Arhiva

Posts Tagged ‘Legi’

Schimbarea legilor justiției pentru a scăpa de Codruța Kövesi, un atentat de tip mafiot

O lege  este un act normativ care emană de la organul legislativ  prin care sunt reglementate anumite relații sociale. Practic ele definesc modul în care o societate funcționează.

A schimba legile doar pentru că la un moment dat doar așa anumite categorii care dețin puterea la un moment dat sunt interesate pentru a-și putea atinge anumite obiective este un act gravissim care lovește o societate în fundamentul ei democratic, atacă dreptul indivizilor de a se simți protejați.

Dacă se va ajunge la schimbarea legilor Justiție doar pentru că cineva dorește să scape de  procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA), Codruța Kövesi putem vorbi fără teama de a greși de un atentat de tip mafiot.

De ce se schimbă legile Justiției? Pentru lichidarea Codruței Kövesi? 

Legile Justiției au fost, de la aderarea României la Uniunea Europeană, un prag simbolic și intangibil pentru guvernele care s-au perindat de-atunci încoace. Nu pentru că  politicienii n-ar fi vrut să schimbe lucrurile în favoarea lor, ci fiindcă aceste legi au fost negociate cu Bruxelles-ul în așa fel încât să întărească puterea magistraților și independența Justiției. Ministrul Tudorel Toader a anunțat că le va schimba, cu tot cu noile coduri Penal și de Procedură Penală.

Pachetul legilor Justiției – care cuprinde Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea privind organizarea judiciară și cea privind Consiliul Superior al Magistraturii – a fost adoptat prin asumarea răspunderii Guvernului împreună cu legile care reglementea­ză proprietatea. În 2005, Călin Popescu Tăriceanu și-a pus în joc mandatul de premier pentru promovarea legilor Macovei, care, printre altele, au dus la crearea DNA sub forma în care funcționează și astăzi. Tăriceanu și-a dat, însă, repede seama că devenise un fel de ucenic vrăjitor pentru prietenii lui, îmbogățiți ai tranziției, și a vrut să dea înapoi. S-a împiedicat de Traian Băsescu, devenit, între timp, un aliat în lupta pentru demolarea DNA.

Incoerențele lor au devenit banale într-o țară în care politicienii își fac legi pentru liniștea și bunăstarea lor. De ce ar vrea ministrul Tudorel Toader să modifice legile Justiției de vreme ce ele au fost scrise ținând cont de standardele Uniunii Europene și de peste zece ani au produs efecte, lăudate în toate rapoartele de țară ale Bruxelles-ului? Nu cumva e vorba despre o contrareformă care să aducă tihna de dinainte? Și, eventual, de un tertip care să-i scoată pe Codruța Kövesi și pe ceilalți procurori-șefi din joc, fără să producă mari valuri la Bruxelles și în cancelariile marilor puteri euro-atlantice?

Soluția unificării DNA cu DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism),  propusă de Tăriceanu mai demult, sub pretextul că acesta este un model folosit în unele state UE și că există o suprapunere între faptele de corupție și cele de crimă organizată, ar duce automat la schimbarea întregii conduceri din cele două instituții.

Aruncarea peste bord a șefei Direcției Naționale Anticorupție ar fi doar unul dintre scopuri, mai sunt modificări esențiale pe care le doresc politicienii, pentru descurajarea procurorilor și judecătorilor și, nu în ultimul rând, îndulcirea Codurilor, pentru salvarea lui Dragnea și a baronilor locali complici în diferite afaceri și care sunt pe punctul să-l trădeze pentru a-și scăpa pielea. 

Autor: Sabina Fati

Sursa: romanialibera.ro

Publicat: 10 august 2017 

 

Pianoforte

20 Septembrie 2016 Lasă un comentariu

if16

Larisa închise ochii si îşi dori să fie la festivalul din piazza Malborghetto di Tasso sau la cel din Parco Lambro din Milano. Îşi imagina lumea perfectă ca o comă, o evadare pentru totdeauna în realitatea virtuală. Să poţi fi mereu în cele mai fericite clipe, să modelezi aşa cum îţi doreşti evenimentele! Pentru o clipă îşi simţi inima bubuind de dragoste şi mâinile lui Fabri pe umerii ei, protejând-o în oceanul de oameni care cântau refrenul melodiei lor. Inspiră adânc şi clipa de ameţeală trecu.

Îşi îndreptă spatele, privi ecranul laptopului şi chicoti. Maică-sa, ghid turistic, o purtase după ea prin toată lumea, dar deşi neglija şcoala, cumva găsea peste tot un pian la care Larisa să exerseze. Pentru că, îi explica mama, tatăl ei era un pianist celebru iar Larisa, fară dubiu, îi moştenise talentul. Ce e drept, semănau ca două picături de apă, fotografiile atestau asta, iar Larisa luase locul întâi la un concurs de creaţie şi la unul de interpretare, cu o fugă de Mozart, Kyrie din Recviem.

Începu să scrie. Degetele îi alergau fin pe taste, pe fruntea înclinată îi căzu o şuviţă scăpată din codiţa blondă. Era concentrată, uşor transfigurată şi unghiile îi atingeau melodic tastele, ca Impromptu Op.90 N.4 a lui Schubert într-o interpretare a lui Rubinstein.

Pagină după pagină, modificări de articole, ordonanţe, legi şi norme metodologice prindeau viaţă şi se grăbeau să influenţeze destine. La Monitorul Oficial R.A. excelența și implicarea erau întotdeauna răsplătite şi erau oferite angajaților pachete de beneficii atractive, adecvate nevoilor lor precum și un mediu de lucru excelent.

sursa micdavinci.wordpress.com


În România spunem „DEMOCRAŢIE” unei „DICTATURI DE GRUP”, şi „CLASĂ POLITICĂ” unei adevărate „NOMENCLATURI”

25 Ianuarie 2016 Lasă un comentariu

Din păcate, România, deşi încă mai spun unii că ar fi o democraţie, devine tot mai mult o dictatură controlată de un grup autodenumit Clasă politică, grup controlat de un şi mai select grup format din conducerile centrale ale partidelor politice  Aceasta controlează absolut dictatorial ţara prin legile pe care fac, astfel că suveranitatea poporului, enunţată clar în Constituţie, să fie o noţiune golită de sens.

Legile sunt făcute în aşa fel încât  servesc, în primul rând, interesele celor care le fac neavând nici un fel de legătură cu poporul.

În aceste condiţii, cred că ar trebui să renunţăm la sintagma „clasă politică” şi să o adoptăm dea dreptul pe cea de „nomenclatură” … dar şi la cuvântul „democraţie” şi să adoptăm termenul de „nomenclatură”.

În sistemele democratice, teoretic vorbind, un popor se conduce desemnând prin alegeri politicieni care să îi reprezinte interesele. Modul de funcţionare este reglementat prin legi care sunt de fapt regulile după care funcţionează societatea. Rezltanta generală a acestor legi ar trebui să fie aplicarea voinţei poporului.

Practic politicienii aleşi nu sunt decât nişte reprezentanţi ai poporului care crează cadrul în care trebuie să funcţioneze Guvernul care ar trebui să execute un program pe care i l-a aprobat Parlamentul, deci reprezentanţii poporului.

Atunci când politicienii aleşi să reprezinte interesele celor care i-au ales, lasă deoaprte interesul  acestora şi considră că trebuie să acţioneze în proiul interes, esenţa lor se schimbă. Ei nu mai sunt, de facto, nişte reprezentanţi ai poporului ci nişte despoţi (deloc luminaţi), iar poporul nu este decât un fel de mecanism care trebuie să le asigure lor bunăstarea şi securitatea, oamenii nemaifiind decât nişte cifre statistice. Omul ca individ este ceva ce nu contează absolut deloc.

Teoretic ar exista mecanisme legale prin care să se corecteze eventualele anomalii. Practic aceste anomalii devin în timp cutume după care devin legi.

A reduce cât mai mult posibilitatea electoratului de a putea înlocui o clasă politică şi a nu lua în seamă rezultatele referendumurilor înseamnă a-i lua dreptul la suveranitate, drept fundamental în societăţile cu democraţii reale.

O lege electorală unde se mimează democraţia, făcută parcă pentru blocarea schimbărilor, este o lege care împune o societate în afara zonei de democraţie, una unde dictatura unui grup restrâns este un fapt.

Să ne înţelegem, nu vorbim de o dictatură personală. E vorba de un grup de de persoane care se eternizează în anumite poziţii prin fidelizarea unui grup de subordonaţi şi prin imposibilizarea tendinţelor de schimbare venite din exterior.

Aş enumera doar:

LISTELE ELECTORALE.

Sunt liste de pe care cei care nu fac jocul conducerilor centrale nu fac parte. Aceste liste permit electoratului să aleagă altceva decât li se propune. De exemplu, cuiva i se cere să aleagă să fie condus de un hoţ de buzunare, un criminal, un tâlhar la drumul mare dar pe nimeni onesc sau capabil … Pe cine ar putea alege poporul? Se va spune că poate să nu voteze acea listă. Da, dar degeaba o face.

PRAGUL ELECTORAL

Statistic vorbind, un partid nou nu poate face la prima participare mai mult de 4-5%. Ar putea creşte în timp, doar că un partid care nu face 5% nu e admis în parlament, locurile lui împărţindu-se între ceilalţi.

VOTUL UNINOMINAL CU SINGUR TUR DE SCRUTIN

Acest sitem electoral este o mare aberaţie şi se bazează pe ceva numit „majoritate relativă”.

Rezultatele obţinute de fiecare candidat sunt „vărsate” în contul partidelor, ceea ce se reduce de fapt, în esenţă, la votul pe o listă a celor agreaţi de conducerile centrale.

Dacă mai punem şi sancţionarea unor aleşi uninominali atunci când părăseac partidul deja atinge nişte limite ale grotescului greu de imaginat. Practic, deşi electorul ştie că îi dă unui om votul, de fapt îl dă unui partid.  

Acest sistem de vot este cel mai prost sistem imaginabil deoarece partidul beneficiază de toate meritele, scăpând de orice răspundere care îi revine alesului. 

Pe de altă parte, ascest sistem favorizează partidele monstru ca PSD care are un electorat de 30-35% în medie. În primul tur el va câştiga locul unu, uitându-se că la astfel de alegeri, cei care votează „pro” sunt doar cei care au votat cu partidel respectiv. TOŢI CEILALŢI AU VOTAT ÎMPOTRIVA. La turul doi, de obicei, ceilalţi se coagulează împotriva acestuia. 

Acest sistem de vot face ca şi partidele etnice să fie favorizateîn zone unde nu deţin o majoritate etnică. Dacă în primul tur partidul etnic va obţine un 25% atâta ar obţine şi în turul doi. Doar că în primul tur electoratul care votează politic şi nu etnic este împărţit între partidele majoritarilor. Votul etnic ar interveni doar în turul doi. 

Acesta e motivul pentru care PSD şi UNPR ţin morţiş la uninominalul într-un tur.

Paradoxul în prezent îl constituie PNL care vrea revenirea la uninominalul în două tururi după ce nu demult, când era parte din USL dorea uninominal într-un tur. Explicaţia e că atunci era parte din alianţa care obţinea cam peste tot locul 1. Atunci în cazul unui tur doi USL ar fi pierdut cam peste tot unde ecartul faţă de locul doi era de sub 5%. USL nu ar mai fi putut creşte.

Ipocrizia liberală vine din faptul că spune că vrea uninominal în două tururi la primari dar nu şi la parlamentari. De ce? Pentru că acolo PNL este unul din cele două megapartide care acum conrolează politic România şi se teme că orice nou partid va lua mult mai mult de la ei decât de la PSD. Faptul că PNL deşi se autodenumeşte partid liberal mimează un comportament de dreapta este unargument în favoarea ipocriziei sale.

Revenind la legi, Legea electorală este una din legile prin care clasa politică îşi serveşte interesele sale de conservare şi perpetuare. Interesant este că din cauza unor detalii, fiecare partid are interesul ca această lege să arate într-un anumit fel, lucru care generează o luptă absurdă … Culmea e că niciuna din variantele propuse de fiecare partid nu pleacă de la interesele de suveranitate ale poporului, toate îngrădindu-i şi cenzurându-i acestuia dreptul la suveranitate. 

PRESA OBEDIENTĂ

Una din modalităţile prin  care paridele mici nu pot ajunge să contribuie la curăţarea clasei politice este îngrădirea posibilităţilor de afi promovate.

Întrun mimat război politic diferitele organe media promovează doar marile partide, cele mici fiind luate în seamă doar atât cât să nu poată spune nimeni că nu a auzit de ele. Ce vor ele? Ce proiecte propun? Dacă e să te iei după presa noastră, nimic… ceea ce este o mare minciună şi o manipulare din cel mai odios tip.

Organizaţiile de media care promovează şi altceva în afară de partidele mari sunt pur şi simplu marginalizate şi împinse spre ratinguri ridicole, deci şi îndepărtarea de ele a surselor de venit… (Ca exemplu, vezi Naşul TV care „se bucură de tot felul de şivane” …nu e în hora promovării marilor partide, practic, nu există).

În aceste condiţii, cred că ar trebui să renunţăm la sintagma „clasă politică” şi să o adoptăm dea dreptul pe cea de „nomenclatură” … dar şi la cuvântul „democraţie” şi să adoptăm termenul de „Nomenclatură”.

Marina Ene

Un interesant articol legat de lupta absurdă între partide pe legea electorală este publicat de Marina Ene la data de  22.01.2016 pe siteul  contributors.ro.

Mărul discordiei în 2016. Legea electorală.

De la 1690, de când John Locke şi, ulterior, Montesquieu în 1748 au enunţat principiile care au stat din acel moment încolo la baza statului constituţional modern, orice democraţie are ca punct de pornire noţiunea de separaţie a puterilor în stat. Este vorba, evident, de puterea legislativă, judiciară şi cea executivă, care, dacă s-ar afla în aceeaşi mână, ar rezulta un adevăr mai mult decât grav. Acela al existenţei unui stat despotic.
Venind în timpurile noastre şi în România anului 2016, ceea ce putem vedea cu toţii nu este doar îngrijorător, ci a devenit o problemă cronică a noastră.
În România anului 2016, legile sunt făcute exclusiv de către politic. Iar separaţia de care vorbeam mai sus a ajuns la o suprapunere totală, rezultatul sau concluzia putând să o tragă fiecare în parte în ceea ce priveşte statutul de acum al României şi cât de democrată este ea în acest moment.
Pentru că, dacă în anul 2016, preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, declară fără rezerve că: “Un tur sau două tururi sau zece tururi este o opţiune politică. Constituţia nu spune că alegerile trebuie să se facă într-un tur sau două tururi, ci că trebuie să fie alegeri libere, periodice şi corecte. De aici încolo este la latitudinea politicienilor să stabilească”, atunci, statul român, prin vocea unui vârf judiciar, acela al preşedintelui Curţii Constituţionale, se declară falimentar, înfrânt de la interior, imixtionat, dinamitat şi anulat.
Dacă justiţia în România anului 2016 poate să stea într-o atitudine nonşalantă faţă în faţă cu politicul, făcând declaraţii curtenitoare, tendenţioase şi extrem de laxe partidei politice, ce este România sau ce mai sunt România şi democraţia ei?
De asemenea, şeful Executivului, Dacian Cioloş, unul dintre vârfurile tripletei statale, garantă a democraţiei, în continuarea declaraţiilor lui Augustin Zegrean, nu ezită să pună egal între o lege fundamentală pentru orice democraţie a lumii- legea electorală- şi legea politică.
Ba, mai mult, acelaşi Dacian Cioloş, o personalitate remarcabilă a trendului apolitic românesc al momentului, dă semne de nervozitate în declaraţii de presă, atingând un punct critic în care, printr-o afirmaţie care generează o însuşire directă în termeni a întregului Executiv- “Guvernul meu”- şi într-un atac de anxietate majoră în faţa acestui val de presiune politică dinspre centrele de putere ale Parlamentului (a se vedea conducerea PNL) se arată dispus să îşi depună demisia dacă se vor mai face astfel de presiuni.
Revin cu întrebarea: Cât de democrată este România şi cât de încadrabilă în legile democraţiilor clasice şi seculare?
Şi ca să ne dăm seama de ce România anului 2016 este oglindită de acest tablou desprins parcă din Infernul lui Dante, aş merge în momentul lui noiembrie 2015 în care oameni, mulţi, mii şi zeci de mii, au ieşit în stradă după 26 de ani de nu se ştie ce românesc. Au ieşit în stradă tocmai pentru ca acest nu se ştie ce să devină ceva ce se ştie. Numai că aceşti oameni frumoşi, originali şi deştepţi în marea parte a lor şi, de altfel, extrem de bine intenţionaţi au uitat un singur lucru. Acela că o clasă politică nu se va lăsa niciodată intimidată de o societate civilă complet ruptă de realităţile acestei clase politice. O societate civilă incapabilă să mânuiască aceleaşi pârghii ca ale clasei politice şi cu aceleaşi argumente ca ale clasei politice. Pentru că niciodată nu îţi vei putea înfrânge adversarul dacă nu gândeşti ca el, dacă nu te poziţionezi ca el şi dacă nu lupţi cu aceleaşi arme ca ale lui.
Care ar fi armele politicului românesc?
Simplu. Legile ţării.
Legile în România sunt făcute, aşa cum am mai spus, exclusiv de către politic.
Dovada este că, după 26 de ani de eforturi de a implementa democraţia în România (Pentru că, fie vorba între noi, democraţia nu există încă în România, iar asta este atestat prin tot ceea ce se întâmplă şi ne înconjoară în fiecare clipă. Cred că nimeni nu mai are vreo îndoială), orice lege care a fost adoptată sau pe cale de a fi adoptată nu a pornit dinspre puterea judecătorească către cea politică ca o emanaţie directă, univocă şi inamovibilă. Ci invers. Astfel, suntem în situaţia în care, în anul 2016, an electoral, politicul să ceară cu neruşinare şi obrăznicie modificarea legii electorale, deşi, conform Comisiei de la Veneţia, legea electorală nu poate fi modificată mai târziu de un an inaintea celui electoral.
Însă, PNL-ul, partid aflat într-o mare derivă şi într-o mare inexistenţă de fond, a găsit de cuviinţă să creeze un joc acum, în anul electoral 2016. Aşa cum a găsit de cuviinţă să creeze un alt joc, acum 4 ani, în anul electoral 2012, când, printr-o anomalie totală, tipic românească, singura coerentă de altfel în 26 de ani, a făcut uniune, frăţie cu partida stângii. Stângii extreme aş îndrazni să spun. Liberalii diluandu-se complet în această formulă politică pe care acum o consideră toxică. Şi atunci, ca şi acum, înainte de momentul vasalizarii lor, liberalii ridicau aceleaşi probleme din perspectivă legislativă. Modificări de gen, tururi, liste etc., etc.
În momentul în care însă au ajuns la guvernare, ceva, şi aş spune ceva ce se numeşte ipocrizie şi perfidie, a modificat brusc viziunea liberală şi viziunea democrată a liberalilor asupra legilor ţării şi asupra legii electorale. Alea făcute strâmb până atunci.
De altfel, după cum putem observa, liberalii sunt consecvenţi. Au rămas consecvenţi şi fideli unui singur lucru. Căţăratul la putere cu orice preţ şi ţinutul cu dinţii şi ghearele de ea.
Aceiaşi liberali, în noiembrie 2015, au pariat totul pe o singură carte. Guvernul Cioloş. Guvern care nu ştiu cum şi nu ştiu de ce, în mintea liberală, a fost asociat cu propriul guvern şi cu propria dorinţă de guvernare a ţării via Klaus Iohannis, preşedintele ţării. Care nu este liberal şi nu este în niciun fel politic.
Este un mister al minţii liberale, însă un mister care ne afectează pe toţi.
În 2016, şefii liberali, via Alina Gorghiu, supăraţi nevoie mare pe încăpăţânarea de catâr a premierului Cioloş de a nu-şi arăta disponibilitatea de a emite ordonanţe de urgenţe pentru modificarea legii electorale, se arată dezamăgiţi, dezabuzaţi şi înlăturaţi pe nedrept de la marea plăcintă politică.
Aş întreba: Care a fost rolul liberalilor de-a lungul ultimului sfert de veac românesc, altul decât acela de a crea alianţe păguboase şi toxice în favoarea exclusivă a politicului liberal şi în defavoarea completă a poporului român?
Şi cum ar trebui să privească Curtea Constituţională a României, căci de legislativ nu poate fi vorba, atât timp cât el este eminamente politic, astfel de numere de circ aberante, distructive, trecute de ilar, aduse în suicidar ale actorilor de pantomimă liberali? În an electoral, repet.
Ce face liberalul în plină campanie electorală? Pentru că, atenţie, atenţie mare, campania a început deja. Păi, liberal egal Cristian Buşoi. Liberal şi democratic egal Alina Gorghiu plus lamentările săptămânale de rigoare.
Ce face partida social-democrată în plină campanie electorală? Tace şi lucrează.
Poate este bine să privim spre zona liberală dintr-o altă perspectivă şi un alt unghi. Adevărat, extrem de îngrijorătoare. Oare, tot acest circ pe care doamna Gorghiu îl oferă presei în mod sistematic nu este cumva un alt blat pe care partida liberală deja l-a făcut cu alte părţi importante ale politicii, tocmai pentru că această lege electorală cu toate modificările ei subterane serveşte de minune întocmai scopului comun politic?
N-aş vrea ca, după ce vom parcurge acest an electoral, dificil pentru noi toţi, pentru că fiecare an electoral reprezintă un efort mare, în primul rând, financiar, în al doilea rând, emoţional ca presiune socială şi, nu în ultimul rând, ca efect a ceea ce va urma de acum încolo minimum 4 ani, să ne trezim că bocitoarele liberale au devenit peţitoarele post-factum într-o nouă alianţă. De data aceasta, cu un Guvern stânga-dreapta. Nimic nou! Cu nimeni altul decât domnul Dragnea, pe post de capel maestru şi domnul Băsescu în postul celui care alcătuieşte partitura şi face acordurile orchestrei Executivului şi a celor ale Legislatiului implicit.
Iar, pe deasupra, cu un Dacian Cioloş, nu şef al Partidului Liberal, ci, poate, cu o poziţie parlamentară redutabilă şi cu un nou partid de dreapta, formând acea opoziţie care acum lipseşte cu desăvârşire.
Peste foarte puţină vreme, Parlamentul se va reuni într-o sesiune în care nu doar turul întâi de alegeri va fi înlocuit cu două tururi de alegeri, ci şi alte lucruri importante, subtile şi mai puţin la vedere din legea electorală şi nu numai vor face preludiul acestei noi sesiuni.
Nu aş vrea să uităm nicio clipă că, după evenimentul Colectiv, când am spus cu toţii: “corupţia ucide!”, mintea comună românească s-a îndreptat instinctiv, nu atât către Guvernul Ponta, care era de la sine înţeles că este o cangrenă ce trebuie curăţată urgent, ci asupra cauzelor pentru care acest Guvern a existat. Clasa politică, partidele politice şi tot ce este politic în această ţară. Adică, TOTUL.
Aş vrea şi sper ca acel impuls uriaş pe care l-am resimţit în acea seară de noiembrie când am fost 50 000 de oameni pe străzile Bucureştiului şi alte mii în ţară să revină acum, la începutul anului 2016, şi să rămână nu doar treaz, ci să crească în intensitate şi în vigilenţă pentru tot ce înseamnă acest an şi tot ce înseamnă viaţa românească de acum înainte.
Este esenţial să rămânem treji. Este esenţial să înţelegem ce se întâmplă şi ce ni se întâmplă pentru că noi suntem cei care facem să ni se întâmple.
Dacă nu mai vreţi un Parlament, un politic şi legi strâmbe, batjocoritoare, sfidătoare, criminale la adresa noastră, a tuturor, vă invit să fim cu adevărat pentru prima dată în 26 de ani nu doar spectatori, ci principalii actori în această construcţie care este România.
Autor: Marina Ene
Data publicării: 22.01.2016

România – ţara hoţilor în care legile sunt duşmanii omului

13 August 2013 2 comentarii

În România lipsa respectului faţă de legi, reguli şi  regulamente e atât de mare  încât  dacă o lege opreşte pe cineva să fure nu e băgată în seamă… dacă cel oprit e destul de sus pe scara ierarhică se va încerca schimbarea legii…

.. a nu lăsa pe cineva să fure e similar cu a comite o blasfemie… 

Dacă legea ar putea fi făcută să premieze hoţii ar fi perfect…

RSR

Pentru ca o țară să fie considerată o țară cât de cât civilizată este necesar ca aceasta să aibă un set de legi, reguli, regulamente care să fie respectate de toată lumea.

 De fapt legile, regulile regulamentele etc sunt nişte jaloane care arată nu trebuie să se trăiască în ţara respectivă, ce trebuie să nu facă oamenii pentru ca ţara respectivă să nu devină un loc primitiv ghidat după instincte primare.

Cei care nu le repectă sunt fie obligaţi să o facă, fie înlăturaţi …

Gradul de respectare a legilor, regulilor şi regulamentelor este şi el un mod de apreciere a gradului de civilizaţie.  Şi nu e vorba de a pune un poliţai cu pupila vigilentă lângă fiecare locuitor ci ca legile, regulile, regulamentele etc, să fie respectate de om pentru că aşa îi spune conştiinţa.

Nerespectarea şi evitarea legilor poate îmbrăca diferite forme şi poate avea multe motive.

Unii pur şi simplu nu cunosc regulile şi legile, sau se prevalează la modul aberant de o clamată libertate fără a le păsa că astfel calcă în picioare libertăţile altora… ei înşişi considerând că sunt singurii care au drepturile…

Exemplele sunt multiple … Am să mă refer în principal  la două.

Zona politicului este o zonă în care, nişte escroci puşi pe căpătuială o pot face ostentativ, călcând în picioare orice le stă în faţă.. de ce? Pentru că: „aşa a vrut poporul, că d-aia i-a votat”…

Adică poporul i-a votat pe escrocii deveniţi parlamentari să devină stăpânii localităţilor lor cumulând funcţii de nici nu le mai ştiu numărul? Adică să se bage prin toate comiţiile şi comitetele care le ies în cale?

Aş vrea să îl văz şi eu pe primarul care a spus în campania electorală: „Dacă mă votaţi voi intra în toate  consiliile de administraţie pe o rază de enşpe kilometrii” .. nţţţ aşa ceva nu a spus niciunul, ba mai şi criticau că aşa au făcut unii care la data alegerilor ocupau oarece funcţii de mare sculă pe basculă …

În ţara condusă de ultra cinstitul guvern Ponta, iată că, unul din cei mai mari escroci, Nicuşor Constantin (PSD), Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, judeţ care nu întăîmplător l-a dat şi pe megaescrocul măscărici Mazăre, citat de  HotNews

 „Tratatul de la Nisa, pe care si Romania l-a semnat, spune ca legea europeana primeaza in fata legilor nationale. Totodata, o directiva UE spune ca alesii locali sunt obligati sa reprezinte comunitatea in toate institutiile si structurile daca este in interesul acestora. Tot Tratatul de la Nisa spune si care este procedura in situatia in care exista aceasta incompatibilitate intre legea europeana si legea nationala. Instanta de judecata a tarii respective este obligata sa trimita dosarul la Curtea de la Luxemburg (Curtea Europeana de Justitie – n.red.), singura care are abilitarea sa judece aceste contradictii. Curtea de la Luxemburg judeca si da dreptate suta la suta legii europene. Decizia se transmite instantei din tara respectiva care este obligata sa o respecte”

Culmea este că jigodia, întrebat despre ce directivă e vorba spune că nu ştie că Tratatul de la Nisa a fost actualizat, cum nu ştiu nici numele şi nici numărul: „Pai ma intrebati pe mine? Cautati voi si vedeti care e” (ce să zic? Tupeu  şi nesimţire …)

Juriştii HotNews  spun că  „o directiva europeana poate spune ca este bine ca respectiva comunitate sa fie reprezentata, nu spune pe cine. Primarul poate desemna pe cineva sa-l reprezinte”.

Escrocii care ocupă funcţii de primar fac puternice presiuni pentru a se schimba legea … de exemplu Mariana Gaju, prim-vicepreşedintele Asociaţiei Comunelor, a declarat pentru Gândul că vicepremierul Liviu Dragnea a înaintat Ministerului Justitiei o noua formă a actului normativ în ciuda avizului negativ primit în urmă cu câteva săptămani de la Ministerul Justiţiei. Aceasta sustine că aproximativ 1.200 de primari se află în situaţie de incompatibilitate, din cauza prezenţei în conducerea societăţilor comerciale aflate în subordinea lor. Gaju este primar in comuna Cumpăna din judeţul Constanţa şi se afla şi ea în situatie de incompatibilitate din cauza prezenţei in SC RAJA Constanta. Potrivit comunicărilor oficiale ANI, ar fi în stare de incompatibilitate circa 100 de primari.

Şi senatoarea PSD, Gabriela Firea, fostă jigodie media, nevasta lui Florentin Pandele de Voluntari, unul din cei mai puşcăriabili primari ai PSD susţine modificarea Legii 161/2003. Aceasta a declarat pentru Gândul ca daca Guvernul nu va adopta un act normativ pentru modificarea legii, va sustine o iniţiativa legislativa impreuna cu colegii din Comisia de Administratie.

 Senatoarea a tinut sa precizeze ca nici ea, nici sotul ei, primarul orasului Voluntari – Florentin Pandele şi nici primarii PSD din judeţ nu se afla în situaţie de incompatibilitate.  ( Hehehe … acum nu …) 
În legatura cu tentativa eşuata a vicepremierului Liviu Dragnea de a modifica Legea 161/2003, Firea a declarat pentru Gandul că la finele lunii iunie a existat o discuţie între ministrul Justitiei, Robert Cazanciuc, şi senatorii PSD în care ministrul le-a spus ca „spera” ca modificarea legii incompatibilitatilor – 161/2003 sa primeasca aviz favorabil…

Se pot aduce mii de exemple…

Ce spune Legea? Iată (Citez din HotNews  )
 In conformitate cu Legea nr. 161/2003, pentru primari, respectiv consilieri judeteni si consilieri locali sunt prevazute urmatoarele categorii de incompatibilitati:

ART. 87   Functia de primar si viceprimar, primar general si viceprimar al municipiului Bucuresti, presedinte si vicepresedinte al consiliului judetean este incompatibila cu:
– functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administratie ori cenzor sau orice functie de conducere ori de executie la societatile comerciale, inclusiv bancile sau alte institutii de credit, societatile de asigurare si cele financiare, la regiile autonome de interes national sau local, la companiile si societatile nationale, precum si la institutiile publice;
– functia de presedinte sau de secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la o societate comerciala;
– functia de reprezentant al unitatii administrativ-teritoriale in adunarile generale ale societatilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului in adunarea generala a unei societati comerciale de interes national;

ART. 88   Functia de consilier local sau consilier judetean este incompatibila cu:
– functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administratie sau cenzor la regiile autonome si societatile comerciale de interes local infiintate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului judetean respectiv sau la regiile autonome si societatile comerciale de interes national care isi au sediul sau care detin filiale in unitatea administrativ-teritoriala respectiva;
–  functia de presedinte sau de secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la o societate comerciala de interes local ori la o societate comerciala de interes national care isi are sediul sau care detine filiale in unitatea administrativ-teritoriala respectiva;
–  functia de reprezentant al statului la o societate comerciala care isi are sediul ori care detine filiale in unitatea administrativ-teritoriala respectiva;

ART. 89   (1) Calitatea de ales local este incompatibila si cu calitatea de actionar semnificativ la o societate comerciala infiintata de consiliul local, respectiv de consiliul judetean

In conformitate cu dispozitiile art.2 g1) din Legea nr. 51/2006 prin operator regional se intelege operatorul societate comerciala cu capital social integral al unora sau al tuturor unitatilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociatii de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate serviciile de utilitati publice. Operatorul regional asigura furnizarea/prestarea serviciului/activitatii de utilitati publice pe raza de competenta a unitatilor administrativ-teritoriale asociate, administrarea, functionarea si exploatarea sistemelor de utilitati publice aferente acestora, precum si implementarea programelor de investitii publice de interes zonal ori regional destinate infiintarii, modernizarii si/sau, dupa caz, dezvoltarii infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii/activitati, realizate in comun in cadrul asociatiei.

Operatorul regional se infiinteaza in baza hotararilor adoptate de autoritatile deliberative ale unitatilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociatii de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate serviciile de utilitati publice, inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale operatorilor existenti subordonati autoritatilor administratiei publice locale, in conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Astfel, potrivit ANI, din coroborarea textelor de lege mai sus enuntate, reuzlta faptul ca participarea primarilor si a presedintilor de Consilii Judetene in Asociatiile de Dezvoltare Intercomunitara, genereaza o stare de incompatibilitate in situatia in care, la nivelul judetului respectiv, Asociatiile de Dezvoltare Intercomunitara constituie un operator regional in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 31//1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

 De fapt, problema este că asistăm la o dovadă de nesimire din partea politicienilor .. nu le convine că legile le reglementează mişcările şi se simt un pic jenaţi când vine vorba de furat? .. schimbăm legea … în timpul jocului facem legea care ne convine…

Un alt exemplu flagrant de nesimţire în vedem în fotbal…

Pşe stadion ul lui Rapid Bucureşti  vedem o grămadăp de imbecili care au declarat greva foamei…

Personal nu mă deranjează că bişte cretini  ţin neapărat să se facă de râs arătând că sunt capabili să pună botul la tot felul de inepţii…

În fotbal de fapt problema a început când, din cauza unor datorii, lui FC Rapid http://www.fcrapid.ro/ din cauza unor datorii nu i s-a dat licenţa. Astfel, din cauza neprimirii licenţei, Rapud trebuia retrogradat ÎMPREUNĂ  cu cei care au ocupat ultimele locuri … repet ÎMPREUNĂ nu ÎN LOCUL …

Probabil din cauza unor sume consistnte care au fost îndesate în conturile escrocilor care conduc fotbalul  (şefii de la Liga Profsionistă şi cei de la FRF) aceştia au găsit cu cale să facă de răs România pentru a nu ştiu câtea oară…

Au făcut un baraj Rapid – Chiajna .. a câştigat Rapid şi era să rămână împotriva regulmentului în Divizia A… Chiajna face plângere la Tribunalul de Arbitraj Sportiv … rapidul e retrogradat … lucru absolut logic, Chiajna îi ia locul, la fel de ilegal cum ar fi fost rămânerea în A a Rapidului…

Ambele formaţii trebuiau trimise în ligile inferioare, Chiajna în B cf retrogradării pe criteriul sportiv, Rapid în liga care îl poate accepta fără licenţă… La fel cum s-a făcut cu Sportul Studenţesc şi cu FC Timişoara. Ce, Rapidul are două perechi? Ba.. O fi cotizat ţiganul cu faţă de balaur  care a preluat Rapidul la bunăstarea escrocului de la conducerea Ligii Profesioniste, Mitică Dragomir… şi a lui Mircea Sandu .. dar nici chiar aşa…

Astăzi am văzut cea mai uimitoare tentativă de jaf din fotbal … Escrocii încercau să înfiinţeze o ligă cu 20 de formaţii … DUPĂ CE S-AU DESFĂŞURAT DEJA 4 ETAPE …

Întreb şi eu… de ce încă nu sunt arestaţi escrocii fotbalului românesc? Oare pentru că nu sunt arestaţi nici escrocii care sunt primari şi vor dă fie şi în Consiliile de administraţie ca să poată fura mai cu sârg?

Se pare că despre acest subiect putem vorbi mult mai mult … se pot scrie biblioteci întregi…

În orice domeniu, tentativa de a se face regulile în timpul jocului  se pare că e prezentă…

Păcat, mare păcat … vai de tine Românie … ai ajuns pe mâinile escrocilor … cea mai sigură care prin care poate dispărea o ţară…

A dispărut din motive de corupţie ditamei Imperiul Roman … e logic ca şi o amăprâtă de ţărişoară ca România să dispară … prea e bolnavă de cancerul numit Corupţie…

Dumnezeu să-i ierte pe  români, Dumnezeu să ierte România …

%d blogeri au apreciat asta: