Arhiva

Posts Tagged ‘Investiţii’

Ana Birchall, mincinoasa …

Deputata Ana Birchall preşedinta Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor nu se poate abţine şi pupă poala lu’ Ponta publicând pe blogul său aşazise declaraţii de presă în care se laudă cu marile succese ale guvernului acestuia în ceea ce priveşte absorbţia de fonduri europene. O mare minciună.

Pe 27 Iulie 2015, frumuşica Ana Pele publica un articol în care se arăta că Guvernul Ponta , pentru pentru a ascunde eşecul absorbţiei fondurilor europene, a tăiat pur şi simplu  3,1 miliarde de euro de la investiţii. 

 ******

Pentru ca nu cumva cineva să o creadă pierdută prin parcările patriei, deputata Ana Birchall, preşedinta Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor, scrie pe blog articole cărora le spune „Declaraţie de presă”.

Ultima astfel de declaraţie de presă, publicată pe siteul personal  la data de  25 Aprilie 2016 (adică azi)  publicată sub titlul Bâlbâiala Guvernului tehnocrat în ce priveşte gestiunea fondurilor europene se agravează acum după plecarea din funcţie a ministrului”, scrie: 

DECLARAŢIE DE PRESĂ

Ana Birchall“Demisia doamnei Aura Răducu de la Ministerul Fondurilor Europene prelungeşte, din păcate, o situaţie complicată într-unul din domeniile de importanţă majoră pentru dezvoltarea economică a ţării noastre. După 6 luni de zile de întârzieri la punerea în dezbatere a ghidurilor de finanțare și eligibilitate, bâlbâiala Guvernului tehnocrat în ce priveşte gestiunea fondurilor europene se agravează acum după plecarea din funcţie a ministrului.

Ministerul Fondurilor Europene trebuie să își asume un rol activ în rezolvarea cauzelor care determină gradul de absorbţie redus şi să ducă mai sus procentul de aproximativ 60% – absorbția fondurilor europene la momentul în care guvernarea noastră a predat ștafeta actualului Executiv.

Comisia pentru afaceri europene va acorda sprijinul pentru creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, însă pentru a îndeplini acest obiectiv avem nevoie urgent de desemnarea unui ministru profesionist şi bine pregătit, astfel încât la finalizarea exercițiului bugetar să putem spune că România a luat toți banii care i se cuveneau” – a declarat social-democrata Ana Birchall.

Sursa: anabirchall.ro

Cum ar veni, în traducere liberă ma’am Bitchall funcţionează pe principiul „Dacă nu ne laudă nimeni hai să ne lăudăm singuri şi să mai tragem cuiva o flemă ca să nu se pună că avem gura plină…” 

Înainte de a merge mai departe nu pot să nu observ persoana  treia la care e scris articolul, lucru care ne poate face să credem că nici declaraţia nu a fost scrisă de ea, evident, lucru nu prea de mirare deoarece când vorbeşte liber după a treia frază începe să transpireşi în plus n-o să stea ea să se strice la maniqură tastând.

Când era să public acest articol mi-am amintit de Alexandra Pele care a publicat la data de 27 Iulie 2015, pe siteul ziarului Gândul un articol în care zice că nu e chiar aşa cu succesul în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene cu care se laudă pupincuriştii lui Ponta, ci că guvernul acestuia  pentru a ascunde eşecul absorbţiei fondurilor europene, a tăiat pur şi simplu Guvernul Ponta 3,1 miliarde de euro de la investiţii. 

Zice drăguţa de Alexandra Pele aşa:

Cum a tăiat Guvernul Ponta 3,1 miliarde de euro de la investiţii pentru a ascunde eşecul absorbţiei fondurilor europene

Alexandra PeleÎncasarea banilor europeni s-a dovedit a fi, din nou, o problemă pentru Guvern. În prima jumătate a anului, fondurile europene ajunse în Trezoreria statului au fost cu 1,4 miliarde de euro mai mici decât ce se prevedea în bugetul adoptat la începutul lui 2015. Bugetul s-a ”închis”, însă, pe plus în primul semestru. Astfel, după primele şase luni, veniturile totale au fost cu aproape un miliard de euro mai mari decât cheltuielile. Pentru a obţine acest rezultat pozitiv, practic un excedent, nu un deficit bugetar, Guvernul a tăiat 1,5 miliarde de euro de la cofinanţări şi alte 1,6 miliarde de euro de la cheltuielile de capital, capitol bugetar care se referă la investiţiile finanţate din bani publici. Prin urmare, pentru nerealizarea veniturilor au avut de suferit investiţiile, unde cheltuielile au fost cu 3,1 miliarde de euro mai mici decât era asumat prin Legea Bugetului pe 2015.

În prima jumătate a anului, la bugetul general consolidat s-au colectat 110,6 miliarde de lei, echivalentul a circa 25 de miliarde de euro, la un curs mediu de 4,42 lei/euro, cursul de schimb pe care a fost fundamentat bugetul pe 2015, reiese din datele publicate de Ministerul Finanţelor Publice (MFP).

Veniturile au însumat echivalentul a 15,8% din Produsul Intern Brut (PIB), în timp ce cheltuielile totale din primul semestru au fost de 15,2% din PIB, respectiv 106,4 miliarde de lei, echivalentul a 24 de miliarde de euro.

Prin urmare, în primele şase luni ale acestui an, bugetul a înregistrat un excedent de 4,1 miliarde de lei, circa un miliard de euro, bani rămaşi necheltuiţi.

Eşecul fondurilor europene

Principalul capitol la care nu s-au respectat veniturile, adică unde guvernul a încasat mai puţin decât anticipase în programul pe 2015, program pe care s-a fundamentat bugetul, a fost cel privind fondurile europene, respectiv banii pe care executivul îi incasează de la Comisia Europeană.

Sumele primite de la UE în contul plăţilor efectuate şi prefinanţare au însumat, în primele şase luni, aproape 4 miliarde de lei (circa 0,9 miliarde de euro), cu 6,5 miliarde de lei (1,4 miliarde de euro) mai puţin decât suma prevăzută în buget, de 10,5 miliarde de lei (2,3 miliarde de euro).

Practic, în prima jumătate a anului la buget s-au încasat mai puţin de 40% din fondurile europene pe care se baza executivul.

La finele lunii iunie, rata absorbţiei de fonduri europene era de 51,1%, plăţile de la Comisia Europeană însumând 9,7 miliarde de euro pentru exerciţiul financiar 2007-2013, potrivit celor mai recente date ale Ministerului Fondurilor Europene. În decembrie 2014, rata absorbţiei era de 44,89%.

Tăierea investiţiilor

Investiţiile au fost cele care au de suferit ca urmare a eşecului absorbţiei fondurilor europene. Statul a tăiat atât banii de la cofinanţarea proiectelor din bani comunitari, cât şi de la investiţiile proprii.

Astfel, pentru proiectele cu finanţare din fonduri externe nerambursabile s-au cheltuit 5,7 miliarde de lei (1,3 miliarde de euro), mai puţin de jumătate decât se prevederea în buget, respectiv 12,6 miliarde de lei (2,8 miliarde de euro). Prin urmare, Guvernul a tăiat în prima jumătate a anului 6,8 miliarde de lei (1,5 miliarde de euro) de la cofinanţări, astfel încât acestea au fost realizate în proporţie de 45,6%, reiese din datele Finanţelor.

Totodată, cheltuielile de capital au însumat, în primele şase luni, 3,8 miliarde de lei (866,5 milioane de euro), cu 7,4 miliarde de lei (1,6 miliarde de euro) mai puţin decât se prevedea în bugetul adoptat la începutul anului. Mai exact, în buget se prevedeau investiţii de 11,2 miliarde de lei (2,5 miliarde de euro) în perioada ianuarie-iunie 2015.

Nerealizarea veniturilor, o problemă mai veche

Estimarea ”optimistă” a banilor ce urmează a fi colectaţi la buget sau, altfel spus, nerealizarea veniturilor asumate nu este o practică nouă. În 2014, spre exemplu, economiştii Guvernului au greşit estimările cu aproape un miliard de euro în ceea ce priveşte veniturile pe ultimele două luni ale anului, deşi aveau situaţia clară pe primele 10 luni ale anului.

Guvernul miza, în decembrie 2014, pe venituri totale de 218,4 miliarde de lei la bugetul general consolidat, care include atât bugetul de stat cât şi bugetele administraţiilor publice locale. În realitate, veniturile au fost de 214,3 miliarde de lei, cu patru miliarde de lei, respectiv cu 1,9% mai mici decât suma proiectată în urma celor trei rectificări bugetare de anul trecut.

Astfel, taxele şi impozitele percepute la nivel naţional şi local de la cetăţeni şi companii au însumat în 2014 cu patru miliarde de lei mai puţin decât anticipa Executivul la rectificarea din decembrie, făcută pe baza datelor din noiembrie, adică pe execuţia din primele zece luni ale anului.

Rezultatul a fost ”ajustarea” bugetului prin tăierea banilor ce ar fi trebuit cheltuiţi pentru cofinanţarea proiectelor din bani europeni.

Noul Cod Fiscal

Nerealizarea veniturilor în prima jumătate a anului ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea măsurilor de reducere a taxelor şi impozitelor prevăzute de noul Cod Fiscal, document retrimis de preşedintele Klaus Iohannis în Parlament.

Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), dar şi economiştii Consiliului Fiscal, instituţie înfiinţată la cererea expresă a Fondului Monetar Internaţional (FMI) pentru a monitoriza acţiunile Guvernului, au atras atenţia că reducerile de taxe s-ar putea dovedi o povară prea mare pentru buget.

Codul Fiscal este inaplicabil din cauza impactului pe care l-ar avea reducerile de taxe şi impozite asupra Produsului Intern Brut, a declarat, vineri, guvernatorul BNR.

„Există câmp de negociere, de aceea cred că trimiterea în Parlament, spre reexaminare a Codului Fiscal, este un lucru înţelept”, a spus Isărescu, citat de Mediafax.

Guvernatorul a arătat că impactul asupra PIB ar fi de 2,3% (peste 17 miliarde de lei) dacă noul Cod Fiscal ar fi aprobat în forma actuală, fără a lua în considerare majorarea salarială din sectorul public, care ar mai adăuga 1,3% la deficit.

„Codul Fiscal nu are niciun fel de problemă, dar pachetul de reduceri de taxe şi impozite este, din punct de vedere economic şi financiar, inaplicabil, pentru că nu poţi să pui în aplicare şase măsuri de acest fel. Nu e doar discuţia că se vrea sau nu se vrea reducerea de TVA de la 24 la 19%, asta ar însemna un deficit de 8,9 miliarde lei. Acestui cod fiscal îi lipseşte măsura. Aşa se conduce o economie de piaţă, trebuie măsură”, a adăugat Isărescu.

Autor: Alexandra PELE 

Sursa: gandul.info 

Ţîţîţî .. se poate ma’am Birtchall? Se poate să minţi cu atâta seninătate doar pentru a  putea spune că Ponta ca premier a făcut şi altceva în afară de minciuni? 

Eu aş fi un pic mai atent cu minciunile pentru că dacă se prinde lumea ar putea crede că povestea din parcare ar fi fost adevărată şi nu să  creadă că nu e adevărat că nu aiu fost acolo cum ziceai deşi brăţara de pe mână cu care apari şi în altă poză pare a dracului de asemănătoare … 

Păcat de mata că frumuşică eşti, deci te poţi căţăra pe scara ierarhică în partid în partid. Ştii mata cum se face, dar dacă ai îndoieli sun-o pe Alinuţa de la liberali… ei ia ieşit.

CRISTIAN HOSTIUC: „Banii băltesc în bănci la un cost incredibil de redus şi pentru că sectorul public nu are proiecte prin care să-i absoarbă.”

14 februarie 2016 Lasă un comentariu
Cristian Hostiuc

Cristian Hostiuc

Ironic, deşi a fost adus la putere de generaţia yuppies, guvernul tehnocrat analizează cum să îngroape creşterea economică în sărăcie

Vineri, 12 februarie, ora 9.00: Institutul Naţional de Statistică dă publicităţii evoluţia economiei în anul 2015, care consemnează o creştere de 3,7%. Comparativ cu celelalte state ale Uniunii Europene, România s-a clasat pe locul doi, după Slovacia, ţara care a ajuns cel mai mare producător de automobile pe cap de locuitor din lume.

Pentru guvernul tehnocrat al premierului Dacian Cioloş, fost comisar al Uniunii Europene, această creştere economică a României lipseşte cu desăvârşire. Niciun comentariu, nicio declaraţie publică sau măcar pe site-ul guvernului. La fel este şi la Ministerul Economiei sau la Ministerul Dezvoltării. De Preşedinţie nici nu poate fi vorba.

Când este să împartă banii strânşi de stat la buget, toţi cei aflaţi la putere dar şi în opoziţie sunt darnici. Când este să salute şi să mulţumească măcar o dată pe an celor care au adus această creştere economică – firme, antreprenori, multinaţionale, consumatori, contribuabili etc. – şi din munca cărora se strâng taxele şi impozitele (cam 40 de miliarde de euro pe an), nicio vorbă. Că doar taxele şi impozitele se plătesc de la sine.

Guvernul tehnocrat, cum a ajuns ironic să i se spună, a fost adus la putere de stradă, după cazul Colectiv, nu de forţa proprie. Corporatiştii şi cei care se încadrează în categoria yuppies (young urban professional) au cerut altceva decât reprezintă actuala clasă politică condusă de PSD şi PNL.

Nimeni nu are pretenţii absurde ca în aproape patru luni de când se află la putere guvernul tehnocrat să fi făcut autostrăzile. Dar măcar să pună în discuţie câteva teme de creştere economică, de proiecte de investiţii, de începerea unor şantiere.

Toată această generaţie urbană profesională trăieşte din această creştere economică a României, care a început din 2000 şi care a dat posibilitatea câtorva milioane de tineri să aibă salarii mai mari decât ale părinţilor lor chiar din primul an, joburi mai bune şi mai noi conform dezvoltării de noi industrii, credite pentru apartamente, o maşină sau vacanţe în afară.

Orice scădere economică înseamnă tăiere de joburi sau reduceri de salarii. Orice creştere economică înseamnă alte joburi, alte investiţii, promovări şi salarii mai mari.

Această generaţie nu trăieşte din sărăcie, ci din investiţii, investitori, companii private, idei, afaceri noi, speranţă. Toate aceste lucruri nu sunt pe agenda guvernului tehnocrat.

Dincolo de pomelnicul de idei şi liniuţe pe care fiecare minister din guvernul Cioloş a trebuit să-l dea ca să iasă la număr la finalul lui decembrie, pe retină mi-au rămas două teme ale acestei guvernări. Discuţia legată de creşterea sau nu a salariului minim pe economie şi înfiinţarea unei comisii pentru un program antisărăcie.

Acum o lună, conform unui anunţ al guvernului, un vicepremier, Costin Borc, şi patru miniştri au fost chemaţi să analizeze într-o comisie cât de mare este salariul minim în România şi cât de mult afectează competitivitatea economiei orice creştere a lui. Deci, cinci oficiali ai guvernului României, care în sectorul privat câştigau câteva mii de euro pe lună (Costin Borc lua, ca şef al LaFarge România, cca 18.000 de euro pe lună), trebuie să analizeze dacă 1.050 lei acum şi 1.250 de lei (277 euro) din luna mai, salariu minim brut, este mult sau puţin. Dramatic, nu?

Aproape jumătate din România poate fi considerată o zonă subdezvoltată, rămasă în urmă, dezindustrializată, care după 1990 a pierdut pariul cu viitorul, fiind lăsată de izbelişte, la mâna autorităţilor locale şi fără niciun program de dezvoltare. Din aceste zone au plecat la muncă în afară cei 3 milioane de români. Acum guvernul Cioloş vrea să afle cât de sărace sunt aceste zone şi să facă un program antisărăcie. Şi bineînţeles, se vor înfiinţa noi comisii. Dramatic, nu?

Deşi vine preponderent din sectorul privat, unde tot timpul se discută de programe de investiţii prin care să se crească o afacere, guvernul Cioloş nu are niciun plan de creştere economică. A preluat un buget şi un program al guvernului Ponta, cu o creştere economică de 4,1%, şi cam atât.

Consumul rămâne principalul motor, dacă vor continua să cheltuiască românii din creşterea salariilor, din credite şi din economiile adunate în criză. Dacă celelalte sectoare intră în siajul consumului bine, dacă nu, fiecare se descurcă cum poate.

Banii băltesc în bănci la un cost incredibil de redus şi pentru că sectorul public nu are proiecte prin care să-i absoarbă.

În spatele euforiei că veniturile la buget cresc, cum anunţă lunar ANAF, în sectorul de petrol şi gaze lucrurile se deteriorează. Din cauza scăderii preţului la barilul de ţiţei, Petrom, cel mai mare contribuabil la buget, se pregăteşte de restructurări atât de investiţii, cât şi de personal. De fapt, toată industria se pregăteşte de acest lucru, pentru că nu vor mai avea comenzi şi nu vor mai avea ce să dea de lucru angajaţilor.

Cei care lucrează în industria de petrol şi gaze au cele mai mari salarii din economie – 5.600 de lei pe lună faţă de un salariu mediu, în decembrie, de 2.100 de lei. Drama este că vor fi daţi afară oameni cu salarii mari, iar în economie, prin ajutoarele de stat acordate, se creează locuri de muncă cu salarii mici, cel mult medii. Această temă nu figurează pe agenda guvernului, iar când va lovi în economie, în businessul pe orizonatală şi în veniturile bugetului, va fi prea târziu.

România trăieşte bine din industria IT şi telecom (a avut cel mai mare ritm de creştere în criză), unde sunt salarii mari şi unde investiţiile se fac continuu pentru a ţine pasul cu noile tehnologii. Dar nu poate trăi la nesfârşit, pentru că şi această industrie are un ciclu de creştere care se termină cândva.

Din păcate, pe această euforică creştere economică venită majoritar din creşterea consumului nu se mai clădeşte nimic în spate care să susţină economia când nu se vor mai da creşteri salariale şi când dobânzile nu vor mai fi atât de scăzute.

Ca să ai bani pentru a dezvolta şi celelalte zone sărace, rămase în urmă, trebuie să ai mai întâi creştere economică, proiecte de investiţii şi să creezi locuri de muncă nu pe salarii minime.

Dar o creştere economică de 3-4% pe an, cât are România în acest moment, mulţumitoare pentru toată lumea, nu este de ajuns pentru a ridica şi cealaltă jumătate de ţară.

În aceste condiţii, 5% creştere economică nu pare să fie un obiectiv nici pentru acest guvern tehnocrat. 

Autor: Cristian Hostiuc

Sursa: zf.ro

România sub numărul Fiarei: 666

14 august 2013 Un comentariu

666, numărul Fiarei

Adrian PanaiteNu stă neapărat sub semnul Apocalipsei economia românească, dar un fior tot ar trebui să ne încerce atunci când ne apar indicii rău-prevestitoare asupra elementelor-cheie care frânează dezvoltarea pe termen lung a ţării. Nu ne trebuie nici profeţi cu premoniţii înnegurate, nici îngeri anunţând din goarnă vremuri grele şi nici patru călăreţi apocaliptici pentru a ne da seama că nu ne aflăm nici pe departe în momente de construcţie pentru un viitor mai bun.
Demografia este potrivnică, acumularea greoaie, iar investiţiile care să pună bazele unui nou ciclu solid de creştere mai degrabă lipsesc. Un număr apocaliptic a venit la începutul acestei săptămâni pentru a ne pune pe gânduri. 666! Potrivit datelor Băncii Naţionale a României, în primul semestru din acest an, investiţiile străine s-au cifrat la numai 666 milioane de euro, în scădere cu 19% faţă de perioada similară din 2012. O sumă derizorie dacă o comparăm cu banii care se învârt în lume, cu dimensiunea României, cu populaţia acesteia, cu nevoia de finanţare a economiei naţionale.
Cum pe plan intern punem cu greu piatră pe piatră în consolidarea capitalului autohton, avem mare nevoie de investiţiile străine de durată care să asigure ieşirea economiei româneşti din precaritate. Faptul că acest capital ne ocoleşte este semn rău pentru ce oferim în momentul de faţă, dar şi o piază rea faţă de creşterea pe care o aşteptăm cu toţii. Fără investiţii, aceasta mai degrabă va întârzia.
Ca să obţinem ritmul care să ne permită să ajungem din urmă ţările dezvoltate din Uniunea Europeană avem nevoie de intrări de miliarde de euro bune pe an, spunea guvernatorul BNR Mugur Isărescu, subliniind că nu putem antrena activitatea economică şi proiecte de anvergură preluând doar câteva sute de milioane de euro. Totuşi, de asta avem parte, de investiţii care la nivel agregat apar ca derizorii.
Mai vin pe la noi investitori de portofoliu care cumpără titluri de trezorerie pentru a susţine mâna spartă (şi hoţească) a statului, dar chiar natura lor ne spune că ei pot pleca la fel de repede. Sunt banii care pot genera o efervescenţă de moment, care îşi au rolul lor, dar nu neapărat cei de care avem nevoie. Fondurile europene, iarăşi, dacă vom îmbunătăţi accesarea lor, nu pot veni în proporţie mai mare de 4% din produsul intern brut, ceea ce înseamnă că volumul ar fi abia de 4-5 miliarde euro pe an în cazul unei absorbţii integrale; în plus, acestea au predilecţia de a fi investiţii greşite care pot ajuta întrucâtva la sulemenirea României, dar în niciun caz la dezvoltarea ei.
Abia investiţiile străine directe – adică intrarea în piaţă a unor nume noi, proiecte demarate de la firul ierbii, entităţi axate pe producţia nemijlocită, sume aduse de companii strategice care deja sunt în piaţa românească – sunt cele care pot împinge mai sus întreaga societate. De la acestea ne putem aştepta nu numai la crearea de locuri de muncă, dar şi la creşterea exporturilor prin conturarea unei poziţii mai bune a ţării în zona aşa-numitelor „tradables” (bunuri comercializabile).
Străinii însă nu ne caută. Nici germanii, nici americanii, nici chinezii. Corporaţiile din cele mai mari economii ale lumii abia dacă ne găsesc pe hartă. Ne-am reglat macroeconomic, deci teoretic, ar trebui să fim pe radarul investitorilor măcar din perspectiva că aceştia vor şti că nu ar trebui să suporte şi şocuri de volatilitate a economiei.
Într-o lume dominată de supracapacităţi, cu incertitudine legată de cerere pe fondul unei crize a creditului, apetitul pentru proiectele investiţionale pe termen lung este scăzut. Dincolo de tabloul general, România are şi problemele ei particulare care o fac neatractivă: infrastructura proastă, deteriorarea calificării forţei de muncă în ultimii 20 de ani, administraţia ineficientă, volatilitatea legislativă, justiţia care nu funcţionează, climatul ridicat de necinste din zona politică şi mediul de afaceri.
La sfârşitul anilor ’90 şi în prima parte a decadei trecute au venit cea mai mare parte a investiţiilor, însă în zonele de extragere a rentei: ciment şi materiale de construcţii, exploatare petrolieră, telefonie, distribuţie de gaz şi electricitate, bănci (monopolul producţiei de bani), lanţuri de retail. Când s-au terminat de împărţit aceste zone, s-au terminat şi banii străinilor. De aproape zece ani suntem ocoliţi de nerezidenţi atunci când i-am fi aşteptat pentru investiţii pe segmentul „tradables”.
Avem infrastructura de hipermarket-uri. Excelent! Acum ar fi nevoie şi de fabricile care să umple cu mărfuri româneşti rafturile acestora. Ne uităm încă după investitorii care să producă bunurile de care avem atâta nevoie şi pe care le importăm cu preţul hemoragiei de locuri de muncă: furculiţe, farfurii, conserve alimentare, undiţe, corpuri de iluminat, clanţe, lame de ras, ligheane de plastic, mănuşi, pantaloni, biciclete, lopeţi, aspiratoare, maşini de tuns iarbă. Nu la toate putem concura cu producţia din China, dar este exclus ca să fim atât de neajutoraţi încât să nu putem fabrica nimic din toate astea în România.
Aşteptând în continuare companiile străine care să aducă investiţiile directe pentru construirea unei economii axate pe producţia de bunuri, trebuie să luăm în calcul că demografia negativă arată culoarea „roşu” pentru investitorii de aiurea. Nu avem aici creşterea de populaţie care să ofere deopotrivă forţă de muncă şi un consum dinamic astfel încât să fim destinaţia preferată a plasamentelor marilor multinaţionale. Stimularea coagulării capitalului autohton (până nu îmbătrânim cu totul) şi direcţionarea acestuia către investiţiile productive trebuie gândită ca varianta complementară la capitalul străin cu care vrem să reconstruim România.
Până atunci, rămânem în derizoriul celor 666 milioane de euro cât au reprezentat investiţiile străine directe în primul semestru din acest an. O observaţie: criza financiară şi-a găsit punctul de întoarcere într-un minim la nivelul de 666 de puncte pe indicele S&P500 al Bursei de la New York. La semnul Fiarei, investitorii mari s-au reactivat la cumpărare şi de atunci acţiunile americane au crescut în medie cu peste 100%. Ce n-am da ca şi acest reper de 666 milioane de euro investiţii directe să fie un nivel minim în economia românească…

Autor: Adrian Panaite

Sursa: curierulnational.ro

%d blogeri au apreciat: