Arhiva

Posts Tagged ‘Imunitate’

Pe ce se bazează Rovana Plumb când își pune pielea la bătaie acceptând candidatura la alegerile europarlamentare?

13 aprilie 2019 2 comentarii

Prin acceptarea unui loc pe lista de candidați la alegerile europarlamentare, Rovana Plumb își pune pielea în joc renunțând la protecția pe care i-o oferă Parlamentul în ”Dosarul Belina”.

Rovana Plumb

Cred că nu mai este pentru nimeni o noutate faptul că un mandat de europarlamentar îi aduce cu sine posesorului bani și prestigiu, dar, în același timp atrage atenția presei naționale și continentale, precum și umbrela unei imunități destul de puternice pentru fapte comise pe perioada deținerii mandatului.

Gestul Rovanei Plumb de a accepta să fie locul unu pe lista de candidați la alegerile europarlamentare este unul care ridică niște semne de întrebare. În 2017, madam Plumb era salvată de începerea urmăririi penale în ”Dosarul Belina” prin protecția Parlamentului, parlamentarii neacceptând ridicarea imunității parlamentare.

Magistrații  Curții de Apel au decis în urmă cu câteva zile că judecarea ”Dosarului Belina” poate începe. Pe scurt, e vorba despre modul în care s-au transferat Insula Belina şi Braţul Pavel de la Apele Române la Consiliul Judeţean Teleorman şi cum au fost concesionate apoi către societatea Tel Drum. În acest dosar, fostul vicepremier Sevil Shhaideh e acuzat de procurorii DNA de abuz în serviciu. Tot în acest dosar, Parlamentul s-a opus în toamna lui 2017, când ancheta era abia la început, ridicării imunităţii pentru începerea urmăririi penale a Rovanei Plumb, acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, din poziţia de ministru al Mediului. 

Protecția oferită de Parlament Rovanei Plumb se poate prăbuși, imunitatea oferită de calitatea de parlamentar european nereferindu-se la fapte comise înainte de obținerea mandatului de europarlamentar, astfel că, pentru ridicarea imunității Rovanei Plumb,  în cazul în care DNA ar veni cu noi probe în ceea ce priveşte „Dosarul Belina”,  acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, din poziţia de ministru al Mediului, solicitarea ridicării imunității ar urma să fie adresată Președintelui Iohannis.

Există un precedent, cazul lui Dan Nica (europarlamentar PSD, fost ministru al Comunicaţiilor). În afacerea Microsoft. Procurorii au cerut iniţial Parlamentului European ridicarea imunităţii, însă forul european a răspuns că atâta vreme cât faptele de care era acuzat Dan Nica s-au petrecut înainte de preluarea mandatului în PE, trebuie să se aplice procedura naţională privind imunitatea. În consecinţă, procurorii au transmis solicitarea preşedintelui României, care a şi aprobat-o. Dosarul lui Dan Nica a fost ulterior clasat, pentru că a intervenit prescripţia faptelor.

Deja liderul PSD, Liviu Dragnea a cerut cerut miniştrilor care candidează pentru Parlamentul European să demisioneze înaintea campaniei electorale, pe motiv să nu folosească resursele statului în campanie. Vizate sunt Rovana Plumb, ministrul Fondurilor Europene, şi Natalia Intotero, ministru al Relaţiei cu românii de pretutindeni. Prin urmare, social-democraţii pregătesc noi nume pentru Guvernul condus de Viorica Dăncilă. Potrivit unor surse politice, în cursa pentru Ministerul Fondurilor Europene ar fi Roxana Mânzatu, vicepreşedinte PSD la nivel naţional şi şefă a Departamentului pentru fonduri europene din partid, precum şi Mihaela Toader, în prezent secretar de stat în acest minister şi fost şef al instituţiei în perioada ianuarie-februarie 2017.

Pe de altă parte, pentru funcţia de ministru pentru Românii de pretutindeni sunt luate în calcul mai multe nume. O primă variantă ar fi Claudia Ţapardel, europarlamentar care nu a mai prins un loc eligibil pentru următoarea legislatură, şi Lilla Boglarka Debelka, secretar de stat în acest minister şi şefă a PSD Diaspora. Nu îl ultimul rând, o variantă ar fi şi Andreea Păstârnac, consilier al premierului Viorica Dăncilă. Păstârnac a mai condus Ministerul pentru Românii de pretutindeni.

Imunitatea politicienilor mioritici este folosită neconstituţional, fie ca scut, fie ca armă, după cum dictează interesul

2 septembrie 2015 Lasă un comentariu

Imunitatea  politicienilor este logică atâta timp cât ea acoperă declaraţiile făcute de aceştia.

Când această limită este depăşită şi se ajunge la imunitate pentru cazuri care vizează, de exemplu, corupţia (vezi cazuri ca al lui Victor Ponta, Varujan Vosganian, Dan Şova etc) deja avem o problemă deoarece sunt atacate Constituţia şi Democraţia în general prin încălcarea unui principiu fundamental, acela care se referă la egalitatea în faţa legii, devine ilegal, ba chiar şi imoral dacă ne gândim că nişte oameni îi arogă privilegii pe care nu le au doar pentru că aşa vrea muşchiul lor.

Acest principiu este clar prevăzut în Constituţia României în vigoare la  Art. 16 EGALITATEA ÎN DREPTURI,  care spune:

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Când vedem cum cohorte întregi de politicieni se ascund ilegal şi abuziv după imunitatea pe care le-o oferă calitatea de parlamentar sau cea de ministru pentru a nu răspunde în faţa legii pentru faptele lor, acuzaţii care vizează acte grave de corupţie, dar vedem cum fostul preşedinte al ţării, Traian Băsescu este purtat pe la DNA pentru o afirmaţie politică parcă nu e deloc în regulă.

Amintesc că în  aprilie 2014, Traian Băsescu spunea despre Gabriela Firea, la ora aceea membru al Comisiei de anchetă „Nana”, care cerceta situaţia terenurilor pe care familia Băsescu le are în comuna Nana:

 „Mai bine ar sta în banca ei şi s-ar ocupa de ce se întâmplă pe moşia soţului ei, unde e primar. Că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, dacă nu e atentă. Înţeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele”.

Această declaraţie a fost interpretată de Gabriela Firea drept şantaj şi l-a acţionat în justiţie. 

Situaţia este de-a dreptul ridicolă dacă privim câteva aspecte.

Gabriela Firea este fostă angajată a, actualmente, puşcăriaşului Dan Voiculescu, este fina lui Gigi Becali, alt cal breaz în jurul căruia încă se mai simte duhoarea celulei de puşcărie.

În ce constă şantajul respectiv? În faptul că fostul Preşedinte al României ar fi putut trimite DNA-ul să îi cerceteze soţul?

Păi, din câte ştiu, o sesizare la DNA o poate face oricine. Sau o fi vrând să insinueze faptul că DNA-ul era la cheremul Preşedintelui? Wow … şi asta o recunoaşte chiar Justiţiţia acceptând să în cerceteze pe Băsescu? Ciudat rău …

Să zicem că se referă totuşi la un eventual denunţ. Să zicem de asemenea că DNA-ul se duce şi îl cercetează pe soţul Gabrielei Firea… Dacă nu are ilegalităţi comise, oare de ce ar putea să se teamă?

Oare prin acel denunţ, Gabriela Firea nu recunoaşte  indirect  faptul că soţul ei e cam la fel de penal pe cât se zvoneşte? Exact acest denunţ trebuia să facă să sune în capul vreunui procuror o alarmă şi să se declanşeze o cercetare.

Nimeni nimic? Oare de ce?

Pare suntem deplasaţi dacă ne întrebăm care o fi motivul pentru care nu s-a declanşat o cercetare? Nu dăm nume, dar amr ptea fi oare vorba de anumite legături de rudenie şi prietenie duc spre Premierul Ponta? Nu e puţin lucru ca DNA-ul să „facă frumos” în faţa cuiva pentru a da bine în faţa celui mai mitoman premier din istoria României… Ceva pute rău de tot.

Şi mai este un aspect extrem de interesant în povestea aceasta. Avocatul care o reprezintă pe Firea… Lucian Bolcaş, avocatul alungat până şi de Vadim Tudor, care de la o vreme stă mai toată ziua pe la Antena 3, televiziunea aflată la cheremul puşcăriaşului Dan Voiculescu.

Şi totuşi, revenind la imunitate, nu demult au fost apăraţi în faţa justiţiei pentrufapte grave cei doi păcălici ai politicii mioritice, Ponta şi Şova … şi nu pentru orice… pentru fapte pe care orice manual de drepr din lume le categiriseşte drept fapte de corupţie. Iar Băsescu a fost cercetat  din cauza unei declaraţii pentru şantaj?

E atât de ridicolă situaţia încât până şi procuror a înţeles că se face de râs şi a schimbat încadrarea de la şantaj la ameninţare…

Oare cât de procuror trebue să fii la cap petru a nu sesiza un detaliu. şi anume că la acea vreme Băsescu era preşedinte şi nu cred că există un preşedinte atât de dus cu pluta încât să amenţinţe explicit la tv pe cineva, mai ales pe o cutră atât de cunoscută cum e Firea? Avea la dispoziţie tot felul de mijloace şi ar fi putut să o facă direct, fără implicarea mass-media …

Oare de ce povestea aceasta, pare a avea o nuanţă comună cu  povestea cu fratele fostului preşedinte şi ţiganii unde un al avocat care îşi face veacul mai mult pe la România TV (televiziunea controlată discreţionar de un alt penal, Sebastain Ghiţă) şi Antena3, sau povesteacu arestarea Elenei Udrea în timp ce un alt personaj implicat în dosar (un tenismen) care deşi a recunoscut că a pus mâna pe mulţi bani a dat declaraţia cerută (sau dictată?) de un  procuror lucru care l-a scos de sub urmărire putând să se bucure de banii obţinuţi ilega? Totul pare pur şi simplu regizat de undeva de sus de tot. Ciudat, nu?

O bună analiză face şi Melania Cincea pe siteul timpolis.ro.

Melania Cincea

Imunitatea, interpretată în funcţie de mofturi şi interese

 

În timp ce neconstituţionala imunitate pentru fapte de corupţie, de care abuzează parlamentarii, e tolerată, constituţionala imunitate pentru declaraţii politice, de care, de drept, beneficia şi fostul preşedinte Traian Băsescu, nu numai că e ignorată, dar e şi pusă sub urmărire penală.

După aproape opt luni de anchetă, procurorii de la Parchetul General nu numai că nu au găsit elemente în plus în dosarul în care fostul şef al statului, Traian Băsescu, este acuzat de şantaj, de către senatorul PSD Gabriela Firea, dar nu au identificat nici dovezi care să susţină încadrarea iniţială, cea de şantaj. Infracţiune definită de Noul Cod Penal ca fiind „constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul (…)” sau ca „ameninţare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia”. Aşa că declaraţia fostului preşedinte Traian Băsescu la adresa Gabrielei Firea este considerată acum ca fiind ameninţare. Infracţiune inferioară, ca şi gravitate, şantajului, definită în Noul Cod Penal ca fiind „fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere”.

Chiar şi aşa, este greu de înţeles raţionamentul legal pentru care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a redeschis acest dosar – ca un detaliu de culoare, a făcut-o în 30 decembrie 2014, când, în general, în parchete se lucrează doar pe speţe de ultimă oră şi care nu suportă amânare. Dosar –  unul din cele 12 redeschise de Parchetul General pe numele lui Traian Băsescu – plecat de la o declaraţie făcută de fostul şef al statului, în aprilie 2014, la adresa d-nei Firea, membru al Comisiei de anchetă „Nana”, care cerceta situaţia terenurilor pe care familia Băsescu le are în comuna Nana: „Mai bine ar sta în banca ei şi s-ar ocupa de ce se întâmplă pe moşia soţului ei, unde e primar. Că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, dacă nu e atentă. Înţeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele”. O declaraţie pe care Gabriela Firea a catalogat-o drept şantaj şi a sesizat Parchetul General. Acesteia i-au ţinut, atunci, isonul 176 de parlamentari ai Puterii, printre care Victor Ponta, Valeriu Zgonea, Liviu Dragnea şi Ilie Sârbu, cu toţii semnând un denunţ de şantaj la adresa lui Traian Băsescu. Dl fost procuror Ponta chiar plusa, anunţând că a fost primul care a semnat plângerea penală.

Ce a urmat se ştie. Procurorii au pus în mişcare urmărirea penală pe numele d-lui Băsescu, suspendată ulterior pe motiv că preşedintele avea imunitate. D-na Firea nu a cedat şi a sesizat ÎCCJ, privind această decizie a procurorilor de suspendare a urmăririi penale. Cererea d-nei Firea a fostrespinsă, însă, de instanţa supremă ca inadmisibilă. În paralel a anunţat şi CCR. Care şi ea, în noiembrie 2014, a decis că suspendarea urmăririi penale a şefului statului, pe motive de imunitate, este constituţională. Cu toate acestea, după încheierea mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu, Parchetul General a redeschis dosarul. Cu spuneam, cu câteva ore înainte de Revelionul 2014.

De ce afirm că e greu de înţeles raţionamentul legal al redeschiderii acestui dosar şi al punerii în mişcare a urmăririi penale? Pentru că art. 84 din Constituţie spune clar: „Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător”. Cu alte cuvinte, un şef de stat nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Adică, nici Traian Băsescu, pentru aceste declaraţii făcute la adresa unui parlamentar. Şi, totuşi, iată că se poate. Ajungându-se, astfel, în situaţia ca legea fundamentală a ţării să fie citită şi interpretată în funcţie de mofturile, de interesele celui care face lectura. Iar instituţii ale statului de drept să se lase târâte în acest joc.

Asta în timp ce nimeni din Justiţie, nici oficialii Parchetului General nu au luat atitudine faţă de ducerea la absurd a noţiunii de imunitate în cazul parlamentarilor cercetaţi penal, şi nu pentru declaraţii politice, aşa cum se întâmplă în cazul fostului preşedinte, ci pentru fapte de corupţie. De ani de zile, sub ochii Justiuţiei, în Parlament se face voit confuzia între imunitate şi impunitate, lor, parlamentarilor, permiţându-li-se să se fofileze când vine vorba să răspundă în faţa legii. Lor li se permite să pună regulamentele celor două Camere, pe care tot ei le-au făcut, mai presus de Constituţie şi să invoce falsa, în context, imunitate. Deşi, cum spuneam, în Constituţie imunitatea vizează doar opiniile exprimate în timpul mandatului, nicidecum posibile fapte de corupţie. Deşi în Constituţie nu se spune niciunde că Parlamentul este cel care judecă. Nici că are răspunderea începerii urmăririi penale. Nici că Parlamentul trebuie să ancheteze el însuşi o faptă aflată în atenţia procurorilor. Cu toate acestea, majoritatea îşi permit să ignore Legea fundamentală şi să abuzeze de imunitate.

Concluzionând, în timp ce neconstituţionala imunitate pentru fapte de corupţie, de care abuzează parlamentarii, e tolerată, constituţionala imunitate pentru declaraţii politice, de care, de drept, beneficia şi fostul preşedinte Traian Băsescu, nu numai că e ignorată, dar e şi pusă sub urmărire penală.

Autor: Melania Cincea

Sursa: timpolis.ro

Publicat: 2 septembrie 2015

Ambasadorul Matthijs van Bonzel: În Olanda, parlamentarii au imunitate doar pentru ceea ce spun în Legislativ

Ambasadorul Regatului Țărilor de Jos la București, Matthijs van Bonzel

Ambasadorul Regatului Țărilor de Jos la București, Matthijs van Bonzel

Ambasadorul Olandei la București, Matthijs van Bonzel, scrie pe pagina sa de Facebook, azi, că Ambasada a primit, în ultima vreme, mai multe întrebări legate de imunitatea parlamentarilor, cum funcționează în țara sa.

Ambasada a răspuns acestor întrebări, precizează diplomatul olandez.

Imunitatea parlamentară este prevăzută în art 71 din Constituție, care specifică faptul că:

„Membri ai Parlamentului, Guvernului și ministerelor sau alte persoane care participă la deliberări în Legislativ nu pot fi inculpați sau trași la răspundere în justiție pentru ceea ce spun în Parlament sau în comisii sau pentru documentele scrise depuse”.

Imunitatea nu se aplică, deci, remarcilor din afara Parlamentului. Nici nu acoperă ceea ce miniștri sau alți membri ai Parlamentului fac în afara Camerelor Legislative sau au făcut în trecut”, se specifică în mesajul postat pe Facebook de Matthijs van Bonzel.

Autor: Simona Stupar

Sursa: evz.ro

Superimunitatea, raţa şi Bolcaş …

12 decembrie 2013 Lasă un comentariu

Există câteva ziceri geniale:

„Fiecare popor are conducătorii pe care îi merită.”

„Un popor de tâmpiţi ajunge să fie condus de hoţi şi escroci”

Cândva, adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinați cu înfrângerea oștirii pandurilor, Tudor arată că „pesemne dumneata pă nărod cu al căror sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotești nimic, și numai pe jefuitori îi numeri patrie… Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“

Şi mai sunt multe …

Parlament, Guvern, Bordeluri

La ultimele alegeri,cu minţile încreţite de televiziunile unor megaescroci, cubărbia unsuroasă şi mintea aburită  de la mititelul şi berea electorale a vota masiv o turmă de escroci. Urmarea? 

O parte au început să se trezească, să observe că au fost minţiţi…. alţii nu.

În loc să refacă veniturile aşa cum au promis, guvernanţii continuă să îşi bată joc de români. De exemplu Ponta zicea acum câteva zile că tomânii îşi doreau acciza din benzină, altfel nu ar fi votat cu ei ci cu ceilalţi … Asta şi-o fi dorit oare naţia? Mai multe şi mai mari taxe şi impozite, plus nişte creşteri de preţuri  care fac ca veniturile reale să fi scăzut mai abitir decât după tăierile din cadrul măsurilor de austeritate luate de Guvernul Boc.

Culmea nesimţirii fiind tentativa de superimunizare în faţa legii  a megahoţilor pe care i-a trimis USL în Parlament. Lei ANI şi DNA li se va pune botniţă atunci cănd vine vorba de cercetarea politicianilor, aceştia vor putea fura fără nici un fel de restricţii… Asta şi-or fi dorit oare votacii  asupriţi de procurori după ce au votat multiplul la referendumul ratat?

Culmea paradoxului este că, în timp ce miliardele se vor scurge neoprite în conturile tot mai grase, justiţia are treabă mare…

Pe 11 decembrie 2013, Remus Florescu scria în adevarul.ro:

„Poliţiştii clujeni cercetează un bărbat pentru că a capturat o raţă sălbatică folosind o capcană dintr-un stufăriş de pe malul râului.El este cercetat pentru braconaj faptă care se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei.

Poliţiştii de la Postul de Poliţie Comunală Luna au depistat, în 10 decembrie, ora 16.55, în apropierea malului drept al râului Arieş un bărbat de 41 ani, în timp ce se deplasa spre satul Luna având asupra sa o raţă sălbatică vie pe care a capturat-o dintr-un stufăriş de pe malul râului folosind o capcană tip laţ. Băratul este din comuna Luna, judeţul Cluj.  

În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de  „braconaj”, faptă prevăzută şi pedepsită de art.42, alin.1, lit.a din Legea 407/2006, legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic. Articolul respectiv precizează: Constituie infracţiune de braconaj şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei, iar aliniatul 1 litera a se referă la vânătoarea fără permis de vânătoare”.

Mişto, nu? În timp ce parlamentarii încearcă să îşi asigure imunitate pentru a fura miliarde amărâţii sunt băgaţi la bulău pentru că o nefericită de raţă s-a lăsat  ucisă de cineva care nu avea permisul necesar… a dreacului raţă …

Cam din aceeaşi categorie face parte şi tentativa PSD de a vârî în Curtea Coinstiruţiunală un personaj absolut infect, xenofob şi antisemit cât cuprinde, participant la sinistra Constituţie din 1965: Lucian Bolcaş

Fiind procuror ca formaţie, Ponta nu are cum să înţeleagă că Bolcaş, în afară de calităţilor mai sus menţionate, este un mare promotor a Mişcarii Legionare, acesta exprimându-se de nenumărate ori ca mare admirator a liderilor sinistrei Mişcări Legionare.

Zice Ponta: „În calitate de lider al PSD îi voi ruga pe senatorii PSD să voteze numirea lui Bolcaş la Curtea Constituţională, bazat pe uriaşa experienţă juridică, inclusiv parlamentară, a domnului Bolcaş, pe calitatea sa umană şi pe faptul că este nevoie la Curtea Constituţională de oameni cu coloană vertebrală şi nu de simpli executanţi politici, gen domnul Morar”.

La rândul său, Crin Antonescu, a declarat, joi, că în cazul lui Lucian Bolcaş, care este propus de PSD pentru postul de judecător al Curţii Constituţionale, va trebui verificat dacă se confirmă acuzaţiile Institutului Elie Wiesel cu privire la declaraţii antisemite, ceea ce ar fi un lucru grav.

Miercuri, Antonescu a declarat că a fost consultat și este de acord cu numirea la CC a lui Lucian Bolcaș, liberalul menționând că acesta este „o personalitate cunoscută şi recunoscută în lumea juridică”.

Nu ştiu altora cum li se pare, dar eu parcă văd că, Ponta, din dorinţa de a mai lua nişte doctorate ca să pară mai jmeker, şi Antonescu, obosit de la partidele de poker dintre lungile ceasuri de somn şi ameţit de la drogurile ingerate, nu mai observă febra muşchiulară făcută de Bolcaş la limbă de la violarea colonului lui WCTudor cu ocazia multelor linguşeli la care s-a dedat că şi acum sărmanul Vadim umblă crăcănat…

 Bine zicea conducerea PNŢcd în comunicatul emis la începutul lui decembrie:

„Tentativele jalnice ale preşedintelui PNL, Crin Antonescu, de a scăpa de responsabilitate pentru votul din Parlament reprezintă o insultă la adresa inteligenţei românilor. PNŢCD consideră că unica soluţie pentru restabilirea autorităţii instituţiilor statului de drept este declararea neconstituţionalităţii proiectului de lege al USL.

Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat consideră că PSD şi PNL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, sunt împreună vinovaţi pentru tentativa de transformare a României într-un stat mafiot de tip ex-sovietic, prin adoptarea modificărilor la Codului Penal care exonerează pe parlamentari de pedeapsa pentru infracţiunea de conflict de interese.

De aceea, tentativele jalnice ale preşedintelui PNL, Crin Antonescu, de a scăpa de responsabilitate pentru votul din Parlament reprezintă o insultă la adresa inteligenţei românilor. Victor Ponta şi Crin Antonescu trebuie să deconteze împreună răul pe care împreună l-au făcut României prin favorizarea mafiilor politice.

Votul majorităţii din Parlament confirmă, asemeni evenimentelor din vara anului 2012, că obiectivul principal al acestei asocieri politice este distrugerea statului de drept prin subordonarea totală a Justiţiei şi eliminarea normelor anticorupţie, pentru a-i scăpa de rigorile legii pe politicienii puşcăriabili aflaţi în conducerea PSD şi PNL. 

Atacul întreprins de PSD şi PNL la adresa statului de drept a generat un fapt fără precedent în istoria UE: prezenţa partenerilor noştri din Uniunea Europeană, ambasadorii Germaniei şi Olandei la Bucureşti, la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor în încercarea de a-i convinge pe atacatori să menţină România în rândul statelor în care domneşte legea, şi nu interesul hoţilor ajunşi în politică.

PNŢCD consideră că unica soluţie pentru restabilirea autorităţii instituţiilor statului de drept este declararea neconstituţionalităţii proiectului de lege al USL. Numai în acest mod, orice viitoare tentativă de amputare a instituţiilor anticorupţie şi de integritate va fi sortită eşecului. Pe aceste considerente, parlamentarii PNŢCD au semnat sesizarea Curţii Constituţionale propusă de grupul parlamentar PDL.”

Bine zicea ăla care spunea că România e o ţară frumoasă ” … păcat că-i locuită… 

CRISTI DANILEŢ: ”Motivele de arestare a parlamentarilor sunt stabilite numai de judecatori”

6 decembrie 2012 Lasă un comentariu

Domnul judecător Cristi Danileț, scrie pe siteul domniei sale, cristidanilet.wordpress.com, pe 3 Decembrie 2012: 

CRISTI DANILEŢ

Motivele de arestare a parlamentarilor sunt stabilite numai de judecatori

corupțieAm văzut azi declaraţia unui deputat cum că a votat împotriva cererii ministrului justiţiei de ridicare a imunităţii parlamentare cu privire la un coleg parlamentar pe motivul că `nu cred că e necesară arestarea` şi nu sunt convins că X este vinovat`. Prin această declaraţie parlamentarul respectiv ne-a comunicat în mod indubitabil că votul său a exprimat convingerea că cel urmărit nu este vinovat şi că arestarea lui nu este oportună. Nici că se putea o dovadă mai clară că unii parlamentari nu ştiu în ce constă rolul lor în procedura de încuviinţare a arestării unui parlamentar.

În esenţă:

– în procedura de arestare nici măcar judecătorul nu stabileşte vinovăţia – nici nu are voie, de altfel; ci stabileşte doar dacă sunt probe sau cel puţin indicii că a fost comisă o faptă penală şi că s-ar impune privarea de libertate a persoanei pentru a se asigura desfăşurarea normală a procesului penal (cazurile de arestare fiind expres şi limitativ prevăzute de Codul de procedură penală). Ca urmare, cu atât mai puţin ar putea stabili vinovăţia celui cercetat cei chemaţi să încuviinţeze în prealabil arestarea;

– ceea ce trebuie să facă parlamentarii este să vadă dacă în cauza respectivă este o procedură penală declanşată, dacă aceasta vizează un parlamentar, dacă fapta imputată nu are legătură cu votul politic sau vreo opinie politică a lui (cum se referă art. 72 Constituţie). Nu au voie să se pronunţe cu privire la legalitatea probelor, la consistenţa acestora, la vinovăţia persoanei urmărite. Nu au voie să aprecieze dacă e necesară sau nu arestarea. Dacă o fac, comit ceea ce se numeşte “imixtiune în justiţie” (prin justiţie în sens larg înţeleg aici şi activitatea procurorilor, ocrotită prin garantarea independenţei lor de către legile 303 şi 304 din 2004, modificate radical în 2005);

– nu există nicio reglementare prin care procurorii să fie obligaţi să trimită Parlamentului tot dosarul cauzei. Nici nu e normal să fie, căci urmărirea penală nu e publică. Ceea ce ajunge la Parlament este cererea ministrului justiţiei, bazată pe solicitarea şefului Parchetului care are la bază referatul procurorului de caz. Este adevărat că Regulamentul Camerei (art. 193) permite solicitarea oricăror alte documente, dar – repet – nu poate fi vorba de dosarul cauzei, care rămâne la procuror, cu toate indiciile şi probele. Nu are niciun rost ca ele să fie trimise Parlamentului, cât timp acesta nu este chemat să analizeze fondul cauzei, ci numai aspectele de procedură care reies clar din referatul procurorului;

– încuviinţarea arestării nu echivalează cu arestarea. Dupa ce primeşte încuviinţarea arestării de la Parlament, procurorul va formula sau nu propunerea de arestare. Daca o formulează, o trimite la judecătorul de la instanţa competentă. Acesta va decide dacă parlamentarul trebuie arestat, iar soluţia va putea fi atacată cu recurs.

Prin urmare, existenţa sau nu a motivelor de arestare, precum şi oportunitatea luării măsurii arestării preventive a unui parlamentar nu sunt stabilite de parlamentari, ci doar de către judecători. Numai aşa se poate asigura separaţia puterilor în stat: fiecare autoritate statală să îşi îndeplinească strict atribuţiile prescrise de Constituţie şi lege.

 Autor: CRISTI DANILEŢ – judecător

Sursa: Siteul domului Danileț cristidanilet.wordpress.com

Domnul judecător Danileț mai scria despre același subiect: 

– Parlamentarii nu au voie să soluţioneze dosare (sept.2012)

– Imixtiunea legalizată a politicului în justiţie (mart.2010)

– Parlamentul-instanţă extraordinară (iunie 2008).

%d blogeri au apreciat: