Arhiva

Posts Tagged ‘Magie’

Şi a fost seară şi a fost dimineaţă

14 septembrie 2016 8 comentarii

amazing-stones-minerals-1__700

Apusul e mereu un spectacol, mereu altfel, în toate ipostazele imaginabile. E misterul fascinant al unui început. Splendoarea care se topeşte în bolta înstelată şi lasă oraşul într-un amestec de culori şi joc de lumini. Există un moment de acalmie, de linişte aproape ireală. Lipsa oricărei adieri de vânt. O clipă, totul e încremenit.

Apoi, o magie a sunetelor. Maşini, glasuri care par aproape dar sunt neaşteptat de departe, şoapte, chiar şi câte un greiere, frânturi de melodii ce par să vină din altă galaxie sau îţi intră în vene şi-ţi devin puls. Sunetele rezonează cu structura fină a fiecăruia dintre noi şi ne amestecă, ne completează şi ne desăvârşesc .

În adîncul nopţii, devii întreg, cu toate simţurile armonizate. E apogeul tău, când eşti capabil să simţi o privire, un zâmbet, un gând. Devii un avatar. Ideile au vitalitate, sevă colectivă, intuiţia e un fior cald care trece simultan prin toţi, comunicarea se animă, informaţiile îşi găsesc firesc conexiuni şi creativitatea vigoare. E momentul în care crezi în ceea ce eşti.

Suntem dezbrăcaţi de mituri, obiceiuri şi tradiţii. Fără dogme, norme, constrângeri şi etichete. Imateriali. Suntem pasiunile noastre, bucuria revelării lor, raţiunea şi idealismul se ţin de mână. E momentul zero în care nu există ură şi luptă, nu există diferende ci doar conversaţie, puncte de vedere, înţelegere, concluzia logică, soluţia. E clipa de pace.

Încet, magia dispare, se topeşte în prospeţimea dimineţii. Sunetele devin stridenţe, apoi stridenţe care încearcă să acopere alte stridenţe. Logica are alt set de argumente şi analize. Punctele de vedere nasc dezacorduri, luptă, ură, pasiuni. Raţiunea devine materialism, constrângeri şi etichete. Norme, dogme. Le amestecăm cu morală şi etică. Le îmbrăcăm în tradiţii şi obiceiuri. Le acoperim cu mituri. Vrei ceva, dar nu înţelegi ce.

Profesionismul devine rutină, blazare şi sobrietate. Informaţiile, modalităţi de ocolire a legilor şi conexiunilor. Comunicarea e plată, mesajul e subliminal, intuiţia reaşează ierarhii. În miezul zilei, decizi sec să te redefineşti. Orgoliile şi individualismul devin personalitate, disputele devin redute, conştiinţa se estompează. E competiţie. Trebuie să distrugi concurenţa. Să fii primul. E momentul în care vrei şi crezi în ceea ce vrei.

Până în momentul neverosimil de acalmie dinaintea spectacolului despre tine. Apusul.

sursa micdavinci.wordpress.com


59 %

26 decembrie 2014 4 comentarii

Am avut parte de-o ghiceala in cafea si nu-mi mai trebuie in viata mea. Ever!

zânaA fost cu ani in urma, de un Revelion la o cabana in munti. Ninsese 24 de ore continuu. Cu fulgi mari, grei, apoi a pornit si viscolul si s-a oprit doar dimineata. Stihiile se intrecusera pe sine, totul era ireal, nepamantean. Nu-mi putea lua ochii. O lume stralucitoare in care nu puteam aproxima distantele, in care albul pur inghitea sunetele, ma absorbea, ma transforma. Nimeni nu indraznea sa tulbure linistea magica nici macar cu o soapta. Nimeni nu simtea nevoia sa vorbeasca.
– Buna ziua ! Am venit sa va ghicesc in cafea!
Toti am tresarit de parca explodase o butelie langa noi , panicati. Altminteri, tonul fiintei zambarete cu broboada de lana peste caciula de nutrie era blajin.
Nu stiu cum a razbatut prin troienele alea , dat fiind ca satul era la kilometri buni de cabana, dar am pierdut din vedere amanuntul cand femeia s-a oprit in fata mea si m-a privit fix in ochi.
Jur!
Avea doua creaturi verzi in ochi, stralucitoare, care serpuiau, susoteau, descantau…
Cert e ca in urmatoarele minute, toti astreptam cuminti – cu cestile rasturnate conform indicatiilor – sa se scurga zatul.
Si-a inceput distractia…. Auzeam toti tot ce spunea fiecaruia, cu mici exceptii in care , probabil , ghicitoarea noastra analiza imbarligaturile din zat. Eram si curiosi, si zeflemitori, desigur, dar in scurt timp totul a devenit o veselie generala, abia asteptam sa ne vina randul la „citit”. Ghicitoarea noastra era numai zambet, atmosfera placuta, cald, brad, de la bucatarie veneau mirosuri care ne buimaceau stomacul…

Ei… si vine randul desteptaciunii de mine.
Dragii mei, sa-mi stea inima…. Ce-i trasneste prin minte magului cu fusta croita dintr-o patura militara, nu stiu, dar se opreste din ras, isi compune cea mai serioasa mina vazuta de mine pana atunci si-mi spune, in timp ce martienii aia din ochi isi dadeau palme isterici :
– Tu!
Si se holbeaza iar in cana mea.
– Doamne , iarta-ma si pazeste-ma, mare-i Imparatia Ta!- si se uita la mine foarte, dar foarte grav.
Mie incep sa-mi tremure mainile, dau sa rad, dar nu era rasul meu… Ce mai la deal la vale, nici nu-mi mai trebuia ghicit, chiar nu voiam sa mai deschida gura, doar sa ma lase dracului in pace.
Si incepe sa-i turuie… Nu numai ca era 100% corect ce-mi povestea ea despre prezentul meu cu radacini bine infipte trecutul personal… Dar in momentul ala, daca imi spunea sa ma arunc de pe cabana, pe cuvant ca asa faceam, asa de puternic te subjuga femeia aia. M-a lasat masca….

Conform cu ce spunea ea, viitorul meu era unul total nebunesc. Ceva incredibil. Ce o sa fac si nu e bine (mi-am propus sa fentez destinul, dar n-am reusit, s-a intamplat exact cum a spus ghicitoarea)ce o sa fac si e bine, ca-i destin etc. Dar numai asa niste sf-uri de-mi venea sa plang.

Oricum, cert este ca nu-mi amintesc tot ce mi-a povestit ea, decat in exact momentul in care se intampla. Cand nu pot decat sa constat…Ce sens a avut toata tarasenia, m-am intrebat… Pai uite, in ciuda faptului ca am uitat ce mi-a spus, in clipa in care ma trezesc in situatia x, imi amintesc ce urmeaza… Sigur uit dupa un timp, ca doar nu e program… dar ramane un feeling. Un soi de lampa de veghe.
Si de ce v-am povestit asta…
Pentru ca mi-am amintit de intamplare cand am vazut la tv ca unui politician , o vrajitoare i-a spus ca-s 59% sansele ca DNA-ul sa-l inhate. Deci, oameni buni, 59% !!! Not more, not less.
Si ma intreb: de ce nu-si schimba Universitatile astea de la noi profilul, programa etc, ca si-asa nu le mai ia nimeni in considerare, de ce nu devin Universitati de Vrajitorie . Cum ar fi :
1.Facultatea de vraji bune , nivel 1- vraji simple; 15000 de locuri cu plata, 5000 fara plata.
2. Facultatea de vraji bune, nivel 2- invieri, transformari, zane, elfi , spiridusi, musculosi, etc ; 12000 de locuri cu plata, 2000 fara plata.
3. Facultatea de vraji rele, nivel 1-sicane si chestii dureroase gen „iti rup mana si te bat cu ea”;
4. Facultatea de vraji rele, nivel 2- omoruri, transformari, cotoroante si mume, draci, starpituri etc, acelasi numar de locuri,( ca in caz de atac sa existe riposta pe masura).
Apoi masterate, doctorate s.a.m.d.
Cred ca asa s-ar solutiona majoritatea problemelor Romaniei.

Fara reforma in  invatamant, nu iesim situatia asta nenorocita.

%d blogeri au apreciat: