Arhiva

Posts Tagged ‘Istanbul’

Lui Ponta i-a plăcut la turci … mai vrea odată …

ponta

Cred că deja cam toată lumea știe că Premierul Ponta trebuie să se întoarcă la Istanbul pentru a corecta ceva ce nu a ieșit cum trebuie la operația de la genunchi.

După intervenție Ponta își va lua o vacanţă  de trei săptămâni (vacanţă care ar urma să dureze până pe 17 august). Ar fi interesant de socotit cam câte zile în care nu îşi îndeplineşte direct mandatul.

Dumnezeu nu bate cu bâta. Se pare că acum îşi doreşte să scape de mandfatul de premier pe cât de mult şi-a dorit să îl primească.

De fapt nici nu cred că şi-a dorit vreodată să fie premier cu tot ce implică asta. Pare că şi-a dorit de fapt doar să profite de privilegiile pe care acest post, inclusiv statutul de vedetă a canalelor de ştiri.

Ca un  copil căruia îi place la grădiniţă pentru că acolo sunt multe jucării, neplăcându-i deloc că are obligaţii cum ar fi să înveţe poezii.

Înţeleg că la o absenţă de 45 de zile ar trebui să îşi piardă mandatul, asta dacă ar interesa pe cineva legea. Dar trăim în România şi legea ste lege doar când ne convine

Gabriel Oprea va fi desemnat iar să îl înlocuiască.

Surse din apropierea Premierului spun că „Prim-ministrul va intra în concediu pe 1 august şi va reveni pe 17 august. În această perioadă, el îl va delega pe vicepremierul Gabriel Oprea să îl înlocuiască la conducerea Executivului”.

La întrebarea de ce Victor Ponta nu îi solicită preşedintelui Klaus Iohannis aprobarea unui alt interimat pentru Gabriel Oprea, sursele citate susţin că în situaţia de faţă nu se impune.

„În această perioadă nu au loc şedinţe ale Executivului, guvernul fiind în vacanţă, şi de aceea nu este nevoie să fie numit un premier interimar, singura formă legală care îi conferă demnitarului respectiv, în absenţa premierului desemnat, dreptul de a convoca şi de a conduce şedinţe de guvern. O delegare a competenţelor este suficientă pentru această perioadă de vacanţă”.

 Hehehe … zicea cineva că nu trăin într-un film cu proşti?

 

Ponta, prezent la România TV, a precizat, săptămâna trecută, că este posibil să plece în Turcia pentru câteva zile, pentru o nouă intervenţie chirurgicală la genunchi, situaţie în care Gabriel Oprea va fi, din nou, premier interimar.

„Este foarte posibil să mai trebuiască să mai fac încă o operaţie la genunchi, dar nu e nimic atât de grav ca data trecută, e doar ce nu s-a reuşit data trecută”.

Victor Ponta a mai ţinut să precizeze că „dacă vor fi câteva zile de absenţă, evident e vicepremierul Oprea care mă suplineşte fără niciun fel de problemă”. Victor Ponta a spus că de data aceasta nu va mai fi vorba de câteva săptămâni de repaus, ci doar de câteva zile. „Cei care au mai avut probleme cu meniscul ştiu că în câteva zile, de data asta lucrurile sunt bine.

Evident că Premierul uită că, de exemplu, atunci când Băsescu s-a operat la Viena şi-a delegat atribuţiunile către şeful Senatului de la acea vreme pentru CÂTEVA ORE.

 Oare să recunoască Ponta că el este de fapt o cantitate neglijabilă, un mr Nimeni şi chiar nu contează dacă e prezent persinal sau ba?

Oare procedurile care trebuie folosite în astfel de cazuri sunt o chestie de opţiune sau sunt obligatorii?

Despre operceea ce a avut ponta la genunchi spun unii că ar fi cea ce se numeşte popolat „entorsă”. Am văzut şi o afirmaţie a cuiva care zicea că în timp chestiunea s-ar rezolva de la sine într-un timp cam egal cu perioada necesară recuperării după operaţie.

Cred că faptul că este necesară o nouă intervenţie ne arată cât de mai „specialişti” sunt cei care l-au operat …

Cred că medicii di românia ar trebuiu să îi mulţumească pentru respectul arătat … din păcate medicii sunt nişte oameni educaţi şi au o reţinere atunci câd trebuie să le tragă o flegmă între ochi imbecililor care îi jignesc…

Mă întreb cum ar  fi dacă Ponta şi-ar rupe vreo unghie sau ar trebui să îşi facă un implant de păr… s-ar trezi, poate,  că are şapte degete la o mână sau că i cresc coarne …

Victor Ponta e pe vine …

1 iulie 2015 3 comentarii

1.. Care sunt asemănările dintre Constantin Brâncoveanu și Victor Ponta?

– Ambii au fost tăiaţi la Istanbul.

–  Încă nici unul nu s-a întors.

2.. Care e diferenţa dintre Constantin Brâncoveanu și Victor Ponta?

Al doilea s-ar putea să revină viu acasă.

Victor Ponta, Recep Tayyip Erdogan

Există surse din PSD care spun că pe 11 iulie Victor Ponta ar intenţiona să participe la ceremonia prilejuită de deschiderea punctului de frontieră Nădlac (România)-Csanadpalot (Ungaria).

Prezenţa Premierului ar depinde de acordul dat de medicii care ar urma să îl examineze, spun aceleaşi surse… Nu că aş vrea să fie cusurgiu, dar am aşa, o senzaţie că medicii respectivi ar urma să îşi dea  acordul nu în funcţie de examinarea genunchiului operat ci de examinarea intenţiilor celor de la DNA, dar asta e altă poveste.

„Premierul doreşte să vină pe 11 iulie la Nădlac, dar depinde de ce spun medicii săptămâna viitoare. Deocamdată, este anunţată participarea vicepremierului Gabriel Oprea”, spun sursele citate.

Preşedinta interimară a PSD, Rovana Plumb, care, întrebată de jurnalişti dacă are informaţii cu privire la data de întoarcere în ţară a premierului Ponta susţine că: „Pot să vă spun că doar medicii pot decide când domnul preşedinte şi premier Victor Ponta se întoarce în ţară”.

E drept, că nu putem băga mâna în foc pentru ce spune ma’am Plumb, dar ce poate să zică şi ea? Sper că nimeni nu se aştepta să spună că revenirea lui pnota depinde de fapt de semnalele care vin de la DNA.

Legat de evenimentul la care ar urma să participe Premierul, România România şi Ungaria au convenit înfiinţarea unui nou punct de trecere a frontierei de stat, care va lega cele două ţări prin interconectarea autostrăzilor A1 şi M43, între localităţile Nădlac (România) şi Csanadpalota (Ungaria). Noul punct de frontieră ar urma să facilitaze atât traficul internaţional de persoane, cât şi traficul internaţional de mărfuri, introducând, totodată, şi o limită de greutate de 7,5 tone în privinţa traficului prin punctul de la Nădlac- Nagylak.

La rândul său, Munistrul Justiţiei, Robert Cazanciuc susţine că ar fi vorbit cu Premierul Ponta care spune că se simte bine, şi că ar  urma să revină în România în câteva zile.

În urmă cu câteva zile, într-o intervenţie telefonică la postul B1TV, Ponta a declarat că va reveni în ţară, „pe picioare, nu în scaun cu rotile sau cârje”, în maximum două săptămâni, interval în care medicii i-au transmis că nu poate pune piciorul jos.

Asta după ce, mai înainte, Ponta spunea că se poate  să revină în ţară după săptămâna viitoare, respectiv începând cu 6 iulie, săptămână în care trebuie să parcurgă exerciţii de fizioterapie şi recuperare intensivă, mai devreme totuşi de termenul de 28 de zile avansat iniţial de medici.

Amintesc că pe 15 iunie, ziua în care era operat la clinica din Turcia, Victor Ponta trebuia să se prezinte la DNA unde fusese citat să se prezinte în faţa procurorilor DNA pentru a fi audiat, după ce cu zece zile înainte fusese anunţat că este urmărit penal pentru trei infracţiuni, în dosarul lui Dan Şova.

Procurorii de la DNA l-au anunţat pe Ponta că  este urmărit penal pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată şi spălarea banilor în dosarul Turceni – Rovinari, fapte pe care le-ar fi săvârşit în perioada în care era avocat.

DNA a cerut atunci Camerei Deputaţilor să avizeze urmărirea penală pe numele premierului şi pentru conflict de interese, dar solicitarea a fost respinsă de către deputaţi, în 8 iunie.

Pe 29 iunie, Premierul Ponta afirma că îndată ce  va reveni în ţară va merge şi la DNA pentru o a fi audiat în dosarul aflat în fază de urmărire penală, spunând că este posibil ca procurorul să decidă inclusiv control judiciar.

Deputatul Sebastian Ghiță afirma ceva mai înainte că procurorii urmăresc să îl determine pe premierul Victor Ponta să demisioneze de la conducerea Guvernului, fiind posibil în acest sens să-l pună sub control judiciar şi să-i interzică să intre în clădirea Guvernului.

Asta ar fi, după părerea mea, o culme a absurdului … un premier în funcţie sub control judiciar îmi pare că ar fi ceva desprins, parcă, din Lumea Absurdului Absolut …     

Victor Ponta, asistentă de şofer de raliu, s-a operat la Istanbul ca şi Ana Maria Mocanu şi Loredana Chivu, asistentele lui Dan Capatos

Cică atunci când te loveşte urgenţa, te duci că n-ai ce face … dacă e urgenţă, atunci … e urgenţă.

Pe Victor Ponta l-a lovit urgenţa taman când trebuia să meargă la DNA să dea oarece declaraţii. Musai să se opereze deoarece, în timpul activităţii de premier, şi-a lezat oarece ligamente jucând, evident, în interes naţional baschet.

Atât de mare i-a fost această urgenţă încât, pentru a ajunge la clinica unde urma să se opereze aflată la Istanbul a luat-o p0e calea cea mai scurtă, prin Baku, capitala Azerbaidjanului  unde se desfăşura prima ediţie a Jocurilor Europene anunţate ca un fel de olimpiadă europeană ediţie boicotată politic de politicienii europeni.

Extrem de grăbit, Premierul Ponta a uitat pur şi simplu să îi dea un telefon Preşedintelui pentru a-i spune măcar:

„Bre Klause, io mă duc la turci să mă belească. Ştii cum e la noi cu spitalele, nu mă pot opera  în românia că la noi intrii în spital cu o boală şi ieşi cu zece. Tare mă ten că dau de unul ca doctorul Ciomu şi mă trezesc că intru schiop şi ies impotent.

Ah, să nu uit, La mulţi ani, că umblă vorba că ar fi ziua ta. „

Nimic …  şi e normal… îngrozitorul accident la ligamente, nasulie cunoscută de prostime drept „entorsă”, pur şi simplu era atât de urgentă a fi rezolvată încât nici măcar la DNA nu s-a putut duce pentru a da oarece declaraţii în vederea procesului care îl va duce probabil peste câţiva ani să îşi ocupe celula pe care unii i-o zugrăvesc.

Ca un element demn de ţinut minte, în tribună ghici în spatele cui a stat Pnota. În spatele lui Putin, noul ţar moscovit. Acesta a fost atât de bucuros că l-a văzut pe premierul român plasat strategic într-un  loc unde nici un vând pe care îl trage nu scapă necontabilizat încît a apărut anunţul că Moscova doreşte să îşi aducă la graniţa de vest rachete nucleare şi artilerie de cea mai jmekeră.. Ce să zic? Onoare pe noi nu glumă…

Dacă pe Preşedintele Iohannis, Ponta a uitat să îl anunţe de escapada sa printre azeri şi oromani, n-a uitat, spre lauda lui ca luni dimineaţă, să îşi trimită avocata la Direcţia Naţională Anticorupţie, unde ar fi urmat să se prezinte  fiind citat, deoarece e urmărit penal pentru trei infracţiuni în dosarul lui Dan Şova. Potrivit unor surse oficiale, avocata ar fi cerut o amânare cu o săptămână a audierii premierului, motivând prin faptul că acesta este în Turcia, pentru a se opera la genunchi.

Joi, premierul Victor Ponta a fost la Spitalul Militar Central din Bucureşti, pentru un control la genunchi, iar în urma investigaţiilor medicii au stabilit că se recomandândă o intervenţie chirurgicală.

Cum cu urgenţa care îl mâna pe Ponta, doamna Narcisa Iorga, spune pe contul dânsei de Facebook că de fapt e vorba de începerea unei operaţiuni de victimizare … şi e normaldupă ce au fost premier, când o veni duba să te salte ca să te cazeze la „Beciul Domnesc” nu poţi să spui că le-a luat pentru că ai călcat pe bec…

Zice Narcisa Iorga aşa: 

Narcisa IorgaDupă operație, Victor Ponta a început operațiunea victimizare. A scris pe facebook un mesaj lacrimogen pentru gospodinele care sorb cu zgomot România TV în pauza dintre două seriale: ”Mulțumesc tuturor celor care în aceste zile au avut un gând bun pentru mine – operația a fost mult mai complicată decât se anticipa, dar sunt convins că până în Decembrie voi putea face sport din nou.
Mulțumiri speciale Doctorului Ionuț Codorean care a fost lângă mine și mi-a dat curaj prin profesionalismul său (evident că am totală încredere în medicii români – aici însă am ceva ce era imposibil acasă – LINIȘTE și ODIHNĂ)!
Vreau să-i asigur și pe cei care „se bucură” de necazul meu că mă voi întoarce mai sănătos și mai puternic!”

De ce se victimizează Ponta:
1. Cu o minimă documentare, oricine poate să afle că operația nu este una dificilă pentru pacient, ruptura de ligament fiind denumită și entorsă. Nu zic că nu e dureroasă ”entorsa”, dar nici nu e o chestiune de viață și de moarte. Nu necesită o intervenție medicală de urgență și chiar poate fi tratată în timp, cu kinetoterapie, dacă persoana nu este un sportiv de performanță. Nu ne interesează că premierul va putea face sport din nou în ”Decembrie”, căci nu e vreun olimpic.
2. Nu se bucură nimeni de necazul lui, căci necazul nu este această operație la genunchi. Cei care se bucură, o fac pentru ancheta DNA, care chiar este un necaz pentru Victor Ponta. Este posibil ca acesta să fie și motivul deciziei intempestive de a se opera: e mai bine pentru el să se vorbească despre operația din Turcia, chiar și despre vizita tâmpită în Baku decât despre faptul că a fost salvat de partid de la o urmărire penală. De ancheta pentru parteneriatul cu Șova, oricum nu scapă. O temporizează însă.
3. Mizează pe uitucii care bat monedă pe faptul că și Băsescu s-a operat la Viena. Da, dar atunci lui Băsescu i s-a recomandat de către medicii români să meargă de urgență la Viena pentru că era deja amorțit, iar Spitalul Elias se străduia să adune echipamentele necesare intervenției din mai multe spitale. Asta se întâmpla în 2006. În 2007, a uitat lumea bună că Băsescu s-a operat de tiroidă la Spitalul Militar. Deci, ar fi putut și Victor Ponta să se opereze în România, căci, pe de-o parte, operația e una banală pentru chirurgii ortopezi, așa cum era și operația de tiroidă pe care a suferit-o Băsescu, iar pe de altă parte, nu-i stătea nimeni cu pickhammerul la geam, așa încât să aibă nevoie de liniște.

sursa foto: doctorortoped.ro

Entorsa, Ponta

Sursa articolului doamnei Iorga:

Contul de Facebook  Narcisa Iorga

Acuma ce să zic? Într-o vreme lumea care se respectă mergea să se opereze pe la Roma, Milano, Paris, Londra sau Viena …

Mai nou se merge la Istanbul.

Nu că aş vrea să insinuez cineştie ce, dar tot la Istanbul s-au operat încă două foste asistente ale lui Dan Capatos:

Ana Maria Mocanu, Victor Viorel Ponta, Loredana Chivu, asistente

– Loredana Chivu, fosta asistentă la Emisiunea „Un show păcătos” operată pentru schimbarea sailicoanelor în vederea măririi sânilor la maximum posibil în acel moment …

– Ana Maria Mocanu, altă fostă asistentă la  emisiunea „Un show păcătos” s-a dus şi ea să îşi pună silicoane ca să fie în rândul lumii. Pe asta mică, Ana Maria mulţi şi-o amintesc de când dansa la Taraf TV la emisiunea „Fata de la miezul nopţii”. Atunci primea mesaje scrise şi le răspundea între două manele.

Mulţi îi transmiteau „pupici” … era greu să scrie mai mult, iar ea, cu guriţa ei care încă nu semăna cu ventuza aia de desfundat chiuveta, le răspundea cât de frumos se pricepea: „Şi păsărica mea vă pupă”.

Când cineva i-a spus că e mititică şi drăguţă, (normal că părea mititică, pe de o parte omul nu cred că avea televizor cu diagonala prea lungă, pe de altă parte umbla zvonul că fată mare nu prea mai era de pe la vreo 12 anişori), ea a spus „Mică mică dar ridică”… absolut filozofic…

Concluzia ar fi, deci, că asistentele se operează la Istanbul, nu mai e ca pe vremea când făceau trotuarul în oraşul cu cei mai mulţi otomani din lume.

Astfel că nici fosta asistentă de şofer de raliu, Victor Viorel Ponta nu putea rata momentul.

Întrebarea e dacă nu cumva medicii turci nu i-or fi montat şi nşte ouă, pentru că, asemeni guru-ului său politic, Adrian Năstase, Ponta pare a nu prea avea mult curaj când vine vorba de dat socoteală în faţa justiţiei …

Cred că nu prea ar mai fi multe de spus. Paote ar trebui să remarcăm că atunci când Ponta participa la curse de raliu în calitate de asistentă de şofer a reuşit să se răstoarne chiar dacă nici măcar nu conducea maşina… Când juca baschet, în loc să guverneze, făcea entorse.

Mă întreb unde se va interna dacă îi vine ideea să se apuce de alte sporturi extreme, planorism sportiv sau, de ce nu?, paraşutism …

P.S. Nu pot să nu îi urez iar lui Ponta un forte călduros „La mulţi ani! … fără suspendare”. (Sper că îşi va cumpăra săpun de calitate în vederea scăpării la duş. Altfel face hemoroizi şi nu cred că îi va plăcea să se ducă iar la clinica istanbuleză să se opereze)

 

 

Ministrul de Externe al Federației Ruse, Alexander Lukașevici, declară: ”Comentariile României privind reglementarea transnistreană sunt inoportune”… (Mesaj cu toată deferența: ”Pupă-ne în qur Tоварищ Lukaşэвицы ”)

2 februarie 2013 Lasă un comentariu

De foarte mult timp mă întreb dacă rușii au și momente de mahmureală sau tot timpul sunt beți muci, marinați în vodcă?

Conform siteului din Republica Moldova  unimedia.info ditamai Ministrul de Externe al Federației Ruse declară:  ”Comentariile României privind reglementarea transnistreană sunt inoportune”…

Alexander Lukașevici

Alexander Lukașevici

„Încercările de a pune la îndoială rolul și eforturile Federației Ruse în calitate de garant și mediator în procesul de reglementare transnistreană, la care România nu face parte, sunt totalmente nefondate”. Declarația a fost făcută de purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, Alexander Lukașevici, informează UNIMEDIA cu referire la agenția de presă Ria Novosti.

Declarațiile oficialului rus vin drept replică la afirmațiile consilierului Preşedintelui României, Iulian Chifu potrivit cărora Federația Rusă nu acționează ca un pacificator, dar ca „a treia parte” în conflict, dacă nu cumva chiar a doua”. „Dacă e o parte în conflict, cu propria agendă şi propriile interese, atunci trebuie să părăsească postura de mediator şi să se aşeze la masa de negocieri în nume propriu, pentru ca să poată fi luate în considerare interesele legitime clamate, pe care şi le asumă,” a declarat Chifu într-un interviu pentru moldova.org.

Totodată, oficialul rus a atras atenția asupra discrepanței dintre declarațiile consilierului Preşedintelui român și conducerii României care recent și-a exprimat dorința de a dezvolta relații constructive cu Rusia. „Retorica de acest gen cu siguranță nu este pertinentă în perioada pregătirii pentru următoarea rundă de negocieri privind reglementarea transnistreană, care va avea loc în perioada 18 – 20 februarie la Liov”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe.

Pentru cine nu a observat, repet, acest individ este nici mai mult, nici mai puțin decât Ministrul de Externe al Federației Ruse.

Ia hai să le punem lucrurilor pe nume…

Țara pe care păduchele ăsta o reprezintă ca Ministru de Externe numită acum  Federația Rusă, de fapt realemente Monstrul Secolului XX care a infectat lumea de comunism și care și-a împrăștiat păduchii râia și vodracarii prin lumea civilizată zdrobind națiuni cu bocancul și șenila tancului este o țară arogantă a cărei politică externă este definită de un cuvânt: NESIMȚIRE…

Această țară a semnat cu câțiva ani în urmă că își retrage trupele de ocupație din Transnistria unde întreține un regim marionetă… 

Federația Rusă pur și simplu este o țară lipsită de o minimă onoare… o țară la care minciuna spusă cu tupeul celui care știe că nimeni nu are curaj să îl contrazică, primează.

Ordinarii moscoviți, cu nimic mai onorabili decât jegurile sovietice care au infectat lumea de ciuma  roșie nici măcar nu au avut bunul simț să retragă conform semnăturii depuse la Istanbul trupele de a ocupație și eventual să le înlocuiască.

Pur și simplu armata a XIV-a mai nou se numește armată care trebuie să garanteze și să medieze procesul de reglementare din Transnistria…

Să medieze între cine? Între Armata Rusă și Moldova?  Între regimul marionetă subordonat Kremlinului și susținut de Armata Rusă și Republica Moldova?

Sincer, eu știam că diplomația rusă este una de mare clasă, dar se pare că de la o vreme a început să devină o diplomație a imbecililor lucru absolut normal dacă indivizi de teapa ăstuia, Alexander Lukașevici, în loc să stea dracului și să adune rahatul cu vidanja ajunge șef al diplomației Federației Ruse… 

Absolut penibil…

Aceeași diplomație se mai isteriza ca proast că Romnia intră sub protecția Scutului Antirachetă, scut eminamente defensiv… 

De ce se isterizau oare vodcarii atunci? Adică se enervau că ne putem apăra? Țîțîțîțî … și ce dacă? Te pomenești că măcar la nivel teoretic dumnealor, vodkarii domiciliați la Kremlin, iau în calcul un atac cu rachete asupra României sau a Europei? Țîțîțî .. urât, tare urât … parcă au cam făcut bătături Kremlinaci spunâd cât de mult își doresc ei pacea…

Și zi așa Tоварищ Lukaşэвицы …Încercările de a pune la îndoială rolul și eforturile Federației Ruse în calitate de garant și mediator în procesul de reglementare transnistreană, la care România nu face parte, sunt totalmente nefondate” și amestecul României vă face probleme? Țîțîțîț… Păi dacă ai onestitatea este măcar minimală, oare de ce nu vă retrageți voi toată armata din  transnistria și medierea să o facă, să zicem OSCE, sau o organizație complet neinteresată în zonă… habar n-am, de exemplu Asociația Coafezelor cu Mătreață din Noua Zeelandă sau Asociația Pinguinilor Burlaci din Republica Congelată Antarctica

Nu se poate să ții trupe de ocopație pe care le-ai vopsit în trupe de mediere dar, care, probabil asigură paza uriașelor depozite de mii de tone de armament care or mai exista de pe vremea armatei a paișpea … 

Mediere zici?  Mediere … Cal la fel a mediat estul Europei URSS că nici azi nu am reușit să scăpăm de păduchii și plojnițele aferente…

Dacă cineva care are acces la Alexander Lukașevici, actualul Ministru de Externe al Federației Ruse de exemplu unii de pe la KGB sau NKVD care oricum de monitorizează siteurile, să îi transmită din partea mea și a altor milioane de vorbitori de limba română că ni se cam rupe de isteriile lui etilice și pentru calmare îi dorim, cu toată deferența, să ne pupe în cur…

A semna cu Rusia tratate și acorduri e pierdere de vreme. Fiind o țară fără onoare niciodată nu-și respectă semnătura pusă pe acestea.

17 aprilie 2012 5 comentarii

O țară care nu își repectă semnătura pusă pe tratate și acorduri internaționale este o țară de rahat, o țară care nu prezintă credibilitate.

Superputerile consideră că lumea este locul creat doar pentru a putea ele să își arate mușcii… Rusia este de departe o țară care niciodată nu a avut nici cel mai mic respect față de țările din jur. Caracteristcă a imperiilor. 

De când există Rusia, monstrul de la răsărit, are o caracteristică: nimeni nu se poate baza pe faptul că atunci când semnează un acord sau un tratat acesta va fi repectat.

Ba mai mult, nici măcar nu are decența de  se face că plouă.

Semnează acordul sau tratatul, apoi, dacă îi vine pe chelie anunță că i se rupe, și gata…

La fel și cu retragerea trupelor ruse din Transnistria, retragere asumată la Istanbul.

Iată mai jos în niște articole mai vechi sau mai noi cum Rusia lui Putin, calcă în picioare ceea ce și-a asumat legat de retragerea trupelor sale, între altele, și a celor din Transnistria.

Pe 16 Iulie 2007, 9am.ro publica: 

Putin da un ultimatum de cinci luni NATO

Presedintele Rusiei, Vladimir Putin, a semnat, din motive de «securitate nationala», decretul de suspendare a participarii tarii la tratatul pentru reducerea fortelor conventionale din Europa (CFE) in termen de cinci luni, daca nu se va ajunge la un acord pentru actualizarea acestui document, considerat «depasit» de catre autoritatile de la Kremlin.

Moscova a avertizat cu retragerea totala din acest tratat in cursul summit-ului NATO-Rusia de la Oslo din iunie, denuntand neratificarea de catre statele occidentale a Acordului de la Istanbul din 1999, care a amendat tratatul CFE pentru a-l face compatibil cu realitatile de dupa incheierea ‘Razboiului Rece>>. Statele NATO refuza ratificarea acestui acord, conditionand-o de retragerea trupelor ruse din Republica Moldova si Georgia. Rusia respinge, la randul ei, aceasta interpretare, sustinand ca situatia din Transnistria si Caucaz nu ar avea nici o legatura cu tratatul CFE, si ca ar trebui sa fie solutionata prin negocieri separate. Semnat in noiembrie 1990, tratatul CFE este considerat piatra unghiulara a securitatii europene. El stabileste limite pentru numarul de militari si de tipuri de armament pe care fiecare tara are dreptul sa le desfasoare in teritoriul situat intre Atlantic si Urali, inclusiv numarul de tancuri, piese de artilerie grea, avioane si elicoptere de lupta si hangare de rachete. Pentru a-si suspenda participarea la tratat, partile semnatare trebuie sa notifice aceasta decizie cu 150 de zile inainte de a intra efectiv in vigoare. Ministerul de Externe al Rusiei a anuntat ca, daca in acest rastimp nu se va ajunge la un acord, Rusia va inceta sa publice informatii asupra miscarilor sale de trupe si nu va mai permite inspectarea armamentului sau greu.
 
Motivatie interna?

Decizia Rusiei a fost considerata ‘regretabila>> de purtatorii de cuvant ai Casei Albe, NATO si UE. La randul sau, vice-ministrul de Externe al Poloniei, Witold Waszczykowski, a calificat decizia Kremlinului ca fiind ‘deconcertanta>> si a apreciat ca ea ar putea avea legatura cu proiectul de instalare a unor facilitati ale scutului antiracheta american in tara sa si in Republica Ceha. ‘Ar putea exista si motive de politica interna ale Rusiei, o demonstratie de forta inaintea campaniei prezidentiale din aceasta tara>>, a mai adaugat oficialul polonez, intr-un interviu acordat Agentiei Reuters. Presedintele rus, al carui mandat se incheie in noiembrie 2008, a socat tarile occidentale in februarie, cand a acuzat Washingtonul ca ar intentiona sa domine intreaga lume. In acest rastimp, el a mai amenintat cu constituiea unui OPEC al gazelor si cu instalarea de rachete in enclava rusa Kaliningrad, ca masura de retorsiune fata de scutul american. O alta sursa de dezacord intre Rusia si statele membre ale NATO referitoare la tratatul CFE sunt acordurile care interzic concentrarile masive de trupe si material de lupta in apropierea anumitor frontiere, acorduri pe care NATO doreste sa le mentina, iar Rusia le contesta, pe motiv ca frontierele sale au devenit mai instabile incepand de la dezintegrarea, in 1991, a URSS. Prin abandonarea acestor acorduri, Rusia ar putea sa-si intareasca prezenta militara in Caucaz si sa amane ‘ad calaendas graecas” retragerea militarilor sai din regiunile separatiste din Georgia (Osetia de Sud si Abhazia) si Republica Moldova (Transnistria), asumata la Istanbul.

Autor: Dan Stefan

Pe același site,  9am.ro  pe 7 august 2007 apărea un alt artocol care îl întărea pe primul:

Estul din vecinatatea UE.

Putin ingroapa acordul de la Istanbul: de ce tace Republica Moldova?

Presedintele rus Vladimir Putin a anuntat ca Rusia nu va mai respecta tratatul despre armamentele conventionale in Europa, daca tratatul nu va fi revizuit in interesul Rusiei. Kremlinul avertizeaza ca Rusia va suspenda participarea ei la acest tratat

 
Presedintele rus Vladimir Putin a anuntat ca Rusia nu va mai respecta tratatul despre armamentele conventionale in Europa, daca tratatul nu va fi revizuit in interesul Rusiei. Kremlinul avertizeaza ca Rusia va suspenda participarea ei la acest tratat in termen de 5 luni si va iesi cu totul din tratat dupa alte 5 luni. 
Avertismentul vizeaza un mare numar de tari. Republica Moldova este cel mai direct vizata, deoarece o parte componenta a tratatului respectiv prevede retragerea trupelor rusesti de pe teritoriul Republicii Moldova. Acea parte este cunoscuta sub denumirea „Acordurile de la Istanbul” din 1999. Aproape toate tarile semnatare ale tratatului despre armele conventionale —- sunt 30 de tari in total —- au reactionat public chiar de mai multe ori dupa avertismentul domnului Putin. Toate reactiile sunt negative. Nici macar Belarus ori Armenia, aliatele Rusiei, nu sustin Kremlinul in aceasta problema. 
Guvernul Republicii Moldova, insa, nu ia niciun fel de atitudine publica. Pare-se ca Republica Moldova e singura tara care pastreaza tacerea, in ciuda faptului ca interesele ei vitale sunt direct primejduite. Sau poate tocmai din acest motiv tace, de teama sa nu supere Kremlinul? 
Marea majoritate a tarilor semnatare ale tratatului sunt afectate in mod indirect sau potential, in viitor, de o eventuala crestere a fortelor conventionale rusesti dincolo de limitele stabilite prin tratat. Republica Moldova, insa, este afectata direct si imediat, aici si acum, deoarece trupele rusesti se gasesc pe teritoriul Republicii Moldova, in mod ilegal, desigur. 
Cu atat mai stranie devine tacerea Chisinaului. Inexplicabila, deoarece pozitia de pana acum a Presedintiei si a Guvernului a fost cat se poate de ferma in chestiunea trupelor rusesti. Republica Moldova cere oficial retragerea completa, neconditionata a trupelor rusesti cu verificare internationala, precum si inlocuirea trupelor rusesti, asa-zis pacificatoare, printr-o misiune internationala cu caracter civil. Aceasta este si pozitia de pana acum a Republicii Moldova in negocierile separate cu Rusia pentru reglementarea conflictului din Transnistria. Dar evolutia acestor negocieri ramane ne-transparenta, iar intre Chisinau si partenerii sai occidentali au aparut probleme serioase de comunicare si incredere. Iata de ce este cu atat de necesara o luare de atitudine publica, in loc de tacere, din partea Republicii Moldova referitor la tratatul despre armamentele conventionale si, in mod specific, fata de problema trupelor rusesti. 
Republica Moldova este mentionata in numeroase declaratii prin care guvernele tarilor membre in NATO si in Uniunea Europeana i-au raspuns domnului Putin. Declaratiile occidentale cer explicit retragerea trupelor rusesti de pe teritoriul Republicii Moldova. Pare inexplicabil de ce nu se pronunta chiar Republica Moldova in mod public si oficial in aceasta problema vitala.

Pentru cei care nu știu foarte clar despre ce este vorba, iată ce se publica pe e-democracy.md pe 16 ianuarie 2005 articol scris de Iulian Fruntaşu 

Retragerea trupelor ruse din Moldova în contextul Tratatului FACE adaptat:

percepţii, interese şi natura schimbătoare a securităţii europene

Deşi nu este prea cunoscut publicului larg, Tratatul Forţelor Armate Convenţionale din Europa reprezintă una din pietrele de temelie ale securităţii europene. În perioada războiului rece acesta a contribuit semnificativ la menţinerea stabilităţii şi securităţii europene prin stabilirea juridică a plafoanelor pentru deţineri de armamente convenţionale (cinci categorii: tancuri, maşini blindate, artilerie calibru 100mm, avioane de luptă şi elicoptere de atac), reducerea lor substanţială (59 000 unităţi pînă la 28.05.01, cînd a avut loc Conferinţa de evaluare a Tratatului FACE), consolidarea transparenţei şi încrederii prin elaborarea regimului de inspecţii şi a schimbului de informaţii, precum şi crearea regimului special de flancuri — acolo unde forţele NATO şi cele ale Tratatului de la Varşovia se aflau într-un contact mai apropiat — cu deţineri şi flexibilităţi reduse. O dată cu dispariţia Tratatului de la Varşovia şi dezintegrarea URSS, statele-membre au demarat procesul de adaptare a Tratatului FACE la noile realităţi politice şi de securitate pe continentul european, adoptînd Tratatul adaptat la 19.11.99 în cadrul Summit-ului OSCE de la Istanbul.

În cele ce urmează vom trece în revistă deciziile Summit-ului OSCE cu privire la Moldova, conţinutul şi caracterul lor, percepţiile divergente ale părţilor implicate vis-a-vis de modul de implementare, poziţia Federaţiei Ruse faţă de Tratatul adaptat şi, nu în ultimul rînd, perspectivele Republicii Moldova de utilizare a acestui instrument de securitate europeană pentru promovarea intereselor naţionale. Elementele particulare ale procesului de adaptare vor fi explicate, din lipsă de spaţiu, doar în măsura în care acestea scot în evidenţă problemele şi sfidările la adresa securităţii Republicii Moldova.

De menţionat că în cadrul procesului de adaptare diplomaţia moldovenească a depus eforturi considerabile în ce priveşte consolidarea obligativităţii acordului statului-gazdă pentru amplasările temporare, soluţionarea aflării ilegale a trupelor ruse în contextul Tratatului, reglementarea problemei echipamentelor limitate de tratat necontabilizate. Interesele naţionale în raport cu Tratatul FACE au fost promovate extrem de insistent pe parcursul a mai multor ani şi în mod special pe parcursul anului 1999 din cauza intensificării negocierilor. Aceasta se efectua prin intermediul intervenţiilor la Grupul consultativ comun, abilitat să negocieze adaptarea, prin avansarea de iniţiative şi proiecte de decizii, prin intermediul nenumăratelor consultări şi negocieri atît în cadru formal, cît şi neoficial la Viena şi alte capitale. Din aceste considerente reuşita Istanbulului nu a fost o surpriză pentru cei implicaţi direct în procesul de adaptare, deşi nu putem nega o anumită influenţă benefică a circumstanţelor internaţionale, cum ar fi presiunea exercitată de statele occidentale membre ale Tratatului asupra Federaţiei Ruse pentru violarea plafoanelor pentru deţineri în zona de flanc şi anume în Caucazul de Nord unde ruşii au declanşat operaţiuni cu utilizarea masivă a armamentelor convenţionale. Cu toate acestea, în ultimele două zile la Istanbul existase şi scenariul scoaterii Moldovei din joc, deoarece unele state importante se temeau că din cauza unei probleme regionale se poate bloca o decizie fundamentală pentru securitatea europeană. Cu ceva tărie de caracter, mişcări calculate, implicarea delegaţiilor occidentale ca mediatori, delegaţia Moldovei a reuşit finalizarea negocierilor cu ruşii în jurul orei trei dimineaţa 19.11.99, după care a avut loc şi Conferinţa FACE. Ceremonia oficială a semnării Tratatului adaptat s-a produs la opt dimineaţa de către şefii de state şi guverne, numai la cîteva ore de la finalizarea negocierilor.

Deci, Actul final care este parte a pachetului de înţelegeri împreună cu Tratatul adaptat[1], conţine următoarele referinţe la Moldova: “[Statele-membre] …Luînd act de declaraţia Republicii Moldova care este anexată la acest Act final referitor la renunţarea dreptului de a găzdui amplasările temporare pe teritoriul său[2], au salutat angajamentul Federaţiei Ruse de a retrage şi/ sau distruge armamentele şi echipamentele ruse limitate de Tratat pînă la sfîrşitul anului 2001, în contextul angajamentului său menţionat în paragraful 19 al Declaraţiei Summit-ului de la Istanbul”.[3]

Aici este important să facem o distincţie între Tratatul adaptat care, apropo, conţine clauze referitor la acordul statului-gazdă[4], inclusiv Actul final care, la rîndul său, conţine angajamente politice extrem de puternice deoarece au fost asumate în pachet cu Tratatul, şi Declaraţia Summit-ului de la Istanbul care are un regim politic de implementare ca oricare alt document OSCE. Deşi pe de altă parte se poate afirma că referinţele reciproce între Actul final şi Declaraţia Summit-ului au consolidat caracterul obligativităţii acesteia din urmă. Declaraţia Summit-ului spune următoarele lucruri relevante referitor la Moldova în primele două alineate: “Cu trimitere la Deciziile Summit-elor de la Budapesta şi Lisabona, precum şi a Reuniunii Ministeriale de la Oslo, reiterăm aşteptările noastre cu privire la retragerea cît mai curîndă, ordonată şi completă a trupelor ruse din Moldova. În acest context, noi salutăm progresul recent obţinut în retragerea şi distrugerea echipamentelor militare ruse stocate în regiunea transnistreană a Moldovei şi finalizarea distrugerii muniţiilor netransportabile. Noi salutăm angajamentul Federaţiei Ruse de a finaliza retragerea forţelor armate ruse de pe teritoriul Moldovei pînă la sfîrşitul anului 2002. Noi, de asemenea, salutăm disponibilitatea Republicii Moldova şi a OSCE de a facilita acest proces, în limitele capacităţilor respective(subliniat de autor pentru a respinge pretenţia rusă de condiţionare — n.a.), pînă la termenul stabilit”.[5]

Reţeaua de documente juridice şi politice, precum şi rapoartele existente pun în evidenţă substanţa angajamentelor relevante în cazul Moldovei:

La pachet Referinţe reciproce
Tratatul adaptat Actul final Declaraţia Summit-ului OSCE
Acordul Statului-gazdă prezent în mai multe articole.   1. Retragerea ELTN-urilor ruse pînă la sfîrşitul 2001.
2. Renunţarea la dreptul la amplasări temporare în Anexa 13.
  Paragraful 19. Retragerea completă a trupelor ruse pînă la sfîşitul 2002. Muniţiile şi armamentele evident nu sînt în cele 5 categorii FACE, dar cad şi ele sub incidenţa Tratatului pentru că sînt în dotarea forţelor armate, iar excesul acestora nu este relevant în termenii documentului. S-a acceptat această divizare oarecum tautologică pentru a grăbi retragerea tehnicii de luptă. Aceasta explica diferenţa între termenii 2001 şi 2002.

Acum, dacă punem Tratatul adaptat cu toate angajamentele sale în contextul securităţii europene, dar şi cel al relaţiilor moldo-ruse, vedem că abordările Moscovei variază în dependenţă de percepţiile ruse ale ameninţărilor şi provocărilor la adresa sa. De exemplu, în cadrul unei conferinţe la nivel înalt la Munchen la 9 februarie 2004 ministrul rus al Apărării, Serghei Ivanov, a declarat că Rusia ar putea să se retragă din Tratatul FACE din cauza aderării la NATO a statelor baltice care nu vor fi cuprinse de limitări, regimul de inspecţii şi informaţii, acestea oferind posibilitatea amplasării nelimitate a echipamentelor Alianţei pe teritoriile respective.[6] Duma Federaţiei Ruse s-a exprimat în termeni similari, susţinînd că acceptarea statelor baltice în NATO creează o zonă gri şi Rusia drept răspuns ar putea revizui angajamentele sale de la Istanbul privind deţinerile în Kaliningrad şi Pskov.[7] Toate acestea au continuat pînă în momentul cînd NATO a oferit asigurări că noile state-membre, inclusiv statele baltice, vor respecta prevederile Tratatului FACE şi angajamentele Alianţei în raport cu Rusia cum ar fi Actul fondator al relaţiilor între NATO şi Rusia, Declaraţia de la Roma şi Declaraţia de la Madrid din 2003. Duma Rusiei a ratificat Tratatul adaptat (anterior au făcut-o Belarus, Ucraina şi mai apoi Kazahstan) la 25 iunie 2004[8], iar ministrul rus de Externe Lavrov făcea deja agitaţie în favoarea ratificării Tratatului adaptat, participînd la Consiliul Ministerial de la Sofia de la sfîrşitul anului trecut.[9] Aceasta ne conduce la concluzia că ruşii au exercitat presiuni politice care s-au încununat cu succes, deoarece se pare că NATO le-a dat garanţii de neamplasare a trupelor în noile state-membre suficient de credibile ca Moscova să treacă rapid de la ideea părăsirii Tratatului la cea de ratificare. Într-un context mai larg este evident faptul că Tratatul FACE adaptat este mai convenabil Federaţiei Ruse decît Alianţei pentru că NATO oricum a tratat de mulţi ani cu o oarecare înţelegere violarea plafonului în Caucazul de Nord, dar şi comportamentul Moscovei în aşa-numita străinătate imediată. Acum însă lucrurile încep să se schimbe în sensul că toleranţa faţă de prezenţa ilegală a trupelor ruse scade, deşi Moscova încearcă să accentueze prevederile care îi sînt convenabile în Tratatul adaptat (şi chiar să obţină din partea Alianţei garanţii suplimentare, după cum am văzut) şi să minimalizeze angajamentele în raport cu Moldova şi Georgia, susţinînd ba că acestea sînt politice şi fără termen de implementare, ba că sînt bilaterale fără efect asupra părţilor terţe.[10] Însă dacă ne vom închipui o situaţie ipotetică în care Polonia ar declara că angajamentele sale anexate la Actul final referitor la limitarea plafoanelor pentru tancuri la 1577, pentru maşini blindate de luptă la 1789 şi pentru piese de artilerie la 1370 nu mai sînt valabile pentru că sînt politice, funcţionarii de la MAE-ul rus şi cel al Apărării ar sări ca fripţi în oficiile lor.

Nu este greu de observat că ruşii manipulează, cu ceva dexteritate adevărat, chestiunea Tratatului FACE adaptat. Moscova ştie prea bine că acordul statului-gazdă a fost un principiu fundamental în cadrul negocierilor şi reflectat corespunzător în Tratatul adaptat, pentru că diplomaţii şi militarii ruşi au fost cei care în permanenţă s-au opus puternic pe parcursul negocierilor conceptului obligativităţii acordului statului-gazdă. Moscova, de asemenea, ştie că angajamentele politice din Actul final sînt în pachet cu Tratatul adaptat şi au o valoare net superioară oricărei alte decizii OSCE, că din punct de vedere juridic nici o altă decizie nu poate modifica termenii Conferinţei FACE de la Istanbul decît o altă Conferinţă FACE şi că, în ultimă instanţă, nu se poate de testat la nesfîrşit limitele toleranţei statelor-membre NATO prin provocări politico-diplomatice de felul menţionat mai sus. La urma urmei, în termeni comparaţi, Moscova are o nevoie mai mare de Tratatul FACE adaptat ca să poată monitoriza prezenţa şi mişcările Alianţei în imediată apropiere de graniţele sale în condiţiile în care armamentele convenţionale ruse degradează, iar elementul mobilităţii şi componentul aerian sînt superioare în cazul NATO. Adevărat că în eventualitatea dispariţiei Tratatului toate părţile vor avea de pierdut, însă pierderile Moscovei ar fi mai mari şi comportamentul hectic în ultima jumătate de an demonstrează veridicitatea afirmaţiei în cauză.

Este important de menţionat că poziţia SUA anunţată la numai un an de la Summit-ul de la Istanbul de doamna Albright la cel de-al optulea Consiliu Ministerial al OSCE de la Viena, din 27–28 noiembrie 2000, că semnarea Tratatului FACE adaptat este o realizare istorică posibilă, în parte, datorită angajamentelor importante asumate de către Federaţia Rusă este valabilă şi astăzi, nuanţată de condiţionarea ratificării prin implementarea deplină a angajamentelor, după cum a stipulat Colin Powell la Consiliul Ministerial de la OSCE de la Sofia.[11]Adevărat, SUA şi NATO în general ar putea avea scopurile proprii sau suplimentare de a întîrzia ratificarea Tratatului adaptat, însă vom lăsa experţilor ruşi acest subiect care sînt mai capabili şi cu mai mult elan să analizeze deficienţele reale sau imaginare ale Alianţei.

În ce priveşte Moldova şi Tratatul FACE este bine de ţinut minte că din perspectiva multor cancelarii occidentale acesta menţine un sistem de relaţii ce afectează securitatea pe întregul continent şi că Tratatul soluţionează chestiuni mult mai importante decît aflarea sau retragerea trupelor ruse de pe teritoriul moldovenesc. Această situaţie ar trebui să menţină diplomaţia moldovenească în alertă şi să conducă la elaborarea de iniţiative politice şi diplomatice suplimentare, pe de o parte în consultări cu Washington, Londra şi Ankara, iar pe de altă parte la negocieri cu Moscova. Nu este ideea cea mai bună de complacere în capacitatea redusă, după cum arătase şi Acordul privind flancurile din 1996, de a bloca ratificarea Tratatului adaptat atunci cînd aceasta o decid s-o facă statele importante ale Alianţei. Fără iniţiative diplomatice serioase îndreptate spre retragerea completă a armatei ruse şi cea a separatiştilor ruşi, afirmaţia care urmează din “Defense Monitor” are şanse mari să se adeverească: “Ca şi predecesorul său, regimul tratatului adaptat va fi după toate probabilităţile viciat de acţiunile ilegale ruse în Caucazul de Nord şi fostele republici sovietice socialiste. Moscova consideră nerespectarea angajamentelor ca fiind în conformitate cu interesele sale de securitate şi din aceste considerente este dispusă să rişte ostracismul, pe cînd statele NATO nu sînt dispuse să penalizeze Rusia, deoarece ele nu sînt afectate de acţiunile ruse.”[12]

Cu toate acestea, la momentul de faţă este clar că Tratatul FACE adaptat la Istanbul a avut un impact pozitiv asupra securităţii Republicii Moldova, ruşii retrăgînd şi/ sau distrugînd, pe banii occidentalilor, de altfel, o mare parte din echipamente. Semnificativ în acest context este faptul că Moscova păstrează echipamentele antrenate în aşa-numita misiune de pacificare, sperînd că acestea vor fi scoase de sub incidenţa FACE dacă li se va atribui mandatul OSCE. O altă problemă este stocul de muniţii şi armamente care trebuiau să fie retrase pînă la sfîrşitul anului 2002 — deşi acest angajament este stipulat de Declaraţia Summit-ului, muniţiile şi armamentele cad şi ele sub incidenţa Tratatului FACE, după cum am menţionat şi prin intermediul schemei de mai sus — divizarea a fost făcută din cauza volumului mare a acestora şi dorinţei de a urgenta retragerea tehnicii militare pentru a reduce riscul transferului către armata secesioniştilor. Aceasta, de altfel, reprezintă o altă problemă, deoarece bazele armatei în cauză au fost puse de către transferurile Armatei a 14-a, de cele mai multe ori, benevole şi deliberate. Echipamentele limitate de Tratatul FACE sînt considerate, în cazul în care nu sînt controlate de autorităţile constituţionale, drept echipamente necontabilizate (ELTN) care pe teritoriul Moldovei sînt în număr de 18 tancuri, 49 maşini blindate de luptă, 32 unităţi de artilerie 100 mm.[13] Este necesar de demarat acţiuni diplomatice atît în cadrul FACE cît şi utilizînd mecanismele politice, cum ar fi, de exemplu, Consiliul NATO-Rusia, în vederea atribuirii clare Federaţiei Ruse a responsabilităţii pentru ELTN-urile din zona ocupată, care trebuie să fie retrase sau/ şi distruse de Moscova.

Natura schimbătoare a securităţii europene solicită, în special din partea unor state mai puţin importante sub aspect militar şi politic, o politică externă caracterizată de perseverenţă, imaginaţie şi dedicaţie în vederea unei promovări mai bune a intereselor naţionale.

Și cum cu lucrurle acestea nu se glumește, în isteria ei, Rusia lui Putin  trece la fapte. Nici mai mult, nici mai puțin, se gândește să instaleze în Tranmsnistria  un sistem radar Voronej: 

Rusia ar putea amplasa in Transnistria sistemul de radar Voronej

La Viena are loc o noua runda de convorbiri pe problema transnistreana in format 5+1, iar emisarul special al presedintelui rus pentru nerecunoscuta republica, Dmitri Rogozin, va avea o serie de intalniri cu conducerea regiunii la Tiraspol. Bucuresti, Kiev si Chisinau cred ca scopul acestor intrevederi este restabilirea controlului Moscovei asupra Transnistriei in vederea mentinerii prezentei militare a Rusiei in zona. Surse din anturajul presedintelui rus au declarat pentru Nezavisimaia Gazeta ca Moscova ar putea amplasa la Tiraspol sistemul de radar Voronej, ca raspuns la scutul antiracheta in Europa si ca o contrapondere la bazele NATO din Romania.

Sursele Nezavisimaia Gazeta au precizat ca numirea lui Rogozin marcheaza inceputul realizarii politicii lui Vladimir Putin in CSI, conform careia Transnistria va redeveni tinta unei atentii sporite din partea Rusiei. Avand in vedere apropierea regiunii de o tara NATO – Romania, unde exista deja patru baze americane, precum si intensificarea proceselor legate de integrarea Moldovei in Romania, „Rusia intentioneaza sa-si mentina prezenta militara in Transnistria, ba chiar mai mult, sa instaleze acolo sistemul de radar Voronej”.

Posibilitatea a fost evocata si de directorul Institutului kievean pentru problemele societatii civile, Vitali Kulik. „In Romania se afirma ca Rusia poate deplasa in Transnistria rachete Iskander, dupa modelul regiunii Kaliningrad. Acelasi lucru se spune si la Kiev. Dar eu nu cred. In schimb, un radar pare o varianta mult mai plauzibila. Moscova intelege ca Moldova se departeaza treptat, iar unirea ei cu Romania ar putea avea loc”.

In acelasi timp, Ministerul rus al Apararii sustine ca pe ordinea de zi a institutiei nu exista planuri de amplasare in Transnistria a unei statii de radiolocare Voronej-DM, care face parte din Sistemul de avertizare timpurie a atacurilor cu rachete. Ministerul spune ca Rusia si-a propus sa construiasca asemenea statii exclusiv pe teritoriul tarii – in regiunile Leningrad, Kaliningrad, langa Armavir si in regiunea Irkutsk.

Totusi, scrie in continuare NG, exista experti care considera absolut reala posibilitatea ca Transnistria sa devina acel teritoriu al Federatiei Ruse unde pot fi amplasate nu numari radare, ci si orice altceva. Daca pana acum asemenea scenarii erau catalogate drept absurde, astazi, pe „fondul romanizarii intense a Moldovei”, aceasta perspectiva nu mai este exclusa nici de liderul transnistrean, Evgheni Sevciuc, dupa cum scrie Nezavisimaia Gazeta.

In opinia analistului Serghei Jiktsov, de la Academia de diplomatie a MAE rus, „Rogozin trebuie sa aduca la cunostinta conducerii Moldovei preocuparea Rusiei legata de politica promovata de autoritatile de la Chisinau de apropiere de Romania. De asemenea, el trebuie sa calmeze situatia din Transnistria, unde noul presedinte a intrat in conflict cu Sovietul suprem si cu influenta corporatie Sherif. Ceea ce poate destabiliza situatia in regiune. Rogozin trebuie sa stinga ambitiile de ambele parti”, afirma analistul.

Autor: Olga Popescu

Sursa: hotnews.ro

Data publicării: 17 aprilie 2012

Pentru cine nu știe, Sistemul Radar Voronej ( în rusește: Воронеж) este generația actuală de radare de avertizare timpurie (sistem radar cu bătaie lungă) oferint o monitorizare a spațiului aerian. La Lekhtusi, în apropiere de Sankt Petersburg, prima componentă a sistemului a devenit activă în 2009. 

Există un plan de înlocuire a acestui sistem până în 2020. Numele după  obiceiul sovietic, vine de la un râu care se numește Voronej, generaţiile  anterioare de radar au fost cunoscute sub numele de Daryal (dupăCheile Darial), Volga (dupa Volga) şi Daugava (Daugava River) şi înainte de generareaDnepr (Nipru River), şi Nistru (Nistru). Radarele Voronezh sunt descrise în sensul extrem de prefabricate care au un set de până timp de luni, mai degrabă decât de ani şi au nevoie de personal mai puţin decât generaţiile anterioare. Ele sunt, de asemenea, modulare, astfel ca un radar pot fi instalate  doar parţial. 

Rusia a folosit  lansarea acestor radare  noi pentru a ridica preocupările sale cu privire la apărare anti-rachetă american în Europa. La lansarea  radarului Kaliningrad în noiembrie 2011 preşedintele rus Dmitri Medvedev a fost citat spunand ca „Ma astept ca acest pas (lansarea radarului), va fi văzut de către partenerii noştri ca primul semnal de disponibilitate a ţării noastre de a da un răspuns adecvat la ameninţările pe care le ridică scutul antirachetă pentru fortele noastre nucleare strategice.

Conform Wikipedia componentele   Sistemului Radar Voronej sunt desfășurate în locațiile:

  – Lekhtusi Radar Station,Leningrad Oblast, ( 60°16′31.65″N30°32′45.66″E )

– Armavir Radar Station,Krasnodar (44°55′30.38″N40°59′2.02″E)

– Fostul  Dunayevka air base , în apropiere de Pionersky,Kaliningrad , (54.857294°N 20.18235°E)

– Mishelevka Radar Station, Irkutsk , (52°51′20.11″N103°13′53.94″ – aproximativ)

Pechora Radar Station, Komi, (65°12′36.59″N57°17′43.38″-aproximativ)

Olenegorsk Radar Station, Murmansk, (68°6′59.63″N33°55′8.69″-aproximativ)

 P.S. Cred că vodcarilor de la Kremlin care consideră că ei sunt buricul pământului ar trebui să li se amintească de Imperiul Roman și de  Imperiul Mongol. Ambele au dispărut.

Cei de atunci considerau că Imperiul lor e etern, atât Romanii cât și Mongolii. De asemenea ar trebui să li se mai spună că există o mare diferență. Din Imperiul Roman a rămas o civilizație, din cem mongol povești cu niște conducători, cruzi, răi, monstruoși, adevărate rușini pentru specia umană.

Rusia a adus lumii  păduchi, vodcă și multă suferință. În istorie va rămâne poate, peste o mie de ani, doar amintirea păduchilor și a sinistrei Ciume Roșii,  Comunismul…

Atenție vodcari, Istoria nu iartă …

%d blogeri au apreciat: