La ”meciul” dintre Dragnea și Tudose, menit să ascundă lipsa de reacție la provocările maghiare, Gabriela Firea nu știe dacă trebuie să fie arbitru sau fata care plimbă în pauză cartoanele

ANTESCRIPTUM

Vreau să precizez că acest articol nu are pretenția de a dezvălui sau de a-i lămuri cuiva ceva. Este doar o încercare de a ordona niște idei, de a descoperi anumite corelații pentru a înțelege câte ceva din ce se întâmplă.

Firea nu știe dacă trebuie să fie arbitru sau fata care plimbă cartoanele în pauză

Când mă uit la ce se întâmplă de la o vreme în PSD pur și simplu mă trece un fior pe șira spinării.

BLONDA ȘI MICROFONIADA

O știre care ar fi generat un adevărat uragan într-o țară sănătoasă la cap a fost acel anunț al Ministrului de Interne Carmen Dan când a anunțat că a găsit un microfon în priză. E halucinantă și ideea că cineva spionează ditamai ministrul de interne, conducătorul unul minister atât de important și puternic.

Apoi am aflat că ața cu care e cusută povestea e un pic cam albă, că dispozitivul ar fi, de fapt, mai mare decât priza. Că totul e o făcătură pentru a-și face imagine coana ministresă.

Ce imagine își poate face o ministresă, fie ea și blondă, dacă acceptă să fie victima unei astfel de acțiuni ea fiind unul din cei mai păziți oameni din țara asta? Oare de ce îmi clipește în creier cuvântul ”impostură”. Dacă mai punem și faptul că, din câte se spune, dispozitivul respectiv e unul care poate fi cumpărat din comerț la 1-200 de lei parcă îți vine să îți dai două palme și să te întrebi cât de jos a ajuns țara asta dacă spionii își cumpără dispozitivele din comerț la prețul unui cartuș de țigări.

Sau, poate, o fi vorba de ceva mult mai parșiv, de faptul că trebuie să tragem o anumită concluzie în vederea unei acțiuni viitoare.

SCANDAL DE OPERETĂ CU PENAL DE TELEORMAN, MĂLAIMARE DE BRĂILA ȘI  ACȚIUNEA ÎN CULISE

Nu a trecut bine  microfoniada, mai precis a rămas în coadă de pește și ne-am trezit că Premierului Mălaimare Tudose, intrat în funcția aceasta în poziția giocelului a constatat că s-a umflat personalitatea în el și musai să o dea afară pe Blonda de la Interne că na, e o mincinoasă și nu mai are încredere în ea.

O fi mincinoasă Blonda de la Interne, ba mai e și agramată, dar nu cred că ăsta e un motiv de mirare, o fi o caracteristică a speciei.

Năuceala vine din faptul că Premierul, dacă dorea să scape de zglobia fostă secretară, avea o cale cât se poate de rapidă și de simplă. Să îi ceară consimțământul Președintelui și să o demită.

Nici vorbă, politicienii apar și, încercând să puncteze electoral, televiziunile obediente nu mai știu cum să pupe anumite buci și să le tragă altora flegmă după flegmă în frunte și … gata scandalul. Sau poate nici măcar nu e un scandal ci o cortină care ascunde ceva, un rahat la care, dacă mai punem și scadalul cu polițistul pedofil avem un rahat cu picățele.

IREDENTISM CU DUHOARE DE RAHAT ROȘU, ALB, VERDE

Cum o nici nu se putea mai bine decât ca Centenatul Marii Uniri să pice taman când avem la putere moștenitorul pe linie directă a PCR, PSD, un fel de PCR împănat cu penali de mare forță preocupați să amâne cât mai mult momentul în care vor păși peste pragul pușcăriei pur și simplu se fac că plouă când, dinspre Budapesta se simt tot mai abitir miasmele pestilențiale a unei Budapeste infectate de impostori incapabili să conducă țara dar maeștri în zgândărirea iredentismului din mințile bolnăvicioase înfierbântate ale unui popor din centru unei europe care are și ea problemele sale, un popor care a reușit performanța să aibă probleme etnice cu toți vecinii.

Profitând de faptul că Regimul Dragnea-PSD, aflat în prăbușire cruntă de imagine și nu poate reacționa fără a risca să piardă sprijinul UDMR în Parlament și în cazul în care s-ar ivi oarece alegeri anticipate, Budapesta, la fel ca toți lașii din lume, ne face tot felul de șicane, reîncălzind ciorba iredentismului. Provocând  cu mare grijă diferite situații care te fac să îți fiarbă sângele în vene, mai ales că, dacă cedezi impulsului de moment și îi tragi una peste botul infectat trezești oprobiul tuturor … ”Așa o reacție la un lucru atât neînsemnat este exagerată ” ar spune printre râgâieli de îmbuibare autosuficienții care freacă menta pe la Bruxelles, și mângăindu-i pe cal ca pe un câine mititel și pufos ar spune cu reproș ”Nu vă e rușine? uitați-vă la ei e ochi blajini au. Ca o cacă adusă de la taurul la care visa de când era tânără juncă.”

Ei, când o turmă de retardați duhnind ca împuțitul Asiatic cu figură mongoloidă, Attila Cariciul … pardon   Biciul lui Dumnezeu, deși nu mai au decât 1% legături genetice cu hoardele asiatice care acum un mileniu infectau Europa, dovedesc că au mintea cam la fel se aburită ca și cum galopul cailor i-ar fi zdruncinat până în străfundul nopții care le populează generatorul e mătreață. Este evident că  bunul simț și respectul fiind noțiuni pe care respectiva specie de macaci din orașul jumătate budă jumătate pestă (pesta=ciumă, cf DEX), nu le are, vitejii mâncători de kurtos-kalacs s-au apucat să pună pe stema României aflată  pe gardul Ambasadei Române de la Budapesta un drapel albastru deschis decolorat, parcă, precum chiloții infectați de puroi și alte scurgeri ale unei obeze prostituate covăsnene moartă de sifilis.

MINISTERUL DE EXTERNE ROMÂN, CONDUS DE LEGUMA MELEȘCANU, TACE CA DÂNSUL ÎN IARBĂ

Bineînțeles că la mai mult nu te poți aștepta de la asemenea scursuri extremist-iredentist-revarșarde. Problema e că Ministerul de Externe al României face ce a făcut și când, groful moț de pe rahatul budapestan încerca să vină în România cu bombardierul de parcă s-ar fi dus la bordelul unde se prostituează mă-sa … Adică nimic… sau aproape, să nu care cumva să producă oarece supărare la Budapesta.

Pe modelul ”țara-i călcată de  de draci, baba se freacă-ntre craci” Teodor Meleșcanu, Ministrul de externe al României, cuprins parcă de o senilitate avansată printre bășini și răgăieli date parcă de laxative, ne spune că  urmează să existe o discuție cu ambasadorul Ungariei cu privire la vandalizarea Ambasadei ţării noastre la Budapesta. Ce să zic, adevărată vitejie.

„În legătură cu cele întâmplate la Budapesta – a declarat Meleșcanu – o să avem o discuţie cu ambasadorul Ungariei, o discuţie care va avea un punct foarte clar – înţelegem drepturile tuturor oamenilor din ţările Uniunii Europene să se exprime public, însă, în acelaşi timp, vom solicita adoptarea unor măsuri de securitate care să corespundă prevederilor Convenţiei de la Viena privind relaţiile diplomatice din 1961, astfel încât activitatea ambasadei să nu fie perturbată în niciun fel”, a spus Meleșcanu.

„A fost invitat ambasadorul Ungariei la București la sediul Ministerului de Externe să discutăm foarte serios despre problemele cu care ne confruntăm. Stema era pe gardul din afara Ambasadei, deci era în spațiul public, nu a fost nicio dificultate. Nu este păzită Ambasada României. Tocmai de aceea am cerut să luăm niște măsuri. Nu are nimeni de ce să fie speriat pentru că nu au intrat în curtea Ambasadei, ci pur și simplu a fost vorba de profanarea simbolului național al României pe care îl reprezintă placa Ambasadei”, a mai spus ministrul de Externe.

Întrebat dacă premierul Mihai Tudose ar trebui să-și dea demisia, ministrul de Externe a evitat să dea un răspuns concret.

„Nu cred că e problema noastră. Asta e o problemă care trebuie stabilită în coaliție și decisă în interiorul partidului social-democrat. Noi, cei de la ALDE, nu suntem pentru demisii, ci pentru continuarea activității în vederea îndeplinirea priorităților din programul de guvernare”, a mai spus Meleșcanu.

LA MECIUL DINTRE DRAGNEA ȘI TUDOSE, ASEMENI CAPREI CARE NU ȘTIE DACĂ E POZIȚIE SAU ANIMAL, GABRIELA FIREA NU ȘTIE DACĂ TREBUIE SĂ FIE ARBITRU SAU FATA CARE PLIMBĂ CARTOANELE

Șicanele provocate de o Ungarie condusă de de Viktor Orban, acest gunoi care acordă tâlharilor unguri  ce jefuiesc România, ca o bolnavă mintal reîncarnare a  sinistrului Horty, singurul amiral din istorie fără flotă, sunt abia la început. Anul Centenarului e lung și, probabil, va fi  pigmentat de manifestări de lașitate și iredentism tot mai accentuat și ar necesita o replică fermă de la București, așa, câte un pumn peste boturile hienice, budapestane, astfel încât această populație (nu îi pot numi pe maghiari, popor) încă nevindecată de împuțiciunea Asiei, o mână e indivizi, cam jumătate cât are un oraș american ori chinezesc, să își vadă lungul nasului.

De unde? Ai noștrii guvernanți, pesediști și alți slugoi a lui Liviu Dragnea se fac că plouă. Nu care cumva să supere penalii lor colegi din UDMR…

Ce fac dumnealor?  Joacă teatru, cu ceartă, scandal, ședințe de urgență… E o punere în scenă de parcă ar trebui să îi vedem ieșind și ciungi și ologi …

Dacă nu ar fi sinistru ar fi haios, asta e clar…

Cum ar zice poetul, peste toată hărmălaia, trece-n zbor un fluture … Gabriela Firea. 

Cu sfârcurile zbârlite de la excitarea dată de importanța momentului și împopoțonată cu mutra ei de mare gravitate pe care o arborează la înmormântarea soților, îmbrăcată cu bluza ei roșie ca felinarul bordelului unde s-ar potrivi pe post de stareță, Găbița căprița,  ne aruncă în moacă mesajul ei de mare înțelepciune, mesaj care i se potrivește cam ca o flegmă pe zâmbetul enigmatic al Giocondei.

„Refuz să răspund unor speculaţii”, a spus Gabriela Firea, la sediul central al PSD, întrebată cum comentează eventualitatea unei demisii a premierului. 

„Suntem într-un punct critic, cred că nu este corect şi nu este o abordare onestă ca unul dintre colegii noştri să anunţe la televizor ceea ce intenţionează să facă. Vorbesc acum despre nişte principii, nu despre votul meu în CExN. Mi-aş dori din partea noastră, a tuturor mai multă responsabilitate, o concentrare mult mai adecvată faţă de nevoile românilor şi toate aceste nemulţumiri, posibile frustrări trebuie să fie întâi anunţate în forurile de conducere, şi nu în spaţiul public pentru că până la urmă nu fac altceva decât să întărească poziţia, să dea apă la moară criticilor noştri şi să slăbească partidul ceea ce noi nu ne dorim. Pentru că am ajuns la guvernare cu un program foarte bun, pe care românii doresc să-şi vadă pus în aplicare. Cum am putea noi să ne ocupăm de programul de guvernare, dacă suntem mai atenţi la sondajele de opinie şi la alte aspecte pe care eu le consider derizorii?”, a mai spus Firea. 

Întrebată dacă remanierea e dreptul premierului, Gabriela Firea a spus: „În tot ceea ce ţine de activitatea Parlamentului, Guvernului şi a celorlalte structuri administrative, conducătorul respectivei entităţi cu siguranţă are un punct de vedere, dar atunci când este vorba despre funcţii care sunt obţinute cu susţinerea partidului care a câştigat alegerile, este foarte importantă opinia partidului, oricât de mult am crede noi că am ajuns în acele posturi doar datorită charismei personale sau a calităţilor pe care le-am dobândit între timp”, potrivit presei scrise.

Totuși, parcă, de sub zâmbetul ei ca al unei bunicuță tâmpite pe care îl afișează când își primește pensia în urma multor decenii petrecute prin bordeluri infecte, răzbate un fel de emoție dată de o fericire și o nelămurire ascunse. Poate o fi dorința de a-i vedea pe Dragnea și Tudose rupându-și grumazurile în această confruntare, poate, asemeni caprei care nu știe dacă e poziție sau animal, Găbița nu știe dacă, în ceastă partidă trebuie să fie arbitru sau fata care plimbă cartoanele între reprize … 

Poate om vedea … poate nu și va trebui să așteptăm noul scandal menit să ascundă lipsa de reacție la provocările venite de la Budapesta …

Orbán Viktor nu vrea SUE .. poate vrea MUE

Premierul ungar, Orbán Viktor nu vrea SUE (Statele Unite ale Europei) dar  cred că şi-ar dori MUE (Maghiarii Uniţi ai Europei).

Oare de ce se teme de fapt prmierul ungur? Să nu cumva să se comporte europenii cu ungurii cum se comportă ei cu minorităţile?

Într-un interviu acordat de premierul Ungariei, Orbán Viktor, publicat  de cotidianul ceh Lidove Noviny a declarat:

„Elita politică europeană este închistată într-o carapace ideologică şi nu prea mai are nicio legătură cu realitatea”, iar „un exemplu clar  în acest sens îl reprezintă criza refugiaţilor”.

„Avem nevoie de o Europă cu identitate proprie şi cu stimă de sine pentru a putea fi din nou puternică, întrucât Europa şi-a neglijat rădăcinile şi tradiţiile naţionale”, a subliniat Orbán.

Astfel premierul ungur consideră că ar fi „nebunesc şi periculos” să se construiască o structură suprastatală cum ar fi Statele Unite ale Europei, „un continent fără naţiuni …Dar, din fericire, cetăţenii europeni vor avea forţa să se protejeze pe ei şi întregul continent în faţa unei asemenea evoluţii” , anticipează şeful executivului maghiar.

Orbán Viktor a subliniat  că aceia care privesc imigranţii ca pe o forţă de muncă îşi vor da seama într-o zi de dificultăţile ce privesc identitatea culturală şi problemele de coexistenţă în societatea europeană în cazul celor veniţi din Orientul Mijlociu, Africa şi Asia. „Ei nu se vor adapta stilului de viaţă european”, a spus Orbán.

El masi consideră că  statele cu comunităţi importante de imigranţi s-au dezvoltat „culturi paralele”, iar marele avantaj al statelor central-europene este că nu au astfel de societăţi paralele, a încheiat premierul maghiar.

Maghiarii cer să românilor să le redea secuilor o autonomie pe care le-au luat-o ei

Tentativa de recreare a Ungariei Mari îmbracă multe forme… ca un joc de puzzle. 

Crearea unei istorii care te face să de uimeşti , aducerea sub denumirea de maghiar a unor triburi (huni, maghiari, unguri etc) pentru a părea că e vorba de unul şi acelaşi popor.

Ce nu se spune niciodată atunci când ungurii cer drepturi care ar veni de la, spun ungurii cu mintea creaţă, mileniul petrecut aici … 

Evident dânşii uită că de fapt, până la împlinirea acelui mileniu ar mai trebui să treacă vreo 400 de anişori.

Cel mai al dreaq înaintaş ar fi Attila, individ care exact de decenţă şi cicilizaţie  nu poate fi bănuit.

Din Wikipedia:

Attila

ATTILA HUNUL – biciul lui Dumnezeu

Attila,  născut în anul 406 şi mort în 453, a fost cel mai puternic conducător al  hunilor, domnind între anii 433–453. Născut într-o familie nobilă, el l-a urmat la tron pe unchiul său Rugila, împreună cu fratele său Bleda. A condus Imperiul Hun care se întindea de la munții Ural la fluviul Rin și de la Dunăre la marea Baltică. În timpul domniei sale a fost unul dintre cei mai de temut inamici ai imperiilor romane de Răsărit și de Apus. El a traversat Dunărea de două ori și a jefuit în Balcani, dar nu a putut să ocupe Constantinopolul. De asemenea, el a încercat să cucerească Galia Romană (Franța modernă), traversând Rinul în 451 și mărșăluind spre Aurelianum (Orléans) înainte de a fi învins în Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice. Ulterior, el a invadat Italia, devastând provinciile nordice, dar nu a putut să ocupe Roma. El a planificat inițierea de noi campanii împotriva romanilor, dar a murit în 453.

Attila mai este cunoscut și ca Attila Hunul, fiind supranumit în unele texte bisericești „Biciul lui Dumnezeu”. Originea numelui lui Attila e neclara.Se spune ca termenul de Attila provenea de la Raul Volga.Alti istorici considera ca numele semnifica „conducatorul universal” in limba turcica relatata in Bulgaria Dunareana. Sunt multe variante in limbile moderne: Atli sau Atle in nordica, Attila/Atilla/Etele in maghiara , Etzel in germana, Attila, Atilla, Atilay ori Atila in Turca, si Adil sau Edil in Kazakh ori Adil sau Edil in Mongoliana.

Hunii inaintea lui Attila

Stramosii hunilor au fost popoarele nomade din stepa mongola, care erau numite de catre chinezi ca fiind Xiongu.Xiongu au lansat raiduri devastatoare in China, fapt care a motivat constructia primei sectiuni ale Marelui Zid Chinezesc.In anul 85, Dinastia Han a provocat numeroase infrangeri popoarelor Xiongnu, ceea ce le-au determinat sa se indrepte spre vest.Unele popoare au ajuns in Scythia, unde au putut sa cucereasca numeroase triburi.Din combinarea acestor popoare s-au nascut hunii.Principalele lor tehnici militare au fost tragerea cu arcul, aruncarea sulitei, toate efectuate calare. Principal lor forme de hrană erau carnea și laptele, produsele de turmele lor.Se spune ca isi pastrau carnea sub șaua de cal.Calareau din loc in loc in cautare de pasuni, jaf si prada, iar cand poposeau, isi intindeau corturile.Hunii erau considerati a fi niste creaturi hidoase in sursele antice.Copiilor li se turteau nasurile cu ajutorul unor scandurele fixate cu fasii de panza si isi crestau fata ca sa nu se mai rada. După traversarea râului Volga in anii 370 și anexarea teritoriului alaniilor, au atacat regatul gotic dintre Muntii Carpati si Dunare. A fost un popor foarte mobil , a căror arcasi calare au dobândit o reputație de invincibilitate, și triburile germanice părea incapabile să le reziste. Populațiile a fugit din calea huniilor care s-au mutat din Germania în Imperiul Roman, în vest și sud, și de-a lungul malurile Rinului și Dunării. În 376, goții au traversat Dunărea, pentru a-i sprijini pe romani, dar s-au razvratit împotriva împăratului Valens, care a fost ucis în Bătălia de la Adrianopol, în 378. la 31 decembrie 406, pentru a scăpa de huni, un număr mare de vandali , alanii, Suebi și burgunzii au trecut Rinul și au invadat Galia romană. Imperiul Roman a fost împărțit în jumătate din 395 și a fost condus de două guverne distincte, una cu sediul în Ravenna în Occident, iar celălalt în Constantinopol, în est. În timpul vieții lui Attila, în ciuda mai multe lupte pentru putere, împărații romani atât de Est și de Vest au fost, în general, din aceeași familie, theodosieni.Hunii au dominat un teritoriu vast cu o constelație de popoare variate etnic. Unele popoare au fost asimilate de huni, întrucât multe si-au păstrat propriile lor identități și conducători, dar au recunoscut suzeranitatea regelui hunilor.

Genghis Khan

  Până la Attila , în timpul domniei unchiului său Rua, hunii au devenit o mare putere, incat Patriarhul Constantinopolului, Nestorie, a deplâns situația cu aceste cuvinte: „Ei au devenit atât stăpâni și sclavi ai Romei”.

Vezi mai multe pe Wikipedia

Aha… deci de la domnia sălbaticului lor strămoş, Attila (433–453), a trecut ditamai mileniul … daţi dracului ungurii, nu alta.

Dacă ne gândim la locul de origine, nu prea se puteau deosebi barbarii huni de tătarii lui Genghis Han (Temüügin: „Întemeietorul“) … 

Dacă cineva găseşte măcar un ungur cu trăsături mongoloide îl mânânc cu muştar …

Referindu-ne  la secuii cu al lor pretins Ţinut Secuiesc mai avem o chestiune pe care o evită marţafoii mâncători de kutos kalacs care umblă tot cu autonomia (A se citi „independenţa”) în coadă, uită că secuii sunt unguri cam cum sunt eu pigmeu. Gruparea  azi, sub termenul generic de „maghiari” a unor  triburi venite la multe secole distanţă, mi se pare o manipulare de cea mai joasă speţă.

Faptul că cineva care e ungur şi nu  secui vorbeşte de autonomia respectivului ţinut, mi se pare o mare impertinenţă. Secuii au accepta să fie colonizaţi doar după ce maghiarii le-au promis autonomia… 

Marius Diaconescu: Maghiarii au luat autonomia secuilor, nu românii

Cu sau fără reorganizare, chestiunea Ţinutul Secuiesc rămâne de actualitate şi strârneşte polemici vii, chiar dincolo de graniţă. În România trăiesc, potrivit recensământului din 2002, circa 1.431.807 de etnici maghiari, dintre care circa 670.000 sunt secui.

Marius Diaconescu

Sunt secuii unguri? O mare parte a istoricilor spun că nu, însă originea lor a stârnit o serie de teorii. “Nici măcar ungurii cei mai naţionalişti nu au căzut de acord cu privire la originea secuilor”, afirmă istoricul Marius Diaconescu într-un interviu video acordat adevarul.ro.

În secolele XII – XIII, cronicile maghiare vorbeau despre secui ca fiind urmaşi ai hunilor. Treptat, din dorinţa de a se crea o legătură între secui şi unguri, au fost create o serie de teorii.

Marius Diaconescu, lector universitar şi doctor în istorie la Facultatea de istorie din Bucureşti,  afirmă că  toate  aceste teorii sunt poveşti frumoase “de adormit copiii seara, care însă influenţează opinia publică”. “Probabil că a fost un nucleu cândva de urmaşi ai hunilor, cazarilor, cabarilor sau alte populaţii migratoare care s-au adunat pe lângă unguri. Ăla a fost nucleul, dar în permanenţă au venit şi alţii care s-au aşezat împreună cu ei”.

În urmă cu 500 de ani, secuii aveau conştiinţa originii lor, acum mulţi îşi spun maghiari.

Ce s-a schimbat în conştiinţa lor? Secuii au început să se considere maghiari în epoca modernă. Transformările în conştiinţa lor au apărut ca urmare a evoluţiei instituţiilor, pe măsură ce s-a dezvoltat, în Transilvania, şcoala în limba maghiară, s-au publicat mai multe cărţi. “În secolul XVIII apar ziarele, iar în secolul al XIX-lea deja este o adevărată  explozie a presei în limba maghiară. Toate au contribuit la schimbarea mentalităţii”.

Secuii aveau avantaje în detrimentul românilor

Maghiarii din judeţele Harghita şi Covasna, aşa numitul Ţinut Secuiesc, revendică de mai bine de 20 de ani autonomia de care s-au bucurat în urmă cu câteva secole.

În ce a constat autonomia secuilor în Evul Mediu? Spre deosebire de saşii, maghiarii şi românii din Transilvania, în Evul Mediu secuii au beneficiat multă vreme de privilegii economice şi fiscale, ca răsplată pentru contribuţia lor militară. “Până la jumătatea secolului al XVI-lea, ei au fost folosiţi ca avangardă în armatele Regatului Ungar. Erau trimişi pe toate fronturile, oriunde era nevoie de ei, nu numai la graniţa de est a Transilvaniei. Asta însemna că, spre deosebire de saşi, maghiari şi chiar români, ei nu plăteau niciun fel de impozite”, afirmă profesorul Diaconescu, expert în istoria medievală a Transilvaniei şi în relaţiile româno-maghiare.

Autonomia secuilor în Evul Mediu s-a tradus prin libertăţi judecătoreşti şi prin autoguvernare. “Şi saşii aveau autonomie. Chiar şi românii aveau autonomie  în anumite zone în care se autoguvernau, cum ar fi în zona Beiuşului – pe domeniul Episcopiei din Oradea, în districtele româneşti din zona Banatului, în districtul Haţegului. Românii se judecau separat după legile lor, la fel şi secuii. Aveau propriul cod de legi, propriul judecător, iar voievodul Transilvaniei nu intervenea în aceste judecăţi. Asta înseamnă autonomie în Evul Mediu: dreptul de a te judeca după propriile legi şi cu proprii judecători, fără ingerinţe externe”.

Despre această autonomie a secuilor aşezaţi în S-E Transilvaniei se poate vorbi, potrivit documentelor vremii, încă din secolul al XII-lea, după ce maghiarii au terminat de cucerit Transilvania, precizează istoricul.

“Autonomia în Evul Mediu nu era ceva specific Transilvaniei, ci întregii Europe. În schimbul autonomiei, regii puteau să colonizeze mai uşor. Saşii au venit în Transilvania pentru că li s-a promis autonomie”.

Ungurii cereau impozitarea secuilor

Secuii încep să piardă din privilegii pe la jumătatea secolului al XV-lea, dar mai ales după dispariţia Regatului medieval al Ungariei prin bătălia de la Mohacs (1526 ). De atunci nu au mai existat aşa multe războaie la care să fie solicitaţi. “Principii din familia Bathory, care au condus Transilvania în secolul al XVI-lea, au devenit duşmanii de moarte ai secuilor pentru că i-au supus la impozite egale cu ungurii, saşii sau cu ceilalţi locuitori. Chiar în Dieta Transilvaniei, ungurii spuneau: ’De ce secuii să nu plătească impozite? ’ ”, afirmă Marius Diaconescu.

Lipsiţi de privilegiile de care se bucurau, secuii s-au răsculat de mai multe ori, în secolul al XVI-lea. În veacul următor, mentalitatea lor se schimbă şi devin meşteşugari şi negustori pentru a-şi asigura resursele de trai.

Unde erau situaţi secuii? Istoricul afirmă că secuii au rămas în aceleaşi zone în care documentele îi menţionează pentru secolele XII – XIII.  “Putem spune că secuii au rămas în mare parte a zonei de astăzi: Harghita – Covasna – Mureş. Lângă Turda, zona Arieşului, mai erau câteva mii de km pătraţi în care erau menţionaţi secuii. Ei au primit un mare număr de imigranţi, dar şi ei au imigrat. Cei mai mulţi ceangăi din Moldova de astăzi sunt vechi secui. Unii au fugit din Transilvania de frica jandarmilor”.

Lectorul universitar susţine că astăzi mulţi români din secuime nu mai ştiu româneşte, însă această asimilare trebuie văzută ca un proces natural. “Din păcate, mulţi istorici români sunt orpilaţi de această asimilare, dar aşa cum noi asimilăm pe alţii şi noi am fost asimilaţi, este un proces firesc”.

Ungurii le-au luat autonomia

Secui

Maghiarii secui îşi cer astăzi autonomia pe care au pierdut-o după 1867 – crearea imperiului dualist Austro-Ungar.

“La 1867, practic, s-a reconstituit Regatul Sfântului Ştefan şi Transilvania a fost alipită Ungariei. Deputaţii dietei din Transilvania, în majoritate maghiari, au hotărât unirea cu Ungaria, chiar şi unii români nu au fost împotriva acestui lucru”, menţionează profesorul Marius Diaconescu.

Prin uniformizarea instituţiilor în tot Imperiul, în câţiva ani autonomiile secuieşti au dispărut total. „Ungurii au distrus autonomia, nu românii. Când spun ungurii că românii le-au distrus autonomia este o minciună, un fals. După 1876 nu mai putem vorbi de nici un fel de autonomie secuiască”.

Marius Diaconescu afirmă că „pentru că subiectul deranjează”, istoriografia maghiară nu pune deloc accentul pe desfiinţarea autonomiilor secuieşti.

Sursa: historia.ro

Pe erepublik.com  Bularda Cătălin afirmă că secuii  sunt de fapt urmaşi ai avarilor. El scrie:

Ungurii- hotii de identitate

Multe popoare migratoare au incercat sa-si revendice originea direct din teribilii huni, insa in vremurile apropiate, cea mai vehementa asociere cu hunii a venit din partea ungurilor

Apropierea intre unguri si huni este insa mai mult decat fortata, daca tinem cont de adevarul istoric.
In primul rand, hunii erau neam turcic, vorbitor de limba turcica. Din limba huna s-au pastrat pana in prezent doar 3 cuvinte mari si late : Medos, Strava si Kamos, cuvinte care nu au niciun corespondent in limba ungara.
Insusi numele de Attila are rezonanta in limbile turce. In unele dialecte turcice, termenul “Atil” are sens de verb si semnifica “a ucide”… Hunii apartineau din punct de vedere etnic ramurii turcilor oguzi, din care mai fac parte, bulgarii, avarii, khazarii si chuvasii. Maghiarii au fost la randul lor un popor nomad al stepelor de origine asiatica dar de etnie ugrica.

Al doilea argument este acela de ordin temporal. Maghiarii s-au stabilit in campia Pannonica la peste 400 de ani dupa ce hunii fugisera inapoi in stepele Asiei. Cu toate acestea, tanarul stat maghiar proaspat stabilit in Pannonia s-a revendicat de la huni pentru a-si insusi influenta capitalul politic de nenumarate ori in istorie.

O parte a istoricilor nationalisti maghiari a continuat in aceeasi nota pana in pragul secolului XX, fiind convinsi bunaoara ca secuii ar fi descendenti puri din huni. Adevarul istoric insista totusi ca secuii se trag din triburile avare.

Sursa: erepublik.com

VASILE DÂNCU: „Transilvania este tot mai izolată, geografic, dar şi politic şi, mai grav este că politicienii de la Bucureşti nici nu realizează asta”

Într-o postare pe blogul personal – scrie Ana-Maria Adamoae în  evz.ro – sociologul Vasile Dâncu analizează problema Transilvaniei și modul în care clasa politică românească reacționează cu privire la declarațiile agresive ale extremiștilor maghiari și chestiunea autonomiei Ținutului Secuiesc.

Sociologul atrage atenția că Transilvania ajunge în atenția opiniei publice și a clasei politice de două ori pe an, pe 15 martie (de Ziua Maghiarilor de pretutindeni – n.r.) și cu prilejul Școlii de Vară de la Tușnad sau de la Balvanyos, și condamnă politicienii că nu fac din Transilvania un subiect de strategie națională.

„Scriu despre acest subiect pentru că mi-este frică de faptul că nepăsarea generală şi ticăloşia unor politicieni ar putea afecta viitorul copiilor mei pe care vreau să-i văd trăind fericiţi în Transilvania noastră, nu la Boston sau în Germania. Dar nu voi aborda, decât tangenţial, declaraţiile Preşedintelui de la Izvorul Mureşului, deoarece discuţia s-a politizat mult prea puternic şi nu cred că poate fi dusă mai departe cu folos. Poate că Preşedintele României a avut un ton prea ofensiv după gustul diplomaţilor, nu mă pricep, dar de ce nu a reacţionat consistent nimeni din clasă politică atunci când Tokes a cerut protectorat la şcoala de vară de la Balvanyos din acest an? (….) Problema transilvană revine doar de maximum două ori pe an, de 15 martie sau cu prilejul Şcolii de Vară de la Tuşnad sau Balvanyos, momente în care vreun  politician din Ungaria, călător prin Transilvania, spune ceva cuvinte asmuţitoare, iar atunci încep să latre toţi câinii, din Ardeal, până pe Dâmboviţa. Discuţia despre Transilvania ar trebui să fie una serioasă, strategică, nu o întâmplare sau o ceartă de trei zile cu ungurii sau, mai rău, o nouă ceartă între putere sau opoziţie. În douăzeci şi trei de ani de democraţie ştiu doar un singur eveniment în care politicienii de la Bucureşti au lansat un proiect, acesta este Autostrada Transilvania, pe care s-au chinuit apoi cu toţii să-l îngroape. (…) Faptul că nu avem un proiect naţional pentru Transilvania, că nu avem nicio strategie şi niciun gând de viitor este cel mai mare pericol pentru integritatea statului naţional, nu extremiştii unguri”, consideră Vasile Dâncu.

În finalul postării de pe blog, Dâncu conchide: „Lipsa lucidităţii politice, lipsa proiectelor animate de interes colectiv şi lipsa de solidaritate între politicienii români când este vorba de Transilvania sau statul vecin şi prieten, acestea sunt marile pericole”.

Autor: Ana-Maria Adamoae

 Sursa: evz.ro 

Data publicării: 18 August 2013

Având în vedere că mie mi se pare interesant întreg articolul din care citează Ana-Maria Adamoae pentru evz.ro, iată mai jos, integral,  articolul   publicat de Vasile Dâncu în transilvaniareporter.ro ca editorial, articol preluat şi pe siteul personal al autorului 

Problema transilvană.

La ce sunt buni extremiştii unguri?

Alba Iulia

 

Am scris de multe ori despre Transilvania sau relaţia dintre români și unguri, dar în ultima vreme încep să nu mai găsesc rostul acestei întreprinderi.

Primesc sute de mesaje pe tema asta pe mail, sms sau pe facebook, dar sunt mesaje mai ales de la ardeleni. Mai radicali sau mai puţin radicali, de fiecare dată partenerii mei de dialog revin cu aceleaşi îintrebări, cu aceleași tristeţi, iar, până la urmă, discuţia se înfundă în punctul în care analizăm modul în care sunt reprezentaţi politic ardelenii şi la o idee mai veche legată de înfiinţarea unui partid al ardelenilor. Cum eu nu sunt de acord cu un asemenea proiect, într-o Românie fragilă și prea puţin pregatită să gestioneze diversitatea, pentru că nu ştiu înspre ce direcţie poate duce, discuţia ramâne, de regulă fără soluţie. Nu înseamnă că nu îmi pasă și nu sunt la fel de nefericit, ca și alţi intelectuali ardeleni, de lipsa de înţelegere a compatrioţilor noştri față de o realitate tristă. Aleg totuşi să scriu despre acest subiect pentru că mi-este frică de faptul că nepăsarea generală și ticăloșia unor politicieni ar putea afecta viitorul copiilor mei pe care vreau să-i văd trăind fericiți în Transilvania noastră, nu la Boston sau în Germania. Dar nu voi aborda, decât tangențial, declaraţiile Preşedintelui de la Izvorul Mureşului, deoarece discuţia s-a politizat mult prea puternic şi nu cred că poate fi dusă mai departe cu folos. Poate că Președintele României a avut un ton prea ofensiv după gustul diplomaţilor, nu mă pricep, dar de ce nu a reacţionat consistent nimeni din clasă politică atunci când Tokes a cerut protectorat la şcoala de vară de la Balvanyos din acest an? În plus, nu am vazut oficiali maghiari de la Budapesta făcând scandal prea mare, semn că neînţelegerile lor cu Slovacia şi Serbia le ajung, în actuala lor situaţie nu au chef şi de un scandal cu România.

Problema transilvană revine doar de maximum două ori pe an, de 15 martie sau cu prilejul Şcolii de Vară de la Tuşnad sau Balvanyos, momente în care vreun  politician din Ungaria, călător prin Transilvania, spune ceva cuvinte asmuţitoare, iar atunci încep să latre toţi câinii, din Ardeal, până pe Dâmbovița. Discuţia despre Transilvania ar trebui să fie una serioasă, strategică, nu o întâmplare sau o ceartă de trei zile cu ungurii sau, mai rău, o nouă ceartă între putere sau opoziție. În douăzeci şi trei de ani de democraţie ştiu doar un singur eveniment în care politicienii de la Bucureşti au lansat un proiect, acesta este Autostrada Transilvania, pe care s-au chinuit apoi cu toții să-l îngroape. Se vor împlini peste puţin timp 100 de ani de la înfăptuirea Marelui Vis, unitatea naţiunii române. Dar noi cum decontăm asta? Nu am reuşit să facem nici măcar o autostrada peste Carpați într-un secol. Nu ajunge sentimentul că ”noi suntem români” pentru a construi o Românie puternică și prosperă. Dacă clasa politică din Romania nu ar suferi de o crasă cultură istorică, am fi cu toţii ingrijorați de faptul că şi ardelenii ar putea să-şi pună întrebarea: ce s-a întâmplat timp de 100 de ani cu comunitățile noastre? Cei care ştiu ceva istorie îşi aduc aminte că, la implinirea a zece ani de la Marea Unire, răspunsul la această întrebare a fost o expresie a dezamăgirii. Acum, la 100 de ani, vom putea face un bilanț pozitiv care să fie acceptat de majoritatea straturilor societății ardelene?  Dacă nu avem nici acum un răspuns cred că sunt două soluţii: ori punem rapid un proiect în lucru, ori nu mai sărbătorim nimic, mergem pe burtă, nu mai punem această problemă, nu-i mai întrebăm nimic, aşa cum facem de obicei. Dar putem fi linistiţi, indiferent de ceea ce vom face noi, Ungaria nu va uita să comemoreze, afisându-și din nou rana Trianonului. 

Faptul că Transilvania nu este subiect de strategie naţională este lucrul cel mai grav, rădăcina tuturor relelor. Îmi veţi spune, poate, că nici România nu este subiect strategic pentru politicieni şi aș putea să accept că așa este, dar aceasta nu poate fi o scuză. Un singur argument aduc pentru prioritatea strategică a Transilvaniei: este zona cu cele mai importante resurse ale României, nu doar minerale, dar și umane, ca să nu mai vorbim că este necesară o integrare completă şi firească în matca națiunii române, nu ajunge să proclami unirea politic pentru ca ea să se realizeze spontan. Am scris mai demult un proiect politic, dar m-au convins colegii de partid că nu e momentul pentru el, că trebuie să mai aşteptăm. Altădată, într-o poziţie executivă, am inventariat proiectele, riscurile și oportunitățile legate de Transilvania, alături de o echipă de oameni îngrijorați, am scris o strategie, dar am fost din nou liniştit cu formula că ar putea fi un proiect pe care „să-l prindă spionii unguri care ar fi în stare să …”. Când am întrebat ce ar putea face ei cu proiectul nostru, personajul politic important era deja plecat de lângă mine.  Faptul că nu avem un proiect naţional pentru Transilvania, că nu avem nicio strategie şi niciun gând de viitor este cel mai mare pericol pentru integritatea statului naţional, nu extremiștii unguri.

Ce se poate lesne observa este faptul tulburător că avem nevoie de extremiştii unguri. Da, avem nevoie pentru ca să direcționăm spre ei toate lașitățile noastre, toate impotențele şi ticăloșia politică din ultimii 23 de ani. Pe spinarea lor se nasc politicieni, se câştigă alegeri, se ascund târguri făcute cu elita ungurească din acest moment sau din momentele trecute. Mai ales că se îmbracă precum la operetă, că flutură steaguri şi steme, ungurii cu minte înfierbântată sunt necesari ca aerul pentru politicienii români. Când te lupţi cu ungurii nu mai trebuie să decontezi nerealizările ce se văd chiar de pe Lună. Când ţara este amenințată de nişte iredentişti periculoși, cum putem să ne ocupăm de nimicuri cum ar fi  descentralizarea sau dezvoltarea comunităților. Când în România toţi politicienii vorbesc doct despre energie şi despre cum va deveni ţara noastră mare jucator strategic în acest domeniu, ar fi bine să ne amintim că mai avem aproape 100 000 de gospodării neelectrificate, iar 96 de localități sunt neelectrificate complet. De remarcat, majoritatea sunt în Transilvania. Atunci nu este mai simplu să jonglăm cu sabia fină a diplomaţiei cu adversarii din Ungaria? Mă rog, uneori putem să-i dăm unuia şi cu o bâta în cap, cum a facut recent Preşedintele, pentru a-i stârni pe ceilalţi politicieni care nu vor mai avea nimic de făcut cu floretele lor subţiri şi usor ruginite. Dar lipsa de reacţie este şi mai gravă: la ofensele aduse românilor în ultimii ani, nu a mai reacţionat decât foarte puţină lume.

Politicienii români din Transilvania se duc la Bucureşti cu căciula în mâna, pe la guverne, dar dacă vad că nu se poate, nu se mai războiesc. Dacă nu sunt cuminţi nu vor mai fi aprobaţi pe liste la următoarele alegeri, Bucureştiul validează orice candidatură, chiar şi a unui  amarît de candidat dintr-o comună izolată din Apuseni. Bucureștiul îi va accepta doar pe cei umili și cuminți. Capitala a ”reuşit” chiar și performanța de a ucide orice discurs sau program nationalist. La început, a promovat clovni și artiști de operetă, exemplul lui Vadim Tudor fiind cel mai bun, oameni care să te facă apoi să roșești cănd spui cuvântul patrie. Funar a fost lansat cu numărul 1 din Evenimentul Zilei cu un titlu imens ”Clujul stă pe un butoi de pulbere”, pe baza unei colaborări Ion Cristoiu – Cornel Brahaș. Poate că era un proiect necesar atunci, dar acel proiect nu a lăsat mare lucru în urmă. Zona discursului naţionalist a devenit astfel înconjurată de un cordon sanitar sau, cum spunea recent un jurnalist, ”a fost împuțit locul”. Trebuie să ne întrebăm dacă este bine ca Transilvania să fie reprezentată doar simbolic de câte unul sau doi politicieni în guverne sau în conducerile partidelor importante. Nu pot să nu recunosc că și în Transivania este o criză de leadership, dar ea ar putea fi depășită cu un mic efort din partea Bucureştiului, cel care deţine acum monopolul puterii selectiei cadrelor în partide. Dacă vor fi provaţi doar politicienii ardeleni conformişti şi fără personalitate, iar cei care au o voce mai ridicată vor fi executaţi  în diferite forme, atunci România nu va avea politicieni care să înţeleagă şi să fie utili în cazul problemei transilvane.

Transilvania, cu problemele etnice, politice sau sociale a fost francizată politic şi cercul celor cu acces a fost destul de redus. La PSD, de două decenii deja, deţinătorul francizei este Viorel Hrebenciuc. El face mereu legături, negociază, aduce voturile de aur ale ungurilor, împreună cu un prieten drag. Eu ştiu multe detalii, ştiu că dincolo de oprobiul public care-l stigmatizează, Viorel Hrebenciuc a participat la menţinerea unui echilibru, şi indiscutabil a făcut lucruri bune pentru convieţuire pașnică, mai ales în anii de început când a pus bazele unei relaţii normale cu UDMR, când a negociat cu americanii, dar a trecut destul de mult timp de atunci.

A fost vremea legăturilor ascunse, dar acum ar trebuie să trecem la o relaţie transparentă şi fluidă cu ungurii. Inclusiv la o negociere serioasă, în cadrul comunităţilor sau regiunilor. Nu este normal ca relaţia UDMR cu un partid românesc din Cluj, să spunem, să fie dictată la Bucureşti, în detalii. Strategia generală a partidului este una, dar măcar detaliile trebuie puse de acord pe plan local. Mulţi candidați social-democraţi din Transilvania au fost sacrificaţi pentru ca UDMR să sprijine Guvernul central, iar acest preţ este plătit şi astăzi de organizaţiile de stânga din această zonă. Sprijinul pentru comunitățile maghiare trebuie să fie real și transparent. Nu este normal ca în zona Harghita şi Covasna alocaţiile bugetare să fie făcute mai ales pe bază de târguri politice în care banii pentru un drum sau o şcoala sunt aduşi în coşuleţul bunicii de la UDMR. La masa negocierilor cu UDMR ar trebui să stea politicieni din Transilvania, ei ştiu cel mai bine ce înseamnă coabitarea interetnică, ei plătesc apoi toate costurile acestei coabitări. La un moment dat, atunci când era prim ministru, Adrian Năstase m-a introdus pe mine şi pe Vasile Puscas în grupul celor care negociau cu UDMR, dar după câteva luni, negocierea a devenit, din nou, una underground.

Românii din Harghita şi Covasna au fost lăsați în plata Domnului pentru că sunt prea puţini, mi-a spus un politician bucureştean, ei nu sunt o miză electorală.Pentru ei nu negociază nimeni, nu au fost măcar sprijiniţi să-şi constituie o elită nouă, militantă în stil nou, ca să spun aşa. Un lucru pe care noi, românii, nu l-am observat, este că ungurii de la UDMR au schimbat garda politică. Au adus o nouă generaţie cu oameni şcoliţi, interesaţi şi ei să scape de vechile figuri ale compromisului româno-maghiar. Poate că şi ei aşteaptă o generaţie mai tânără de români cu care să negocieze un compromis în care inclusiv românii să fie ambasadorii zonei Harghitei şi Covasnei, la Bucureşti. În acest moment, situaţia românilor din comunitățile unde sunt minoritari nu este măcar comparabilă cu a ungurilor minoritari din localităţile româneşti. În mare masură este și vina noastră, nu doar vina extremismelor ungureşti. Românii din Harghita și Covasna nu trebuie lăsaţi singuri, mai ales, nu trebuie lăsați să-şi dezvolte singuri spaimele sau ura, au nevoie să fie incluşi în negocierea generală cu administraţia maghiară din aceste judeţe. Noua generaţie a elitei maghiare cred că poate fi un partener corect de dialog, dar are nevoie şi ea de justificări pentru electoratul ei, la fel de speriat, bântuit de spaimele insuflate de vechea negociere romano-maghiară.

 

Noua negociere ar trebui să reconsidere poziţia statului faţă de comunităţile secuieşti din Harghita şi Covasna. Secuii au fost lăsaţi prizonieri discursurilor politice, mai mult sau mai putin extremiste sau demagogice, un fel de filosofie de genul Pieţei Universității: ”să fiarbă în suc propriu”. Nu este corect deoarece sunt plătitori de impozite şi au drepturi egale cu majoritarii. Un pic de respect nu ar fi rău din partea noastră pentur că nu noi suntem cei care trebuie să le spunem cine sunt, dacă sunt unguri sau nu, nici nu putem să-i obligăm să se declare români la recensământ. E adevărat că stramoşii lor ne-au maghiarizat forţat, dar apoi a venit Ceauşescu şi a făcut la fel. Ţinutul Secuiesc nu înseamnă politicieni unguri sau doar discursuri extremiste, este vorba de o cultură veche, unică în această parte a lumii. Ne putem mândri și noi cu asta şi putem să-i sprijinim pe secui să dezvolte această moştenire. Nu este un joc cu sumă nula, chiar dacă unii politicieni vor graniţă pentru Tinutul Secuiesc. Zona lor este o zona cu nevoi speciale aşa cum este şi zona moţilor din Munţii Apuseni şi o strategie pentru această zonă făcută împreună cu elita maghiara ar fi decredibilizat unica soluţie pe care au trâmbiţat-o politicienii în campanii: autonomie teritrorială. Soluţia pentru linişte în Harghita şi Covasna nu cred că mai stă în târguri politice cu UDMR sau PCM. Leacul la autonomia teritorială, inacceptabilă pentru statul român, nu este forta, ci mobilitatea, libertatea zonelor de a se dezvolta prin descentralizarea finanţelor publice și a deciziilor, stimularea energiilor locale. Nu cred că Victor Orban a adus vreun tractor în satele secuilor, dar Guvernul României era dator s-o facă.

 

Din păcate, marea bătălie pentru Transilvania este cea legata de cine câştigă sau nu câştigă ceva electoral din discursul naţionalist sau din replici dure date politicienilor maghiari. Acum, discursul lui Traian Băsescu de la Izvorul Mureşului a incitat toată media şi clasa politică doar din perspectiva cîştigului electoral probabil sau posibil. Nu ştiu dacă Preşedintele a vrut să obţină beneficiu electoral pentru Mişcarea Populară, probabil că a dorit și asta, dar dacă tot izbucneşte un scandal, să vedem dacă este şi ceva serios de făcut. Sigur, scandalul va trece în trei zile, iar apoi nu se va mai întâmpla nimic. Dacă un asemenea scandal măcar ar naşte o competiţie pozitivă între partidele politice care să vadă cum se poate realiza Autostrada Transilvania sau electrificarea satelor de care vorbeam anterior sau un program pentru dezvoltarea de investiţii în infrastructura culturală din comunitatile interetnice sau orice alt proiect de acest tip. Nu va rămâne nimic din această dezbatere şi nici oamenii nu vor înţelege nimic. Ce să înţeleagă ardeleanul, de exemplu: este bine sau nu să reacţionezi când vine liderul unui partid maghiar şi ameninţă România? Oricum ardelenii de rând nu înteleg cum de se plimbă liderii maghiari prin Transilvania de aproape două decenii şi spun tot ce vor, fără ca cineva să-i deranjeze. Unii dintre ei cred că statul român mai are ceva putere ca să reacţioneze măcar pe plan intern, însă nu înţeleg de ce politicienii români se certa unii cu alţii şi apoi nu fac nimic. Cei mai cu minte dintre ardeleni sunt evident socaţi de faptul că această zona contează mai mult doar ca și furnizoare de voturi.

Dacă tot am ajuns la acest subiect al relaţiei cu Ungaria, sunt de acord că dincolo de orice eforturi, noi nu vom reuşi sa găsim o soluţie ”nevrozei ungureţti”. Ca să răspund în acelaşi fel discursului şefului Jobbik, nu vreau să fiu eu psihanalistul lor, pe canapeaua istoriei, fiecare trebuie să-şi descopere singur problemele, dar trebuie să găsim o soluţie comună de conduită pentru clasa politică şi, mai ales, pentru statul român. Nu o mai fi Ungaria un pericol pentru zona noatră, dar este normal să fim mereu cei care nu ne amestecam în treburile interne, chiar dacă este vorba despre Transilvania? M-am bucurat de progresele făcute, în ultimii 15 ani,   în relaţia cu statul maghiar, dar este un pic prea mult să acceptam mereu provocările care vin dinspre Ungaria, mai ales prin intermediul politicienilor ce „dau ture” prin Transilvania. Nu sunt maestru în treburi diplomatice, dar există uzanţe şi proceduri pentru toate situaţiile. De ce le folosim atât de rar? Faptul că politicienii unguri cu funcţii în stat spun lucruri trăznite pentru că sunt în campanie electorală nu este explicaţie şi nici o scuză. Nici respiraţia gură la gură pe care o fac politicienii de la Budapesta fraţilor lor din Transilvania nu ar trebui să fie acceptată cu atâta usurință. Am facut politică la vârf, la un moment dat, dar nici atunci nu am detectat vreo strategie coerentă, pe termen lung faţă de Ungaria. Chiar atunci când s-au făcut lucruri bune, acestea au fost rodul unor inspiraţii personale sau întâmplări. Dacă am şti că există la Bucureşti sertariul ală secret cu strategia, multi ardeleni ar fi mai linistiti. Pentru că altfel nu înţelegem cu statul român acceptă o mafie a retrocedărilor în Transilvania, pe bază de documente false sau procese cumpărate. Dacă nevroza ungurească şi utopiile ei tămăduitoare nu trebuie să ne îngrijoreze prea mult, noi, ardelenii, ar trebui să-i întrebăm trotusi, pe politicienii de la Bucureşti, poate în campaniile electorale, atunci când vin pe la noi: frați români, totuși, care este planul cu Transilvania? Pe cel maghiar îl vedem in fiecare zi, suntem de acord să nu punem mâna pe puşcă pentru asta, dar noi avem un plan? Nu de alta, dar marii lideri români ne-au pus să ne speriem de faptul că ungurii dau legitimaţii sau duble cetăţenii şi că ne vor pleca ungurii (ca şi cum am fi fost tare îngrijoraţi!) şi când colo am văzut că ungurii nu au plecat şi nici nu au făcut revoluţie cu legitimaţiile lor, în schimb Transilvania se depopulează continuu, peste 1 milion şi jumătate de români au plecat deja, zilnic ne pleacă medicii şi inginerii în timp ce noi vedem singura ameninţare din partea unor unguri care fac scandal?

 

Transilvania este tot mai izolată, geografic, dar şi politic şi, mai grav este că politicienii de la Bucureşti nici nu realizează asta. Autostrada Transilvania a fost scoasa ca prioritate, de către Anca Boagiu şi de vremelnicul ministru moldovean Nazare, din strategia Consiliului pentru Transport, Telecomunicatii şi Energie al Uniunii Europene (TEN-T). Ei au înlocuit acest traseu care leagă Clujul de Bucureşti cu o iluzorie cale ce leagă Bacăul sau Iaşiul de Târgu Mureş sau Braşovul de Bacău. Trebuia de mult timp să avem un drum din Transilvania spre Moldova, dar nu este normal să lași un traseu la care se lucrează pentru ceva ce se va configura în viitor. Ardelenii ajung mai repede la Viena şi la Budapesta, deşi nu acolo au treabă, ci la București. Daca vă uitaţi pe noile hărţi ale infrastructurii (visate) la Bucureşti o să vedeţi că Ardealul de Nord, anexat dupa Dictatul de la Viena, devine o zonă lăsată în afara căilor de comunicaţie, deci în afara dezvoltării. Ce se va întampla peste 50 de ani în Transilvania ne interesează sau lăsăm să plutească totul, în derivă,pe fluviul istoriei?

 

Vedeţi de ce avem nevoie mereu de extremiștii unguri, veniţi pe drumurile proaste din Transilvania?  Numai aşa România își aminteşte de Transilvania. Din păcate, este nevoie de extremiştii unguri să ne aducă aminte tuturor că Transilvania nu este doar o monedă de schimb cu UDMR, că este o zonă care trăieşte, uitată, de regulă, de guvernele de la Bucureşti, unde românii şi ungurii sunt la fel de săraci sau bogaţi, dar participă la PIB-ul ţării. Când unii unguri se îmbracă în costume militare, scoase de prin muzee, ardeleanul simplu din Transilvania nu înţelege de ce românii se ceartă la Bucureţti pe tipul de reacţie la acest gest și finalmente nu iese nimic. Din nefericire, certurile acestea nu schimbă cu nimic viața de zi cu zi a oamenilor și nici nu cresc sentimentul de siguranţă națională. Dar extremiştii nu vin cu un  memento care ar folosi, ci ei aduc la Bucureşti motivul pentru politica de conflict. De aia mă enerveaza şi pe mine politicienii budapestani care se plimbă prin Transilvania ca „Vodă prin lobodă” şi ne ţin discursuri belicoase, ei sprijină politicienii de pe Dâmbovița să se ascundă de adevăratele probleme ale Transilvaniei şi să facă uitată ineficienţa politicii de la Bucureşti, inclusiv marile ”realizări” ale compromisului româno-maghiar din ultimele decenii. Când politicienii unguri umblă prin Transilvania cu sabia scoasă și nimeni nu-i aruncă peste graniţă unii dintre noi avem sentimentul că Transilvania este un no mans land şi asta ne întristează, ca ardeleni care păstrăm vie memoria lui Avram Iancu. Nu ajunge sa fluierăm după ei, dar, în lumea moderna si civilizată, nu putem nici să punem mâna pe bâte. Dar am trece şi peste asta, însă marii duşmani pentru Transilvania şi ai întregii Românii sunt alţii, mai periculoși decât toți „yobbicii” sau „tokeşii”.

 

Lipsa lucidităţii politice, lipsa proiectelor animate de interes colectiv și lipsa de solidaritate între politicienii români când este vorba de Transilvania sau statul vecin şi prieten, acestea sunt marile pericole.

Autor:  

Vasile Dâncu

Articolul poate fi văzut ca editorial în: 

transilvaniareporter.ro

Articolul este preluat şi pe siteul autorului:

vasiledancu.blogspot.ro

 

 

Prof. univ. dr. Corneliu Turianu : „O inepţie. Legea statutului maghiarilor de pretutindeni”

Pe siteul domniei sale, dl. prof. univ. dr. Corneliu Turianu publică un interviu cu dl. prof.univ.dr. ION COJA  legat de noile tensiuni create de nişte politicieni extremişti inconştienţi de la Budapesta.

O inepţie. Legea statutului maghiarilor de pretutindeni

„Încăpăţânarea parlamentarilor de la Budepesta de a adopta o lege care îi vizează în mod direct pe cetăţenii statelor vecine a încins temperatura relaţiilor diplomatice. După poziţiile tranşante exprimate de oficialii ţărilor direct afectate de microbul revizionist prin declaraţiile ferme ale autorităţilor române şi slovace, cancelariile europene au anunţat, rând pe rând, că nu agrează nicicum un astfel de act normativ, prevederile lui fiind contrare reglementărilor europene în vigoare. În ceea ce priveşte ţara noastră, întreaga clasă politică s-a solidarizat cu poziţia autorităţilor statului, putându-se afirma pe această temă că „iată, avem parte de un consens naţional”.

Dată fiind importanţa şi gravitatea acestei probleme, le propunem telespectatorilor noştri părerea şi a altor personalităţi marcante ale vieţii noastre publice. Ne-a făcut cinstea astăzi de a răspunde invitaţiei noastre prof.univ.dr. ION COJA de la Universitatea Bucureşti, preşedinte al Ligii pentru combaterea antiromânismului, scriitor şi reputat om de cultură, autor al numeroase monografii istorice, lucrări de lingvistică generală şi despre limba română şi, nu în ultimul rând, recunoscut autor dramatic.”

.

.

Sursa: corneliuturianu.blogspot.ro