Arhiva

Posts Tagged ‘Istorie’

După dezvăluirile istorice de la Digi24, Gheorghe Funar nu a fost internat ci a fost lăsat să plece liber

19 noiembrie 2017 Lasă un comentariu

Se spune că zahărul este ceea ce dă gust rău ceaiului când lipsește.

GHEORGHE FUNAR
Un fost primar al Clujului care părea sănătos când trăia Vadim

La fel, când lipsește Vadim Tudor, Gheorghe Funar apare la adevărata lui valoare, cum ar veni, când lipsește Vadim oamenii nu mai par la fel de sănătoși la cap.

Prezent Duminică la Digi 24, Gheorghe Funar, fostul primar al Clujului a arătat națiunii cam ce se întâmplă când rămâne fără medicamente. Începe să bată câmpii …

Cu o seriozitate și o convingere pe care o au cei de la spitalele de psihiatrie înainte de tratamentele cu șocuri electrice, Funar a expus o teorie istorică despre daci conform căreia dacii au descoperit roata și masa cu patru picioare dar și că Isus Cristos și olandezii sunt daci … cea mai mare realizare a lor fiind construirea Romei și a piramidelor egiptene.

„Isus Cristos – a dezvăluit Gheorghe Funar la Digi 24 – fiind din neamul get, avea și caracteristicile strămoșilor noștri, avea tenul alb, părul auriu, barbă aurie, ochi albaștri (…) În traducere știți ce înseamnă Deutschland? Țara dacilor. Vă vine să credeți? Dacă ajungeți în Olanda și îi întrebați pe olandezi cine sunt strămoșii lor vă spun dacii (…) Știți cine a construit Roma? Știți că numele Romei, a capitalei Imperiului Roman, nu este latin, ci provine din Geția, de la strămoșii noștri, din Roma veche (…) Ei au inventat foarte multe lucruri care sunt folosite de omenire astăzi.

De pildă roată, este invenția getilor. Ei au inventat carele de luptă, au inventat scaunul cu patru picioare, masa cu patru picioare, au inventat uneltele agricole (…) Piramidele din Egipt au fost construite de strămoșii noștri geți după modelul piramidei soarelui pe care o face bunul Dumnezeu pe teritoriul României!”

Care ar fi paradoxul în această poveste? Gheorghe Funar nu a fost internat ci a fost lăsat să plece liber …

Dacă nu ar fi sinistru ar fi haios …

Adriana Săftoiu în acuză într-o scrisoare deschisă pe Premierul Tudose că este … de manual: ”Domnule Tudose, sunteţi de manual!”

1 septembrie 2017 2 comentarii

În caz că cineva se întreabă ce mai face Adriana Săftoiu, cred că e bine…

Adriana Săftoiu

Născută la Dej în mileniul trecut prin 1967, actualmente deputată în Parlamentul României lui ma`am Săftoiu cred că îi tremură celulita pe bucile apetisante ca piftia porcinei decedată pe motiv de Crăciun. De ce? Nu știm exact, de la piciorul primit în zona amintită la vremea când era consilier la Cotroceni de la Băsescu încât s-a trezit cu caiet cu tot taman în brațele lui Tăriceau care, în schimbul secretelor deținute de respectivul caiet, a plantat într-o funcție mai acătări (avea locuri libere berechet deoarece tocmai alungase liberalii din PNL pe motiv că ar fi colaborat cu Securitatea, evident, de teamă că îl concurează pe cel care l-a crescut…). Ori, poate, bucile doamnei Săftoiu tremură din motive legate de istoria României… Da, nici mai mult, nici mai puțin.

Într-o scrisoare deschisă intitulată, ( evident, de parcă ar fi scrisă de cineva care ar fi învățat limba română de pe pachetele cu prezervative ale lui  Peter Imre, managerul general al trustului lui Burci, domnul cu urechi cu care, a orice doamnă respectabilă, își înșela bărbatul pe care îl avea pe inventar cu acte de la Starea Civilă): ”Domnule Tudose, sunteţi de manual!” .

Doamna în discuție își începe scrierea ex abrupto cu: ”Ferească Sfântul, domnule Tudose, prim-ministru al României …” ca nu cumva să se confunde cu cine știe ce alt Tudose o mai fi având ea în agenda de telefon.

Ca într-o tragedie greacă altoită cu o manea a lui Adrian Minune fost Copilul, aflăm de la doamna Săftoiu că ar fi o adevărată ”nebunie” (n-am înțeles ce e cu ghilimele – n.a.) ca ”manualele de istorie sau de matematică să fie rescrise având în vedere că Ştefan cel Mare nu mai are nici un război de câştigat şi că bietul Pitagora nu mai e printre noi ca să mai descopere vreo teoremă geometrică.”

Evident, considerându-l pe Tudose o somitate în ceea ce privește matematica și istoria, cucoana își exprimă speranța că dumnealui, Premierul, ar fi vrut doar să verifice dacă ” suntem vigilenţi în faţa aberaţiilor contemporane nouă, mai puţin manualelor de istorie, care fie vorba între noi, trebuie urgent reeditate ca să vă includă zicerile spre ţinerea de minte a urmaşilor urmaşilor noştri…” chestie, după părerea mea,  cât se poate de bună altfel.

Evident, bună cunoscătoare a … manualelor contemporane, doamna Săftoiu spune că e de acord că unele manuale ar trebui să se reediteze, să li se schimbe conținutul ca să nu se tâmpească de tot elevii noilor generații, necesitatea de a se reedita manualele de Matematică și Istorie constând mai ales în faptul că Premierului nu i-a picat în mână manualul de Limba Română unde să analizase ”dacă poezia „Noi vrem pământ“ mai e actuală şi ar trebui introdusă spre analiză: cine, cât, unde şi pentru ce. Licitaţie s-a făcut? Dacă da, să vină DNA!”. N-am înțeles dacă DNA-ul ar trebui să analizeze o licitație legată de ”Noi vrem pământ” sau dacă poetul nu cumva ne-a denunțat pe toți că vrem pământ.

Fără vre-un pasaj de trecere aflăm de la ma`am Săftoiu că are speranța că manualul de Sport a primit OK de tipar de la Ministerul Educației și că l-a răsfoit, probabil Premierul, în timp  ridica ganterele guvernării țării ca shoturile cu vodkă de pufoaică.

Nu știu dacă doamna Săftoiu era ironică sau se grăbea la un pipilică necesar pentru a face loc altei pălinci de Dej, dar îi recomandă numitului Tudose ca manualul de Istorie să treacă direct de la Ștefan Cel Mare la contemporaneritate (mamă, ce cuvinte lungi știe !)

”Ce a urmat după bătălia de la Vaslui – scrie Adriana Săftoiu –  o fi insignifiant şi de nestudiat. Nu s-a mai întâmplat nimic valoros în următoarele veacuri post Ştefan cel Mare (totuşi, măcar momentul în care a fost decretat şi Sfânt merită menţionat în jumătate de filă de manual) cu atât mai puţin până în 2017.” Partea din paranteză, evident, ca să nu se pună rău cu BOR-ienii lui Daniel. ”Dar manualele, dragă domnule prim-ministru, trebuie reeditate cu faptele măreţe, întreprinse în mandatul pe care l-aţi început şi în glorie îl continuaţi. Cum să înţeleagă elevul ce vremuri trăieşte dacă nu sunt actualizate („update“ e în manualul de engleză şi nu ştiu dacă are bun de tipar ca să mănânce şi gura Monitorului Oficial ceva) filele de istorie cu zilele luminoase pe care graţie destoiniciei dumneavoastră le petrecem veseli şi fără griji.” … țîțîțî lovitură nu glumă, tot cu noduri îi va intra pe gât lui Todose vodca cea de toate zilele…

Ei, după această frozavă beștelire madam Săftoiu își exprimă explicit (:D ) speranța că ”…manualul de sport care a primit bun de tipar de la Ministerul Educaţiei l-aţi răsfoit în timp ce ridicaţi ganterele guvernării ţării. Puteţi să vă perfecţionaţi „târârea“ care poate fi folosită „în funcţie de cerinţele impuse de viaţa de zi cu zi“. Mai puteţi exersa, nu că aţi mai avea nevoie: fenta, manipularea şi absorbţia. Găsiţi instrucţiuni preţioase şi manualul are şi poze. Uşor de citit.” – lucru care ne arată că, tituși, Adriana are  o gândire realativ pozitivă.

Da, autoarea are o gândire pozitivă deoarece, grijulie ca o mămică de maidanez proaspăt fătat, arată o grijă deosebită față de ”mărețul” mandatul de premier pe care adrisantul ar trebui să nu îl piardă și în acest sens, îi face o recomandare (Folosită și ca și încheiere a epopeicei, epocalei, istorice și fundamentalei scrisori deschise:

”Probabil că veţi avea, în funcţie de programul de sport pe care îl urmaţi după manual, ceva întâlniri cu omologi din ţări vecine care au uşchita idee să reediteze manualele şcolare semestrial. Unii dintre vecinii europeni sunt atât de risipitori încât actualizează manualele de geografie în funcţie de fenomenele naturale care bântuie planeta. Ei, înapoiaţi, se gândesc să le vorbească elevilor în primul rând despre fenomenele şi evenimentele contemporane lor. Cu istoria, la fel: introduc tot felul de evenimente neimportante care s-au întâmplat în secolul XXI. Totuşi, să verificaţi în întâlnirile tête-a-tête, dacă tot le arde de reeditări, cum reflectă mandatul pe care cu cinste şi onoare îl săvărşiţi. În caz că le-a scăpat să vă menţioneze une tête dans la bouche, fără menajamente. E de manual!”

* * * * *

Mai jos, fără nici un fel de tăieturi, se poate citi, integral, scrsoarea deschisă a adresată Premierului Tudose de   doamna Adriana  Săftoiu, publicată  pe siteul adevarul.ro: 

Domnule Tudose, sunteţi de manual!

Ferească Sfântul, domnule Tudose, prim-ministru al României, să fi vorbit serios când ne-aţi spus, nouă, cetăţenilor, că ar fi o „nebunie“ ca manualele de istorie sau de matematică să fie rescrise având în vedere că Ştefan cel Mare nu mai are nici un război de câştigat şi că bietul Pitagora nu mai e printre noi ca să mai descopere vreo teoremă geometrică.

Cred că aţi vrut doar să verificaţi dacă suntem vigilenţi în faţa aberaţiilor contemporane nouă, mai puţin manualelor de istorie, care fie vorba între noi, trebuie urgent reeditate ca să vă includă zicerile spre ţinerea de minte a urmaşilor urmaşilor noştri.

Dragă domnule Tudose, sunt de acord că unele manuale nu ar mai trebui reeditate cu actualul conţinut. E păcat şi de copii şi de banii statului. Înţeleg că manualul de română nu v-a picat în mână ca să analizaţi dacă poezia „Noi vrem pământ“ mai e actuală şi ar trebui introdusă spre analiză: cine, cât, unde şi pentru ce. Licitaţie s-a făcut? Dacă da, să vină DNA! O analiză competentă şi la obiect ca să ne lămurim ce a vrut să spună poetul când ne-a denunţat pe toţi că vrem pământ.

Sper că manualul de sport care a primit bun de tipar de la Ministerul Educaţiei l-aţi răsfoit în timp ce ridicaţi ganterele guvernării ţării.

Insist, totuşi, pe manualele de istorie. Cum să nu le reeditaţi? După Ştefan cel Mare e obligatoriu să facem un salt în contemporaneitate. Ce a urmat după bătălia de la Vaslui o fi insignifiant şi de nestudiat. Nu s-a mai întâmplat nimic valoros în următoarele veacuri post Ştefan cel Mare (totuşi, măcar momentul în care a fost decretat şi Sfânt merită menţionat în jumătate de filă de manual) cu atât mai puţin până în 2017. Dar manualele, dragă domnule prim-ministru, trebuie reeditate cu faptele măreţe, întreprinse în mandatul pe care l-aţi început şi în glorie îl continuaţi. Cum să înţeleagă elevul ce vremuri trăieşte dacă nu sunt actualizate („update“ e în manualul de engleză şi nu ştiu dacă are bun de tipar ca să mănânce şi gura Monitorului Oficial ceva) filele de istorie cu zilele luminoase pe care graţie destoiniciei dumneavoastră le petrecem veseli şi fără griji.

Sper că manualul de sport care a primit bun de tipar de la Ministerul Educaţiei l-aţi răsfoit în timp ce ridicaţi ganterele guvernării ţării. Puteţi să vă perfecţionaţi „târârea“ care poate fi folosită „în funcţie de cerinţele impuse de viaţa de zi cu zi“. Mai puteţi exersa, nu că aţi mai avea nevoie: fenta, manipularea şi absorbţia. Găsiţi instrucţiuni preţioase şi manualul are şi poze. Uşor de citit.

Acum, la final, când insist să nu vă subminaţi mandatul, refuzînd reeditarea manualelor de istorie cu pagini elocvente despre măreaţa dumneavoastră guvernare, aş mai face o sugestie. Probabil că veţi avea, în funcţie de programul de sport pe care îl urmaţi după manual, ceva întâlniri cu omologi din ţări vecine care au uşchita idee să reediteze manualele şcolare semestrial. Unii dintre vecinii europeni sunt atât de risipitori încât actualizează manualele de geografie în funcţie de fenomenele naturale care bântuie planeta. Ei, înapoiaţi, se gândesc să le vorbească elevilor în primul rând despre fenomenele şi evenimentele contemporane lor. Cu istoria, la fel: introduc tot felul de evenimente neimportante care s-au întâmplat în secolul XXI. Totuşi, să verificaţi în întâlnirile tête-a-tête, dacă tot le arde de reeditări, cum reflectă mandatul pe care cu cinste şi onoare îl săvărşiţi. În caz că le-a scăpat să vă menţioneze une tête dans la bouche, fără menajamente. E de manual!

Sursa articolului importat: Adriana Săftoiu

Sursa articolului: adevarul.ro

Data publicării: 30 august 2017

CRISTINA TUNEGARU: ”Istoria este necesară și obligatorie în învățământul românesc … ”

Generația „Facebook” și istoria

Cristina TunegaruAu curs multe cuvinte tânguitoare despre generațiile.” noi dezamăgitoare, inculte, incapabile să rezolve altceva decât probleme limitate, fără viziune, fără orizonturi culturale, anatema căzând exclusiv asupra tinerilor. E un potențial extraordinar în fiecare generație, pe care școala rămasă în secolul trecut nu poate să-l fructifice. Generația „Facebook” trebuie cucerită, stârnită, atrasă prin poveste, imagine, joc. Viziunea să fie multiplă, abordările ample, discuțiile și interpretările permise, întocmai cum este lumea lor de după încheierea programului, copiii să fie liberi să se exprime. Lumea elevilor de astăzi nu este aceeași cu cea de acum 30 de ani, iar o comparație între generații are în centru școala care pare să nu se fi schimbat prea mult. Împietrită în timp, școala românească ignoră prezentul și impune elevilor să fie după asemănarea înaintașilor, ceea ce este ridicol. În fine, rezultă când și când câteva vârfuri, copii extraordinari care s-ar evidenția în orice context și o sumă de inadaptați autodidacți.

Soluții s-au propus de-a lungul timpului, iar una dintre ele va intra în vigoare din această toamnă. Zâmbesc cu amărăciune la gândul că disciplina gândire critică face parte din trunchiul comun pentru elevii de gimnaziu, deși cred că dezvoltarea acesteia este unul din obiectivele prioritare ale învățământului obligatoriu. Dar am puternice îndoieli că adăugarea unei discipline în aceeași paradigmă tradiționalistă a predării – învățării va corecta o problemă care macină școala românească și care ne face campioni la analfabetismul funcțional. Viziunea adultului este iarăși suprapusă peste psihologia copilului care nu este suficient de format să se educe conștient. Cu alte cuvinte explicându-i copilului ce este gândirea critică și cum funcționează, îi vom face să gândească critic (iată cum trebuie să gândești, gândește!) ? Cred însă că o înnoire a abordării clasice și evadarea din limitarea disciplinelor de astăzi prin realizarea unor programe școlare transdisciplinare ar fi primii pași spre o evoluție a educației românești. Mă voi referi în continuare la una dintre disciplinele umaniste esențiale în dezvoltarea individului care își pune amprenta pe cunoașterea sinelui, a celorlalți, respectiv a lumii, istoria, și care stârnește adeseori discuții referitoare la numărul de ore din trunchiul comun și mai puțin la conținutul programei sau la metodele de predare.

Istoria este necesară și obligatorie în învățământul românesc, căci această disciplină nu are în vedere doar trecutul, ci contexte ale trecutului, iar studierea istoriei atinge și alte discipline, printre care antropologie, etnologie, politologie, sociologie, psihologie, artă etc. Prin studierea istoriei se pot forma competențe extraordinare de-a lungul dezvoltării copilului, prin relevarea motivațiilor ce au generat evenimente trecute, a relațiilor dintre indivizi, prin descrierea societăților la anumite momente istorice, a rațiunilor care au determinat acțiuni, revolte, desfășurări etc. Nu mă refer doar la stăpânirea unor informații, ci formarea capacității de interpretare a evenimentelor, de înțelegere și analiză. Cred că istoria trebuie abordată ca o disciplină complexă, iar viziunea să nu fie exclusiv faptică: pentru a înțelege un eveniment istoric este necesar să cunoaștem relațiile internaționale, viața oamenilor, implicarea lor în societate, relația dintre autorități și populație, resursele disponibile, gradul de dezvoltare tehnologică, momentul cultural și artistic etc.

Încă din școala primară, istoria însemna pentru mine doar o succesiune de întâmplări, înlănțuite logic sau nu, fapte seci, ani de domnie și războaie într-o aglomerare năucitoare, nume greu de pronunțat a căror cunoaștere era importantă în sine; până în ultimul semestru de gimnaziu niciun profesor de istorie nu a vorbit liber în fața clasei; obișnuiți fiind cu imperativul „Scrieți!” premergător dictării, mi-a atras atenția discursul unui nou profesor care ținea să capteze ascultătorul în firele unei povești slab schițate. Abia atunci am intuit bogăția de date care zburase ca vântul pe lângă spiritul meu avid de cunoașterea unor alte lumi. Am realizat curând că aș fi vrut să se apropie de epoca noastră mai mult, să ne vorbească despre anii în care au crescut și s-au format părinții noștri, despre comunism. Îmi doream să cunosc acea lume, relațiile dintre indivizi și atitudinea lor față de străinătate, politică, manifestările lor particulare, întâmplări cotidiene, ce activități distractive preferau, chiar cum se îmbrăcau. Instinctiv, curiozitatea mea pornea de la realitatea din jur, de la cuvintele celor care au trăit în comunism. Despre ei aș fi vrut să aflu mai multe, în orele de istorie. Și am intuit atunci că istoria este disciplina care îmi poate servi elemente fascinante despre oamenii de astăzi care au trăit și s-au format în comunism. Iar când profesorul a scos din buzunarul de la piept o cărticică pe care ne-a frunzărit-o în fața ochilor numind-o Constituția României, școlarul din mine și-a spus uimit:există în realitate și e chiar în fața mea.

Relatarea anterioară arată că orice demers educațional de succes – care să aibă un impact pozitiv asupra elevului – trebuie să pornească de la cunoștințele sale anterioare, de la ceea ce stăpânește elevul, să fructifice deci cunoștințele sale orientând apoi cunoașterea în funcție de obiectivele urmărite. Se cuvine așadar ca și istoria să fie studiată nu ca pe o înșiruire de întâmplări fără legătură cu viață noastră prezentă, ci tocmai încercând să zugrăvim trecutul pornind de la ceea ce îi este cunoscut elevului și cu uneltele familiare acestuia. De aceea, elevul trebuie captat cu povești, istorioare în care să se regăsească și care să-i inspire emoții. Când concurezi cu filme de animație, jocuri colorate și cântate, trebuie să vii cu o prezentare video pe măsură ca să rămâi in mintea elevului. Fiind în mod natural atras de ficțiune, de basm, de alternative la lumea din jur, copilul are o înclinare naturală spre trecut, dacă profesorul reușește să se adapteze la nivelul copiilor, să vorbească pe limba lor. Școala românească se folosește prea puțin de această aptitudine și, din păcate, perspectiva predării aparține exclusiv adultului. Se vorbește cu elevul de 11-14 ani ca și cum acesta ar fi un adult stăpân pe sine și care cunoaște importanța subiectelor discutate în școală, a evenimentelor istorice pe care e gata să le acumuleze cu o grabă incredibilă pentru a deveni o mică enciclopedie.

În experiența mea, m-a surprins în mod neplăcut revolta unor părinți față de profesoara de istorie care lua uneori pauze de la dictare încercând un dialog cu elevii despre subiectul lecției, pornind uneori de la textele unor istorici. Părinții au reclamat că elevii nu sunt evaluați corect și că nu e cazul să judece istoria, ci doar să o cunoască.

În școala de astăzi elevul trebuie încurajat să-și asume un dublu rol, atât spectator, cât și actor, iar comunicarea, indiferent de disciplină, trebuie să fie bilaterală. Pasivitatea impusă elevului altădată de profesori nu își face loc astăzi printre nevoile copilului. El trebuie să fie atras, cucerit și nu urmărit de pedeapsa notei mici. Nu cred că este just să sancționăm tinerii pentru ceea ce sunt și să-i certăm pentru că au mai puține cunoștințe și abilități, ci să încercăm să îi apropiem de istorie prin metode care să le stârnească interesul. Sunt generații asaltate de jocuri, filme, imagini care concurează să le atragă atenția să-i încânte, și tot ceea ce le oferă școală este o dictare anostă, stearpă, privitoare la realități pe care nu le cunosc și cu care nu rezonează.

Autor: Cristina Tunegaru

Sursa: contributors.ro

DUPĂ 25 DE ANI – CRIME IERTATE, DAR NU UITATE, PENTRU LINIŞTEA ASASINILOR …

29 octombrie 2015 Lasă un comentariu

În loc de motto, cu tot cinismul:

„Tovarăşe Asasin, pentru acest popor şi pentru cei din jurul matale eşti doar o mumie care are senzaţia că mai trăieşte pentru că, din timp în timp, mai împute aerul …   Dumnezeu să te ierte, noi nu putem …”

(Noi cei care regretăm că nu ai fost aliniat la zid lângă

Dictator şi Sinistră de Crăciunul însângerat al lui ’89)

* * * * *

Gata, s-a prescris … asasinii din Decembrie 1989 nu mai sunt asasini. Dosarele au stat la prăfuit prin funduri de sertare până s-au prescris… Asta înseamnă oare  că următorii au murit de gâlci?

Din „Cartea Morților”, Fundația Academia Civică, București, 2013:

– Petre Astafei,  silvicultor,  22 de ani, asasinat  pe 24 decembrie 1989,

– Corina Roşca, 26 de ani, asasintă pe 23 decembrie 1989,

– Ewinger Slobodanca, 21 ani, ucisă la 17 decembrie 1989, Timișoara,

– Alexandru Radu Ionescu, 17 ani, ucis la 21/22 decembrie 1989, București,

– Octavian Burcioaică, 13 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Sabin Agache, 33 ani, ucis la 23 decembrie 1989, Brașov.

– Ștefan Silviu Mincă, 14 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Emil Duhnea, 39 ani, ucis la 22 decembrie 1989, București.

– Ana Ghidănac, 54 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Ariadna Carp, 29 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Lucrețiu Mihai Gîtlan, 19 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Nicolae Vlase, 19 ani, ucis la 22 decembrie 1989, Brașov,

Nu tovarăşe ASASIN … nu au murit de gâlci şi nici pentru că erau nişte imbecili care s-au împuşcat între ei.  Au murit pentru că trăieşti tu … din păcate. Dacă te vei duce pe la mormintele lor într-o noapte liniştită vei auzi o întrebare ca o litanie: „Pe noi cine ne-a ucis?”.

Sau poate tu vei auzi: „De ce ne-ai ucis?” .. probabil de aceea nu vei avea niciodată curajul să treci pe acolo nici măcar cu coloana cu antemergător.

 Acum nu mai poţi fi nici măcar cercetat pentru că s-au prescris faptele. Sar asta nu are nici o importanță. Istoria te-a etichetat deja. Eşti ASASIN …

Poate faptul că acei tineri nu pot să se odihnească pentru că nu îşi ştiu asasinii face parte din  nota de plată pe care acest popor o are de achit pentru  ce a făcut … sau mai bine zis, nu a făcut acum un sfert de veac de Crăciun.

Nota de plată pentru că, la Crăciunul lui ’89, în loc să fii împreună cu ceilalţi asasini, aliniat frumos, cu mâinile la spate şi ochii legaţi ca toţi laşii în faţa morţii, alături de Nicolae şi Elena Ceauşescu lângă zidul de la Târgovişte…

Oare cum ar fi arătat ţara asta dacă la zidul de la Târgovişte ar fi fost aliniaţi Dictatorul, Sinistra şi Asasinul&co?

Altfel pentru că nu am mai fi avut un discurs care începea cu:„Dragi tovarăşi, Dictatorul a întinat nobilele idealuri ale comunismului…” şi nici o „democraţie originală” care ne-a blocat drumul spre o democraţie reală.

Ion Iliescu

 

ISTORIA NU IARTĂ, CERE ACHITAREA NOTELOR DE PLATĂ

 Istoria pare a fi un fel de râu care curge implacabil de la niște izvoare înceţoşate de negura timpului spre … Undeva. Nu ştie nimeni ce şi cum este acel Undeva, din timp în timp apar nişte profeţi, clarvăzători, analişti sau cum s-or autodefini cei care încearcă să creioneze viitorul.

Au apărut în fiecare epocă, partea ciudată fiind că ei iau în considerare unele întâmplări ale trecutului şi prezentului şi în funcţie de ele încearcă să construiască o prognoză, o viziune, o amintire despre viitor. De obicei ei nu pot spune decât foarte apriximativ ce va fi mâine, dar ştiu cu exactitate ce va fi peste o mie de ani.

Nu ştiu câţi se întreabă, atunci când stau faţă în faţă cu astfel de personagii, cum se explică faptul că lunea pe care o vedeau, să zicem, anticii, că ar urma să fie la unul sau două milenii după ei nu prea seamănă cu ceea ce s-a şi întâmplat. Nimeni nu a inaginat în antichitate ideea de electricitate, de motor, de unde radio, de cuptor cu microunde, de navă cosmică, de telefon ş.a.m.d., de alte detalii care au schimbat fundamental faţa lumii.

Da, aici e superşmecheria care face ca viitorul să fie cu atât mai diferit de cel prezis cu cât e mai îndepărtat şi detaliile care vor schimba lumeamai multe.

A existat o Romă care se credea ernă, a existat un Reich despre care se spunea că va dăinui o mie de ani, au existat multe care păreau eterne dar care s-au prăbuşit şi au lăsat în cel mai bun caz nişte ruine sau mişte legende care seamănmă tot mai puţin cu ceea ce au fost cândva.

Legat de acest implacabil râu care curge exact cum doreşte şi care se numeşte Istorie are perioade de calm când totul pare a fi atins serenitatea lucrului, bu sau rău, dar stabil, în echilibru.  Brusc apar tot felul de cascade sau cataracte care par a face râul să înnebunească şi să lase observatorul cu gura căscată de surpriza neînţelegerii.

Istoria, acest fabulos râu pare a înebuni şi a se învolbura inexplicabil dacă nu iei în  seamă energiile acumulate picătură cu picături care fac ca în momentele de învolburare nebunia să fie cu atât mai mare cu cât timpul de acumulare e mai mare. Energia dată de tensiunile acumulate e cu atât mai mare cu cât timpul de acumulare e mai mare. Astfel se explică percepţia de nebunie şi nenormalitate a războaielor, a revoluţiilor, a răsturnărilor de situaţie dar mai ales uimitor pare spectaculosul lor uimitor şi fascinant.

Cred că nimic nu e mai adevărat decât faptul că orice desfăşurare prezentă se poate explica la detaliu prin miriade de mici detalii ale trecutului.

Fie că vorbim de uimitoarea prestaţie a DNA care populează Beciul Domnesc cu tot felul de gulere albe sau vuitoane, fie că vorbim de gaşca -politico economică ce zdrobeşte gâtul norodului hăbăuc de la  greutăţile pe care le înfruntă zilnic, de mania unora de a epata aroganţi plimbându-se cu coloana cu giroifar sau de lipsa de reacţie reală la inundaţii sau alte calamităţi detaliile care le-au generat şi le generează le găsim undeva în trecut.

Putem vedea că, pe lângă izbucnirile care sunt suma diferitelor detalii ale trecutului, Istoria mai are o propietate implacabilă şi indiscutabilă. Aceea de a ne prezenta nota de plată la un moment dat.

Putem uneori să încercăm să amânăm achitatea notei cu iluzia că scăpăm de răspundere, putem să ne eschivăm, să cere scuze, să dăm vina pe alţii, să ne asumăm merite… degeaba, de achitarea notei nu scăpăm nici dacă ajungel la loc cu multă linişte şi verdeaţă, chiar şi atunci plătim prin eticheta care se lipeşte pe imaginea pe care o lăsăm lumii.

Avem exemple berechet … şi la nivel mic, personal şi la nivel de naţie.

LOVILUŢIA UITUCILOR

Un sfert de veac Ion Iliescu şi gaşca lui  au tot  încercat  să aducă uitarea peste balamucul Loviluţiei din 89…

Să uităm faptul că au murit atunci oameni şi mai tineri şi mai puţin tineri. Sau dacă nu am uitat văd că nu se serveşte o chestie de-a dreptul sinistră.

Se spunea, la nivel de ironie, că atunci, în acel nebun şi sângeros decembrie, cei care au murim au murit ca proştii pentru că nu au făcut decât să legitimeze puterea nou venită care de fapt era aceeaşi putere dar un picuţ cosmetizată.

Oamenii par a fi uitat atunci că Ion Iliescu era din lista scurtă a PCR, din nomenclatura înaltră a partidului … nu era puţin lucru să fii ceea ce acum se numeşte baron local şi încă ceva. Primsecretarul de partid  pe  judeţ avea la degetul mic monstruoasa Securitate. Păreau a fu uitat, dacă au ştiut vreodată şi faptul că s-a şcolit la Moscova, or asta era posibil DOAR FIIND ÎN GRAŢIILE KGB şi …de ce nu? … GRU …

Este absolut uimitor că oamenii iau de bună ceea ce li se serveşte cu neruşinare precum fânul în ieslea bovinelor şi nu reacţionează … Nici o reacţie la sinistrul cinism cu care li se spune că atunci oamenii au murit pentru că erau stresaţi şi trăgeau unii în alţii ca apucaţii.

Oare nimeni nu mai ştie cum eram înebuniţi de absconşii terorişti arabi, superspecialişti în ucidere,  pregătiţi să lupte până la moarte, sălbatici,  asevărate maşinării setate de regimul  lui Ceauşescu să o protejeze, antrenaţi prin  baze care mai de care mai secrete situate neapărat undeva prin locuri nepopulate, de obicei în creierii munţilor  unde se trăgeau de budigăi cu capra neagră şi cu ursul?

Oare nimeni nu îşi aminteşte că modul în care primeam atunci manipularea era altul decât cel de acum pentru că altul ne era bagajul educaţional şi informativ de care aveam parte, că zvonistica lucra ca un acid care se insinua în creiere dând viaţă monstrului fără chip … frica? o frică puternică, profundă, aproape materială, dominatoare.

CA  O LITANIE, din mormintele frumos aliniate ,se aude încă: „PE NOI CINE NE-A UCIS?”

Trecem pe lângă câte un cimitir şi vedem nişte morminte la fel, frumos aliniate, dar nu ne mai întrebăm cine i-a ucis pe cei ce zac acolo şi nici cine şi de ce ne opreşte acum  să aflăm… ba, uneori privirea ne este atrasă de cineştie ce maşină aspectuoasă ori vreo gagică nenăscută la vremea când mureau cei de sub grelele pietre şi trecem mai departe întrebându-ne unde să ne ducem în concediu, sau cineştie ce banalitate cotidiană. Uităm că în locul maşinii aceleia acum un sfert de veac vedeam doar Dacii, o mare de dacii de toate culorile, iar în locul gagicii spectaculos de sexos şi viu îmbrcată şi scump coafată, vedeam alte gagici, poate nu mai puţin  fumoase dar mult mai cenuşii ca aspect general, mai triste şi mai atente la imaginea periferică, poate cineva o urmărea cu atenţie şi atunci era o problemă … uităm că şi maşina şi fata le putem vedea tocmai mulţumită libertăţii pe care  ne-a adus-o moartea acelor din mormintele frumos aliniate.

Uităm … şi peste uitarea specific omenească, mai nou sa sprapune flegma cinismului asasinilor care au decretat că gata, nu se mai cercetează cine sunt criminalii … s-a prescris.

Cum dracu să se prescrie? Morţii din mormintele frumos aliniate au murit cumva de gâlci sau gripă porcină şi nu „intoxicaţi” cu plumbii plecaţi din armele ţinute de unii care după asasinat au ajuns politicieni, ori oameni de afaceri, indivizi care după ce i-au ucis pe acei tineri timp de un sfert de veac l-au tâlhărit şi familiile?

PRESCRIERE PENTRU LINIŞTEA ASASINULUI

Indiferent cât de mult tuş, câtă muncă, câtă hârtie s-au cheltuit pentru tipărirea de cărţi şi articole, cât de mulţi şlugarnici limbrici  ai Sinistrului Mincinos Asasin, pe Ion Iliescu implacabila Istorie a lipit eticheta: ASASIN

Asasin pentru crimele lui Decembrie 89, asasin pentru crimele mineriadelor, asasin pentru blocarea acestul amărât popor de a putea şi el să se înscrie, cu demnitate, între popoarele civilizate, europene, continuând să se zbenguiască în apele tulburi în care pescuiau şi pescuiesc tâlharii care acum se plâng că la Beciul Domnesc nu au condiţii minimale cu care au fost învăţaţi … Tâlharii care, în megabordelul politic numit Parlament, jignind chiar ideea de parlamentarism, se amaninţă cu sugestii de genul „Dacă nu mă apăraţi împotriva justiţiei cădeţi şi voi pentru că vă dau în gât. Pe toţi” .. şi toţi se îngrozesc ştiind că sunt vinovaţi.

Tălhari care de un sfert de veac sunt tot timpul  aleşi ameţind electoratul cu campanii  de nababi, campanii pe care le plăteau cu bani furaţi tocmai din buzunarul electoratului căruia i se dă impresia că e beneficiar al mitei electorale…

Culmea e că, după alegeri, deşi averea pesonală nu a suferit daune, se consideră întreptăţiţi, pentru sa-şi recupera cheltuielile, să fure şi mai mult, să vândă pur şi simplu contracte plătite de la Buget; contracte care nu vor duce la un final, contractul respectiv, cel mult cu denumirea schimbată urmând a fi vândut iar după o vreme.

Indiferent cât de mult se enervează Iliescu atunci când e întrebat de rolul său real în Loviluţia din Decembrie sau în mineriada din ’90, indiferent cât de fals amabil zâmbea cândva în afişele unde zicea că e cu poporul, da, exact cu poporul căruia îi scipa în faţă că el e sărac şi cinstit cu toate că la mână avea un ceas de superclasă pe care respectivul popor  avea nevoie de cinci ani de mers la serviciu pentru a-l  cumpăra,  indiferent cât de unsuros şi împuţit a bolşevic ne-a jignit de multz ori cu fandoselile lui de social democrat, jignind chiar esenţa social democraţiei Ion, Iliescu a fost rămâne un ASASIN.

E asasin pentru că şi-a permis ca în 89 când mureau cei din mormintele frumos aliniate el venea şi se instala cu nesimţire  în fruntea ţării …E asasin  pentru că atunci când printre gloaneţe tinerii strigau „Jos Comunismul” el îşi începea discursul prim cu:

„Dragi tovarăşi, dictatorul a întinat nobilele ideamuri ale Comunismului …”

E asasin pentru că el, comunistul fără leac îşi permitea să se ducă şi să mimeze tristeţea la fiecare aniversare a eroilor revoluţiei…

 E asasin pentru că şi-a permis să vorbească despre „democraţia originală” care a dus la o clasă politică formată din  tâlhari  care se apără unul pe altul împotriva justiţiei, cei care nu au ajuns încă la beci fiind lşiberi doar pentru că DNA nu i-a cercetat….

E asain pentru că a înfometat acet amărât popor care nu e putut să îşi creeze şi el bunăstare europeană pentru că sunt prea bogaţi tâlharii generaţi de acea „democraţie originală”…

E asasin  pentru că acei eroi care au sperat că vor face din ţara asta o ţară normală, europeană, sunt făcuţi tâmăpiţi care şi-au tras singuri, unul altuia gloanţe în cap…

E asasin pentru că în spitale mor oameni, pentru că din şcoli iasă analfabeţi, pentru că gunoaiele puiai „democraţiei originale” se plimbă protejaţi  cu coloane  făcute din poliţiştii care mor ca miliţienii căzând în gropi cu motocicleta scumpă cu tot…

E asasin pentru că a publicat cărţi mincinoase şi manipulatorii în care adebărul de platinat, siliconat şi prezentat ca fată mare …

E asasin nu pentru că o spun eu ci pentru că aşa spun:

Petre Astafei, Corina Roșca– Petre Astafei,  silvicultor,  22 de ani, asasinat  pe 24 decembrie 1989,

– Corina Roşca, 26 de ani, asasintă pe 23 deecembrie 1989,

– Ewinger Slobodanca, 21 ani, ucisă la 17 decembrie 1989, Timișoara,

– Alexandru Radu Ionescu, 17 ani, ucis la 21/22 decembrie 1989, București,

– Octavian Burcioaică, 13 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Sabin Agache, 33 ani, ucis la 23 decembrie 1989, Brașov.

– Ștefan Silviu Mincă, 14 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Emil Duhnea, 39 ani, ucis la 22 decembrie 1989, București.

– Ana Ghidănac, 54 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Ariadna Carp, 29 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Lucrețiu Mihai Gîtlan, 19 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Nicolae Vlase, 19 ani, ucis la 22 decembrie 1989, Brașov,

 şi mulţi alţii enumeraţi în „Cartea Morților”, Fundația Academia Civică, București, 2013 … tineri de care Parchetul,  în autismul său, nu a auzit şi declară cu nesimţire, prescrise acele crime  …

Nici să ne întrebăm cine i-a ucis nu mai avem dreptul ?

Sau, dacă bănuim cine are mâinele pătate cu sângele lor, nu mai avem dreptul să ne întrebăm cum au reuşit să devină  atât de bogaţi acei asasini în cei 25 de ani scurşi de la Crimele din Decembrie? Oare nu tocmai jefuind familiile victimelor lor?

DEMOCRAŢIA ORIGINALĂ SINISTRĂ ŞI RIDICOLĂ

Poate putem să ne întrebăm cum a reuşit democraţia lui originală producă un premier care deja a executat  două mandate la puşcărie, un altul fiind în drum spre puşcărie fiind judecat penal pentru fapte de corupţie, un guvern în care e mai uşor să îi enumeri pe cei care nu au probleme cu justiţia, o clasă politică de tâlhari, un  patronat de carton  îmbogăţit din tâlhării, o adunătură de tâlhari care îşi plimbă târfele cu antemergător după care le bagă în parlament?

Cum s-a reuşit oare ca după 25 de ani să avem doar nişte cioturi de drumuri mai aranjate cărora le spunem cu emfază, autostrăzi, cum tâlharii democraţiei originale au băgat la fier vechi o industrie care, deşi nu foarte performantă, exista totuşi, un minerit înfloritor cândva, o agricultură care la un moment dat iriga milioane de hectare s-a uscat pur şi simplu în vara care a trecut …

Da tovarăşe Iliescu, indiferent ce zici, sau cât de mult te enervezi, eşti ce eşti: ASASINUL ROMÂNIEI. Mai sinistru chiar decât orice alt ucigaş în serie pentru că ai avut tupeul să te legitimezi şi să te caţeri pe cadavrele lor până sus de tot, atât de sus încât ai tupeul să te consideri, deşi eşti ateu/adeu, deificat…

HALUCINANT:

Democraţia originală a Asasinului a reuşit să genereze lucruri remarcabile de trecut în Cartea Recordurilor.

Absolut incrdibil este că, deşi acum mii de ani dacii se îmbogăţeau extrăgând aur şi argint, ungurii şi austriecii îşi construiau capitalele cu aur mioritic, în perioada de după „Dragi tovarăşi Dictatorul … blablabla” România a reuşit să facă industria aurului, nerentabilă.

Înainte de 1990 în România, deşi era un picuţ de criză de locuinţe, se construiau o grămadă  de blocuri, acum nu mai pot fi nici măcar zugrăvite.

Înainte de 1990 se îmbolnăveau oamenii de frig în apartamente pentru că nu se dădea căldură, acum se îmbolnăvesc de frig pentru că nu pot plăti căldura.

Înainte de 1990 oamenii mâncau salam cu soia, beau cafea cu năut, răbdau pentru că erau goale almentările şi măcelăriile. Acum sunt pline dar oamenii nu pot cumpăra mare lucru pentru că deşi avem preţuri europene avem venituri de care europenii spun  că sunt imposibile .. da imposibile, în Grecia, ţară în faliment, pensiile şi ajutoarele de şomaj sunt mai mari decât salariile de la noi.

Înainte de 1990 învăţământul românesc, aşa cu  era el, promova totuşi valori cu sistemul de examene în care te diceaci cu pixul şi cunoştiinţele şi reuşeai dacă ştiai, după, dacă eşti fiul lui domnu’ Cutare intrii la facultate pentru că eşti fiul lui domnu’ Cutare şi în liceu chiar dacă eşti  bâtă şi habar n-ai unde e liceul ai note bune.

Acel învăţământ reuşea să asigure manuale care puteau fi folosite, acum trebuie să cumperi manuale din care înveţi de Andreea Esca sau de Mădăpina Ghenea dar nu ştii exact au fost  şi ce-au făcut  Ştefan cel Mare şi Mihai Vitreazul sau nu eşti foarte convins la ce formaţie a jucat Albert Einstein.

Un învăţământ în care, la prima oră zici Tatăl Nostru după care înveţi cum se plimba Eva ca paraşuta în curu gol până a dat în patima merelor după care vine ora la care înveţi de Big Bang şi de Teoria Evoluţionistă de umblii mai năuc decât capra care nu ştie dacă e poziţie sau animal…

ASASINUL&CO TREBUIAU ALINIAŢI ÎN 89 LA ZIDUL DE LA TÂRGOVIŞTE ALĂTURI DE DICTATOR ŞI SINISTRĂ

Da tovarăşe Asasin, toate astea şi multe altele există din cauza democraţiei originale pe care ai generat-o şi ai promovat-o împreună cu o adunătură de tâlhari care împreună cu care trebuia să stai aliniat împreună cu Nicolae şi Elena Ceauşescu, Dictatorul şi Sinistra istoriei mioritice…

Pentru că nu a făcut-o  şi încă pare a nu înţelege eroarea istorică acest popor va avea de achitat o notă de plată uriaşă a cărei dobânzi cresc exponenţial … probabil că indiferent dacă vreodată acest popor va fi primit în Schengen, în realitate tot va fi considerat din zona gri. Până va băga la cap, apoi va şti cum să se reseteze şi să redevină demn … Dacă nu cumva, pâbă atun ci acest popor va deveni unul mic, insignifiant …

P.S. Pt cititor dacă se va nimeri ca vreunul  să ajungă până aici. Mulţumesc pentru timpul acrdat şi scuze pentru lungimea textului. Aşa a fost să fie. Textul iniţial a fost dublu… 🙂

Ion Iliescu .

 

1 Mai, ziua când muncitorii petrec, iar PSD protestează

1 mai 2010 8 comentarii

E 1 Mai.

Era o vreme când de 1 Mai România intra în logica sărbătorilor festivist comuniste.

Ca multe alte lucruri, ziua de 1 Mai era confiscată de comunişti în  vederea legitimării lor.

În toată lumea la 1 Mai se sărbătoreşte munca şi nu muncitorii cum cred unii.

Totul a început în SUA.

În anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat 1 mai  Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago , ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă. În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mişcarea socialistă  în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai autorităţile organizau manifestaţii uriaşe pe marile bulevarde, coloanele de muncitori în ţinute festive fiind nevoite să scandeze lozinci şi să poarte pancarte uriaşe.

Istoric

Piaţa Haymarket, 3 mai 1886

1 mai 1891 – Tulburările de la Clichy

1 Mai în Suedia , anul 1899

Carte poştală de 1 Mai, din anul 1895)

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei zilei de 1 mai, de sărbătoare internaţională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federaţiei Sindicatelor din Statele Unite şi Canadei (precursoarea Federaţiei Americane a Muncii). George Edmundson, fondatorul Uniunii Dulgherilor şi Tâmplarilor a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, şi după 1 mai 1886”, sugerându-se organizaţiilor muncitoreşti respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însă, cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au mărşăluit 90 de mii de demonstranţi, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket  din Chicago. Numărul greviştilor se ridicase la peste 65 de mii. În timpul unei demonstraţii, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaţilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliţia a intervenit, 4 protestatari au fost împuşcaţi şi mulţi alţii au fost răniţi.

În seara aceleaşi zile, a fost organizată o nouă demonstraţie în Piaţa Heymarket. Din mulţime, o bombă a fost aruncată spre sediul poliţiei. Au fost răniţi 66 de poliţişti, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliţia a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câţiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhişti, care aparţineau unei mişcări muncitoreşti promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecaţi. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franţa şi Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 5 dintre aceştia au fost condamnaţi la spânzurătoare şi 3 cu închisoarea pe viaţă. Şapte ani mai târziu, o nouă investigaţie i-a găsit nevinovaţi pe cei 8. Mult mai târziu, au apărut dovezi conform cărora, explozia a fost o diversiune, pusă la cale chiar de către un poliţist.

Eveniment anual

În anul 1888, la întrunirea Federaţiei Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susţinerea, prin manifestaţii şi greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social – democraţii afiliaţi la aşa – numita Internaţională a ll – a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internaţională a muncitorilor, La 1 mai 1890, au avut loc demonstraţii în SUA, în majoritatea ţărilor europene, în Chile, Peru şi Cuba, . După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaţionala a ll-a a chemat toţi sindicaliştii şi socialiştii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului şi pentru pace universală”.

La scurt timp, Federaţia Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Ziua Muncii (Labor Day), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală. Această decizie a fost luată pentru a repara ofensa adusă greviştilor de la Sindicatul American al Căilor Ferate şi al căror protest fusese înăbuşit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii în SUA este asimilată grătarelor, autostrăzilor aglomerate şi ca ultimul lung week-end al verii.

Instrumentare politică

1 Mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internaţională a Muncii. Există şi excepţii, de exemplu Australia, Elveţia şi Statele Unite , unde 1 Mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea ţărilor vest europene, ziua de 1 Mai este zi liberă.

În ţările comuniste, ziua de 1 Mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoţită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale. De asemenea, şi naziştii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunităţii naţionale germane, promiţându-se construirea unui socialism naţional, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler  la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile şi neînţelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unităţii şi înălţării naţiunii. Ziua de 1 mai a fost transformată de către nazişti într-o sărbătoare propagandistică. Se suţinea că ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii naţiuni şi nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare şi a decadenţei. Serbările câmpeneşti, chioşcurile cu bere şi spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizaţiile muncitoreşti au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 Mai (de exemplu, în Germania).

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 Mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi decât la iniţiativa unor reprezentanţi ai unor partide precum PSM şi PRM.

În 2003, pentru prima oară în istoria post – decembristă, o confederaţie sindicală Blocul Naţional Sindical  a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere şi muzică, pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzaţiile de simpati pro-comuniste, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conştiinţa populaţiei.

1 Mai 2010

1 Mai 2010 are ceva diferit faţă de celelate. Stă sub semnul crizei.

În lume parcă manifestaţiile sunt ceva mai temeinice.

Relativa apropiere de Grecia, pare a le sugera multora idei ciudate. Azi am rămas puţin uimit. La Antena 3 era invitat între alţii Victor Socaciu. Dar nu ca să cânte, ci ca să vorbească despre sărbătoriea zilei de 1 Mai.

Dincolo de faptul că omul fiind cântăreţ şi este şi liberal, eu mă întrebam cam ce înţelege el prin cuvântul muncă. Despre felul cum înţelege el politica, m-am lămurit ceva mai demut şi mi-am întărit credinţa că un cântăreţi, e bine să facă ceea ce ştie: să cânte.

Ei bine, azi am văzut la el ceva, când vorbeşte liber, vorbeşte despre lume, aşa cum o înţelege el: văzută de pe scenă în sensul că acestă sărbătoare ca şi altele pentru el nu înseamnă decât o oportunitate în a mai participa la o „cântare” a mai câştiga un ban bunicel, dacă rapurtăm asta la ore muncă (tot e ziua muncii). Omul e un artist de felul lui şi gândeşte ca un artist.

Pentru că se pare că simte că viaţa unui artist ajunge într-un punct din care nu mai poate continua probabil că s-a gândit că a fi politician i s-ar potrivi ca o mănuşă. Poate aşa o fi dacă se gândeşte să devină unul din mulţii membrii ai unui partid, pierdui în anonimat. Lider nu va ajunge. Asta e clar. Un lider veritabil trebuie să aibă idei proprii şi să poată emite judecăţi şi interpretări proprii a ceea ce se petrece în lumea din jurul lui. La el nu e cazul. Ia ideile prefabricate şi le spune fără să înţeleagă despre ce e vorba în propoziţie. Moderatorul emisiunii, cum îi e specific Antenei3, a aruncat o întrebare pe fondul unore imagini din Grecia cu nişte oameni adunaţi să protesteze.

„Credeţi că şi în România se va întâmpla la fel?”. Fără să încerce să argumenteze, Socaciu a spus: „Cu siguranţă”. Bine, la prima vedere teoretic e posibil să se întâmple asta.

Practica însă, ne arată că nu.

Încă de la retragerea dein Guvernul Boc,  la respectiva televiziune, suntem pregătiţi cam cu o săptămână înainte că urmează să întâmple nişte maifestări ce vor devasta ţara, o vor bloca, vor ieşi zeci sau sute de mii de oameni în stradă. Normal că respectiva televiziune va transmite marile mişcări sociale. Şi le transmite, doar că în loc de menifestaţii de amploare, confruntări cu poliţia sau cu jandarmii vedem un pâlc de oameni adunaţi uneori grămadă ori împrăştiaţi ca la picnic. Oameni care discută între ei, unii chiar râd. Probabil spun bancuri. Halucinant mi s-a părut când câte cineva era întrebat de ce e acolo iar el răspunde: „Pentru că aşa ne-a cerut liderul de sindicat”. Dacă reporterul mai întreabă şi de motivul acestei prezenţe, ce l-a împins la gestul de a protesta, omul priveşte uimit. De unde naiba să ştie el de ce e acolo? Sau, poate ştie că dacă nu face ce îi cere liderul de sindicat ajunge să se trezească fără serviciu.

În lumea asta mare, vedem oameni nanifestând de 1 Mai, oameni care îşi exprimă nişte nemulţumiri, profitând de faptul că e zi liberă şi nu pierd o altă i când trebuie să muncească, deci să mai câştige nişte bani.

Românii nu. Ei în acestă zi se duc la picnic. De manifestat pot manifesta înalte zile, ocazie de a mai scăpa de curvoada unei zile de muncă.

Am văzut că la alţii week-end-ul liber ţine doar o zi. Duminica. La noi începe de Vineri de la prânz şi se termină Luni dimineaţa. Politicienii îl încep de joi de la prânz şi ţine până luni. Orice, dar numai muncă să nu fie.

Pentru ca totuşi să nu zică lumea că la noi nu e pic de manifestaţie, ca de obicei PSD s-a gândit că fiind urmaş direect al PCR a organizat el nişte marşuri, cu drapele şi şepcuţe roşii.

Se anunţa că în stradă vor ieşi mai mult de 50.000 de oameni.

Conform HotNews au  ieşit, dar din cauză că românii se lptă cu mititeii, cu grâtarele şi cu berea:

Alba Iulia: Aproximativ 200 de membri PSD participă la marş

Cei aproximativ două sute de membri PSD s-au adunat în faţa sediului partidului, de unde au pornit pe jos prin centrul oraşului Alba Iulia.

Protestatarii au bannere cu mesaje precum „Vrem alt guvern, 1 Mai corect”, „Vrem alt guvern, 1 Mai corect cu pensionarii”, „Vrem alt guvern, 1 Mai corect cu profesorii”.

Liderul filialei judeţene, Ioan Dârzu, a spus că acţiunea se doreşte în primul rând un protest faţă de „măsurile dezastruoase” din ultima perioadă ale Guvernului.

„În Alba, într-un judeţ fruntaş la şomaj, noi milităm astăzi (sâmbătă – n.r.) pentru crearea de locuri de muncă şi atragerea de investitori. Vrem, prin acţiunea noastră, să le reamintim celor care sunt la putere că au uitat ce au promis în campania electorală, iar greutăţile crizei le-au lăsat pe umerii celor mulţi şi simpli”, a declarat Dârzu.

Oradea: Circa 400 de persoane participă la marş

Aproximativ patru sute de persoane s-au adunat în faţa sediului PSD Bihor, pentru a participa marşul organizat de formaţiune pe străzile din Oradea.

„Este anul în care, după ce ne-am obişnuit să sărbătorim această zi prin distracţie, sărbătorim protestând faţă de activitatea Guvernului, mai exact inactivitatea Guvernului, şi faţă de activitatea acestui partid-stat de bolşevici, care uită că în decembrie ’89 au murit multe persoane pentru democraţie”, a declarat preşedintele PSD Bihor, Ioan Mang.

El a menţionat că acţiunea se desfăşoară sub sloganul „Vrem un alt guvern, 1 Mai corect”.

Bistriţa: Peste 500 de persoane, majoritatea membri PSD, au protestat în faţa Palatului Administrativ

Protestatarii, care purtau tricouri albe şi roşii inscripţionate cu mesajul „Vrem alt guvern! 1 Mai corect”, au ajuns, în jurul orei 10.00, în faţa Palatului Administrativ, venind în coloană din parcarea unui supermarket din Bistriţa, unde şi-au lăsat maşinile, autocarele şi microbuzele.

În frunte cu purtătorul de cuvânt al PSD, deputatul Emil Radu Moldovan, care este liderul PSD Bistriţa-Năsăud, protestatarii au scandat „Jos Guvernul!” şi „Hoţii, hoţii!”, „Hai să facem poc cu Guvernul Boc!”.

Coloana de protestatari, purtând zeci de pancarte albe, roşii şi portocalii inscripţionate cu mesajele: „Vrem alt guvern! 1 Mai corect”, „Boc, Funeriu, Udrea, 1 Mai linguşitor ca altul”, s-a oprit în faţa Palatului Administrativ şi a continuat să fluiere şi să scandeze aceleaşi lozinci.

Arad: Circa 300 de persoane participă la marşul PSD, scandând lozinci împotriva Guvernului

Participanţii la marş sunt membri ai PSD, ai PRM şi ai Ligii Judeţene a Pensionarilor şi poartă pancarte şi bannere cu lozinci împotriva Guvernului.

Protestatarii scandează, la portavoce, lozinci precum „Nu mai vrem deloc să trăim cu Boc” sau „Poate avem noroc şi scăpăm de Boc”. Pe pancarte mai sunt scrise mesaje precum „Stop risipei banului public”, „Nu mai scurtaţi viaţa pensionarilor” sau „Faceţi din sănătate o prioritate”.

Preşedintele PSD Arad, Marius Lazăr, a declarat că acţiunea se doreşte un protest „faţă de degradarea constantă a calităţii vieţii în România”.

Sibiu: Aproximativ 700 de persoane au participat marşul organizat de PSD

Circa şapte sute de persoane, membri şi simpatizanţi ai PSD, s-au adunat în faţa sediului organizaţiei judeţene a PSD Sibiu şi au pornit într-un marş prin Piaţa Mare a oraşului şi pe bulevardul central.

Manifestanţii aveau pancarte pe care scria „Locuri de muncă în România bine plătite”, „Punctul de pensie 45 la sută”, „Dreptate socială”, „Respect pentru pensionari şi salariaţi”, „Locuinţe sociale pentru tineri”, „Salariu minim de 300 de euro în România” şi „Condiţii de muncă mai bune”.

Acţiunea a durat aproximativ o oră.

Lupeni: Ponta şi participanţii la miting au participat la un marş prin centrul oraşului

Participanţii la mitingul de protest organizat de PSD la Lupeni au parcurs centrul oraşului într-un marş condus de liderul partidului, Victor Ponta.

După ce şi-a terminat discursul, ţinut în faţa a circa 300 de participanţi la mitingul de protest, Ponta a plecat într-un marş, împreună cu protestatarii, convoiul parcurgând centrul oraşului Lupeni.

Cei care l-au urmat îndeaproape pe liderul social-democrat au agitat steagurile roşii cu sigla PSD, dar şi pe cele tricolore, şi au scandat sloganuri precum: „Ponta, nu uita, Valea Jiului te vrea!”, „Ponta, preşedinte” sau „Băsescu, pentru noi eşti o ladă de gunoi”.

Mulţi dintre locuitorii oraşului Lupeni i-au spus că sunt foşti mineri, actualmente pensionari şi au cerut să facă ceva în privinţa pensiilor. Totodată, o mamă care ţine de mână doi copii i-a cerut lui Ponta să le dea ceva şi copiilor. Ponta i-a răspuns că o să facă tot posibilul să le dea o şcoală mai bună şi le-a spus că românii nu trebuie să aştepte pomană.

De asemenea, Ponta le-a spus jurnaliştilor care-l însoţeau să remarce faptul că mitingul pe care îl conduce beneficiază din plin de o zi frumoasă şi de prezenţa soarelui pe cer, el făcând aluzie la sintagma cu care a fost gratulat în cursul zilei de vineri la şcoala politică a PSD, respectiv aceea că „Ponta apare, soarele răsare”.

Pe stradă, Ponta s-a întâlnit şi cu doi foşti mineri, pensionaţi. Aceştia i-au făcut lui Ponta urarea Să trăiţi bine!”, dar şi să nu se lase.

Ploieşti: Aproximativ 300 de persoane la mitingul de protest pe care PSD l-a organizat, de 1 Mai

Acţiunea de protest organizată de filiala judeţeană Prahova a PSD a început în jurul orei 10.30, în Piaţa Mihai Viteazul, situată aproape de centrul municipiului Ploieşti.

Cei aproximativ 300 de protestatari au mărşăluit până în zona centrală a Ploieştiului, pe traseu adăugându-se alte câteva zeci de persoane. Demonstranţii au purtat pancarte pe care scria: „Vrem un alt guvern, 1 MAI corect”, „Boc, Funeriu, Udrea, 1 MAI linguşitor ca altul”, „Guvernul Boc, 1 MAI rău nu se poate” şi „1 MAI corupt ca altul, Boc, Anastase, Videanu”.

Participanţii la miting s-au oprit pe platoul din faţa Palatului Culturii, unde au scandat lozinci împotriva Guvernului şi au ascultat discursuri critice la adresa Cabinetului Boc, ţinute de lideri ai PSD Prahova.

Acţiunea s-a încheiat după mai puţin de o oră.

Focşani: Aproximativ 3.000 de persoane, la mitingul PSD

Marşul, la care, potrivit jandarmilor, au luat parte circa 3.000 de persoane, s-a desfăşurat pe traseul: Stadionul Tineretului-Bulevardul Cuza Vodă-strada Republicii-Piaţa Gării şi s-a finalizat cu un miting în Piaţa Gării, unde protestatarii au scandat „Jos Guvernul Boc!”.

În Piaţa Gării, timp de aproximativ o oră, mai mulţi primari PSD din Vrancea şi parlamentari le-au vorbit oamenilor, arătând că România trece prin cea mai grea situaţie din ultimii 20 de ani, situaţie cauzată de incompetenţa Guvernului Boc.

Mitingul s-a încheiat în jurul orei 12.00, fără incidente.

Bucureşti

Circa 10.000 de persoane 😀 , dupa aprecierea organizatorilor , au participat, sambata, in capitala, la un mars si un miting de protest organizate de filiala PSD Bucuresti, condusa de Marian Vanghelie. Dupa un mars desfasurat intre Arcul de Triumf si Piata Victoriei, participantii au luat parte un miting de protest in fata Guvernului, transmite Mediafax . Mitinguri ale social-democratilor au avut loc si in alte orase din tara.  

Potrivit reprezentantilor Jandarmeriei, circa 5.000-6.000 de persoane au participat la actiunile de sambata ale PSD (după părerea mea doar vreo două mii). Deputatele Aura Vasile si Rodica Nassar s-au numarat printre participanti.
Participantii s-au reunit la Arcul de Triumf, la ora 11.00, deplasandu-se apoi pe Soseaua Kiseleff catre Piata Victoriei, unde au luat parte la un miting de protest. Organizatorii au instalat in Piata Victoriei o scena unde au tinut discursuri lideri ai PSD Bucuresti, intre care Marian Vanghelie, precum si sindicalisti.
Participantii au purtat tricouri rosii, cu inscriptii de genul „Vrem un alt Guvern, 1 MAI corect”, „Guvernul Boc, 1 MAI rau nu se poate!” sau „Barceanu, Blaga, Videanu, 1 MAI corupt ca altul”. Demonstrantii au scandat lozinci impotriva Guvernului Boc si a presedintelui Traian Basescu, precum „Jos Basescu”, „Jos cu pinguinul”, „Jos cu marinarul” si „Hotii”.
Ca urmare a actiunilor PSD Bucuresti, traficul rutier a fost este restrictionat, sambata, intre orele 10.30 si 13.15 intre Soseaua Kiseleff si Piata Victoriei.
Mitinguri ale social-democratilor au avut loc si in alte orase din tara.

Legat de Vangheliomiting, eu aş avea o întrebare: Cum se împacă acest demers cu faptul că partidul depune toate eforturile pentru ca liderii săi bănuiţi de corupţie (vezi Năstase) să nu ajungă în justiţie, sau cu faptul că are în rândurile sale, un individ ca M.Geoană, a cărui cumnat are ca bugetar nişte venituri cu mult peste ceea ce ar trebui să aibă?






%d blogeri au apreciat: