Arhiva

Posts Tagged ‘Irlanda’

Scandalul „Panama papers” vs. ofensiva antievaziune americană sau „Cine e baubau”?

Scandalul documentelor  Panama, cunoscut sub numele Panama Papers pare vârful de icebreg al unui scandal care va creşte la nişte cote greu de inginat, sumele implicate siind între  7.600 mld. dolari şi 32.000 mld. dolari înm vreme ce, pentru comparaţie, conform unei liste publicată de FMI, pe 2012 aveam din puct de vedere al Produsului Intern Brut (În miliarde de dolari SUA):

  1. SUA – 15.684,750 
  2. China – 8.227,037
  3. Japonia – 5.963,969
  4. Germania – 3.400.579
  5. Franţa – 2.608,699
  6. Regatul Unit al Marii Britanii – 2.440,505
  7. Brazilia – 2.395,968
  8. Rusia – 2.021,960
  9. Italia – 2.014,079
  10. India – 1.824,832
  11. Canada – 1.819,081
  12. Australia – 1.541,797
  13. Spania – 1.352,057
  14. Mexic – 1.177,116
  15. Corea de Sud – 1.155,872

……………………………………………….

  56. România – 169.384

Cel mai mare Produs Intern Brut în are Uniunea Europeană – 16.641.109 miliarde de dolari SUA

Se întreabă mulţi cine a descărcat şi aruncat în public acele documante acele documente. Bună întrebare… Şi grea… sau nu.

De fapt, aceşti bani au o caracteristică. Deşi offshore-urile nu sunt o chestie ilegală, banii respectivi NU ADUC VENITURI  din taxe şi impozite ţărilor.  Cred că aici e cheia pentru a se vedea cui îi foloseşte scandalul. 

Totuşi, la acest nivel, când ceva este aparent foarte clar, de fapt, în spate lucrurile sunt extrem de comlicate şi probabil duhnesc foarte urât. Dacă acei vani au fost produşi în mod corect este normal ca cel care îi deţine să încerce să piardă prin taxe şi impozite cât mai puţini.Problema e atunci când acei bani au fost produşi incorect şi se încearcă „spălarea” lor sau când e vorba de evaziune fiscală.

Extrem de interesant este că, în paralel cu această poveste în SUA a început o nouă ofensivă împotriva descurajării evaziunii fiscale. Preşedintele Obama a lovit puternic în marile corporaţii care fentează fiscul american şi băncile care le ajută: „Problema nu este că aceste companii desfăşoară activităţi ilegale, ci că aceste activităţi sunt legale“.

Mai are rost să ne întrebăm cine a orchestrat „Panama Papers”? Şi mai ales cui îi folosea şi cinea avea capacitatea unor asemenea dezvăluiri? Nu cred …

Scandalul documentelor Panama: Câţi bani ascund bogaţii lumii în paradisurile fiscale? Nimeni nu ştie. Estimările variază de la 7.600 mld. dolari la 32.000 mld. dolari

Cel puţin 7.600 miliarde de dolari, cam de două ori cât PIB-ul Germaniei, din avuţia financiară a familiilor lumii ar fi ascunse în paradisuri fiscale, arată un calcul făcut de un economist francez. Alte evaluări merg mai departe, estimând la 21.000 – 32.000 de miliarde de dolari activele ascunse de elita lumii în locuri cu taxe mici şi legislaţie fiscală laxă.

Mossack Fonseca este doar una din multele firme de avocatură care se ocupă cu înfiinţarea de companii offshore obscure sau dubioase şi cu toate acestea dezvăluirea numelor clienţilor săi a stârnit un cutremur politic şi media de proporţii mondiale. Oamenii şi firmele de rând rabdă acasă în vremuri de criză economică, când salariile sunt tăiate şi taxele majorate, iar politicieni, oameni de afaceri înstăriţi, celebrităţi şi alte figuri publice care ar trebui să fie un exemplu de bună purtare pentru societate se folosesc de portiţe legislative, poate lăsate tocmai de ei deschise, pentru a-şi proteja averile în locuri în care cei de rând nu au acces. Lucrul acesta îl demonstrează documentele Panama.  

Gabriel Zucman, un economist francez tânăr cu mai multe cărţi de profil  publicate, estima într-o lucrare apărută anul trecut că în 2014 circa 8% (7.600 miliarde de dolari) din avuţia financiară a gospodăriilor lumii stau ascunse, în mare parte legal, în conturi din paradisuri fiscale. O treime din această sumă este îndesată în conturi elveţiene. Cifrele lui Zucman se concentrează pe active precum acţiuni şi obliga­ţiuni şi nu iau în considerare proprietăţi imobiliare. Estimarea economistului este, desigur, criticată de concurenţii săi, dar este menţionată de diferite publicaţii internaţionale de prestigiu. Revista Quartz îl descria pe Zucman în toamna anului trecut ca fiind unul dintre cei mai influenţi economişti ai momentului. Personajul nu a împlinit 30 de ani.

Panama

Ar fi trebuit să fie cea mai mare fuziune din istoria industriei farma. Însă nimeni nu avea nicio urmă de îndoială că în spatele afacerii de 160 de miliarde de dolari se ascundea intenţia Pfizer de a fenta fiscul american stabilindu-se acasă la Allergan, în Irlanda, unde taxele sunt mai mici.

Coincidenţă sau nu, când investigaţia jurnalistică „Panama Papers“ începea să zguduie lumea arătând cum politicieni şi oameni de afaceri evită, ajutaţi de bănci şi avocaţi, să plătească taxe la ei în ţară folosindu-se de companii din paradisuri fiscale, preşedintele SUA Barack Obama anunţa o propunere de lege mortală pentru planu­rile Pfizer şi ale altor coloşi implicaţi în manevre de ocolire a fiscului american. Din cauza acestei legi nu­me grele de pe Wall Street precum Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase pierd afaceri de sute de milioane de dolari.

SUA au un impozit pe profit ridicat în raport cu standardele internaţionale, scrie The Guardian. Pentru a evita să plătească taxe de până la 39% (în Irlanda impozitul pe profit este de 12,5%), companiile ame­ricane au inventat o schemă denumită inversiune de impozit (tax inversion). Astfel, ele caută un partener într-o altă ţară cu un regim fiscal mai relaxat şi taxe pe profit mai mici şi sugerează o fuziune. După ce fuziunea este realizată, compania care avea baza în SUA îşi mută cartierul general, dar nu şi operaţiunile, în ţara sau teritoriul cu taxele mai mici, unde-şi va înregistra cea mai mare parte din profituri. Acolo va plăti pentru acestea taxe mai mici decât în SUA.

SUA, cea mai mare economie din lume, au o datorie cât PIB-ul şi cresc presiunile pentru rezolvarea problemei distribuirii din ce în ce mai inegale a avuţiei. Bugetul are nevoie de cât mai mulţi bani posibil, iar Obama a găsit oportunitatea de a acţiona. Şeful statului a ordonat Trezoreriei SUA să descurajeze inversiunile „abuzive“.

Din punctul de vedere politic a fost momentul perfect pentru a acţiona. Preşedintele a indicat clar că este o legătură între activităţile de evitare a plăţii taxelor de către companiile americane şi detaliile arătate de documentele Panama despre cum indivizii bogaţi îşi protejează averile în paradisuri fiscale. Obama a mers pe valul furiei americanilor de rând. Dacă corporaţiile plătesc mai puţine taxe, guvernul  ori va investi mai puţin în şcoli, drumuri şi sănătate, ori va majora impozitele impuse clasei de mijloc.

Apoi, de o fuziune beneficiază în primul rând executivii, datorită creş­terii preţurilor acţiunilor. De cele mai multe ori după o fuziune urmează concedieri în rândul angajaţilor.

Propunerea de lege a lui Obama a descurajat imediat Pfizer să meargă mai departe cu fuziunea cu Allergan, semn că plata unor taxe mai mici era pentru companie mai importantă decât afacerea în sine. Desigur, Pfizer a protestat, dar ar fi fost poate de mai mult folos să demonstreze că banii astfel economisiţi ar fi fost folosiţi la cercetare pentru dezvoltarea unei noi generaţii de medicamente. Allergan este cunoscut mai ales ca producător de botox, substanţa  folosită în tratamente estetice de scurtă durată. Pentru Pfizer, mutarea în Irlanda ar fi însemnat economii anuale de peste un milion de dolari.

La câteva ore după ce Pfizer a anunţat căderea fuziunii cu Allergan, Departa­mentul de Justiţie a anunţat că va încerca să blocheze în instanţă fuziunea furnizorilor de servicii din sectorul petrolier Halliburton şi Baker Hughes deoarece aceasta ar afecta concurenţa într-un mediu în care preţurile materiilor prime sunt foarte reduse.

Noile reguli contra inversiunii nu specifică direct numele Pfizer şi Allergan, dar, după cum scrie Financial Times, par croite pentru a descuraja specific această fuziune pentru că ţintesc practicile Allergan, care a mai achiziţionat companii. Nu trebuie uitat că înţelegerea dintre Pfizer şi Allergan ar fi devenit cea mai mare încercare de inversiune din istorie.

Sub regulile anterioare, acţionarii Aller­gan ar fi trebuit să deţină cel puţin 40% din noua entitate pentru ca ambele companii să poată beneficia complet de taxele mai mici din Irlanda, notează Reuters. Intenţia era de a împiedica firmele să cumpere rivali străini mult mai mici doar pentru a-şi muta la ei adresa. Însă noile reguli nu permit ca acţiunile acumulate de o companie străină prin tranzacţii din SUA în ultimii trei ani să conteze la calcularea valorii necesare pentru îndeplinirea condiţiilor pentru ca inver­siunea să fie posibilă. Or în această perioadă Allergan a făcut tranzacţii semnificative, precum fuziunea de 66 miliarde de dolari cu Actavis, achiziţia de 25 de miliarde de dolari a Forest Labora­tories şi preluarea de cinci miliarde de dolari a Warner Chilcott.

Într-o a doua modificare a regulilor, Tre­zoreria a anunţat că va încerca să li­mi­teze schemele de genul „earnings stripping“ aplicate după, dar nu limitate la, inversiune. „Earnings stripping“ este o tactică folosită de multinaţionale ce constă în reducerea pro­fitului taxabil prin plata unor dobânzi anormal de mari unei părţi afiliate (com­panie-mamă) aflată într-o jurisdicţie cu regim fiscal favorabil. Noile reguli ale Tre­zoreriei restricţionează creditele luate de sub­sidiarele din SUA de la părţi afiliate dacă prin acestea nu se finanţează noi investiţii în SUA. 

Prin noua  legislaţie Obama loveşte şi în marile bănci de pe Wall Street. Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase sunt cei mai mari consilieri în operaţiuni de inversiune, notează Wall Street Journal. Reuters estimează că valoarea comisioanelor obţinute pentru inversiuni începând cu 2011 se ridică la 1,3 miliarde de dolari.

Goldman Sachs este liderul acestui segment de piaţă, fiind implicată în 14 din cele 41 de cazuri de inversiune finalizate şi în curs de finalizare începând cu 2011. Băncii i-au revenit comisioane de 291 milioane de dolari.

Pentru consilierea Pfizer în fuziunea cu Allergan Goldman Sachs, Guggenheim Partners, Centerview Partners Holdings şi Moelis & Co ar fi trebuit să încaseze comisioane de 94 milioane de dolari. JPMorgan Chase şi Morgan Stanley, consilierii Allergan, ar fi trebuit să primească 142 milioane de dolari, potrivit calculelor Freeman & Co. Bancherii vor primi acum doar 10% din aceste sume.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: zf.ro

SUA au mai făcut un pas în descurajarea marii evaziuni: Obama a lovit dintr-un foc marile corporaţii care fentează fiscul american şi băncile care le ajută: „Problema nu este că aceste companii desfăşoară activităţi ilegale, ci că aceste activităţi sunt legale“

Barack Obama

Ar fi trebuit să fie cea mai mare fuziune din istoria industriei farma. Însă nimeni nu avea nicio urmă de îndoială că în spatele afacerii de 160 de miliarde de dolari se ascundea intenţia Pfizer de a fenta fiscul american stabilindu-se acasă la Allergan, în Irlanda, unde taxele sunt mai mici.

Coincidenţă sau nu, când investigaţia jurnalistică „Panama Papers“ începea să zguduie lumea arătând cum politicieni şi oameni de afaceri evită, ajutaţi de bănci şi avocaţi, să plătească taxe la ei în ţară folosindu-se de companii din paradisuri fiscale, preşedintele SUA Barack Obama anunţa o propunere de lege mortală pentru planu­rile Pfizer şi ale altor coloşi implicaţi în manevre de ocolire a fiscului american. Din cauza acestei legi nu­me grele de pe Wall Street precum Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase pierd afaceri de sute de milioane de dolari.

SUA au un impozit pe profit ridicat în raport cu standardele internaţionale, scrie The Guardian. Pentru a evita să plătească taxe de până la 39% (în Irlanda impozitul pe profit este de 12,5%), companiile ame­ricane au inventat o schemă denumită inversiune de impozit (tax inversion). Astfel, ele caută un partener într-o altă ţară cu un regim fiscal mai relaxat şi taxe pe profit mai mici şi sugerează o fuziune. După ce fuziunea este realizată, compania care avea baza în SUA îşi mută cartierul general, dar nu şi operaţiunile, în ţara sau teritoriul cu taxele mai mici, unde-şi va înregistra cea mai mare parte din profituri. Acolo va plăti pentru acestea taxe mai mici decât în SUA.

SUA, cea mai mare economie din lume, au o datorie cât PIB-ul şi cresc presiunile pentru rezolvarea problemei distribuirii din ce în ce mai inegale a avuţiei. Bugetul are nevoie de cât mai mulţi bani posibil, iar Obama a găsit oportunitatea de a acţiona. Şeful statului a ordonat Trezoreriei SUA să descurajeze inversiunile „abuzive“.

Din punctul de vedere politic a fost momentul perfect pentru a acţiona. Preşedintele a indicat clar că este o legătură între activităţile de evitare a plăţii taxelor de către companiile americane şi detaliile arătate de documentele Panama despre cum indivizii bogaţi îşi protejează averile în paradisuri fiscale. Obama a mers pe valul furiei americanilor de rând. Dacă corporaţiile plătesc mai puţine taxe, guvernul  ori va investi mai puţin în şcoli, drumuri şi sănătate, ori va majora impozitele impuse clasei de mijloc.

Apoi, de o fuziune beneficiază în primul rând executivii, datorită creş­terii preţurilor acţiunilor. De cele mai multe ori după o fuziune urmează concedieri în rândul angajaţilor.

Propunerea de lege a lui Obama a descurajat imediat Pfizer să meargă mai departe cu fuziunea cu Allergan, semn că plata unor taxe mai mici era pentru companie mai importantă decât afacerea în sine. Desigur, Pfizer a protestat, dar ar fi fost poate de mai mult folos să demonstreze că banii astfel economisiţi ar fi fost folosiţi la cercetare pentru dezvoltarea unei noi generaţii de medicamente. Allergan este cunoscut mai ales ca producător de botox, substanţa  folosită în tratamente estetice de scurtă durată. Pentru Pfizer, mutarea în Irlanda ar fi însemnat economii anuale de peste un milion de dolari.

La câteva ore după ce Pfizer a anunţat căderea fuziunii cu Allergan, Departa­mentul de Justiţie a anunţat că va încerca să blocheze în instanţă fuziunea furnizorilor de servicii din sectorul petrolier Halliburton şi Baker Hughes deoarece aceasta ar afecta concurenţa într-un mediu în care preţurile materiilor prime sunt foarte reduse.

Noile reguli contra inversiunii nu specifică direct numele Pfizer şi Allergan, dar, după cum scrie Financial Times, par croite pentru a descuraja specific această fuziune pentru că ţintesc practicile Allergan, care a mai achiziţionat companii. Nu trebuie uitat că înţelegerea dintre Pfizer şi Allergan ar fi devenit cea mai mare încercare de inversiune din istorie.

Sub regulile anterioare, acţionarii Aller­gan ar fi trebuit să deţină cel puţin 40% din noua entitate pentru ca ambele companii să poată beneficia complet de taxele mai mici din Irlanda, notează Reuters. Intenţia era de a împiedica firmele să cumpere rivali străini mult mai mici doar pentru a-şi muta la ei adresa. Însă noile reguli nu permit ca acţiunile acumulate de o companie străină prin tranzacţii din SUA în ultimii trei ani să conteze la calcularea valorii necesare pentru îndeplinirea condiţiilor pentru ca inver­siunea să fie posibilă. Or în această perioadă Allergan a făcut tranzacţii semnificative, precum fuziunea de 66 miliarde de dolari cu Actavis, achiziţia de 25 de miliarde de dolari a Forest Labora­tories şi preluarea de cinci miliarde de dolari a Warner Chilcott.

Într-o a doua modificare a regulilor, Tre­zoreria a anunţat că va încerca să li­mi­teze schemele de genul „earnings stripping“ aplicate după, dar nu limitate la, inversiune. „Earnings stripping“ este o tactică folosită de multinaţionale ce constă în reducerea pro­fitului taxabil prin plata unor dobânzi anormal de mari unei părţi afiliate (com­panie-mamă) aflată într-o jurisdicţie cu regim fiscal favorabil. Noile reguli ale Tre­zoreriei restricţionează creditele luate de sub­sidiarele din SUA de la părţi afiliate dacă prin acestea nu se finanţează noi investiţii în SUA. 

Prin noua  legislaţie Obama loveşte şi în marile bănci de pe Wall Street. Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase sunt cei mai mari consilieri în operaţiuni de inversiune, notează Wall Street Journal. Reuters estimează că valoarea comisioanelor obţinute pentru inversiuni începând cu 2011 se ridică la 1,3 miliarde de dolari.

Goldman Sachs este liderul acestui segment de piaţă, fiind implicată în 14 din cele 41 de cazuri de inversiune finalizate şi în curs de finalizare începând cu 2011. Băncii i-au revenit comisioane de 291 milioane de dolari.

Pentru consilierea Pfizer în fuziunea cu Allergan Goldman Sachs, Guggenheim Partners, Centerview Partners Holdings şi Moelis & Co ar fi trebuit să încaseze comisioane de 94 milioane de dolari. JPMorgan Chase şi Morgan Stanley, consilierii Allergan, ar fi trebuit să primească 142 milioane de dolari, potrivit calculelor Freeman & Co. Bancherii vor primi acum doar 10% din aceste sume.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: zf.ro

Irlanda e KO. Urmează Portugalia şi Spania… oare şi România?

23 noiembrie 2010 4 comentarii

Motto: Unii, pentru a ajunge să guste din caşcaval, sunt în stare să mănânce tot rahatul din lume

“Guvenul Boc e incapabil, e ticălos, e criminal…” , s-a spus de multe ori.

Ba, s-a spus şi că nu peste mult ronânii vor muri pe drumuri, prin rigole, parcuri şi pe unde se va nimeri, ba de foame, ba de frig, ba de durei de cap pentru că nu vor mai putea să îşi cumpere aspirina de zi cu zi, ba că vor deceda de poftă că nu-şi vor mai permite caviarul şi whisky-ul de fiecare zi. Ba, săracii vor mai deceda şi din cauză de înghesuială, deoarece nu vor mai putea să îşi întreţină Ferrari-urile, Merţanele şi Q7-uirile şi vor trebui să se dea cu metrul, autobuzul ori cu tramvaiul sau troleul. Da, săracii români…. Vor deceda…

S-a mai vorbit şi de faptul că e incalificabil să se atingă cineva de miile de euro pe care îi iau magistraţii pe post de salariu, sau că încercarea de a creşte doar salariile mici, începând după  Anul Nou, ar fi o măsură discriminatorie o discriminare flagrantă şi nesimţită.

O fi, da’ eu cred că precedentul există. De exemplu când s-au mărit cu 50% doar salariile universitarilor că, vezi Doamne, respectivii au muncit de au transpirat la neuron şi se simt absolut umiliţi cu cei zece mii de lei noi cu care li se scoteau ochii, când  amărîtul de rând lua sume exorbitante de ordinul a şase milioane şi mai bine de lei vechi, sau legile care au făcut în decursul timpului să apară salariile şi pensile speciale. Aia ce era? Nu o discriminare, e drept, pozitivă, a unora care aveau meritul de a avea pila necesară? Da, la nesimţiţi se vorbea în RON şi la  amărâţi de lei vechi. Dar cine stă să se încurce cu de-astea? Am văzut şi o cucoană care plină de enervare zicea că ea sărmana ia 1.200 de lei şi are de plătit la electicitate 500.000…. Fapt ce a generat în studioul Antenei 3, cu Gâdea şi alţi…  specialişti (Citacu, Badea, Civică, Stan şi Sorin Roşca-Stănescu) un adrvărat tsunami de revoltă. Ziceai că în câteva secunde se vor încea şi vor deceda ireversibil şi fără putinţă de resuscitare chiar dacă li s-ar fi aplicat un tratament biogaz generat de maţele stricate a varanului Felix, biogaz dătător de viaţă şi forţă la respectiva instituţie media.

Treaba e că indiferent ce s-a spus, indiferent cât de mult s-a murit ca prostu’ de grija altora, indiferent câţi pesedişti au ieşit pe carosabil la huiduială contracost, în România nu a murit nimeni de foame, salariile şi pensile, aşa cum sunt ele, se plătesc, România merge încetişor, cu băţul băgat nonstop la spăiţe de unii ce bălesc cu gândul la caşavalul pe care l-ar hali dacă ar fi la putere. Nu, cum-necum, România încă funcţionează.

Şi la alţii există probleme că d’aia e criză mondială. S-a văzut că până şi o ţară cu forţa Franţei s-a trezit cu sindicatele în stradă (a nu se confunda sindicatele care au scos lumea în stradă în franţa cu pesediştii noştrii mascaţi conform momentului).

S-a văzut cam cum e cu Grecia. Populismul a făcut-o K.O.

Mai nou, Irlanda e şi ea K.O. Oficialii de la Dublin  au anunţat că e groasă rău şi se vor împrumuta cu 100 de miliarde de  euro pentru a nu intra în faliment.

„Intenţia mea este de a încheia procedura bugetară cu intrarea în vigoare a legislaţiei necesare anul viitor şi de a proceda ulterior la o dizolvare a Parlamentului pentru a permite populaţiei să decidă cui vrea să îi încredinţeze responsabilitatea guvernării pentru perioada dificilă ce va urma”, a declarat premierul Brian Cowen.

Premierul irlandez mai  spune că Guvernul său va prezenta miercuri un plan de austeritate pe patru ani şi că bugetul pe 2011 va fi prezentat în 7 decembrie. Asta în condiţiile în care Irlanda va primi un ajutor financiar internaţional de până la 60% din Produsul Intern Brut, mai mare decât cel de care beneficiază Grecia, de 47% din PIB. Specialiştii spun că împrumutul acesta va fi între 85 şi 95 de miliarde de euro, faţă de 110 miliarde, cu cât s-au împrumutat elenii.
Economiştii sunt convinşi că Irlanda a fost îngenuncheată de propriile bănci, care au făcut speculaţii pe piaţa imobiliară, în anii boomului economic. Criza le-a lăsat însă fără lichidităţi, iar ţara a plonjat în criză. Anul trecut, deficitul bugetar era de 32% din Produsul Intern Brut, adică de 10 ori mai mare decât cota maximă admisă în zona euro.

Pe de altă parte, Ministrul german al Finantelor, Wolfgang Schauble, afirma ca insusi viitorul monedei unice europene este in joc atunci cand vorbim de rezolvarea crizei bugetare cu care se confrunta Irlanda, care a solicitat recent ajutor financiar international (cf. AFP). În timp ce liderii UE susţin că programul financiar pentru Irlanda va preveni contagiunea în zona euro, investitorii îşi îndreaptă atenţia spre Portugalia, care nu a redus cheltuielile bugetare şi a înregistrat o creştere economică limitată în ultimul deceniu.Un plan de salvare pentru Portugalia ar spori presiunile şi asupra Spaniei, al cărei PIB este aproape de două ori mai mare decât PIB-urile combinate ale Portugaliei, Greciei şi Irlandei.

„După Portugalia următoarea va fi Spania, urmată de Italia, Franţa şi apoi UE”, a declarat Antonio Garcia Pascual, economist şef pentru regiunea de sud a Europei la Barclays Capital în Londra.

Spania este un pic prea mare pentru a fi susţinută financiar, mărimea ajutorului necesar ar necesita toate fondurile disponibile, a arătat Pascual, adăugând că problema se va extinde şi în Italia, astfel încât euro va fi pus sub semnul întrebării.

Văzând astea mă întreb cam în ce situaţie ar fi acum România dacă populiştii din Opoziţie ar reuşi să pună mâna pe putere, având în vedere că în loc să facă o opoziţie constructivă, blochează tot ce pot, doar de dragul discreditării celor de la putere în vederea viitoarelor alegeri.

Pe de altă parte, mă întreb cum se poate ca nişte magistraţi care se consideră cunoscători ai legislaţiei, nu înţeleg cum e cu separaţia pzuterilor în stat, pur şi simplu, ei care fac parte din Puterea Judecătorească se amestecă în treaba Puterii Executive, de asemenea pur şi simplu încalcă principiul egalităţii, ei sutrăgându-se samavolnic de  la suportarea  măsurilor de austeritate.

Pe de altă parte, mulţi mimează mirarea şi enervarea când sunt arătaţi cu degetul dacă se vorbeşte de adevărate atentate   la siguranţa naţională pentru că incită cu sau fără rost la destabilizarea situaţiei din românia prin ieşirea în stradă a tot felul de papagali care nici să facă un miting nu sunt în stare. Sigiranţa naţională nu e pusă în pericol doar de un atac militar. De multe ori un atac economic poate face mult mai multe pagube.

Păi dacă vorbim de atentat la securitatea naţională, putem liniştit să introducem acolo şi prestaţia Opoziţiei care, de dragul accederii  la putere crează tot felul de situaţii, unele complet lipsite de substanţă, dar care, dacă le priveşti superficial pot da senzaţia de instabilitate.

Urmarea. Unii investitori care ar dori să vină sau să revină în românia se abţin până la lămurirea lucrurilor. Păi nu de investiţii masive zice Opoziţia că ar fi calea de ieşire din criză? Sau poate în mintea lor, sunt bune doar investiţiile făcute când sunt ei la putere pentru a putea să tragă oarece capital electoral, ca să nu mai spun de şpaga cu care au fost învăţaţi în anii când deţibeau pe faţă sau mascat puterea. Cam ca şi cu ielena Udrea. Indiferent ce face e rău, dar palmierii unuia, sau telegondola altuia erau investiţii serioase şi absolute necesare.

Oare chiar atât de inconştienţi să fie unii încât să dorească puterea chiar cu preţul falimentarii României? Păi dacă e aşa, acei oameni nu ar trebui doar arestaţi, ci împuşcaţi pur şi simplu.

Dealtvel, cred că românii care pun botul la toate prostiile îi merită deoarece sunt nişte imbecili, uituci. Au uitat cum îi înjurau pe cei care acum le promit lapte şi miere în vremea în care erau la putere.

P.S. Pentru că am vorbit de investiţii.

În urmă cu câţiva ani a existat un proiect care prevedea deschiderea  unui parc tematic Dracula undeva lângă Sighişoara, care urma să valorifice miturile legate de Dracula. S-a deschis şi o listă de subscripţie publică. La un moment dat s-a hotărât mutarea acestuia undeva în Regat, deci în afara Transilvaniei, deşi străinii ştiu că Dracula a existat acolo. Brusc, povestea a intrat în ceaţă. Ce s-o fi ales cu acei bani adunaţi din subscripţii? Mai vedem…

Câteva articole legate de problema din Irlanda:

Premierul irlandez vrea să dizolve Parlamentul

Publicat: 23 noiembrie 2010

http://www.jurnalul.ro/stiri/externe/premierul-irlandez-vrea-sa-dizolve-parlamentul-560626.html

Planul Irlandei de a cere UE şi FMI sprijin financiar amplifică criza datoriilor suverane în Europa

Autor:Anca Dumitrescu

Publicat: 11.23.2010

http://www.zf.ro/business-international/planul-irlandei-de-a-cere-ue-si-fmi-sprijin-financiar-amplifica-criza-datoriilor-suverane-in-europa-7742148

Germania despre criza irlandeza: Viitorul euro este in joc

de R.M.

Publicat:  HotNews.ro; Marţi, 23 noiembrie 2010,

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-8057271-irlanda-obsesiilor-noastre.htm

Irlanda obsesiilor noastre

de Dan Diaconu

Publicat:  HotNews.ro Luni, 22 noiembrie 2010, 10:21

http://trenduri.blogspot.com/2010/11/irlanda-obsesiilor-noastre.html

Irlanda obsesiilor noastre

Publicat:  Luni, 22 noiembrie 2010

http://trenduri.blogspot.com/2010/11/irlanda-obsesiilor-noastre.html

 

%d blogeri au apreciat: