Arhiva

Posts Tagged ‘incendiu’

Cine are interes să se mușamalizeze incendiul de la Biserica Greco-Catolică din Teiuș?

Probabil toată lumea știe că dacă, să zicem, la o biserică ortodoxă este spartă cutia milei și dispar 1-200 de lei, televiziunile de știri se înființează acolo, filmează și pun întrebări…

Când o biserică greco-catolică arde parțial și nici măcar o știre ca fapt divers nu e dată de nimeni, parcă îi vine să te întrebi ce se întâmplă.

Vineri, 5 ianuarie la biserica greco-catolică din Teiuș (Alba) a izbucnit un incendiu. Au apărut doar două articole în publicații județene, unul în  Unirea și altul în Alba 24.

Cred că este de remarcat că, deși la un moment dat se spune în articolul din Unirea la UPDATE se spune că ”Au ars anexa bisericească și acoperișul pe aproximativ 30 mp, a fost afectat și acoperișul bisericii pe aproximativ 20 mp, covoare, haine bisericești, centrala termică, automatizare clopote, stație de amplificare, mobilier și obiecte bisericești.

Bunurile distruse sunt în valoare de aproximativ 50.000 de lei. Cauza probabilă a incendiului ar fi un scurtcircuit produs la un cablu electric defect.”

O sursă informată și de mare încredere spune că acele   haine bisericești, sunt de fapt 30 de rânduri de veșminte preoțești care, doar ele e posibil să coste mai mult decât prejudiciul de 50.000 de lei. Nici nu mai vorbim de sistemul de automatizare pentru clopote sau de centrala termică, una destul de performantă.

Aceeași sursă mai spune că o ușă secundară care se deschide doar în perioadele în care în biserică se efectuează serviciul religios și se încuie imediat după aceea a fost găsită deschisă (forțată?).

Oare cine o fi interesat să se mușamalizeze? De ce presa centrală este complet dezinteresată de subiect?

Iată mai jos, importate, cele două articole pomenite mai sus:

Articolul din Unirea:

Pompierii din Aiud au intervenit vineri, în jurul orei 14.00, la un incendiu izbucnit la o anexă a bisericii Greco-Catolice din localitatea Teiuș.

Detașamentul Aiud intervine cu două autospeciale și o ambulanță SMURD, în localitatea Teiuș, la un incendiu izbucnit la o anexă a bisericii Greco-Catolice. Potrivit ISU Alba, incendiul a fost localizat și se lucrează la stingere.

UPDATE: Au ars anexa bisericească și acoperișul pe aproximativ 30 mp, a fost afectat și acoperișul bisericii pe aproximativ 20 mp, covoare, haine bisericești, centrala termică, automatizare clopote, stație de amplificare, mobilier și obiecte bisericești.

Bunurile distruse sunt în valoare de aproximativ 50.000 de lei. Cauza probabilă a incendiului ar fi un scurtcircuit produs la un cablu electric defect.

Această prezentare necesită JavaScript.

Articolul din  Alba 24:

INCENDIU la o anexă a Bisericii Greco-Catolice din Teiuș. Pompierii, chemați să intervină

Un incendiu a izbucnit vineri, în jurul orei 14:30, la o anexă gospodărească aflată în orașul Teiuș.

UPDATE: Anexa aparține bisericii Greco-Catolice din Teiuș

Potrivit ISU Alba, pentru stingerea flăcărilor au intervenit pompierii din Aiud, cu două autospeciale de stingere cu apă și spumă, dar și cu o ambulanță SMURD.

Anexa gospodărească se află lângă Biserica Greco-Catolică, în zona gării din Teiuș.

Incendiul a fost localizat, se lucrează la stingere.

Revenim cu detalii.

Deşi, statistic, totul e OK, victimele de la „Colectiv” continuă să moară …

21 noiembrie 2015 Lasă un comentariu

Avem zece pâini. Una o împărţim în nouă şi dăm fiecare bucată câte unui om iar celelalte nouă le dăm toate  unui al zecelea om, statistic vorbind, fiecare om a primit, în medie, o pâine.

Statistica, această găselniţă sinistru de cinică se poate aplica în multe locuri.Chiar şi la incendiul de la Clubul Colectiv.

Un oficial, nici nu mai contează care spunea că acolo s-au luat măsurile potrivite şi argumenta statostic. Cu cifre.

Doar că statistica nu opreşte oamenii să continue să sufere şi să moară. Deşi, statistic vorbind, totul e OK familiile victimelor continuă să îşi rumege durerea ce nu poate fi alinată de nici o statistică.

Statistica nu arată cine trebuie să plătească pentru ce s-a întâmplat acolo.

Culmea cinismului, un primar responsabil şi el (alături de alţii) pentru autorizaţiile semnate fără ca acestea să fie bazate pe certificate cu corespondenţă în realitate, spunea că el e acoperit de acte. Victimele sunt acoperite de pământ după ce, neavând decât vina că au dorit să se distreze, au suferit îngrozitor, au murit după o adevărată tortură. 

Respectivul primar a cerit să fie eliberat pentru că, din cauza obezităţii morbide de care sufere, nu suportă regimul de detenţie.

Oare când şi-a făcut averea, când a semnat autorizaţii pe care nu trebuia să le semneze, nu suferea de obezitate morbidă?

Oare s-a gândit, măcar o secundă, la suferinţa pe care el şi sistemul  criminal din care face parte, au provocat-o?

Sincer, nu cred că îi pasă, nu cred dacă va mai fi o dată viitoare când i se va prezenta spre semnare o autorizaţie se va gândi la consecinţele posibile. Mai ales dacă alături e un plic la fel de obez ca el însuşi…

De asemenea nu cred că, dacă se va nimeri ca patronii Clubului Colectiv să aibă un nou club, cu aceleaşi condiţii, cu acelaşi burete pe pereţi, ar refuza permită organizarea unui aceluiaşi fel de spectacol. Statistic, vor spune, în cele mai multe cazuri nu se întâmplă nimic nasol.

Deşi, măsurile luate în cazul incendiului de la Clubul Colectiv, statistic vorbind, victimele continuă să sufere şi să moară … Statistica nu alină dureri, nu salvează vieţi, nu îi  înlocuieşte, în sufletele celor dragi, pe cei ucişi de un sistem criminal care ucide cu cinism prin incompetenţă, nepăsare, corupţie …

Azi a murit, la Spitalul Sfântul Ioan din Capitală, a 59-a victimă, un tânăr care, statistic vorbind, avea şanse să aibă o biaţă bună…

 Ramona Strugariu

Despre Colectiv, un fel de statistică

M-am hotărât să scriu, deşi nu mi-am dorit, pentru că am citit declaraţiile noului ministru al Sănătăţii, care afirmă că s-au luat măsurile potrivite în cazul Colectiv. Că a fost o situaţie excepţională în care s-au luat măsurile potrivite. Apoi invocă nişte cărţi cu nişte statistici, revine la etică, se raportează la PIB. Promite nişte cifre în săptămânile următoare, afirmă că eforturile trebuie să fie concentrate pe aparţinători şi pe pacienţi ; un shot teribil de luciditate, îl simţi ca atunci când îţi uită cineva doza de analgezic pe care ştii că trebuie să o primeşti, cu precizie, la ora 4, că după, imediat, începe să doară, iar asistenta nu mai vine.

M-am întors prin ploaie o bucată de drum, spre casă, de la Spitalul Militar din Bruxelles. Am mers aşa şi m-am gândit cum se poate modela tot ce simţi atunci când ai un om în faţa ta pe care îl doare, ştii că nu poţi să faci nimic şi că indiferent ce îi spui, există un risc să îl minţi.

Cred că varianta cea mai la îndemână, în context, este să-i dai nişte cifre. Noi am avut atâţia, rata de supravieţuire este de atât, suntem peste medie, bună ziua. Dacă acesta este planul, am un scurt amendament : să faceţi, vă rog, statisticile, diferenţiat, pe cei transferaţi în străinătate şi pe cei rămaşi în România. Că aşa e corect.

Apoi, să judecăm lucid, pe măsuri : doi scafandri norvegieni blocaţi într-o peşteră au reuşit performanţa extraordinară de a determina deblocarea Mecanismului de protecţie civilă pentru că, pentru Norvegia, vieţile a încă doi oameni care ar fi riscat, fără echipamentele necesare, să meargă în aceeaşi peşteră şi să moară, au contat. Mult mai mult decât orgoliul sau teama ca nu cumva cineva foarte sus-pus să se facă de ruşine, în această situaţie atât de atipică. Prin urmare au solicitat ajutor într-un mod în care un răspuns unitar şi competent al altor state să-i scoată cât mai repede din acest episod delicat. Statistic vorbind, şansele ca răspunsul statelor-membre, în caz de solicitare a deblocării mecanismului, pentru situaţia excepţională de la #colectiv,  să fi fost ferm şi afirmativ sunt aici de … ? (face calcului domnul ministru, dar în special cei care au decis, după ce au aflat, într-un târziu, de existenţa lui, să nu-l deblocheze, totuşi).

Tot pe calcul matematic, suportul financiar, logistic, medical, pe care l-ar fi primit România de la statele-membre era (pe lozinca români suntem, atât producem, atât putem), o adevărată binecuvântare de la Dumnezeu (care este absent din statistici, deşi există riscul să-ţi cadă în cap când mergi pe stradă, pentru că majoritatea opiniei publice îl plasează în cer). Ar fi acoperit nişte cheltuieli la care cu greu s-a făcut şi se va face faţă în continuare. Să nu luaţi în calcul bani din diferite fonduri de ajutorare. Să facem doar economie la buget.

Statistic vorbind, dacă tot nu s-a deblocat mecanismul, rata de răspuns a statelor solicitate ar fi fost covârşitor de mare, oricum,  dacă cineva, la nivelul unei celule de criză, constituită ad-hoc şi transparentă, ar fi trimis aceste solicitări, coordonat.  Nu mai ajugeam, mă gândesc, la momentele jenante în care ambasade străine băteau la porţile ONG-urilor, exprimându-şi dorinţa de ajuta şi neştiind exact pe cine. Cum această celulă de criză nu s-a constituit, ca să dăm cifre, reacţia internaţională putea fi zero. Noroc de nişte tineri şi de nişte ong-işti inimoşi care au bătut din uşă în uşă de spital, de minister străin, de reprezentanţe, ca să ceară ajutor. Unul a ajuns, cu oameni, tocmai din Norvegia ca să se poată constitui, în sfârşit, o echipă mixtă de evaluare a pacienţilor şi a posibilităţilor de transfer. Ce şanse erau, matematic vorbind, ca tocmai acestui om ambasada şi ministerul să-i radă numele de pe orice listă, ca şi cum n-ar fi existat, şi să i se interzică să comunice cu pacienţii, a doua zi după ce a plecat ? ZERO, după bunul simţ. Sută la sută, după logica statistică ministerială. Complicată matematică.

Mai departe, pe cifre : o evaluare atentă a bacteriilor din mediul intra-spitalicesc românesc şi din spitalele de unde au plecat cei transferaţi există, presupun. Riscurile erau cunoscute, din acest punct de vedere, că doar suntem matematicieni. Dar nu s-au luat în calcul, nici pentru cei rămaşi, nici pentru cei plecaţi, pentru că suntem optimişti şi le ţinem pumnii strânşi, şi la unii, şi la ceilalţi. La ce procent e lucid să fixăm doza de Doamne-ajută aici ? Întreb, nu dau cu parul, credinţa e opţională.

În concluzie, etic este să : a) spui că va fi bine ?  b) îi informezi despre opţiuni şi să le facilitezi transferul ?  c) urli că e criminal să îi laşi să moară de septicemie, în oprobiul public ? d) ştii cu precizie şi pentru cei transferaţi, şi pentru cei rămaşi,  numărul de bacterii, tipologia, pattern-ul, la ce şi cum sunt rezistente, ce soluţii există şi unde se pot căuta, dacă nu le ai tu ?

Le-au descoperit alţii şi acum luptă cu ele şi fac studii ca să-i poată ajuta pe cei care le-au adus (românii noştri, cei care atâta putem) să se întoarcă, teferi, înapoi în România spitalelor din care le-au adunat cu poala. Suntem cu credinţă pentru ei şi cu pumnii strânşi. Pentru cei deja plecaţi, pentru cei care au rămas. Dar ăsta e un lucru aproape firesc, nu ?

O fi o situaţie excepţională. Dar este o situaţie excepţională care a dezvăluit nişte erori şi nişte crevase de sistem profunde, pe care numai un răspuns unitar le poate remedia. Un sistem de sănătate făcut pulbere, nişte planuri de intervenţie în caz de situaţii de urgenţă, inexistente, o incapacitate de gestiune copleşitoare.  Toţi călcăm în aceleaşi spitale, toţi mergem pe sub aceleaşi clădiri, iar în caz de seism major, statistic vorbind, şansele ca un balcon cu bulină să ne cadă în cap sunt sensibil mai mari decât norocul să ne aterizeze cumva, pe creştet, direct Dumnezeu.

Addendum 1: Oamenii din Colectiv şi familiile lor trebuie protejaţi pe termen mediu şi lung, cu legi şi fapte, nu cu vorbe.

Addendum 2: Fiecare om, în parte, are dreptul la această protecţie. Simpla eliminare din sistem a hoţilor şi a afacerilor de milioane de euro pe banii contribuabililor ar creşte semnificativ resursele. Asta plătim cu vieţi de oameni, în fiecare zi.

Addendum 3: Faptul că acum sunteţi miniştri li se datorează lor.

Închei optimist, nu pentru acest context, ci pentru că mâine mă duc la oamenii mei şi o să îi pot vedea zâmbind. Cu speranţă, ştiindu-se pe mâini sigure. Cu încrederea pe care le-o da un sistem medical performant. Nu miraculos, doar performant. Cu oameni zâmbitori, care îşi fac treaba cu prisosinţă, au cu ce, sunt bine plătiţi, protejaţi, motivaţi să continue. Nimic nu ne împiedică să ajungem acolo, dacă am judeca, decizional, având ca prioritate interesul şi respectul pentru oameni.

Sigur, rămâne aici aspectul necuantificabil, care poate pune probleme majore în abordare: dreptul la viaţă, pe care n-ai cum să-l raportezi la PIB. Gândul lor bun, apropierea umană, zâmbetul pe care mă duc să-l caut, în fiecare zi, pentru că ştiu că e un semn de bine. E demonstrabil, matematic, că asta poate da forţă unei mase critice suficient de mari încât să vă ţină în corzi, până când om cu om, vor păşi într-un spital, o cafenea, o şcoală, sau pur şi simplu pe stradă, simţindu-se în siguranţă. O masă critică chiar mai mare şi mai puternică decât cea pe care a generat-o tragedia lor. 

Autor: Ramona Strugariu

Articol publicat pe siteul  gandul.info

la data:  20.11.2015

UPDATE 22.11.2015

Colectiv

Crima de la Clubul „Colectiv” …

31 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Au avut o singură vină. Erau tineri şi doreau să se distreze cu exuberanţa tinereţi. Atât!

Din cauza indolenţei, a lipsei de respect faţă de siguranţa celorlalţi şi a unei dorinţe nemăsurate de a face bani cu orice preţ a unora ei au murit mult prea tineri.

Dumnezeu să-i odihnească !

 Dumnezeu să-i odihnească

Erau tineri cu poftă de viaţă. Doreau doar să se distreze la Clubul „Colectiv” cu toată exuberanţa tinereţii lor.

Aveau visuri, credeau că au viaţa înainte.

Unii au murit, alţii vor avea sechele pentru perioade lungi sau chiar pentru toată viaţa.

Buretele folosit ca fonoizolaţie şi o sursă de foc este o adevărată bombă incendiară.

O încăpere cu o singură uşă utilizabilă, fonoizolată cu burete şi fără siteme pentru stingerea automată a incendiilor deoarece patronilor nu le pasă decât de banii lor şi deloc de siguranţa celorlalţi, în care se folosesc artificii, tixită cu sute de oameni, poate foarte uşor să să fie definită ca o cameră de execuţie.

Acolo pot ucide focul, monoxidul de carbon, panica, imposibilitatea de a ieşi în timp util.

Ceea ce s-a întâmplat la Clubul „Colectiv” a fost crima.

O crimă de care se fac vinovaţi, patronii, administratorii, cei care au lăsat să funcţioneze locul fără a avea autorizaţiile necesare, cei care trebuiau să controleze ce se întâmplă acolo şi să vadă dacă totul e în regulă.

Toţi trebuie condamnaţi fără întârziere pentru crimă deoarece indolenţa, lipsa de responsabilitate faţă de viaţa celor care veneau la clubul respectiv şi dorinţa de a face bani cu orice preţ investind cât mai puţin, au ucis.

Această prezentare necesită JavaScript.

Moartea bebeluşilor, beneficiu propagandistic!

20 august 2010 5 comentarii

Să transformi o tragedie ca cea de la Maternitatea Giuleşti în beneficiu propagandistic, să faci din moartea cumplită a unor bebeluşi şi din durerea părinţilor o oportunitate în lupta politică, mi se pare ticăloşia în forma ei absolută. Această mizerie este deversată de vreo trei zile de televiziunea lui Nuş, direct pe neuronii cirezii de matracuci şi matracuce abia treziţi din euforia morţii Mădălinei Manole.


De trei zile văd analijdi şi analizde, sugeli de presă, lideri de sindicăcat şi crocodili politici spunând boborului gregar ce vrea el mai mult să audă: că bizonul şi bizoanca de rând nu sunt niciodată de vină. Întotdeauna altcineva este de vină, stimaţi telespectatori, nu nesimţirea, nu puturoşenia, nu inconştienţa, nu superficialitatea şi lipsa de onestitate ce vă caracterizează pe voi, dragi pretini şi tovarăşi, de la ciobănaşii mioritici încoace!

Că s-a făcut un scurt-circuit din cauza unei prestaţii de mântuială, că au ars nişte bieţi bebeluşi la foc mocnit mai mult de o oră, de s-a distrus până şi aparatura ignifugă, nuuu, nu-s de vină nici electricianul rasolist, nici asistenta de o nesimţire criminală! Ei sunt bieţii bugetari cărora li s-a tăiat 25% din salariu în mod nedrept, evident, pentru că priviţi: muncesc pe brânci, n-au timp nici să gândească!

Este de vină sistemul? Da, pentru că este compus, în primul rand şi în cea mai mare parte, de sus şi până jos, din românaşi puturoşi şi chiulangii precum asistenta şi electricianul ce nu şi-au făcut treaba pentru care îi plătim. Ni se spune că din cauza subfinanţării, a blocării posturilor şi a reducerii efectivului de personal se petrec asemenea tragedii, pentru că iată, era o singură asistentă la 11 bebeluşi. Să înţeleg cumva că nu mai prididea cu treaba? Şi dacă erau patru asistente s-ar fi evitat nenorocirea? Nu. Ar fi fost şueta mai numeroasă.

Se cere demisia ministrului Sănătăţii. De ce? Domnul Lăzărescu a murit călcat de tren în secolul trecut, sau a fost şi el tot o victimă a nesimţirii aceloraşi oameni din acelaşi sistem?

Gunoiul care momentan profanează cabinetul domnului Coposu, Găurelian Pavelescu pe numele de traseist politic, ne spune că actualul ministru al Sănătăţii nu este demn să fie în această poziţie pentru că este ungur. Aha. Românii Daniela Bartoş, Beuran şi Brânzan au fost demni, patronând aceeaşi mizerie din acelaşi sistem, ani de zile, nu opt luni. Aşa este: ministrul este vinovat că n-a venit să vadă ce face asistenta şi cum a lipit firele electricianul. Să-şi dea demisia! Iar pe biata asistentă şi pe bietul electrician să-i mustrăm cu înţelegere, să vadă bizonul votant că ţinem cu poporu’! He, he, he, tragedia a picat la ţanc: să mai dăm o copită guvernului, lui Boc şi preşedintelui Băsescu.

Observ însă că nimeni nu cere demisia primarului Oprescu deşi, de ani de zile, şcolile şi unităţile sanitare sunt în administrarea primăriilor…Aud?

Miniştrii Sănătăţii (8 ianuarie 1990 – prezent)

DAN ENĂCHESCU – Guvernul provizoriu Petre Roman

(8 ian. 1990 – 28 iunie 1990) – fost ministrul Sănătăţii 1969 – 1972

BOGDAN MARINESCU (FSN) – Guv. Roman 2

(28 iunie 1990 – 16 oct. 1991) – actualul director al Maternităţii Giuleşti

MIRCEA MAIORESCU – Guv.  Stolojan

(16 oct. 1991 – 19 nov. 1992)

IULIAN MINCU (PDSR) – Guv.  Văcăroiu

(19 nov. 1992 – 23 august 1996) – medical lui Ceauşescu, creatorul planului de alimentaţie raţională din “iepoca de aur”.

DANIELA BARTOŞ (PDSR) – Guv. Văcăroiu

(23 august – 11 dec. 1996)

ŞTEFAN DRĂGULESCU (PNŢCD) – Guv.  Ciorbea

(12 dec.1996 – 5 dec. 1997) –fost PNŢCD, din 2008, deputat PD-L.

ION VICTOR BRUCKNER – Guv. Ciorbea

(5 dec.1997 – 17 aprilie 1998)

FRANCISC BARANYI (UDMR) – Guv. Radu Vasile

(17 aprilie – 24 iunie 1998) – revocat presupus colaborator al Securităţii

HAJDU GABOR (UDMR) – Guv. Radu Vasile

(10 iulie 1998 – 22 dec. 1999) şi

(22 dec. 1999 – 28 dec. 2000)- Guv. Mugur Isărescu

DANIELA BARTOŞ (PSD) – Guv. Adrian Năstase

(28 dec.2000- 19 iunie 2003)


Sub ministeriatul său a izbucnit scandalul celor 20 de nou- născuţi morţi în maternitatea din Oradea în primele trei luni ale anului 2002, din cauza unei infecţii intraspitaliceşti. Doar în luna martie a lui 2002, au murit la Oradea 12 nou-născuţi, conducerea maternităţii încercând să muşamalizeze problema. Tot în acea perioadă, la Brăila, o asistentă a depus la toaletă un nou-născut viu, crezând că acesta murise.

MIRCEA BEURAN (PSD) – Guv. Adrian Năstase

(19 iunie- 20 oct. 2003) – a demisionat acuzat de plagiat

OVIDIU BRÂNZAN (PSD) – Guv. Adrian Năstase

(27 nov.2003 – 28 dec.2004)

MIRCEA CINTEZĂ (PNL)- Guv. Tăriceanu

(29 dec.2004 – 22 aug.2005)

EUGEN NICOLĂESCU (PNL) – Guv. Tăriceanu

(22 aug.2005 – 22 dec.2008)

ION BAZAC (PSD) – Guvernul Emil Boc 1

(22 dec. 2008 – 1 oct. 2009) – “ministrul Ferrari”

CSEKE ATTILA  (UDMR)– Guvernul Emil Boc 2

(23 dec. 2009 – prezent)

Au condus Ministerul Sănătăţii:

PSD: 8 ani şi 9 luni,

UDMR : 4 ani şi 4 luni,

PNL: 4 ani,

PNŢCD: un an şi 4 luni

%d blogeri au apreciat asta: