Așa zisa luptă împotriva abuzurilor în Justiție: o minciună sfruntată

De prea mult timp, justiția, statul de drept în general sunt sub un furibund și parșiv asediu dinspre zona politico-mediatică. Practic, totul pare a pleca de la o minciună sfruntată și anume că jurnaliștii și politicienii vârf de lance al atacului ar fi susținători ai luptei anticorupției, ei având un dinte doar împotriva șefilor SRI, DNA etc.

Este o nuanță pe care s-a țesut cu răbdare și perseverență în mult prea lungile și multele emisiuni  de la ore de maximă audiență. Ani de zile, cu răbdare s-a construit cadrul în care se desfășoară un adevărat linșaj media. ”Știți – pare a se spune – noi nu avem nimic cu lupta anticorupție, cu instituțile statului de drept, noi luptăm doar împotriva ticăloșilor care fac abuzuri”. Am văzut nenumărate adevărate rechizitorii prin care se denunțau acte de corupție, se fluturau ”probe” (de exemplu, nu odată Mihai Gâdea flutura niște hârtii care ar dovedi ceva și care ar urma să poată fi văzute pe siteul lor. Iteresant dar pe site nu apărea niciodată nimic, dacă analizai înregistrarea  frame cu frame observai că de fapt acele hârtii nu erau decât desfăășurătorul emisiunii).

Aceste acuzații țineau trei zile iar când se încerca analizia lor se dovedeau doar niște baloane de săpun, niște argumentații care aveau la bază o mică minciună au o interpretare forțată a ceva pe care se țesea o construcție logică în care se introduceau din când în când artificial elemente care să ajute ajungerea la ținta dorită.

”Probele” erau niște ghidușii, de cele mai multe ori, fabricate, uneori dincolo de limita bunului simț. Diferite afirmații făcute cu mare perseverență în studiourile de execuție ale, popular numiților, Mâncători de Rahat, repetate până la obsesie intrau cumva în conștiința telespectatorului ca un fel de repere de referință. Astfel că, peste o vreme, ceea ce țesuseră pe o mică minciună era folosit ca argument, telespectatorul amintindu-și că ”da, am auzit de chestia aceasta” nemaiștiind unde, dar asta nu conta. Practic era vorba de crearea unei minciuni mari argumentată de minciuni ici și multe.

Dacă ne uităm la politicianii și jurnaliștii care acum se rup în figuri cu dezvăluiri ale ”statului paralel”, fie au avut sau au probleme jîn justiție, fie sunt vajnici angajați ai unor moguli cărora, dacă le spui ”penali” le faci un mare compliment.

Toți își doresc subordonarea justiției pentru a o putea controla, o justiție prea incisivă însemnând pentru ei drumul spre pușcărie, ei știind că la o analiză a faptelor lor din trecut nu poate duce decât acolo. Toți cei care își doresc astăzi să și-o subordoneze din nou și să împiedice serviciile să o mai ajute și-au dorit asta și înainte de protocoalele SRI-DNA. Și înainte ca Maior, Coldea și Koveși să ajungă cei mai puternici oameni în stat. Atitudinea lor nu este o reacție la nimic altceva decât la frica de închisoare. Culmea este că niciunul din ei nu pote să își justifice nici 10% din avere … o fi vreo coincidență? Greu de crezut..

De fapt lepre de teapa unora ca Tăriceanu, Dragnea, Voiculescu, Năstase etc nu au dorit niciun fel de luptă anticorupție. Și au acționat împotriva noii ordini de stat și a celor care încercau să o impună, imediat după 2005, când au început să se teamă că și afacerile lor ilicite vor ajunge să fie judecate la un moment dat. Unii s-au opus pe față, cu furie, asumându-și direct războiul, precum Voiculescu, ceilalți mai pe tăcute, folosindu-se de marionetele din partidele lor. O demonstrează chiar faptul că  înființarea DNA și a ANI, decuplarea CSM și a Înaltei Curți de la rețelele  mafiote din magistratură au fost întâmpinate cu huiduieli și cu proteste disperate, nu cu aplauze, cum ar fi trebuit să se întâmple dacă liderii PSD, PNL, PC, PRM și UDMR chiar ar fi pus mai presus binele comun decât interesele lor meschine. Dacă vreți să vă amintiți cât de îngroziți au fost din totdeauna de ideea că cineva i-ar putea întreba cum și-au făcut banii, cred că nimeni nu se îndoiește de faptul că argumentele invocate de Florin Iordache, Eugen Nicolicea, Mate Andraș-Levente, Lucian Bolcaș, Marcu Tudor și Sergiu Andon, complet anapoda, în Parlament, în octombrie 2006 aveau ca rol să îi ajute  să nu fie obligați la declararea averilor, dar mai ales a modului în care și le-au făcut.

În vremea aceea, lupta anticorupție nu era decât o amenințare ce părea a se profila asemeni unei furtuni, undeva. Departe la un orizont ce putea fi evitat. Nici vorbă de abuzuri, pentru că, după cum reiese din dialogurile fostului șef al FBI cu Băsescu, Maior și Kovesi, la finele lui 2006 statul încă cerea ajutor pentru a deveni mai eficient. De abia atunci, Robert Mueller le-a sugerat să găsească ”posibilitatea legală” de a folosi interceptările telefonice ca probatoriu în instanțe.De întâmplat s-a întâmplat mult mai târziu. Cât despre protocolul SRI – DNA, el a fost semnat în 2009.

Prin 2005 C.P Tăriceanu cerea insistent să fie informat de procurori când începeau o anchetă la adresa unui membru al guvernului (guvernul lui dovedintu-se a fi cel mai penal guvern din istoria României). S-a dovedit că de fapt el dorea să poată bloca dosarele, ca și până atunci.

Nu avem cum să nu ne întrebăm, dacă problema PSD-ALDE-Voiculescu cu justiția a apărut doar odată cu abuzurile, de ce l-au suspendat pe Băsescu în 2007? Ce abuzuri erau atunci? A comis Daniel Morar vreun abuz? De ce nu ni le prezintă Tăriceanu și Antena 3? Nu a comis abuzuri sau vor să-și protejeze aliatul din Curtea Constituțională? Or fi uitat că în documentul prin care au cerut în Parlament, în 2007, suspendarea preşedintelui au dat ca exemple de ingerințe în treburile justiției faptul că ”a cerut procurorilor să redeschidă dosarele penale privind Bancorex şi Banca Agricolă” și că a declarat că foarte mulți magistrați sunt corupți? Acum 11 ani, ca și astăzi, ce îi deranjează pe cei cu probleme în justiție este chiar justiția și revigorarea ei, cu sprijinul partenerilor strategici. Protocoalele SRI nu sunt decât un alt pretext pentru a opri lupta anticorupție. Așa cum au fost, în 2007, la suspendarea președintelui, acuzațiile ridicole de mai sus.

Se vorbește tot mai des despre implicarea la DNA a ofițerilor CIA, adică de implicarea americanilor în justiție… interesant. Tăriceanu și nu numai, o amintește  în ultima vreme cu insistență, oare cum se explică că ambasada SUA nu doar că nu a jubilat când Patriciu a fost arestat, ba chiar s-a declarat îngrijorată, după cum reiese din cablograma trimisă la Washington pe 6 iunie 2005? Citez: „Managementul Rompetrol se teme, pe bună dreptate, că punerea sub acuzare (sau condamnarea, bineînțeles) ar putea să ducă la prăbușirea companiei. Compania are planuri în desfășurare de a-și extinde operațiunile în Kazahstan și Rusia astfel încât să se poată baza pe surse solide de țiței pentru rafinăriile sale. Sursele financiare necesare pentru această extindere sunt acum, în mod firesc, în pericol (…) De subliniat că o astfel de criză a Rompetrol ar putea avea un impact politic și economic mult mai larg. Compania contribuie cu aproximativ 7% din totalul veniturilor colectate la bugetul de stat, adică în jur de 2% din Produsul Intern Brut total…”.

Americanii recunoșteau, dincolo de impactul asupra României a Crizei de la Romăetrol l-ar avea asupra României, că dosarul îi interesa și pentru că ancheta îl viza inclusiv pe ”vicepreședintele Rompetrol, Phil Stephenson, cetățean SUA, care deține 20% din companie.” Cu toate acestea au transmis la Washington că ”procurorul care supraveghează cercetările în dosarul Rompetrol este o persoană care a beneficiat de pregătire în SUA și este programată să participe la o nouă sesiune de training pe continentul american în cursul anului următor (…) Cu alte cuvinte, echipa de anchetatori poate că nu se ridică la standardele SUA dar au fost expuși la metodologiile folosite de noi. În plus, Ilie Botoș (procuror-general la vreme aceea – n.m.) a susținut că probele strânse împotriva Rompetrol au fost obținute și cu concursul Băncii Naționale, a Gărzii Financiare și a Oficiului de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, sugerând astfel că nu este vorba despre o operațiune investigativă motivată politic.”

Una peste alta, ideea că SUA ar fi inițiat, ascuns sau încurajat abuzurile de dragul susținerii luptei anticorupției cam este contrazisă .. pur și simplu nu se ”înșurubează”, ba dimpotrivă,  acolo unde SUA  a intervenit a făcut-o pentru a preveni transformarea ei în instrument pentru răfuieli politice. ”(…) Nu vrem să descurajăm Guvernul României în intenţiile sale de a acţiona împotriva „peştilor mari” – prin urmare este necesar să tratăm cu grijă acest subiect. Mai mult, se poate ca într-adevăr unele pietre încă neîntoarse ale Rompetrol să ascundă slăbiciuni sau concluzii neplăcute. Cu toate acestea, nu este nevoie să se ajungă la un proces – spectacol ca cel al Yukos în Moscova, un punct de vedere pe care l-am susţinut cu putere în faţa Guvernului României”, notau reprezentanții Ambasadei SUA  de la București.

Dosarul ”Rompetrol”este un dosar școală și conține și explicația pentru care s-a ajuns la protocoalele SRI. Procesul prin care trebuia să fie clarificat modul în care Adrian Năstase i-a făcut cadou finanțatorului PNL o afacere pe care avea să o vândă cu un miliard de dolari a fost tergiversat ani de zile. A fost și suspendat, în urma unei sesizări la Curtea Constituțională. Acest dosar fiind un caz extrem de explicit despre tot ce nu mergea bine în justiție, în ciuda eforturilor unor ofițeri de informații și procurori care au îndrăznit să se pună cu grangurii vremii,  banii și legăturile acestora cu rețelele mafiote din instanțe făceau imposibilă condamnarea lor.

În acea perioadă a fost realmente batjocorite plăpândele instituții anticorupție, înțelegerile nescrise dintre Patriciu, Voiculescu ori Vîntu și rețele de gen Voicu – Costiniu prin care li se garanta imunitatea, sau cu rețelele de politicieni, demnitari și funcționari ai statului, prin care li se garanta prosperitatea, au obligat statul să-și dezvolte propriile protocoale de colaborare inter-instituționale. Fără ele, nu ar fi avut nicio șansă să îi facă să plătească în instanțe pe stăpânii din umbră ai statului mafiot. Prevederile acestor protocoale au fost pe măsura durității războiului care a început în 2005 și care nu dădea semne, în 2009, că va fi câștigat vreodată de stat.

Este o minciună sfruntată că stăpânii statului mafiot ar fi susținut lupta anticorupție dacă nu ar fi existat abuzuri. Ce s-a întâmplat între 2005 și 2009 a fost o luptă anticorupție cu pași mărunți. Și a eșuat. Justiția nu a reușit să îi condamne nici pe Patriciu, nici pe Voiculescu, nici pe Vântu. Și cu toate acestea, ei nu au fost dispuși să accepte nici măcar să fie luați la întrebări, nici măcar să îi tulbure gândul că într-un viitor îndepărtat situația le-ar putea scăpa de sub control.

De fapt acesta este motivul pentru care a fost suspendat Băsescu în 2007. De aceea au făcut un cartel în 2009 ca să-l scoată pe Geoană președinte. De aceea l-au suspendat în 2012. Și protocoalele lor, în care au decis să lupte pentru a păstra intact statul mafiot instaurat după căderea lui Ceaușescu, ar trebui desecretizate pentru a înțelege cum s-au născut protocoalele inter-instituționale și de ce au fost indispensabile, în ciuda riscurilor reale de abuz. Din păcate, asta nu se va întâmpla nici în 1000 de ani!

Deși Dragnea poate spune fără a greși ”Statul de drept și statul paralel sunt eu”, PSD, absolut ridicol, orgnizează mitinguri de protest …

Pe la începutul lor în România, după ce au luat puterea cu ajutorul tancurilor sovietice și a NKVD-ului, comuniștii bolșevici, incapabili să creeze bunăstarea și dreptatea socială cu care umblau în coasă, se plângeau că nu îi lasă dușmanii .. anglo-americanii, fasciștii occidentali, oculta evreiască, Masoneria, imperialismul occidental etc.

Mai târziu, Ceaușescu se plângea de ”agenturili străine” … el ar fi făct să fie bine, dar nu îl lăsau dușmanii țării, banii străini, doșmani nu prea definiți, dar dușmani.

După 90, ba dușmanii care puneau piedică regimurilor controlate de PDSR, mai târziu PSD, aveau și ei dușmani lor, Americanii ticăloși redeveniți imperialiști, multinaționalele … Masoneria, evreii, ungurii, George Soros care e perfect, e și ungur și american și evreu și multinațional… Uneori este și cel care finanțează ticălosul ”stat paralel” … definiție care nu e deloc goală de sens, doar că are alte sensuri decât cele date de PSD.

Avem într-adevăr un stat legal, definit de Constituție cu instituțiile aferente, dar avem și un ”Stat paralel” numit și ”Stat mafiot”, ” Stat al penalilor”, ”Stat ilegal”, ”Stat al păpușarilor”, Stat infractor”…

Cum se definește acest stat paralel?

E vorba de acel stat controlat politic de cârdășia dintre politic și lumea interlopă, de așa zișii ”baroni locali”, baroni protejați de obicei de PSD căruia îi sunt și tributari. E drept, nu toți ”baronii locali” sunt ai PSD. Doar marea majoritate. Asta face ca PSD să fie într-o stranie situație … controlează și ”Statul de Drept” și ”Statul Paralel”.

În perioada de mare înflorire a Mafiei italiene, marii nași ai acesteia controlau discreționar, după reguli dure impuse prin forța armelor statul mafiot, paralel și, parțial, indirect, controlau prin corupție, niciodată direct, statul de drept, legal.

La noi, prin forța pe care i-o dă controlul discreționar asupra PSD, Liviu Dragnea controlează practic  atât Statul de Drept cât și statul paralel controlând baronii locali. Deoarece PSD e incapabil să aplice așa zisul Program de Guvernare cu care și-a fraierit susținătorii slabi de minte caută să dea vine pe oricine, poate nu le-a venit ideea să dea vine pe extratereștri sau pe dinozauri că o făceau.

Fără teama de a greși, parafrazându-l pe Louis al XIV-lea, putem sune că nu ar fi deloc neadevărat dacă Dranea ar spune ”Statul de drept și statul paralel sunt eu”.

Acum, celelalte variante devenind ridicole chiar și pentru retardații care îl susțin, ideea cu statul paralel din care ar face parte SRI și DNA, instituții create să asigure securitatea României, obligate prin definiție să colaboreze pentru a-și îndeplini menirea,  statul paralel așa cum ni-l fălfăie ar fi dușmanul lor de moarte, dușmanul care nu are altă treabă decât să le facă lor zile negre arestându-i pe capete … ce dacă au furat ca în codru? Niciunul din liderii PSD neputând să justifice averea pe car o are. 

Așa că, ce să vezi, PSD începe lupta de stradă, ca să zic așa, cu mitinguri, cu demonstrații, cu manifestanți aduși frumos, organizat cu autocarele, dresați să urle niște sloganuri hotârâte la ședințele de partid. Evident, acele manifestări sunt/vor fi spontane. (sună absurd: Și ce dacă? Există ceva legat de PSD care să nu se reducă la absurd?).

Folosind sintagma  „aceasta este majoritatea”, la fel de ridicol ca și partidul pe care în infectează și el printre alții, secretarul general adjunct al PSD, Codrin Ştefănescu, declară că decizia de a face o serie de mitinguri a fost luată la presiunea românilor, evident, prin ”români” domnul cu urechi înțelege turma acerebralizată  de votaci PSD.

„Ne-am întâlnit pentru că preşedinţii organizaţiilor judeţene – a declarat secretarul general adjunct al PSD Codrin Ştefănescu – au cerut această întâlnire cu Liviu Dragnea şi cu conducerea partidului. Mâine (luni – n.r.) va avea întâlnire cu restul preşedinţilor de judeţe. S-a stabili azi să facem un miting şi noi, un miting de protest. Mitingul nostru nu este pentru susţinerea Guvernului, nu pentru susţinerea lui Dragnea, a coaliţiei sau a programului de guvernare, pentru că astea deja au fost votate anul trecut de români. Va fi un miting împotriva statului paralel şi ilegitim, un miting împotriva abuzurilor, un miting împotriva ascultării telefoanelor, împotriva încălcărilor drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, un miting împotriva celor care consideră că din funcţiile pe care le au, nealese, pot să încalce Constituţia şi legile ţării şi să-şi constituie un grup organizat în care decid ei ce şi cum. Este un miting care arată care este adevărata majoritate în România, un miting pe care românii l-au cerut”.

El a susținut  că acesta a fost mesajul cu care s-au prezentat la întâlnire liderii organizaţiilor judeţene a PSD

„Cu acest mesaj au venit preşedinţii de judeţe din partea partidului, trimişi de către primarii lor, de către colegii noştri de partid, de către viceprimari, de către şefii de zone, care la rândul lor sunt presaţi de oamenii care ne-au votat să luăm această decizie”, a mai spus Codrin Ștefănescu.

 

Dana Grecu, ”Diva țicnită” a Antenei 3 își recunoaște, indirect, ipocrizia și țicneala.

Dana Grecu, ”Diva țicnită” a Antenei 3, invitată la interviurile DC News, întrebată de Val Vâlcu: „Dacă fac ca Pleșu, pot să te întreb dacă crezi tot ce spui la televizor. (…)” a dat un răspuns stupefiant: ”Da! Sunt lucruri interesante. Nu știu dacă cred, dar oricum le aflu în timp real. Sunt lucruri pe care le aflu în timp real și mă minunez de ele, cum face și publicul de acasă. Nu știu dacă chiar cred…” Deci, în ipocrizia ei, nici măcar nu încearcă să afle dacă ceea ce afirmă este adevărat.

Oare cei în fața cărora se punea nu demult se punea în genunchi pe o scenă și spunea către cei din fața ei că sunt forța lor, a anteniștilor, cu un patetism de te pornea cufureala, or fi văzut asta? Dacă au văzut-o, măcar unii dintre ei s-or fi întrebat oare ce a tras ipocrita pe nară când se punea în genunchi?

* * * * *

Interviul a avut loc în contextul în care Andrei Pleșu a afirmat că îl stupefiază ideea că un clip intitulat „Despacito” a reușit performanța unică de a aduna peste trei miliarde de vizualizări. Dana Grecu, fiind invitată la interviurile DCNews, a fost întrebată cum vede acest fenomen muzical după ce și Andrei Pleșu i-a făcut o analiză amplă.

Val Vâlcu : „După ce am citit comentariile lui Pleșu am ascultat „Despacito”… ”.

Dana Grecu: „A intrat și Pleșu în povestea asta?! Cum îți pare că geniile într-ale scrisului se leagă de chestiuni care par mici?”

Val Vâlcu: „Cred că vrea să sară de la audiența pe care o avea la TVR către audiență”.

Dana Grec (râzând): „Iată! Despacito îl trage pe Pleșu… Și faci ca Pleșu de mă întrebi de asta?”

Val Vâlcu: „Dacă fac ca Pleșu, pot să te întreb dacă crezi tot ce spui la televizor. (…) ?„.

Dana Grecu:„Da! Sunt lucruri interesante. Nu știu dacă cred, dar oricum le aflu în timp real. Sunt lucruri pe care le aflu în timp real și mă minunez de ele, cum face și publicul de acasă. Nu știu dacă chiar cred, dar mă interesează. Nu știu cum faceți voi la Adevărurile DC News, dar apropo de ce fac eu: dacă mă plictisesc, înseamnă că omul de acasă se plictisește garantat, înainte de mine cu cinci minute. Și atunci trebuie să anticipez starea lui de plictiseală astfel încât să nu ajungă la ea. Ca o floare, dacă nu pui apă tot timpul, ea strigă, la un moment dat, că este ofilită, dă un ultim strigăt, iar după aceea moare. Nu vreau să ajung în faza de ofilire a publicului pentru că este foarte greu să-l resuscitezi. Domnul Pleșu asta face: resuscitează. Așa am senzația. Se resuscitează. Dânsul a murit ca audiență, ca impact, și se resuscitează agățându-se de un videoclip”.

Surprinzător, ca și cum această recunoaștere indirectă a propiei ipocrizii nu ar fi fost de ajuns, Sana Grecu și-a recunoscut, tot indirect și țicneala, evidentă dealtfel pentru oricine i-a urmărit din când în când emisiunile …

 Dana Grecu a mai spus: „Dați în interviu și ce am zis despre Andrei Pleșu? Ultima oară când am zis ceva despre dânsul, a spus că sunt personajul de televiziune care scoate tigaia de sub masă și jap-jap. Nu a zis că sunt proastă. A spus că-s abruptă, lipsită de empatie cum ar veni. Dacă dați ce am zis de Pleșu, mă întreb ce o să mai spună că mai scot ( după episodul cu tigaia). Kalașnikovul sau ce?„.

Deh, așa e viața, nimeni nu reușește să facă pe prostul tot timpul …

Prigonirea BOR de către comunişti – ipocrizie şi fariseism

COMENTARIU ANTESCRIPTUM

În primul rând cred că trebuie să spun că mie nu mi se pare că aest articol este un atac la Biserica Ortodoxă Română. 

Dacă este totuși atacat cineva, atunci este vorba de acea parte a înaltului cler al BOR care, temându-se ca nu cumva trecutul său să iasă la iveală, falsifică istoria. Mulţi vorbesc de „prigoana” la care au supus comuniştii Biserica Ortodoxă Română. Ce să mai zică Biserica Greco-Catolică unită cu Roma?

Şi astăzi există multe biserici care au aparţinut greco-catolicilor în care ortodocşii fac bine merci slujbe. Dacă îi întreabă cineva pe unii foşti greco-catolicici trecuţi la ortodocşi, aceştia răspund că „Dumnezeu e unul” şi că ei merg la biserica devenită ortodoxă deoarece „acolo m-am învăţat”. 

Prigoană împotriva BOR să fie faptul că bisericile (şi alte proprietăţi) luate cu japca de comunişti de la greco-catolici şi date spre folosinţă ortodocşilor s-o numi prigoană? În general cineva care se duce la biserică „de Paşti, de Crăciun şi uneori Duminica” o biserică greco-catolică e destul de greu de deosebit de una ortodoxă. Una din cele mai izbitoare diferenţe ar fi terminologia latină folosită de greco-catolici şi cea de origine slavonă la ortodocşi (ex.: greco-catolicii spun „spirit” în loc de „duh”).

O diferenţă de ordin arhitectonic de care mulţi nu ştiu este forma navei bisericii (sala mare în care se săvârşeşte slujba) . La greco-catolici este dreptunghiulară „în formă de navă” la ortodocşi e pătrată, „în formă de cruce”.

Plecând de la asta, mulţi preoţi ortodocşi au făcut o mare eroare. Au interpretat litaral acel „în formă de cruce” şi ai intervenit încercând să dea navei o formă de cruce făcându-i un fel de „aripi”, practic, spărgând pereţii în lateral, rupând astfel structura de rezistenţă.

În plus au încărcat acoperişul cu tot felul de turnuri şi turnuleţe îl care îngreunează şi distrug armonia arhitectonică a clădirii.

Cred că numănui nu poate să îi placă de exemplu construirea unui turn suplimentar desupra navei, dublu ca grosime faţă de cel în care este clopotniţa şi mai scund încât, văzut din lateral nu mai arată a biserică ci a locomotivă cu aburi. Şi aceste scimbări nu se puteau produce fără aprobări venite de la nivel de Episcopat sau chiar de Patriarhie.

Preoţii greco-catolici care au refuzat să treacă la ortodocşi au fost arestaţi. Au fost arestaţi şi preoţi ortodocşi, dar nu pentru că erau ortodocşi ci pentru că au colaborat cu legionarii sau cu aşazişii „partizani” vânaţi de Securitate.  Să fie asta prigoană anti BOR? 

Dacă ortodocşii erau atât de prigoniţi, oare de ce nu îi spunea Patriarhul lui Ceauşescu atunci când se întâlneau.. păreau amici … Sau de ce nu spunea nimic atunci când participa la Congresele PCR? 

Să fie prigoană împotriva BOR faptul că se pare că se doreşte schimbarea legii legat de e blocarea cercetării clerului în ceea ce priveşte colaboratea cu fosta Securitate? Până acum un preot putea fi verificate de CNSAS doar la cererea cultului din  care face parte preotul şi cu binecuvântarea şefului cultului…  Cam halucinant de vreme ce tocmai Patriarhul Daniel de bănuit (sic!) de a fi colaborat cu securitatea …

(Conform HotNews, Joi, 12 Aprilie 2016, Deputatul independent Remus Cernea a depus, impreuna cu alti sapte deputati, un proiect legislativ prin care doreste modificarea legii astfel incat ierarhii si sefii cultelor religioase recunoscute de lege, pana la nivel de preot inclusiv, precum si asimilatii lor de la parohiile din tara si din strainatate, sa poata fi verificati de catre Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii fara a fi nevoie de cerere din partea cultelor din care fac parte.)

Fie că unor le place, fie că nu, cred că după atâţia ani scurşi de la ce-o fi fost în Decembrie ’89 poate ar fi vremea să i se dea ipocriziei şi fariseismului o pauză şi să înceapă să se spună adevărul.

Despre aşazisa „prigoană” la care era supusă Biserica Ortodoxă Română, la data de 12 mai 2016, contributors.ro publică un deastul de amplu articol scris de Alexandru Toma Patrascu.

“Prigonirea” Bisericii Ortodoxe în regimul comunist

Cu toţii ştim că Biserica Ortodoxă a fost persecutată de comunişti, nu-i aşa? La radio sau la televizor, în presă sau pe Internet, Biserica este descrisă, aproape invariabil, drept o victimă a regimului “ateu” venit la putere după război. “Credinţa românilor a fost pusă la grea încercare în perioada comunistă. Preoţii au fost întemniţaţi, au fost dărîmate biserici, sărbătorile religioase au fost trecute în umbră.” ne anunţă Evenimentul Zilei.[1]

Cu atît mai mult, mass media ortodoxă abundă în astfel de referinţe. “În perioada comunistă Biserica se confrunta cu o persecuţie pe faţă a regimului ateu marxist-leninist” (Ziarul Lumina).[2] Înainte de ’89 Biserica “a trebuit să facă față atacurilor furibunde ale comuniștilor atei” (Doxologia).[3] “În acele vremuri grele, Biserica Ortodoxă Română și alte culte religioase au fost supuse multor presiuni, intimidări, opreliști, restricții și persecuții, care s-au soldat cu multe victime și multă suferință fizică și morală.” (site-ul oficial al Patriarhiei BOR)[4]

Mai că iţi vine să-i crezi…

Sînt născut în 1968, aşa că am prins două decenii de “binefaceri” ale comunismului; le-am trăit pe viu. Toata copilăria am pendulat între Bucureşti (de unde ne trăgeam) şi Curtea de Argeş (unde lucrau părinţii mei şi unde am făcut şcoala); ştiu cum arătau şi oraşele mici, şi capitala, am văzut şi mînăstiri ortodoxe, şi biserici evanghelice, şi catedrale catolice.

Iar cultele (cu excepţia notabilă a greco-catolicilor) o duceau cît puteau de bine; în particular, Biserica Ortodoxă numai drept “persecutată” nu putea fi descrisă…

Vreau să fac o precizare. Nu contest demolările de biserici din anii ’80 sau arestările motivate religios din anii ’50, dar aceste fenomene trebuie puse în contextul perioadei.Biserica a suferit în comunism, dar în comunism am suferit cu toţii. Voi reveni asupra acestui subiect.

Credeţi că te împiedica cineva să te duci la biserică? Că dacă erai credincios trebuia să te rogi pe ascuns? Cînd prin ’84 sau ’85 am vrut să-mi fac abonament la Biblioteca Franceză, toată lumea a sărit ca arsă că “o să-mi rămînă la dosar“; în schimb, cu mersul la biserică nu-şi făcea nimeni probleme. Bunicul meu se ducea liniştit, în fiecare duminică, la slujbă; nu-l pîndea nici un securist fioros ca să-l acuze de “atitudine mistico-religioasă“. În Bucureşti, la concertele de colinde de la Sf. Spiridon era o înghesuială cumplită; de Paşte, la mînăstirea Curtea de Argeş, slujba se asculta de către mii de oameni, în curte, la megafon, iar la Înviere se mergea en masse, cu clasa. Ce să mai zic, că în timpul slujbei, tata popa nazaliza vîrtos: “Pentru sănătaaaatea tovaaaarăşului Ceauşescu să ne rugăaaaaaam!“?

Cînd ţi-era lumea mai dragă, te trezeai cu popa la uşă “cu icoana”. Credeţi că se deghizau şi se strecurau pe înserat, cu frica-n suflet? Doamne fereşte! Umblau cîte doi pe strada – un preot şi un diacon, ziua în amiaza mare, unul cu icoana, celălalt cu găleata cu agheazmă, şi luau blocurile la rînd, scară după scară şi apartament după apartament. Tare prigoniţi mai erau!

La fel de “prigonite” erau şi mînăstirile. În ’86 am vizitat mai multe mînăstiri din Vîlcea (Horezu, Mînăstirea Dintr-un Lemn, Surpatele ş.a.m.d.). Era un şoc enorm să treci prin sate de o sărăcie lucie, cu case din chirpici care abia se mai ţineau ca apoi să dai de opulenţa mînăstirilor. Ce să vezi, sub regimul “comunist ateu“, spre deosebire de ţăranii băgaţi cu forţa în cooperative, călugării îşi păstraseră o parte din pămînturi!

În anii ’80, Ceauşescu a venit de vreo două ori la Curtea de Argeş. Unde credeţi că a stat? La Primărie? În bravul Hotel Posada? Nu!, ce să caute acolo? A tras la mînăstire! (oricum, era de notorietate că tovarăşul Episcop Calinic[5] e securist cu acte-n regulă)[6].

La una dintre vizite a fost şi un episod amuzant. Tatei, raspunzînd de alimentaţia publică în calitate de şef al Sanepid-ului, îi intra în atribuţii să verifice că cei care-i pregăteau masa Tovarăşului Suprem erau sănătoşi, aşa că a trimis o echipă de asistenţi medicali să le recolteze toate probele; de aici a pornit un scandal monstru.

Gătitul şi servitul la masă erau asigurate de călugăriţe, iar acestea, scandalizate, au refuzat categoric să dea probe de fecale şi s-au plîns episcopului că sînt hărţuite. Episcopul a început să facă şi el tărăboi în stînga şi în dreapta şi a tras de sfori cu atîta eficienţă că, pînă la urmă, tata a fost nevoit să renunţe la analize. Ce contează că era o vizită a lui Ceauşescu? Tot Biserica a avut ultimul cuvînt.

De altfel, ierarhii BOR păreau să se simtă foarte bine în preajma celor din conducerea Partidului. În timp ce în Polonia Biserica Catolică a condus, zeci de ani, rezistenţa împotriva comunismului, la noi Biserica a fost, mai degrabă, o anexă a regimului, sprijinindu-l din plin. Ştiaţi că atît Iustin cît şi Teoctist, au făcut parte, decenii întregi, din Marea Adunare Naţională (Parlamentul din acea perioadă)? Iustin (NB: este vorba de Iustin Moisescu, cel care i-a succedat în 1977 lui Justinian) a fost “ales” deputat de Hîrlău în 1957[7], cu mult înainte de a deveni Patriarh, tocmai în mijlocul acelui “obsedant deceniu”; Teoctist, în 1975.[8]

Ceaușescu – Biserica Ortodoxă Română

De altfel, Gheorghiu-Dej şi Justinian (descris de I.Gh. Maurer drept “un popă care a fost, şi el, omul comuniştilor“[9]) erau în relaţii foarte bune. În 1944, Justinian l-a ajutat pe cel care urma să devină liderul postbelic al României să scape de urmărirea poliţiei “burghezo-moşiereşti”; la rîndul său, după război, acesta l-a sprijinit să preia conducerea Bisericii; “intrarea lui în ierarhia ortodoxă era pe deplin justificată, dincolo de faptul că reuşise cu un sprijin politic din partea unui Gheorghiu-Dej, care devenise liderul Partidului Comunist din România” ne lămureşte Ziarul Lumina.[10] Nu că ar fi fost singurul cu pile la Partid! Tot oficiosul Patriarhiei ne anunţă că şi unii dintre rivalii săi la şefia BOR erau “susţinuţi [..] de alţi membri marcanţi ai Partidului Comunist“…

Iar bunele relaţii personale s-au tradus în bune relaţii instituţionale între Partidul Comunist şi Biserica Ortodoxă: “pe şantierul din Mănăstirea Neamţ a apărut însuşi şeful statului, Gheorghe Gheorghiu Dej, el dispunînd urgentarea lucrărilor, susținîndu-le cu sume de bani foarte mari” (Doxologia).[11]

“O mînă spală pe alta“, nu-i aşa?

În acest context este de-a dreptul stupefiant să urmărești discursul duplicitar din publicaţiile bisericești actuale cu privire la “perioada de represiune şi prigonire din partea regimului comunist-ateu“; pline cu articole ce abundă în lamentări despre “situaţia atît de dificilă a Bisericii, din pricina opresiunilor regimului comunist” şi “prigoana” la adresa calugarilor, ca mai apoi să se povestească cu inocenţă despre cum statul aloca “sume uriașe” pentru restaurarea “chinoviilor” şi cum seminarele monahale funcţionau “cu sprijinul autorităţilor“.

De altfel, ziarul Patriarhiei o spune cît se poate de clar: “Cu ocazia vizitei particulare în România, din noiembrie 1967, cardinalul Franz König, primatul Austriei, arăta că ‘Biserica Romano-Catolică din Austria se află într-o situaţie mai puţin bună decît cea a Bisericii Ortodoxe Române’.“.[12] Deci cine “prigonea” mai tare Biserica? Austria sau România comunistă?

Dar cum rămîne cu celebrele demolări de biserici? Cu acele biserici “omorîte prin dărîmare sau răstignite prin translare şi mutilare, de către regimul comunist ateu“?[13] Păi, hai să vedem ce ne spune chiar BOR: “în ultimii ani ai dictaturii comuniste au fost demolatepeste 20 de lăcașuri de închinare din București” din cele “peste 12.000 de lăcașuri de cult ortodox” existente – adică 0,001666 (ZERO virgulă ZERO ZERO UNU ŞASE ŞASE ŞASE !) din total, dar “în același timp, s-au construit peste 500 de biserici noi, în tot cuprinsul Patriarhiei, dintre care multe sînt adevărate monumente de artă“…[14]

Biserica Ortodoxă adoră să pozeze în victimă, iar cazul celor cîteva biserici demolate în anii ’80 este emblematic.

În primul rînd, nu este nimic ieşit din comun să demolezi o biserică pentru a elibera terenul pentru o construcţie importantă. Palatul CEC, Palatul BNR sau Cercul Militar, toate au fost ridicate pe terenurile ocupate anterior de biserici sau mînăstiri (Biserica Mînăstirii “Sfîntul Ioan cel Mare”, Biserica Mînăstirii “Hanul Grecilor” şi, respectiv, Biserica Mînăstirii Sărindar), toate demolate în timpul Regelui Carol I, la sfîrşitul secolului XIX.[15] La fel Ateneul, clădirea simbol a Bucureştiului, construit în locul unei biserici închinate Episcopiei de Rîmnic.[16]

În al doilea rînd, 11 dintre bisericile situate în zonele afectate de demolări au fost mutate pe alte amplasamente, cu eforturi şi costuri enorme din partea statului “comunist-ateu“, deşi ar fi fost mult mai uşor să fie, pur şi simplu, dărîmate.[17] Patriarhul venea să inspecteze lucrările.[18] Aşa arată “represiunea şi prigoana“?

În fine, trebuie înţeles că dărîmarea bisericilor a fost, mai degrabă o excepţie decît regula. Am copilărit în actualul cartier Tineretului; familia din partea mamei locuia în mahala de cel puţin 150 de ani. Treptat, toată zona a fost demolată, iar casele au fost înlocuite de blocuri. Pe la mijlocul anilor ’70 a fost dărîmată casa în care locuise bunicul bunicii mele, apoi, în 1983, a venit şi rîndul casei noastre, construită de stra-bunicul meu în 1912. Tot cartierul, aşa cum îl ştiam, a fost ras. Singurele vestigii? Cele doua biserici, Manu Cavafu şi Cărămidari!

La fel s-a întîmplat şi în cartierul tatălui meu, Uranus. Acolo au fost trei biserici demolate, dar alte două au fost mutate. Restul – Spitalul Brîncovenesc, Arsenalul (o clădire impresionantă, cu aspect medieval), Opereta – nu a contat, totul a fost pus la pămînt.

Spitalul Brîncovenesc este un caz asupra căruia merită insistat – era una dintre cele mai importante clădiri istorice din Bucureşti. În 1854, un chirurg american, vizînd oraşul, nota: “Singurele clădiri din Bucureşti care merită amintite sînt Hanul lui Manuc bei, Spitalul Brîncovenesc şi Spitalul Colţea“.[19] Nu puzderia de biserici (“În Valahia există o biserică la fiecare şase sute de locuitori“)[20] cu picturi “prea grosolane ca să poată fi descrise“.[21] Spitalul făcea parte dintr-un întreg ansamblu (Așezămintele Brîncovenești), împreună cu Biserica Domnița Bălașa, cu azilul și cu școala ei. Ceauşescu a demolat spitalul şi întregul complex (marcate cu albastru pe planul redat mai jos)[22], în schimb, biserica (în roşu) a fost păstrată… O adevarată “persecuţie pe faţă” a Bisericii Ortodoxe, nu-i aşa?

Asezaminte Brancovenesti- PLAN 1984 – Reconstituire

Ce să zicem în schimb de bisericile construite sau renovate sub comuniști, cu banii autorităților “atee”? “După 1948 au fost restaurate, pictate sau reparate […] majoritatea celor peste 12.000 de lăcașuri de cult ortodox (biserici, mănăstiri, schituri, paraclise) de pe tot cuprinsul țării.” Cu ce bani? “Prin daniile credincioșilor” zice Patriarhia, acum.[23] Hai să vedem ce zicea Mitropolia Olteniei, atunci, în 1969:

“Dl. Dr. Alexandru Olaru [deputat eparhial, n.n.] a relevat, printre altele, importanţa ce se acordă Bisericii în contextul vieţii moral-sociale de către Conducerea de Stat centrală şi locală. Aceasta s-a materializat prin acordarea unor sume importante din bugetul Statului pentru salarizarea slujitorilor Bisericii, a întreţinerii lăcașurilor de cult şi mînăstirești. A remarcat, cu deosebire. înţelegerea acordată de către administraţia locală a fostei regiuni Oltenia şi a Consiliului Popular al judetului Dolj.

Revista oficiala a Arhiepiscopiei Craiovei – Noiembrie Decembrie 1969

A evidenţiat apoi faptul că sprijinul material acordat de către Stat Bisericii a fost chivernisit cu deplină rînduiala şi înţelepciune de către I. P. S. Mitropolit Firmilian şi colaboratorii sai. […]

Dl. Florian Dumitrescu şi-a exprimat deplina satisfacţie faţă de activitatea economico-financiară desfăşurată în cadrul sectorului economic al Sf. Arhiepiscopii a Craiovei pe anul 1968.

Dl. C. Protopopescu a spus că împărtăşeşte întru totul cele expuse de antevorbitorii săi,rugînd pe Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit să intervină la Direcţia Monumentelor Istorice pentru terminarea lucrărilor de la valorosul monument istoric «Mînăstirea Strehaia», precum şi pentru darea în folosinţă a bisericuţei din apropierea oraşului Orşova.

P. C. Preot Nicolae Stroe, protoiereu al Protopopiatului Băileşti, judeţul Dolj, în calitate de invitat la lucrările Adunării Eparhiale a spus că se cuvine să se aducă mulţumiri organelor comunale pentru sprijinul dat PP. CC. Preoţi parohi în lucrările ce le relizează în parohii şi în special în împrejmuirea cimitirelor.“[24]

Mai vreţi? La Braşov pentru Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil autorităţile “regimului ateu marxist-leninist” au alocat un teren de 1.000 m2. În anii ’50!… Mai tîrziu, proiectul construcţiei a fost realizat de o firmă de stat; la fel structura de rezistenţă; toate cu binecuvîntarea lui Virgil Trofin, Secretar al CC al PCR, viceprim-ministru al guvernului, deputat în Marea Adunare Naţională ş.a.m.d.

“Sfințirea bisericii s-a produs la 20 Mai 1984, de către Mitropolitul Ardealului Dr.Antonie Plămădeală cu participarea unui număr mare de credincioși și preoți. Pînă în anul 1985 s-a finalizat și casa parohială de la etaj iar la parter s-au amenajat birouri parohiale pentru cele trei parohii care funcționau de acum la această biserică.“[25]

Acelaşi Trofin a dat undă verde şi pentru o altă biserică, din Victoria: “Atunci era Virgil Trofin la Braşov (prim-secretar al organizaţiei judeţene a PCR, n. red.), Dumnezeu să-l ierte – pe el îl pomenim tot timpul ca fiind ctitor al bisericii aceleia… Pentru că, dacă nu era dînsul, nu se putea face, pur şi simplu… Am făcut rost de materiale – în ’78 – şi-am lucrat pînă în ’81. În ’81 ne-am mutat de la casa unde eram noi cu biserica… în Biserica “Cuvioasa Parascheva” (Ziarul Lumina).[26]

Ce să întelegem? Că în limbaj bisericesc “bani şi putere” înseamnă “vremuri grele“? Că acomodarea cu regimul este “rezistenţă“, iar “privilegiu” sinonim cu “persecuţie“?

“Prigoană” sau victimizare propagandistică?

Oare pînă unde poate merge fariseismul?

Notă: Ieri, Camera Deputaților a decis că preoții pot fi verificați de CNSAS. Tare sînt curios dacă o să treacă legea şi de Senat…

NOTE ____________________________________

[1] http://www.evz.ro/pastele-in-vremea-comunismului-familia-ceausescu-respecta-traditia-crestinii-mergeau-pe-furis-la-biserica.html

[2] http://ziarullumina.ro/biserica-azi-91937.html

[3] https://www.editura.doxologia.ro/puncte-de-vedere/cartea-arhiereul-eugeniu-laiu-suceveanul-o-radiografie-curata-unei-istorii-aproape

[4] http://patriarhia.ro/suferine-adanci-si-multe-puse-in-lumina-7459.html

[5] Noi îi ziceam episcop; în realitate era doar arhiereu vicar. Calinic a devenit oficial episcop de abia în 1990.

[6] Dosarul său informativ (împreună cu dosarele altor înalti ierarhi – inclusiv al actualului Patriarh) fiind distrus intenţionat în perioada 20-22 decembrie 1989, într-un final, instanta de judecata a decis că ar fi fost doar “informator”, nu “colaborator” al Securitatii. http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1251022848

[7] https://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_Moisescu

[8] http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1038019-dosarul-cadre-patriarhului-teoctist.htm

[9] http://jurnalul.ro/scinteia/istoria-comunismului/evadarea-lui-dej-36860.html

[10] http://ziarullumina.ro/patriarhul-justinian-marina-si-monahismul-in-perioada-comunista-35290.html

[11] http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/sa-nu-punem-la-zid-oameni-care-au-facut-bine-bisericii

[12] http://ziarullumina.ro/patriarhul-justinian-marina-si-monahismul-in-perioada-comunista-35290.html

[13] http://basilica.ro/hramul-paraclisului-catedralei-mantuirii-neamului-12/

[14] http://patriarhia.ro/v-b-biserica-ortodoxa-romana-in-perioada-dintre-1944-si-1989-151.html

[15] http://www.stelian-tanase.ro/biserici-bucurestene-disparute/

[16] https://ro.wikisource.org/wiki/Istoria_fond%C4%83rei_ora%C8%99ului_Bucure%C8%99ti/Capitolul_18

[17] http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/bisericile-ajunse-lama-buldozerelor-regimului-comunist

[18] Sursa foto: http://www.paularusu.ro/tv/am-ajuns-in-arhiva-de-aur-de-la-agerpres-sunt-onorata/

[19] James O. Noyes; “România, ţară de hotar între creştini şi turci. Cu aventuri din călătoria prin Europa răsăriteană și Asia apuseană”; Humanitas (2016); p. 114; v. http://www.humanitas.ro/humanitas/rom%C3%A2nia-%C5%A3ar%C4%83-de-hotar-%C3%AEntre-cre%C5%9Ftini-%C5%9Fi-turci

[20] ibid. p. 156

[21] ibid. p. 162

[22] http://www.ideiurbane.ro/asezamintele-brancovenesti/

[23] http://patriarhia.ro/v-b-biserica-ortodoxa-romana-in-perioada-dintre-1944-si-1989-151.html

[24] Mitropolia Olteniei, Revista Oficială a Arhiepiscopiei Craiovei, anul XXI Nr. 11-12, Noiembrie – Decembrie 1969, pp. 982-983

[25] http://www.parohia-sfintii-arhangheli.ro/#/scurt-istoric/

[26] http://ziarullumina.ro/credinta-in-orasul-fara-biserica-28439.html

Autor: Alexandru Toma Patrascu

Sursa articolului: contributors.ro

Data publicării: 12 Mai 2016

Alina Gorghiu critică PSD pentru „cea mai mare batjocură la adresa democrației românești”, dar nici prin cap nu îi trece să îşi dea demisia ea şi Blaga pentru circul cu candidatul la Primăria Generală a Capitalei

Cum ne-a obişnuit, Alina Gorghiu, Cporeşedintele PNL, s-a apucat să critice pe Facebook, cum îi stă bine, mai nou, unui politician care se respectă să-şi critice adversarii, mai precis pe liderii PSD pentru excluderea din partid a lui Valeriu Zgoneadeoarece acesta a sugerat că Preşedintele PSD ar trebui să îşi prezinte demisia după instanţa supremă l-a condamnat fără drept de apel la doi ani de puşcărie cu suspendare  în Dosarul „Referendumul”.

„Partidul s-a făcut scut în jurul unui președinte penal – a scris pe condul dânsei de Facebook doamna Gorghiu –  ignorând aspirațiile cetățenilor la o clasă politică integră. Problema în PSD nu este excluderea lui Valeriu Zgonea, pentru care nu am o mare apreciere, ci coalizarea conducerii partidului cu un condamnat penal pentru fraude electorale. Votul în unanimitate, în urma căruia Zgonea a fost exclus din partid pentru că a cerut ca în fruntea PSD să nu se afle un om condamnat definitiv în justiție, reprezintă cea mai mare batjocură la adresa democrației românești și arată că orice speranță de reformare a acestui partid este iluzorie”.

Martor îmi e Dumnezeu că îi dau dreptate 100% doamnei Gorghiu. Mai ales că se pare că multe probe care îl înfundau şi mai rău pe Dragnea, nu au fost prezentate.

Sorina Matei, pe siteul său  sorinamatei.ro postează la data 23 aprilie 2016 un   devastator articol intitulat „EXCLUSIV. PROBELE DIRECTE PE LIVIU DRAGNEA CARE NU AU FOST ÎN SPEŢA „FRAUDE LA REFERENDUM”. GREŞELILE UNUI IMPORTANT DOSAR.” care începe aşa:

• Cel puţin cinci adrese transmise de Liviu Nicolae Dragnea organizaţiilor judeţene ale PSD, preşedinţilor şi directorilor de campanie, înainte de referendumul de suspendare din 29 Iulie 2012 au lipsit atât din rechizitoriul trimis în instanţă cât şi din dosarul referendumului. Este vorba despre adresele nr. 690/ SG/16.07.2012, 692/SG/17.07.2012, 694/SG/18.07.2012, 698/SG/ 23.07.2012 şi 716/ SG/ 27.07.2012, emise în perioada 16-27 Iulie 2012 de la cabinetul secretarului general al PSD, ştampilate şi semnate „cu prietenie, Liviu Dragnea, secretar general”.
• În instrumentarea dosarului referendumului, ca „probe cu caracter de certitudine” pe învinuitul Liviu Nicolae Dragnea, procurorii DNA au folosit doar trei adrese: 683/SG/12.07.2012, 687/SG/13.07.2012 şi 688/SG/14.07.2012, emise perioada 12-14 Iulie 2012, la începutul lunii, procurorii care au instrumentat speţa nesolicitând PSD toate adresele emise în perioada lunii Iulie a anului 2012 pentru a creiona întreaga complexitate a speţei.
• În rechizitoriul trimis în instanţă, procurorii au susţinut că semnătura lui Liviu Dragnea pe toate cele trei adrese incluse în dosar este “indescifrabilă”, în condiţiile în care aceasta coincide cu semnătura olografă a lui Liviu Nicolae Dragnea din declaraţiile publice de avere şi din interpelări depuse şi semnate la Parlament.
• Instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a făcut judecata pe fond a dosarului vorbeşte şi ea despre alte greşeli în instrumentare: “Reţinerea unei situaţii de fapt contrară probelor administrate, în cursul urmăririi penale, obligă procurorul la o prezentare a argumentelor care au condus la înlăturarea lor, or, în această cauză acestea lipsesc total. Dacă Parchetul avea cea mai mică îndoială cu privire la realitatea afirmaţiilor martorilor sau a concluziilor raportului de constatare întocmit de propriul specialist, este de neînţeles de ce nu a audiat nici măcar o singură persoană dintre semnatarii acestor mesaje ( pentru a verifica dacă şi cum a fost posibilă cunoaşterea modului în care s-a votat), de ce nu a investigat în niciun fel această faptă care reprezintă cea mai gravă dintre acuzaţiile aduse inculpatului Liviu Nicolae Dragnea”

Sursa articolului şi continuarea pe siteul Sorinei Matei:

sorinamatei.ro

Problema de de altă natură nu de faptul că doamna gorghiu nu ar avea dreptate aici.

În acest caz suntem cam în situaţia în care, după ce nu şi-a pus nici un picuţ de cenuşă pe frumoşii zulufi pentru aberantul amantlâc PSD, PNL, PC numit generic USL, am văzut cum doamna Gorghiu a îmbrăcat armura şi a pornit la lupta pentru votul uninominal, mult mai logic şi democratic, în două tururi de scrutin. Nici u regret pentru faptul că atunci PNL şi ea însăşi au votat cu mare bucurie pentru acest fel de vot deoarece astfel USL „puşca” dintr-un foc un minim 10% suplimentar. Nu tu scuze, nu tu regrete că şi-au pierdut capul, nu tu recunoaşterea măcar a faptului că a fost, în realitate, o mare eroare politică (ca să nu zic o mare porcărie) ce va avea repercusiuni pentru multă vreme.

Acum, în acelaşi fe,l îi critică pe Dragnea. Zice bine ce zice, dar de vreme ce nu recunoaşte că ea şi PNL erau în gaşca pentru care lucra abscons Dragnea. A fost şi ea între cei care au spus prostile legate de cei 7,4 milioane de retardaţi care ar fi votat pentru demiterea Preşedintelui.

Atunci când Băsescu a fost suspendat nu cumva exact şeful ei, Căcărău Adormitul a fost Preşedinte interimar, ba, dacă ne mai amintim un pic, atunci, dacă lovitura de stat reuşea, tot el, şeful Alinuţei era cel care ar fi candidat şi probabil ar fi fost ales…

Sunt ferm convins că ştia ce făcea Dragnea cum ştia ce făceau şi alţi… din toate partidele USL, inclusiv PNL.

Ar trebui să îi spună cineva că indiferent ce astfel de critici face, totul sună a dracului de fals şi că se vede de la o poştă cum de fapt singura chestie pe care o doreşte nu e altceva decât dorinţa oportunistă de a puncta electoral încă un pic…

Teamă mişe că astfel nu face decât să contrubuie la scăderea în sondaje.

Tot de o scădere accentuată va fi, probabil, vorba şi dacă Alina Gorghiu şi Vasile Blaga, după porcăria cu circul legat de candidatul pentru Primăria Generală a Capitalei, nu îşi vor da binemeritata demisie.

În fine, E problema lor …

În fond, dacă cei doi se cramponează de fotoliile de copreşedinţi ai PNL şi încă vreo câţiva de funcţiile înalte din PNL şi vor reuşi să ducă PNL la nişte scoruri pe care nu şi le pot imagina nici în cele mai rele coşmaruri (Încă vreo două boacăne şi vom vedea un PNL de scor cu o singură cifră … asta e … Ghinion că liberalii nu sunt în stare să îşi aleagă nişte lideri adevăraţi şi nu nişte ăia care mimează doar că ar face ceea ce trebuie…

ROMÂNIA – ZONA CREPUSCULARĂ: Sexy L.O.V. – ŢOAPA DIN BĂNIE; DRAGNEA – FÜHRERUL-ul ROŞU; LIBERALII – IPOCRIŢII GALBENI

PRECIZARE ANTESCRIPTUM

Doresc să îmi cer scuze pentru lungimea textului. Motivul pentru care acest text a ieşit atât de lung este pentru că am încercat ca prin detalii să subliniez absurditatea, autosuficienţa, setea de putere, dispreţul faţă de electorat şi nesimţirea celor care compun organizaţia mafiot autodenumită Clasă Politică.

Pe cei cărora li  se pare greu de citit textul din cauza dimensiunilor, îi rog imagineze cum a fost documentarea şi scrierea lui… 🙂 . 

Acest text este a doua variantă, prima fiind  dublă ca întindere.

Mulţumesc anticipat dacă cineva va parcurge textul, fie şi în diagonală ca să vadă ilustraţiile …

Textul conţine secţiunile:

• ROMÂNIA – ZONA CREPUSCULARĂ,
• Sexy L.O.V. – Ţoapa din Bănie,
• DRAGNEA – FÜHRERUL-ul ROŞU
• LIBERALII – IPOCRIŢII GALBENI

***************************************

***************************************

ROMÂNIA – ZONA CREPUSCULARĂ

Cred că nu mai este un secret pentru nimeni că în România se întâmplă lucruri care ar fi considerate a nu putea fi incluse în celebrul serial „Zona Crepusculară” pentru că ar fi fost considerate drept prea absurde.

Persone cercetate penal sau chiar condamnate definitiv, fără drept de apel, pentru fapte de corupţie sau încălcări la legile democraţiei sau pentru alte fapte care ar putea fi incluse la crime prin imprudenţă  sau pentru corupţie nu au nici o jenă continuând să îşi păstreze posturile aducătoare de bani şi putere.

Cum Dumnezeu să fii condamnat pentru anumite fapte şi să nu ţi se interzică nici măcar temporar  posibilitatea de a mai comite aceleaşi fapte?

O femeie ia patru ani de puşcărie cu executare deoarece i-a mulţumit unui medic dându-i o găină pentru faptul că a făcut-o sănătoasă, iar un preşedinte de partid demonstrat vinovat pentru tot felul de lucruri legate de votarea la un referendum, mii de voturi false, persoane inexistente sau plecate din ţară sunt trecuţi că au votat iar individului i se dau doi ani de puşcărie cu suspendare fără intersicerea dreptului de a candida sau de a vota. Are şi posibilitatea să conducă alegerile aşa cum a făcut-o când a comis faptele pentru a fi condamnat.

Cineva care are permisul de conducere suspendat poate fi condamnat la puşcărie cu executare şi pentru o destul de lungă perioadă i se interzice dreptul de a mai conduce maşini. Cuiva care a comis un accident şi au rezultat victime sau pagube materiale, chiar dacă a fost condamnat cu suspendare, dreptul de a condue maşini i se suspendă pentru a nu mai putea, pentru o vreme să comită aceleaşi fapte.

Sau, o primăriţă care cere sute de mii de euro drept şpagă, pentru a zugrăvi nişte faţade pentru a se putea mai apoi lăuda cu asta în campanie şi e cercetată penal, cu măsuri asiguratorii, pentru asta, are tupeul de a continua să candideze fără nici un  fel de jenă.

E drept, legat, primăriţa Craiovei, căci despre ea e vorba, nu are nici un fel de oprelişte, din punct de vedere legal, până la exprimarea unei sentinţe rămase definitive, dar e vorba de moralitate şi decenţă. Culmea absurdului este că, dacă o fi adevărat, intenţia electoratului craiovean ar fi crescut cum creşte Liviu Dragnea în nădragi când o vede pe zglobia Cătălina Ştefănescu. Personal nu am văzut sondajul de opinie care a ajuns la această concluzie (de fapt chir mă cam îndoiesc că ar fi existat un astfel de sondaj, cel puţib pentru faptul că, fizic, timpul a fost prea scurt) pe care se baza Antena3 când anunţat triumfală asta, chestiune înghiţită şi de alte televiziuni.

Absurdul situaţiei este accentual de faptul că liberalii cridică de fac bătături la lingurică pe social democraţi, deşi nu prea ar avea dreptul.

Veniţi dintr-o ilogică, imorală şi extrem de interesantă cârdăşie cu PSD liberalii critică de numai pot pe liberali. Fie că vorbim despre revenirea la votul uninominal în două tururi la alegerile locale, fie că vorbim de cererea de demisie pentru Liviu Dragnea, lucruri perfect valabile, vorbim despre o cruntă ipocrizie de vreme ce la introducerea sitemului de vot cu un singur tur, ei, liberalii, au fost acolo şi au votat „pentru” iar când, la referendum Dragnea se ţinea de manţocării, acestea se făceau în folosul USL, iar PNL era parte din acesta.

Cred că nu greşesc deloc spunând că lucrurile care au devenit cotdiene în România nu ar putea fi admise în serialul „Zona crepusculară”.

Dacă se întâmplă ca cineva să nu ştie mare lucru despre cele de care am vorbit mai sus, sau se informează de la manipulatoarele mizerii media, Antena 3 sau România TV, am să încerc să descriu puţin cam despre ce e vorba, cât mai neutru posibil.

Am să încep cu povestea legată de Lia Olguţa Vasilescu, penala Primăriţa PSD-istă a Craiovei.

Sexy L.O.V. – Ţoapa din Bănie

Absolut ilogic şi jignitor pentru Craiova,  sexy primăriţa ei, cu un tupeu care face ca apelatiful ţoapă să fie pentru ea un compliment nemeritat, Lia Olguţa Vasilescu, urmărită penal de către DNA, şi-a depus candidatura pentru un nou mandat la Primăria din capitala Băniei.

 Culmea absurdului este că nişte indivizi erijaţi în sociologi, scuipaţi în  media până la obseseie de Antena3 susţin (pe baza unor fantomatice cercetări) că intenţia de vot pro Sexy L.O.V. Ar fi crescut ca Făt Frumos cu paloşul Gros după arestarea lu’ ma’am Vasilescu.

Sociologul Marius Pieleanu, una din cele mai ordinare curve ale sociologiei mioritice (Marius Pieleanu este cel care, nu odată,apărea cu o zi înainte de începerea de către Institutul  „Avangarde”, pe care îl conduce, a unor sondaje la Antena3 unde dădea nişte rezultate pe care intuiţia şi experianţa „i le sugerau”. Culmea sociologiei este că aceste rezultatate confirmau la detaliu, haioşenia sau coincidenţa făcând ca hârtia de pe care citea înainte de sondaj şi după arătau identic. Coincidenţa dracului), spunea în emisiunea „Secvențial”, realizată de „foca” Adrian Ursu, de la Antena3, că, citez din memorie, ”99% va fi primarul Craiovei la al doilea mandat, după cum arată datele acum. Olguța Vasilescu va obține al doilea mandat”.

O altă ţoapă media, de data aceasta una de culise dar cu mare greutate, Adriana Duțulescu, jigodia care este șeful departamentului Politic de la Antena3, fără nici un fel de jenă spunea că ea crede în șansele Olguței Vasilescu, un argument în acest sens fiind problemele cu DNA … ”DNA – zicea ea duminică, tot la emisiunea Secvenţial la emisiunea Secvențial, de la Antena 3. a ajutat-o într-un fel pe Olguța Vasilesu, pentru că electoratul percepe aceste mișcări ca pe o boicotare, și, astfel, candidatul devine un fel de martir. Asta îi ajută mult pe unii candidați”.

Dincolo de faptul că această subtilă presiune manipulatorie de genul, „treaba e rezulvată aşa că nu merită să îţi iroseşti votul acordându-l alctuiva”, personal mi se pare o jignire adusă inteligenţei craiovenilor.

Şefa de la secţia politică a Antenei3, pur şi simplu spune că oltenii, atât de mândrii de faptul că mintea le merge „ca elicopterul” vorba lui Florin Piersic, gândesc repede, prost şi superficial fiind destul de naivi încât să pună botul la toate porcăriile hotărâte în şedinţele de redacţie ale Antenei3 de unde, zic gurile rele, Marius pieleanu şi-ar lua ţintele la care trebuie să ajungă sondajele „Avangarde”.

În locul oltenilor m-aş simţi , a pesediştilor, şi chiar a spălaţilor pe creier telespectatori ai gunoilui media, Antena3 m-aş simţi a dracului de  jignit.

Da, Lia Olguţa Vasilescu, Sexy L.O.V., cu un nenărginit tupeu  şi o nesimţire care frizează maladivul şi-a depus sâmbătă candidatura pentru un nou mandat la Primăria Craiovei.

Amintesc că Lia Olguța Vasilescu, primarul Craiovei, a fost reținută miercurea trecută de procurorii DNA, ea fiind acuzată acuzată de luare de mită (patru infracțiuni), folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (trei infracțiuni) și spălare de bani.

În Comunicatul  dat publicităţii de către DNA se spune

„Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a corupției au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și reținerea pentru 24 de ore, începând cu data de 30 martie 2016, a inculpatei:

VASILESCU LIA OLGUȚA, primar al municipiului Craiova, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:

– luare de mită (4 infracțiuni),

– folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (3 infracțiuni),

– spălare de bani.

De asemenea, procurorii anticorupție au mai dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și măsura controlului judiciar pentru 60 de zile, începând cu data de 30 martie 2016, față de inculpații:

PREDA RADU COSMIN, administratorul public al Craiovei, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de complicitate la luare de mită,  

POPESCU ELENA DANIELA, reprezentant al unei asociații non profit, sub aspectul săvârșirii a patru infracțiuni de complicitate la luare de mită.

Din ordonanțele întocmite de procurori a rezultat că există date și probe potrivit cărora:

În cursul anului 2012, cu prilejul campaniei electorale pentru alegerea primarului municipiului Craiova, mai mulți oameni de afaceri au fost determinați de candidatul Vasilescu Lia Olguța, personal sau prin intermediul unor persoane din echipa de campanie, să efectueze diverse sponsorizări. În scopul obținerii acestor foloase, inculpata s-a folosit de influența pe care o avea asupra oamenilor de afaceri, în calitatea sa de vicepreședinte al organizației județene a unui partid politic.

„Donațiile” respective, estimate la 135.907 euro, făcute în condițiile de mai sus, s-au concretizat atât în realizarea de materiale electorale, dar și pentru organizarea unor spectacole în susținerea campaniei inculpatei. Materialele respective au fost folosite de inculpată, cunoscând că provin din săvârșirea infracțiunii de folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Într-un context diferit, în cursul anului 2014, inculpata Vasilescu Lia Olguța a pretins și primit de la mai mulți oameni de afaceri, pentru și printr-o asociație non profit, cu titlu de mită, suma totală de 544.209, 33 lei, în legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu.

Concret, în perioada respectivă, inculpata Vasilescu Lia Olguța, direct sau prin intermediari, beneficiind de ajutorul celorlalți inculpați, a solicitat oamenilor de afaceri care aveau în derulare contracte cu Primăria Craiova, să efectueze sponsorizări către asociația reprezentată de inculpata Popescu Elena Daniela, în vederea efectuării unor lucrări de reabilitare a fațadelor unor clădiri din municipiul Craiova.

Oamenii de afaceri au acceptat solicitările formulate de inculpata Vasilescu Lia Olguța în considerarea atribuțiilor pe care aceasta le avea în calitate de primar, pentru a nu întâmpina din partea edilului dificultăți în buna desfășurare a contractelor, în efectuarea plăților și în recepționarea lucrărilor.

De asemenea, edilul a beneficiat în mod direct de avantaje nepatrimoniale constând în acumularea de capital electoral, aspecte invocate deja în spațiul public într-o emisiune televizată din data de 02 martie 2016. 

Pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații Preda Radu Cosmin și Popescu Elena Daniela trebuie să respecte următoarele obligații:

1. a) să se prezinte la organul de urmărire, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați,
2. b) să informeze de îndată organul judiciar cu privire la schimbarea locuinței,
3. c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați,
4. d) să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organelor judiciare,
5. e) să comunice periodic, conform programului de supraveghere, informații relevante despre mijloacele sale de existență;
6. f) să nu comunice direct sau indirect, pe nicio cale, cu persoanele menționate în ordonanța de dispunere a controlului judiciar,
7. g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

Inculpaților Preda Radu Cosmin și Popescu Elena Daniela li se atrage atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Inculpaților li s-au adus la cunoștință calitatea procesuală și acuzațiile, în conformitate cu prevederile art. 309 Cod de procedură penală.

La data de 31 martie 2016, inculpata Vasilescu Lia Olguța urmează să fie prezentată Tribunalului București cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile.

Facem precizarea că punerea în mișcare a acțiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.” – se spune în comunicatul DNA.

Deci Lia Olguţa Vasilescu este acuzată de procurori că s-a folosit de poziţia de vicepreşedinte al organizaţiei judetene a PSD, pentru a influenţa mai mulţi afacerişti să facă sponsorizări în campania electorală din 2012 şi oltenii se înghesuie să o voteze? Păi ori oltenii sunt tâmpiţi, oeri escrocii de la Antena3 îi fac să pară aşa.

 ”Donațiile” respective, estimate la 135.907 euro, făcute în condițiile de mai sus, s-au concretizat atât în realizarea de materiale electorale, dar și pentru organizarea unor spectacole în susținerea campaniei inculpatei”, se arată în comunicatul DNA.

Primarul Craiovei ar fi luat şi peste 500.000 de lei mită de la mai mulţi afacerişti care aveau contracte pentru lucrări de reabilitare a faţadelor unor clădiri.

De reţinut: ”În cursul anului 2014, inculpata Vasilescu Lia Olguța a pretins și primit de la mai mulți oameni de afaceri, pentru și printr-o asociație nonprofit, cu titlu de mită, suma totală de 544.209, 33 lei, în legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu”, potrivit DNA.

Avocatul primarului municipiului Craiova spune însă că ar fi vorba despre un şantaj.

Liderul PSD este acuzat că ar fi săvărşit în total opt infracţiuni de luare de mită, spălare de bani şi folosire de influenţă, potrivit DNA.

Acuzațiile aduse de DNA Liei Olguța Vasilescu:

– luare de mită (4 infracțiuni)

– folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (3 infracțiuni)

– spălare de bani

În același dosar, au fost puși sub control judiciar administratorului public al Craiovei şi reprezentantul al unei asociații non profit, pentru complicitate la luare de mită.

DRAGNEA – FÜHRERUL-ul ROŞU

Vineri, 22 Aprilie 2016, un complet de 5,  judecători, condus de Livia Stanciu, a majorat pedeapsa în cazul lui Liviu Dragnea de la un an închisoare cu suspendare, cât primise la instanța de fond, la doi ani de închisoare cu suspendare. Președintele PSD, Liviu Dragnea, a fost condamnat definitiv, de Înalta Curte de Casație și Justiție, la doi ani de închisoare cu suspendare, cu un termen de încercare de patru ani, în dosarul „Referendumul”.

Completul de 5 judecători a majorat și termenul de încercare în cazul şefului PSD de la trei la patru ani.

În aceaşi şedinţă, judecătorii au menținut sentințele date în cazul celorlalți inculpați din acest dosar, cu excepția a doi dintre ei — Adriana Vespe și Daniela Vlăduț — acestea fiind achitate.

Dragnea a fost condamnat de un complet de trei judecători de la ÎCCJ în dosarul „Referendumul” pe 15 mai 2015, la un an de închisoare cu suspendare, cu un termen de încercare de trei ani. Alți 74 de inculpați din dosar au fost fie achitați, fie condamnați la închisoare cu suspendare. Atunci decizia a fost atacată cu apel de cei condamnați, inclusiv de Liviu Dragnea.

Potrivit DNA, , cu ocazia organizării și desfășurării referendumului din 29 iulie 2012, în calitate de secretar general al PSD, Liviu Dragnea, a uzat de  autoritatea  şi influența pe care le avea  în partid în scopul obținerii unor foloase nepatrimoniale de natură electorală, necuvenite, pentru alianța politică din care făcea parte formațiunea pe care o reprezenta, și anume îndeplinirea cvorumului de participare cu ajutorul voturilor obținute în alte condiții decât cele legale.

În acest sens, spun procurorii, pe de o parte, Dragnea a coordonat „un mecanism complex”, în care a implicat mai multe persoane asupra cărora avea influență în virtutea funcției pe care o deținea, având ca scop fraudarea rezultatelor privind participarea la vot. Pe de alotă parte, liderul PSD este acuzat că a coordonat un sistem informatic complex, prin intermediul căruia a transmis mesaje, ordine și recomandări legate de stimularea participării cetățenilor la vot prin mijloace interzise de lege către coordonatorii județeni de campanie,  de primarii şi activiţtii activiștii de partid, subliniază DNA.

Liviu Dragnea,  conform DNA, a trasnmis ordine unor apropiați ai săi, membri de partid din Teleorman, judeţi unde, Dragnea era  președinte al Consiliului Județean, să facă tot ce le stă în putință, inclusiv prin ilegalităţi, pentru a scoate oamenii la vot cu orice preţ, ţina fiind atingerea pragului minim de participare (50%) necesar  pentru îndeplinirea conmdiţiilor de validare a referendumului.

Liviu Dragnea nu putea face singur ceea ce a făcut, demersul său fiind susţinut de  74 de persoane, președinți și membri ai unor secții de votare din localități din județele Teleorman, Vrancea, Gorj și Olt, care au falsificat documentele de la birourile electorale şi au introdus în urne un număr suplimentar de buletine de vot decât cele votate de alegători. Respectivele persone fiind fie autori, fie complici, fie indstigatori la ilegalităţi.

Despre pedeapsa primită de Dragnea s-a spus că nu ar fi una de corupţie deci nu s-ar încadra la prevederile normelor de integritate ale PSD.

Asta ar fi valabil doar dacă prin şpagă se înţelegdoar foloasele primite ilegal de politicieni… Lucru evident aiurea.

Şi ciar dacă nu ar fi aşa, infracţiunile la vot sunt destul de grave deoarece lovesc chiar la fundamentul democraţie prin deturnarea sensului termenului „vot”.

Modul în care s-a motivat faptul că Dragnea nu trebuie demis ne arată că acesta nu ar fi trebuit demis nici dacă ucidea pe cineva, sau spărgea o bancă.

Ce a demonstrat de fapt toată ordinara poveste din jurul poveştii cu Liviu Dragnea?

Că PSD este un partid în care, deşi există norme morale adoptate, acestea sunt doar de formă, lipsite de conţinut şi aplicabile doar prostimii. Grangurii fiind intangibili, vinovăţia pare a se hotărâ nu în funcţie de faptele reale comisie ci de votul turmei în funcţie de interese.

Cred că, având în vedere gravitatea faptelor lui Dragnea, fiind un atac incredibil la vundamentul Democraţiei şi a slugarnicilor lui supuşi şi faptul că sentinţa ete una mai mult decât simbolică, doi ani şi ăia cu suspendare, cred că se impune o cercetarea a tutor celor implicaţi în această poveste, inclusiv PSD, televiziunile, judecătorii să fie supuşi unei cercetări aprofundate din parte CSM, a DNA şi serviciile secrete.

Altfel se crează un precedent inadmisibil şi cei care vor mai încerca să fure la vot nu vor mai avea nici o teamă că, dacă vor comite ilegalităţi nu vor avea de suportat nici un fel de consecinţe.

LIBERALII – IPOCRIŢII GALBENI

Am văzut că liberalii au reacţionat cerând demisia lui Dragnea …

În primul rând, conform prevederilor normelor de integritate, nu este vorba de o demisie ci se impune o demitere. Deoarece trebuie să fie vorba de o sancţiune.

Pe de altă parte, faptul că liberalii cer acum demisia lui Dragnea ne arată gradul incredibil de ipocrizie a acestora.

Orice a făcut Liviu Dragnea, a făcut în folosul întrunirii numărului de cetăţeni prezenţi pentru validarea Referendumului, chestiune dorită de USL din care liberalii făceau (mai fac?) parte.

Tot ipocrizie de numeşte şi faptul că liberalii se dau de ceasul morţii legat de reintroducerea la „locale” a votului uninominal în două tururi. Când a fost introdus ineptul uninominal într-un singur tur ei l-au votat cu bucurie.

Poate ar fi devenit credibili dacă ar fi ieşit atunci când au ieşit, zic ei, din US, dacă îşi puneau un pic de cenuşă pe mătreaţă, îşi cereau scuze pentru prostituarea alături de PSD în USL, spuneau că a fost o greşală pe care o regretau.

Ei continuă şi acum să nu recunoască faptul că a fost una din marile  greşeli de substanţă făcută de PNL. Cel puţin la fel de mare ca şi propunerea de a candida Regele Mihai la Preşedinţie.

Deşi liberalismul este o doctrină respectabilă, liberalii noştrii nu sunt decât nişte oportunişti neruşinaţi.

Acest lucru a făcut ca niciodată liberalismul să nu prindă la mai mult de o cincime din electoratul român. Trendul pe care a intrat acum PNL şi mai ales modul execrabil în care libaralii s-au comportat legat de candidatura pentru Primăria Generală a Capitalei, cu regret trebuie să o spun, PNL pare a se întrepta spre marea ladă a nefiinţei în care se bălăcesc cei care au vrut să trişeze Istoria.

Acolo sunt partide care au încercat dar au păţit-o …

E drept, nu e problema mea modul în care PNL se îndreaptă cu paşi mărunţi şi siguri către dispariţa de pe scena politică, este totuşi mare păcat … acest partid are un trecut istoric destul de abudent, e drept, unul plin de ipocrizie, oportunism, sete de putere, compromisuri…

Poate e mai bine aşa …

Dumnezeu să-i ierte …

Anul electoral 2016, va fi un an în care inconsecvanţa, ipocrizia, făţărnicia, minciuna, oportunismul vor atinge cote de neimaginat

Îşi poate oare imagina o amărâtă de prostituată, atât de blamată pentru ocupaţia ei, că ar putea veni o zi când va înlocui fusta de tip centură şi bluza care are menirea de a-i prezenta farmecele cât mai explicit, cu o ţinută decentă şi, de la bordelul unde prestează, să se ducă la o mănăstire unde să se declare pură şi imaculată şi să ceară să fie numită stareţă?

Dacă da înseamnă că, în România, poate face o carieră politică strălucită.

Suntem într-un an în care ipocrizia politicianilor va face ravagii… foşti duşmani se vor prezenta drept prieteni, foşti priteni for fi duşmani ireconciliabili, nereuşitele fiecăruia vor fi aruncate pe ceilalţi iar reuşitele vor fi subliniate cu insistenţă.

Vom vedea cum ungurii de la UDMR vor redeveni iar strindarde pe promisa independenţă mascată sub autonomie a unor zone transilvane va redeveni o luptă patriotardă, uitând că de două decenii şi ceva tot asta spun, în realitate politicienii nemaiştiind cum să îşi mai rotunjească veniturile.

Dar dacă minoritarii maghiari preferă să moară minţiţi că se pot lucruri de care Constituţia  nu permite nici măcar să se discute e problema lor. Într-o ţară liberă poţi fi şi masochist dacă doreşti.

Vom vedea că politicianii din partidele româneşti vor încerca să pară cât mai imaculaţi şi cât mai cu respect şi interes faţă de menirea pe care o au prin prisma mandatului primit de la electorat.

Am văzut cum Alina Gorghiu, copreşedinta PNL, şi-a făcut un adevărat modus vivendi din revenirea la votul uninominal în două tururi de scrutin la alegerile locale.

Interesantă este motivaţia. Caracter nobil, vezi Doamne, dumneaei nu vrea şi pace ca partidul său şi PSD să profite cu nesimţire de împuţiciunea de vot uninominal într-un singur tur. Ba chiar se şi întrega uimită de ce partide mici cum ar fi UNPR şi ALDE nu o susţin.

Aşa, dacă o priveşti pe madam Gorghiu parcă îţi vine să te întrebi cu are putera de a se privi dimineaţa pe inima goală în oglindă fără a-i veni să vomite de atâta oportunism şi ipocrizie.

Pe de o parte PNL-ul Alinuţei este un partid care, cam peste tot este în urma PSD în medie la vreo 5% în sondajele reale, de uz intern.

Păi, când vorbim de voturi pentru primar locul doi nu se premiază, deci interesul real nu este motivat de o oarece empatie faţă de UNPR şi ALDE, ori faţă de partide ca M10 sau PMP pe care consideră că nu trebuie nici măcar că trebuie să le pomenească sau, de ce nu, dicolo, la cei favorizaţi de uninominalul într-un tur mai avem ca mare favorizat UDMR, aceştia dublându-şi numărul de câştigători faţă de uninominalul în două tururi.

Ciudat este că madam Gorghiu  consumă atât de multă energie cu această treabă uitând, de exemplu, să ridice problema celui mai important primar, Primarul General al Bucureştiului.

O confruntare între Gabriela Vrânceau Firea Pandele şi Cristian Silviu Buşoi, este o confruntare între o ţoapă şi un măscărici şi ar trebui să intre în istorie chiar dacă, deocamdată, cele două candidaturi sunt încă la nivelul de intenţie.

De asemenea interesant este că Alina Gorghiu vorbind despre democraţia făcută muci de votul uninominal într-un tur, nu observă că aceasta este minată nu neapărat de alegerile locale ci de modul aiuritor  în car se votează pentru parlamentare. Sau, mai ştii păcatul, poate fosta domnişorică o avea de gând ca după ce se va intra încele şase luni de dinainte de alegerile generale de neschimbare a legii o veni iar cu efuziuni democratoide.

Culmea ciudăţeniei fiind că legea pe care acum o doreşte schimbată este tocmai o lege la care partidul său acesa cu bucurie la vremea când a fost votată, chiar ea explicându-ne atunci cât de important e să economisim nişte bani necesari celui de-al doilea tur, “e posibil să ieşim din sală, dacă nu se adoptă amendamentul”, zicea ea atunci când în cârdăşie cu PSD treceau legea neverosimil de uşor.

Treaba e că dacă atunci nu ar fi trecut respectivul amendament s-ar fi dus dracului unitatea de monolit a USL, unitate făcută praf de arognţa liderilor, de lipsa unităţii reale, fiecare din membrii încercâd tot timpul să îl ţepuiască pe celălalt.

Oare de ce nu şi-a amintit deloc de faptul că a existat un referendum, expresie a suveranităţii poporului, în care se cerea un parlament mult redus numeric? Să fie vorba de faptul că pe la Antena3 şi România TV acel referendum e numit şi azi „o prostie a lui Băsescu” … da, suveranitatea poporului român e o prostie …

Ipocrizia manifestată are ca motivaţie internă, de fapt, raţionamente mascate legate de perpetuarea baronilor locali, motorul financiar al bunătării materiale a partidelor. Fenomenul e atât de extins încât ceea ce face DNA-ul e calm cum ai pretinde că faci dezinsecţie ucigând două muşte şi trei purici pe zi.

Făcând un exerciţiu de imaginaţie, să presupunem că mâine ar fi arestaţi toţi primarii şi toţi consilierii locali şi judeţeni din ţara aceasta. Şansa de a se comite astfel o eroare judiciară e fi cu mult mai mică decât dacă ar fi lăsaţi toţi în libertate.

 Are şi Cioloş, Premierul, felia lui de ipocrizie.

El spune că nu poate interveni deoarece suntem la mai puţin de şase luni de alegeri. Când i s-a spus că această schimbare nu se încadrează la ceea ce nu poate fi schimbat l-a lovit democraţia… Cică nu poate schimba ceea c a votat Parlamentul, apoi, când a văzut că o parte din cei ce au votat amendamentul vor schimbarea, a luat la rând partidele parlamentare şi i–a întrebat ce vor… A ieşit ca că totul rămâne aşa cum e.

 Oare de ce nu spune ce a discutat cu Dragnea când acesta i-a susţinut guvernul? „Faci ce spunem noi, rămâi în funcţie, altfel, moţiune de cenzură şi PA”.

Evident, deşi refuză să o măturisească, Cioloş vizează o carieră pe termen lung şi speră că va rămâne premier şi după ce i de încheie mandatul acesta interimar, dacă nu deranjează pe cineva crede că îi va ieşi calculul. (Chiar şi prin  punctele din programul cu care a fost investit care exced anul cât e interimar, premierul Cioloş arăta că că vizează un mandat mult mai lung)

Cred că e o logică greşită… Dacă va câştiga, PSD nu ca admite un premier non PSD, iar dacă va câştiga PNL şi acesta va dori să aibă premier al său. Poate dori Iohannis ce vrea muşchiul lui, nu contează, tare mă îndoiesc că dumnealui ar putea trece peste o eventuală suspendare.

PSD este şi el de o ipocrizie de-a dreptul scârboasă.

Deşi iasă care mai de care comunicator de partid şi spune că doreşte un tur doi dar nu de data aceasta, tot ei spu şi că un tur doi favorizează înţelegerile pe ascuns.

Or fi existând aceste înţelegeri, dar din câte ştiu, la urne nu se prezintă doar membrii diferitelor partide ci electoratul care nu prea ţine cont de ce trocuri fac între ei liderii de partide.

Realitatea se poate vedea la alegrile prezidenţiale de până acum. PSD nu reuşeşte niciodată ca în confruntarea cu orice alt partid să adune 50% indiferent cât ar fura. Ca şi cum ar fi o regulă, toţi se adună împotriva lui.

Un altfel de ipocrizie vedem şila PMP, Partidul Meu Personal (ghici al cui) cum îl denumesc unii…

Deşi toată lumea ştia că Mişcarea Populară urma să fie controlată de Băsescu, nu renoşteau, dar asta nu ar fi mare bai.

Problema este că inconsecvenţa/ipocrizia PMP vine in faptul că este o formaţiune calibrată pe popularitea fostului preşedinte.

Or, dacă ne uităm un picuţ în trecut vedem câteva declaraţii pe care acesta le-a făcut dar le-a uita.

Era una unde spunea că după expirarea mandatului de preşedinte se varetrage la pensie. „Orice funcţie pe care o ocupi după ce ai fost preşedinteînseamnă o scădere”. Ei, nu a ezitat să preia partidul.

Mai declara că indiferent ce ar face Ponta nu îl va desemna pentru funcţia de premier. La desemnat. De dozuă ori. Cine mai pune botul la ce spune de acum înainte dumnealui? Cred că mult mai puţini din cei care şi-ar dori dânsul.

Cam asta ar fi cuvintele care ar contura profilul acestui an electoral. Ipocrizie, oportunism, nesimţire, minciună, tupeu,  inconsecvenţă.

Pe aceeaşi temă, un articol al frumoasei şi talentatei jurnaliste Melania Cincea.

Fariseism

Discuţiile politice pe tema votului primarilor denotă fariseism. Şi din partea PSD, şi a PNL.

Ar fi hilară, dacă nu ar crea îngrijorări privind percepţia unui partid la rolul unei instituţii a statului, poziţia PNLcare acum îl acuză pe premierul Dacian Cioloş că se derobează de responsabilitatea asumării răspunderii votului în două tururi pentru alegerea primarilor. În plus, denotă fariseism. În 6 mai 2015, în Camera Deputaţilor, PNL a votat în cârdăşie cu PSD acest amendament din Legea alegerilor locale. Asta, deşi cu puţin timp înainte, după votul din Senat, co-preşedintele PNL, Alina Gorghiu, numea drept scăpare trecerea respectivului amendament prin Senat, anunţând că, la votul din Cameră, “e posibil să ieşim din sală, dacă nu se adoptă amendamentul”. Ce a urmat se ştie: legea a trecut lejer. Cu 278 de voturi “pentru”, 22 “împotrivă” şi 14 abţineri.

PNL putea să fi votat împotrivă, gândindu-se la spargerea monopolului unor reţele clientelare consolidate prin teritoriu şi la reprezentativitatea primarilor care, aleşi din primul tur, e discutabilă – dat fiind că o Primărie se poate câştiga şi cu 15% din voturi –, deci, gândindu-se la mersul spre mai bine al societăţii. Şi, totuşi, a votat pentru această lege. De ce? Din prostie, mi-e greu să cred că a făcut-o. Mai degrabă, din raţionamente politice. Poate, în perspectiva unei alianţe electorale cu PSD, pe model USL, şi în urma inventarierii baronilor judeţeni şi a celor locali – supravieţuitori ai DNA-ului, deci pe care se putea miza şi în 2016 – şi care, datorită acestei legi, au şanse să mai prindă un mandat. Idee la care pare să se fi renunţat. Poate, din cauza neînţelegerilor pe împărţirea puterii. Poate, după loviturile de imagine încasate de PSD la vârf, după condamnarea lui Liviu Dragnea, după inculparea lui Victor Ponta, după protestele din toamna anului trecut, care au dus la dărâmarea Guvernului Ponta.

Fariseim este şi din partea PSD. În 2012, când a fost introdus în lege amendamentul privind votul din primul tur al primarilor şi când legea era susţinută de PDL (deci, de o parte a actualului PNL) – care motiva că, aşa, se evită aranjamentele de culise din al doilea tur – era criticată de PNL, care anul trecut a girat-o, din nou, în Parlament, şi de PSD care ameninţă chiar cu boicotul la alegeri, în cazul în care se va merge pe alegeri în două tururi.

Cert este că acum subiectul a ajuns pe masa Guvernului. La iniţiativa PNL. Şi după ce, cu puţin timp înainte, Alina Gorghiu încercase să-i atingă primului-ministru o coardă sensibilă şi, în caz de eşec, să se asigure că pisica e aruncată în curtea lui Dacian Cioloş, transmiţându-i public că revenirea la alegerile în două tururi a fost una dintre cerinţele protestatarilor, care a dus la căderea Guvernului Ponta şi numirea Guvernului Cioloş. Premierul a refuzat, însă, să se implice în acest scandal politic: “Guvernul nu poate veni cu ordonanţă de urgenţă sau să îşi asume răspunderea, în lipsa unei majorităţi în favoarea alegerilor primarilor în două tururi”.

Unii îl acuză pe dl Cioloş că, prin neimplicare, face jocul PSD – dacă legea nu va fi modificată şi se va rămâne la alegerea primarilor din primul tur, marele câştigător al localelor şi, implicit al parlamentarelor se estimează că va fi PSD. Corect ar fi fost ca aceia care îi aduc acuzaţii primului-ministru să-i întrepe pe de o parte pe liderii PNL, iar pe de alta, pe preşedintele Klaus Iohannis dacă, la un moment dat, nu au făcut jocul PSD. Unii, atunci când au votat legea cu acest amendament acum contestat, celălalt, atunci când a promulgat-o rapid, la 12 zile de la votarea sa, neavând nicio intenţie de a o retrimite Parlamentului spre modificare. Ba, declarând că, deşi legea nu este perfectă, “reprezintă un progres într-o direcţie bună.”

Decizia d-lui Cioloş de a nu interveni în această dispută politică, nici prin ordonanţă de urgenţă, nici prin asumare de răspundere, ar putea fi efectul unor calcule pragmatice. Al unuia pe termen scurt, care îi vizează şi funcţia, dar şi stabilitatea politică. Dl Cioloş ştie că majoritatea în Parlament, cea care l-a votat în funcţia de prim-ministru, este volatilă azi, putând, în orice moment, să se întoarcă împoriva lui şi să-l debarce printr-o moţiune de cenzură. Ceea ce ne-ar arunca, din nou, într-o criză politică. Dar şi efectul unui calcul pe termen lung care vizează, poate, o carieră politică a d-lui Cioloş. Caz în care, în toamna acestui an, în eventualitatea în care va intra într-un partid sau va conduce o alianţă politică, fiind nominalizat pentru funcţia de premier, va avea nevoie de votul majorităţii parlamentare. Din care, invariabil, va face parte fie PSD, fie PNL.

Ceea ce rămâne de făcut acum este ca PNL să-şi facă majoritate şi să treacă Legea alegerilor locale, cu amendamente, prin Parlament. Iar dacă nu reuşeşte, să-şi asume responsabilitatea şi să se acomodeze cu ideea de a sta în opoziţie patru ani. Şi încă ceva: să înveţe ceva din trocurile politice cu PSD, din care nu e prima data când iese perdant.

Autor: Melania Cincea

Articol publicat şi în TIMPOLIS şi în Puterea a Cincea.

Data publicării: 2 februarie 2016