Arhiva

Posts Tagged ‘Lucian Avramescu’

Casus belli – Radu Gyr… (Să încercăm să analizăm la rece… )

12 noiembrie 2012 5 comentarii

Observ că de la o vreme revine în atenția publică Radu Gyr… poetul legionar…

Vreau să remarc un lucru. Cei mai criticăcioși dintre criticăcioșii care îl critică pe R.Gyr și pe cei care îl readuc în atenție, nu au nici un fel de scrupule în a Vorbi la superlativ despre Mihail Sadoveanu (Acesta între 1927 și 1930 a fost Venerabilul Lojii masonice ieșene „Dimitrie Cantemir”, iar din 1932 al Lojii „Moldova”, din același orient. Între 1930 și 1935 a îndeplinit următoarele demnități masonice: Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naționale din Româ­nia (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR și Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite. Fratele său, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason. După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte al PrezidiuluMarii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.), despre ”cel mai mare poet român” cum se autodefinea Adrian Păunescu, avea dreptate, avea 180 de kile în viu, sau, de ce nu taman pe ”poetul casei Ceaușescu” așa cum îl definea Europa Liberă pe Corneliu Vadim Tudor …  sau, de nu? Lucian Avramescu, unul din rahaturile poeziei românești, creatorul aberației care se numea Serbările Scânteii Tineretului

Nu …nu contează…  pentru eim Radu Gyr și cei care recită din opera sa ori care vorbesc de el sunt adevărați balauri.

Ce nu spun papagalii este că radu Gyr a fost arestat nu doare de comuniști ci și de Carol, şi de Antonescu…

Bine spune Tiberiu Orășanu, pe Tiberiuorasanu’s Blog articol preluat și pe Dictatura Justiției (loc unde l-a,m găsit): 

Radu Gyr

S-a declanşat zilele aceste o controversă despre o poezie, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane. Sau mai bine spus, despre un politician care a recitat-o de curînd, la o lansare de candidaţi. Spiritele  s-au încins dar, nimeni nu a încercat să vadă despre ce este vorba, cu adevărat. S-a spus despre autor, că a fost legionar. Este drept dar, Radu Gyr a fost ceva mai mult de atît: a fost un adevărat performer: a reuşit să fie întemniţat şi de Carol, şi de Antonescu, şi de comunişti. Pentru această poezie, a fost chiar condamnat la moarte, dar nu pentru vina de a fi fost legionar ci, pentru vina de a incita ţărănimea contra ordinii instaurate de comunişti. Puteţi citi o scurtă biografie a lui Radu Gyr pe portalul Creştin Ortodox . Încercaţi să nu uitaţi că acest om a petrecut peste 20 de ani după zăbrele. Şi vă ofer pentru reflecţie o altă splendidă poezie a acestui autor:

Iisus în celulă 

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea căpătâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani…

Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns…

– Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

– – –

……….Cînd vom învăţa să nu mai judecăm oamenii numai după greşelile lor ci mai ales, pentru reuşitele lor eventual literare? Cînd vom începe să ne considerăm CREŞTINI şi în interior nu doar în semnele exterioare (închinare, pupat moaşte, etc)?

Pentru conformitate: Sursa 1, Sursa 2

La finalul articolului de mai sus, se face o trimitere spre unele din poeziile lui Radu Gyr pe site-ul: romanianvoice.com

  1. Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
  2. Întrebare
  3. Poveste
  4. Îndemn la luptă
  5. A mai murit încă unul
  6. Cântec de leagăn
  7. Leagăn fără cântec
  8. Voi n-aţi fost cu noi în celule
  9. Isus în celulă
  10. Dă-mi chipul tău
  11. O, brad frumos…
  12. Baladă
  13. Hangiul
  14. Colind
  15. Vecinul care-a murit

Cred că a ne rezuma doar la atât înseamnă a ne situa de o parte sau de cealaltă în această poveste. Nici măcar nu știu dacă e bine sau rău. 

Eu zic să citească fiecare, apoi să hotărască în ce parte e adevărul, să hotărască dacă Radu Gyr a fost sau nu mai rău decât masonul trecut la comunism Mihail Sadoveanu, comunistul dedicat Adrian  Păunescu, ori decât lingăii Corneliu Vadim-Tudor  și Lucian Avramescu.

Măcar, spre deosebire de cei patru pomeniți, Radu Gyr a rămas consecvent ideilor sale, lucru care l-a costat libertatea. Ceilalți au fost și sunt, doar (pentru a fi elegant) niște trestii care, din lașitate, s-au înclinat sub bătaia vântului, iar capul lau plecat umili pentru că ”sabia nu taie capul ce se pleacă”…

Măcar Radu Gyr a avut spre deosebire de aceștia coloană vertebrală… 

O fi chiar mai rău să ai coloană vertebrală decât de a te pleca vremurilor ca trestia? Să vedem…

Cel puțin corect cred că este să aruncăm o privire pe site-ul destinat lui Radu Gyr:  radugyr.ro.

 

Mai întâi, iată o scurtă biografie a lui Radu Gyr:

Radu Demetrescu-Gyr s-a nascut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licentiat în Litere, a debutat în anul 1924 odata cu aparitia volumului Linisti de schituri, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât si al criticii românesti. Colaborator statornic în perioada dupa debut la revista Universul literar si apoi la alte reviste literare de formatie nationalista (Gândirea, Gând Românesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana si altele, precum si la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studentesc etc.), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare si poezii. 

Membru de seama al Miscarii Legionare, Comandant Legionar si sef al regiunii Oltenia. Conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Este autorul versurilor cântecelor Sfânta Tinerete Legionara, Imnul Mota-Marin, Imnul Muncitorilor. 

Laureat al mai multor premii ale Societatii Scriitorilor Români si ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernarii legionare a fost director general al teatrelor. În aceasta calitate ia initiativa înfiintarii Teatrului Evreiesc. 

Dupa detentia de sub regimul lui Carol al II-lea este închis si de Antonescu, apoi este eliberat si trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadreaza în „lotul ziaristilor“ si îl condamna la 12 ani. Revine acasa în 1956, dar dupa doi ani este din nou arestat si condamnat la moarte pentru poezia Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detentie. 

A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celula aspra. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatita, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Carturarul Radu Gyr a lasat în urma o opera poetica de valoare unica, la care se alatura o multime de studii si eseuri critice, raspândite în periodicele românesti de-a lungul anilor si care, desigur, vor fi publicate într-un viitor volum antologic. 

A trecut în vesnicie în anul 1975 (28.04).

În continuare, iată opera lui Radu Gyr:

  Texte disponibile  
Volumul Balade   [descarca PDF]
Volumul Lirica Orala   [descarca PDF]
Volumul Poeme de Rasboiu   [descarca PDF]
Volumul Poezia în catuse   [descarca PDF]
Volumul Stele pentru Leagan   [descarca PDF]
Conferinta Studentimea si idealul spiritual   [descarca PDF]
  OPERE – lista completa  
Linisti de schituri (poeme), 1924. Volumul de debut literar al poetului Radu Gyr; 

Plânge Strâmba-Lemne (poezii). Editura Flamura, Craiova, 1927; 

Cerbul de lumina (poezii). Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1928; 

Fauritorii unui ideal (conferinta-studiu tinuta la Societatea Tinerimii Române, 1932); 

Stele pentru leagan (poezii). Râmnicu Vâlcea, 1936; 

Poesii; Prefata. În volumul: Popas în lacrami de Soimu George, Bucuresti, 1937; 

Evolutia criticei estetice si aspectele literare contemporane. Editura Haralambie V. Eugenu, Bucuresti, 1937. 232 pag.; 

Scufita rosie (în colaborare cu N. Milcu). Editura Cartea Româneasca, Decembrie 1937, Bucuresti; 

Balada si eroism (studiu). În: Gândirea, XVII, Nr. 4, Aprilie 1938; 

Curcubee si florete; Studentimea si idealul spiritual (studiu); Abecedar, 193(?); 

Cununi uscate (versuri). Editura Cartea Româneasca, Bucuresti, 1938. 

Corabia cu tufanici. Tipografia Universul, Bucuresti, 1939; 

Poezii de razboi. Vol. I-II, Bucuresti, 1942; 

Balade. Bucuresti, 1943 (vezi si Gândirea, 1943); 

Poezii din închisori. Editura Cuvântul Românesc, 1982, Canada, pag. 3-179; 

Suferinta, Sacrificiul si Cântecul. În: Al paso con L’Arcangelo, Edizioni all’Insegno del Veltro, Genova, 1982, pag. 45-62; 

Balade. Editura Curierul, Santa Clara, 1983 (culese din volumele Cununi uscate (1938) si Balade (1943); 

Sângele temnitei – Balade. 29 Aprilie 1993, Timisoara

Accesând acest linc, doritorii pot vedea și câteva poze cu și despre Gyr: http://www.radugyr.ro/index.php?menu=foto

  Articole, recenzii  
[Horia Sima] – CELE MAI CRÂNCENE INFRÂNGERI – SUNT RENUNTĂRILE LA VIS (1981)
[Nicolae Nicolau] – Radu Gyr, 25 (Permanente, mai 2000)
[Bogdan Munteanu] – Interpretari ale lui Radu Gyr (Permanente, 2003)
[Robert Ungureanu] – Omul Radu Gyr
[N.S. Govora] – Vine Radu Gyr (1979)
[Gheorghe Andreica] – Cel de-al treilea martiriu al lui Radu Gyr
[Simona Popa] – Radu Gyr
[Anatol Ghermanschi] – Puterea in Cultura
[Adrian Crupa] – Necesitate si lux in poezia spatiului concentrationar

  Conferinte, comemorari  
[Bucuresti] – Noua Dreapta Bucuresti l-a comemorat sambata 28 aprilie Radu Gyr (2007)
[Cluj] – Noua Dreapta Cluj il comemoreaza pe marele poet Radu Gyr (2005)

Și, în fine, iată că am ajuns și la muzică:

  [Muzica] Proiectul Radu Gyr – Sangele temnitei (2005)  
2 8 1 ascultă
Blestemul aiudului ascultă
Imn mortilor ascultă
Indemn la lupta ascultă
Isus in celula ascultă
Leagan fara cantec ascultă
Ne vom intoarce intr-o zi ascultă
Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane ! ascultă
Tacem din gura ascultă

Pentru a salva melodiile faceti click dreapta pe „ascultă” si alegeti „Save (link) as”

După cum deja știe cam tot românul cât de cât interesat, Mihail Neamțu , în ediția online a Evenimentului zilei , la data de 9 Noiembrie, 2012, Silviu Sergiu publică un articol numit: 

Sfântă tinerețe electorală! Despre legionarism de operetă

Silviu Sergiu

Silviu Sergiu

Gestul lui Mihai Neamțu de a recita o poezie scrisă de poetul Radu Gyr este discutabil. Nu pentru că nu avea voie să recite poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, un poem cu calități lirice remarcabile. Ci pentru că a facut-o in locul și la momentul nepotrivit.

În legătură cu Radu Gyr lucrurile sunt clare. A fost un poet foarte important. Are locul său bine definit în istoria literaturii române. Poeziile sale au fost scrise cu mult har. 

A avut și o latură detestabilă, din cauza convingerilor sale politice detestabile. A fost comandantul legionar in regiunea Oltenia. Unele poezii ale sale au înfierbântat inimile și mințile unor criminali. Aceștia au ucis de-a valma evrei și români, mânați de îndemnul din ”Sfântă tinerețe legionară”: ”Și-avem doar gloanțe pentru trădători”. Un imn în care Gyr nu precizează cine sunt trădătorii, lăsând decizia la latitudinea camarazilor săi de arme, fapt care a sporit, probabil, numărul victimelor nevinovate. 

Dacă Mihai Neamțu ar fi recitat „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” la un cenaclu literar ar fi fost un gest inofensiv. Nu s-ar fi vorbit a doua zi despre Radu Gyr- antisemitul. Ar fi fost și penibil, fie și pentru că poezia nu este antisemită. S-ar fi vorbit de Radu Gyr- poetul remarcabil. În mod justificat.  

Mihai Neamțu a rostit aceste versuri la un eveniment electoral, a unei formațiuni de dreapta. Asta schimbă datele problemei. Pe scena Operei Naționale,  „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” nu a fost doar o poezie foarte frumoasă. Încărcătura ei simbolică a fost alta. A fost un mesaj țintit către un public avizat, un electorat situat la extrema Dreptei, care se înflăcărează nu doar datorită valorii literare, ci și pentru că aparține unui poet legionar. Luni seara, acestui tip de electorat Mihai Neamțu i-a fost simpatic. Poate chiar atractiv din punct de vedere electoral.

Nu stim cat de mare este acest electorat. Putem doar banui ca a crescut in ultima vreme, din cauza crizei economice si a degradarii spatiului public romanesc. Partidele stiu insa dimensiunea lui, dar nu dau niciodata publicitatii cifrele din sondajele interne. Nu cred ca este un electorat de neglijat.

O parte dintre acești alegători nu au o educație consistentă. Îi regăsim în galeriile de fotbal. Pentru ei a fi legionar este o mare calitate, pentru ca au ceva impotriva tiganilor, homosexualilor si evreilor. Aceștia îl admiră pe Gigi Becali pentru abordările sale fascistoide, indiferent că țin cu Steaua, Dinamo sau Rapid. Nu il voteaza neaparat, pentru ca nu stie carte. Ar putea sprijini insa un politician erudit, despre care au auzit ca ar fi legionar. Din acest punct de vedere, acuzatiile de legionarism i-ar putea prinde bine lui Mihai Neamtu.

Un al doilea segment al acestui electorat este format din persoane educate, trecute de prima tinerete. Sunt intelectuali de dreapta, care pe vremea comunismului vedeau in Radu Gyr un „poet al inchisorilor comuniste”, un disident care a luptat in numele lor cu regimul comunist. Pentru curajul de a se opune bolșevicilor, i-au iertat pacatele de pe vremea cand era legionar. Îi sufletul acestora, poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” a avut un ecou aparte. 

Mai exista si un al treilea segment este compus din tineri care pot fi lesne sedusi de rolul mesianic pe care legionarismul il atribuie poporului nostru. Romanii de astazi au nevoie sa auda ca nu sunt codasii Europei, ca li se face o nedreptate majora fiind tratati in acest fel. Acesta este electoratul care-l admiră pe Dan Puric, fiind captiv al carismei acestuia. Un personaj pe care Andrei Pleșu l-a portretizat excelent, într-un interviu din ”Adevărul”. ”Domnul Dan Puric a făcut un sindrom de guru. Părerea mea sinceră este că el nu este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului. Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citeşti”.  

Un discurs politic, cum este cel în care Mihai Neamțu a inserat poezia lui Radu Gyr, are drept scop sa convinga alegători. Erudit și inteligent, mi-e greu să cred că Mihail Neamțu nu a realizat adevărata simbolistică a gestului său si nu a anticipat ecourile negative. S-a gandit probabil ca raportul costuri- beneficii este bun. 

Nu cred că Mihail Neamțu  este un extremist ce trebuie eliminat din politica românească. O fi tânjit în tinerețe după o Românie ca soarele sfânt de pe cer, o fi evocat memoria Căpitanului, dar și-a pus cenușă în cap pentru asta. Poate fi un semn că s-a copt pentru politică. Cred ca este nedrept să fie acuzat de negaționism. Nu exista suficiente dovezi pentru a i se organiza un proces public. 

Este însă un politician care, pe scena Operei Române, și-a dovedit șiretenia și, într-o bună măsură, lipsa de scrupule. Un politician care a recurs, indirect, la memoria unor personaje istorice detestabile, chiar dacă înzestrate cu har literar, pentru a strânge voturi. 

Când gesturile sale au fost sancționate public, s-a făcut că nu înțelege de ce este acuzat. Ipocrizia il desavarseste ca politician, pentru ca este o modalitate de a nu bate definitiv în retragere, de a nu-i dezamăgi pe cei pe care a vrut să-i seducă.

EVZ.ro

Cred că trebuie să fac aici o precizare… mie mi se pare extrem de interesant… după, ascultarea acestor melodii pe versuri de Radu Gyr, parcă mă simt mai român … mai mândru că sunt român ca și el… O fi ciudat?

Însă, dacă doar rostesc numele: Mihail Sadoveanu, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim-Tudor, Lucian Avramescu ori, de ce nu?, Ion Iliescu, Dan Voiculescu, Crin Antonescu, Victor Ponta, Adrian Năstase, Daniel Constantin, Ecaterina Andronescu, Gigi Becali, Dan Voiculescu, Radu Tudor, Dana Grecu, Mircea Badea, Victor Ciutacu, Dan Diaconescu (bine, ăsta e țigan, deci se pune doar pe jumătate) etc … parcă am un sentiment de jenă dacă afirm: ”Sunt român ca și ei …”

Oare să nu fie vorba decât de faptul că am accesat lincurile aflate sub lista aceasta de nume? (Numele fiecăruia conține un linc și cine dă clic va fi ”transportat” spre siteuri unde putem vedea cam ce îi poate pielea fiecăruia)

 

Domnule Lucian Avramescu, mai spală-te pe dinți din când în când… puți

17 iunie 2012 3 comentarii

Există un individ cu pretenții de mare poet, era foarte apreciat pe de mai marii țării în vremea când organiza Serbările Scânteii Tineretului. 

Obediența față de regimul lui Ceașcă l-a făcut să beneficieze de cele mai suculente bucăți care se găseau în troacă. Atunci avea argumente.

Acum nu mai are, nici u cred că dacă cineva ar trebui să enumere 100 de poeți români încă vii și-ar aminti numele lui sau măcar două poezii scrise de el.

Ce își va aminti lumea este că i-a văzut numele în Jurnalul Național unde le trage limbile cele mai profesioniste celor care îi plac lui Felix și de unde îi înjră pe cei care nu-i convin varanului. În fond, e explicabil … stăpânul Felix îi plătește salariul,  deci e normal să îl servească.

Din când în când nimeresc și pe siteul Jurnalului Național și indiferent de aritocolul scris de Avramescu, dau peste un odios ospăț cu rahat, ospăț atât de specific împuțitului trist media Intact.

Atenție !!!

Cui nu are stomacul foarte rezistent îi recomand să se oprească aici. Pe ceilalți  îi îndemn să citească:

PDL pariază iar pe proşti

Ca de obicei, PDL – urmând învăţăturile ilustrului prestidigitator – pariază pe aburirea proştilor. Încrederea partidului băsist în uriaşele noastre rezerve de tâmpenie se menţine întreagă, neclătinată şi pare chiar măgulitoare. Nu ne bănuiesc în stare de înţelepţire şi au declanşat, parcă niţel cam devreme, marea aburire. Până la toamnă, frământată bine, zi şi noapte, de bucătăresele cu şorţ ale partidului cu cei mai numeroşi milionari în euro din galaxie, coca noastră va fi tocmai bună pentru modelat din victime aliaţi. Nu pare a fi chiar uşor, dar spânii şi udrele merg la sigur pe ideea că am rămas dobitoci. Aşa să fie?

Să mă scuze doamnele care şi-au desenat barbă şi păr pe piept şi domnii îmbogăţiţi cu sutien şi chiloţi de damă, pentru ca travestiul să-i apere de identificare, dar cutez să am nişte îndoieli. Parcă n-am mai fi atât de proşti ca acum un an şi acum doi ani şi acum mulţi ani de când ne-au încălecat şi ne-au înfipt în coaste pintenii. Dacă reţeta lor, cât se poate de previzibilă, va fâsâi şi se va desumfla ca o gogoaşă? Dacă, mimând poziţii în opoziţie, maicile din schiturile milei faţă de popor, vor fi identificate ca foste practicante de bordel? Dacă… Avântul cu care au pornit să atace „puterea”, putere care, la ora la care scriu, n-a format guvernul şi mai are până la votul din Parlament, stând într-un singur nume, Victor Ponta, deocamdată fără birou şi ştampilă, furia cu care robertele s-au năpustit să înfiereze „pe cei care au mâncat pensiile bătrânilor” mă fac să cred că aceasta este reţeta pe care o vor aplica.

Ce ar trebui să facă, imediat intrată în pâine, viitoarea putere? Să funcţioneze ca un ceasornic elveţian. N-are învoire la greşeală şi drept la scuză. Să guverneze, ziceam într-o ciorovăială televizată deunăzi, aşa cum a vorbit Crin Antonescu în Parlament – deştept, cu suflet, fără cusur. Altfel graba de a nesocoti sfatul bătrânesc al unora (şi nu mă refer doar la Ion Iliescu) îi va costa şi ne va costa. Alegerile din toamnă îi va găsi stâlciţi în pumni. Pentru a nu primi lovituri în bărbie, în ring uneori mortale, trebuie să aibă garda mereu pregătită. Iar garda lor e respectarea, cu riscul de a-şi vinde la talcioc ţoalele nevestelor, dacă ăştia au măturat toţi banii şi i-au măturat, pentru a respecta în litera lor, fără nici-o derogare, promisiunile făcute. Ce pot face acum, în zilele rămase până când vor primi hirotonisirea forului legislativ? Un prieten mi-a reamintit o secvenţă din viaţa de muncitor cu notele muzicale a lui George Enescu.

Marele compozitor şi instrumentist, plecând cu trenul din Bucureşti spre o îndepărtată capitală europeană, abia instalat în compartiment, a scos din valiză un gât de vioară. Călătoria dura câteva zile şi Enescu nu-şi îngăduia, ca alţii care moţăiau sau căscau gura pe fereastră, să piardă timpul. În consecinţă, spre uluirea confraţilor din vagon, a făcut digitaţie. Digitaţie pe acel gât de vioară în pregătirea examenelor cu public. Nu pierdeţi domnilor timpul. Altfel timpul vă va pierde pe voi.  

Autor: Lucian Avramescu

Sursa: jurnalul.ro

Mesaj pentru Lucian Avramescu:

Bă, tu chiar nu te temi că dai în ciroză?

Lucian Avramescu e consecvent. Rămâne un maaare, maaare mâncător de rahat…

17 octombrie 2011 Lasă un comentariu

Într-un articol de prin Martie despre Lucian Avramescu, scriam că:  

”La fel de comunistoid în limbaj, la fel de nebărbierit (se pare că încă nu a găsit o pe cineva care să îi ascută lama de la aparatul de ras), doar că mai îmbătrânit cu nişte decenii şi la fel de informat, după ce a spu că ştie el cum stă traba în chestia asta, a precizat că nu-l înghite pe Petcu, dar că e sigur că e vinovat însă că nu va păţi nimic, şi dă-i şi vorbeşte de Băsescu şi de alte alea, cu reveniri la sindicalist. E normal, aşa speră probabil că îl va urma pe Dinescu sau pe alţi atotprezenţi pe la televizor, indifferent dacă se numesc Tatoiu, Ciuvică sau poate speră onoarea pe care a primit-o V.Stan de a putea să abereze o oră de unul singur”. https://romanicablues.wordpress.com/2011/03/26/judecarea-in-libertate-a-lui-petcu-un-nou-motiv-de-mancare-de-rahat/

Acum, după mai bine de o jumătate de an, trebuie să spun despre el că este consecvent. Continuă să fie un maare, maare mâncător de rahat. Poate a evoluat puțin, a devenit mult mai râvnic și mai dependent … rahatofilia pare a fi o boală incurabilă, dacă ai oarece înclinații genetice în acest sens, sucesul e asigurat, dacă mai ai și ca șef unul ca Ciudacu … 

Mai bine iată ce am găsit:

Avertisment! Le recomand celor care sunt sensibili la stomac să nu citească…

PDL aleargă singur

Autor: Lucian Avramescu

De ce să scriu despre PDL, această molimă politică şi filoxeră, dragă cititorule care mi-ai rămas fidel şapte ani de când iscălesc în acest ziar şi, cu intermitenţa supărărilor inevitabile, alţi numeroşi ani de când plimb condeiul pe foaie şi las în urmă încruntări adesea şi zâmbete uneori? De ce? Toamna găseşte în mine, pitit într-un ungher, înspăimântat de vocea asur­zitoare a mârlăniei care rage peste România, poetul care, zice-se, încă mai sunt. De ce n-ar saluta poetul, cu o reverenţă de condei şi mân­gâ­ie­rea unei metafore, şoldul auriu, de femeie împlinită, al gutuilor, cele mai frumoase lămpi care, aşezate în geam, luminează deopotrivă odaia şi anotimpul de afară? Ştiu să dau sfaturi şi sunt cu totul inabil în a mă autopovăţui. Vorbeam, telefonic, zilele trecute cu confratele de generaţie Cornel Nistorescu, pe care l-am găsit în căutarea febrilă a unui parfum. Îi trebuia lui sau îl dăruia unei cucoane? – n-am ştiinţă. Vino, zic, la Sângeru. Nu ştiu dacă l-ai remarcat, dar am în curte un gutui. Când ai venit tu, vara, fructele erau verzi şi pipernicite ca nişte prune. Acum sunt lampadare. Îţi dau o gutuie. E cel mai rafinat parfum din univers.

De ce n-aş scrie despre zodia, în care ne aflăm, a tufănelelor, crizantemele rustice pe care le iubesc de când mă ştiu, netrecute prin alchimia adaptărilor succesive care le-au făcut, ca nume, crizanteme şi, ca mărime, concurente cu floarea-soarelui? Tufănelele şi chiar nobilele crizanteme umplu toate florăriile universului cu o coloristică înnebunitoare, străjuiesc, singure, în găleţile ţă­ră­n­cilor, marginile de şosea sau stau bulucite în florăriile ţigăncilor care devin şi ele Estrelite enigmatice ca în poemul lui Lorca. Tufănelele şi crizantemele, cumpărate de puţină lume, surplus inutil de gingăşie într-un univers dominat de agresi­vitate, grobianism şi înjurătură, ocupă pieţele, dau bineţe trecătorului şi-i fac, chiar dacă cel mai adesea degea­ba, cu mâna. De ce, de ce? Fiindcă poetul din mine trebuie strivit, dim­pre­­­u­nă cu toate candorile şi spe­ran­ţe­le acestei lumi, ţinut departe de scena pe care s-a instalat filoxera politică, puterea oprimantă şi dezmăţată a banului, obrăznicia fără margini a armatei pe care şi-a ales-o, bob cu bob, neghină cu neghină, Traian Băsescu. Scriu, somat de mine însumi, despre furtul neruşinat al ţării mele, furt petrecut la lumina zilei şi despre dispariţia poporului meu. Unde-a dispărut? Sâmbătă, într-o emisiune a Antenei 3, realizatoarea Andreea Stroe m-a aşezat lângă un confrate din Canada, ziarist care, povesteşte el, face o gazetă în limba de acasă. Foarte bine, zic. Cum vo­tează românii din Canada, întreb aşa, într-o doară, fiindcă diaspora ni l-a fă­cut cadou pentru al doilea mandat pe Băsescu? Votează, zice canadianul, cu PDL. A urmat o discuţie, ju­mă­tate în direct, jumătate în pauze pu­blicitare, despre comunism, despre cum se bat românii din diaspora cu Iliescu, încă un pericol. Dar Iliescu, zic eu, nu mai e şef de stat, nici măcar de cartier, are peste 80 de ani, apare câteodată cu declaraţii care par în­ţe­lepte, îl vizitează pe Rege. Canadie­nii ştiu că el l-a dat afară pe Rege! Aşa e, zic, am vărsat tone de cerneală în capul fostului preşedinte pentru ti­că­loşiile acelor ani, dar azi, acum, duşmanul înveninat al monarhiei şi de­mocraţiei, cel mai imund, e Băsescu şi partidul lui de argaţi. Suntem cel mai sărac popor din Europa în condiţiile în care sub ochii noştri se fac cele mai insultătoare averi prin fra­u­dă, ni s-au închis spitalele, în şcoli au reapărut, ca-n vremea foametei şi răz­boiului, păduchii. Nu ştiu asta ro­mânii noştri din diaspora? Nu ştiu. Ce ştiu e că vor vot prin corespondenţă, că aşa e în lumea bună, iar candidaţii să fi trăit măcar cinci ani acolo unde îşi propun mandatul. Eu am spus că nu de candidaţi mă tem, ci de votanţii rupţi de realitatea de acasă. Reciclaţi-i niţel, să vină câteva zile să vadă ce-i aici! Poate au uitat.

L-am ascultat pe Boc, într-unul dintre cele mai neruşinate discursuri politice, rostit în faţa cucoanelor pe­de­liste la un congres cu câştigător anunţat, spunând cu înverşunare că „dinozaurii Antonescu şi Ponta” sunt vinovaţi pentru toate neîmplinirile, că în 2008 ţara a fost îndatorată pe câteva generaţii, că… „Dinozaurul” nu poate fi asociat feţelor cam dom­ni­şo­ri­te ale liderilor opoziţiei. Mai de­gra­bă dinozaur, chiar dinozaur comunist, ultimul rămas în vârful puterii, e Băsescu. Despre îndatorarea ţării? Miliarde şi miliarde de euro sunt luaţi din băncile de afară acum de Băsescu, Boc şi ai lor şi din toţi aceşti bani, pentru poporul român, nu rămâne decât blestemul datoriei. În rest nimic. Sunt populişti! – strigă propagandistul Boc şi probabil peste Ocean, românii care au rămas, ca soldatul japonez uitat într-o insulă din Pacific şi care se bătea după 20 de ani de la acordul de pace, cu americanii, îl cred „si luptă neicusorule si dă-i, si dă-i”, cu Iliescu!

De ce nu scriu eu despre tufănele şi despre gutui, despre nucile care cad ca nişte meteoriţi cu miez aromat, din vârfurile copacilor bătrâni? De ce să rămân eu, ziaristul, opoziţia, când opoziţia politică, ameţită de respectul regulilor democratice, nu se prea vede, iar când se aude, scânceşte doar, neputincioasă? PDL aleargă singur şi iese al doilea. USL va avea „aproape” 50% din voturi, iar PDL, indiferent cum îşi va măslui identitatea, tot pe locul doi va rămâne. Şi? Locul doi e liber. Libere sunt şi locurile trei, patru, şapte. Abia pe locul opt e opoziţia, ca voce şi forţă de manifestare şi pe locul 20, dacă nu cumva pe locul 100, e poporul român însuşi, ieşit, la Ziua mondială a protestelor, cu trei inşi în stradă la Universitate şi cu un pensionar la Piteşti, cu prilejul unei paranghelii electorale organizate de acelaşi si­nistru PDL.

Sursa: http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/pdl-alearga-singur-593875.html 

Comentariu Blue:

Bre, nene Luciane, oarecum te înțeleg, ca poet ratat foamea din mațe e mare și musai săă faci și mata rost de o coajă de pită cum a făcut stăpânul tău când dădea extemporale pe la Mănăstirea Secu.

Înțeleg că având un șăf ca Ciudacu este singurul mod în care poți scrie articole care să fie publicate. Probabil așa scrie în fișa postului.

Mă întreb însă ceva. Chiar atât de rău te plătesc aia de nu puți să îți cumperi măcar niște șervețele cu care să te ștergi pe barbă?

De asemenea mă mai întreb ce medicamente iei de nu dai în hepatită, pentru că felul în care scrii este de un grețos incredibil…

Nu te mai întreb dacă ai vreun pic de rușine, pentru că e clar. N-ai …

P.S. Am o veste, niciodată nu vei reuși să devii un mâncător de rahat cu adevărat profesionist ca Păunescu, Vadim ori Dinescu … n-ai talentul necesar… mănânci rahat la fel de penibil cum îți scriai poeziile…Eu mă întreb totuși, încă ceva. Cât de mare jigodie poți să fii ca să comiți un astfel de articol ca: ”Ceaușescu era patriot. Băsescu nu e

 http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/ceausescu-era-patriot-basescu-nu-e-566661.html 

De ce era patriot bă? Că te lăsa să faci acele abjecte Serbări ale Scânteii Tineretului?

Slugoiule …  

Judecarea în libertate a lui Petcu – un nou motiv de mâncare de rahat

26 martie 2011 3 comentarii

Deci aşa, vineri seara Curtea de apel a decis judecarea în stare de libertate a lui Marius Petcu, lidrul CNSRL Frăţia.

Are interdicţia de a părăsi România şi , „dar şi multe alte interdicţii”, după cum a declarat avocata sa.

Judecătorii au respins cererea de arestare precentivă a liderului syndical depusă de DNA, iar soţia acestuia, Claudia Petcu a spus la ieşirea de la DNA că nu e îngrijorată: „Nu am emoţii pentru nimic, singura mea emoţie erau pentru soţul meu. Sunt false acuzaţiile, vin din zone care nu pot să existe. E o înscenare, e o vendetă. Important e că soţul meu e liber”, a declarat Claudia Petcu..

Decizia nu e definitivă putând fi atacată cu recurs.

Procurorii DNA susţin că, în perioada anilor 2009-2010, Marius Petcu, în calitate de preşedinte al Federaţiei Sanitas, a primit de la directorul unei societăţi comerciale aproximativ 20.000 de euro lunar, reprezentând circa 20% din valoarea fiecărei situaţii de lucrări decontate, pentru a atribui acestei firme un contract de execuţie lucrări; respectivul contract are ca obiect executarea obiectivului „Centrul de educaţie, perfecţionare şi recreere – Snagov”, preţul negociat al contractului fiind de 9.234.570 de lei, fără TVA, suplimentat ulterior cu suma de 1.875.915 de lei, fără TVA.

Tot  procurorii susţin că respectivul contractul are ca obiect executarea obiectivului „Centrul de educaţie, perfecţionare şi recreere – Snagov”, preţul negociat al contractului fiind de 9.234.570 de lei, fără TVA, suplimentat ulterior cu suma de 1.875.915 de lei, fără TVA.

Marius Petcu a fost prins în flagrant, joi, de procurorii anticorupţie după ce a primit cu titlu de mită de la reprezentantul firmei beneficiare a contractului suma de 40.000 de euro reprezentând tranşele aferente lunilor ianuarie şi februarie 2011, fiind ulterior reţinut pentru 24 de ore.
Interesant în acest caz ca şi în altele, evident că este modul în care este bordat de presă.

Am văzut că pe la Antena 3  este prezentat într-o cheie ce le e specifică. Ghici cine e iar personajul cheie. Evident, Preşedintele Băsescu. 😀 . Oare de ce nu mă mir?

Absolut halucinant, modul în care e interpretat ceea ce se întâmplă, pleacă de la faptul că Petcu a sefost de acord cu noul cod al muncii. Deci, din start e un trădător al nobilei cause pentru care de câţiva ani luptă cu toate armele de care dispun partide, sindicate şi organizaţii media: Înlăturarea “tiranului dictator Băsescu”.

Dacă în cazul lui Marica treaba a fost prezentată ca o tentativă de înlăturare a unui personaj care deranjează, în cazul lui Petcu se vorbeşte de o încercare de lovitură de imagine din partea “tiranului” şi a “acoliţilor săi”.

Dacă cineva nu a văzut un film cu proşti, acum se poate edifica despre ce e vorba.

Ei bine, tot felul de indivizi.

Între aceştia l-am văzut pe Lucian Avramescu, cel care cu ani în urmă încerca să îl concureze pe Păunescu şi Cenaclul Flacăra cu acele Serbări ale Scânteii Tineretului.

La fel de comunistoid în limbaj, la fel de nebărbierit (se pare că încă nu a găsit o pe cineva care să îi ascută lama de la aparatul de ras), doar că mai îmbătrânit cu nişte decenii şi la fel de informat, după ce a spu că ştie el cum stă traba în chestia asta, a precizat că nu-l înghite pe Petcu, dar că e sigur că e vinovat însă că nu va păţi nimic, şi dă-i şi vorbeşte de Băsescu şi de alte alea, cu reveniri la sindicalist. E normal, aşa speră probabil că îl va urma pe Dinescu sau pe alţi atotprezenţi pe la televizor, indifferent dacă se numesc Tatoiu, Ciuvică sau poate speră onoarea pe care a primit-o V.Stan de a putea să abereze o oră de unul singur.

Ei, dar prestaţia lui Avramescu a intrat în conflict cu părerile altora.

Ziceau unii că Petcu ar fi nevinovat, acesta ar fi motivul pentru care e eliberat din arest. Alţii, deoarece vorbeau de “procurorii lui Băsescu”, evident că au vorbit de o înscenare sau de o lipsă de professionalism a acestora. Ţîţîţî … parcă revedeam acele emisiuni  absolute jenante la care s-a dedat OTV-ul cu ocazia arestării Sfântului Diaconescu, a Sfântului Jiji ori a altor sfinţi.

Ce pare a nu fi observat nimeni, nu e vorba de o eliberare pe motiv de nevinovăţie. Dealtfel motivarea sentinţei va fid at luni sau marţi din câte am înţeles, dar asta nu conta.

Legat de amânarea motivării s-a făcut legătura cu faptul că e weekend. O fi, dar la salariile lor, judecători ar putea să îşi sacrifice o jumătate de oră ca să scrie o astfel de motivare că nu mor din asta.

Referitor la judecarea în libertate asta nu e nici un fel de victorie a nimănui împotriva nimănui deoarece în mod normal, judecarea în libertate e regula, judecarea în stare de arest fiind acceptabilă dar în cazul în care cel în discuţie ar putea reptrezenta un pericol, ar putea acţiona astfel încât să ascundă probe sau ar putea să dispară.

Nu ştiu care e motivul eliberării şi nici nu am nici cea mai mică intenţie să comentez sentinţa, mai ales că acea motivare nu există, însă, trebuie să spun că vinovat omul poate să devină doar după ce se trece la ultima fază în care s-ar desfăşura procesul.

Ce m-a enervate este faptul că deşi nu ştiau ce şi cum, oamenii comentau de nu se mai opreau.

De la “eliberat pentru că e nevinovat” şi până la “eliberat pentru că deşi e vinovat e din gaşca puterii aberaţorii au încercat fiecare să vină cu explicaţia sa.

Una din ele era că flagrantul nu a fost realizat în condiţii legale, alta că e vorba de o greşală de tastare în actele făcute de procurori. Evident, asta s-a întâmplat de enşpe mii de ori, dar nu-i musai să fie la fel.  Poate fi pur şi simplu vorba se faptul că judecătorul a considerat că omul nu reprezintă un pericol, nu poate influenţa matori, nu poate ascunde probe, nu poate şi nu are intenţia să se facă nevăzut.

În aceste condiţii, e bine ca omul să stea acasă şi să se bucure liniştit de şpaga pe care cu multă trudă a reuşit s-o adune.

Mă întreb dacă acasă la unii există oglinzi. Şi dacă există, atunci mă întreb cam din ce ar putea fi făcute să nu se spargă atunci când îşi oglindesc moaca în ele indivizi de teapa lui Avramescu, Tatoiu, V.Stan ori Ciuvică, indivizi care mint cu atâta neruşinare, care încarcă să acrediteze idei care mai de care mai năstruşnice.

De exemplu povestea cu afirmarea faptului că Petcu e vinovat sau nu  ar fi explicaţia judecării în libertate când procesul pe fond nu a inceput măcar …

Chiarnu înţeleg, ăstora şi altora ca ei nu le e greaţă când repetă aceleaşi inepţii? Nu le vine oare când îşi văd chipul în oglidă  să scuipe cum îmi vine mie când îi văs pe ecranul televizorului?

Tare stomac trebuie să deţină …

%d blogeri au apreciat: