Arhiva

Posts Tagged ‘iccj’

Argumentele pentru excluderea judecătoarei Camelia Bogdan din magistratură, demolate de ÎCCJ. Similitudini cu cazul judecătoarei Georgiana Pulbere

Eșafodajul argumentativ pe care s-a bazat scoaterea din magistratură a doamnei judecătoare Camelia Bogdan pare a fi demolat puțin câte puțin de  Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceasta a ajuns la concluzia că un magistrat care a predat cursuri așa cum a făcut doamna Bogdan nu a încălcat legea.

Decizia ÎCCJ rămasă definitivă pune CSM (Consiliul Superior al Magistraturii) într-o poziție cel puțin ciudată deoarece l-a lăsat cu nădragii în vine demolându-i principalul argument pe care s-a bazat eliminarea din magistratură a doamnei judecătoare Camelia Bogdan, cea care l-a condamnat la zece ani de închisoare pe Dan Voiculescu în dosarul ICA.

ÎCCJ a anulat un raport al ANI  (Agenţia Naţională de Integritate) care hotăra că un magistrat din Constanța ar fi fost în incompatibilitate din același motiv.

În 2012 judecătoarea Georgiana Pulbere care a a predat cursuri de formare profesională în domeniul achiziţiilor publice, în calitate de prestator-formator, unor funcţionari de la  CNSC (Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor), fiind retribuită de o firmă privată. Această speță crează un important precendent în favoarea judecătoarei Camelia Bogdan, eliminată din magistratură pe același motiv, lucru contestat Inspecţiei Judiciare, organ al CSM.

ÎCCJ, la  22 iunie, a admis recursul formulat de  judecătoarea Georgiana Pulbere  la Curtea de Apel Constanţa și a anulat raportul ANI din 2015 prin care magistratul era declarat incompatibil.

Raportul spunea că  în 2012, doamna Georgiana Pulbere  în calitate de prestator-formator, încheiase un contract civil cu SC Omniatest Plus SRL, în calitate de beneficiar, având ca obiect elaborarea şi susţinerea suportului de curs de formare profesională în domeniul achiziţiilor publice, în valoare totală de 1.370 lei. Drept urmare, s-ar fi aflat în afara cadrului legal, deoarece funcţia de judecător „[…] este incompatibilă cu orice altă func­ţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior […]” (Legea 161/2003) şi pentru că „funcţiile de judecător […] sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri, în condiţiile legii” (Legea 303/2004). Rezultatul stării de incompatibilitate este decăderea din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică pe o perioadă de trei ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului.

Doamna Pulbere la contetarea raportului la Curtea de Apel Bucureşti, susținea că: „implicarea în respectivul proiect a avut raţiuni pur profesionale, justificate şi prin prisma faptului că CNSC este o instituţie administrativ-jurisdicţională ce pronunţă DECIZII ce pot fi atacate în faţa instanţelor competente de contencios administrativ astfel că activitatea prestată în contextul anterior învederat nu contravine dispoziţiilor legale” (fragment din sentinţa 2481/2015 a Curţii de Apel). Ea a mai invocat faptul că „restrângerea exercitării unor drepturi prin instituirea unei incompatibilităţi este justificabilă din punct de vedere legal doar prin existenţa anumitor situaţii personale, care fac să planeze asupra persoanei unele suspiciuni privind exercitarea cu imparţialitate a unei demnităţi/funcţii publice”.

Doamna Pulbere a pierdut acel proces, Curtea spunând că „activitatea prestată de reclamantă în temeiul contractului încheiat cu o societate comercială a generat o stare de incompatibilitate, aşa cum corect a apreciat pârâta (Agenţia Naţională de Integritate – n.r.), câtă vreme nu se înscrie în sfera activităţilor didactice prestate în învăţământul superior, singurele permise de lege în cazul judecătorilor.”  … D-na Pulbere a depus la  22 iunie 2017 a câştigat definitiv procesul, completul de la Înalta Curte casând sentinţa anterioară şi anulând raportul ANI.

Referitor la acest dosar, ANI a transmis că „infirmarea unui raport de evaluare în mod definitiv de către instanţele de judecată are ca efect imediat înlăturarea acestui act administrativ, sub aspectul situaţiilor pe care le cons­tată şi al sancţiunilor pe care le prevede, conform legislaţiei aplicabile … Atâta vreme cât sentinţa nu este motivată, nu mă pot exprima”, a declarat doamna judecătoare Dana Gîrbovan, preşedintele UNJR (Uniunea Naţională a Judecătorilor din România.)

Anumite similitudini între cele două spețe există. Starea de incompatibilitate, decisă  după ce, în 2014, d-na Bogdan a participat,ca  formator-lector, la un program de formare profesională destinat func­ţionarilor din cadrul APIA (Agen­ţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură), structură din cadrul Ministerului Agriculturii.

Judecătoarea a încheiat, un contract cu o firmă privată, FDI Top Consult SRL, încasând 4.480 euro pentru 16 zile de activitate. Decizia de excludere menţionează, la pagina 47, că Agenţia Naţională de Integritate „într-o situaţie similară, a decis că doamna judecător Georgiana Pulbere s-a aflat într-o situaţie de incompatibilitate atunci când a prestat o activitate de formare profesională în domeniul achiziţiilor publice, activitate pentru care a fost remunerată”.

Cazul Pulbere mai apare încă o dată în decizia de excludere a Consiliului Superior al Magistraturii, fiind făcută o comparaţie între sumele încasate de cele două judecătoare. Doamna Bogdan a contestat decizia luată în cazul său, dosarul aflându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără a avea un prim termen stabilit, a doua zi după pronunţarea din cazul Pulbere, Camelia Bogdan era deja la curent cu sentinţa respectivă. „A câştigat. Este cam aceeaşi situaţie ca la mine. Nu este prima dată când un magistrat câştigă un astfel de dosar”, a spus pentru presă  Camelia Bogdan, care şi-a susţinut astfel nevinovăţia.

În public mulți spuneau că eliminarea doamnei Bogdan s-a întâmplat pentru că a primit bani pentru cursuri de la o instituţie. Adică de la Ministerul Agriculturii, care era parte civilă în dosarul ICA, pe care Bogdan l-a judecat în aceeaşi perioadă şi în care patronul trustului Intact, Dan Voiculescu, a fost condamnat la zece ani de închisoare. În aceste condiţii, era de aşteptat ca judecătorii să facă cel puţin o paralelă între termenele pe care le-a avut dosarul respectiv, cu numărul 25497/3/2012** (10 iunie, 1 şi 7 iulie, 4 şi 5 august 2014) şi participarea judecătoarei la cursuri (21 iulie-2 august 2014). Pentru excluderea din magistratură, însă, s-a invocat doar art. 99, lit. b din Legea 303/2004, privind „încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii”. O anchetă anterioară legată de faptul că Bogdan ar fi trebuit să se abţină în Dosarul ICA (art. 99, lit. i) a fost clasată de CSM.

*

Dan Voiculescu, condamnat la zece ani de închisoare pentru privatizarea frauduloasă a fostului ICA (Institut pentru Cercetări Alimentare), a fost la un pas să iasă din închisoare după nici trei ani executați din cei zece primiți. 

O comisie a Penitenciarului Rahova a analizat cererea de eliberare condiţionată a lui Dan Voiculescu și i-a dat însă aviz negativ. comisia a decis  că „scopul pedepsei în cazul lui Dan Voiculescu nu a fost atins”,cu toate că  Dan Voiculescu a fost considerat  a fi un deținut model,  Voiculescu ținând  conferințe în închisoare și ar fi măturat curtea.

În sala de judecată avocatul lui Voiculescu a spus, citat de Mediafax, a declarat: “Comisia spune că perioada executată efectiv, 1.022 de zile, e prea scurtă. Însă din fracţia obligatorie fac parte şi zilele câştigate, adică peste 380. (…) Comisia susţine că Dan Voiculescu e în regim închis, aşadar nu ar trebui eliberat condiţionat. Ţin să precizez că a refuzat un regim inferior din motive de siguranţă personală. Dan Voiculescu a depăşit fracţia cu aproape opt luni, zile executate şi câştigate. A avut un comportament conform, a participat la activităţi în penitenciar, are 71 de ani și suferă de mai multe afecţiuni, care se regăsesc în documentele depuse. Dan Voiculescu nu trebuie îndreptat. El are o educaţie solidă, probabil a înţeles că a încălcat legea”.

Procurorii de la DNA spun că  fără publicarea unor cărţi, Voiculescu nu ar fi îndeplinit fracţia de o treime din pedeapsă, condiţie necesară pentru formularea unei cereri de eliberare. Procurorul a adăugat că instanţa trebuie să aibă în vedere împrejurările în care au fost realizate lucrările.

“Petentul condamnat a fost disciplinat,” – a spus procurorul de şedinţă al DNA la același termen al procesului- ” a fost recompensat, însă nu e suficient pentru a fi eliberat condiţionat. Instanţa trebuie să îşi creeze convingerea că a fost reeducat. A fost condamnat pentru o infracţiune cu intenţie. A câştigat 57 de zile din muncă, dar 330 de zile din cărţile scrise. Lucrările au fost realizate cu scopul vădit de a induce în eroare comisia şi instanţa. Nu există nicio dovadă că lucrările au fost scrise în penitenciar. Unul dintre manuscrise are 20 de pagini, în timp ce varianta tehnoredactată are 40 de pagini. A fost o modalitate vicleană şi facilă de a ieşi mai repede din penitenciar. Este un profitor al prevederilor legale. A fost obligat la plata a 60 de milioane de euro, prejudiciu care încă nu a fost plătit. Nu au fost achitate nici măcar cheltuielile de judecată. Persoana nu a finalizat niciunul dintre cele 17 programe la care s-a înscris în penitenciar. Fie nu a avut pre­zenţă, fie nu a obţinut calificativ”.

În motivarea deciziei Secţiei pentru Judecători în Materie Disciplinară din 8 februarie 2017 (pag. 25-57) dosarul ICA nu este invocat deloc existând doar unele trimiteri: ”trebuie verificat dacă, în contextul social specific şi din perspectiva observatorului rezonabil, magistratul s-a implicat într-o activitate ce poate să îi compromită, în mod obiectiv, statutul profesional pe care legea i-l conferă”  ………… „modul în care aceasta a acţionat a fost de natură a afecta încrederea cetăţenilor în sistemul judiciar” ………….. „modalitatea în care doamna judecător a înţeles să se raporteze la obligaţiile legale ce îi reveneau este cu atât mai gravă cu cât unul dintre scopurile avute în vedere prin reglementarea conflictului de interese şi a regimului incompatibilităţilor este acela de a preveni situaţiile care pot genera în­doieli din perspectiva percepţiei publice cu privire la aparenţa de imparţialitate a magistratului în soluţionarea cauzelor cu care a fost învestit” , „prin conduita pârâtei judecător s-au creat premisele unei îndoieli cu privire la integritatea şi impar­ţialitatea magistraţilor, precum şi a întregului sistem judiciar, în condiţiile în care informaţiile referitoare la situaţia concretă în care s-a aflat doamna judecător au ajuns la cunoştinţa opiniei publice”  … „prin acţiunile sale, a afectat prestigiul şi imaginea justiţiei, ca serviciu public, fapta fiind de natură a conduce la decredibilizarea justiţiei”.

„De ce şi cum a motivat CSM-ul nu pot specula. Doar ei vă pot răspunde”, a răspuns judecătoarea Dana Gîrbovan, șefa UNJR (Uniunii Naționale a Judecătorilor din România), la întrebarea de ce respectivul dosar nu apare în motivarea deciziei de excludere a Cameliei Bogdan. Aceasta din urmă susţine, pentru RL, că asocierea dosarului respectiv cu excluderea a avut loc doar cu un singur scop: „Ca să-mi fie terfelită imaginea”.

SORINA MATEI: ”Sebastian Ghiţă a fugit din România!” … ”Cum a dispărut Sebastian Ghiţă” … ”Sebastian Ghiţă a făcut pipi pe tot statul român.” … ” Generalul Florian Coldea ori aduce fugarul în faţa Justiţiei, ori îşi prezintă demisia”

24 Decembrie 2016 Lasă un comentariu

NOTĂ ANTESCRIPTUM:

Cândva citeam un interviu cu un inițiat în chestiunile legate de serviciile secrete. Am reținut, aproximativ: ”Din relațiile cu un seviciu secret care se respectă se poate ieși într-un singur fel: cu picioarele înainte. Fie prin moartea naturală când Moșul cu Barbă vrea să te adune de prin lume, fie când se dorește să ți se închidă gura definitiv.

Nu vreau să cobesc nimic, și sper ca Sorina Matei să aibă dreptate când spune că Ghiță ar fi plecat în străinătate, dar, în linii mari, între cazul Hexi Pharma – Coldea  și cazul dispariției lui Sebastian Ghiță mi se par evidente niște jaloane. Ambii s-au îmbogățit și au căpătat influiență prin colaborarea cu SRI, ambii știau lucruri care puteau zgudui rău de tot acest serviciu, ambii au ajuns la un moment în care puteau scăpa ușor dacă ”vărsau” ce știau din bucătăria internă a SRI și despre personaje cu greutate. 

Sebastian Ghita

Dacă nu venea Liviu Dragnea cu propunerea lui de premier care a atras atenția întregii suflări mioritice cam cu ar fi atras privirile Mădălina Ghenea dacă se plimba prin curtea unei mănăstiri de taici stătuți doar cu șlapi și cercei, subiectul vedetă al acestei perioade ar fi fost, clar, dispariția ca măgaru-n ceață a lui Sebastian Ghiță.

Pe scurt, Ghiță mergea așa, ca la primblare cu otomobilul cu vreo 200 km/h cu caralii de la Direcţia de Operaţiuni Speciale lipiți de el cam ca și coada de bucile râmătorului … la un moment dat dubița celor de la DOS e blocată (hehehe) de o altă mașină și până iasă ”specialiștii” de la DOS din  această situație, pa și pu … Ghiță era departe.

Bineînțeles că filajul continuă, oamenii de la DOS se duc acasă la Ghiță, văd mașina acestuia parcată acolo, deci, deduc că omul o fi acasă și doarme.

A doua zi se dezmedicesc filangii … Ghiță nicăieri …

N-am auzit să se întrebe cineva cine draq o fi ăla/ăia din mașina care a blocat duba DOS. Probabil s-o fi aflat că erau niște băieți de pe la SRI unde Ghiță era/este trecut ca și ofițer acoperit.

Ca un fel de rezumat, pe 31 Martie 2016, DNA Prahova a dispus măsura controlului judiciar pe o cauţiune de 13 milioane de euro în privinţa lui Sebastian Ghiţă, în dosarul Tudose (acuzat de date de mită, şantaj, două infracţiuni de folosire în mod direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, cumpărare de influenţă şi conducere fără permis). Este vorba de dosarul în care nu s-a obţinut avizul Parlamentului pentru reţinerea şi arestarea lui preventivă.

Pe 16 Decembrie 2016,  ÎCCJ admite cererea inculpatului Sebastian Ghiţă de modificare a obligaţiilor din conţinutul măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune, în sensul înlăturării interdicţiei de părăsire a teritoriului României, fără încuviinţarea organului competent; Decizie care a avut drept de contestaţie în 48 de ore de la comunicare (până pe 18 Decembrie 2016), nu a fost definitivă, deci nu opera imediat, însă, contestaţia a fost formulată de DNA Prahova imediat, pe 16 Decembrie 2016, când faxul respectiv al DNA Prahova a ajuns la ÎCCJ.

Contestaţia e înregistrată la ÎCCJ pe 19 Decembrie şi abia pe 22 decembrie procurorii au obţinut motivarea instanţei la decizie. Contestația se va judeca pe 13 Ianuarie, la completul de fond. Decizia instanţei nefiind definitivă, motiv pentru care Sebi Ghiță și-a anunțat pritenii că  nu  mai are nicio interdicţie de a părăsi România.

La 19 Decembrie 2016 (luni), Ghiţă se prezintă la IPJ Prahova pentru  controlul judiciar, în aceeași zi  IPJ Prahova îi comunică telefonic  să se mai prezinte odată la IPJ Prahova pentru a i se înmâna copia deciziei ÎCCJ.

Ghiță se prezinyă în aceeași zi, la înmânarea deciziei, lui Sebastian Ghiţă i s-a adus la cunoștiință că hotărârea nu este definitivă, că interdicţia de a părăsi România e în vigoare şi operează. De precizat că în computerele IPJ Prahova nu există nicio modificare a măsurii controlului judiciar pentru Sebastian Ghiţă, în sensul înlăturării interdicţiei de a părăsi România.

Tot pe data de 19 Decembrie 2016, Direcţia de Operaţiuni Speciale din cadrul Poliţiei  a primit de la DNA Ploieşti o ordonanţă de supraveghere şi monitorizare în ce-l priveşte pe Sebastian Ghiţă. Mandat care a fost pus în executare.

În seara lui 19 Decembrie 2016, după recepţia SRI (pe la 21.00), DOS a efectuat operaţiuni de filaj şi supraveghere în ce-l priveşte pe Ghiţă.

Însă este neclar dacă pe traseul Bucureşti-Ploieşti, cu 200km/h, fiind blocaţi şi de o maşină, DOS l-a pierdut  pe Ghiță în acel moment, sau anterior, undeva pe drum.

Pe 21 Decembrie 2016, DNA l-a citat pe Sebastian Ghiţă în calitate de martor în dosarul Ponta-Blair dar s-a prezentat avocatul său care a spus că nu ştie unde este, motiv pentru care DNA Ploieşti a emis mandat de aducere pe numele lui Ghiţă şi IPJ Prahova dar şi IGPR au început operaţiunile de căutare; a fost căutat la 8 adrese, a fost informat DNA Ploieşti şi toate celelalte autorităţi că Sebastian Ghiţă nu e nicăieri.

Pe 22 decembrie 2016 Parchetul General emite încă un mandat de aducere a lui Sebastian Ghiţă, şoferul său este audiat de IPJ Prahova, la Poliţia de Frontieră nu apare că Sebastian Ghiţă a ieşit din România, DNA Prahova a informat ÎCCJ că Sebastian Ghiţă a încălcat controlul judiciar iar abia după emiterea unui mandat de arestare pe numele lui Sebastian Ghiţă acesta poate fi dat în urmărire naţională şi prin Interpol.

Da, ca în filmele de acțiune.

Cred că trebuie neapărat să precizez că pentru a scrie povestea de mai sus am folosit ca sursă de informare, un articol al jurnalistei Sorina Matei față de care am un respect deosebit și față de care, nu odată, mi-am exprimat admirația.

Articolul se numește: Sebastian Ghiţă a fugit din România! Procurorii DNA reconstituie la această oră traseul şi constituie un dosar penal de fugă din ţară și a fost publicat pe siteul jurnalistei  la data de 21 decembrie 2016.

Dealtfel, acest articol împreună cu încă două, ultimele publicate pe siteul Sorinei Matei legate de acest subiect, pot fi citite mai jos.

Înainte de ura cititorului lectură plăcută, îi recomand să caute pe siteul Sorinei Matei și alte articole referitoare la Sebastian Ghiță și nu pot decât să îmi exprim iar admirația pentru perseverența de care jurnalista dă dovadă cu fiecare literă pe care o scrie. 

Sebastian Ghiţă a fugit din România! Procurorii DNA reconstituie la această oră traseul şi constituie un dosar penal de fugă din ţară

UPDATE. În acest moment, surse rândul apropiaţilor lui Sebastian Ghiţă susţin că fostul deputat încă de vineri, 16 Decembrie 2016, ar fi mărturisit prietenilor săi că nu mai are nicio interdicţie de a părăsi ţara, că „nu ar mai avea nicio problemă legală” în acest sens, că beneficiază de paşaport diplomatic, iar apropiaţii săi cred/speră că „problema se va lămuri în curând„. Asta în timp ce autorităţile române susţin că Sebastian Ghiţă ar fi rămas cu o interdicţie de a părăsi România în unul din dosarele aflate pe rolul instanţei, că fostul deputat s-a prezentat luni, pe 19 Decembrie 2016, la Poliţie, fiind sub măsura controlului judiciar, şi că în mod legal şi aşa cum era stabilit, urma să se mai prezinte miercurea viitoare, pe 28 Decembrie 2016, tot la Poliţie pentru verificarea controlului judiciar.

UPDATE. România nu are tratat de extrădare cu Republica Turcia, însă există o convenţie bilaterală în baza căreia S. Ghiţă, în cazul în care se mai află pe teritoriul statului turc, ar putea fi trimis în România, ca în cazul baronului PSD condamnat, Nicuşor Constantinescu.

sorina-mateiFostul deputat, Sebastian Ghiţă a fugit din România şi s-ar afla probabil în Turcia, arată date din rândul autorităţilor care susţin că în acest moment orice fel de informaţii trebuie tratate cu rezervă. Potrivit unor surse, Sebastian Ghiţă ar fi părăsit România acum două zile, luni, 19 Decembrie 2016, iar ultimul semnal pe telefonul mobil pe care obişnuia să-l folosească Sebastian Ghiţă datează din acea zi, de la ora 23.05. Tot la acea oră, Sebastian Ghiţă ar fi trebuit să aibă şi o intervenţie televizată în studio, la postul România TV, intervenţie care nu a mai avut loc.

Luni, 19 Decembrie 2016 este şi ultima zi când Sebastian Ghiţă a avut imunitate parlamentară, în următoarea zi, marţi,  expirând mandatul Legislativului 2012-2016. Potrivit declaraţiilor publice făcute în această după amiază de Daniel Savu, un apropiat al lui Sebastian Ghiţă, fostul deputat a fost văzut ultima oară, tot luni, în jurul orei 23.00, după ce a participat la o recepţie oferită de Serviciul Român de Informaţii cu ocazia terminării mandatului comisiei de control parlamentare asupra SRI, comisie din care au făcut parte atât Sebastian Ghiţă cât şi Daniel Savu. Daniel Savu susţine că Sebastian Ghiţă nu avea interdicţie de a părăsi România şi Ghiţăpoate o fi pe undeva, poate are o problemă de sănătate„.

Alte surse susţin că recepţia oferită de SRI a avut loc într-adevăr, luni, la ora 19.00 şi a durat până înspre ora 21.00, locaţia a fost una dintre vilele de protocol ale SRI din Bucureşti, Sebastian Ghiţă a venit ultimul dintre membrii comisiei la acea întâlnire şi a avut un comportament obişnuit. Potrivit surselor, Sebastian Ghiţă ar fi discutat cu toţi membrii comisiei, discuţiile ar fi fost axate atât pe activităţile comisiei parlamentare de control cât şi pe buget, iar Sebastian Ghiţă nu ar fi purtat discuţii separate cu conducerea SRI, nici cu directorul SRI, Eduard Hellvig şi nici cu prim adjunctul SRI, generalul Florian Coldea.

Surse din rândul procurorilor susţin că Sebastian Ghiţă avea interdicţie de a părăsi teritoriul naţional, fusese dat în consemn la frontieră şi se afla şi sub măsura controlului judiciar dispusă de către judecători.
Cu toate acestea, autorităţile române susţin că singura instituţie care ar fi putut să
aibă metode specifice de supraveghere tehnică pe Sebastian Ghiţă şi de filaj era Direcţia de Operaţiuni Speciale din cadrul Poliţiei Române, aflată la dispoziţia Parchetului, însă nu este clar până în acest moment dacă Direcţia de Operaţiuni Speciale a avut şi mandat pentru asta, rolul DOS fiind acela de punere în execuţie la cerere
. DNA nu ar fi dispus de capabilităţile tehnice pentru suport informativ, tactic operaţional şi tehnic operativ pentru supravegherea şi monitorizarea lui Sebastian Ghiţă iar Serviciul Român de Informaţii nu ar fi avut pârghiile legale pentru astfel de demersuri.

În cazul în care Sebastian Ghiţă s-ar mai mai afla pe teritoriul statului turc, şi în cazul în care de acolo nu a parcurs un alt traseu, autorităţile susţin că nu ar fi cu totul  imposibilă aducerea sa în ţară, chiar dacă formalităţile de extrădare sunt destul de îngreunate însă cooperarea dintre cele două state în această materie este una destul de bună.

În tot acest context, este de menţionat că un alt apropiat al lui Sebastian Ghiţă, Liviu Mircea Uruc, arată pe contul său de socializare de pe reţeaua Instagram că, de două zile, s-ar afla pe teritoriul statului Israel. Liviu Uruc nu a dorit să precizeze dacă este sau nu însoţit de Sebastian Ghiţă, nu a răspuns la mesaje, iar în urmă cu 6 zile a postat pe aceeaşi reţea de socializare mesajul „Fuck it. I’m leaving” .

Astăzi, mai bine de 6 ore, IPJ Prahova a încercat să-l depisteze pe Sebastian Ghiţă raza judeţului Prahova, având la bază un mandat de aducere emis de DNA Ploieşti iar, în cooperare cu alte structuri, IGPR a încercat localizarea lui Ghiţă şi în alte zone din ţară. Până la această oră însă (n.m.20.30), toate măsurile rutiere şi specifice unui astfel de demers au eşuat. Sebastian Ghiţă nu a fost găsit la domiciliul său, nici la prietenii săi, nici în locurile pe care le frecventează, familia sa nu are detalii de mai mult timp despre Sebastian Ghiţă, aşa cum au susţinut că nu au nici avocaţii săi care s-au prezentat astăzi la DNA Prahova.

Sebastian Ghiţă este dat în consemn la toate subunitățile din județul Prahova iar surse susţin că în zilele următoare, dacă nu va fi găsit, va fi dat în căutare prin Intepol. La această oră, autorităţile refac traseul fugii din ţară al lui Sebastian Ghiţă şi clarifică responsabilităţile legale în acest caz, Sebastian Ghiţă cel mai probabil urmând să aibă şi un al cincilea dosar penal de fugă din ţară, după cele patru pe care le are deja, în două dintre speţele de corupţie Sebastian Ghiţă fiind trimis în judecată.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.ro

Data publicării:  21 decembrie 2016

Cum a dispărut Sebastian Ghiţă de sub nasul autorităţilor române

Pe 31 Martie 2016, DNA Prahova a dispus măsura controlului judiciar pe o cauţiune de 13 milioane de euro în privinţa lui Sebastian Ghiţă, în dosarul Tudose, în care este acuzat de date de mită, şantaj, două infracţiuni de folosire în mod direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, cumpărare de influenţă şi conducere fără permis, dosar în care nu s-a obţinut avizul Parlamentului pentru reţinerea şi arestarea lui preventivă.

Încă din 31 Martie 2016, ÎCCJ a menţinut măsura controlului judiciar, IPJ Prahova a pus în aplicare controlul judiciar în ce-l priveşte pe Sebastian Ghiţă iar Poliţia de Frontieră a fost informată că Sebastian Ghiţă are interdicţie de a părăsi România.


Vineri, 16 Decembrie 2016, judecătorii ÎCCJ au admis cererea inculpatului Sebastian Ghiţă de modificare a obligaţiilor din conţinutul măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune, în sensul înlăturării interdicţiei de părăsire a teritoriului României, fără încuviinţarea organului competent
. Decizia a avut drept de contestaţie în 48 de ore de la comunicare (18 Decembrie 2016), nu a fost definitivă şi ca atare, nu opera imediat, însă potrivit unor surse judiciare, contestaţia a fost formulată de DNA Prahova imediat, tot pe 16 Decembrie 2016, când faxul DNA Prahova a ajuns la ÎCCJ. În sistem, contestaţia este înregistrată la ÎCCJ pe 19 Decembrie şi abia astăzi procurorii au obţinut motivarea instanţei la decizie. Judecata contestaţiei are termen la ÎCCJ pe 13 Ianuarie 2016, la completul de fond, la ora 9.00. Decizia instanţei nu era definitivă. Acesta este motivul pentru care Sebastian Ghiţă a mărturisit apropiaţilor săi că nu ar mai avea nicio interdicţie de a părăsi România.

Luni, 19 Decembrie 2016, la ora 10.30, Sebastian Ghiţă s-a prezentat la IPJ Prahova pentru verificarea controlului judiciar şi tot luni, după ce a fost comunicată decizia instanţei de fond, IPJ Prahova i-a comunicat telefonic lui Sebastian Ghiţă să se mai prezinte odată la IPJ Prahova pentru înmânarea copiei deciziei ÎCCJ, fapt care s-a şi întâmplat tot în acea zi. Potrivit unor surse, la înmânarea deciziei, lui Sebastian Ghiţă i s-a comunicat că hotărârea nu este definitivă iar interdicţia de a părăsi România este încă în vigoare şi operează. De altfel, în calculatoarele IPJ Prahova nu apare nicio modificare a măsurii controlului judiciar pentru Sebastian Ghiţă, în sensul înlăturării interdicţiei de a părăsi România.


Tot luni, 19 Decembrie 2016, Direcţia de Operaţiuni Speciale din cadrul Poliţiei Române a primit de la DNA Ploieşti o ordonanţă de supraveghere şi monitorizare în ce-l priveşte pe Sebastian Ghiţă, mandat care a fost pus în executare de DOS
.

Luni seară, pe 19 Decembrie 2016, după recepţia SRI care s-a terminat la ora 21.00, DOS a efectuat operaţiuni de filaj şi supraveghere în ce-l priveşte pe Ghiţă. Însă este neclar până în acest moment dacă pe traseul Bucureşti- Ploieşti, cu 200km/h, fiind blocaţi şi de o maşină, DOS l-a pierdut sau nu pe drum pe Sebastian Ghiţă.

Pe 20 Decembrie 2016, marţi, Direcţia de Operţiuni Speciale a informat Poliţia abia la ora 12.00 că Sebastian Ghiţă nu a părăsit domiciliul său din Ploieşti, unde avea parcată maşina, iar IPJ Prahova l-a mai citat încă o dată în acea zi pe Sebastian Ghiţă. Ghiţă însă a fost de negăsit, având telefonul închis. În acel moment, şi instanţa şi autorităţile au fost informate că Sebastian Ghiţă nu mai respectă controlul judiciar. Abia în seara zilei de marţi, 20 Decembrie 2016, autorităţile au realizat că s-ar putea să-l fi scăpat pe Sebastian Ghiţă.

Pe 21 Decembrie 2016, miercuri, la ora 12.00, DNA l-a citat pe Sebastian Ghiţă în calitate de martor în dosarul Ponta-Blair, s-a prezentat avocatul său care a spus că nu ştie unde este, DNA Ploieşti a emis mandat de aducere pe numele lui Ghiţă şi IPJ Prahova dar şi IGPR au început operaţiunile de căutare.

A fost căutat la 8 adrese, a fost informat DNA Ploieşti şi toate celelalte autorităţi că Sebastian Ghiţă este de negăsit.

Astăzi, Parchetul General a mai emis încă un mandat de aducere pentru Sebastian Ghiţă, şoferul său este audiat de IPJ Prahova, la Poliţia de Frontieră nu apare că Sebastian Ghiţă a ieşit din România, DNA Prahova a informat ÎCCJ că Sebastian Ghiţă a încălcat controlul judiciar iar abia după emiterea unui mandat de arestare pe numele lui Sebastian Ghiţă acesta poate fi dat în urmărire naţională şi prin Interpol.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.ro

Data publicării:  22 decembrie 2016

Sebastian Ghiţă a făcut pipi pe tot statul român. Generalul Florian Coldea ori aduce fugarul în faţa Justiţiei, ori îşi prezintă demisia

Nici chiar tânărul locotenent colonel de la Inspectoratul pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului din Serviciul Român de Informaţii, proaspăt prim-adjunct al SRI, Florian Coldea, nu-şi putea imagina că evenimentul care l-a propulsat la doar 35 de ani pentru prima oară director interimar al SRI, fuga lui Omar Hayssam, peste un deceniu, prin repetiţie şi în oglindă, dar de data aceasta în legătură directă chiar cu apropiatul său, Sebastian Ghiţă, avea să-i zdruncine serios atât puterea pe care o mai are în Serviciul Român de Informaţii cât şi încrederea şi loialitatea pe care SRI o mai are în şeful său operativ. De la înălţimea funcţiei, stelelor, puterii şi intereselor sale, mult numitul general locotenent Florian Mihail Coldea poate face multe. A putut fi singurul director al SRI de două interimar, a putut fi cel mai longeviv şef operativ al SRI pe toate guvernările şi sub doi şefi de stat, însă nici Coldea nu poate ghici, opri şi nici vrăji istoria. Istoria curge şi are uneori ironia şi sarcasmul ei. Doborâtor.

În Iulie 2006, când Omar Hayssam a tulit-o din România şi după el au picat în cascadă din funcţii şeful SRI, şeful SIE, Gheorghe Fulga, şeful DGIPI, Virgil Ardelean şi procurorul general al României, Ilie Botoş, răposatul Radu Timofte a făcut un legământ cu tânărul său operativ al SRI. “De vei rămâne, trebuie să-l aduci pe Hayssam în ţară”. Şi de atunci, Florian Coldea alături de fostul său director, George Maior, susţinuţi şi de fostul preşedinte, Traian Băsescu, au avut printre altele şi această ambiţie devenită instituţională: aducerea lui Omar Hayssam în România. După 7 ani de la fugă, istoria recentă consemnează că în dimineaţa zilei de 19 Iulie 2013, singurul acuzat oficial de terorism al României, sirianul Omar Hayssam, a fost predat de Damasc autorităţilor române. Statul român era cu fruntea sus. Îşi reparase ruşinea.

De-a lungul ultimului deceniu, politica instituţională a statului român şi a structurilor sale de forţă, de securitate şi de intelligence, a fost ca, prin orice fel de mijloace, indiferent de cât de complexe au fost operaţiunile, şi oricât au costat ele, să-şi recupereze fugarii. Aşa s-a întâmplat cu Nicolae Popa, adus cu cursă specială de pe plajă din Indonezia, aşa a fost în cazul Mihail Boldea, recuperat din Kenya, aşa a fost în cazul Mihail Necolaiciuc, adus din SUA, aşa a fost în cazul Radu Nemeş, adus tot din SUA, aşa a fost în cazul Florian Walter, adus din Dubai, aşa a fost în cazul Ioan Clămparu, adus din Spania, aşa a fost în cazul Mohammad Munaf, adus din Irak. Aşa a fost şi în cazul lui Said Baaklini, oprit cu tot cu avion noaptea să părăsească teritoriul naţional. Aşa a fost mereu.

Fuga unui inculpat de sub nasul autorităţilor române a fost considerată, pe bună dreptate, un fiasco al structurilor de securitate, un eşec al intelligenceului românesc, o umilinţă ce niciodată nu a putut fi acceptată, o breşă în siguranţa naţională a României. Dacă ar fi fost consimţită, serviciile speciale nu i-ar fi adus pe toţi cei de mai sus, morţi copţi, în România. Şi dacă nu i-ar fi adus în ţară, ar fi putut fi numite oricum, dar în niciun caz servicii de informaţii, piloni de securitate. Ca atare, la nivel de mentalitate, în sistemul de siguranţă naţională a României s-a fixat ideea că toţi trebuie să fie aduşi înapoi! Coloana vertebrală a unui stat, fie el numit şi România, nu poate fi niciodată fracturată. Şi nimeni nu poate să facă serviciile de informaţii de râs. Până azi…

De 96 de ore, ubicuul Sebastian Ghiţă s-a făcut nevăzut. Nimeni nu ştie unde e, nimeni nu l-a văzut, autorităţile habar n-au dacă mai este în ţară, dacă şi-a luat tot mapamondul în cap sau dacă mai trăieşte. Toată lumea se ceartă cu toată lumea, dau vina unii pe alţii, se suspectează reciproc, se acuză unii pe alţii şi-şi dau cu legile în cap. Realitatea i-a îngenuncheat însă pe toţi. Aşa cum a ştiut el mai bine, Sebastian Ghiţă a făcut pipi pe tot statul român. Şi zi de zi, ceas de ceas, minut cu minut, Sebastian Ghiţă le arată tuturor structurilor securităţii naţionale, siguranţei naţionale a României şi cetăţenilor ei că dacă vrei orice, poţi orice. Poţi inclusiv să înnebuneşti o ţară întreagă şi poţi să fii aievea şi deloc. Din multe puncte de vedere, prin dispariţia sa, Sebastian Ghiţă mi-a dat dreptate. Niciodată cazul Ghiţă nu a fost şi nu este un subiect oarecare. În realitate şi cu adevărat, este întruchiparea a tot ce are mai rău SRI.

Pescuit din liceu de vechea conducere a SRI, Gioni Popescu şi Dumitru Zamfir, cu care a intrat şi în afaceri, Sebastian Ghiţă este ofiţer SRI. În mod oficial, Serviciul Român de Informaţii nu a recunoscut niciodată asta. Este ilegal să ai ofiţeri, acoperiţi sau nu, în politică, în magistratură şi presă. Ori o ilegalitate săvârşită, niciodată nu poate fi recunoscută de SRI. Încă de tânăr, cunoscându-i profilul năbădăoios, Sebastian Ghiţă a fost direcţionat spre zona IT, să înfiinţeze firme şi să le facă profitabile. Firmele, ajutate cu contracte din bani publici, armate de proxy din cârciumi şi liceu, dar şi ofiţeri de informaţii, trebuiau să aibă un chip. Întruchiparea lor a fost Sebastian Ghiţă. În spate şi în realitate ghidonate, firmele erau chiar ale serviciilor de informaţii. În principal, ale SRI.

Amorala creatură penală, dispusă să facă orice, dar ţinută în frâu de SRI cu un dosar care s-a târâit în judecată 14 ani, a fost scoasă la lumină, curată şi uscată, prin 2010, când George Maior şi Florian Coldea l-au introdus pe Sebastian Ghiţă în “operaţiunea Vîntu”. O afacere de stat, devenită prioritate după alegerile prezidenţiale din 2009. Cine putea să-l doboare pe Vîntu? E simplu: unul de-al SRI, mai nebun decât el. Şi l-a îngenuncheat, afundându-l pe infractorul Vîntu în puşcărie. Între timp, Sebastian Ghiţă nu numai că devenise camaradul lui George Maior şi al lui Florian Coldea, dar instituţia numită SRI, în tot ansamblul său, i-a deschis sistematic toate uşile. Aşa, Ghiţă a devenit prieten bun şi cu Marcel Opriş, directorul STS, prieten bun al directorului SPP, Lucian Pahonţu, prietenul securiştilor din Armată şi din Interne. Camaradul tuturor securiştilor puternici, vechi şi noi.

Odată cu prieteniile, au venit şi contractele din bani publici. Astfel că nicio instituţie de stat nu a ratat să fie căpuşată pe banii oamenilor de contractele lui Ghiţă, inclusiv majoritatea serviciilor de informaţii ale României au semnat contracte clasificate cu firmele ce pentru public purtau chipul lui Ghiţă. În realitate, caruselul financiar uriaş şi labirintul de firme ce stătea brusc în spatele lui Ghiţă, rulând sute de milioane de euro, aparţineau de facto serviciilor de informaţii. Astfel, Sebastian Ghiţă a devenit o afacere de stat. “Noi cu noi, pe banii românilor, pentru noi”.

Şi nu s-au oprit aici. Ghiţă a vrut şi el partea leului. Ghiţă a dorit să fie jucător, a vrut televiziune. Serviciile de informaţii i-au dat televiziune. Ghiţă a vrut politică. SRI l-a încurajat să intre în politică, sfătuindu-l să iasă din firme ca să-şi şteargă urmele. Şi Ghiţă a intrat în politică. Ghiţă a devenit şeful guvernării Ponta, atoatedirijorul PSD. Perfect pentru SRI. Oare cine era mai bun pentru asta decât chiar “omul nostru, controlat şi păpuşat de noi”? Ghiţă a vrut şi comisie…SRI. Păi cine putea să nu ne dea bătăi de cap la singurul control legal şi efectiv pe care l-am fi putut avea? Prin Ghiţă, în mod logic, SRI nu se putea verifica el pe el despre el. Ghiţă iniţia legi, Ghiţă oprea legi, Ghiţă punea oameni în funcţii, Ghiţă dădea jos oameni din funcţii, Ghiţă fila oameni, Ghiţă jignea oameni, Ghiţă ataca oameni, Ghiţă era purtătorul lor de cuvânt, Ghiţă făcea orice trebuia pentru ei. Ghiţă a devenit astfel, umbra şi prelungirea efectivă a lui George Maior şi a lui Florian Coldea în societatea românească, făcând servicii nu numai pentru ei, ci şi pentru restul şefilor de servicii de informaţii. Gonflat în exces, s-a transformat într-un fel de “rezolvator şi gestionar al treburilor şi secretelor murdare”, devenind un fel de şef al operaţiunilor clandestine dar, culmea, la vedere pentru toţi şefii statului român care nu puteau să se expună ieşind din birouri. De aceea, la Ghiţă au închis ochii toţi.

În joc sunt bani mulţi, tranzacţii uriaşe, ilegalităţi, putere, control şi influenţă, iar greşeala fatală a serviciilor de informaţii a fost că, din prostie, nu şi-au ales deloc băiatul potrivit. În timp ce creştea ca putere în societatea românească, Ghiţă a început să-şi arate adevărata faţă: de golan. A început să fie agresiv, ameninţător, războinic, violent, impulsiv, cinic, provocator, neînfricat, coleric, dur, iute, lacom, jefuitor, asupritor, sfidător, imoral, însetat de putere, cotropitor, toxic, oligarhic, mincinos, ipocrit, malefic, de nestăpânit. Veşnic şi intangibil. Ca şi ei. Aşa Sebastian Ghiţă a devenit personificarea, simbolul, întruchiparea şi incarnarea a tot ce au mai rău securiştii în ei. Chintesenţa lor. ( citeşte şi Sebastian Ghiţă. Cum să-ţi clădeşti sfârşitul )

Sesizând pericolul, în primăvara lui 2014, SRI l-a sfătuit pe Ghiţă să se retragă puţin, să-şi reducă influenţa, să renunţe la practicile şi metodele care ajunseseră să sperie pe toată lumea. Nu şi serviciile de informaţii. Ghiţă, iniţial, a achiesat ideii, a spus că nu vrea să devină nici Vîntu, nici Voiculescu, iar SRI s-a ocupat direct de salvarea imperiului mai mult propriu, decât comun. Conducerea SRI a avut grijă să externalizeze, să vopsească puţin, activităţile financiare cu chip de Ghiţă. Pentru că maşinăria era a ei. Aşa, de exemplu, Divizia Financiară a Băncii Mondiale, ce nu investea deloc în Europa, a devenit brusc acţionar Teamnet. Astfel, lui Ghiţă, i-au fost deschise iar alte uşi. Cele externe. Ghiţă stătea la masă cu şefii Chevron şi, aşa cum îi e firea, prostea pe toată lumea. El a văzut în asta o nouă oportunitate şi a fructificat-o. A ajuns în 2014 să încheie contracte cu fratele consilierului preşedintelui SUA pe energie. George Maior şi Florian Coldea, desprinşi de realităţi, dezumanizaţi, abstractizaţi, gândind milităreşte numai în puzzeluri şi în ţinte, s-or fi gândit că “băiatul lor controlabil, Seby” se ţine de cuvânt. Şi nu s-a ţinut.

Cu puţin timp înainte, SRI îi dăduse de înţeles lui Ghiţă că treaba este oarecum serioasă. Apăruse primul mare dosar al mafiei din Ploieşti. Însă Ghiţă a mizat totul pe-o singură carte: a crezut cu adevărat că va câştiga Preşedinţia României. Odată câştigată, SRI era cel care ajungea la mâna lui şi nu va mai fi mereu invers. El, slujbaşul mizeriilor SRI. Şi iar a pariat greşit.

După ce SRI a emis la sfârşit de 2014 mandate de siguranţă naţională pe numele lui Ghiţă, a urmat doi ani în care “lui Seby” a început să i se prăvălească încet tot în jur. Au venit dosarele. În rafală. Prietenii vechi din DNA s-au făcut că nu-l mai cunosc. Iar el a început, din disperarea supravieţuirii, să le scoată la suprafaţă secretele. Şi a reuşit. A şubrezit-o prin plagiat şi cucuvea pe şefa DNA, pliându-se abil pe diferendul intern dintre SRI şi procurori. Şi nu s-a oprit. A mai arătat şi vulnerabilităţile unei structuri teritoriale de parchet care-l anchetează, DNA Ploieşti. Şi-n tot acest timp, a spus şi asta: “Eu nu-mi aduc aminte să mă fi exprimat vreodată, în vreun fel, public despre activitatea domnului Coldea”. Şi Ghiţă n-a minţit aici. Niciodată, nicăieri, n-a spus nimic despre Coldea. Cum să spună ceva despre maestrul său? În clipa aceea, figurativ, era mort.

Oamenii din Justiţie aveau o glumă ce în timp a devenit proverbială: “Dacă vrei să-l enervezi bine pe Coldea, spune-i ceva de Ghiţă”. Şi reciproca era valabilă. Dacă vrei să-l aduci pe culmile disperării pe Ghiţă, spune de Coldea. Această relaţie părinte spiritual- fiu năbădăios ascunde foarte probabil multe secrete. Unele au început să apară şi public, şi probabil se vor vedea nu numai, ca până acum, în declaraţia de avere a mult numitului Florian Coldea, ci şi în averile celorlalţi şefi de servicii de informaţii. Acesta este răspunsul la întrebarea: “în folosul cui?”

Se spune că serviciile de informaţii nu au niciodată principii, au numai interese. Iar dacă acum mulţi ani, interesul statului român a fost să apară acest Sebastian Ghiţă, problema care se pune astăzi este una la fel de simplă: este şi în interesul statului român să dispară acest Ghiţă? A ars iute şi acum toată ţara vede cum el se stinge în flăcări, culmea, printr-o spectaculoasă dispariţie. Sau mai degrabă afacerea de stat, consumată rapid, a devenit în timp una în interes personal?

Este unanim recunoscut la nivelul Justiţiei că singurul om care poate să-l scoată la lumină pe Sebastian Ghiţă este prim- adjunctul SRI, Florian Coldea. Iar întrebarea care se pune este dacă şi Florian Coldea vrea cu adevărat asta. Până acum, Florian Coldea a arătat că este total de partea lui Ghiţă. În Decembrie 2015, SRI s-a opus vehement luării vreunei măsuri preventive pe Sebastian Ghiţă, deşi legal, principiul conformităţii speţelor arăta că măsura trebuia luată. În Martie 2016, DNA a făcut pasul cel mare. A trimis cerere de încuviinţare şi reţinere în Parlament. SRI s-a urcat pe pereţi. Solicitarea s-a blocat însă de o largă majoritate ce-i stă mereu în cale, dar şi de o întâlnire. Ironia sorţii a fost ca să fie tot ca acum, protocolară. O cupă de şampanie ciocnită de Ghiţă cu Coldea la SRI în seara de dinaintea votului pentru reţinerea şi arestarea sa.

DNA nu s-a lăsat, şi a început să scormonească. În Septembrie 2016 a început să instrumenteze al patrulea dosar pe numele lui Ghiţă, cazul Ponta- Blair. Într-un gest fără precedent, SRI a reacţionat în public atunci când nu l-a întrebat nimeni nimic. A început să urle “pe surse” că speţa este “sută la sută producţia DNA”, a insistat că SRI nu are “nicio contribuţie” în caz pentru că “nicio probă nu a fost culeasă de SRI, dosarul fiind făcut după decizia Curţii Constituţionale care a lăsat SRI exclusiv cazurile de siguranţă naţională”. De ce a ţinut, instituţional, SRI să recurgă mereu la astfel de gesturi când venea vorba de Ghiţă? E simplu: ca şi acum, cu câteva ore să dispară şi să-i expire imunitatea, Sebastian Ghiţă a ţinut să-şi privească, tot la o cupă de şampanie, protectorul în ochi. Să se mai agaţe puţin de el.

Început ca o afacere a statului român, Sebastian Ghiţă trebuie să se sfârşească aşa cum i-a fost originea, indiferent de costurile acestui business sulfuros, secretos şi infracţional. Orice cetăţean al României care a săvârşit fapte penale trebuie să plătească pe lege în faţa judecătorilor. Mult numitul Florian Coldea nu se poate ascunde nici sub prevederi legale şi niciun test poligraf nu va trece dacă îmbrăţişează proverbialul “nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase” sau dacă spune că nu a ştiut niciodată ce face Ghiţă. Nu-l crede nimeni.

Reala problemă care se pune acum este dacă statul român, în tot ansamblul său de pârghii şi mecanisme, are capacităţi efective să-l determine pe Florian Coldea să-l scoată la lumină pe Sebastian Ghiţă. Îşi va respecta SRI, pilon de securitate naţională, principiul instituţional din ultimul deceniu potrivit căruia nicio breşă în sistemul de siguranţă naţională nu poate fi tolerată? Îşi va onora şeful operativ al SRI uniforma militară de slujbaş al cetăţenilor României, de protector al intereselor ei de stat, îşi va ţine jurământul depus în faţa Academiei Naţionale de Informaţii? Dacă nu, Florian Coldea mai are doar opţiunea prezentării demisiei. Pentru că nu aşa se serveşte un stat, făcându-l public de ruşine, uitându-te cum dispare nelegiuitul şi aşteptând să-ţi apară fascinanta creatură din văzduh.

Dispariţia lui Ghiţă înainte de a răspunde în faţa Justiţiei este eşecul echipei Maior – Coldea. Arătarea le-a explodat în faţă. Nu este nici măcar vina lui Ghiţă că este aşa cum l-a văzut o ţară întreagă, este numai greşeala, eroarea, păcatul, vinovăţia şi delictul SRI că l-a creat. Culpa nu este niciodată a creaţiei, a operei, a invenţiei şi a realizării, ci întotdeauna este a făuritorilor ei.

Goethe spunea că “adevăratul discipol învaţă să scoată necunoscutul din cunoscut, apropiindu-se de maestru”. Şi totul ia sfârşit când elevul se transformă, la rândul său, în maestru. O fi devenit oare ucenicul, prin ce a săvârşit cu adevărat, maestrul părinţilor săi?

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.ro

Data publicării:  23 decembrie 2016

P.S. Bravo Sorina Matei !  Imagini

Mai juna vărăniță, Camelia Voiculescu, încă un pas spre pușcărie … (Ce să zic? La mulți ani, fără eliberare condiționată! )

5 Noiembrie 2016 6 comentarii

 

camelia-voiculescuConform evz.ro Camelia Voiculescu, fiica Varanului, s-a prezentat la Înalta Curtede Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) 

Pe mai juna vărăniță a însoțit-o la sediul ÎCCJ Sorin Alexandrescu.

La Înalta Curtede Casaţie şi Justiţie avea loc un nou termen în dosarul de şantaj în care cei doi sunt implicaţi.

Amintesc că varanul ăl bătrân, Dan Voiculescu a primit o condamnare la doi ani de detenţie, iar Sorin Alexandrescu, la trei ani şi şase luni, în acest caz, în primăvara acestui an.

În primă instanţă sa decis între altele şi condamnarea Cameliei Voiculescu, la doi ani de închisoare cu suspendare pentru complicitate la şantaj în timp ce Antena Group, ca entitate implicată, a primit o amendă penală de 350.000 de lei.

Procurorii spun că în perioada 16 aprilie – 21 mai 2013, în calitate de director general al SC Antena TV Group SA, Sorin Alexandrescu a exercitat, în mod repetat şi gradual, acte de constrângere asupra administratorului RCS&RDS Ioan Bendei, ameninţându-l cu darea în vileag a unor presupuse fapte de corupţie, astfel încât să îl determine să urmeze conduita impusă de el.

Nu că aș avea impresia că cineva a uitat, dar cred că e bine să amintim că Dan Voiculescu se află în închisoare din august 2014, fiind condamnat la 10 ani de închisoare cu executare în cazul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare.

Ce putem să îi urâm mai junei vărănițe? La mulți ani, fără liberare condiționată...

ÎNTREBARE: Pe ce probe s-au creat ”suspiciunile rezonabile” care au dus-o la arest pe Elena Udrea în cazul Bute în afară de declarațiile unor persoane interesate?

9 Septembrie 2016 1 comentariu

Elena Udrea

Dintr-un articol intitulat ” PROCESUL ELENEI UDREA IA O ÎNTORSĂTURĂ NEAȘTEPTATĂ! Fratele mituitorului a făcut o declarație șocantă. ” publicat azi, 09 septembrie 2016, pe siteul evz.ro sub semnătura lui Adrian Teodoru  aflăm, surprize, surprize, că fratele așa zisului mituitor  din cazul ”Gala Bute” unde Elena Udrea este judecată alături de fostul ministru Ion Ariton, fostul preşedinte al Federaţiei Române de Box, Rudel Obreja, Tudor Breazu, fostul consilier al Elenei Udrea, Ştefan Lungu, fostul secretar general în MDRT Gheorghe Nastasia, fostul director al Companiei Naţionale de Investiţii, Ana Maria Topoliceanu.

În acest proces în care doamna Udrea este acuzată că primit o geantă cu bani de la omul de afaceri Adrian Gărdean, a fost audiat astăzi la ICCJ, fratele acestuia, Miron Gărdean, patronul firmei Termogaz, firmă din care se presupune că s-au scos banii. Declarația acestuia a provocat încă o întorsătură neașteptată. 

Pe scurt, Miron Gărdean, fratele omului de afaceri Adrian Gărdean, a declarat:

„Fratele meu (Adrian Gărdean) mi-a spus că a discutat cu Lungu (Ștefan Lungu, fost consilier al lui Udrea, actual martor al acuzării) și Nastasia (fost secretar general al Dezvoltării, unul din denunțători). Niciodată nu mi-a pomenit de Elena Udrea. Niciodată nu mi-a spus că ea ar fi cerut comision sau sponsorizări. Cel care le-a cerut a fost Nastasia. Gărdean Adrian este cel care a dus geanta cu bani lui Nastasia.”

Astfel că pică una din acuzațiile procurorilor, potrivit cărora, în anul  2011, Udrea ar fi cerut şi primit, de la omul de afaceri Adrian Gărdean, foloase materiale în valoare de 10% din plăţile efectuate de minister pentru contractele de lucrări încheiate de SC Termogaz Company SA şi SC Kranz Eurocenter SRL, nu se susține prin mărturia unuia din personajele-cheie ale acestei afaceri.

Ar trebui să ne amintim că secretara aflată în antecamera biroului doamnei Udrea susținea că nu l-a văzut în ziua respectivă pe cel care susținea că a dus banii intrând în biroul doamnei Udrea și că individul, deși susține că știa ce sumă de bani era în geantă, nu a reușit să o descrie de două ori la fel (nici ca formă, nici ca și culoare.)

Se pune acum o întrebare la care procurorii ar avea mari probleme în a răspunde: Care era proba ce le-a creat ”suspiciuni rezonabile” care au dus la arestarea preventivă a doamnei Udrea?

Sub precizarea că nu doresc să mă exprim asupra vinovăției Elenei Udrea, mă întreb totuși pe ce se bazau respectivii procurori de vreme ce fosta doamnă ministru a fost chemată la declarații în văzul presei exact la începutul campaniei electorale în timp ce procesul de incompatibilitate a lui Klaus Iohannis era amânat până după alegeri ca nu cumva șansele acestuia să fie afectate? Șansele doamnei Udrea nu avea cu nimic de suferit?

De asemenea, mă întreb:

Cine va da socoteală dacă se va dovedi că doamna Udrea este complet nevinovată în acest caz? Cine va da socoteală pentru demolarea carierei dânsei?

Cine îi va plăti pagube pentru zecile de zile petrecute în arest preventiv, fie la ”Beciul Domnesc”, fie la domiciliu?

Și mă mai întreb, pe ce probe MATERIALE se bazează respectivele acuzații?

MELANIA CINCEA: Nu oglinda e vinovată

7 Septembrie 2016 Lasă un comentariu

A critica rezultatele Eurobarometrului european, referitor la încrederea românilor în Justiție, este de fapt o formă a ipocriziei noastre pe care nu prea vrem să o recunoaștem…

Un interesant articol al Melaniei Cincea …

melania-cincea

 

Nu oglinda e vinovată

Analiza celui mai recent Eurobarometru referitor la încrederea românilor în Justiție ar trebui să plece de la problemele din sistem, nu de la cei care le-au adus în discuție. Să nu fie o negare a imaginii din oglindă.

Diminuarea cu 13 procente a încrederii românilor în Justiție și în sistemul judiciar față de anul 2015, de la 48 la 35 la sută, cea mai mare scădere într-un timp atât de scurt, înregistrată de o instituție europeană – așa cum arată datele celui mai recent Eurobarometru al Comisiei Europene – ar trebui să fie un semnal major de alarmă.

Cum nu rezultă cauzele acestei stări de fapt, nu e clar la ce se raportează respondenţii: la Parchete sau la instanţe. Dacă termenul de „justiție” nu se suprapune, în mintea multora, cu anticorupția; pentru că, de o lungă perioadă, majoritatea subiectelor de presă inserate la rubrica justiție vizează cu preponderenţă lupta anticorupție și cele două instituții vizibile pe acest front: DNA și ÎCCJ. Sau dacă nemulţumirea vizează justiţia televizată sau pe cea la care se raportează prin experienţe personale.

În lipsa unor informații certe, ar putea fi luată în calcul ipoteza că scăderea încrederii e legată de politica editorială a unor canale media cu patroni în pușcării sau în cercetări penale; totuși, aici, politica anti-Justiție nu e nouă. Altă ipoteză – acuzele aduse de unii politicieni Justiției, mai cu seamă DNA, cu motivaţii şi argumentaţii diferite; dar nici ele nu sunt un element de noutate. Ar mai fi ca ipoteză derapajele unor instituții din sistemul judiciar: excese de zel duse până la limita abuzului, acceptarea interferenței serviciilor de informații în actul de justiție ori trenarea unor dosare.

Excese de zel.  Aici poate fi încadrată justiția televizată, plimbarea suspecților încătușați prin fața presei ori acţiunile mascaţilor cu presa de faţă. Sau arestările preventive care, deşi măsură excepţională, deveniseră, la un moment dat, regulă în cazul persoanelor publice cu notorietate, intrate în vizorul DNA, chiar dacă faptele erau vechi şi consumate. Sau graba cu care s-au derulat unele anchete – cu câteva cereri de urmărire penală şi de arestare emise pe numele unei persoane, în câteva zile – faţă de lentoarea manifestată în cazul altora. Mai poate fi lipsa de reacție a Inspecției Judiciare față de reclamațiile referitoare la abuzuri și încălcări ale drepturi fundamentale, aduse de persoane anchetate.

Scriam din primăvara anului trecut că o anticorupţie eficientă pe termen lung nu se face cu exces de zel care frizează, uneori, abuzul, că în Justiție nu se poate aplica principiul „Scopul scuză mijloacele”. Pentru că, aşa, mai binele scontat poate face loc mai răului. Pentru a fi eficientă pe termen lung, Justiţia trebuie să fie nu doar puternică, ci şi credibilă. Orice abuz – chiar și făcut în numele unei cauze nobile, cum e lupta împotriva corupției – o poate decredibiliza şi vulnerabiliza.

Lipsa unui răspuns credibil la interferența serviciilor de informații în Justiție. Declarația şefului Direcţiei Juridice a SRI, care spunea că instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii, nu a fost lămurită nici până azi. CSM, garantul independenței Justiției, a decis că nu a fost afectată independenţa Justiţiei și a refuzat să desecretizeze informaţiile transmise de SRI, ca răspuns la această problemă. Lucrurile nu sunt clare nici în privința „acoperiților din Justiție”. Aducerea problemei în atenția publică a fost urmată de luni de tăcere din partea CSAT, în ciuda presiunilor publice. Când la începutul acestui an, anunţa, în sfârşit, că în Justiţie nu sunt „acoperiți”, șeful Cancelariei prezidenţiale declara că CSAT nu are capacităţi proprii pentru a umbla după ofiţeri acoperiţi…

Dosare tergiversate. Trenarea unor dosare de mare importanță sau a altora care avuseseră parte de o intensă prezentare mediatică, poate fi un alt motiv de erodare a încrederii opiniei publice. Să ne amintim de câteva:

Dosarul „Bechtel”, care vizează dispariția contractului cu această companie, este plimbat, de doi ani, între Parchetul General, DNA şi un Parchet de sector, fără să se întâmple nimic notabil.

Dosarul „Revoluției”, readus în atenția publică în toamna lui 2016, când Parchetul General decisese clasarea, este o sfidare la adresa actului de justiţie. Deşi a fost tergiversat 25 de ani, niciunul dintre procurorii care şi-au bătut joc de dosar nu a fost tras la răspundere; pactizând cu ei, Inspecția Judiciară nu a dispus verificări. Dosarul „Mineriadei” e într-o situaţie asemănătoare.

În dosarul „Votul din diaspora” o primă solicitare de începere a urmăririi penale și doar una singură – pe numele lui Titus Corlățean, fost ministru de Externe – a venit la aproape un an și jumătate după ce DNA preluase cauza de la Parchetul General.

Din dosarul privind retrocedările ilegale de păduri – în care printre cei trimiși în judecată se numără Viorel Hrebenciuc şi Tudor Chiuariu – în ianuarie 2015 a fost disjunsă cauza privindu-l pe Ilie Sârbu; de atunci, nu s-a mai auzit nimic despre acest caz.

Acest Eurobarometru ar trebui să fie un motiv de analiză critică, obiectivă – poate chiar ajutată de un nou sondaj, comandat de Ministerul Justiției, care să evidențieze cauzele erodării imaginii Justiţie. Să plece de la problemele din sistem, nu de la cei care le-au adus în discuției; să nu fie un motiv de negare a imaginii din oglindă, de supărare pe oglindă. Altfel, în lipsa unei diagnoze corecte, nu e posibil un tratament eficient.

Autor:  

Articol publicat şi în TimpolisRevista 22 şi în Puterea a Cincea.

 

ROMÂNIA – ZONA CREPUSCULARĂ: Sexy L.O.V. – ŢOAPA DIN BĂNIE; DRAGNEA – FÜHRERUL-ul ROŞU; LIBERALII – IPOCRIŢII GALBENI

PRECIZARE ANTESCRIPTUM

Doresc să îmi cer scuze pentru lungimea textului. Motivul pentru care acest text a ieşit atât de lung este pentru că am încercat ca prin detalii să subliniez absurditatea, autosuficienţa, setea de putere, dispreţul faţă de electorat şi nesimţirea celor care compun organizaţia mafiot autodenumită Clasă Politică.

Pe cei cărora li  se pare greu de citit textul din cauza dimensiunilor, îi rog imagineze cum a fost documentarea şi scrierea lui… 🙂 . 

Acest text este a doua variantă, prima fiind  dublă ca întindere.

Mulţumesc anticipat dacă cineva va parcurge textul, fie şi în diagonală ca să vadă ilustraţiile …

Textul conţine secţiunile:

  • ROMÂNIA – ZONA CREPUSCULARĂ,
  • Sexy L.O.V. – Ţoapa din Bănie,
  • DRAGNEA – FÜHRERUL-ul ROŞU
  • LIBERALII – IPOCRIŢII GALBENI

***************************************

***************************************

ROMÂNIA – ZONA CREPUSCULARĂ

Cred că nu mai este un secret pentru nimeni că în România se întâmplă lucruri care ar fi considerate a nu putea fi incluse în celebrul serial „Zona Crepusculară” pentru că ar fi fost considerate drept prea absurde.

Persone cercetate penal sau chiar condamnate definitiv, fără drept de apel, pentru fapte de corupţie sau încălcări la legile democraţiei sau pentru alte fapte care ar putea fi incluse la crime prin imprudenţă  sau pentru corupţie nu au nici o jenă continuând să îşi păstreze posturile aducătoare de bani şi putere.

Cum Dumnezeu să fii condamnat pentru anumite fapte şi să nu ţi se interzică nici măcar temporar  posibilitatea de a mai comite aceleaşi fapte?

O femeie ia patru ani de puşcărie cu executare deoarece i-a mulţumit unui medic dându-i o găină pentru faptul că a făcut-o sănătoasă, iar un preşedinte de partid demonstrat vinovat pentru tot felul de lucruri legate de votarea la un referendum, mii de voturi false, persoane inexistente sau plecate din ţară sunt trecuţi că au votat iar individului i se dau doi ani de puşcărie cu suspendare fără intersicerea dreptului de a candida sau de a vota. Are şi posibilitatea să conducă alegerile aşa cum a făcut-o când a comis faptele pentru a fi condamnat.

Cineva care are permisul de conducere suspendat poate fi condamnat la puşcărie cu executare şi pentru o destul de lungă perioadă i se interzice dreptul de a mai conduce maşini. Cuiva care a comis un accident şi au rezultat victime sau pagube materiale, chiar dacă a fost condamnat cu suspendare, dreptul de a condue maşini i se suspendă pentru a nu mai putea, pentru o vreme să comită aceleaşi fapte.

Sau, o primăriţă care cere sute de mii de euro drept şpagă, pentru a zugrăvi nişte faţade pentru a se putea mai apoi lăuda cu asta în campanie şi e cercetată penal, cu măsuri asiguratorii, pentru asta, are tupeul de a continua să candideze fără nici un  fel de jenă.

E drept, legat, primăriţa Craiovei, căci despre ea e vorba, nu are nici un fel de oprelişte, din punct de vedere legal, până la exprimarea unei sentinţe rămase definitive, dar e vorba de moralitate şi decenţă. Culmea absurdului este că, dacă o fi adevărat, intenţia electoratului craiovean ar fi crescut cum creşte Liviu Dragnea în nădragi când o vede pe zglobia Cătălina Ştefănescu. Personal nu am văzut sondajul de opinie care a ajuns la această concluzie (de fapt chir mă cam îndoiesc că ar fi existat un astfel de sondaj, cel puţib pentru faptul că, fizic, timpul a fost prea scurt) pe care se baza Antena3 când anunţat triumfală asta, chestiune înghiţită şi de alte televiziuni.

Absurdul situaţiei este accentual de faptul că liberalii cridică de fac bătături la lingurică pe social democraţi, deşi nu prea ar avea dreptul.

Veniţi dintr-o ilogică, imorală şi extrem de interesantă cârdăşie cu PSD liberalii critică de numai pot pe liberali. Fie că vorbim despre revenirea la votul uninominal în două tururi la alegerile locale, fie că vorbim de cererea de demisie pentru Liviu Dragnea, lucruri perfect valabile, vorbim despre o cruntă ipocrizie de vreme ce la introducerea sitemului de vot cu un singur tur, ei, liberalii, au fost acolo şi au votat „pentru” iar când, la referendum Dragnea se ţinea de manţocării, acestea se făceau în folosul USL, iar PNL era parte din acesta.

Cred că nu greşesc deloc spunând că lucrurile care au devenit cotdiene în România nu ar putea fi admise în serialul „Zona crepusculară”.

Dacă se întâmplă ca cineva să nu ştie mare lucru despre cele de care am vorbit mai sus, sau se informează de la manipulatoarele mizerii media, Antena 3 sau România TV, am să încerc să descriu puţin cam despre ce e vorba, cât mai neutru posibil.

Am să încep cu povestea legată de Lia Olguţa Vasilescu, penala Primăriţa PSD-istă a Craiovei.

Olguța Vasilescu

Sexy L.O.V. – Ţoapa din Bănie

Absolut ilogic şi jignitor pentru Craiova,  sexy primăriţa ei, cu un tupeu care face ca apelatiful ţoapă să fie pentru ea un compliment nemeritat, Lia Olguţa Vasilescu, urmărită penal de către DNA, şi-a depus candidatura pentru un nou mandat la Primăria din capitala Băniei.

 Culmea absurdului este că nişte indivizi erijaţi în sociologi, scuipaţi în  media până la obseseie de Antena3 susţin (pe baza unor fantomatice cercetări) că intenţia de vot pro Sexy L.O.V. Ar fi crescut ca Făt Frumos cu paloşul Gros după arestarea lu’ ma’am Vasilescu.

Sociologul Marius Pieleanu, una din cele mai ordinare curve ale sociologiei mioritice (Marius Pieleanu este cel care, nu odată,apărea cu o zi înainte de începerea de către Institutul  „Avangarde”, pe care îl conduce, a unor sondaje la Antena3 unde dădea nişte rezultate pe care intuiţia şi experianţa „i le sugerau”. Culmea sociologiei este că aceste rezultatate confirmau la detaliu, haioşenia sau coincidenţa făcând ca hârtia de pe care citea înainte de sondaj şi după arătau identic. Coincidenţa dracului), spunea în emisiunea „Secvențial”, realizată de „foca” Adrian Ursu, de la Antena3, că, citez din memorie, ”99% va fi primarul Craiovei la al doilea mandat, după cum arată datele acum. Olguța Vasilescu va obține al doilea mandat”.

O altă ţoapă media, de data aceasta una de culise dar cu mare greutate, Adriana Duțulescu, jigodia care este șeful departamentului Politic de la Antena3, fără nici un fel de jenă spunea că ea crede în șansele Olguței Vasilescu, un argument în acest sens fiind problemele cu DNA … ”DNA – zicea ea duminică, tot la emisiunea Secvenţial la emisiunea Secvențial, de la Antena 3. a ajutat-o într-un fel pe Olguța Vasilesu, pentru că electoratul percepe aceste mișcări ca pe o boicotare, și, astfel, candidatul devine un fel de martir. Asta îi ajută mult pe unii candidați”.

Dincolo de faptul că această subtilă presiune manipulatorie de genul, „treaba e rezulvată aşa că nu merită să îţi iroseşti votul acordându-l alctuiva”, personal mi se pare o jignire adusă inteligenţei craiovenilor.

Şefa de la secţia politică a Antenei3, pur şi simplu spune că oltenii, atât de mândrii de faptul că mintea le merge „ca elicopterul” vorba lui Florin Piersic, gândesc repede, prost şi superficial fiind destul de naivi încât să pună botul la toate porcăriile hotărâte în şedinţele de redacţie ale Antenei3 de unde, zic gurile rele, Marius pieleanu şi-ar lua ţintele la care trebuie să ajungă sondajele „Avangarde”.

În locul oltenilor m-aş simţi , a pesediştilor, şi chiar a spălaţilor pe creier telespectatori ai gunoilui media, Antena3 m-aş simţi a dracului de  jignit.

Da, Lia Olguţa Vasilescu, Sexy L.O.V., cu un nenărginit tupeu  şi o nesimţire care frizează maladivul şi-a depus sâmbătă candidatura pentru un nou mandat la Primăria Craiovei.

Amintesc că Lia Olguța Vasilescu, primarul Craiovei, a fost reținută miercurea trecută de procurorii DNA, ea fiind acuzată acuzată de luare de mită (patru infracțiuni), folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (trei infracțiuni) și spălare de bani.

În Comunicatul  dat publicităţii de către DNA se spune

„Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a corupției au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și reținerea pentru 24 de ore, începând cu data de 30 martie 2016, a inculpatei:

VASILESCU LIA OLGUȚA, primar al municipiului Craiova, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:

– luare de mită (4 infracțiuni),

– folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (3 infracțiuni),

– spălare de bani.

De asemenea, procurorii anticorupție au mai dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și măsura controlului judiciar pentru 60 de zile, începând cu data de 30 martie 2016, față de inculpații:

PREDA RADU COSMIN, administratorul public al Craiovei, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de complicitate la luare de mită,  

POPESCU ELENA DANIELA, reprezentant al unei asociații non profit, sub aspectul săvârșirii a patru infracțiuni de complicitate la luare de mită.

Din ordonanțele întocmite de procurori a rezultat că există date și probe potrivit cărora:

În cursul anului 2012, cu prilejul campaniei electorale pentru alegerea primarului municipiului Craiova, mai mulți oameni de afaceri au fost determinați de candidatul Vasilescu Lia Olguța, personal sau prin intermediul unor persoane din echipa de campanie, să efectueze diverse sponsorizări. În scopul obținerii acestor foloase, inculpata s-a folosit de influența pe care o avea asupra oamenilor de afaceri, în calitatea sa de vicepreședinte al organizației județene a unui partid politic.

„Donațiile” respective, estimate la 135.907 euro, făcute în condițiile de mai sus, s-au concretizat atât în realizarea de materiale electorale, dar și pentru organizarea unor spectacole în susținerea campaniei inculpatei. Materialele respective au fost folosite de inculpată, cunoscând că provin din săvârșirea infracțiunii de folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Într-un context diferit, în cursul anului 2014, inculpata Vasilescu Lia Olguța a pretins și primit de la mai mulți oameni de afaceri, pentru și printr-o asociație non profit, cu titlu de mită, suma totală de 544.209, 33 lei, în legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu.

Concret, în perioada respectivă, inculpata Vasilescu Lia Olguța, direct sau prin intermediari, beneficiind de ajutorul celorlalți inculpați, a solicitat oamenilor de afaceri care aveau în derulare contracte cu Primăria Craiova, să efectueze sponsorizări către asociația reprezentată de inculpata Popescu Elena Daniela, în vederea efectuării unor lucrări de reabilitare a fațadelor unor clădiri din municipiul Craiova.

Oamenii de afaceri au acceptat solicitările formulate de inculpata Vasilescu Lia Olguța în considerarea atribuțiilor pe care aceasta le avea în calitate de primar, pentru a nu întâmpina din partea edilului dificultăți în buna desfășurare a contractelor, în efectuarea plăților și în recepționarea lucrărilor.

De asemenea, edilul a beneficiat în mod direct de avantaje nepatrimoniale constând în acumularea de capital electoral, aspecte invocate deja în spațiul public într-o emisiune televizată din data de 02 martie 2016. 

Pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații Preda Radu Cosmin și Popescu Elena Daniela trebuie să respecte următoarele obligații:

  1. a) să se prezinte la organul de urmărire, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați,
  2. b) să informeze de îndată organul judiciar cu privire la schimbarea locuinței,
  3. c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați,
  4. d) să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organelor judiciare,
  5. e) să comunice periodic, conform programului de supraveghere, informații relevante despre mijloacele sale de existență;
  6. f) să nu comunice direct sau indirect, pe nicio cale, cu persoanele menționate în ordonanța de dispunere a controlului judiciar,
  7. g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

Inculpaților Preda Radu Cosmin și Popescu Elena Daniela li se atrage atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Inculpaților li s-au adus la cunoștință calitatea procesuală și acuzațiile, în conformitate cu prevederile art. 309 Cod de procedură penală.

La data de 31 martie 2016, inculpata Vasilescu Lia Olguța urmează să fie prezentată Tribunalului București cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile.

Facem precizarea că punerea în mișcare a acțiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.” – se spune în comunicatul DNA.

Deci Lia Olguţa Vasilescu este acuzată de procurori că s-a folosit de poziţia de vicepreşedinte al organizaţiei judetene a PSD, pentru a influenţa mai mulţi afacerişti să facă sponsorizări în campania electorală din 2012 şi oltenii se înghesuie să o voteze? Păi ori oltenii sunt tâmpiţi, oeri escrocii de la Antena3 îi fac să pară aşa.

 ”Donațiile” respective, estimate la 135.907 euro, făcute în condițiile de mai sus, s-au concretizat atât în realizarea de materiale electorale, dar și pentru organizarea unor spectacole în susținerea campaniei inculpatei”, se arată în comunicatul DNA.

Primarul Craiovei ar fi luat şi peste 500.000 de lei mită de la mai mulţi afacerişti care aveau contracte pentru lucrări de reabilitare a faţadelor unor clădiri.

De reţinut: ”În cursul anului 2014, inculpata Vasilescu Lia Olguța a pretins și primit de la mai mulți oameni de afaceri, pentru și printr-o asociație nonprofit, cu titlu de mită, suma totală de 544.209, 33 lei, în legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu”, potrivit DNA.

Avocatul primarului municipiului Craiova spune însă că ar fi vorba despre un şantaj.

Liderul PSD este acuzat că ar fi săvărşit în total opt infracţiuni de luare de mită, spălare de bani şi folosire de influenţă, potrivit DNA.

Acuzațiile aduse de DNA Liei Olguța Vasilescu:

– luare de mită (4 infracțiuni)

– folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (3 infracțiuni)

– spălare de bani

În același dosar, au fost puși sub control judiciar administratorului public al Craiovei şi reprezentantul al unei asociații non profit, pentru complicitate la luare de mită.

Liviu Dragnea - Führer-ul PSD

DRAGNEA – FÜHRERUL-ul ROŞU

Vineri, 22 Aprilie 2016, un complet de 5,  judecători, condus de Livia Stanciu, a majorat pedeapsa în cazul lui Liviu Dragnea de la un an închisoare cu suspendare, cât primise la instanța de fond, la doi ani de închisoare cu suspendare. Președintele PSD, Liviu Dragnea, a fost condamnat definitiv, de Înalta Curte de Casație și Justiție, la doi ani de închisoare cu suspendare, cu un termen de încercare de patru ani, în dosarul „Referendumul”.

Completul de 5 judecători a majorat și termenul de încercare în cazul şefului PSD de la trei la patru ani.

În aceaşi şedinţă, judecătorii au menținut sentințele date în cazul celorlalți inculpați din acest dosar, cu excepția a doi dintre ei — Adriana Vespe și Daniela Vlăduț — acestea fiind achitate.

Dragnea a fost condamnat de un complet de trei judecători de la ÎCCJ în dosarul „Referendumul” pe 15 mai 2015, la un an de închisoare cu suspendare, cu un termen de încercare de trei ani. Alți 74 de inculpați din dosar au fost fie achitați, fie condamnați la închisoare cu suspendare. Atunci decizia a fost atacată cu apel de cei condamnați, inclusiv de Liviu Dragnea.

Potrivit DNA, , cu ocazia organizării și desfășurării referendumului din 29 iulie 2012, în calitate de secretar general al PSD, Liviu Dragnea, a uzat de  autoritatea  şi influența pe care le avea  în partid în scopul obținerii unor foloase nepatrimoniale de natură electorală, necuvenite, pentru alianța politică din care făcea parte formațiunea pe care o reprezenta, și anume îndeplinirea cvorumului de participare cu ajutorul voturilor obținute în alte condiții decât cele legale.

În acest sens, spun procurorii, pe de o parte, Dragnea a coordonat „un mecanism complex”, în care a implicat mai multe persoane asupra cărora avea influență în virtutea funcției pe care o deținea, având ca scop fraudarea rezultatelor privind participarea la vot. Pe de alotă parte, liderul PSD este acuzat că a coordonat un sistem informatic complex, prin intermediul căruia a transmis mesaje, ordine și recomandări legate de stimularea participării cetățenilor la vot prin mijloace interzise de lege către coordonatorii județeni de campanie,  de primarii şi activiţtii activiștii de partid, subliniază DNA.

Liviu Dragnea,  conform DNA, a trasnmis ordine unor apropiați ai săi, membri de partid din Teleorman, judeţi unde, Dragnea era  președinte al Consiliului Județean, să facă tot ce le stă în putință, inclusiv prin ilegalităţi, pentru a scoate oamenii la vot cu orice preţ, ţina fiind atingerea pragului minim de participare (50%) necesar  pentru îndeplinirea conmdiţiilor de validare a referendumului.

Liviu Dragnea nu putea face singur ceea ce a făcut, demersul său fiind susţinut de  74 de persoane, președinți și membri ai unor secții de votare din localități din județele Teleorman, Vrancea, Gorj și Olt, care au falsificat documentele de la birourile electorale şi au introdus în urne un număr suplimentar de buletine de vot decât cele votate de alegători. Respectivele persone fiind fie autori, fie complici, fie indstigatori la ilegalităţi.

Despre pedeapsa primită de Dragnea s-a spus că nu ar fi una de corupţie deci nu s-ar încadra la prevederile normelor de integritate ale PSD.

Asta ar fi valabil doar dacă prin şpagă se înţelegdoar foloasele primite ilegal de politicieni… Lucru evident aiurea.

Şi ciar dacă nu ar fi aşa, infracţiunile la vot sunt destul de grave deoarece lovesc chiar la fundamentul democraţie prin deturnarea sensului termenului „vot”.

Modul în care s-a motivat faptul că Dragnea nu trebuie demis ne arată că acesta nu ar fi trebuit demis nici dacă ucidea pe cineva, sau spărgea o bancă.

Ce a demonstrat de fapt toată ordinara poveste din jurul poveştii cu Liviu Dragnea?

Că PSD este un partid în care, deşi există norme morale adoptate, acestea sunt doar de formă, lipsite de conţinut şi aplicabile doar prostimii. Grangurii fiind intangibili, vinovăţia pare a se hotărâ nu în funcţie de faptele reale comisie ci de votul turmei în funcţie de interese.

Cred că, având în vedere gravitatea faptelor lui Dragnea, fiind un atac incredibil la vundamentul Democraţiei şi a slugarnicilor lui supuşi şi faptul că sentinţa ete una mai mult decât simbolică, doi ani şi ăia cu suspendare, cred că se impune o cercetarea a tutor celor implicaţi în această poveste, inclusiv PSD, televiziunile, judecătorii să fie supuşi unei cercetări aprofundate din parte CSM, a DNA şi serviciile secrete.

Altfel se crează un precedent inadmisibil şi cei care vor mai încerca să fure la vot nu vor mai avea nici o teamă că, dacă vor comite ilegalităţi nu vor avea de suportat nici un fel de consecinţe.

LIBERALII - Ipocriţii galbeni ...

LIBERALII – IPOCRIŢII GALBENI

Am văzut că liberalii au reacţionat cerând demisia lui Dragnea …

În primul rând, conform prevederilor normelor de integritate, nu este vorba de o demisie ci se impune o demitere. Deoarece trebuie să fie vorba de o sancţiune.

Pe de altă parte, faptul că liberalii cer acum demisia lui Dragnea ne arată gradul incredibil de ipocrizie a acestora.

Orice a făcut Liviu Dragnea, a făcut în folosul întrunirii numărului de cetăţeni prezenţi pentru validarea Referendumului, chestiune dorită de USL din care liberalii făceau (mai fac?) parte.

Tot ipocrizie de numeşte şi faptul că liberalii se dau de ceasul morţii legat de reintroducerea la „locale” a votului uninominal în două tururi. Când a fost introdus ineptul uninominal într-un singur tur ei l-au votat cu bucurie.

Poate ar fi devenit credibili dacă ar fi ieşit atunci când au ieşit, zic ei, din US, dacă îşi puneau un pic de cenuşă pe mătreaţă, îşi cereau scuze pentru prostituarea alături de PSD în USL, spuneau că a fost o greşală pe care o regretau.

Ei continuă şi acum să nu recunoască faptul că a fost una din marile  greşeli de substanţă făcută de PNL. Cel puţin la fel de mare ca şi propunerea de a candida Regele Mihai la Preşedinţie.

Deşi liberalismul este o doctrină respectabilă, liberalii noştrii nu sunt decât nişte oportunişti neruşinaţi.

Acest lucru a făcut ca niciodată liberalismul să nu prindă la mai mult de o cincime din electoratul român. Trendul pe care a intrat acum PNL şi mai ales modul execrabil în care libaralii s-au comportat legat de candidatura pentru Primăria Generală a Capitalei, cu regret trebuie să o spun, PNL pare a se întrepta spre marea ladă a nefiinţei în care se bălăcesc cei care au vrut să trişeze Istoria.

Acolo sunt partide care au încercat dar au păţit-o …

E drept, nu e problema mea modul în care PNL se îndreaptă cu paşi mărunţi şi siguri către dispariţa de pe scena politică, este totuşi mare păcat … acest partid are un trecut istoric destul de abudent, e drept, unul plin de ipocrizie, oportunism, sete de putere, compromisuri…

Poate e mai bine aşa …

Dumnezeu să-i ierte …

PSD preferă ca inculpatul Ponta să fie înlocuit de condamnatul Dragnea

Liviu Dragnea

Iată că PSD reușește o mare performanță… Să confirme că este un partid format majoritar din proști pentru că doar proștii ajung să fie conduși de penali.

Cândva Băsescu se întreba: „Ce blestem o fi pe poporul ăsta dacă a ajuns să trebuiască să aleagă între doi foşti comunişti?” … Cam la fel îţi vine să te întrebi : Ce blestem o fi pe pesedişti de sunt obligaţi să aleagă între doi penali?

Azi grangurii pesedişti au votat ca interimar pentru ocuparea locului lăsat liber de incupatul penal Ponta pe condamnatul penal Dragnea.

Liviu Dragnea a fost votat în confruntarea cu Rovana Plumb cu o majoritzate zdrobitoare: 65-20 … scor de baschet …  😀  

Fabulos şi sinistru.

Poate unii vor spune că Rovana Plumb nu are încă dosar penal. E drept, încă nu are dar nu au intrat zilele în sac şi în plus este de fapt doar o marionetă ale cărei sfori sunt în mâna Penalului Plagiator Şchiop.

Ciudat este că Ponta le-a atras celor care au votat atenţia că dacă nu o votează pe madam Plumb riscă şi ei să ajungă să trebuiască să dea dclaraţii pe la DNA.

Se pare că penalii din PSD au preferat un condamnat sigur unui inculpat incert.

În luna noiembrie va fi convocat un Congres în care va fi aleasă o nouă echipă de conducere a partidului.

De fapt, cine este Liviu Dragnea?

Cariera politică şi-a început-o la Turnu Măgurele drept consilier local al Partidului Democrat.

În 1994 a intrat în PD-ul condus la acea vreme de Petre Roman, dar tupeist şi  priceput la combinaţii în 1996, la doi ani de la intrarea în PD reuşeşte performanţa de a ajunge prefect al județului Teleorman.

Prieten cu Adriean Videanu, făcea parte din conducerea PD şi se ocupa de relaţia cu presa, astfel, când PNȚCD,  PD, UDMR și PNL și-au împărțit funcţiile de prefect, Videanu împins  prietenul în această funcţie în judeţul Teleorman, judeţ în care avea să devină un fel de rege.

Tot cu înalta protecţie a lui Videanu în 2000, Liviu Dragnea este ales președintele Consiliului Județean Teleorman – poziția care i-a adus celebritatea.

În timpul campaniei pentru suţinerea candidaturii lui Roman la alegerile prezidenţiale, momentul în care pediştii au aflat de dezertarea spre PSD a lui Dragnea a însemnat pentru aceştia un sentiment al dezastrului, deoarece deja se văzuse cam ce-i poate pielea, nimeni neaşteptându-se la una ca asta tocmai de la prietenul lui Videanu.

Până în 2009, Dragnea a continuat să îşi consolideze poziția pe plan local, deși încă din 2005 ajunsese vicepreședinte al PSD.

În 2009 se înregistrează prima sa tentativă de a ocupa o funcție cu greutate la centru, când a fost numit  Ministru de Interne în guvernul Boc, între 20 ianuarie și 8 februarie 2009. Demisia sa a fost extrem de controversată și învăluită de mister.

Lucru extrem de rar, având în vedere că era vorba de un lider PSD, Președintele Băsescu i-a lăudat gestul. „Dacă vă aduceți aminte, au fost doi miniștri de Interne care au plecat foarte repede. Lumea și-l aduce aminte doar pe Gabriel Oprea, dar uită că la șapte zile după plecarea lui Oprea a plecat al doilea ministru, Liviu Dragnea”, a declarat Traian Băsescu, care a explicat că cei doi au refuzat să facă „un joc al unor numiri la structuri de siguranță a statului”.

În 2002 relația lui Dragnea cu şeful statului s-a stricat rapid rapid în 2012, când Preşedintele Băsescu l-a acuzat că a pus la punct un mecanism de fraudare a alegerilor, lucru care s-a şi confirmat, Dragnea ajungând să fie condamnat penal.

„Organizați-vă să mi-i aduceți pe toți la vot, băi! Îi legați, îi luați în brațe …”, le spunea Liviu Dragnea, la acel moment secretar general al PSD, subordonaților săi pe linie de partid.

Dosarul de fraudă a fost instrumentat de DNA și, în 2013, a fost trimis în fața judecătorilor. Problemele penale ale lui Dragnea nu par să se fi limitat la fraudele de la referendum, cazul Uioreanu – președintele CJ Cluj – ducând către vicepremierul care gestionează fondurile de dezvoltare regională.

Presa a arătat nu odată că vicepremierul a participat, la Cluj, la o ședință la care s-a decis ca platforma de parcare a avioanelor pe aeroportul local să se facă prin negociere directă cu firma care a construit și pista de aterizare. Ori, Uioreanu este trimis în judecată tocmai pentru că ar fi primit mită pentru a aproba lucrări fără licitație la aeroportul din Cluj.

Bombonica  soţia lui Liviu Dragnea

Bombonica
soţia lui Liviu Dragnea

Un personaj extrem de miterios este Bombonica, soţia lui Liviu Dragnea, unul din personajele despre care se ştiu foarte puţine în spaţiul public din spațiul public. Este extrem de greu de găsit o fotografie a celor doi. Numele ei apare însă într-un doar de evaziune fiscală, închis discret în mai 2014.

În 2011, ANAF sesiza procurorii în legătură cu un presupus prejudiciu de 7,5 milioane euro. Principala acuzație adusă societății conduse de soția lui Liviu Dragnea, Bombonica, cea care controlează Hotelul Turris de trei stele din oraș, a fost neplata impozitului pe profit și a penalităților aferente, în valoare de 31,2 milioane de lei.

Revenind la Liviu Dragnea, la 29 martie 2013, acesta preia conducerea Organizaţiei PSD Satu Mare, iar în urma Congresului PSD din 20 aprilie 2013, este ales în funcția de preşedinte executiv al formaţiunii.

În 15 mai 2015, Dragnea este condamnat de Curtea  Supremă la un an de închisoare cu suspendare în dosarul privind fraude la referendumul de demitere al preşedintelui Traian Băsescu. Dragnea a fost trimis în judecată de procurorii DNA pe 7 octombrie 2013, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței sau autorității de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite. În ziua pronunţării sentinţei, Liviu Dragnea şi-a prezentat demisia din funcţia de Ministru al Dezvoltării. Absolut uimitor, în 20 mai, Liviu Dragnea a anunţat că îşi depune, la partid, mandatul de preşedinte executiv al PSD. Citeste mai multe aici.

Dragnea a demisionat în 15 mai 2015 din funcţia de ministru al Dezvoltării. La vremea respectivă, premierul Victor Ponta a susținut că decizia ICCJ de condamnare a lui Liviu Dragnea a fost politică.

” Aşa cum am mai spus în permanenţă, mă consider nevinovat. Cu toate astea, am luat act de decizia instanţei de astăzi şi i-am prezentat prim-ministrului demisia din funcţia de ministru al Dezvoltării. De asemenea, l-am informat că luni va fi pe masa Biroului Permanent Naţional mandatul meu de preşedinte executiv. Recunosc că nu înţeleg care a fost sau care va fi motivarea deciziei de astăzi, este o decizie pe care o respect, e o decizie a instanţei. În schimb, rămân valabile întrebările pe care mi le-am pus: cum se mai poate face campanie în România, în condiţiile în care prezenţa la vot poate fi considerată folos necuvenit” a  spus Dragnea.

„Eu şi Victor Ponta vom hotărî în ce mod pot ajuta în continuare partidul, pentru că am primit enorm de multe mesaje de la colegi şi nu numai, pentru care le mulţumesc. În partid rămân, dar nu pot să mă răzgândesc. Este o decizie unilaterală”, a spus Dragnea, referitor la demisia din funcţia de preşedinte executiv al PSD.

El a precizat că un partid poate fi ajutat nu neapărat din funcţia de preşedinte executiv.

„Obiectivul nu a fost să ocup o funcţie anume, ci printr-o funcţie guvernamentală sau politică să îmi pot aduce contribuţia la mai bine, în administraţia guvernamentală, administraţia locală, în politică, dar se pare că lucrul ăsta deranjează sau a deranjat, cred, şi am ajuns la o asemenea sentinţă care cred că dă o lovitură cruntă democraţiei”, a adăugat Dragnea.

În opinia acestuia, „există un precedent periculos” pentru oricine doreşte să facă acum campanie electorală la orice nivel, precedent care „poate afecta democraţia şi libertatea partidelor politice de a îndemna oamenii să vină la vot”. „Şi poate apărea în mentalul colectiv că prezenţa la vot poate fi ceva greşit sau condamnabil”, a mai  afirmat Dragnea.

„Sigur o să am un punct de vedere. Decizia finală va fi a primului-ministru, care îi va propune preşedintelui, dar o să am şi eu un punct de vedere pentru că este un minister la care am contribuit să funcţioneze mai bine şi cu rezultate mai bune”, a spus Dragnea.

La rândul său, premierul Victor Ponta a afirmat atunci că decizia instanţei în cazul lui Liviu Dragnea este o decizie simbolică de condamnare din punct de vedere juridic a unei acţiuni politice – suspendarea fostului preşedinte şi referendumul.

„Decizia dlui Dragnea era demult anunţată şi mi-a prezentat demisia. Vom discuta în cadrul partidului şi cu preşedintele Iohannis, pentru a face o nouă nominalizare (la Ministerul Dezvoltării – n.r.). Referitor la funcţia politică din PSD, eu am fost ales împreună cu dl Dragnea şi am făcut echipă. Şi cred că luni colegilor noştri trebuie să le spunem ce am putut să facem împreună şi ce avem de făcut în viitor, pentru ca PSD într-o democraţie să poată să participe la alegeri şi, aşa cum s-a întâmplat de foarte multe ori, să le şi câştige. (…) Este o decizie simbolică de condamnare din punct de vedere juridic a unei acţiuni politice – suspendarea preşedintelui Băsescu şi referendumul, practic a celor 7,4 milioane de români care au votat şi a liderilor”, a precizat premierul.

Potrivit acestuia, Liviu Dragnea este singur în acest dosar, în timp ce decizia de suspendare a preşedintelui Băsescu şi referendumul a fost luată de toţi liderii PSD, de toţi liderii PNL, de un număr important de parlamentari.

„Şi am făcut campanie. Nu regret nicio secundă, regret doar că, tot printr-o decizie politică, Curtea Constituţională a anulat rezultatul referendumului. Important este că, de acum încolo, cu siguranţă dacă se aplică regula din acest dosar, şi anume aceea ca îndemnând oamenii să vină la vot comiţi o faptă penală, cu siguranţă toate scrutinurile de orice tip din România trebuie să aibă un alt specific. Am văzut primele reacţii la fel de uimite ale liderilor aflaţi acum în Opoziţie. (…) Toţi ne gândim cum o să facem campanie electorală fără să îndemnăm oamenii să vină la vot. E o chestiune pe care cu siguranţă trebuie să o rezolvăm împreună, ca să vedem cum funcţionează într-o societate democratică un mod de a face politică în care nu îndemni oamenii să vină la vot”, a afirmat preşedintele PSD.

Cred că mai trebuie remarcat că Liviu Dragnea a declarat, anterior deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, că se va retrage din funcțiile publice, dacă va fi condamnat.

%d blogeri au apreciat asta: