în schimb, nu le-a mers. OMV a zis încă din 2008 că închide ra­finăria, pentru căOltchim nu plă­tește. Tot de pe atunci, guvernele se gândesc cum să ia din nou Arpechimși să facă un „lanț petrochimic integrat“, dar n-au cu ce bani să cumpere rafinăria.

Dacă ne uităm la tot județul, avem Oltchim, cu problemele de mai sus, și care e o gaură neagră. Dar mai există, cum bine zice gu­vernul, o puzderie de firme, cu an­gajați, cifră de afaceri, im­po­zite, contribuție la PIB, care de­pind într-o formă sau alta de Olt­chim. Problema e că o bună par­te din această economie locală e probabil căpușărimea Oltchim-ului, care ar da oricum faliment, imediat ce Oltchim ar începe să funcționeze ca o companie nor­mală, interesată de profit; căpușe care nu lasă, în schimb, să se dez­volte economia sănătoasă, cea ca­re ar putea trăi fără favoritisme de la stat. În alte cuvinte, Olt­chim e o dublă problemă: o com­panie falită care are nevoie de sub­venție, ștergerea datoriilor sau păsuire din partea fur­ni­zo­rilor; și un factor de dis­tor­siu­ne a întregii economii locale, care se dezvoltă strâmb de un sfert de veac de tranziție.

Acesta e punctul de ple­care pentru condiția pusă de FMI statului acum aproape doi ani: să privatizeze sau să recunoască falimentulOltchim, că nu se mai poate așa. Dar gu­vernele Boc, Ungureanu și Ponta s-au dat peste cap să întârzie re­forma, că asta ar fi însemnat în același timp terminarea că­pu­șe­lor, cu legături transpartinice – vezi șefimeaOltchim nes­chim­bată de 23 de ani. FMI a impus atunci măcar schimbarea ma­na­gementului cu profesioniști se­lectați competitiv în paralel cu procesul de privatizare, ca să în­lăture gașca de interese din jurul conducerii combinatului. Gu­ver­nul a selectat, într-adevăr, un con­sultant care să caute oameni, dar cu întârziere, iar în cele din urmă a dat-o pe „urgență“, lă­sând baltă selecția competitivă și înlocuindu-l pe d-l Roibu direct cu șeful de la CET Govora. To­tuși, pentru prima dată de când avem acordul cu FMI, ame­nin­țarea cu ruperea acestuia a făcut ca guvernul să vină, în sfârșit, cu o strategie care elimina prin­ci­palul pretext pentru întârzieri, hârțogăraia necesară conversiei unei creanțe AVAS asupra Olt­chim în acțiuni ale statului și pre­vizibilul conflict cu PCC pe acest subiect. Oferta „la pachet“ a fost singura idee bună cu reală șansă de succes, dar exact din acest mo­tiv n-a fost pusă pe masă până acum.

DATORIILE LUI DIACONESCU
Potrivit Gândul, în iunie, două dintre companiile la care Dan Diaconescu este acţionar, Oglinda Press şiOglinda Television, înregistrau datorii la stat de peste 1,75 milioane euro. La acestea se adaugă şi 600.000 euro pe care îi datorează Ocram Televiziune (care deţine licenţa OTV) la finanţele locale. În total, companiile la care Dan Diaconescu este acţionar au înregistrat datorii către stat în valoare de 2.350.000 euro.

Și așa ajungem la momentul fai­moasei licitații televizate, câș­ti­gător d-l Diaconescu. Licitația as­ta e dovada ultimă a modului în care guvernul încearcă să dea țeapă FMI-ului și să facă exact inversul reformei. De câteva zile încoace, domnii Vulpescu și Dia­conescu se întrec în a-și de­monstra populismul, miștocă­rea­la și lipsa de preocupare pentru interesul public, care înseamnă privatizare de succes sau fa­li­ment, dacă Oltchim e ire­cu­pe­rabilă. Cum probabil și este – ni­ciun investitor mare n-a par­ti­cipat la licitație, dacă TISE ar fi fost realmente interesată ar fi depus o ofertă, nu ar fi trimis scrisorele neangajante și nu s-ar fi limitat să cumpere doar caietul de sarcini. Cum e posibil ca la o asemenea licitație să nu fie exclus din start, evitând ridicolul, un participant cu datorii la stat și proces penal pentru șantaj, cer­cetat pentru spălare de bani și eva­ziune, și care nici n-a putut demonstra că are banii la mo­mentul licitației, după cum s-a văzut în reacțiile politicienilor?

Apoi, referitor la Dia­co­nescu, au circulat zi­lele astea două idei fan­tasmagorice: întâi că va cumpăra com­bi­natul pentru popor, apoi că are în spate un „mare investitor“, de parcă un investitor străin are nevoie de buna reputație locală a d-lui Diaconescu ca să-i fie in­termediată afacerea, ca după ace­ea eventual s-o doneze po­po­ru­lui, presupunând că Diaconescu n-ar fi mințit nici cu prima afir­mație. D-lui Vulpescu i-aș fi dat ceva credit, chiar după ghidușiile cu insolvența Hidroelectrica, pen­tru că acolo lucrurile păreau, până la urmă, să iasă bine cu „băieții deștepți“ și renegocierea lucrărilor supraevaluate. Dar deja omul a ajuns la a treia minciună, sau „omisiune“ gravă, față de do­norii internaționali, prima fiind insolvența Hidroelectrica anun­țată FMI-ului ex post, a doua – schimbarea strategiei de pri­va­tizare a Oltchim, tot așa, anun­țată după, iar acum găselnița cu cei 45 de milioane de euro care ur­mează a fi băgați de stat în Oltchimimediat după ce suma ar fi primită de la Diaconescu, adică îi dăm de fapt pe gratis com­bi­natul. Ministrul Chițoiu a spus și el că se va da un „ajutor de ur­gență“, tot în sumă de 45 de mi­lioane, pentru „repornirea ac­ti­vității“. Indiferent de unde vin ba­nii, de la Diaconescu sau de la metroul Drumul Taberei, să pom­pezi bani de la buget într-o com­panie, de stat sau privată, „de urgență“ sau nu, „împrumut“ sau de tot, înseamnă ajutor de stat ilegal.Comisia Europeană va cere ca banii să fie returnați bu­getului, sau, dacă nu, statul plătește suma drept sancțiune la bugetul Uniunii. Dar ce contează? Scandalul va ieși după alegeri, până atunci această șpagă elec­torală va ține fericiți în minciună angajații Oltchim și nestingherită căpușărimea, care-și dă obolul la campania electorală a celor care împart așa bugetul public. //

Autor: Otilia Nutu

Sursa: romanialibera.ro  și revista22.ro

Bomba Alro

18 ianuarie 2012 Lasă un comentariu

Toti liderii de sindicat de la Alro, imbuibati si retribuiti regeste, n-au ridicat nici macar un deget cind societatea a fost vinduta desi nu avea datorii la bugetul de stat si avea un profit considerabil. Pentru ca liderii politici locali n-au contat. Desi era vorba despre viitorul Slatinei si al judetului in ansamblu. Daca politicienii de Bucuresti, pentru un comision consistent, erau in stare sa vinda tot, pe plan local se putea face zarva. Dar nu s-a facut. Si putini realizeaza si acum, odata cu liberalizarea pietelor de capital, ce bomba poate deveni Alro. Pentru ca statul român s-a trezit tirziu. Prea tirziu. Asa cum mentionam in primul episod, pe rolul Tribunalului Olt se afla o actiune depusa de AVAS. Termenul de judecata este pe 5 octombrie. Despre ce este vorba? Pai statul, despre care se spunea ca va avea mereu control asupra acestei bogatii, a ajuns in postura unui mic actionar care va fi izgonit in curind si din AGA. D fapt, asta a si fost miza. Ca deciziile luate in cadrul AGA sa nu mai ajunga la toate urechile. Pe data de 23 iunie, in urma unei Adunari Generale a Actionarilor, actionarii Alro au aprobat majorarea capitalului social al societatii cu peste 183 milioane lei noi. Daca avem in vedere ca pina la aceasta majorare capitalul social era de 211 milioane lei noi se poate spune ca s-a procedat la o adevarata dublare de capital. Din cele 367 milioane de actiuni emise in iunie, actionarul majoritar a subscris 279 milioane, la valoarea de 5000 lei vechi pe actiune. Care a fost urmarea acestei operatiuni? Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului si-a redus participatia la capitalul social de la 16,7 % la 10 %. La vinzare, cu zimbetul pe buze, statul anuntase sugubat ca va avea intotdeauna un cuvint de spus.

Dar nu a fost asa. Nu avea cum sa fie asa cind ruda primului-ministru incaseaza comisionul de consultanta aferent incheierii tranzactiei. Dar acesta nu este primul scandal legat de Alro, de la preluarea sa de catre Marco International. In luna mai a acestui an s-au produs cutremure mari la virf cind fostului manager al holdingului Alro-Alprom, Aleksander Krasner, i-a fost intentata procedura de faliment dupa ce acesta nu achitase o datorie de citeva sute de mii de franci elvetieni unei firme din Liechtenstein. In octombrie 2004, Krasner si fostul presedinte al Alro, Peter Braun, au demisionat in mod suspect. Zvonurile despre anumite manevre financiare facute de cei doi au fost confirmate de sedinta AGA din luna aprilie a acestui an, cind nu s-a aprobat descarcarea de gestiune a celor doi. Pe acest fond se desfasoara mai multe procese aflate in diferite stadii de solutionare.

Si asa ajungem la patronul de la Alro, magnatul rus Vitali Matsitski. Care l-a dat si el in judecata pe Krasner, blocindu-i procentul de 20 % din actiunile detinute la Alro. Putina lume a stiut ca Matsitski s-a aflat si in spatele firmei Pioche Consultans cea care a detinut, pina saptamina trecuta, pachetul majoritar de la Alum Tulcea. Holdingul Alro-Alprom a achizitionat saptamina trecuta Alum Tulcea cu circa 9 milioane de dolari. A fost o tranzactie in propria curte. Altfel nu se explica de ce, de mai bine de 6 luni de zile, noul manager general numit in locul lui Krasner, Gheorghe Dobra, a stat mai mult la Tulcea decit la Slatina.

La Tulcea a fost detasata o intreaga echipa de specialisti pentru a introduce standardele de performanta de la Alro. Unde o fi fost statul român in aceste momente?

Daca nu ar exista pericolul ca dupa incheierea acestor tranzactii, prin care s-a obtinut controlul total al pietei, sa fie vindut totul mai departe, nimeni n-ar avea nimic de obiectat. Dar acest pericol exista date fiind relatiile extrem de strinse intre ruso-americanul Vitali Matsitski si capitalul rusesc neaos. Mai ales ca recent a mai izbucnit un scandal: de la 1 octombrie, holdingul Alro-Alprom va achizitiona energie electrica de la Hidroelectrica la un pret intre 12 si 15 dolari MW/h. Pretul actual este in medie 24 dolari MW/h. Avind in vedere consumul urias de energie pe care il are holdingul, curentul electric produs de Hidroelectrica, cel mai ieftin din România, va merge intr-o proportie mare la profitul capitalului rusesc. Iar populatia din România va trebui sa suporte preturile curentului produs de Termoelectrica si Nuclearelectrica, sensibil mai mari. Sa nu mai vorbim ca Slatina va avea mult de suferit de pe urma eventualei instrainari a uzinei. Mutarea sediului social la Bucuresti, dupa ce a fost preluat deja TVA-ul, sursa sumelor defalcate de la bugetul judetean, va diminua drastic bugetul orasului. Vom reveni.

Sursa:  Gazeta de Olt

Publicat: 21 Septembrie 2005  

Legătura dintre ALRO şi…Nicolae Popa

4 noiembrie 2010 9 comentarii

4 decembrie 2009. În ultima zi de campanie electorală pentru prezidenţiale, sub titlul “Dovada implicării Elenei Udrea, a lui Stolojan şi a altor apropiaţi ai lui Traian Băsescu” – “Fostul procuror Nastasiu dezvăluie lucrătura ALRO”, ziarul Cotidianul, controlat de Vîntu, publică o sinteză a filmuleţului livrat în spaţiul public prin www.sroscas.ro de către Sorin Roşca Stănescu. Autoarea articolului reia declaraţiile fostului procuror Nastasiu privind implicarea Elenei Udrea şi a lui Teodor Stolojan într-un trafic de influenţă în favoarea Grupului Marco, cel ce deţine ALRO Slatina. Citind cu atenţie articolul vom constata că nicăieri nu se pomeneşte de vreo sumă de bani cu care ruşii de la ALRO ar fi plătit “prestaţia” celor doi consilieri prezidenţiali în înlesnirea unor contracte privind achiziţia de energie de la producători de stat. Interesantă este şi nota redacţiei din finalul articolului: N. red.- Filmul postat pe http://www.sroscas.ro face parte din debriefingul fostului procuror Ciprian Nastasiu, care a avut loc în Statele Unite, unde au participat reprezentanţi a cinci structuri, iar vocea interlocutorului este a lui Victor Gaetan, care a avut rolul de traducător.” Filmul a fost făcut pe 17 octombrie 2008, după cum se poate vedea în cele câteva secvenţe prezentate recent de Realitatea. La acea dată, reţineţi că Nastasiu era încă procuror, demisia sa din magistratură datând din 24 octombrie 2008. Prin urmare, în 17 octombrie 2008, în prezenţa unor “reprezentanţi a cinci structuri”, Ciprian Nastasiu, având încă oficial calitatea de procuror, divulgă informaţii din dosarele de cercetare, informaţii la care a avut acces în virtutea funcţiei deţinute la DIICOT. Mai mult, rolul de traducător al lui Victor Gaetan demonstrează că cele cinci structuri nu erau româneşti.

4 decembrie 2009, seara ultimei zile de campanie.

CORNEL NISTORESCU: Ai auzit cu povestea cu Alro care e pe site-uri acuma?

SORIN OVIDIU VÎNTU: Nu am auzit.

CORNEL NISTORESCU: E poveste cu afacerile cu energie pentru… în care e băgată Elena Udrea şi cu ăştia şi cu psihologul Stolojan.

SORIN OVIDIU VÎNTU: Aşa…

CORNEL NISTORESCU: Povesteşte Nastasiu. Şi ăştia de la Realitatea o au şi nu vor s-o dea. Şi caseta este de două zile la Realitatea, cu lucruri mult mai complicate. Şi Popa a refuzat să o dea. Ţi-a spus?

SORIN OVIDIU VÎNTU: Dar nu-şi asumă…, ştiu, tati, dar nu-şi asumă, zii să-i spun, scriitorul cărţii, am uitat cum îl cheamă.

CORNEL NISTORESCU: Ba îşi asumă, cum să nu!

SORIN OVIDIU VÎNTU: Ei, dacă îţi spun că nu-şi asumă… Că m-a întrebat Cătălin. Uite, avem aşa, aşa. Şi am spus bă, dacă îşi asumă autorul cărţii interviul şi cu Nastasiu, daţi-i drumul. Dacă nu, ăştia se întorc mâine şi spun că au făcut o glumă. Şi nici unul din cei doi nu au vrut să confirme, nu au vrut să-şi asume. De-aia nu am dat pe Realitatea.

CORNEL NISTORESCU: Da, dar e imagine video cu ăla care declară chestia asta.

SORIN OVIDIU VÎNTU: Măi, tati, nu ai înţeles, am făcut o glumă, domnule, ne-am jucat între noi! Poate să apară orice. Trebuia cei doi să confirme la telefon, nici unul nu a confirmat, nu şi-a asumat, pardon. Ăla, tu îţi asumi interviul? Tu îţi asumi declaraţia? Ăsta voia 50 000 euro să-şi asume aia. Dă-te-n moaşă-ta! Nu pot să dau bani pe aşa ceva. Nu că e vorba de 50 000, dar nu pot să dau bani, că după aia încep alte poveşti”.

Prin urmare, aşa s-ar putea explica prudenţa cu care Cotidianul din 4 dec. 2009 prezintă doar un rezumat al dezvăluirilor lui Nastasiu, având însă grijă să menţioneze condiţiile în care s-a făcut filmul şi pe Sorin Roşca Stănescu ca sursă, fără a pomeni de vreo sumă de bani.

Este posibil ca Vîntu să nu fi vrut să forţeze nota riscând să-i supere inutil pe ruşi, de vreme ce victoria lui Geoană se prefigura ca sigură. În plus, cei vizaţi de dezvăluirile lui Nastasiu erau, în primul rand, Elena Udrea, Teodor Stolojan, dar şi Verestoy Attila, Codruţ Sereş şi chiar Voiculescu. Despre Băsescu se spunea că: “Se stresează Preşedintele Naţiunii.”, iar rezoluţia de pe memoriul ALRO era considerată de Krasnov ca “o chestie destul de dură”.

Luni, 16 noiembrie 2009. Campanie electorală pentru prezidenţiale.

La Hotelul Hilton are loc o conferinţă de presă cu ocazia lansării cărţii “Prădarea României”, scrisă de publicistul româno-american Victor Gaetan, o prezenţă tradiţională în timpul campaniilor electorale şi un cunoscut al lui Cozmin Guşă. Cartea se bazează pe mărturiile fostului procuror Ciprian Nastasiu privind anchetele sale în cazul Hayssam şi în cel al privatizărilor strategice, două supe sleite şi demult acrite, servite populaţiei ca stimulent anti-Băsescu, în confruntări cu miză mare (nu neapărat politică). Nastasiu vorbeşte despre monitorizările oficialilor implicaţi în dosarul ALRO Slatina, fără însă să pomenească de vreo sumă de bani dată ca mită. Există şi un moment interesant în timpul conferinţei de presă, atunci când o ziaristă îl întreabă: “Domnule procuror, faptul că au fost monitorizaţi două luni nişte persoane ca Voiculescu, Bogdan Chireac jurnalist, Verestoy, Stolojan, Elena Udrea, Dorin Cocoş, vreau să vă întreb pentru ce? Ce calitate aveau ei? În două cuvinte, situaţia de fapt: în ce erau ei amestecaţi?

Nastasiu: Scrie în carte!

Gaetan: Scrie în carte!

Ziarista: Este vorba de înregistrări. Una e să citesc eu şi una e să fie o înregistrare cu vocea dvs!

Gaetan, îi şopteşte lui Nastasiu: Scurt, scurt…

Nastasiu: Hîm?
Gaetan, în şoaptă: Foarte scurt…

Deşi ar fi fost în context, Nastasiu omite să pomenească, în faţa unui puhoi de ziarişti, despre vreo sumă de bani dată de ruşii de la ALRO oficialilor nominalizaţi de el. Cu atâţia ziarişti martori, n-ar mai fi putut să revină cu “Măi, tati, nu ai înţeles, am făcut o glumă, domnule, ne-am jucat între noi!” Plus că 50 000 de euro puteau să devină o Realitate în cont, după rezultatul alegerilor.

Între timp, Băsescu, greu de ucis, îi ciuruie pe toţi şi revine la Cotroceni, Codruţa Kovesi rămâne în funcţie şi procurorii îşi văd mai departe de treabă în cazul Nicolae Popa. Vîntu retrăieşte patru zile amintiri din tinereţea în zeghe, iar repatrierea lui Nicolae Popa se apropie cu zăngănit de cătuşe. Realitatea tv încinge focul la Ora de Foc cu stenogramele din dosarul ALRO şi dă şi caseta filmată în octombrie 2008 (aici) cu declaraţiile lui Nastasiu (aici).

„Am avut mai multe întâlniri cu foşti ofiţeri de informaţii, specialişti în domeniul Energiei, care au avut contacte şi cu partea rusă, la un moment dat, pentru că reprezentau ori interese divergente în domeniul Energiei, ori că se aflau de aceeaşi parte a baricadei. În cursul acestor întâlniri mi s-a spus, de la sursele informative, următorul lucru: în perioada de referinţă în care s-au demarat aceste proceduri de obţinere a unor contracte pe termen lung sau a unor acţiuni care să atenteze la siguranţa naţională, au avut loc mai multe întâlniri între Masinski şi Valerica Snov cu responsaabilii din partea română, respectiv Elena Udrea şi Theodor Stolojan . Aceste întâlniri, în număr de două, au avut loc la hotelul Elenei Udrea din Bucureşti, ocazie cu care, conform unei surse ruse, s-ar fi dat patru milioane de euro. Banii urmau să fie folosiţi pentru rezolvarea problemei contractuale a grupului Marco, cu privire la Nuclear Electrica şi celelalte ţinte fixate de grup.”

Amploarea acestei campanii având ca temă “ALRO cel de vreme rea” pentru marii puşcăriabili, în condiţiile în care “misterul” celor 4 milioane de dolari a fost dezlegat încă din februarie 2007, arată atât disperarea lui Vîntu, cât şi dispreţul lui pentru “cetăţenii imbecili ai acestei ţări”.

Pe scurt, ALRO Slatina cumpăra, la preţ de piaţă, curent de la Energy Holding, curentul pe care firma lui Bogdan Buzăianu îl cumpăra ieftin de la Hidroelectrica. Cumpărând ieftin de la stat şi vânzând la preţul pieţii marilor consumatori, Energy Holding a lui Bogdan Buzăianu, ca şi Grivco a lui Voiculescu, era un intermediar, client PSD, cu un statut privilegiat în toate guvernările. Bogdan Buzăianu este finul lui Dan Ioan Popescu, ministrul PSD-ist al Industriei în cabinetul Năstase şi asociat în afaceri cu naşul lui Tăriceanu, Radu Boroianu. Cele 4 milioane de dolari au fost plătiţi de ALRO către intermediarul Energy Holding pentru a rezilia contractul cu aceasta, eliminându-se astfel interpusul-căpuşă dintre consumator şi producător.

Mai multe citiţi aici.

Despre Ciprian Nastasiu citiţi aici.

Despre Victor Gaetan, aici.

Pe de altă parte însă, este de necontestat că soţul Elenei Udrea, Dorin Cocoş şi fostul ministru PC-ist, Codruţ Sereş au făcut TRAFIC DE INFLUENŢĂ.

Acest text este preluat de pe AVANPOST.
http://avanpost.wordpress.com/

%d blogeri au apreciat: