Arhiva

Posts Tagged ‘Justiţie’

Schimbarea legilor justiției pentru a scăpa de Codruța Kövesi, un atentat de tip mafiot

O lege  este un act normativ care emană de la organul legislativ  prin care sunt reglementate anumite relații sociale. Practic ele definesc modul în care o societate funcționează.

A schimba legile doar pentru că la un moment dat doar așa anumite categorii care dețin puterea la un moment dat sunt interesate pentru a-și putea atinge anumite obiective este un act gravissim care lovește o societate în fundamentul ei democratic, atacă dreptul indivizilor de a se simți protejați.

Dacă se va ajunge la schimbarea legilor Justiție doar pentru că cineva dorește să scape de  procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA), Codruța Kövesi putem vorbi fără teama de a greși de un atentat de tip mafiot.

De ce se schimbă legile Justiției? Pentru lichidarea Codruței Kövesi? 

Legile Justiției au fost, de la aderarea României la Uniunea Europeană, un prag simbolic și intangibil pentru guvernele care s-au perindat de-atunci încoace. Nu pentru că  politicienii n-ar fi vrut să schimbe lucrurile în favoarea lor, ci fiindcă aceste legi au fost negociate cu Bruxelles-ul în așa fel încât să întărească puterea magistraților și independența Justiției. Ministrul Tudorel Toader a anunțat că le va schimba, cu tot cu noile coduri Penal și de Procedură Penală.

Pachetul legilor Justiției – care cuprinde Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea privind organizarea judiciară și cea privind Consiliul Superior al Magistraturii – a fost adoptat prin asumarea răspunderii Guvernului împreună cu legile care reglementea­ză proprietatea. În 2005, Călin Popescu Tăriceanu și-a pus în joc mandatul de premier pentru promovarea legilor Macovei, care, printre altele, au dus la crearea DNA sub forma în care funcționează și astăzi. Tăriceanu și-a dat, însă, repede seama că devenise un fel de ucenic vrăjitor pentru prietenii lui, îmbogățiți ai tranziției, și a vrut să dea înapoi. S-a împiedicat de Traian Băsescu, devenit, între timp, un aliat în lupta pentru demolarea DNA.

Incoerențele lor au devenit banale într-o țară în care politicienii își fac legi pentru liniștea și bunăstarea lor. De ce ar vrea ministrul Tudorel Toader să modifice legile Justiției de vreme ce ele au fost scrise ținând cont de standardele Uniunii Europene și de peste zece ani au produs efecte, lăudate în toate rapoartele de țară ale Bruxelles-ului? Nu cumva e vorba despre o contrareformă care să aducă tihna de dinainte? Și, eventual, de un tertip care să-i scoată pe Codruța Kövesi și pe ceilalți procurori-șefi din joc, fără să producă mari valuri la Bruxelles și în cancelariile marilor puteri euro-atlantice?

Soluția unificării DNA cu DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism),  propusă de Tăriceanu mai demult, sub pretextul că acesta este un model folosit în unele state UE și că există o suprapunere între faptele de corupție și cele de crimă organizată, ar duce automat la schimbarea întregii conduceri din cele două instituții.

Aruncarea peste bord a șefei Direcției Naționale Anticorupție ar fi doar unul dintre scopuri, mai sunt modificări esențiale pe care le doresc politicienii, pentru descurajarea procurorilor și judecătorilor și, nu în ultimul rând, îndulcirea Codurilor, pentru salvarea lui Dragnea și a baronilor locali complici în diferite afaceri și care sunt pe punctul să-l trădeze pentru a-și scăpa pielea. 

Autor: Sabina Fati

Sursa: romanialibera.ro

Publicat: 10 august 2017 

 

ELENA UDREA: ”Cum puii mei se întâmplă așa ceva?”

Când o văd pe Elena Udrea îmi vin mai nou, în cap, două chestii … una, cinică, ciudată și brutal de reală: ”Sic transit gloria mundi” și a doua, o întrebare: ”Își mai face oare masteratul în fericire la Faculteatea de Teologie?” pentru că dacă îl face, îl face din amintiri. Tare m-aș mira să mai fie fericită când are nevoie de multă concentrare pentru a deosebi procesele în care e implicată și umbra pușcăriei îi cam întunecă orizontul viitorului.

Astăzi, Miercuri, 24 Mai 2017, Elena Udrea, ”dezvăluitorul dedicat”, jurnalistul Dan Andronic și fiica cea mare a fostului președinte Traian Băsescu, o femeie care întotdeauna îmi inspira o anumită decență, au fost trimiși de procurorii DNA în judecată pentru modul în care s-a finanțat campania electorală din 2009.

Cumva, am recunoscut-o pe Elena Udrea cea care reușea în alte vremuri să fie dezinvoltă îndiferent de situație care, într-o intervenție la B1tv, aceasta a spus:

”Cum puii mei se întâmplă așa ceva?” …  ”Acuzațiile, din punctul meu de vedere, nu sunt de natură penală, țin de legea finanțării partidelor politice, însă, evident că procurorii au preferat varianta acuzării pentru miza politică a acestui dosar”

” … e clar că ținta este Traian Băsescu și, bineînțeles, țină sunt și eu.” – a mai declarat Elena Udrea.

Vizibil enervată, Udrea a mai declarat:

 „Există acestă lege (nr. cea privind finanțarea partidelor) pe care procurorii o ignoră care spune clar că finanțarea în campanie de către persoane private sau firme care au un interes economic este contravenție. Dar dacă nu este așa și vrem neapărat să inculpăm politicieni, iai frate pe toți că nu numai Udrea a participat la campanii electorale. Eu înțeleg că în țara asta cât există campanii în ultimii 10 ani unul singur a făcut asta și ală sunt eu. Cum puii mei se întâmplă chestia asta? Adică până la mine sau în paralel cu mine nu au mai fost lideri politici care să se ocupe de campanie?”

În cursul anului 2009, cu ocazia campaniei electorale  pentru alegerile prezidențiale au fost colectate sume de bani provenite, se pare, din acte de corupție, delapidare și evaziune fiscală, sume care au fost apoi folosite pentru plata unor servicii prestate în campania electorală, după câte susțin procurorii DNA.

DANA GÎRBOVAN: ” … Prin definitie, cand ne referim la justitie, ne gandim la dreptate, la adevar …”

Judecator Dana Garbovan despre justitie si manipulare: Foarte mult din spatiul public este invadat de slogane, de cuvinte care si-au pierdut esenta, nu mai stim ce inseamna

dana girbovanPresedintele Uniunii Judecatorilor din Romania, judecatorul Dana Girbovan, a conferentiat miercuri, 22 februarie, despre „Justitie si manipulare” in cadrul unei dezbateri-eveniment ce a avut loc in cladirea NTT DATA Romania. Judecatorul Dana Girbovan a vorbit despre ceea ce inseamna Statul de drept si impartirea Romaniei in doua tabere.

„Justitie si manipulare sunt doi termeni ce ar trebui sa fie antinomici. Prin definitie, cand ne referim la justitie, ne gandim la dreptate, la adevar. Poate fi, de aceea, folosita justitia in manipulare? A devenit justitia arma in lupta politica? Cum reusim sa detectam manipularea intr-un spatiu tot mai antagonizat, in care pretinsi experti in drept din presa isi dau cu opinia despre chestiuni ce tin de justitie? Care sunt reperele la care trebuie sa ne raportam pentru a discerne in valul de mesaje zilnice ce privesc justitia?”, sunt cate”. Acestea sunt cateva dintre intrebarile pe care judecatorul clujean de la Curtea de Apel le-a propus pentru dezbatere.

Impartirea Romaniei in doua tabere

„Tema justitie si manipulare este o tema ce ma preocupa si pe mine, mai ales in ultimii ani cand am vazut ca justitia s-a transformat intr-o tema de dezbatere aproape continua in societatea romaneasca. Avem tot mai multi experti de drept, chiar am citit zilele trecute un numar care spunea ca in ultimele doua saptamani au crescut numarul studentilor la drept in Romania, toata lumea a devenit peste noapte expert in drept si are o opinie in ceea ce priveste aspectele juridice si de regula tehnici asupra unor subiecte. Acesta nu e un lucru rau, dimpotriva, mai ales daca sunt subiecte asupra carora nici judecatorii si juristii nu se pun de-acord.

Insa, in acelasi timp este o tema de ingrijorare pentru ca daca ne uitam la ceea ce inseamna discursul public, la ceea ce inseamna dezbateri politice si campanii electorale, vom vedea ca justitia a devenit o tema predilecta. Se vorbeste mult, foarte mult, cel mai mult despre justitie si nu neaparat despre justitie, ci despre ordonanta, acea bucatica din justitie si anume lupa impotriva coruptiei si a DNA-ului. Mai mult decat atat, am ajuns la o impartire a acestui discurs in dupa tabere: a celor care lupta pentru independenta justitiei, lupta impotriva coruptiei si de cealalta parte a celor care sunt corupti si a celor care in spatele lor isi sustin o impartire a societatii, in buni, in rai, o impartire intre cei care ii sustin pe cei buni si cei care ii sustin pe cei rai, o parte a celor care striga „Aparati justitia!”, o parte a celor care spun „Suntem acuzati de justitie!” si toate argumentele se impart intre aceste doua tabere si nu mai exista o cale sau un spatiu intre cele doua tabere dedicat unui discurs totusi rational pentru ca traim in realitate, in realitate nu avem doar zmei si feti frumosi pe de-o parte si spani si balauri pe cealalta parte. Realitatea nu e alba sau neagra, nu toti cei care spun ca sunt buni, nu fac greseli si tot cei care spun ca sunt rai nu au niciodata dreptate. Si cred ca cea mai mare greseala pe care o facem, pentru ca vorbim acum de manipulare, este sa ne raportam mereu la tabara din partea caruia vine un argument fara sa incepem sa ne chestionam noi si sa vedem daca argumentul respectiv este sau nu curent , ci doar sa il validam sau invalidam din perspectiva persoanei care o emite.

Presedintele Romaniei spunea „nu ma intereseaza parerea penalilor”. Si nu a spus nimeni ca este gresit. Fiecare cetatean al acestei tari are dreptul la o opinie, are dreptul sa critice o institutie si ceea ce ne intereseaza este daca are sau nu dreptate pe fond.

Nu poti sa respingi ceva spunand „persoana din partea caruia vine argumentul nu este credibila” pentru ca asa am ajuns acuma ca in aceste doua tabere sa nu mai vedem care este realitatea juridica si s-ar putea ca cei care sunt in tabara railor si spun „sunt abuzuri” sa aiba dreptate, la fel cum s-ar putea ca cei care spun „este atacata justitia” sa nu aiba dreptate sau sa aiba dreptate doar partial. Si sa nu mai putem….greselile, tocmai pentru ca suntem prinsi in aceasta lupta care nu are efecte constructive intre alb si negru”, spune Dana Girbovan.

Dana Girbovan: ” Nu ne mai aparati, lasati-ne sa ne facem treaba”

„Foarte mult din spatiul public este invadat de slogane, de cuvinte care si-au pierdut esenta, nu mai stim ce inseamna. A aparut statul de drept, a aparut justitia, toata lumea apara justitia, absolut toate partidele din Romania apara justitia, ajungi sa spui: „Domnule, nu ne mai aparati, lasati-ne sa ne facem treaba”. Respectati justitia si vedeti care sunt problemele liniare. Dar nu, ne-am transformat in slogane. Independenta justitiei, statul de drept, democratie, ce inseamna de fapt toate aceste lucruri? Si de aici trebuie pornit cand incepem sa ne formam opinii despre ceva: valorile de baza pe care trebuie sa se cladeasca o societate.

Statul de drept inseamna respectul fata de lege. Nici nu se suprapune, nici nu vine in antiteza cu democratia care inseamna forta poporului si manifestarea lui prin alegeri si prin organele reprezentative, ci cele doua vin impreuna pentru ca altfel am avea o dictatura a majoritatii impotriva minoritatii printr-o democratie pura. Ori, Statul de drept vine si spune: Indiferent daca tu esti acum ales trebuie sa respecti legea. Ca si cetatean, ca si institutie, tot ceea ce inseamna Stat se supune legii. Iar legea inseamna in primul rand Constitutie si apoi toate legile care vine in urma ei.

Deci atunci cand spunem ca aparam Statul de drept, spunem ca aparam drepturile si libertatile fundamentale, spunem ca aparam drepturile celor acuzati si spunem ca nimeni nu este mai presus de lege, ceea ce inseamna ca nimeni nu este aparat de raspunderea penala, dar in acelasi timp ca fiecare persoana are drepturile pe care constitutia si legislatia subsecventa i le da”, continua judecatorul clujean.

Din ’89 am mostenit coruptia si proasta guvernare

„Romania vine dintr-un stat prin care incearca sa cladeasca o democratie si o regula a statului de drept dintr-o dictatura totalitara, una din cele mai urate si mai dure forme de comunism care exista in Europa si nu avem voie sa uitam acest lucru pentru ca daca uitam pe ce ne cladim, avem toate sansele sa riscam sa ne intoarcem de unde am plecat. Si sunt doua chestiuni pe care le-am mostenit din perioada de dinainte de ’89: unul dintre ele este coruptia, iar cel de-al doilea este proasta guvernare. Acestea s-au perpetuat in timp si incercand sa scapam de ele am uitat una din cele doua componente, am uitat de proasta guvernare, cea care genereaza coruptia si permite acesteia sa desfasoare in continuitatea ei si ne-am focusat doar pe a lupta impotriva coruptiei. Si pe acest palier, am uitat ca a lupta impotriva coruptiei nu inseamna o actiune numai a justitiei. Coruptia este pana la urma un flagel ce afecteaza societatea si merge mult mai departe decat dare si primire de mita a unor infractiuni pe care justitia le poate corecta punctual. Este un fenomen ce afecteaza societatea pe toate planurile si care trebuie tratat ca atare si trebuie dezvoltate politici care sa previna fenomenul coruptiei, daca vrem intr-adevar sa ajungem la stoparea lui si atunci ma intorc din nou la ceea ce spuneam despre proasta guvernare si buna guvernare care trebuie sa vina si sa sustina justitia in lupa anticoruptie.

In schimb, ce s-a intamplat? Am preluat aceasta nevoie a societatii, o nevoie esentiala de a combate coruptia pe o frustrare a unei societati pe deplin inteleasa si am transformat-o intr-o lupta, o lupta care ajunge sa fie si ea confesata in discursurile publice”, spune presedintele UNJR.

Mentalitate manipulativa din ambele tabere

„Nu exista persoana in tara asta care sa stie ca este protejat din cauza statului pe care il are. Este un pas imens inainte pe care l-am facut, indiferent ca esti presedinte sau ministru sau ocupi o functie importanta in stat, stii ca poti fi tras la raspundere pentru faptele tale. Insa, in loc sa mergem incet pe acest drum pe care am pornit foarte bine, am incercat sa facem salturi si am ajuns la acest spectacol care este prin el insusi o incalcare a unui drept fundamental a prezumtiei de nevinovatie  al dreptului la imagine. Sunt mai multe voci care au reclamat abuzuri in aceasta etapa a urmarii penale. Ce reactie avem institutional? O reactie de respingere din start. Nu sunt verificate in modul real si punctual aceste abuzuri. Ba mai mult, se fereste sa vorbeasca lumea in spatiul public despre ceea ce ar putea fi erori in aceasta activitatea tot din aceasta frica ca discursul tau sa nu fie confiscat de partea rea a dezbaterii publice si sa fii si tu la randul tau inclus in tabara celor care apara borfasii. Or, toata aceasta mentalitate este una gresita si este una manipulativa din ambele parti, tocmai pentru ca prezinta doar jumatati de adevaruri si permite perpetuarea unui cult, a unor mituri pana la urma care ascund adevaruri. Ascunzand adevaruri, nu iti permite sa corectezi niste erori pe parcurs, sa le solutionezi si sa poti sa mergi mai departe. Ar fi o utopie sa credem ca exista o institutie care nu greseste. Ar fi o utopie sa credem ca o tara ca Romania, la doar 27 de ani de la vremea comunismului poate sa aiba un parcurs perfect fara niciun fel de greseala. Nu, democratia se invata. Romania este o tara in care democratia este tanara si o inveti facand greseli. O inveti acceptand aceste greseli si corectandu-le. Lucrurile acestea necesita timp si necesita intelepciune si rabdare.

Si ma intorc din nou in timp. Ce s-a intamplat in Romania? Pentru ca noi nu am invatat lectia trecutului. In Romania nu a existat o acceptare a greselilor comunismului, iar acest lucru ne impiedica sa vedem replici ale acestuia ce se regasesc in prezent”, mai adauga Dana Girbovan.

Sursa: bzc.ro

Mai juna vărăniță, Camelia Voiculescu, încă un pas spre pușcărie … (Ce să zic? La mulți ani, fără eliberare condiționată! )

5 Noiembrie 2016 6 comentarii

 

camelia-voiculescuConform evz.ro Camelia Voiculescu, fiica Varanului, s-a prezentat la Înalta Curtede Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) 

Pe mai juna vărăniță a însoțit-o la sediul ÎCCJ Sorin Alexandrescu.

La Înalta Curtede Casaţie şi Justiţie avea loc un nou termen în dosarul de şantaj în care cei doi sunt implicaţi.

Amintesc că varanul ăl bătrân, Dan Voiculescu a primit o condamnare la doi ani de detenţie, iar Sorin Alexandrescu, la trei ani şi şase luni, în acest caz, în primăvara acestui an.

În primă instanţă sa decis între altele şi condamnarea Cameliei Voiculescu, la doi ani de închisoare cu suspendare pentru complicitate la şantaj în timp ce Antena Group, ca entitate implicată, a primit o amendă penală de 350.000 de lei.

Procurorii spun că în perioada 16 aprilie – 21 mai 2013, în calitate de director general al SC Antena TV Group SA, Sorin Alexandrescu a exercitat, în mod repetat şi gradual, acte de constrângere asupra administratorului RCS&RDS Ioan Bendei, ameninţându-l cu darea în vileag a unor presupuse fapte de corupţie, astfel încât să îl determine să urmeze conduita impusă de el.

Nu că aș avea impresia că cineva a uitat, dar cred că e bine să amintim că Dan Voiculescu se află în închisoare din august 2014, fiind condamnat la 10 ani de închisoare cu executare în cazul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare.

Ce putem să îi urâm mai junei vărănițe? La mulți ani, fără liberare condiționată...

Dându-i pedeapsă cu suspendare lui Dragnea, Justiția ne-a făcut să ratăm Premiul Nobel pentru literatură.

14 Octombrie 2016 2 comentarii

dragnea-liviu

S-a cam  enervat Mircea Cărtărescu pe cei de la Academia Regală de Știință din Suedia legat de faptul că a primit Premiul Nobel pentru literatură cântăreţul Bob Dylan  deși în 2010 când i-a tradus poeziile acestuia, spunea (semn că era o vreme când aprecia producțiile nou nobelizatului) :

„Am tradus cu o bucurie care sper că se vede în texte. Am încercat să fiu absolut fidel textului original, dar să-i dau şi o anume flexibilitate în româneşte. Nu e Cărtărescu, e Dylan. Iată ce-am avut minut de minut în minte pe când traduceam. Cărtărescu e doar instrumentul prin care Dylan poate străluci în limba română, îmi spuneam. Şi totuşi cititorul foarte familiarizat cu frazarea mea o va putea recunoaşte şi în aceste o sută de poeme din Dylan, căci e inevitabil să fie aşa. Tot ce pot să sper e că ea nu supără, că e doar un element de fundal, poate o umbră necesară. […]
Să traduci lyrics, chiar cele ale unor compozitori recunoscuţi ca (mari) poeţi precum Bob Dylan, Lennon-McCartney, Paul Simon sau Frank Zappa, ar putea părea o acţiune deznădăjduită dacă…
…dacă versurile muzicii folk-pop-rock nu ar da atât de bine când sunt puse pe hârtie. Dacă nu ar apărea atât de consonante cu poezia de azi, scuturată de podoabe. Dacă însuşi faptul că le lipseşte muzica nu ar face textele mai enigmatice. Dacă, lipsite de splendoarea hainei muzicale, n-ar fi atât de impresionante în sărăcia lor de multe ori înşelătoare. Dacă, în cazul de faţă, textele n-ar fi de Bob Dylan, un poet uriaş, chiar şi-n lipsa muzicii, cum sper că vă veţi convinge.”, spunea Mircea Cărtărescu.

Treaba e că nu pe cei de la Academia Regală de Știință din Suedia trebuia să se enerveze Cărtărescu ci pe justiția de la noi.

Dacă nu-i dădeau lui Liviu Dragnea pedeapsă cu suspendare acum luam noi Nobelul. Cică omul era pegătit. Îți cumpărase și pix …

SORINA MATEI: ”Fie că-i convine, fie că nu, şi SRI este la fel de responsabil ca şi DNA de rezultatele din instanţă ale demersurilor anticorupţie din perioada Mai 2013- Martie 2016…”

11 Septembrie 2016 Lasă un comentariu

Un remarcabil articol publicat de Sorina Matei pe siteul său sorinamatei.ro

Sorina Matei

Războiul

Probabil că nu va mai fi nevoie de nicio Marţe Neagră, nici de zeci de modificări în cascadă ale Codului Penal sau ale Codului de Procedură Penală pentru că războiul declanşat de prim-adjunctul SRI, Florian Coldea, împotriva DNA are toate şansele să creeze cadrul şi contextul prin care să se “rezolve” aproape tot ce n-a visat vreodată să reuşească întreaga clasa politică românească nereformată. Poate să distrugă chiar de la rădăcină un concept foarte preţios, sănătos pentru societate şi un crez puternic: anticorupţia. Iar cel mai grav este să ucizi idei.

Probabil că, de exemplu, prin Iunie 2012, nici prin cap nu-i trecea baronului de Ilfov şi prieten al directorului SRI, Marian Petrache, care şobolănea împreună cu figuri de tristă amintire din DGIPI Ilfov şi Justiţie despre cum să pună mâna pe “curent, care înseamnă informaţia şi puterea şi parchetul, care înseamnă DNA-ul şi motorul”, că în Septembrie 2016, curentul pe care şi-l dorea n-are altă treabă legală în această societate decât să scurtcircuiteze motorul. Acum, curentul, deşi decuplat, ar vrea instituţional ca motorul pur şi simplu să ia foc. Pentru că nu-l mai poate doza şi controla.

Viaţa a dovedit că oricât s-au chinuit alţii, decuplarea dintre curent şi motor n-au făcut-o nici baroni ca Marian Petrache, nici duşmani ai Justiţiei, a făcut-o pe 16 Februarie 2016, şi a devenit general obligatorie pentru toate autorităţile statului şi efectivă cu putere de lege din 14 Martie 2016, chiar Daniel Morar, fost procuror şef al DNA, un acerb şi deschis adversar al implicării SRI în treburile DNA şi, printre altele, ulterior, şi adevăratul creator al sintagmei pentru DNA de “divizie penală a SRI”.

Doar un om care a ştiut în detaliu măruntaiele şi secretele sistemului s-a demonstrat că a fost capabil să taie artera aortă a funcţionării reale şi legale a întregului eşafodaj, înlăturând aproape prin legiferare o mică sintagmă “alte organe specializate ale statului” din articolul 142, alineatul 1 al Codului de procedură penală, care viza punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică. Daniel Morar a fost cel care astfel a pus punct colaborării SRI- DNA.

Atunci, DNA, sedusă de succesul, aplauzele şi mirajul publice, aproape că a achiesat la decizia lui Daniel Morar de a tăia cordonul ombilical care o lega de SRI, spunând că “se descurcă şi fără”, că tehnic va face faţă, că practic nu este nicio problemă. În fapt, DNA îşi dorea destul de tare independenţa totală, pe care de altfel a obţinut-o de 6 luni.

Că datele obiective arată că intern şi din punct de vedere tehnic în DNA lucrurile nu au stat chiar aşa, este aproape o altă discuţie,însă în timp viziunea despre actul acuzării, timing şi speţe a celor două instituţii- DNA şi SRI- a început să difere radical, degenerând până astăzi când s-a ajuns la un conflict inter-instituţional aproape deschis.

Imediat după decizia CCR, mai întâi DNA a cerut arestarea în lipsă a miliardarului israelian, Benny Steinmetz şi a celorlalţi doi complici. Fără nicio pârghie în instrumentare şi neobişnuit cu perspectiva contemplativă, SRI a început uşor să se urce pe pereţi. Sub pretextul unei halucinante motivări ce susţinea aproape textual că israelienii nu pot fi citaţi telefonic pentru că nu ştiu cine de fapt îi sună, judecătorul “cu naşul în suflet” al ÎCCJ care, printre altele, emitea şi mandatele de siguranţă naţională, dă satisfacţie SRI şi revocă mandatul de arestare în lipsă pentru toţi trei iraelienii. Spre supărarea SRI, după două luni de la revocarea mandatului de arestare în lipsă, DNA îi trimite pe toţi trei israelienii din dosar- Benny Steinmetz, Tal Silberstein şi Moshe Agavi- în judecată, şi mai cere încă o dată instanţei arest preventiv în lipsă pentru toţi trei.

Şi lucrurile au progresat. În lipsa unei ancore reale de susţinere, “în dreapta cu duşmani, în stânga cu duşmani, în spate cu duşmani”, aşa cum declara încă din Mai, şefa DNA a ales să meargă tot înainte, fiind extrem de atentă la nemulţumirile societăţii, societate care o şi sprijinea puternic în demers. Aşa, DNA şi-a fixat ţinte publice şi a continuat să-i ia de pe funcţii şi să descotorosească populaţia de toţi nesuferiţii, speţele Niţu, Oprea, Tobă, Ponta- Ghiţă, găsind SRI, la fel de constatator, dar cumva mutat: de pe pereţi, fix pe tavan.

Cazurile Tobă şi Ponta-Ghiţă au totuşi particularitatea lor, în discuţie nefiind vorba numai despre deschiderea unei Cutii a Pandorei- cheltuirea legală a fondurilor operative din surse publice- ci şi prietenia SRI cu Petrică Tobă şi cu eterna piatră de moară protejată instituţional şi operativ, Sebastian Ghiţă. Ca atare, cumva ajunsă pe lustră, conducerea SRI cu intenţie săvârşeşte un gest fără precedent şi imediat se apucă să arunce cu napalm în DNA. Vorbeşte public, dar “pe surse” despre “dosarul Ponta- Ghiţă” care este “sută la sută producţia DNA”, simte nevoia să spună că nu are “nicio contribuţie”, că “nicio probă din acest caz nu a fost culeasă de către SRI pentru că dosarul a fost făcut după decizia Curţii Constituţionale, care a lăsat Serviciului exclusiv cazurile de siguranţă naţională”.

Cumva, SRI – care niciodată nu simte nevoia să explice societăţii propriile greşeli, deşi este dator să facă asta –  se apucă brusc să moară public de grija DNA când nimeni nu l-a întrebat nimic, când legal nici n-ar avea cum să aibă vreo legătură, dar culmea este că ştie şi când anume a fost întocmit al 5-lea dosar care-l vizează pe protejatul instituţional Ghiţă, ştie că n-are nicio contribuţie de parcă ar cunoaşte ce este folosit cu exactitate în probatoriu, şi bineînţeles poate indica cu precizie şi perioada de timp în care speţa a fost lucrată, dar şi cine anume a cules probele.

Câtă grijă faţă de fostul partener s-ar putea spune, când de fapt napalmul a continuat şi în zilele următoare cu mesajul “Kovesi, pixul înapoi”, cu o poză, şi tot aşa. Dacă n-am avea de-a face cu oameni de peste 18 ani, vaccinaţi totuşi, cu buletin, probabil scena ar putea fi desprinsă dintr-o grădiniţă cu prichindei în care doi puşti prieteni se ceartă rău, unul îi ia jucăriile celuilalt iar cel rămas fără maşinuţe, după a nu ştiu câta rundă de joacă în care stă spectator, începe ofticat să strige ca să-l audă chiar tot cartierul la fostul partener că e urât, că are haine murdare, rupte, că nu mănâncă tot şi că-l pârăşte şi la mama dar şi la doamna. Na!

În prima jumătate a acestui an, când DNA a încasat în instanţe aproape 250 de achitări la fond şi prin decizii definitive, aşadar aproape 20% din vechea “producţie DNA- SRI”, nimeni din conducerea SRI nu s-a mai simţit responsabil în faţa societăţii şi nici nu a mai dorit să ajungă la public explicaţia pe surse: “Măi, băieţi, ne pare rău, am greşit”. Nici când Radu Ruşanu a fost achitat definitiv după ce-a stat luni bune în arest preventiv şi la domiciliu, pentru că fapta nu exista, nici când Gruia Stoica a fost condamnat la doi ani şi jumătate cu suspendare, absolut nimeni nu s-a simţit răspunzător să schiţeze vreun gest de scuze că rechizitoriile au fost atât de şubrede încât cei doi nu au putut fi probaţi deloc la dimensiunile acţiunilor lor. Tăcere a fost şi la DNA.

Fie că-i convine, fie că nu, şi SRI este la fel de responsabil ca şi DNA de rezultatele din instanţă ale demersurilor anticorupţie din perioada Mai 2013- Martie 2016, chiar dacă strict tehnic demersurile legale şi instrumentările sunt semnate şi asumate exclusiv de procurorii DNA. Însă şi SRI a fost pe acolo, a văzut ce se întâmplă, putea sesiza de mai demult derapajele iar acum nu se poate descotorosi de efecte cu una cu două, mai ales când ambele instituţii au turat la maximum motoarele, lâsând deoparte calitatea actului acuzării care în mod continuu s-a degradat. Altminteri, de pildă, revista Intelligence a SRI ar putea ieşi din tipografie sub denumirea de Mare Tratat al Ipocriziei, iar ediţia princeps s-ar putea intitula “Despre cum am fost acolo şi nu vreau să-mi aduc aminte nimic”. Faptul că SRI nu mai este responsabil de 6 luni de ce face, ce nu face sau cum face DNA, este altceva, însă invenţia pescuirii suspecţilor de pe funcţii, de exemplu, nu a apărut de 6 luni, ci este tot o “producţie a casei de succes SRI-DNA”.

Este adevărat că nimeni nu dă dreptul SRI să proclame cât de bune sau de slabe sunt acum dosarele “fără sprijin” şi că doar judecătorul în instanţă decide, însă în acelaşi timp este cam de râsul curcilor să susţii juridic într-o speţă, spre exemplu, că momentele spălării de bani s-au făcut pe invers iar Ghiţă nu ajungea pe listele PSD în 2012, dacă nu i-l aducea ofrandă lui Ponta pe Tony Blair. DNA, ca orice instituţie, are procurori foarte buni, care ştiu carte dar şi catastrofe. N-ar fi nici prima, dar nici ultima speţă în care principala instituţie anticorupţie ar putea da chix în instanţă, însă când toate se vor aduna şi va veni momentul adevărului, obiectiv şi cuantificabil, pe statistici, n-ar fi exclus să vedem că, în performanţa instituţiei, mandatele 2005- 2013 au mai multe condamări definitive, raportat la trimiterile în judecată, decât mandatele 2013-2019. Iar o asemenea potenţială realitate nici DNA şi nici SRI nu o vor putea suporta.

Cu mai multe lupte deschise, printre care cu SIE, DGIPI, SRI, cu o clasă politică ce unanim ar sfărâma bucăţică cu bucaţică din clădirea DNA, cu o presă în majoritatea ei defavorabilă, cu trompete interesate sau infractori ce urlă vrute şi nevrute din toţi bojocii de dimineaţa până seara, DNA este aproape forţată să nu mai facă greşeli. Să instrumenteze mult mai atent şi temeinic dosare, să cântărească ca la carte probatoriile şi infracţiunile, să renunţe definitiv la eseistică, să nu mai reinterpreteze juridic nimic, pentru că altfel, atunci când speţele vor ajunge la maturitate în instanţe şi se va trage linie, vremelnica susţinere publică deja şubrezită este foarte posibil să nu mai existe, clasa politică va ataca şi se va simţi îndreptăţită s-o facă, suspecţii de corupţie scăpaţi de instrumentări slabe vor râde în nasurile tuturor şi se vor întoarce de unde au plecat, iar nimeni din DNA nu va şti pe unde să scoată cămaşa. Acest moment nu este chiar foarte îndepărtat.

Întotdeauna, cele mai grele şi puternice lovituri pentru Justiţie au venit chiar din măruntaiele sistemului, iar acum, după Daniel Morar, cu un al doilea personaj ca prim adjunctul SRI şi a doua instituţie făţis pe capul DNA, nimic şi nimeni nu poate prevesti ceva ce s-ar putea întâmpla şi pentru societate ar fi de bun augur. O societate care, printre altele, susţine fără ezitare anticorupţia de 11 ani, dar care însă trăieşte la fel de prost, pentru că efectele nu sunt cuantificabile iar mecanismele recuperării efective a prejudiciilor nu sunt operaţionale nici acum.

Fără jucării dar cu metehne, SRI este antrenat să distrugă şi probabil va da, programatic, cu napalm până când ceva va sări, la un moment dat, definitiv, de pe axul anticorupţiei sau măcar ceva se va schimba. Pentru că, în esenţă, este vorba despre control şi despre putere reală, iar în această bătălie se va trage cu tot arsenalul din dotare, DNA având de partea sa pârghiile, instrumentele şi încă şi opinia publică iar SRI restul.

Canibalizarea celor două instituţii, realistic, n-o poate arbitra nici intern şi nici extern nimeni, astfel că proporţiile devastatoare şi consecinţele ce pot friza iresponsabilul, le-am putea vedea cu toţii foarte probabil.

Însă până să vegheze constant şi atent la decesul caprei vecinului, SRI ar face bine să vadă şi bârna din ochii săi. Fonduri operative vraişte, arată date obiective, sunt la toate serviciile secrete, la fel ca şi continua neadaptare la nevoile, evoluţiile sănătoase şi pretenţiile societăţii. Aflat într-o hazna de retorică şi imagine, prins zilnic în vârtejuri, generate de multe ori chiar de propriile greşeli, SRI stă ca struţul cu capul în nisip, iar când şi-l scoate, îşi pune ochelari de cal şi îşi înfige dopuri adânci în urechi.

De aproape 1 an, n-a mişcat un deget în privinţa propriilor plagiatori, că SRI nu dă doi bani nici pe furtul de idei. Când a fost vorba de grija legală şi atribuţiile vizavi de starea de sănătate a populaţiei, SRI a sifdat printr-un ghem de minciuni întreaga populaţie, ba chiar a continuat să stea mufat cu ventuzele firmelor proxy şi interpuşilor, la fondurile sistemului sanitar. Ce poate fi mai cinic şi condamnabil oare decât acest perpetuum mobile de a ciupi bani din viaţă? La împărţiri de bani publici însă, SRI e invariabil primul bugetofag al ţării în timp ce societatea nu are nici măcar dreptul să ştie câţi sunt. SRI ar trebui de pe acum să se obişnuiască cu ideea că lipsa de control real şi independent asupra funcţionării instituţiei nu poate dura la nesfârşit, că în orice societate evoluată dezbaterea reală şi răspunsurile trebuie să existe şi că, la un moment dat, această societate care enervează teribil dar în slujba căreia se află, va reacţiona.

Până atunci, în lipsa pârghiilor efective şi legale de instrumentare a speţelor de mare corupţie, SRI se poate îngriji doar de conţinutul Titlului X al Codului Penal, adică de partea specială ce priveşte infracţiunile la adresa siguranţei naţionale şi unde este organ de cercetare penală specială. Dar nici aici să nu se mai apuce să declare toţi şaormarii şi vânătorii cu permis ca pericole reale la starea de siguranţă naţionale a ţării, că râde lumea din nou.

Se spune că războiul este ştiinţa distrugerii şi că atât timp cât poţi trăi în pace nu este bine să baţi la poarta lui. “Cei ce sunt însă experţi în arta războiului supun armata inamică fără luptă, cuceresc oraşele fără a le asedia şi doboară un stat fără operaţiuni prelungite”/Sun Tzu. Altfel, singurul om bun este omul mort.

Autor:  Sorina Matei 

Sursa: sorinamatei.ro

Publicat: 11 septembrie 2016

ÎNTREBARE: Pe ce probe s-au creat ”suspiciunile rezonabile” care au dus-o la arest pe Elena Udrea în cazul Bute în afară de declarațiile unor persoane interesate?

9 Septembrie 2016 1 comentariu

Elena Udrea

Dintr-un articol intitulat ” PROCESUL ELENEI UDREA IA O ÎNTORSĂTURĂ NEAȘTEPTATĂ! Fratele mituitorului a făcut o declarație șocantă. ” publicat azi, 09 septembrie 2016, pe siteul evz.ro sub semnătura lui Adrian Teodoru  aflăm, surprize, surprize, că fratele așa zisului mituitor  din cazul ”Gala Bute” unde Elena Udrea este judecată alături de fostul ministru Ion Ariton, fostul preşedinte al Federaţiei Române de Box, Rudel Obreja, Tudor Breazu, fostul consilier al Elenei Udrea, Ştefan Lungu, fostul secretar general în MDRT Gheorghe Nastasia, fostul director al Companiei Naţionale de Investiţii, Ana Maria Topoliceanu.

În acest proces în care doamna Udrea este acuzată că primit o geantă cu bani de la omul de afaceri Adrian Gărdean, a fost audiat astăzi la ICCJ, fratele acestuia, Miron Gărdean, patronul firmei Termogaz, firmă din care se presupune că s-au scos banii. Declarația acestuia a provocat încă o întorsătură neașteptată. 

Pe scurt, Miron Gărdean, fratele omului de afaceri Adrian Gărdean, a declarat:

„Fratele meu (Adrian Gărdean) mi-a spus că a discutat cu Lungu (Ștefan Lungu, fost consilier al lui Udrea, actual martor al acuzării) și Nastasia (fost secretar general al Dezvoltării, unul din denunțători). Niciodată nu mi-a pomenit de Elena Udrea. Niciodată nu mi-a spus că ea ar fi cerut comision sau sponsorizări. Cel care le-a cerut a fost Nastasia. Gărdean Adrian este cel care a dus geanta cu bani lui Nastasia.”

Astfel că pică una din acuzațiile procurorilor, potrivit cărora, în anul  2011, Udrea ar fi cerut şi primit, de la omul de afaceri Adrian Gărdean, foloase materiale în valoare de 10% din plăţile efectuate de minister pentru contractele de lucrări încheiate de SC Termogaz Company SA şi SC Kranz Eurocenter SRL, nu se susține prin mărturia unuia din personajele-cheie ale acestei afaceri.

Ar trebui să ne amintim că secretara aflată în antecamera biroului doamnei Udrea susținea că nu l-a văzut în ziua respectivă pe cel care susținea că a dus banii intrând în biroul doamnei Udrea și că individul, deși susține că știa ce sumă de bani era în geantă, nu a reușit să o descrie de două ori la fel (nici ca formă, nici ca și culoare.)

Se pune acum o întrebare la care procurorii ar avea mari probleme în a răspunde: Care era proba ce le-a creat ”suspiciuni rezonabile” care au dus la arestarea preventivă a doamnei Udrea?

Sub precizarea că nu doresc să mă exprim asupra vinovăției Elenei Udrea, mă întreb totuși pe ce se bazau respectivii procurori de vreme ce fosta doamnă ministru a fost chemată la declarații în văzul presei exact la începutul campaniei electorale în timp ce procesul de incompatibilitate a lui Klaus Iohannis era amânat până după alegeri ca nu cumva șansele acestuia să fie afectate? Șansele doamnei Udrea nu avea cu nimic de suferit?

De asemenea, mă întreb:

Cine va da socoteală dacă se va dovedi că doamna Udrea este complet nevinovată în acest caz? Cine va da socoteală pentru demolarea carierei dânsei?

Cine îi va plăti pagube pentru zecile de zile petrecute în arest preventiv, fie la ”Beciul Domnesc”, fie la domiciliu?

Și mă mai întreb, pe ce probe MATERIALE se bazează respectivele acuzații?

%d blogeri au apreciat asta: