Arhiva
CIUDAȚII NOȘTRII CANDIDAȚI LA PREȘEDINȚIE
Poate că România arată cum arată și pentru că la alegerile prezidențiale am avut parte doar de candidați incapabili să ne ceară votul pe un proiect de țară, o schiță a României pe care doresc să o înfăptuiască în timpul mandatului sau mandatelor lor.
Am avut parte de candidați, fie șmecheri cu intenții pe care nu îndrăznesc să le facă publice, fie unii cărora le faci un mare compliment dacă le spui țicniți…

Ramona Ioana Bruynseels
Teoretic vorbind, o campanie electorală are rostul ca o persoană sau un grup de persoane care candidează politic undeva să fie cunoscuți de alegători, să își transmită programul. Alegătorii ar afla astfel ce le propun candidații și i-ar vota sau nu.
La alegerile din 1996, la alegerile pierdute de Ion Iliescu în faţa lui Emil Constantinescu a candidat fostul vraci al lui Ceaușescu, Constantin Mudava, autodeclarat bioenergetician. În campania electorală pentru alegerile prezidențiale dădea adevărate spectacole… se concentra, și zicea că depune eforturi pentru a curăța această țară de energii negative. Zicea că dacă va fi votat vom avea parte doar de energii pozitive…
Un alt personaj de-a dreptul caricatural fost, prin anii 90, Ion I. Brătianu, fondatorul Uniunii Liberale Brătianu (partid parlamentar în anii ’90). Zis şi „Brătianu Cartof“ după ce a apărut cu niște cartofi uriași care ar fi fost, în mintea lui, soluția pentru a stărpi foamea în România. Atâta a înțeles el despre țara asta. Că era o țară de genul celor de prin Africa unde se moare de foame.
Am avut tot felul de ciudați care s-au visat locatari la Cotroceni. Avem și acum.
De exemplu Mircea Diaconu, fost actor remarcabil (specialist în roluri de prost după cum bine spunea un contracandidat al lui), calitate la care a renunțat pentru a deveni un politician lamentabil, practic, aplicând în viață caracteristicile personajelor jucate, vine după un mandat de europarlementar în care a excelat în rolul de ”omul invizibil” deoarece, în afară de a-și încasa cecurile grase, nu a prea făcut mari vitejii pe la Bruxelles.
Bogdan Stanoevici, un actor de 61 de ani … 80% din români spun că nu știu cu ce se ocupă, jumătate din ceilalți neputând spune numele unei producții la care a participat.
Viorel Cataramă – admis în ultima clipă, om de afaceri controversat…
Kelemen Hunor – Președintele UDMR care se bazează pe faptul că dacă un neamț a putut ajunge președinte în România, ar putea să o facă, neînțelegând faptul că Iohannis venea pe o rută liberală, în plus, părând a nu ști că diferența dintre cum îi percep românii pe sași e extrem de diferită de cea față de maghiari.
Alexandru Cumpănașu, personaj absolut sinistru care, cu un cinism greu de imaginat a încercat să se urce pe valul de emoție creat de dispariția, la Caracal a nepoatei sale Alexandra și ne-a scuipat fix în bot informația că el face un masterat la o universitate regală elvețiană, Elveția nefiind monarhie, dar uitând să spună că diplomele emise de această instituție nu sunt recunoscute de nimeni, ba mai mult, autoritățile elvețiene cercetând-o pentru emiterea de diplome fără acoperite.
Mai sunt niște nume de care nu a auzit nici dracu…
Din cei care nu am înțeles cum de îndrăznesc să spere la fotoliul prezidențial, Ramona Ioana Bruynseels, Blonda lui Felix, candidată din partea Partidului Puterii Umaniste al lui Dan Voiculescu, face un fel de notă separată. Fostă șefă la Direcția de Coordonare Politici Publice și Priorități în guvernarea lui Mihai Tudose . Începând din iulie 2017 a fost consilier de stat pentru relatia cu SUA si competitivitate și ulterior secretar de stat în cadrul Secretariatului General al Guvernului, iar din decembrie 2018 a fost consilier de stat pentru mediul de afaceri în Aparatul propriu de lucru al premierului Viorica Dăncilă, până în 24 mai 2019.
Din momentul în care s-a aflat faptul că blonda a fost implicată în Guvernul Tudose și în cel a Veorikăi pentru a apărea acum candidată din partea partidului lui Felix ei i s-a pus ștampila: Nici o șansă.
Ea nu doar că ar trebui să le ceară celor din echipa de imagine banii înapoi ci chiar să îi dea în judecată și să le ceară despăgubiri.
Mai întâi pentru faptul că a fost dată informația că face parte din o ciudată organizația londoneză care militează pentru ideea că Pământul e plat (suntem, totuși, în 2019 nu în Evul Mediu), a doua, ultima găselniță … aceea de a se delimita de Dan Voiculescu de parcă acesta nu ar fi mizeria cenușie din spatele PPU … Dan Voiculescu fiind acuzat de Bruynseels de şantaj, potrivit mai multor convorbiri telefonice publicate de Newsweek.
„Câteva înregistrări audio pe care Newsweek România le deţine arată un conflict violent între candidata Partidului Puterii Umaniste, Ramona Ioana Bruynseels, şi Dan Voiculescu, mogulul din spatele PPU. Bruynseels reclamă şantaje şi folosirea discreţionară a banilor de către Felix” – arată o investigaţie a Newsweek.
Publicaţia a prezentat discuţii telefonice purtate de aceasta cu un fost consilier al lui Liviu Dragnea, Paul Mihai Ionescu, persoană care se ocupa de campania ei, cu un apropiat din echipa ei, Ştefan Prisecaru, dar şi cu Eduard Dumitraşcu.
În prima discuţie, Bruynseels îl acuză pe Ionescu de faptul că nu a plătit salariile celor implicaţi în campanie şi că face tot ceea ce le spune „Dom’ Profesor”.
În celelate convorbiri se vorbeşte de problemele pe care le are în campania electoral şi de faptul că Dan Voiculescu ar şantaja-o. La un moment dat, Ramonei Ioana Bruynseels i se recomandă să iasă într-o conferinţă de presă şi să explice modul cum se pune presiune pe ea să rămână candidată. ”Deci, o să mă prezinte ca fiind instabilă, ca fiind eu haotică …”– susţine Bruynseels într-una dintre discuţii.
”Eu în aceste momente sunt într-o extrem de mare răfuială cu profesoru’ şi cu restu’, contul campaniei este pe zero barat, el încearcă şi pune în practică şantaje şi alte chestii ca să poată să mă facă pe mine să pun mai departe nu ştiu câte sute de mii vrea el” – a completat Blonda lui Felix.
De ce spuneam că madam Bruynseels ar trebui să îi dea în judecată pe cei din echipa de imagine? Pentru că, fie ei nu au auzit de faptul că dacă te bagi în lături de halește porcina, fie toată povestea e o încercare de manipulare pentru retardații care ar încerca să o voteze…
Mă întreb dacă voi trăi destul încât să văd și la noi o campanie electorală în care candidații să ne prezinte programe pe care să le expliciteze și să ne ceară să îi votăm pe baza acestora … și nu mă refer la programe afișate pe niște siteuri de care aflăm după alegeri ci la unele cu care să fim bombardați. vrem nu vrem de toată media, indiferent de orientare …
Deși Dragnea poate spune fără a greși ”Statul de drept și statul paralel sunt eu”, PSD, absolut ridicol, orgnizează mitinguri de protest …
Pe la începutul lor în România, după ce au luat puterea cu ajutorul tancurilor sovietice și a NKVD-ului, comuniștii bolșevici, incapabili să creeze bunăstarea și dreptatea socială cu care umblau în coasă, se plângeau că nu îi lasă dușmanii .. anglo-americanii, fasciștii occidentali, oculta evreiască, Masoneria, imperialismul occidental etc.
Mai târziu, Ceaușescu se plângea de ”agenturili străine” … el ar fi făct să fie bine, dar nu îl lăsau dușmanii țării, banii străini, doșmani nu prea definiți, dar dușmani.
După 90, ba dușmanii care puneau piedică regimurilor controlate de PDSR, mai târziu PSD, aveau și ei dușmani lor, Americanii ticăloși redeveniți imperialiști, multinaționalele … Masoneria, evreii, ungurii, George Soros care e perfect, e și ungur și american și evreu și multinațional… Uneori este și cel care finanțează ticălosul ”stat paralel” … definiție care nu e deloc goală de sens, doar că are alte sensuri decât cele date de PSD.
Avem într-adevăr un stat legal, definit de Constituție cu instituțiile aferente, dar avem și un ”Stat paralel” numit și ”Stat mafiot”, ” Stat al penalilor”, ”Stat ilegal”, ”Stat al păpușarilor”, Stat infractor”…
Cum se definește acest stat paralel?
E vorba de acel stat controlat politic de cârdășia dintre politic și lumea interlopă, de așa zișii ”baroni locali”, baroni protejați de obicei de PSD căruia îi sunt și tributari. E drept, nu toți ”baronii locali” sunt ai PSD. Doar marea majoritate. Asta face ca PSD să fie într-o stranie situație … controlează și ”Statul de Drept” și ”Statul Paralel”.
În perioada de mare înflorire a Mafiei italiene, marii nași ai acesteia controlau discreționar, după reguli dure impuse prin forța armelor statul mafiot, paralel și, parțial, indirect, controlau prin corupție, niciodată direct, statul de drept, legal.
La noi, prin forța pe care i-o dă controlul discreționar asupra PSD, Liviu Dragnea controlează practic atât Statul de Drept cât și statul paralel controlând baronii locali. Deoarece PSD e incapabil să aplice așa zisul Program de Guvernare cu care și-a fraierit susținătorii slabi de minte caută să dea vine pe oricine, poate nu le-a venit ideea să dea vine pe extratereștri sau pe dinozauri că o făceau.
Fără teama de a greși, parafrazându-l pe Louis al XIV-lea, putem sune că nu ar fi deloc neadevărat dacă Dranea ar spune ”Statul de drept și statul paralel sunt eu”.
Acum, celelalte variante devenind ridicole chiar și pentru retardații care îl susțin, ideea cu statul paralel din care ar face parte SRI și DNA, instituții create să asigure securitatea României, obligate prin definiție să colaboreze pentru a-și îndeplini menirea, statul paralel așa cum ni-l fălfăie ar fi dușmanul lor de moarte, dușmanul care nu are altă treabă decât să le facă lor zile negre arestându-i pe capete … ce dacă au furat ca în codru? Niciunul din liderii PSD neputând să justifice averea pe car o are.
Așa că, ce să vezi, PSD începe lupta de stradă, ca să zic așa, cu mitinguri, cu demonstrații, cu manifestanți aduși frumos, organizat cu autocarele, dresați să urle niște sloganuri hotârâte la ședințele de partid. Evident, acele manifestări sunt/vor fi spontane. (sună absurd: Și ce dacă? Există ceva legat de PSD care să nu se reducă la absurd?).
Folosind sintagma „aceasta este majoritatea”, la fel de ridicol ca și partidul pe care în infectează și el printre alții, secretarul general adjunct al PSD, Codrin Ştefănescu, declară că decizia de a face o serie de mitinguri a fost luată la presiunea românilor, evident, prin ”români” domnul cu urechi înțelege turma acerebralizată de votaci PSD.
„Ne-am întâlnit pentru că preşedinţii organizaţiilor judeţene – a declarat secretarul general adjunct al PSD Codrin Ştefănescu – au cerut această întâlnire cu Liviu Dragnea şi cu conducerea partidului. Mâine (luni – n.r.) va avea întâlnire cu restul preşedinţilor de judeţe. S-a stabili azi să facem un miting şi noi, un miting de protest. Mitingul nostru nu este pentru susţinerea Guvernului, nu pentru susţinerea lui Dragnea, a coaliţiei sau a programului de guvernare, pentru că astea deja au fost votate anul trecut de români. Va fi un miting împotriva statului paralel şi ilegitim, un miting împotriva abuzurilor, un miting împotriva ascultării telefoanelor, împotriva încălcărilor drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, un miting împotriva celor care consideră că din funcţiile pe care le au, nealese, pot să încalce Constituţia şi legile ţării şi să-şi constituie un grup organizat în care decid ei ce şi cum. Este un miting care arată care este adevărata majoritate în România, un miting pe care românii l-au cerut”.
El a susținut că acesta a fost mesajul cu care s-au prezentat la întâlnire liderii organizaţiilor judeţene a PSD
„Cu acest mesaj au venit preşedinţii de judeţe din partea partidului, trimişi de către primarii lor, de către colegii noştri de partid, de către viceprimari, de către şefii de zone, care la rândul lor sunt presaţi de oamenii care ne-au votat să luăm această decizie”, a mai spus Codrin Ștefănescu.
Manipulare ?
Un … ciudat articol nesemnat, publicat de criterii.ro la data de 08 December 2016 …
Cică: ”Toate aceste informaţii ar fi urmat să iasă la lumină în spaţiul public.”
Pe finalul campaniei electorale bagi un articol în care dai de înțeles că ai niște informații care sunt o adevărată bombă, doar că acestea vor apărea … cândva.
Interesant… oare de ce mi se pare că ar trebui să numim asta manipulare?
De ce a fost arestată Ana Maria Pătru. Poate aruncă o privire aici şi tinerii frumoşi şi liberi
Concluzia unei anchete realizate de AEP este că Nicuşor Dan a primit, de cele mai multe ori, bani în propriile sale conturi pentru a-i direcţiona ulterior către conturile legale de campanie, în mod total netransparent. De asemenea, prin intermediul unei campanii de donaţii online, Nicuşor Dan a oferit unei asociaţii „de casă”, Asociaţia G2, 5% comision pentru sumele donate, scrie national.ro.
Practic, 5% din toţi banii donaţi de bucureşteni pentru campania lui Nicuşor Dan au ajuns în buzunarele unor „prieteni” ai preşedintelui USR/USB.
Nu în ultimul rând, conform documentului AEP, finanţarea campaniei lui Nicuşor Dan suferă şi de alte inadvertenţe majore, acesta primind bani de la cetăţeni străini fără domiciului în România şi fără drept de vot. Una dintre cele mai grave încălcări descoperite este aceea a utilizării unor fonduri de campanie pentru a realiza propagandă electorală pe 4 iunie 2016 prin intermediul Facebook, atunci când, legal vorbind, orice fel de campanie electorală era interzisă.
Este, în mod evident, o încălcare gravă a legii. Nicuşor Dan a folosit de asemenea bani de campanie pentru a se plăti pe el însuşi. Sursele noastre susţin că din aceste motive, membrii Autorităţii Electorale Permanante sunt extrem de reticenţi la a deconta orice sume depuse de partidul lui Nicuşor Dan.
Toate aceste informaţii ar fi urmat să iasă la lumină în spaţiul public. Însă acest lucru nu s-a întâmplat pentru că, înainte să facă o sesizare la DNA, Ana Maria Pătru, şefa AEP, a fost arestată pentru o mită primită din partea firmei SIVECO în 2009. Din cauza situaţiei actuale de la AEP, Nicuşor Dan a scăpat, pentru acest moment, de o cercetare penală care să clarifice lucrurile.
Tehnicile manipulării (cu copy-paste)
Pun asta aici ca să-mi fie mai ușor să fac trimiteri. O să fie interesant de identificat care sunt metodele uzitate de aleșii neamului. Și nu numai, unii dintre voi au specimene din astea alături, acasă sau la serviciu. Nu trebuie să mai pomenesc despre media, de câte ori deschidem televizorul, devenim, fără voie, niște păpuși manipulate după bunul plac de către indivizi cărora altminteri le suntem total indiferenți.
Simon, George K (1996) (In Sheep’s Clothing: Understanding and Dealing with Manipulative People) a identificat următoarele tehnici manipulative:
- Minciuna: Pe moment e greu de spus dacă cineva minte, deși deseori adevărul iese la iveală după un timp, când deja e prea târziu. Un mod de a reduce șansele de a fi mințit este de a înțelege că indivizii cu unele tipuri de personalitate (în special psihopații) sunt experți în arta minciunii și a trișatului, făcând frecvent aceste lucruri, deseori cu subtilitate.
- Minciuna prin omisiune: Aceasta este o formă subtilă de minciună, comisă prin omiterea unei părți semnificative din adevăr. Această tehnică se mai utilizează în propagandă.
- Negarea: Manipulatorul refuză să admită că el sau ea a făcut ceva rău.
- Raționalizarea: O scuză prezentată de manipulator pentru comportamentul neadecvat. Raționalizarea este strâns legată de spin. În principiu, tehnica spin constă în arta de a pune întrebări (e utilizată fără excepție în vânzări, de exemplu).
- Minimizarea: Un tip de negare cuplată cu raționalizare. Manipulatorul spune despre comportamentul lui/ei că nu este atât de dăunător sau iresponsabil precum sugerează altcineva, de exemplu spunând că o insultă a fost doar o glumă.
- Atenția sau neatenția selectivă: Manipulatorul refuză să acorde atenție oricărui lucru care l-ar abate de la agenda sa, spunând lucruri cum ar fi „Nu vreau să aud”.
- Diversiunea: Manipulatorul nu acordă un răspuns direct unei întrebări directe, ci face o diversiune, direcționând conversația către un alt subiect.
- Evaziunea: Similară cu diversiunea, dar aici se oferă răspunsuri vagi, irelevante, divagații sau expresii ambigui.
- Intimidarea mascată: Manipulatorul își pune victima în defensivă folosind amenințări voalate (subtile, indirecte sau subînțelese).
- Culpabilizarea: Un tip aparte de tactică de intimidare. Un manipulator se adresează conștiinței victimei și sugerează că acesteia nu îi pasă îndeajuns, că e prea egoistă sau că o duce prea ușor. De obicei, asta face ca victima să se simtă prost, punând-o într-o poziție inferioară, provocându-i anxietate și îndoială de sine.
- Rușinarea: Manipulatorul folosește sarcasmul și ocara pentru a amplifica frica și îndoiala de sine în victimă. Manipulatorii folosesc această tactică pentru a-i face pe ceilalți să se simtă nevrednici și prin urmare, să li se supună. Tacticile de rușinare pot fi foarte subtile, de exemplu o privire aprigă, un ton al vocii neplăcut, comentarii retorice sau sarcasm subtil. Manipulatorii te pot face să te simți rușinat pentru simplul fapt că ai îndrăznit să li te opui. Este o modalitate efectivă de a crea un sentiment de inadecvare în victimă.
- Jucarea rolului de victimă („sărmanul/a de mine”): Manipulatorul se portretizează ca fiind o victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca milă, simpatie sau compasiune. Oamenii care se ghidează în funcție de conștiință și cărora le pasă nu suportă să vadă pe nimeni suferind și manipulatorului îi este ușor să se folosescă de simpatie pentru a obține cooperare.
- Învinovățirea victimei: Aceasta este o tactică eficientă de a pune victima în defensivă, mascând totodată intenția agresivă a manipulatorului.
- Jucarea rolului de servitor: Agenda personală este mascată de pretextul servirii unei cauze nobile, de exemplu spunând că se comportă într-un anumit fel din „supunere” sau pentru că se află „în slujba lui Dumnezeu” sau a unei figuri autoritare similare.
- Seducția: Manipulatorii folosesc șarmul superficial, lauda, măgulirea sau sprijinul fățiș al altora pentru a le câștiga încrederea și loialitatea.
- Proiectarea vinii (datul vinii pe alții): Manipulatorul găsește un țap ispășitor, deseori în moduri subtile, greu de detectat.
- Simularea inocenței: Manipulatorul încearcă să sugereze că răul făcut nu a fost intenționat sau că nu a făcut lucrul de care este acuzat. Manipulatorul se poate preface surprins sau indignat. Această tactică face ca victima să se îndoiască de propria judecată sau chiar de sănătatea ei mintală.
- Simularea confuziei: Manipulatorul face pe neștiutorul, pretinzând că nu știe despre ce vorbești sau că e confuz cu privire la o problemă importantă care i-a fost adusă la cunoștință.
- Afișarea furiei: Manipulatorul exprimă furie pentru a afișa suficientă intensitate emoțională și mânie pentru a șoca victima și a o face să se supună. De fapt, manipulatorul nu este nervos, ci se preface. El vrea ceva și „se enervează” dacă nu obține lucrul respectiv.
- Persuasiunea este o formă de influențare. Este modalitatea de argumentare prin intermediul căreia o persoană încearcă să convingă o altă persoană sau un grup de persoane să creadă sau să facă un anumit lucru. Persuasiunea este un proces de ghidare al oamenilor pentru a adopta idei, atitudini sau acțiuni (raționale sau mai puțin raționale). Persuasiunea se bazează pe discuții și „atractivitatea prezentării” în locul folosirii mijloacelor de forță.
Persuasiunea este o formă extremă a convingerii.
Manipulatorii exploatează următoarele vulnerabilități pe care le pot avea victimele:
- naivitatea – victimei îi este greu să accepte ideea că unii oameni sunt șireți, necinstiți și nemiloși sau e în negare când e victimizată;
- conștiinciozitate exagerată – victima este înclinată să acorde manipulatorului beneficiul îndoielii și să privească lucrurile din perspectiva acestuia, în care dă vina pe victimă;
- încredere în sine scăzută – victima se îndoiește de sine, lipsindu-i încrederea și hotărârea, existând o probabilitate mare de a intra în defensivă foarte repede;
- intelectualizare – victima încearcă din greu să înțeleagă manipulatorul și crede că acesta are un motiv întemeiat pentru care se comportă așa;
- dependență emoțională – victima are o personalitate dependentă sau docilă. Cu cât victima este mai dependentă emoțional, cu atât este mai vulnerabilă în fața manipulării sau exploatării.
sursa micdavinci.wordpress.com
În România spunem „DEMOCRAŢIE” unei „DICTATURI DE GRUP”, şi „CLASĂ POLITICĂ” unei adevărate „NOMENCLATURI”
Din păcate, România, deşi încă mai spun unii că ar fi o democraţie, devine tot mai mult o dictatură controlată de un grup autodenumit Clasă politică, grup controlat de un şi mai select grup format din conducerile centrale ale partidelor politice Aceasta controlează absolut dictatorial ţara prin legile pe care fac, astfel că suveranitatea poporului, enunţată clar în Constituţie, să fie o noţiune golită de sens.
Legile sunt făcute în aşa fel încât servesc, în primul rând, interesele celor care le fac neavând nici un fel de legătură cu poporul.
În aceste condiţii, cred că ar trebui să renunţăm la sintagma „clasă politică” şi să o adoptăm dea dreptul pe cea de „nomenclatură” … dar şi la cuvântul „democraţie” şi să adoptăm termenul de „nomenclatură”.
În sistemele democratice, teoretic vorbind, un popor se conduce desemnând prin alegeri politicieni care să îi reprezinte interesele. Modul de funcţionare este reglementat prin legi care sunt de fapt regulile după care funcţionează societatea. Rezltanta generală a acestor legi ar trebui să fie aplicarea voinţei poporului.
Practic politicienii aleşi nu sunt decât nişte reprezentanţi ai poporului care crează cadrul în care trebuie să funcţioneze Guvernul care ar trebui să execute un program pe care i l-a aprobat Parlamentul, deci reprezentanţii poporului.
Atunci când politicienii aleşi să reprezinte interesele celor care i-au ales, lasă deoaprte interesul acestora şi considră că trebuie să acţioneze în proiul interes, esenţa lor se schimbă. Ei nu mai sunt, de facto, nişte reprezentanţi ai poporului ci nişte despoţi (deloc luminaţi), iar poporul nu este decât un fel de mecanism care trebuie să le asigure lor bunăstarea şi securitatea, oamenii nemaifiind decât nişte cifre statistice. Omul ca individ este ceva ce nu contează absolut deloc.
Teoretic ar exista mecanisme legale prin care să se corecteze eventualele anomalii. Practic aceste anomalii devin în timp cutume după care devin legi.
A reduce cât mai mult posibilitatea electoratului de a putea înlocui o clasă politică şi a nu lua în seamă rezultatele referendumurilor înseamnă a-i lua dreptul la suveranitate, drept fundamental în societăţile cu democraţii reale.
O lege electorală unde se mimează democraţia, făcută parcă pentru blocarea schimbărilor, este o lege care împune o societate în afara zonei de democraţie, una unde dictatura unui grup restrâns este un fapt.
Să ne înţelegem, nu vorbim de o dictatură personală. E vorba de un grup de de persoane care se eternizează în anumite poziţii prin fidelizarea unui grup de subordonaţi şi prin imposibilizarea tendinţelor de schimbare venite din exterior.
Aş enumera doar:
LISTELE ELECTORALE.
Sunt liste de pe care cei care nu fac jocul conducerilor centrale nu fac parte. Aceste liste permit electoratului să aleagă altceva decât li se propune. De exemplu, cuiva i se cere să aleagă să fie condus de un hoţ de buzunare, un criminal, un tâlhar la drumul mare dar pe nimeni onesc sau capabil … Pe cine ar putea alege poporul? Se va spune că poate să nu voteze acea listă. Da, dar degeaba o face.
PRAGUL ELECTORAL
Statistic vorbind, un partid nou nu poate face la prima participare mai mult de 4-5%. Ar putea creşte în timp, doar că un partid care nu face 5% nu e admis în parlament, locurile lui împărţindu-se între ceilalţi.
VOTUL UNINOMINAL CU SINGUR TUR DE SCRUTIN
Acest sitem electoral este o mare aberaţie şi se bazează pe ceva numit „majoritate relativă”.
Rezultatele obţinute de fiecare candidat sunt „vărsate” în contul partidelor, ceea ce se reduce de fapt, în esenţă, la votul pe o listă a celor agreaţi de conducerile centrale.
Dacă mai punem şi sancţionarea unor aleşi uninominali atunci când părăseac partidul deja atinge nişte limite ale grotescului greu de imaginat. Practic, deşi electorul ştie că îi dă unui om votul, de fapt îl dă unui partid.
Acest sistem de vot este cel mai prost sistem imaginabil deoarece partidul beneficiază de toate meritele, scăpând de orice răspundere care îi revine alesului.
Pe de altă parte, ascest sistem favorizează partidele monstru ca PSD care are un electorat de 30-35% în medie. În primul tur el va câştiga locul unu, uitându-se că la astfel de alegeri, cei care votează „pro” sunt doar cei care au votat cu partidel respectiv. TOŢI CEILALŢI AU VOTAT ÎMPOTRIVA. La turul doi, de obicei, ceilalţi se coagulează împotriva acestuia.
Acest sistem de vot face ca şi partidele etnice să fie favorizateîn zone unde nu deţin o majoritate etnică. Dacă în primul tur partidul etnic va obţine un 25% atâta ar obţine şi în turul doi. Doar că în primul tur electoratul care votează politic şi nu etnic este împărţit între partidele majoritarilor. Votul etnic ar interveni doar în turul doi.
Acesta e motivul pentru care PSD şi UNPR ţin morţiş la uninominalul într-un tur.
Paradoxul în prezent îl constituie PNL care vrea revenirea la uninominalul în două tururi după ce nu demult, când era parte din USL dorea uninominal într-un tur. Explicaţia e că atunci era parte din alianţa care obţinea cam peste tot locul 1. Atunci în cazul unui tur doi USL ar fi pierdut cam peste tot unde ecartul faţă de locul doi era de sub 5%. USL nu ar mai fi putut creşte.
Ipocrizia liberală vine din faptul că spune că vrea uninominal în două tururi la primari dar nu şi la parlamentari. De ce? Pentru că acolo PNL este unul din cele două megapartide care acum conrolează politic România şi se teme că orice nou partid va lua mult mai mult de la ei decât de la PSD. Faptul că PNL deşi se autodenumeşte partid liberal mimează un comportament de dreapta este unargument în favoarea ipocriziei sale.
Revenind la legi, Legea electorală este una din legile prin care clasa politică îşi serveşte interesele sale de conservare şi perpetuare. Interesant este că din cauza unor detalii, fiecare partid are interesul ca această lege să arate într-un anumit fel, lucru care generează o luptă absurdă … Culmea e că niciuna din variantele propuse de fiecare partid nu pleacă de la interesele de suveranitate ale poporului, toate îngrădindu-i şi cenzurându-i acestuia dreptul la suveranitate.
PRESA OBEDIENTĂ
Una din modalităţile prin care paridele mici nu pot ajunge să contribuie la curăţarea clasei politice este îngrădirea posibilităţilor de afi promovate.
Întrun mimat război politic diferitele organe media promovează doar marile partide, cele mici fiind luate în seamă doar atât cât să nu poată spune nimeni că nu a auzit de ele. Ce vor ele? Ce proiecte propun? Dacă e să te iei după presa noastră, nimic… ceea ce este o mare minciună şi o manipulare din cel mai odios tip.
Organizaţiile de media care promovează şi altceva în afară de partidele mari sunt pur şi simplu marginalizate şi împinse spre ratinguri ridicole, deci şi îndepărtarea de ele a surselor de venit… (Ca exemplu, vezi Naşul TV care „se bucură de tot felul de şivane” …nu e în hora promovării marilor partide, practic, nu există).
În aceste condiţii, cred că ar trebui să renunţăm la sintagma „clasă politică” şi să o adoptăm dea dreptul pe cea de „nomenclatură” … dar şi la cuvântul „democraţie” şi să adoptăm termenul de „Nomenclatură”.
Un interesant articol legat de lupta absurdă între partide pe legea electorală este publicat de Marina Ene la data de 22.01.2016 pe siteul contributors.ro.
Mărul discordiei în 2016. Legea electorală.
NEURONII MEDIATICI PUŞI PE BIGUDIURI ŞI OFIŢERUL ACOPERIT
În loc de motto: Povestea cu ofiţerul acoperit nu e altceva decât un dispozitiv de pus pe bigudiuri mintea celor care sunt chemaţi să voteze nişte candidaţi incapabili să ofere un proiect de ţară pentru România.
* * * * *
Despre Traian Băsescu se spune că are o bună ştiinţă a comunicării.
Poate că se poate numi şi aşa. Cert este că are un talent pe care pare a şi-l fi cultivat cu mare atenţie de a pune presa cu mintea pe bigudiuri.
Aruncă un subiect care îi face pe jurnaliştii cu mintea încreţită de dorinţa de a face frumos în faţa celor care le plătesc salariile să sară la ciolan crezând că au pus mâna pe Sfântul Graal al bombelor de presă, dovedindu-se că, oricât ar întoarce povestea pe toate părţile, nu ajung la nici o concluzie.
Dace te detaşezi şi priveşti retrospectiv povestea cu ofiţerul acoperit realizezi că pe la televiziuni s-a mâncat foarte mult timp cu discuţii care nu au dus nicăieri, fie care avansând fel de fel de ipoteze care s-au dovedit ele însele a fi nişte baloane de săpun care dipăreau ca un fum la o analiză mai atentă.
S-au făcut conexiuni siderante menite de fapt să arunce un blam asupra tuturor contracandidaţilor celor susţinuţi de barosanii din media…
Cine sunt cei la care se referea? Aceasta era întrebarea la care jurnaliştii au tot încercat să răspundă. Evident că nu s-a ajuns decât la concluziile la care şi-ai promis jurnaliştii să ajungă.
A venit şi povestea cu Robert Turcescu.
Ceva nu s-a întrebat nimeni. Cum îşi putea asigura Turcescu o perioadă de concediu care să se suprapună peste luna de miere pe care acum o trăieşte liniştit?
Putea să facă o cerere de concediu fără plată. Avea acest drept, dar cum dracu să îţi iei concediu fără plată exact când presa fierbe cu ocazia campaniei electorale? Păi nu i se ducea dracului imaginea lui de jurnalist dedicat trup şi suflet telespectatorilor (fanilor, dacă unii preferă acest terment).
Ce au spus Turcescu şi Băsescu? Au folosit termenul de ofiţer acoperit … al cui? Ei aici şmecheria.
De fapt e o forţare logică. Teremenul corect ar fi „agent acoperit”.
Turcescu a folosit acelaşi termen. „Ofiţer acoperit”. Păi să vedem …
Ce „dovezi” a adus Turcescu?
Două fotocopii Livretului Militar din care reiese că este OFIŢER ÎN REZERVĂ ca multe mii sau zeci de mii de români.
La numărul unităţii militare există de fapt numărul a ceea ce în viaţa civilă ar fi codificarea serviciului de personal, iar la specializare aceea de jurnalist. Adică poate oricând să fie activat şi trimis în zone de conflict ca jurnalist de front de exemplu sau la un eveniment al armatei de unde să relateze cine pupă poala cui.
A mai publicat nişte „fluturaşi” de salariu (soldă). Cui şi pentru ce i-au fost treimişi? Nu reiese…
Turcescu a mai ieşit şi cu alte şmecherii. De exemplu a spus că respectivele acte i-au fost date personal…
Niciunul din ameţiţii jurnalişti nu a contactat u ofiţer ca să îl întrebe cum vine asta.
Păi, ia să ne gândim cum ne-au fost date tuturor Cartea de Identitate, Permisul de Conducere, Livretul Militar celor care îl avem… nu s-au dat personal trebuind să ne ducem la sediul instituţiei care le elibera unde a trebuit să semnăm de primire. Turcescu nu a spus niciodată că i-a fost aduc de un ofiţer sau măcar de un furier (curier în termeni militari).
De asemene nu a spus niciodată că ar fi ofiţer al unui serviciu secret… a spus că e ofiţer şi basta …
Care este de fapt logica întregii poveşti?
Aruncarea unei umbre asupra tuturor candidaţilor CU EXCEPŢIA Elenei Udrea pentru simplul fapt că nimeni nu îşi poate imagina că Udrea ar putea fi ofiţerul cu pricina … De asemenea a încercat probabil canalizarea unei mari părţi a bătăliei de campanie spre o direcţie pe care o poate controla.
De fapt, ofiţer în rezervă al armatei ar putea fi chiar Traian Băsescu, la fel cum sunt toţi candidaţii deoarece sunt absolvenţi ai unei instituţii de invăţământ superior…
Cine ar putea fi (sau ar putea să fi fost, deşi din această ocupaţie ieşi doar cu picioarele înainte şi cu preotul la cap) totuşi, agenţi a ai unor servicii secrete?
Din cei cunoscuţi ar putea fi Ponta (la el firul logic ar duce spre servicii secrete ruse) din câte umblă zvonul, ar putea fi Tăriceanu care avea relaţii de afaceri cu fostul şef al rezidenţei spionajului unguresc în România (Rudas Erno), sau Klaus Johannis aflat în relaţii … interesante cu Germania, despre el apărând zvonuri în Sibiu imediat ce a devenit primar când a explodat povestea cu implicarea lui în traficul de copii dar şi anumite legături cu firme nemţeşti extrem de puternice (de ex. BMW, Bavarian Motor Works ). Poate şi alţii …
Foşii agenţi ai unor servicii secrete ar fi consideraţi într-un anumit sens şi colaboratorii fostei Securităţi, asta neînsemnând că ar fi fost ofiţeri ai acesteia. De exemplu, Ion Iliescu, atunci când era Primsecretar la Iaşi avea în subordine Securitatea Judeţeană … deci coloaborarea a existatind iferent cât ar nega. Fişa postului o impunea.
Oare cum ar fi ca toţi jurnaliştii care comentează lucrurile astea să se intereseze cam cum e cu treburile acestea, să vadă care e diferenţa dintre un ofiţer în rezervă şi un agent acoperit de vreme ce habar n-au care e diferenţa dintre o mitralieră şi un pistol mitralieră sau dintre bombă, rachetă (bombă aeropurtată) şi o mină, să zicem…
Habar n-au despre ce este vorba, dar comentează şi comentează …
Băsescu niciodată nu ar putea devoala nu doar numele unui agent al unui serviciu secret românesc, dar nici faptul că ştie de exeistenţa unuia. E interzis de lege şi l-ar putea costa.
De asemenea, Robert Turcescu poate arăta că e ofiţer în rezervă, dar nu că a colaborat cu un serviciu secret ca agent acoperit. La ora asta era la bulău.
Cum a explodat şi a luat o asemenea amploare toată paranoia aceasta în jurul marelui nimic?
Simplu … se făcea un melanj logic între două expresii: „ofiţer în rezervă”, „agent secret” al unui serviciu secret, ori „ofiţer” al unui serviciu secret.
Legat de Ponta, Tăriceanu şi Iohannis, există ceva care ar cam demola povestea…
Contrainformaţiile, probabil, au făcut verificările necesare şi dacă era ceva serios, sunt ferm convins că la ora aceasta erau dispăruţi din viaţa publică. Şi nu oricum ci pur şi simplu plecau singuri…
Nu există în lume Serviciu Secret care să nu îşi controleze 100% colaboratorii. Un telefon care să spună „dacă nu dispari aminteşte-ţi de chestia cutare…” … poze, discuţii şi alte chestii compromiţătoare, chiar şi chitanţe de polată pe la diferite hoteluri pe unde nu ar fi trebuit să fie se pot confecţiona uşor.
De exemplu ce ar fi mai uşor decât să apară o chitanţă car să arate că Tăriceanu a fost cazat la cineştie ce centru de odihnă al unui serviciu secret unguresc sau de exemplu nota de plată de la un Întâi Decembrie (când era premier) a unui sejur făcut cu nevasta la un cunoscut hotel budapestan? Şi nici măcar să nu fie pomenit ci doar să reiasă că aceasta a fost achitată de fostul lui colaborator, Rudas Erno. Pur şi simplu, orice încercare a lui Tăriceanu de a nega l-ar acuza. Hotelul are camere de supraveghere şi probabil există înregistrări. Simpla lui prezenţă acolo poate fi interpretată oricum. Nici nu mai spun de acele poze în care, întâmplător mai trece cineva prin acel hol… Tot întâmplător respectivul ar putea fi un agent de influenţă.
Asta dacă s-ar dori ca el să dispară…
E drept, aceşti indivizi ar putea avea un satut de agent dublu. Adică să fi fost „întorşi” de un serviciu secret român şi folosit pentru a controla de face serviciul străin secret pe plaiuri mioritice.
Oare de ce turma de jurnalişti care s-au implicat în această poveste nu au făcut ceea ce era logic? Să ceară un interviu unui ofiţert activ al unui serviciu secret mioritic? De exemplu SIE sau SRI… nici nu trebuia să îi devoaleze indentitatea …
Probabil pentru că astfel povestea murea din faşă şi ei, jurnaliştii. nu îşi mai puteau câştiga pâinea mult prea albă.
E mult mai interesant să stai şi să aberezi făcând rating şi încasând cecuri grăsălane.
Toată lumea a văzut ce căsoi are Turcescu .. oare de unde a luat banii? Din activităţile lui de James Bond? Nu … din rahatul pe care l-a mâncat în carieră, din tot felul de momente de aburire a nărărăilor care îl admiră necondiţionat (în special admiratoare).
Mă întreb dacă nu ar fi mai interesat ca evoluţia candidaţilor în campanie să se refere la calităţile lor şi la ce ne propun ca să le dăm votul decât să încerce să arunce mai mult sau mai puţin voalat cu mizerii asupra adversarilor… Oare asta nu înseamnă că de fapt candidaţii sunt nişte impostori chitiţi să ajungă să aibă un CV în care, înaintea numelui să scrie Preşedinte al României?
Totul pute rău manipulare …
Am găsit un exemplu de articol menit să-i pună cititorului neuronul pe bigudiuri.
E vorba de o jurnalistă al cărei principal atu este faptul că e blondă natur: Sabina Fati.
Dacă tot are ocazia să dea cu manichiura în tastatură, de ce să nu încerce şi ea să „planteze” în mintea cititorilor anumite anumite suspiciuni?
Articolul se numeşte „Responsabilitatea secretului: Băsescu şi ofiţerul acoperit” şi a fost publicat de Sabina Fati la 10 Septembrie 2014.
Consider că modul în care acest articol trebuie citit pentru a ieşi de sub forţa manipulării este acela ca cititorul să se detaşeze de simpatiile şi antipatiile politice sau faţă de presa mioritică.
Responsabilitatea secretului: Băsescu și ofițerul acoperit
În România, serviciile secrete își pot infiltra oamenii la cel mai înalt nivel al politicii? Traian Băsescu spune aproape explicit acest lucru atunci când vorbește despre pericolul ca viitorul președinte să fie nevoit să răspundă la „două butoane“, unul al funcției pe care o va deține și celălalt controlat de o structură de informații. Altfel spus, deja se întâmplă acest lucru, dacă într-adevăr unul dintre candidați este înregimentat într-o structură secretă, de unde ar putea primi ordine prin superiorul său, pentru că toți cei angrenați în cursa electorală dețin funcții publice importante.
Ar putea fi Victor Ponta sau Călin Popescu Tăriceanu în această situație? Și, dacă da, de ce a tăcut până acum Traian Băsescu? Tăcând, președintele împarte responsabilitatea cu cel aflat în culpă. Nu e la fel de periculos sau de nedemocratic să lași un ofițer de informații să fie prim-ministru și să spună „da, să trăiți“ atunci când îl sună superiorul, despre care nu știm nimic? Democrația înseamnă transparență, de aceea cei care vor să fie aleși într-o funcție publică trebuie să se așeze pe masa de disecție, pentru ca alegătorii să știe exact cine sunt și ce vulnerabilități au.
Sau ofițerul acoperit ar putea fi Klaus Iohannis, cel care a reușit să convingă Luxemburgul să se asocieze cu Sibiul în cursa pentru Capitala culturală a Europei? Dar dacă Iohannis ar fi lucrat pentru un serviciu secret, oare Traian Băsescu nu ar fi trebuit să spună public acest lucru atunci când primarul neamț a fost propus pentru fotoliul de premier din partea coaliției care milita pentru restaurația regulilor guvernării Năstase? Ar putea fi Monica Macovei ofițerul acoperit pe care urmează să-l demaște președintele? Greu de crezut că intră în tiparele celor pe care-i recrutează serviciile: prea inflexibilă, prea încăpățânată, prea independentă.
Elena Udrea nu încape probabil pe această listă a suspecților, fiindcă e puțin probabil să credem că președintele vrea să-și îngenuncheze favorita, deși în ultima vreme pare puțin mai reținut și mai circumspect în ceea ce o privește.
Peste tot în lume serviciile secrete își infiltrează oamenii în structuri politice, economice, mediatice, dar au grijă ca aceștia să rămână în planuri secundare, în așa fel încât să fie utili fără să pericliteze serviciul din care fac parte. Dar ce se întâmplă cu cei care au lucrat pentru asemenea structuri ca ofițeri acoperiți până la un moment dat și apoi au trecut în rezervă? Pot ei să-și treacă în curriculum vitae această experiență? Sau contractul cu structura din care au făcut parte le interzice orice publicitate în acest sens? Și dacă le interzice, oare nu înseamnă că ei pot fi activați la nevoie? Poate rata, spre exemplu, un serviciu secret ocazia de a-și folosi pionul, dacă acesta ajunge în fruntea unei bănci importante? Sau la vârful unui partid de guvernământ? Sau la conducerea unui minister? Greu de crezut, dar, în acest caz, ce fel de democrație avem în România? Una bazată pe o putere ascunsă?
Traian Băsescu amintește că, potrivit legii, serviciile nu-și pot deconspira rețelele și ofițerii, de aceea își asumă el acest rol. Ceea ce înseamnă că serviciile l-au informat de la început pe șeful statului despre apartenența ofițerului acoperit la structura respectivă. A fost între timp șantajat cel care răspunde la „două butoane“? De către cine? Cine l-a racolat? În ce circumstanțe? Cine a fost sau este superiorul lui? Și cum justifică Traian Băsescu faptul că a ascuns acest lucru?
Autor: Sabina Fati
Data publicării: 10 septembrie 2014
Sursa: romanialibera.ro
Dintr-o trăsătură de condei, Sorina Matei face praf manipularea echipei de imagine a lui Ponta
Un jurnalist de mare clasă are o putere formidabilă. Cu un articol bine făcut şi bine argumentat poate distruge munca de manipulare neruşinată la pentru care echipa resprectivă este plătită cu nişte sume care i-ar cam uimi pe mulţi dacă le-ar afla (şapte cifre în euroi).
O astfel de jurnalistăeste Sorina Matei care, cu acest articol face varză munca echipei de imagine a lui Victor Ponta.
Aceştia au făcut adevărate minuni în a demostra cât de important şi de respectat e Ponta. Astfel, Ponta apare în nişte poze de la Soci de la recepția oferită în 7 Februarie, la Soci, de către președintele rus, Vladimir Putin, alături de Victor Ianukovici, asasinul căutat acum pentru a fi judecat pentru „crime în masă împotriva civililor ucrainieni”
De obicei,tot ceea ce se transmite publicului, d.p.v. al imaginii, e bine cântărit. Când vine vorba de Rusia,o întâlnire ca cea de la Soci, fără a fi prezenţi şi noşte lideri occidentali, măcar aşa, de sămânţă, lucrurile suntatent coafate, pentru ca privitorul să primească un anumit mesaj cu o atent studiată simbolistică .
„Echipa V.P.”, cum o numeşte Sorina Matei, find una cu un profesionalism căruia îi faci un mare compliment dacă afirmi nu doar că nu există ci este de fapt de un amatorism care i-ar împiedica să demostreze că Zdreanţă a furat raţa nici dacă îl au în cuşcă, orătania fiint bine incastrată în cafitatea lui bucală, habar n-a avut.
Iată mai jos, integral, articolul Sorinei Matei:
Cum a picat „Echipa V.P.” în capcana Kremlinului. Misterul unei nefericite fotografii.
Fac de la bun început precizarea că nu știu cine face parte cu exactitate din misterioasa echipă de imagine a premierului Victor Ponta. Am văzut cu toții că, deseori, semnează sub eticheta „Echipa V.P.”. Dar cu certitudine acești oameni sunt neprofesioniști, amatori, n-au niciun fel de experiență în gestionarea evenimentelor interne și, mai ales, cele cu greutate și puternică simbolistică, internaționale, sunt disperați în a crea imagine cu orice preț unui om politic, iar toate acestea, fatalmente, s-au transformat, deseori, în eșecuri lamentabile din punctul de vedere al percepției publice asupra unei personalități.
Ultima și cea mai de preț realizare a „Echipei V.P” a fost, fără niciun dubiu, apariția fotografiei premierului Victor Ponta, postată pe contul său de Facebook, imagine în care apărea, la recepția oferită în 7 Februarie, la Soci, de către președintele rus, Vladimir Putin, alături de Victor Ianukovici, liderul căutat acum pentru a fi judecat pentru „crime în masă împotriva civililor ucrainieni”. După controversa publică generată, fotografia a fost ștearsă imediat de pe contul rețelei de socializare al primului ministru român. Dar gafa rămâne și mesajul transmis a dărâmat în câteva ore toate eforturile de credibilizare ale șefului Excutivului de la București.
Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte. Și așa este. Ceea nu se știe este că, în realitate, ea a fost o producție exclusivă a Administrației de la Kremlin. O capcană în care „Echipa V.P.” a picat cu foarte mare ușurință, extrem de probabil nerealizând nici acum ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la acel eveniment care, din anumite puncte de vedere, a fost extrem de important și sugestiv.
Nu am în intenție să analizez oportunitatea prezenței premierului român la Soci. Fără niciun dubiu însă nu a fost cea mai fericită decizie politică a lui Victor Ponta. Pentru că, în sine, vorbim despre o atitudine politică. Lipsa voită a prezenței marilor lideri occidentali de la festivitatea de deschidere a Olimpiadei de pe teritoriul Rusiei, boicotul lor a transformat întregul eveniment în cu totul altceva. Și asta a văzut toată lumea. Tocmai de aceea însă prezența premierului român, reprezentant al unui stat NATO, UE, partener strategic al SUA, ar fi trebuit gestionată cu mare grijă. Nu s-a întâmplat deloc asta. Imediat vă explic și de ce.
Ca jurnalist acreditat mulți ani pe Administrația Prezidențială sub trei șefi de stat, am participat la nenumărate evenimente, summituri, întâlniri internaționale cu greutate. Experiența îmi spune că de foarte multe ori, în asemenea ocazii, nimic din ceea ce se transmite publicului larg, din punctul de vedere al imaginii, nu este întâmplător. Când vorbim despre Federația Rusă și o întâlnire ca cea de la Soci, în absența figurilor occidentale, cu atât mai mult, lucrurile sunt extrem de bine pregătite, aranjate, ca în exterior să se transmită un anumit mesaj, o simbolistică aparte. „Echipa V.P.” habar n-a avut.
De exemplu, la asemenea evenimente, liderii/ invitații nu sunt așezați întâmplător în sală. Niciodată asta nu se întâmplă la un spectacol, etalare politico- strategică oferită de o administrație prezidențială, oricare ar fi ea. Nici așezarea la masă nu este niciodată accidentală. Fiecare lider are întotdeauna locul său atent pregătit de stafful prezidențial al șeful de stat gazdă, de protocol, de o întreagă echipă. Nu se pun umăr la umăr dușmanii politici, cei care au diferende, altceva personal, strategic sau profesional de împărțit. Până și amatorii știu asta. Este de la sine înțeles.
Ca atare, la Soci, la recepția oferită de președintele rus, Vladimir Putin, distribuția a fost pe sfere de influență și nu numai. Extrem de interesantă și sugestivă. Președintele Chinei, Xi Jinping, de exemplu, a fost așezat de Kremlin la masă cu Alexander Lukashenko al Belarusului și cu Ilham Aliyev al Azerbaijanului. Amplasarea șefilor de stat se face mereu în inelul unu ca importanță iar a premierilor- rang inferior- se face în inelul doi. Gazda se asează mereu masa unu, cea mai importantă, destinată evenimentului. Protocolul este zero, cel mai înalt- la asemenea gen de manifestări.
Viktor Ianukovici, la acea oră, extrem de controversatul lider ucrainean, personajul central al unui conflict statal deschis, a fost pus să apară lângă premierul tehnocrat al Bulgariei, Plamen Oresarski. Rangul nu se potrivește cu exactitate dar, în Bulgaria puterea executivă, în principal, stă în mâinile primului ministru. Zonal, au fost alăturați.
Deloc întâmplător, în cadrul celor doi, în plan secund însă, apare și premierul României, Victor Ponta, care stătea în realitate la o masă alăturată. Regizorul evenimentului a fost însă Kremlinul. Ca atare, simbolistica imaginii cu toți cei trei a fost tot ceea ce a dorit Moscova să arate și să transmită lumii.
De două ori, Kremlinul a insistat pe această imagine. O dată în cadru cu premierul român, a doua oară fără. Personajul care se dorea a fi accentuat era, evident, Ianukovici. La un asemenea eveniment și într-o astfel de transmisie neprevăzutul nu prea se transmite în direct, insistența are un rol, un scop, distribuie un mesaj.
Trebuie spus, de asemenea, că singurele imagini cuprinzătoare care există de la importanta și geo-strategica recepție de la Soci oferită de președintele rus, Vladimir Putin, aparțin Administrației de la Kremlin. Cele 6 minute și 40 de secunde care includ imagini și cu liderii prezenți dar și discursul lui Putin au fost postate numai pe siteul Adminitrației Prezidențiale, feedul este luat din transmisia în direct a uneia dintre televiziunile ruse de stat.
La fel și fotografiile. Un set a apărut pe Ria Novosti, agenția de stat de presă rusă, și a fost preluat de Reuters. În sală, în timpul discursului lui Vladimir Putin, a existat și un restrâns pool de presă format, majoritar, din presa rusă, azeră și a celorlalți importanți șefi de stat, aliați tradiționali ai lui Putin. Grupul de presă a stat acolo doar pe durata speechului, fiind focusat în principal pe cuvântarea șefului de stat rus și pe propriii președinți.
La fel de interesant este că regizorul de la Kremlin al transmisiei a dorit să insiste pe prezența anumitor lideri pe care i-a asociat imaginii și, în mod voit, puterii și influenței președintelui rus. Vorbim aici despre președintele Chinei, președintele Belarusului – Alexander Lukashenko, Viktor Ianukovici al Ucrainei, președintele Adunării Populare Supreme a Coreei de Nord, președinteleKazahstanului, Nursultan Nazarbayev, premierul Turciei, Recep Erdogan. Ei au fost arătați cu insistență, poate și pentru că pe ei a vrut Moscova să-i vadă lumea largă că-l ascultă și-l respectă pe președintele rus. Altfel, la Olimpiadă, nici n-ar fi venit.
Premierul Ponta, așa cum se vede la o analiză foarte atentă a imaginilor, a stat în sală, la o masă mai retrasă, alături de soția sa. Cu ea a schimbat impresii în timp ce vorbea Vladimir Putin iar, la aceeași masă, în dreapta familiei Ponta și despărțiți de un scaun gol, a stat premierul turc Recep Erdogan și soția sa.
Imaginea cu cei doi premieri nu a fost transmisă de feedul Moscovei. Stăteau ca și Medvedev în inelul doi al șefilor de Executiv. După cum se vede clar, premierul turc apare încadrat doar alături de translatorul său. Transmisia cuprinde doar patru secunde cu premierul Ponta, alăturat atent/ deloc întâmplător de o altă masă- cu Viktor Ianukovici și Plamen Oresarski. Neexperimentata „Echipă V.P.” din disperare de a trimite o imagine cu șeful Executivului român a făcut o captură- singura care se putea face de pe siteul Kremlinului cu Victor Ponta- a editat-o un pic, aducându-l puțin mai în față de prim ministru (central era imposibil) și a pus-o imediat în circulație. A arătat-o României și cancelariilor. Moscova își transmisese mesajul. Amatorii au înghițit nada, alte imagini decât cele ale Kremlinului nu aveau și, inevitabil, s-au făcut de râs. Dacă ne gândim, nici n-a fost prea greu. Nu e deloc exclus ca „redutabila” „Echipa V.P.” nici să nu fi știut cum arată Viktor Ianukovici. Altfel nicio echipă de imagine a unui om politic niciodată n-ar fi dat publicității așa ceva.
Ca un detaliu, transmisia cu patru camere a Kremlinului și cu backup cuprinde și o greșeală dar și câteva ezitări. Un cadru care nu avea ce să caute la un asemnea eveniment de o asemenea importanță a rămas pe feed pentru că a fost transmis în direct. Kremlinul a fost leneș și n-a editat nimic din feed. Așa se face că atunci când vorbește Vladimir Putin, regizorul „a tăiat”, așa cum se spune, greșit pe o cameră iar, în acea secundă (4.19-4.20), încadratura nu reușește. Tensiunea din spatele camerelor și a omului care a coordonat transmisia a fost importantă. Cineva întotdeauna stă în spatele acestor imagini.
Carevasăzică, la acest eveniment, pentru câteva secunde, și Moscova s-a pierdut puțin.
Fotografia postată de „Echipa V.P.” pe contul de Facebook al premierului Ponta. 7 Februarie 2014. Retrasă în aceeași zi.
Imaginea de pe transmisia Kremlinului, postată exclusiv pe siteul oficial al președintelui rus, Vladimir Putin. Sursa capturii făcute de „Echipa V.P.”.Captura editată ca V.Ponta să fie adus în plan central, deși era imposibil așa ceva.
Premierul Victor Ponta, la masă cu soția sa și cu familia premierului turc, Erdogan.
Imaginile pe care a insistat Kremlinul.
Victor Ianukovici- Ucraina, Plamen Oresarski- Bulgaria, Victor Ponta- România.
Recep Erdogan, premierul Turciei, fără Victor Ponta.
Ilham Aliyev- Azerbaijan, soția sa, Mehriban Aliyeva, Alexander Lukashenko- Belarus, președintele Chinei, Xi Jinping.
Nursultan Nazarbayev, președintele Kazahstanului.
Feedul integral al transmisiei recepției oferită șefilor de stat și de guvern de către președintele rus, Vladimir Putin, cu toate figurile prezente și încadraturile pe care a dorit să le popularizeze, în mod simbolic, Moscova. 7 Februarie 2014. Soci. Transmisia de pe care „Echipa V.P.” a luat imaginile pe care Moscova le-a oferit cu premierul Ponta. Încadrat de Viktor Ianukovici/ Ucraina și Plamen Oresarski/ Bulgaria ( minutele 2.28-2.32).
.
Autor: Sorina Matei
Sursa: sorinamatei.blogspot.ro
Data publicării: 1 MARTIE 2014
Cine a ucis referendumul? Manipularea agresivă făcută amatoricește …
Referendumul pentru demiterea Președsintelui Băsescu a beneficiat ani de zile de o puternică ”pregătire de artilerie”, s-a încercat să li se inducă oamenilor că vina pentru toate relele îi aparține acestuia, trusturi de presă, în special INTACT a încercat o adevărată execuție publică.
Manipularea se a fost folosită în exces, fără dram de didscernământ și amatoricește în cel mai înalt grad, rezultatul fiind că din mult clamatul referendum care ar fi trebuit să fie o bombă care să măture pe jos cu Băsescu a fost doar un mic, nervinocat, dar extrem de urât mirositor fâs.
Cred că cel puțin jumătate din eșecul referendumului se datorează lipsei de profesionalism a manipulatirlor care au lucrat după ureche, precum și sondajelor absolut delirante pe care Grupul de studii socio – comportamentale Avangarde a cărui director este Marius Pieleanu, sondorul de casă al lui Dan Voiculescu l-a realizat de-a lungul timpului, sondaje pe care cei de la Antena 3 le preluau ca literă de lege chiar dacă aceste sondaje erau evident trucate și umflate, ca să nu spun de faptul că acolo foarte sar mai apăreau și zecimale…
Pe 22 iulie 2012 adevarul.ro publica un articol potrivit căruia:
”Antena 3 prezintă rezultatele ultimului sondaj realizat de Grupul de studii socio – comportamentale Avangarde, al cărui director este sociologul Marius Pieleanu.
Potrivit ultimului sondaj realizat de Grupul de studii socio – comportamentale Avangarde, 59% din respondenţi spuncă vor participa la referendum.
Dintre aceştia, 69% spun că vor vota”DA”, adică pentru demiterea preşedintelui suspendat, Traian Băsescu.
De asemenea, dacă duminică ar avea loc alegeri parlamentare, USL ar obţine 63% din voturi, potrivit Avangarde.”
Nici nu știu dacă să mă amuz, sau să îmi fie milă de amatorismul presei române… ori poate să mă dostrez gândudu-mă la purcoiul de bani care se scrug în conturile lui Pielenu degeaba, individul pricepându-se la sondaje, la predicții cam cum mă pricep eu la cântecul de lebădă al focilor din Republica Congelată Antarctica.
Cred că atunci când președintele Băsescu se va întoarce la Cotroceni ar trebui să le adreseze recunoscprtoare mulțumiri, cum ar fi trebuit să le mulțumească și la ultimele alegeri pentru modul în care, fără să vrea cei de la Antena 3 l-au ajutat. Continua aruncare cu noroi și agresivitatea cu care a fost făcută a atras o simpatie suplimentară pentru Președintele Băsescu.
Faptul nu este observat de cei de la USL care se miră de nu mai pot cum de după o asemenea pregătire lucrurile au sfârțit lamentabil cu oiștea în gard, cum nu vor înțelege nică ce se va întâmpla la toamnă.
În ritmul acesta USL nu va atinge 40%. De simțit, cei de la USL simt asta lucru care le crează o stare de isterie, Președintele Traian Băsescu, evident că nu va mai putea fi obligat să numească un premier de la USL.
Stau și mă gândesc cum de consilierii lor plătiți cu multe milioane de euro nu le deschid ochii, și nu le spun că singura soluție este să treacă la reconciliere, poporul român nu-I iubește pe cei care crează scandal și apoi vor să arunce vina pe alții.
Dacă PSD și PNL doresc să ajungă, PSD singur undeva pe la 40-45% iar PNL 15-20% la sută au o singură soluție. Să pornescă pe drumuri separate și, foarte important să renunțe la alianța cu PC. De când a apărut PC-ul și dan Voiculescu sunt percepuți ca sursa tuturor relelor din politica Românească…
Zicea odată unu despre care zice lumea că era deștept (Albert Einstein se numea) că există două lucruri infinite. Universul și prosia omenească deși despre Univers zicea că nu e tocmai sigur, lucru care s-a cam adeverit de când domnia sa a dat colțul.
Cât o fi fost Enstein de deștept nu și-a imaginat că există ceva ce este la fel de nelimitat ca și prostia. Abjecția și nesimțirea umană. Nu avea de unde să știe el că în România se va inventa o formațune politică zisă USL, un fel de struțocămilă politică.
Fără niște principii cât de cât rezultate din aderaera la o doctrină politică mai mult sau mai puțin consacrată, la USL se pare că pentru a promova spre vârful piramiei oamenii nu trebuie să aibă vreo valoare de luat în seamă. E destul ca oamenii să fie șantajabili și să poată minți fără a face nici un fel de grimasă.
După ce ani de zile, cei de la USL nu mai puteau de mila românilor spunând cât de rău este balaurele de la Cotroceni, aflat acolo doar pentru a chinui sărmanul popor român și că visul cel mai abitir al acestuia, al poporului adică, este acela ca Președintele să plece…
Astfel, s-a ajuns la suspendarea Președintelui pentru a se putea ”merge la popor”… mai precis, la judecata acestuia.
Toatăî Europa s-a cam șocat la neuron de modul în care a fost suspendat președintele, mai ales a motivelor suspendării, cea cea mai ilară chestie pe care a comis-o gașca ce se numește pompos, clasă politică românească.
În fine, s-a ajuns la un referendum desprins parcă din zona crepusculară… circulau autocarele cu votanți multilii de ziceai că românul s-a îmbolnăvit de turismită peste noapte, dar metuda de furt numită turism electoral nici măcar nu a fost cea mai folosită și mai eficientă…
Au exista localități unde prezența la vot a reprezentat peste 200% față de numărul de locuitori asta chiar dacă socotim și crucle din cimitire, vacil, porcii, oile mâțele … rămele nu că ele nu mtiu să voteze. În fine, unii spun că s-a ajunz ca numărul de voturi DA ar fi crescut cu procente care ar fi undeva între 10 și 35%…
Cu toate acestea, după multă muncă din partea USL (românii ie o nație care prețuiește minca și e atinge de ea doar în situații excepționale) s-a ajuns ca din numărul de persoane înscrise pe liste, deci cei întrebați dacă doresc demiterea Președintelui doar 40,39% au aprobat demersul.
Eu am întrebat câteva zeci de peroane de ce a votat DA… fără absolut nici o excepție motivul nu era unul care provenea din mintea omului ci recunoșteam clișee pe care le-am auzit la Antena 3 unde ani de zile s-a desfășurat o adevărată execuție media. Cred că cel mai haios răspuns pe care l-am primit de la o omorabilă doamnă a fost că ea nu dorește neapărat să plece Băsescu , ba chiar îi plăcea că e comic, dar ea vrea să ”…vie iar Iliescu. Era tare frumos când l-a pușcat pe Ceaușescu.”… ”El l-a pușcat?” – întreb. ”Da, l-am văzut io…” -răspunde ea .. Deh, fiecare cu motivul lui. Deși cam greu de crezut că se poate, chioar îi doresc bătrânei să trăiască până îl vede iar pe Iliescu la Cotroceni.
Cum ziceam, din toți cei întrebați de organizatori dacă vor ca Bosescu să plece doar 46.13% au cunsiderat că trebuie să își piardă vremea cu acest lucru. Pur și simplu nu considerau că e ceva necesar acest referendum, iar de răspuns da, socotind față de numărul tturor pesoanelor care aveau dreptul să se exprime doar 40,39% au spus că DA…
Foarte interesant este modul în care au reacționat cei de la USL după ce s-au aflat rezultatele.
În special liberalii… Pur și simplu au intrat în criză de nervi.
Dar nu numai ei, cei de la Antena 3 păreau a se apropia de leșin din cauza enervării… pe ce trecea vremea și din țară veneau tot felul de semnale că deși ei s-au strofocat românilor li se cam rupe de referendumul lor.
Culmea este că, după un moment de uimire, am observat două direcții de acțiune. Una care încearcă să acrediteze ideea că nu trebuie luat în considerate faptul că nu s-au prezetat jumătate din cei din liste, cealaltă direcție, deși una absolut aberantă dar susținită de tot felul de ciudați de teapa lui Sorin Roșca Stănescu sau alții asemenea, că nu ar mai trebui luate în seamă cifrele date de Ministerul de Interne ci listele care ar rezulta în urma ultimilui recensământ, deși cei de la statistică spun că nu s-a terminat prelucrarea datelor.
Asta pentru că pragul de 50% prezență să fie depășit.
Eu mă gândeam chiar să se ia în considerre doar voturile cu DA… astfel ar reieși că 100% sunt de acord cu demiterea… Sau de ce să nu se ia în seamă doar voturile din Mehedinți ori Teleorman? Sau poate și mai bine acel comune unde 200-250% din locuitori au votat…
Sau, și mai bine.. cred că ar fi să îl cheme pa Mariu Pieleanu și să îl demită pe băsescu pe baza declarațiilor lui…
În fond el are un institut de sondare extrem de apreciat… l-a folosit și mircea Geoană când a învățat să pună douri la damigeana cu șampanie.
Dacă mai există cineva care încă nu s-a plictisit de tot îi recomand să citească articolul de mai jos.
E un articol unde marele sondor, ce spun eu marele sondor, giganticul sondor al opiniei publice dă îi un interviu Ramonei Cornea pentru ghimpele.ro
Cred că este foarte interesant interviul deoarece ne aduce aminte de momentul în care Regele Mihai a fost scos la plimbare în văzul lumii și pus să își rostească gângav discurso tama de Ziua Armatei distrăgând atenția de la aceasta.
Clasa politică a referat să își bage piciorul în celebrarea Armatei Române și a preferat să asculte discursul care ar fi fost inteligibil dacă se dădea cu subtitrare .
Citez din Pieleanu:
Despre modul în care românilui îi mai pasă de regele decorat de Stalin, Pieleanu a spus:
”Clasa politica, mai corect spus o parte a clasei politice, l-a primit foarte bine si dovada reactia lor si mai ales audientele de care s-au bucurat televiziunile care au transmis acest eveniment, cu precadere Antena 3. Populatia in ansamblul ei nu cred ca a primit nici bine, nici rau, pur si simplu a fost indiferenta, pentru ca ea este educata intr-un anumit fel, in tip republican. Drept urmare, a primit aceste eveniment cu oarecare indiferenta.”
Ei, dar cum ”mălaiul” și-l ia de la Felix
”Cu siguranta ca pentru o buna parte a populatiei, chiar daca ea este indiferenta, reactia foarte dura a lui Traian Basescu fata de rege nu a cazut bine.”
Și cum pentru Pieleanu niciodată rahatul înghițit nu e destul, referitor la vizita pe care Premierul Boc a făcut-o la Carei pentru a sărbători Ziua Armatei Române și și-a permis să nu ia în seamă marele eveniment al gângăvelii abdicatului monarh
”A fost o vizita ostentativa, tocmai ca o contrapondere la mesajul regelui din Parlament. Mi s-a parut cel putin inoportuna, ca sa nu spun mai mult. Putea foarte bine sa vina o jumatate de ora in Parlament, mai ales ca este si reprezentant al PDL in Parlament, nu numai prim-ministru si reprezenta cu ocazia asta si PDL, si Guvernul Romaniei.”
Adică e o Dă-o-n Doamene Iartă-mă mă pe armată nu toți eroii ei și hai la Mișu … evident, gestul li de a citi discursul odată cu desfășurarea evenimentelor militare fiind unul de profund respect. Sincer cred că bătrânul rege, la ramoleala pe care o afișează nici măcar nu avea habar că e Ziua Armatei. Mi place să cred că ar fi cerut amânarea discursului până după ce armata și-ar fi terminat ceremoniile. Poate chiar se ducea să participe că tot zie că e patriot.
Și iată unde doream să ajung.
Despre Traian Băsescu zice (articolul e publicat pe 27.10.2011)
Reporterița întreabă: ”Poate Basescu sa-si transfere capitalul de incredere la Elena Udrea?”
Pieleanu zice: ”Capitalul de incredere al lui Basescu este de pana la 10%, ce sa mai transfere, ca nu mai are ce?! …Traian Basescu este intr-o cadere libera, recunoscuta de mai toate institutele de cercetare si recunoscuta de PDL si nu se mai pune, in niciun caz, problema transferului de imagine pozitiva asupra unui candidat sau altul. Sigur ca pot fi revigorate. Traian Basescu are capacitatea de a se rebrandui, insa situatia economica si celelalte date pe care Romania in criza le are ma fac sa cred ca lucrul asta ar fi aproape imposibil” – Evident, căderea liberă de care vorbea Pieleanu la aproape un an de la interviu ar fi însemnat că dacă atunci încrederea era de 10% în scădere accentuată, acum, la referendum aveam cel puțin o cifră scriză cu minus… La Pieleanu e posibil.
Pentru a accentua profesionalismul extreaordinar al sondorului cu urechi nu pot să nu aminteasc finalul absolut apoteotic al interviului.
Reporterița: ”Daca s-ar organiza un referendum in perioada urmatoare, credeti ca presedintele Basescu ar ramane in functie?”
Pieleanu: ”Nu, cu siguranta ca nu ar ramane in functie. Un procent foarte mare de romani declara ca exista suficient de multe motive pentru ca Traian Basescu sa fie suspendat din functie.”
E? … Mare sondoru ăsta… și pentru că dacă nu trăgea și o limbă explicită cui îl plătește chiria nu era OK
Reporterița: ” Au crescut partidele PSD, PNL si PC in sondaje datorita atitudinii pozitive fata de regele Mihai?”
Pieleanu: ”Nu, cu siguranta nu. USL a plecat chiar de la un scor mai mare decat cel pe care il inregistreaza acum. Populatia este indiferanta fata de monarhie din lipsa de cunoastere. Daca era corect informata cu privire la monarhie, aceste partide ar fi avut un val de simpatie mult mai mare din partea poporului pentru apropierea fata de rege.”
Da, chiar așa scrie, dacă populațiea era informată corect în ceea ce privește monarhia, acele partide PSD, PNL și PC ar fi simțit un val de simpatie suplimentar pentru apropierea față de un rege față de care I se cam rupe după cum reiese mai la început. ”Populatia in ansamblul ei nu cred ca a primit nici bine, nici rau, pur si simplu a fost indiferenta, pentru ca ea este educata intr-un anumit fel, in tip republican. Drept urmare, a primit aceste eveniment cu oarecare indiferenta.”
Fabulos interviu, nu? Și să ne mai mirăm că lui Pieleanu în toate sondalele îi dă reziltate fără virgulă și că este singurul sondor din lume care vorbește de rezultatele unui referendum cu o zi înainte, când perobabil primește mailul cu rezultatele la care trebuie să se ajungă după ce va pune întrebările?
Eu nu mă mir …
Iată mai jos articolul integral, articol care poate fi văzut și pe siteul de origine ghimpele.ro
Sociologul Marius Pieleanu a vorbit azi cu Ghimpele despre clasa politica, probleme sociale, regele Mihai, forta USL, Traian Basescu si, fireste, Elena Udrea.
Reporter: Cum interpretati primirea pe care a avut-o Regele Mihai de ziua lui, atat din partea poporului, cat si din partea clasei politice?
Marius Pieleanu: Sunt doua lucruri diferite. Clasa politica, mai corect spus o parte a clasei politice, l-a primit foarte bine si dovada reactia lor si mai ales audientele de care s-au bucurat televiziunile care au transmis acest eveniment, cu precadere Antena 3. Populatia in ansamblul ei nu cred ca a primit nici bine, nici rau, pur si simplu a fost indiferenta, pentru ca ea este educata intr-un anumit fel, in tip republican. Drept urmare, a primit aceste eveniment cu oarecare indiferenta.
R: Cum credeti ca ar putea fi influentata increderea poporului in presedintele Basescu, avand in vedere atitudinea acestuia fata de regele Mihai?
MP: Cu siguranta ca pentru o buna parte a populatiei, chiar daca ea este indiferenta, reactia foarte dura a lui Traian Basescu fata de rege nu a cazut bine. In sensul ca populatia considera ca ar fi fost bine sa se abtina, sa nu deschida o astfel de tema care poate fi contestata si in fata careia ne putem pozitiona foarte usor pro sau contra.
R: Ce credeti despre vizita premierului Boc la Carei chiar de ziua Regelui? Anul trecut nici macar nu a participat la Ziua Armatei.
MP: A fost o vizita ostentativa, tocmai ca o contrapondere la mesajul regelui din Parlament. Mi s-a parut cel putin inoportuna, ca sa nu spun mai mult. Putea foarte bine sa vina o jumatate de ora in Parlament, mai ales ca este si reprezentant al PDL in Parlament, nu numai prim-ministru si reprezenta cu ocazia asta si PDL, si Guvernul Romaniei.
R: Credeti ca atitudinea conducerii PDL fata de rege aduce partidului inca o bila neagra in ochii populatiei?
MP: Cu siguranta da! Dar pentru acea parte a populatiei care este simpatizanta regelui sau a monarhiei.
R: Romanii sufera de o criza de identitate?
MP: Nu sufera de o criza de identitate din perspectiva relatiei republica-monarhie pentru ca romanii, atunci cand au participat la un referendum pe tema constitutiei, au avut o optiune pentru republica. Sigur ca tema monarhiei, daca este repusa pe agenda publica si discutata, ar putea, intr-un oarecare timp, sigur nu imediat, sa incline balanta in favoarea monarhiei. Trebuie repusa pe agenda publica si discutata foarte serios de vectori de imagine care pot influenta si pot informa correct populatia asupra ceea ce a insemnat monarhia in istoria Romaniei si, mai ales, cat bine a facut monarhia pentru Romania ca stat.
R: Exista vreo legatura intre data la care se face recensamantul si alegerile viitoare?
MP: In principiu nu poate exista o legatura. Recensamantul este o actiune la nivel guvernamental care se organizeaza in Romania din 10 in 10 ani. In alte tari din Europa se organizeaza si mai des, din 6 in 6 ani, deci, in mod normal, nu ar trebui sa existe o legatura intre pur si simplu evidenta statistica a populatiei si a locuintelor si alegerile care urmeaza a fi anul viitor. Insa, din pacate, proasta organizare de care da dovada acest recensamant, lipsa totala de incredere a populatiei in institutii, si mai ales in persoanele care populeaza aceste institutii, au produs diverse scenarii care pot avea si un sambure de adevar. Este evident faptul ca o baza de date foarte consistenta cu CNP-urile tuturor oamenilor ar putea sa se constituie intr-un ajutor foarte semnificativ in ceea ce insemna mita electorala.
Sigur, cu riscurile de rigoare, pentru ca aici, pe cel care foloseste abuziv datele confidentiale, il paste puscaria. Numai ca in Romania s-au mai vazut situatii d-astea in care legea nu si-a facut simtita prezenta. Eu sper doar sa fie un recensamant asa cum se face in toata lumea, adica sper doar sa aflam lucruri care intereseaza Guvernul si intreaga societate si sa nu fie folosite in alte scopuri.
R: Elena Udrea se pregateste pentru campania electorala. Actiunile ei recente ar putea indica faptul ca ar candida la Primaria Capitalei? Tinteste Udrea la o functie mai inalta?
MP: Nu, cu siguranta ca astazi, daca ar avea loc alegeri in Bucuresti, Elena Udrea nu ar avea niciun fel de sansa in fata contracanditatilor. As enumera aici pe Sorin Oprescu, care are prima sansa, cel putin astazi, la functia de primar general al Capitalei, dar si Cristian Popescu Piedone de la primaria Sectorului 4, care este extraordinar de bine vazut in sectorul lui. Elena Udrea nu se afla nici macar in primii 3 candidati. Mai avem, de asemenea, pe Liviu Negoita, care este mult mai bine pozitionat din partea PDL-ului pentru functia de primar general. Eu nu cred, asa cum mi-am dat eu seama ca este doamna Elena Udrea, ca isi va risca cariera politica si va intra intr-o aventura de genul acesta neavand nicio sansa inca de la inceput.
R: Poate Basescu sa-si transfere capitalul de incredere la Elena Udrea?
MP: Capitalul de incredere al lui Basescu este de pana la 10%, ce sa mai transfere, ca nu mai are ce?! Lucrurile stau complet diferit fata de decembrie 2009, cand a fost turul doi pentru alegerile prezidentiale. Traian Basescu este intr-o cadere libera, recunoscuta de mai toate institutele de cercetare si recunoscuta de PDL si nu se mai pune, in niciun caz, problema transferului de imagine pozitiva asupra unui candidat sau altul. Sigur ca pot fi revigorate. Traian Basescu are capacitatea de a se rebrandui, insa situatia economica si celelalte date pe care Romania in criza le are ma fac sa cred ca lucrul asta ar fi aproape imposibil.
R: In ultima vreme au aparut partide noi. Cat de justificata este aparitia acestora in actual context?
MP: Intotdeauna este loc de partide noi. Ca si de multe alte dati, partidele noastre sunt motive de a abate atentia de la adevaratele probleme ale tarii. O parte a fost infiintata din motive de ambitie personala, cum este cazul lui Miron Cozma, o parte dintre ele este o prostie, cum este cazul Partidului Brunetelor. In ceea ce priveste Miscarea Populara, acolo lucrurile sunt mult mai serioase. Aceasta Miscare este infiintata cu ajutorul masiv al PDL, cu ajutorul unor consultanti foarte priceputi, de tipul Sebastian Lazaroiu, dar si, as spune eu, cu ajutorul masiv al institutiilor din Romania. Miscarea Populara ar putea sa puna probleme strangandu-si in jurul sau nemultumitii fata de clasa politica si nemultumitii din sanul PDL.
R: Daca s-ar organiza un referendum in perioada urmatoare, credeti ca presedintele Basescu ar ramane in functie?
MP: Nu, cu siguranta ca nu ar ramane in functie. Un procent foarte mare de romani declara ca exista suficient de multe motive pentru ca Traian Basescu sa fie suspendat din functie.
R: Au crescut partidele PSD, PNL si PC in sondaje datorita atitudinii pozitive fata de regele Mihai?
MP: Nu, cu siguranta nu. USL a plecat chiar de la un scor mai mare decat cel pe care il inregistreaza acum. Populatia este indiferanta fata de monarhie din lipsa de cunoastere. Daca era corect informata cu privire la monarhie, aceste partide ar fi avut un val de simpatie mult mai mare din partea poporului pentru apropierea fata de rege.