Arhiva

Posts Tagged ‘manipulare’

CIUDAȚII NOȘTRII CANDIDAȚI LA PREȘEDINȚIE

20 octombrie 2019 Lasă un comentariu

Poate că România arată cum arată și pentru că la alegerile prezidențiale am avut parte doar de candidați incapabili să ne ceară votul pe un proiect de țară, o schiță a României pe care doresc să o înfăptuiască  în timpul mandatului sau mandatelor lor.

Am avut parte de candidați, fie șmecheri cu intenții pe care nu îndrăznesc să le facă publice, fie unii cărora le faci un mare compliment dacă le spui țicniți… 

Ramona Ioana Bruynseels

Teoretic vorbind, o campanie electorală are rostul ca o persoană sau un grup de persoane care candidează politic undeva să fie cunoscuți de alegători, să își transmită programul. Alegătorii ar afla astfel ce le propun candidații și i-ar vota sau nu.

La alegerile din 1996, la alegerile pierdute de Ion Iliescu  în faţa lui Emil Constantinescu a candidat fostul vraci al lui Ceaușescu, Constantin Mudava, autodeclarat bioenergetician. În campania electorală pentru alegerile prezidențiale dădea adevărate spectacole… se concentra, și zicea că depune eforturi pentru a curăța această țară de energii negative. Zicea că dacă va fi votat vom avea parte doar de energii pozitive…

Un alt personaj de-a dreptul caricatural fost, prin anii 90, Ion I. Brătianu, fondatorul Uniunii Liberale Brătianu (partid parlamentar în anii ’90). Zis şi „Brătianu Cartof“ după ce a apărut cu niște cartofi uriași care ar fi fost, în mintea lui, soluția pentru a stărpi foamea în România. Atâta a înțeles el despre țara asta. Că era o țară de genul celor de prin Africa unde se moare de foame.

Am avut tot felul de ciudați care s-au visat locatari la Cotroceni. Avem și acum.

De exemplu Mircea Diaconu, fost actor remarcabil (specialist în roluri de prost după cum bine spunea un contracandidat al lui), calitate la care a renunțat pentru a deveni un politician lamentabil, practic, aplicând în viață caracteristicile personajelor jucate, vine după un mandat de europarlementar în care a excelat în rolul de ”omul invizibil” deoarece, în afară de a-și încasa cecurile grase, nu a prea făcut mari vitejii pe la Bruxelles.

Bogdan Stanoevici, un actor de 61 de ani … 80% din români spun că nu știu cu ce se ocupă, jumătate din ceilalți neputând spune numele unei producții la care a participat.

Viorel Cataramă – admis în ultima clipă, om de afaceri controversat…

Kelemen Hunor – Președintele UDMR care se bazează pe faptul că dacă un neamț a putut ajunge președinte în România, ar putea să o facă, neînțelegând faptul că Iohannis venea pe o rută liberală, în plus, părând a nu ști că diferența dintre cum îi percep românii pe sași e extrem de diferită de cea față de maghiari.

Alexandru Cumpănașu, personaj absolut sinistru care, cu un cinism greu de imaginat a încercat să se urce pe valul de emoție creat de dispariția, la Caracal a nepoatei sale Alexandra și ne-a scuipat fix în bot informația că el face un masterat la o universitate regală elvețiană, Elveția nefiind monarhie, dar uitând să spună că diplomele emise de această instituție nu sunt recunoscute de nimeni, ba mai mult, autoritățile elvețiene cercetând-o pentru emiterea de diplome fără acoperite.

Mai sunt niște nume de care nu a auzit nici dracu…

Din cei care nu am înțeles cum de îndrăznesc să spere la fotoliul prezidențial, Ramona Ioana Bruynseels, Blonda lui Felix, candidată din partea Partidului Puterii Umaniste al lui Dan Voiculescu, face un fel de notă separată. Fostă șefă la Direcția de Coordonare Politici Publice și Priorități în guvernarea lui Mihai Tudose . Începând din iulie 2017 a fost consilier de stat pentru relatia cu SUA si competitivitate și ulterior secretar de stat în cadrul Secretariatului General al Guvernului, iar din decembrie 2018 a fost consilier de stat pentru mediul de afaceri în Aparatul propriu de lucru al premierului Viorica Dăncilă, până în 24 mai 2019.

Din momentul în care s-a aflat faptul că blonda a fost implicată în Guvernul Tudose și în cel a Veorikăi pentru a apărea acum candidată din partea partidului lui Felix ei i s-a pus ștampila: Nici o șansă.

Ea nu doar că ar trebui să le ceară celor din echipa de imagine banii înapoi ci chiar să îi dea în judecată și să le ceară despăgubiri.

Mai întâi pentru faptul că a fost dată informația că face parte din o ciudată organizația londoneză care militează pentru ideea că Pământul e plat (suntem, totuși, în 2019 nu în Evul Mediu), a doua, ultima găselniță … aceea de a se delimita de Dan Voiculescu de parcă acesta nu ar fi mizeria cenușie din spatele PPU … Dan Voiculescu fiind acuzat de Bruynseels de şantaj, potrivit mai multor convorbiri telefonice publicate de Newsweek.

„Câteva înregistrări audio pe care Newsweek România le deţine arată un conflict violent între candidata Partidului Puterii Umaniste, Ramona Ioana Bruynseels, şi Dan Voiculescu, mogulul din spatele PPU. Bruynseels reclamă şantaje şi folosirea discreţionară a banilor de către Felix” –  arată o investigaţie a Newsweek.

Publicaţia a prezentat discuţii telefonice purtate de aceasta cu un fost consilier al lui Liviu Dragnea, Paul Mihai Ionescu, persoană care se ocupa de campania ei, cu un apropiat din echipa ei, Ştefan Prisecaru, dar şi cu Eduard Dumitraşcu.

În prima discuţie, Bruynseels îl acuză pe Ionescu de faptul că nu a plătit salariile celor implicaţi în campanie şi că face tot ceea ce le spune „Dom’ Profesor”.

În celelate convorbiri se vorbeşte de problemele pe care le are în campania electoral şi de faptul că Dan Voiculescu ar şantaja-o. La un moment dat, Ramonei Ioana Bruynseels i se recomandă să iasă într-o conferinţă de presă şi să explice modul cum se pune presiune pe ea să rămână candidată. ”Deci, o să mă prezinte ca fiind instabilă, ca fiind eu haotică …”– susţine Bruynseels într-una dintre discuţii.

”Eu în aceste momente sunt într-o extrem de mare răfuială cu profesoru’ şi cu restu’, contul campaniei este pe zero barat, el încearcă şi pune în practică şantaje şi alte chestii ca să poată să mă facă pe mine să pun mai departe nu ştiu câte sute de mii vrea el”  a completat Blonda lui Felix.

De ce spuneam că madam Bruynseels ar trebui să îi dea în judecată pe cei din echipa de imagine? Pentru că, fie ei nu au auzit de faptul că dacă te bagi în lături de halește porcina, fie toată povestea e o încercare de manipulare pentru retardații care ar încerca să o voteze…

Mă întreb dacă voi trăi destul încât să văd și la noi o campanie electorală în care candidații să ne prezinte programe pe care să le expliciteze și să ne ceară să îi votăm pe baza acestora … și nu mă refer la programe afișate pe niște siteuri de care aflăm după alegeri ci la unele cu care să fim bombardați. vrem nu vrem de toată media, indiferent de orientare …

România între infracționalitate și impostură

18 noiembrie 2018 Lasă un comentariu

România a ajuns într-o situație ce pare a fi o combinație de  SF orwellian și absurd kafkian. E nota de plată a deceniilor în care democrația a fost înțeleasă în mod original, balcanoid, iar dreptul la vot a fost interpretat ca fiind ocazia de a vota împotriva a ceva ce ți se pare rpu și nu pentru ce crezi că e bun …

Practic, România a ajuns o țară la mâna infractorilor care folosesc drept ustensile oameni multilateral incompetenți.

Ceva trebuie făcut …

MANIPULAȚIO IN INTEGRUM

Se spune că presa este câinele de pază al democrației.

O fi, pe la alții. Pe la noi presa e mai repede o platformă din care unii scot bani cu toptanul gudurându-se pe lângă unii sau alții care, profitând de puterea de care beneficiază temporar având acces la sacul de bani numit generic ”Buget”.

Cum nu au toți loc la pupat bucile celor de la putere, unii se înghesuie la cele ale celor din opoziție în speranța că, odată și odată vor ajunge și ăștia la butoanele de unde se distribuie cașcavalul.

Astfel, în funcție de ce parte a presei o alegi ca sursă de informare, afli ba că guvernele obediente lui Liviu Dragnea sunt cam tot ce putea visa populimea carpato – danubiano – pontică, iar individul este ditamai superpoliticianul care se va înscrie cu onoare între marii lidei ai neamului, un luptător neobosit împotriva Statului Paralel, statul care, în nesimțirea lui dorește să bage la bulău penalii care au muncit în țara asta și au reușit să încropească niște averi de nababi din niște salarii de bugetari.  

De la cealaltă parte a presei aflăm că Dragnea este cintesența infracționalității mioritice, cel care se face vinovat de toate drăciile din România de la Regele Bureista până Președintele neamț.

Indiferent care din cele două ciurde de pseudojurnaliști e mai aproape de adevăr, cert este că vedem o serie de guverne PSD-ALDE-UDMR, cu miniștri multilateral incompetenți, la fel de incapabili să își facă datoria izvărâtă din mandatul pe care îl au.

Deși Dragnea fâlfâia un plan de guvernare care ar fi literă de lege, cei care fac ca acesta să nu fie repectat nici măcar la nivel minimal, singura linie roșie după care s-au ghidat este aceea care ar trebui să îi scape pe Dragnea, Tăriceanu, și cei peste o mie de penali de la PSD, ALDE și UDMR de consecințele faptelor lor penale care i-au făcut să devină niște adevărați nababi ce nu își pot justifica nici măcar zece la sută din averi.

 

CE-I DE FĂCUT?

Dintr-un reflex moștenit din vremuri pe care le speram îngropate în mocirla istoriei, ni se servește continuu faptul că vina e a populimii care a stat acasă ca nesimțita și nu s-a deranjat să se ducă la vot și să i-o tragă PSD-ului.

Stricto sensu, cam așa e, problema e 68% din populime a stat acasă dintr-un motiv extrem de simplu și logic: pur și simplu a înțeles că în cele trei decenii de după `89 a votat împotriva a ceva, reușind spectaculoasa chestie de a schimba unii tâlhari cu alții.

Am tot amintit o chestiune. La una din emisiunile electorale din campania electorală de la alegerile pentru Parlamentul European, făcută de Robert Turcescu, fost jurnalist (devenit, după ce s-a spovedit Sorinei Matei cum că ar avea remușcări pentru că ar fi încasat niște bani ca ofițer acoperit, politician), era invitată doamna Monica Macovei. După ce trece binișor de jumătatea spațiului alocat, după ce doamna macovei a încercat de mai multe ori să își expună programul, Turcescu, aproape enervat îi taie macaroana. ”Lăsați doamnă că lucrurile astea nu interesează pe nimeni. Să vorbim despre ce vrea lumea să audă”. Prin asta înțelegea  ”dezvăluirile” despre cât de nocivi sunt infractorii de pa PSD&co. M-am mirat atunci că doamna Macovei nu s-a ridicat de pe scaun să îl lase să spună ce avea de spus. În fine.. asta e altă poveste…

Marea speranță care e acum în trend e aceea că schimbarea ar veni taman din interiorul PSD. (Sincer, cred că banc mai prost nu există)

De mai multe ori s-au socotit ”puciștii” Gabrielai Firea, care se dovedeau a nu fi tocmai puciști când venea vorba de vot, ni se tot amintea de ”revoluționara” Ecaterina Andronescu, domolită îndată ce i s-a oferit postul de ministru la Învățământ, domeniu pe care, cu celelalte trei ocazii nu a reușit să îl distrugă complet cu celelalte trei ocazii.

Putem să ne amintim și de Corina Crețu care tot încearcă să atragă atenția că Guvernul caută bani prin Golf sau prin Turcia lăsând purcoiul de bani gratis de la UE. Se poate oare ca madam Crețu să nu știe că prin  aprilie a.c. guvernul a deturnat banii de la investiții pentru a-i băga în pensii și salarii, nemaiputând să asigure cei aprozimativ o cincime din banii necesari cofinanțării proiectelor finanțate de le Bruxelles? Oare de ce de câte ori apare Crețu mă gândesc că nu vrea decât asigurări pentru o nouă candidatură la următoarele alegeri europarlamentare?

Deci… Ce-i de făcut?

Nu trebuie să fii ditmai geniu într-ale politicii să vezi că nu prea poate fi făcut mare lucru și nici nu se poate pune mare speranță pe ajutor din interiorul coaliției de guvernare. Pentru ramolita septuagenară Abramburica Andronescu e mult mai bine să știe că i se spune ”doamna ministru și nu ”babă pensionară”, pentru Firea și gașca mafiotă imobiliară e mult mai bine să fie la putere cu PSD decât în opoziție și să aștepte să audă la ușă sirena dubei de la poliție. La fel și ceilalți penali de la care Dragnea își trage seva puterii … mai bine la sacul cu mălai decât ca DNA dând extemporale.

Se compromite nu doar preluarea preşedinţiei UE ci chiar prezența noastră în UE? Ei și? Tocmai asta își doresc… încă de pe vremea lui Iliescu PSD a muncit cu râvnă la îngreunarea integrării în structurile europene. Acolo trebuie să dai socoteală când furi.

Că am pomenit de Iliescu, acesta făcea întotdeauna criză de nervi când era întrebat de mineriade … acum cei din PSD fac crize de nervi când vine vorba de faptul că, nici măcar logistic nu este pregătit pregătit pentru preluarea preşedinţiei UE. Adevărul enervează atunci când nu îl poți spune.

PSD, ALDE ȘI UDMR AR ACCEPTA SCHIMBAREA GUVERNULUI DAR ȘI-AR DORI PĂSTRAREA GUVERNĂRII (e prea dulce ciolanul pentru a-l lăsa de bunăvoie altora)

 Interesele celor din eșalonul doi al coaliției de guvernare (Doamne cum sună), pntri păstrarea prezenței la guvernare sunt extrem de mari. Funcțiile primite în statul român, adevărate vaci de muls, practic includerea în cercutile puterii cu acces direct la cașcaval, le asigură resursele şi realizarea unor proiecte comunitare prin care baronii locali îşi justifică existenta în faţa alegătorilor, și le oferă imunitate reală în fața Justiției.

Poate, deși pare cam aiurea, e bine ca această coaliție de guvernare să își mai păstreze poziția, ar fi de-a dreptul imoral ca, acum când încep să se vadă semnele porcăriilor făcute , când nota de plată începe să se contureze, puterea și implicit responsabilitatea, să fie preluate de alții.

 

MOȚIUNEA DE CENZURĂ MOARTĂ DIN SCUTECE

Partidele din opoziție sunt acuzate, pe drept cuvânt, de un noncombat flagrant, așteptând la cotitură ca PSD&co să își rupă gâtul. De la o vreme nise tot servește ideea unei fantomatice moțiuni de cenzură.

Ce se pare că nu observă opoziția este că asta nu îi face să iasă din noncombat. Acuzația vine doarece nici un astfel de partid nu oferă un program alternativă care să aibă două mari capitole.

– Ce vor face pentru a repara ce a stricat PSD&co, și

– Ce program de guvernare propun? Nimic, doar ”Iată, ăia sunt nocivi”…

Oare explicația să nu fie exact ceea care a dus la prezența jenantă la alegeri? Faptul că oferta lor, în oameni care au mai fost la putere e la fel cu cea a PSD&co? Oameni multilateral incompetenți, însetați doar de umflarea conturilor personale și a grupurilor care i-au promovat?

O venntualșă moțiune de cenzură fără o garanție că guvernarea va rămâne la actuala coaliție de guvernare ar fi similară cu alungarea câinelui de la măcelărie.

Matematic, Opoziția nu are argumente …

În plus, mai e un aspect. O moţiune de cenzură eşuată ar da prilej coaliției PSD-ALDE-UDMR să clameze o susţinere parlamentară masivă, şi un motiv pentru continuarea cu acelaşi guvern.

NEGOCIEREA PENTRU ALT GUVERN

Oricum o dai, un guvern PSD-ALDE-UDMR este cam tot ce poate fi obţinut acum. Din poziția sa, Preşedintele Iohannis este singurul care poate iniția astfel de negocieri. În fond guvernul dezastru Dragnea-Dăncilă, i se cam datorează. Pentru a nu pierde confortul Cotroceniului și al vacanțelor de lux, Iohannis, deși nu era obligat de Constituție, a accepta propunerea Dăncilă (cal la fel cum a acceptat demiterea doamnei Kovesi deși prin asta se demola ordinea constituțională în stat, propunerea unui rahat de slugoi ministru fiind pusă ca importanță, deasupra prerogativei de a decide a Președintelui.

 

DILEMA PREȘEDINTELUI

Președintele Iohannis nu prea are multe variante.

În cazul unor astfel de negocieri, presupunând că s-ar ajunge la ele fără dispariția lui Dragnea și a camarilei sale din conducerea partidului nu prea există posibilitatea apariției unui guvern ceva mai vizitabil. Pentru Dragnea un guvern de incompetenți este vital. Are nevoie de astfel de oameni deoarece ei știu că fără el ei sunt zero.

Chiar presupunând că Fragnea ar fi eliminat, ar râmâne cei care l-au susținut, barinii locali iar aceștia ar găsi pe altcineva care să le facă jocul.

E posibil chiar ca, scăpând de Dragnea și de guvernul său să ne trezim că am scăpat de dracu și am dat de mă-sa.

Cealaltă variantă ar fi una de domeniul scenaritei care implică un președinte cu caracteristici pe care Iohannis nu le are. Să fie un președinte jucător și cu tupeu, adept al jocului la cacealma.

Asta însemnând împingerea spre alegeri anticipate.

Adică după ce se înțelege cu PSD&co în privința unui premier agreat de PSD, după dărâmarea guvernului să iasă și să spună că înțelegerea a căzut deoarece a avut la bază un șantaj, și să desemneze un premier inacceptabil pentru PSD lucru care ar putea împinge spre alegeri anticipate. Aici pericolul ar fi, de asemenea, uriaș. Parlamentarii ar fi puși în fața propiei demisii, un nou mandat fiind pus pentru mulți sub semnul întrebării .. cu ar veni, ar însemna renunțarea la cașcaval de bunăvoie… or, dacă ne uităm la calitatea umană deplorabilă a politicinilor români, cam greu de crezut.

Un nou guvern ar trebui să fie unul mai restrâns, cu mai puține ministere, că tot avem o mare greutate în a finanța armata de funcționari … lucru de asemenea greu de crezut, multe funcții-răsplată pentru pilele unuia sau ale altuia ar dispărea … nepotismul mioritic fiind una din caracteristicile românești de bază.

Sunt unii care mai visează la un guvern tehnocrat de tipul Guvernului Cioloș. Ar trebui să își amintească de faptul că acel guvern era atât de indepensent încât îl avea în funcția de vice premier ăe Vasile Dâncu, ideologul PSD…

 

CONCLUZIE SAU DILEMĂ

Luând în considerare varianta de a oferi PSD ocazia unei nou guvernări dar fără Veiroka, Carmen Dan, Olguța, Andruşcă, Vâlcov şi toţi ceilalţi miniştri te întrebi dacă nu cumva ne-am trezi cu un guvern pe lângă care cel al Veorikăi e mic copil…

P.S. Soluția, dacă există, nu poate fi decât în viitoarele alegeri și în speranța că PSD va reuși să își rupă singur gâtul.

De asemenea, în ceasul al doișpelea partidele din opoziție ar trebui să se întrebuințeze și să creeze programe de guvernare logice și masi ales credibile și realiste …

Dacă om trăi, om vedea … până atunci… răbdare și tutun.

SONDAJE COMANDATE, SONDAJE DE KKO

Se spune că un sondaj de opinie ar trebui să fie o fotografie a părerii societății despre o anumită chestiune.

Pentru a fi relevant e nevoie ca sondajul să fie făcut pe un număr cât mai mare de persoane, întreg teritoriul țării să fie acoperit, intervievați să fie din toate categoriile de educație, ocupație, vârstă, să fie reprezentat și mediul urban (orașe mari și orașe mici) și cel rural.

Lumea a fost un pic uimită de rezultatul unui sondaj IMAS care realizat la cererea USR.

Sondajul a fost realizat prin  intervievarea a 1010 persoane și admite o marjă de eroare de 3,5%. (La un număr atât de mic de persoane probabil eroarea admisibilă ar trebui să fie cel puțin dublă).

Acest sondaj realizat în februarie, 2018,  este prezentat în paralel cu un sondaj realizat cu o lună mai înainte, la sondajele de acest tip trendul fiind mai important decât cifrele în sine deoarece prezintă evoluția intenției de vot a populației.

Mai jos sunt rezultatele date publicității, primul scor fiind cel din ianuarie, al doilea cel din februarie, 2018

PSD – 29,4% – 28,6% , ( – 0,8% )

PNL – 26,2% – 29,4% , ( + 3,2% )

USR – 11,4% – 11,2% , ( – 0,2% )

ALDE – 11,4% – 10,6% , ( – 0,8% )

PMP – 4,3% – 4,6% , ( +0,5% )

UDMR – 6,3% – 4,5%, ( – 1,8% )

PRM – 2% – 2,9%, ( + 0,9% )

PNȚ-cd – 1,9% – 1,7% ( – 0,2% )

PRU – 1,4% – 1,2% ( – 0,2% )

Alt partid  -5,8% – 5,2% ( Static)

Cred că mai mult decât creșterea de +3,2% a PNL, de remarcat este că toate variațiile se încadrează în marja de eroare.

Haioșenia este că, așa cum obișnuiește de când îl știu, imediat după publicarea unui sondaj, unul din sateliții Trustului Intact, de data aceasta DCNews.ro și antenele lui Voiculescu îl scot la înaintare pe sondorul de serviciu, Marius Pieleanu care, probabil dimineața pe budă, compune un sondaj pe placul celor care îi plătesc facturile.

  ”Profesorul” Marius Pieleanu, (dacă cineva nu e profesor nu contează) prezentat la Antena 3 rezultatele unui Sondaj realizat de Avangarde, o anexă a INTACT:

„PSD nu poate scădea niciodată sub 33%. (…) Pe sondajele AVANGARDE, noi avem o participare de 43% – cei care știu sigur că vor veni la vot dacă ar avea loc alegeri parlamentare mâine – și, dintre aceștia, între 35-40% ar vota PSD. (…) Liviu Dragnea se bucură, în continuare, de o cotă relativ ridicată de încredere în rândul electoratului PSD. (…) Pe analize de ultimă oră, se pare că populația vrea un nou partid derivat din mișcările de stradă ale tinerilor rezistenți”, a declarat Pieleanu la Antena 3.

În emisiunea lui Radu Tudor (cel care se sufocă de emoție atunci când dă de înțeles că e un fel de analist cu pregătire de spion, sculă de sculă nu chiar fitecine), Pieleanu a prezentat rezultate sondajului său, realizat probabil pe budă între cafea și utilizarea hârtiei igienice:

PSD: 35 – 40%

PNL: 19 – 25%

ALDE: 15%

USR: 9-10%

PMP: 5%

Ce ar fi de remarcat la sondajul lui Pieleanu? Acesta nu doar că nu dă rezultate cu virgulă, ci vorbește de rezultate de rezultate care s-ar putea situa într-un anumit interval. La PSD intervalul este de 5%, la PNL de 6%, iar la USR de 1%, primele două intervale fiind mai mari decât marja de eroare acceptabilă ( egală sau mai mică decât 3,5%).

E greu de înțeles cum unul care se pretinde profesor de sociologie își permite să iasă cu un sondaj căruia nu îi prezintă nici un fel de date tehnice (bazin de intervievați, marjă de eroare, etc)

Nu că aș avea ceva cu Pieleanu, dar omul ăsta mă uimește … nu înțeleg cum poate să fie atât de perseverent în insistența lui de a ne demonstra că este un sociolog de rahat …

Deși Dragnea poate spune fără a greși ”Statul de drept și statul paralel sunt eu”, PSD, absolut ridicol, orgnizează mitinguri de protest …

3 decembrie 2017 Lasă un comentariu

Pe la începutul lor în România, după ce au luat puterea cu ajutorul tancurilor sovietice și a NKVD-ului, comuniștii bolșevici, incapabili să creeze bunăstarea și dreptatea socială cu care umblau în coasă, se plângeau că nu îi lasă dușmanii .. anglo-americanii, fasciștii occidentali, oculta evreiască, Masoneria, imperialismul occidental etc.

Mai târziu, Ceaușescu se plângea de ”agenturili străine” … el ar fi făct să fie bine, dar nu îl lăsau dușmanii țării, banii străini, doșmani nu prea definiți, dar dușmani.

După 90, ba dușmanii care puneau piedică regimurilor controlate de PDSR, mai târziu PSD, aveau și ei dușmani lor, Americanii ticăloși redeveniți imperialiști, multinaționalele … Masoneria, evreii, ungurii, George Soros care e perfect, e și ungur și american și evreu și multinațional… Uneori este și cel care finanțează ticălosul ”stat paralel” … definiție care nu e deloc goală de sens, doar că are alte sensuri decât cele date de PSD.

Avem într-adevăr un stat legal, definit de Constituție cu instituțiile aferente, dar avem și un ”Stat paralel” numit și ”Stat mafiot”, ” Stat al penalilor”, ”Stat ilegal”, ”Stat al păpușarilor”, Stat infractor”…

Cum se definește acest stat paralel?

E vorba de acel stat controlat politic de cârdășia dintre politic și lumea interlopă, de așa zișii ”baroni locali”, baroni protejați de obicei de PSD căruia îi sunt și tributari. E drept, nu toți ”baronii locali” sunt ai PSD. Doar marea majoritate. Asta face ca PSD să fie într-o stranie situație … controlează și ”Statul de Drept” și ”Statul Paralel”.

În perioada de mare înflorire a Mafiei italiene, marii nași ai acesteia controlau discreționar, după reguli dure impuse prin forța armelor statul mafiot, paralel și, parțial, indirect, controlau prin corupție, niciodată direct, statul de drept, legal.

La noi, prin forța pe care i-o dă controlul discreționar asupra PSD, Liviu Dragnea controlează practic  atât Statul de Drept cât și statul paralel controlând baronii locali. Deoarece PSD e incapabil să aplice așa zisul Program de Guvernare cu care și-a fraierit susținătorii slabi de minte caută să dea vine pe oricine, poate nu le-a venit ideea să dea vine pe extratereștri sau pe dinozauri că o făceau.

Fără teama de a greși, parafrazându-l pe Louis al XIV-lea, putem sune că nu ar fi deloc neadevărat dacă Dranea ar spune ”Statul de drept și statul paralel sunt eu”.

Acum, celelalte variante devenind ridicole chiar și pentru retardații care îl susțin, ideea cu statul paralel din care ar face parte SRI și DNA, instituții create să asigure securitatea României, obligate prin definiție să colaboreze pentru a-și îndeplini menirea,  statul paralel așa cum ni-l fălfăie ar fi dușmanul lor de moarte, dușmanul care nu are altă treabă decât să le facă lor zile negre arestându-i pe capete … ce dacă au furat ca în codru? Niciunul din liderii PSD neputând să justifice averea pe car o are. 

Așa că, ce să vezi, PSD începe lupta de stradă, ca să zic așa, cu mitinguri, cu demonstrații, cu manifestanți aduși frumos, organizat cu autocarele, dresați să urle niște sloganuri hotârâte la ședințele de partid. Evident, acele manifestări sunt/vor fi spontane. (sună absurd: Și ce dacă? Există ceva legat de PSD care să nu se reducă la absurd?).

Folosind sintagma  „aceasta este majoritatea”, la fel de ridicol ca și partidul pe care în infectează și el printre alții, secretarul general adjunct al PSD, Codrin Ştefănescu, declară că decizia de a face o serie de mitinguri a fost luată la presiunea românilor, evident, prin ”români” domnul cu urechi înțelege turma acerebralizată  de votaci PSD.

„Ne-am întâlnit pentru că preşedinţii organizaţiilor judeţene – a declarat secretarul general adjunct al PSD Codrin Ştefănescu – au cerut această întâlnire cu Liviu Dragnea şi cu conducerea partidului. Mâine (luni – n.r.) va avea întâlnire cu restul preşedinţilor de judeţe. S-a stabili azi să facem un miting şi noi, un miting de protest. Mitingul nostru nu este pentru susţinerea Guvernului, nu pentru susţinerea lui Dragnea, a coaliţiei sau a programului de guvernare, pentru că astea deja au fost votate anul trecut de români. Va fi un miting împotriva statului paralel şi ilegitim, un miting împotriva abuzurilor, un miting împotriva ascultării telefoanelor, împotriva încălcărilor drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, un miting împotriva celor care consideră că din funcţiile pe care le au, nealese, pot să încalce Constituţia şi legile ţării şi să-şi constituie un grup organizat în care decid ei ce şi cum. Este un miting care arată care este adevărata majoritate în România, un miting pe care românii l-au cerut”.

El a susținut  că acesta a fost mesajul cu care s-au prezentat la întâlnire liderii organizaţiilor judeţene a PSD

„Cu acest mesaj au venit preşedinţii de judeţe din partea partidului, trimişi de către primarii lor, de către colegii noştri de partid, de către viceprimari, de către şefii de zone, care la rândul lor sunt presaţi de oamenii care ne-au votat să luăm această decizie”, a mai spus Codrin Ștefănescu.

 

Melania Cincea – De la “Statul paralel”, ca armă de manipulare, la ruşinoasele premiere ale PSD

28 noiembrie 2017 Lasă un comentariu

Se tot vorbește de ”Statul Paralel”. Vin unii și se întreabă dacă acel Stat paralel chiar există. Și cei care aruncă această sintagmă ca ceva foarte rău și cei care spun că nu există așa ceva evită să spun exact ce înseamnă acel Stat Paralel …

Avem un Stat Legal, Statul de Drept cel definit de Constituție, cu instituțiile respective, și avem un Stat Mafiot, Stat Penal, Stat al Păpușarilor, practic un Stat Ilegal care calcă în picioare tot ce înseamnă lege, justiție, menit să ajute un grup relativ restrâns de persoane extrem de influente să devină din ce în ce mai bogate neavând vreun fel de scrupule în ceea ce privește modul în care o fac și să îi protejeze în fața Justiției.

Vreau să amintesc ceva… Când s-a prezentat la DNA Liviu Dragnea, Penalul de Teleorman, președintele PSD și Șeful Camerei Deputaților a fost protejat de niște matahale cum vezi doar prin filmele de acțiune . S-a aflat că ”gorilele” aparțin unui clan interlop.  Trebuie oare mai mult pentru a defini ”Statul Mafiot” ca Stat paralel decât ca însuși al treilea om în stat  să fie protejat de interlopi? Nu cred…

Cumva, paradoxal, îmi vine în minte un fel de regulă de reciprocitate valabilă în cazul paralelelor dreptelor paralele. Dacă dreapta a este paralelă cu dreapta b, atunci și dreapta b este paralelă cu dreapta a. Deci dacă Statul de Drept este paralel cu Statul Mafiot, atunci și Statul Mafiot este paralel cu Statul de Drept.

Acest Stat Mafiot, oricum l-ai lua, te duce la PSD și la șeful său, Liviu Drangea… 

Cine sunt cei din care e format Statul Mafiot? Acei penali care sunt cvasi prezenți are apar pe la toate televiziunile și acuză instituțiile legale și diferite persoane din conducerea lor de tot felul de nenorociri, sunt de fapt fructul așa zisei ”democrații originale” concept lansat prin 1990 de însuși  sinistrul Ion Iliescu fostul nomenclaturist care, în 89 credea că facem Perestroica și nu evoluție anticomunistă, motiv pentru care a intrat în noua piele spunând că ”Dictatorul a întinat NOBILELE IDEALURI ALE COMUNISMULUI”.

Evident ca cei care fac parte din Statul Mafiot văd că Statul de drept este statul paralel, conform acelei reguli a recipocității de care am vorbit mai sus. Acest Stat Mafiot, sau Stat Paralel, are și o puternică reprezentare, deci și protecție, politică. Ce partid poate fi mai bun reprezentant al statului mafiot dacă nu PSD, partidul condus de un condamnat penal cu suspendare? Nu e vorba de suspendarea vinei ci a executării pedepsei.

Sper să se observe că nu am pomenit de ALDE și de UDMR, acestea nefiind niște entități politice reale. ALDE nu e decât o adunătură de gunoaie umane care nu mai găsesc un loc în altă parte care au singura menire aceea de a-l ține în funcție pe gunoiul șef, cercetatul penal pentru sperjur, C.P. Tăriceanu  iar UDMR o turmă de mincinoși care, profitând de limitarea intelectuală a celor pe care îi reprezintă umblă în coadă cu aceeași minciună a Autonomiei așa zisului Ținut Secuiesc. UDMR este implicat extrem de profund în mafia lemnului, membrii ai lui cu greutate fugind când îi caută Justiția în Ungaria unde Premierul Orban, o adevărată reîncarnare a sinistrului Horty îi ia sub aripa sa protectoare. 

Legătura biunivocă dintre PSD și Statul Mafiot, Paralel este, cred, extrem de bine definită de alăturarea celor două articole de mai jos, scrise de Melania Cincea. 

Articolele scrise de frumoasa jurnalistă bănățeană,  ” “Statul paralel”, ca armă de manipulare” respectiv ”Ruşinoasele premiere ale PSD”, se completează cumva, extrem de fericit.

Lectură plăcută!

“Statul paralel”, ca armă de manipulare

Recenta Rezoluţie a PSD e o încercare de manipulare în masă. Al cărei efect scontat pare a fi, pe de o parte, o tentativă de victimizare, de martirizare a lui Liviu Dragnea, iar pe de alta, de scuză faţă de rateurile pe care Puterea le dă în actul de guvernare, faţă de incapacitatea acesteia de a pune în practică toate promisiunile făcute în campania electorală.

În Rezoluţia adoptată, la sfârşitul săptămânii trecute, Comitetul Executiv al PSD înfierează “abuzurile grave ale unor persoane care activează, au condus sau încă mai conduc instituţii publice de forţă şi care indică în mod clar existenţa unui aşa-numit «Stat Paralel şi Ilegitim», care încearcă să preia controlul asupra puterii politice, legitim constituită prin alegeri libere şi corecte, reprezentând un pericol de natură să îngrijoreze opinia publică. (…) acţiunile din ultima perioadă ale «Statului Paralel şi Ilegitim», disimulate sub aşa-numită «luptă anti-corupţie», au drept scop evident hărţuirea şi, în ultimă instanţă, decapitarea puterii politice legitim alese, pentru ca aceasta să nu îşi poată îndeplini Programul de guvernare angajat în faţa electoratului.”

Sunt fraze de la care acuzaţiile la adresa “statului paralel” nu ar putea merge mai departe. Pe motiv de fractură de logică, de lipsă de argumente. Puterea politică, deci nu vârful PSD, ci coaliţia PSD-ALDE în ansamblul ei, care a câştigat alegerile în decembrie anul trecut, nu poate fi înlăturată de la conducere, constitutional vorbind, decât de propriii săi oameni. Adică, de majoritatea parlamentară pe care PSD o are. În momentul de faţă, coaliţia PSD-ALDE deţine şi puterea executivă, Guvernul adică, şi Puterea legislativă, adică Parlamentul.

Cum poate fi înlăturat

ul? Prin demisie, ceea ce ar fi un act de voinţă proprie a unor membri PSD şi ALDE, sau prin demitere. Cine poate demite Guvernul? Doar coaliţia parlamentară PSD-ALDE, prin moţiune de cenzură. “Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor”, se arată în Constituţie, la art. 113. O moţiune de cenzură a Opoziţiei pe tema această temă nu are sorţi de izbândă decât în cazul în care ar fi susţinută şi de coaliţia de la Putere.

Cum poate fi înlăturată majoritatea PSD-ALDE din Parlament? Doar prin alegeri anticipate. Ceea ce nu este posibil în contextul de faţă. O spune tot Constituţia, la art. 89: “După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.” Or, la orizont nu există perspectiva unei căderi a Guvernului, care să genereze, la rându-i, o ipotetică situaţie declanşatoare de alegeri anticipate.

O ipotetică reţinere sau condamnare a lui Liviu Dragnea – de către “statul paralel” care, ne spune staff-ul PSD, îşi disimulează acţiunile sub aşa-numită “luptă anti-corupţie” – nu ar însemna decapitarea puterii politice legitim alese, ci doar decapitarea PSD. Cu alte cuvinte, nu ar echivala nici cu trecerea PSD-ALDE în Opoziţie, nici cu incapacitatea actualei Puteri de a-şi duce la îndeplinire Programul de guvernare. Pentru că dl Dragnea nu este nici PSD, nici puterea politică, cu atât mai puţin statul de drept. E doar un pilon (important încă) în PSD şi în puterea politică, dar a cărui eventuală cădere nu ar demola întregul, nici măcar nu ar şubrezi eşafodajul, cum încearcă CExN-ul PSD să manipuleze opinia publică.

Pentru că, de fapt, această Rezoluţie recent adoptată asta este. O încercare de manipulare în masă. Al cărei efect scontat pare a fi, pe de o parte, o tentativă de victimizare, de martirizare a lui Liviu Dragnea, iar pe de alta, de scuză faţă de rateurile pe care Puterea le dă în actul de guvernare, faţă de incapacitatea acesteia de a pune în practică toate promisiunile făcute în campania electorală. Şi, cum se ştie că cea mai eficientă manipulare este aceea în care adevărul e amestecat cu minciuna, staff-ul PSD a luat bucăţele de adevăr (adică, indicii privind existenţa unor reţele informale ce funcţionează în interiorul unor instituţii ale statului, unele, în numele interesului naţional, despre care s-a tot vorbit în spaţiul public) şi a brodat minciuni în jurul lor, aşa ajungând la falsa concluzie că “statul paralel” boicotează puterea politică, legitim constituită prin alegeri. Asta, deşi nu este probată existenţa vreunei astfel de entităţi abstracte care să funcţioneze dincolo de instituţii ale statului, a unei instituţii a statului angrenată în ansamblul ei în astfel de acţiuni.

De fapt – ni se reconfirm citind printre rândul Rezoluţia CExN-ul PSD –, conducerea partidului este deranjată de separaţia puterilor în stat. De faptul că Justiţia nu îi este subordonată. Ăsta este şi motivul pentru care coaliţia de la putere se luptă să treacă pachetul cu modificările legislative în domeniul justiţiei – “singurul instrument legal, democratic şi constituţional pentru garantarea respectării întocmai a drepturilor fundamentale prevăzute de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului”, ni se sibliniază –, care, de fapt, ameninţă să spulbere, de jure, independenţa acesteia şi să instituie asupra ei un control cvasi-absolut al ministrului de resort.

Autor:

Sursa: putereaacincea.ro

Data publicării: 20 noiembrie 2017

Ruşinoasele premiere ale PSD

PSD se remarcă prin câteva premiere penibile. Vexatorii. A dat primul preşedinte democrat pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității, primul premier post-decembrist ajuns în închisoare, primul premier pus sub acuzare în perioada mandatului şi primul preşedinte de Cameră a Deputaţilor pus în funcţie în ciuda unei condamnări penale.

Din şase lideri câţi a avut de la înfiinţare PSD (că s-a numit FSN, FDSN, PDSR sau, din 2001, PSD), patru au probleme de natură judiciară. Grave. Iar unii, în formă continuată.

Ion Iliescu este primul preşedinte democrat pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității. Preşedinte al partidului în perioada aprilie 1990 – iulie 1990 (când se numea FSN), şi apoi în ianuarie 1997 – decembrie 2000 (când se numea PDSR), Ion Iliescu este inculpat în dosarul „Mineriada”, în care a fost pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității, după mai mult de 25 de ani de la comiterea faptelor. Inculparea a fost făcută în octombrie 2015, dl Ion Iliescu era preşedinte de onoare al PSD.

Adrian Năstase este primul premier post-decembrist ajuns în închisoare. În baza a două condamnări penale, ambele cu executare. Lider al social-democraţilor din decembrie 2000 până în aprilie 2005, Adrian Năstase a fost condamnat, în iunie 2012, la doi ani de închisoare în dosarul „Trofeul calităţii”. Acuzat că şi-a folosit influenţa pentru a obţine finanţarea ilegală a campaniei prezidenţiale din 2004. În ianuarie 2014, primea a doua condamnare la închisoare, de patru ani, în dosarul „Zambaccian”. Şi, în plus, i-au fost interzise unele drepturi, printre care cel de a fi ales în funcţii publice şi cel de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. Capetele de acuzare: şantaj şi luare de mită în formă continuată.

Victor Ponta este primul prim-ministru pus sub acuzare în perioada mandatului. Era iunie 2015, când Victor Ponta, preşedinte al PSD în perioada februarie 2010-iulie 2015, era inculpat în dosarul „Turceni-Rovinari”, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, spălarea banilor şi conflict de interese. În septembrie 2016, dl Ponta era pus sub acuzare, pentru complicitate la spălare de bani, în dosarul privind finanţarea vizitei lui Tony Blair în România, în martie 2012.

Liviu Dragnea este primul preşedinte de Cameră a Deputaţilor pus în funcţie în ciuda unei condamnări penale şi căruia, în timpul mandatului, îi e pusă sub sechestru averea. Dl Dragnea, preşedinte al PSD din octombrie 2015, a fost numit la şefia Camerei Deputaţilor în decembrie 2016, fiind singura propunere înaintată de PSD. Asta, deşi, la acel moment avea deja o condamnare penală, la doi ani de închisoare, cu suspendare, primită, în aprilie 2016, în dosarul “Referendumul”, în care a fost acuzat de folosirea influenţei sau a autorităţii pentru obţinerea de foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul. Şi mai avea o punere sub acuzare, tot din aprilie 2016, în dosarul “Bombonica”, pentru instigare la abuz în serviciu şi instigare la fals intelectual. Iar de câteva zile, este inculpat într-un nou dosar penal, care i-a atras şi punerea sub sechestru asigurător pe avere. Acuzaţiile sunt de fraudare a fondurilor UE, constituire de grup infracţional organizat şi abuz în serviciu.

De altfel, şi PSD, în ansamblul său, se înscrie în registrul acestui tip de premiere ruşinoase. Este partidul care nu s-a dezis de niciunul dintre oamenii cu probleme penale, indiferent de funcţia pe care au ocupat-o, şi care, în ultimii ani, s-a dedat la un şir de acţiuni ce trădează metehne de grup infracţional organizat. Să recapitulăm:

Pe Ion Iliescu, l-a susţinut şi la şefia partidului, şi la conducerea ţării, deşi numele acestuia a apărut în contexte tulburi şi la Revoluţia din 1989, şi la Mineriada din iunie 1990. Nu s-a dezis de el nici după inculpare, dl Iliescu rămânând preşedinte de onoare al PSD. 

Adrian Năstase – dublu condamnat de drept comun pentru fapte de corupţie, fără aura de condamnat politic, pe care vor unii să i-o aşeze – a fost întâmpinat la congresul PSD din 2013, deci la scurt timp după eliberarea din penitenciar, în urma primei condamnări, ca o figură mesianică. În timp ce din difuzoare răsuna Oda bucuriei, sala s-a ridicat în picioare şi l-a aplaudat frenetic…

Victor Ponta s-a bucurat şi el de susţinerea PSD. Deşi îi fusese dovedit un plagiat, partidul l-a propulsat la vârful Puterii Executive, iar mai apoi a încercat să-l impună chiar la Preşedinţia ţării.

Liviu Dragnea a fost şi el menţinut la vârful partidului, în ciuda intenţiei sale de a se autosuspenda, după condamnarea în primă instanţă. „Toţi ne-am opus la o decizie de autosuspendare”, declara Olguţa Vasilescu. “Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”, decreta, martirizându-l, Victor Ponta, pe atunci, încă în aceeaşi barcă politică. Apoi, la finalul anului trecut, PSD l-a recompensat cu şefia Camerei Deputaţilor şi, umblau zvonuri, încerca chiar să-l impună la Palatul Victoria; finalmente a rămas doar premierul de facto.

Punând cap la cap aceste fragmente din istoria PSD, avem – dacă mai era nevoie – o explicaţie pentru respingerea vehementă a ideii de justiţie independentă şi pentru şirul de acţiuni premeditate – la care s-a dedat, pe cont propriu sau în coaliţie politică –, acţiuni ce au avut ca scop major fuga de Justiţie, încălecarea acesteia şi protejarea marilor corupţi de partid, acţiuni la care suntem martori din 2012 încoace, cu scurte momente de (aparentă) acalmie.

Autor: 

Sursa: putereaacincea.ro

Data publicării:  22 noiembrie 2017

Articol publicat şi în Revista 22.

Manipulare ?

8 decembrie 2016 Lasă un comentariu

Un … ciudat articol  nesemnat, publicat de criterii.ro la data de  08 December 2016 …

Cică: ”Toate aceste informaţii ar fi urmat să iasă la lumină în spaţiul public.”

Pe finalul campaniei electorale bagi un articol în care dai de înțeles că ai niște informații care sunt o adevărată bombă, doar că acestea vor apărea … cândva. 

Interesant… oare de ce mi se pare că ar trebui să numim asta manipulare?

Ana Maria Pătru

De ce a fost arestată Ana Maria Pătru. Poate aruncă o privire aici şi tinerii frumoşi şi liberi

Concluzia unei anchete realizate de AEP este că Nicuşor Dan a primit, de cele mai multe ori, bani în propriile sale conturi pentru a-i direcţiona ulterior către conturile legale de campanie, în mod total netransparent. De asemenea, prin intermediul unei campanii de donaţii online, Nicuşor Dan a oferit unei asociaţii „de casă”, Asociaţia G2, 5% comision pentru sumele donate, scrie national.ro. 

Practic, 5% din toţi banii donaţi de bucureşteni pentru campania lui Nicuşor Dan au ajuns în buzunarele unor „prieteni” ai preşedintelui USR/USB.

Nu în ultimul rând, conform documentului AEP, finanţarea campaniei lui Nicuşor Dan suferă şi de alte inadvertenţe majore, acesta primind bani de la cetăţeni străini fără domiciului în România şi fără drept de vot. Una dintre cele mai grave încălcări descoperite este aceea a utilizării unor fonduri de campanie pentru a realiza propagandă electorală pe 4 iunie 2016 prin intermediul Facebook, atunci când, legal vorbind, orice fel de campanie electorală era interzisă.

Este, în mod evident, o încălcare gravă a legii. Nicuşor Dan a folosit de asemenea bani de campanie pentru a se plăti pe el însuşi. Sursele noastre susţin că din aceste motive, membrii Autorităţii Electorale Permanante sunt extrem de reticenţi la a deconta orice sume depuse de partidul lui Nicuşor Dan.

Toate aceste informaţii ar fi urmat să iasă la lumină în spaţiul public. Însă acest lucru nu s-a întâmplat pentru că, înainte să facă o sesizare la DNA, Ana Maria Pătru, şefa AEP, a fost arestată pentru o mită primită din partea firmei SIVECO în 2009. Din cauza situaţiei actuale de la AEP, Nicuşor Dan a scăpat, pentru acest moment, de o cercetare penală care să clarifice lucrurile.

Tehnicile manipulării (cu copy-paste)

2 octombrie 2016 3 comentarii

images


Pun asta aici ca să-mi fie mai ușor să fac trimiteri. O să fie interesant de identificat care sunt metodele uzitate de aleșii neamului. Și nu numai, unii dintre voi au specimene din astea alături, acasă sau la serviciu. Nu trebuie să mai pomenesc despre media, de câte ori deschidem televizorul, devenim, fără voie, niște păpuși manipulate după bunul plac de către indivizi cărora altminteri le suntem total indiferenți.

Simon, George K (1996) (In Sheep’s Clothing: Understanding and Dealing with Manipulative People) a identificat următoarele tehnici manipulative:

  1. Minciuna: Pe moment e greu de spus dacă cineva minte, deși deseori adevărul iese la iveală după un timp, când deja e prea târziu. Un mod de a reduce șansele de a fi mințit este de a înțelege că indivizii cu unele tipuri de personalitate (în special psihopații) sunt experți în arta minciunii și a trișatului, făcând frecvent aceste lucruri, deseori cu subtilitate.
  2. Minciuna prin omisiune: Aceasta este o formă subtilă de minciună, comisă prin omiterea unei părți semnificative din adevăr. Această tehnică se mai utilizează în propagandă.
  3. Negarea: Manipulatorul refuză să admită că el sau ea a făcut ceva rău.
  4. Raționalizarea: O scuză prezentată de manipulator pentru comportamentul neadecvat. Raționalizarea este strâns legată de spin. În principiu, tehnica spin constă în arta de a pune întrebări (e utilizată fără excepție în vânzări, de exemplu).
  5. Minimizarea: Un tip de negare cuplată cu raționalizare. Manipulatorul spune  despre comportamentul lui/ei că nu este atât de dăunător sau iresponsabil precum sugerează altcineva, de exemplu spunând că o insultă a fost doar o glumă.
  6. Atenția sau neatenția selectivă: Manipulatorul refuză să acorde atenție oricărui lucru care l-ar abate de la agenda sa, spunând lucruri cum ar fi „Nu vreau să aud”.
  7. Diversiunea: Manipulatorul nu acordă un răspuns direct unei întrebări directe, ci face o diversiune, direcționând conversația către un alt subiect.
  8. Evaziunea: Similară cu diversiunea, dar aici se oferă răspunsuri vagi, irelevante, divagații sau expresii ambigui.
  9. Intimidarea mascată: Manipulatorul își pune victima în defensivă folosind amenințări voalate (subtile, indirecte sau subînțelese).
  10. Culpabilizarea: Un tip aparte de tactică de intimidare. Un manipulator se adresează conștiinței victimei și sugerează că acesteia nu îi pasă îndeajuns, că e prea egoistă sau că o duce prea ușor. De obicei, asta face ca victima să se simtă prost, punând-o într-o poziție inferioară, provocându-i anxietate și îndoială de sine.
  11. Rușinarea: Manipulatorul folosește sarcasmul și ocara pentru a amplifica frica și îndoiala de sine în victimă. Manipulatorii folosesc această tactică pentru a-i face pe ceilalți să se simtă nevrednici și prin urmare, să li se supună. Tacticile de rușinare pot fi foarte subtile, de exemplu o privire aprigă, un ton al vocii neplăcut, comentarii retorice sau sarcasm subtil. Manipulatorii te pot face să te simți rușinat pentru simplul fapt că ai îndrăznit să li te opui. Este o modalitate efectivă de a crea un sentiment de inadecvare în victimă.
  12. Jucarea rolului de victimă („sărmanul/a de mine”): Manipulatorul se portretizează ca fiind o victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca milă, simpatie sau compasiune. Oamenii care se ghidează în funcție de conștiință și cărora le pasă nu suportă să vadă pe nimeni suferind și manipulatorului îi este ușor să se folosescă de simpatie pentru a obține cooperare.
  13. Învinovățirea victimei: Aceasta este o tactică eficientă de a pune victima în defensivă, mascând totodată intenția agresivă a manipulatorului.
  14. Jucarea rolului de servitor: Agenda personală este mascată de pretextul servirii unei cauze nobile, de exemplu spunând că se comportă într-un anumit fel din „supunere” sau pentru că se află „în slujba lui Dumnezeu” sau a unei figuri autoritare similare.
  15. Seducția: Manipulatorii folosesc șarmul superficial, lauda, măgulirea sau sprijinul fățiș al altora pentru a le câștiga încrederea și loialitatea.
  16. Proiectarea vinii (datul vinii pe alții): Manipulatorul găsește un țap ispășitor, deseori în moduri subtile, greu de detectat.
  17. Simularea inocenței: Manipulatorul încearcă să sugereze că răul făcut nu a fost intenționat sau că nu a făcut lucrul de care este acuzat. Manipulatorul se poate preface surprins sau indignat. Această tactică face ca victima să se îndoiască de propria judecată sau chiar de sănătatea ei mintală.
  18. Simularea confuziei: Manipulatorul face pe neștiutorul, pretinzând că nu știe despre ce vorbești sau că e confuz cu privire la o problemă importantă care i-a fost adusă la cunoștință.
  19. Afișarea furiei: Manipulatorul exprimă furie pentru a afișa suficientă intensitate emoțională și mânie pentru a șoca victima și a o face să se supună. De fapt, manipulatorul nu este nervos, ci se preface. El vrea ceva și „se enervează” dacă nu obține lucrul respectiv.
  20. Persuasiunea este o formă de influențare. Este modalitatea de argumentare prin intermediul căreia o persoană încearcă să convingă o altă persoană sau un grup de persoane să creadă sau să facă un anumit lucru. Persuasiunea este un proces de ghidare al oamenilor pentru a adopta idei, atitudini sau acțiuni (raționale sau mai puțin raționale). Persuasiunea se bazează pe discuții și „atractivitatea prezentării” în locul folosirii mijloacelor de forță.
    Persuasiunea este o formă extremă a convingerii.

Manipulatorii exploatează următoarele vulnerabilități pe care le pot avea victimele:

  • naivitateavictimei îi este greu să accepte ideea că unii oameni sunt șireți, necinstiți și nemiloși sau e în negare când e victimizată;
  • conștiinciozitate exageratăvictima este înclinată să acorde manipulatorului beneficiul îndoielii și să privească lucrurile din perspectiva acestuia, în care dă vina pe victimă;
  • încredere în sine scăzutăvictima se îndoiește de sine, lipsindu-i încrederea și hotărârea, existând o probabilitate mare de a intra în defensivă foarte repede;
  • intelectualizarevictima încearcă din greu să înțeleagă manipulatorul și crede că acesta are un motiv întemeiat pentru care se comportă așa;
  • dependență emoționalăvictima are o personalitate dependentă sau docilă. Cu cât victima este mai dependentă emoțional, cu atât este mai vulnerabilă în fața manipulării sau exploatării.

sursa  micdavinci.wordpress.com


 

ÎNTREBARE: Pe ce probe s-au creat ”suspiciunile rezonabile” care au dus-o la arest pe Elena Udrea în cazul Bute în afară de declarațiile unor persoane interesate?

9 septembrie 2016 Un comentariu

Elena Udrea

Dintr-un articol intitulat ” PROCESUL ELENEI UDREA IA O ÎNTORSĂTURĂ NEAȘTEPTATĂ! Fratele mituitorului a făcut o declarație șocantă. ” publicat azi, 09 septembrie 2016, pe siteul evz.ro sub semnătura lui Adrian Teodoru  aflăm, surprize, surprize, că fratele așa zisului mituitor  din cazul ”Gala Bute” unde Elena Udrea este judecată alături de fostul ministru Ion Ariton, fostul preşedinte al Federaţiei Române de Box, Rudel Obreja, Tudor Breazu, fostul consilier al Elenei Udrea, Ştefan Lungu, fostul secretar general în MDRT Gheorghe Nastasia, fostul director al Companiei Naţionale de Investiţii, Ana Maria Topoliceanu.

În acest proces în care doamna Udrea este acuzată că primit o geantă cu bani de la omul de afaceri Adrian Gărdean, a fost audiat astăzi la ICCJ, fratele acestuia, Miron Gărdean, patronul firmei Termogaz, firmă din care se presupune că s-au scos banii. Declarația acestuia a provocat încă o întorsătură neașteptată. 

Pe scurt, Miron Gărdean, fratele omului de afaceri Adrian Gărdean, a declarat:

„Fratele meu (Adrian Gărdean) mi-a spus că a discutat cu Lungu (Ștefan Lungu, fost consilier al lui Udrea, actual martor al acuzării) și Nastasia (fost secretar general al Dezvoltării, unul din denunțători). Niciodată nu mi-a pomenit de Elena Udrea. Niciodată nu mi-a spus că ea ar fi cerut comision sau sponsorizări. Cel care le-a cerut a fost Nastasia. Gărdean Adrian este cel care a dus geanta cu bani lui Nastasia.”

Astfel că pică una din acuzațiile procurorilor, potrivit cărora, în anul  2011, Udrea ar fi cerut şi primit, de la omul de afaceri Adrian Gărdean, foloase materiale în valoare de 10% din plăţile efectuate de minister pentru contractele de lucrări încheiate de SC Termogaz Company SA şi SC Kranz Eurocenter SRL, nu se susține prin mărturia unuia din personajele-cheie ale acestei afaceri.

Ar trebui să ne amintim că secretara aflată în antecamera biroului doamnei Udrea susținea că nu l-a văzut în ziua respectivă pe cel care susținea că a dus banii intrând în biroul doamnei Udrea și că individul, deși susține că știa ce sumă de bani era în geantă, nu a reușit să o descrie de două ori la fel (nici ca formă, nici ca și culoare.)

Se pune acum o întrebare la care procurorii ar avea mari probleme în a răspunde: Care era proba ce le-a creat ”suspiciuni rezonabile” care au dus la arestarea preventivă a doamnei Udrea?

Sub precizarea că nu doresc să mă exprim asupra vinovăției Elenei Udrea, mă întreb totuși pe ce se bazau respectivii procurori de vreme ce fosta doamnă ministru a fost chemată la declarații în văzul presei exact la începutul campaniei electorale în timp ce procesul de incompatibilitate a lui Klaus Iohannis era amânat până după alegeri ca nu cumva șansele acestuia să fie afectate? Șansele doamnei Udrea nu avea cu nimic de suferit?

De asemenea, mă întreb:

Cine va da socoteală dacă se va dovedi că doamna Udrea este complet nevinovată în acest caz? Cine va da socoteală pentru demolarea carierei dânsei?

Cine îi va plăti pagube pentru zecile de zile petrecute în arest preventiv, fie la ”Beciul Domnesc”, fie la domiciliu?

Și mă mai întreb, pe ce probe MATERIALE se bazează respectivele acuzații?

Ca un fir de iarbă

7 septembrie 2016 3 comentarii

easyway_planeterne

Greu, greu. Efectiv e aproape imposibil să nu cazi în ispita indignării. Să nu incepi să te agiţi cu pumnii strânşi şi să înjuri în dreapta şi-n stânga ca un nebun. Să nu invoci toate forţele supranaturale şi să nu-ţi doreşti să vină odată nenorociţii ăia de alienşi ca să scoată lumii din cap toate religiile şi cutumele. Să nu îţi doreşti anarhia totală, deşi e clar că e cea mai mare tâmpenie pe care ţi-ai putea-0 dori. Să vizualizezi cele mai cumplite palme pe care le-ai trosni ălora care te fură, apoi te jupoaie şi pun sare pe tine şi pe munculiţa ta. Să nu te enervezi când şoseaua rulează o zi întreagă intre câmpuri virane, lăsate în paragină, uscate drob sau pline de spini şi scaieţi deşi lângă ele şerpuiesc râuri pline cu peşte. Să nu îi baţi pe ăia care nu-s în stare să înfingă o vargă în pământ şi taie copacii crescuţi de-aiurea, neplantaţi de nimeni. Să nu te scârbească mizeria  duhnitoare a celei mai distructive şi leneşe specii. Din care faci parte. Eşti nebunul, furiosul, neputinciosul, naivul. Ai nevoie de ajutor specializat. Ca să te integrezi. Să vizualizezi frumuseţea  care mocneşte în fiecare grăunte de pământ, forţa cu care viaţa explodează în cele mai imposibile circumstanţe. Miracolul  tăcut al naturii. Mirosul ei proaspăt. Valurile care aduc comori. Misterul catralioanelor de stele care luminează noaptea. Painea fierbinte şi mâncarea aburindă. Paharul cu broboane reci. Felul în care trosneşte pepenele înainte să se deschidă roşu zaharisit. Cele două fete care vorbesc  şoptit pe bancă. Cei doi băieţi care repară un scuter. Mingea care se rostogoleşte pe alee, spre niciunde. Răcoarea parfumată a lenjeriei de pat. Oftatul epuizat cu care aluneci în neant.

sursa micdavinci.wordpress.com


 

Despre ticăloşii dalmaţieni şi huidumele lor media plătite pentru a linge şi a ucide

10 martie 2016 Un comentariu

Cu subiect şi predicat, cu nume şi prenume, doamna Brânduşa Armanca vorbeşte despre megapenali, despre jurnalişti deveniţi adevărate huidume pe statul de plată al cuiva…

De fapt despre o societate în care penalii fură, manipullează şi mint, plătesc oameni lipsiţi de un minim caracter data să spună orice pentru a-şi simţi conturile tot mai grăsălane …

Pe scurt, despre o ţară controlată de ticăloşi  dalmaţieni şi huidumele  lor media plătite pentru a linge şi a ucide …

Brîndușa Armanca

Pătați, dar latră

Definiția glumeață, în cheie morală, a câinilor de rasă dalmațiană se potrivește multor personaje din vastul vodevil politico-mediatic românesc. Neverosimilă într-o lume echilibrată, unde persistă repere morale, ieșirea publică a unor indivizi pătați, uneori gata condamnați în justiție sau deja încarcerați, a devenit banalitate la noi.Tonul l-a dat mediul politic viciat.

Cel mai concludent exemplu este cel al europarlamentarului Adrian Severin, fost ministru de Externe, recent condamnat la 3 ani și 3 luni închisoare cu executare, pentru luare de mită și trafic de influență. Alți doi parlamentari europeni depistați în aceeași afacere, unul sloven și altul austriac, au demisionat deîndată. Românul, nu. Acasă, el este vicepreședintele Institutului „Ovidiu Șincai” și dă lecții ambsadorului american, acuzând SUA că a instituit un „stat polițienesc” pe plaiurile mioritice.

Nu trece zi ca tata Felix-Voiculescu să nu răcnească din pușcărie la instituțiile statului sau la cine poftește, cum făcea, dealtfel și condamnatul Adrian Năstase, pe vremea detenției.

Gigi Becali, întors din temniță pe tronul său aurit, este mai vocal decât înainte și excesiv de prezent pe ecranele tv.

Este o naivitate să invoci nerușinarea, din moment ce societatea nu-i sancționează, instituțiile sunt anemice, iar indignarea n-a scos încă în piața publică mii de oameni împotriva mânăriei care îi scapă de pușcărie mai devreme pe infractorii „de lux” pe baza unei fraude evidente.

Similitudinea jocului politic cu cel mediatic, complicitățile profitabile, explică de ce mass-media acceptă să dea vizibilitate unor inși care intoxică suplimentar spațiul public, deghizați în profeți, analiști, comentatori sau chiar în candidați, după ce au eludat penitența. Asemănările merg mai departe: jurnaliști dovediți ca infractori sau decredibilizați după ce au încălcat nu doar normele deontologice, ci au la activ fapte de domeniul penalului, stau bine merci pe canapeaua confortabilă a ”păreriștilor” de seară pe la televiziuni sau muștruluiesc nația online. Discuția despre misterioșii agenți acoperiți din presă, dintre care doar doi au mărturisit, e prea lungă ca să fie consumată aici. Tontoroiul politic jucat de câțiva falși jurnaliști e pe bani: Bogdan Chireac, beneficiarul unor grase contracte cu STS în timp ce făcea și pe jurnalistul, poreclit de Cristian Sima „delivery boy” pentru valizele cu bani suspecți, n-a dispărut deși, teoretic, breasla l-a exclus. Dan Diaconescu, fondatorul televizunii-tomberon OTV, maestru al șantajului de presă, a dăruit comunității jurnalistice neprețuite învățături din pușcărie publicând vreo patru opere științifice ca Televiziunea. Menire socială, dezvoltare știintifică și comunitară sau Tehnici științifice de realizare a interviului modern. Și jurnalistul craiovean Constantin Tibi Pătru, condamnat pentru înșelăciune, spălare de bani ș.a. vine cu cinci opere dintre care Evoluție tehnologică și involuție deontologică în televiziune impresionează în mod special prin subiectul etic.

Antena 3, caz-școală al manipulării și propagandei postdecembriste, duce de nas un public captiv, utilizând șabloane justițiare, statutul de jurnalist și libertatea presei – referința absolută a non-jurnaliștilor Gâdea, Ursu, Grecu, Tudor, Badea, Stancu – pentru a servi interese patronale de natură infracțională. „Pentru a-i ține în șah pe politicienii recalcitranți și pentru a-i mulțumi pe cei prieteni, conducerea postului de televiziune plătește analiști, comentatori, dar și jurnaliști”, scria editorialista Sabina Fati. Șantajul, atacul, presiunea, manipularea, linșajul în direct sunt instrumentele lor de tortură. Uzurparea statutului presei se face pe căi diverse, de la campaniile de denigrare duse în emisiuni, la chemări în stradă pentru cauze false, aflieri mânărite și premii cumpărate, până la înscenări perverse care țintesc buna-credință a unor foruri europene apărătoare ale libertății de exprimare. Ultima șarlatanie pusă la cale de anteniști (iar asta e o știre) este o dezbatere la Bruxelles, la Parlamentul European, pe tema libertății presei în 15 martie, unde vor avea ocazia să se dea victime, prostind lumea.

Update. Stelian Negrea citează pe Voxpublica din articolul meu de săptămâna trecută, într-o încercare jalnică de autovictimizare, insinuând că a fost supus unui linșaj mediatic. Să nu mă citeze. Cazul său nu are nicio legătură cu cele scrise de mine, ci cu faptele pentru care Asociația Ziariștilor Independenți, secția românească a AEJ, l-a exclus (el, totuși, se prezintă în continuare pe FB ca membru AEJ) și a depus plângere penală. E simplu: și-a băgat în buzunar în mod cinic, prin firma Gershwin Media srl, o sumă frumușică, între 12.000 și 15.000 de euro, apoi s-a dat la fund cu cardul organizației, ștampila și documentele fiscale. Justiția va face socotelile corecte. Iar acum, printr-un abuz de statut, uzând de vizibilitatea pe care jurnaliștii o au, aruncă praf în ochi cu un contract de comision a cărui clauză de confidențialitate o încalcă și îi amenință cu justiția pe cei care au publicat comunicatul AZIR. Organizația a făcut un exercițiu corect de igienizare a breslei și de avertizare publică. A atras atenția că prin presă mișună „dalmațieni”. Cum spuneam, pătați dar …

Autor: 

Articol publicat în: 

Revista 22 şi Puterea a cincea

În România spunem „DEMOCRAŢIE” unei „DICTATURI DE GRUP”, şi „CLASĂ POLITICĂ” unei adevărate „NOMENCLATURI”

25 ianuarie 2016 Lasă un comentariu

Din păcate, România, deşi încă mai spun unii că ar fi o democraţie, devine tot mai mult o dictatură controlată de un grup autodenumit Clasă politică, grup controlat de un şi mai select grup format din conducerile centrale ale partidelor politice  Aceasta controlează absolut dictatorial ţara prin legile pe care fac, astfel că suveranitatea poporului, enunţată clar în Constituţie, să fie o noţiune golită de sens.

Legile sunt făcute în aşa fel încât  servesc, în primul rând, interesele celor care le fac neavând nici un fel de legătură cu poporul.

În aceste condiţii, cred că ar trebui să renunţăm la sintagma „clasă politică” şi să o adoptăm dea dreptul pe cea de „nomenclatură” … dar şi la cuvântul „democraţie” şi să adoptăm termenul de „nomenclatură”.

În sistemele democratice, teoretic vorbind, un popor se conduce desemnând prin alegeri politicieni care să îi reprezinte interesele. Modul de funcţionare este reglementat prin legi care sunt de fapt regulile după care funcţionează societatea. Rezltanta generală a acestor legi ar trebui să fie aplicarea voinţei poporului.

Practic politicienii aleşi nu sunt decât nişte reprezentanţi ai poporului care crează cadrul în care trebuie să funcţioneze Guvernul care ar trebui să execute un program pe care i l-a aprobat Parlamentul, deci reprezentanţii poporului.

Atunci când politicienii aleşi să reprezinte interesele celor care i-au ales, lasă deoaprte interesul  acestora şi considră că trebuie să acţioneze în proiul interes, esenţa lor se schimbă. Ei nu mai sunt, de facto, nişte reprezentanţi ai poporului ci nişte despoţi (deloc luminaţi), iar poporul nu este decât un fel de mecanism care trebuie să le asigure lor bunăstarea şi securitatea, oamenii nemaifiind decât nişte cifre statistice. Omul ca individ este ceva ce nu contează absolut deloc.

Teoretic ar exista mecanisme legale prin care să se corecteze eventualele anomalii. Practic aceste anomalii devin în timp cutume după care devin legi.

A reduce cât mai mult posibilitatea electoratului de a putea înlocui o clasă politică şi a nu lua în seamă rezultatele referendumurilor înseamnă a-i lua dreptul la suveranitate, drept fundamental în societăţile cu democraţii reale.

O lege electorală unde se mimează democraţia, făcută parcă pentru blocarea schimbărilor, este o lege care împune o societate în afara zonei de democraţie, una unde dictatura unui grup restrâns este un fapt.

Să ne înţelegem, nu vorbim de o dictatură personală. E vorba de un grup de de persoane care se eternizează în anumite poziţii prin fidelizarea unui grup de subordonaţi şi prin imposibilizarea tendinţelor de schimbare venite din exterior.

Aş enumera doar:

LISTELE ELECTORALE.

Sunt liste de pe care cei care nu fac jocul conducerilor centrale nu fac parte. Aceste liste permit electoratului să aleagă altceva decât li se propune. De exemplu, cuiva i se cere să aleagă să fie condus de un hoţ de buzunare, un criminal, un tâlhar la drumul mare dar pe nimeni onesc sau capabil … Pe cine ar putea alege poporul? Se va spune că poate să nu voteze acea listă. Da, dar degeaba o face.

PRAGUL ELECTORAL

Statistic vorbind, un partid nou nu poate face la prima participare mai mult de 4-5%. Ar putea creşte în timp, doar că un partid care nu face 5% nu e admis în parlament, locurile lui împărţindu-se între ceilalţi.

VOTUL UNINOMINAL CU SINGUR TUR DE SCRUTIN

Acest sitem electoral este o mare aberaţie şi se bazează pe ceva numit „majoritate relativă”.

Rezultatele obţinute de fiecare candidat sunt „vărsate” în contul partidelor, ceea ce se reduce de fapt, în esenţă, la votul pe o listă a celor agreaţi de conducerile centrale.

Dacă mai punem şi sancţionarea unor aleşi uninominali atunci când părăseac partidul deja atinge nişte limite ale grotescului greu de imaginat. Practic, deşi electorul ştie că îi dă unui om votul, de fapt îl dă unui partid.  

Acest sistem de vot este cel mai prost sistem imaginabil deoarece partidul beneficiază de toate meritele, scăpând de orice răspundere care îi revine alesului. 

Pe de altă parte, ascest sistem favorizează partidele monstru ca PSD care are un electorat de 30-35% în medie. În primul tur el va câştiga locul unu, uitându-se că la astfel de alegeri, cei care votează „pro” sunt doar cei care au votat cu partidel respectiv. TOŢI CEILALŢI AU VOTAT ÎMPOTRIVA. La turul doi, de obicei, ceilalţi se coagulează împotriva acestuia. 

Acest sistem de vot face ca şi partidele etnice să fie favorizateîn zone unde nu deţin o majoritate etnică. Dacă în primul tur partidul etnic va obţine un 25% atâta ar obţine şi în turul doi. Doar că în primul tur electoratul care votează politic şi nu etnic este împărţit între partidele majoritarilor. Votul etnic ar interveni doar în turul doi. 

Acesta e motivul pentru care PSD şi UNPR ţin morţiş la uninominalul într-un tur.

Paradoxul în prezent îl constituie PNL care vrea revenirea la uninominalul în două tururi după ce nu demult, când era parte din USL dorea uninominal într-un tur. Explicaţia e că atunci era parte din alianţa care obţinea cam peste tot locul 1. Atunci în cazul unui tur doi USL ar fi pierdut cam peste tot unde ecartul faţă de locul doi era de sub 5%. USL nu ar mai fi putut creşte.

Ipocrizia liberală vine din faptul că spune că vrea uninominal în două tururi la primari dar nu şi la parlamentari. De ce? Pentru că acolo PNL este unul din cele două megapartide care acum conrolează politic România şi se teme că orice nou partid va lua mult mai mult de la ei decât de la PSD. Faptul că PNL deşi se autodenumeşte partid liberal mimează un comportament de dreapta este unargument în favoarea ipocriziei sale.

Revenind la legi, Legea electorală este una din legile prin care clasa politică îşi serveşte interesele sale de conservare şi perpetuare. Interesant este că din cauza unor detalii, fiecare partid are interesul ca această lege să arate într-un anumit fel, lucru care generează o luptă absurdă … Culmea e că niciuna din variantele propuse de fiecare partid nu pleacă de la interesele de suveranitate ale poporului, toate îngrădindu-i şi cenzurându-i acestuia dreptul la suveranitate. 

PRESA OBEDIENTĂ

Una din modalităţile prin  care paridele mici nu pot ajunge să contribuie la curăţarea clasei politice este îngrădirea posibilităţilor de afi promovate.

Întrun mimat război politic diferitele organe media promovează doar marile partide, cele mici fiind luate în seamă doar atât cât să nu poată spune nimeni că nu a auzit de ele. Ce vor ele? Ce proiecte propun? Dacă e să te iei după presa noastră, nimic… ceea ce este o mare minciună şi o manipulare din cel mai odios tip.

Organizaţiile de media care promovează şi altceva în afară de partidele mari sunt pur şi simplu marginalizate şi împinse spre ratinguri ridicole, deci şi îndepărtarea de ele a surselor de venit… (Ca exemplu, vezi Naşul TV care „se bucură de tot felul de şivane” …nu e în hora promovării marilor partide, practic, nu există).

În aceste condiţii, cred că ar trebui să renunţăm la sintagma „clasă politică” şi să o adoptăm dea dreptul pe cea de „nomenclatură” … dar şi la cuvântul „democraţie” şi să adoptăm termenul de „Nomenclatură”.

Marina Ene

Un interesant articol legat de lupta absurdă între partide pe legea electorală este publicat de Marina Ene la data de  22.01.2016 pe siteul  contributors.ro.

Mărul discordiei în 2016. Legea electorală.

De la 1690, de când John Locke şi, ulterior, Montesquieu în 1748 au enunţat principiile care au stat din acel moment încolo la baza statului constituţional modern, orice democraţie are ca punct de pornire noţiunea de separaţie a puterilor în stat. Este vorba, evident, de puterea legislativă, judiciară şi cea executivă, care, dacă s-ar afla în aceeaşi mână, ar rezulta un adevăr mai mult decât grav. Acela al existenţei unui stat despotic.
Venind în timpurile noastre şi în România anului 2016, ceea ce putem vedea cu toţii nu este doar îngrijorător, ci a devenit o problemă cronică a noastră.
În România anului 2016, legile sunt făcute exclusiv de către politic. Iar separaţia de care vorbeam mai sus a ajuns la o suprapunere totală, rezultatul sau concluzia putând să o tragă fiecare în parte în ceea ce priveşte statutul de acum al României şi cât de democrată este ea în acest moment.
Pentru că, dacă în anul 2016, preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, declară fără rezerve că: “Un tur sau două tururi sau zece tururi este o opţiune politică. Constituţia nu spune că alegerile trebuie să se facă într-un tur sau două tururi, ci că trebuie să fie alegeri libere, periodice şi corecte. De aici încolo este la latitudinea politicienilor să stabilească”, atunci, statul român, prin vocea unui vârf judiciar, acela al preşedintelui Curţii Constituţionale, se declară falimentar, înfrânt de la interior, imixtionat, dinamitat şi anulat.
Dacă justiţia în România anului 2016 poate să stea într-o atitudine nonşalantă faţă în faţă cu politicul, făcând declaraţii curtenitoare, tendenţioase şi extrem de laxe partidei politice, ce este România sau ce mai sunt România şi democraţia ei?
De asemenea, şeful Executivului, Dacian Cioloş, unul dintre vârfurile tripletei statale, garantă a democraţiei, în continuarea declaraţiilor lui Augustin Zegrean, nu ezită să pună egal între o lege fundamentală pentru orice democraţie a lumii- legea electorală- şi legea politică.
Ba, mai mult, acelaşi Dacian Cioloş, o personalitate remarcabilă a trendului apolitic românesc al momentului, dă semne de nervozitate în declaraţii de presă, atingând un punct critic în care, printr-o afirmaţie care generează o însuşire directă în termeni a întregului Executiv- “Guvernul meu”- şi într-un atac de anxietate majoră în faţa acestui val de presiune politică dinspre centrele de putere ale Parlamentului (a se vedea conducerea PNL) se arată dispus să îşi depună demisia dacă se vor mai face astfel de presiuni.
Revin cu întrebarea: Cât de democrată este România şi cât de încadrabilă în legile democraţiilor clasice şi seculare?
Şi ca să ne dăm seama de ce România anului 2016 este oglindită de acest tablou desprins parcă din Infernul lui Dante, aş merge în momentul lui noiembrie 2015 în care oameni, mulţi, mii şi zeci de mii, au ieşit în stradă după 26 de ani de nu se ştie ce românesc. Au ieşit în stradă tocmai pentru ca acest nu se ştie ce să devină ceva ce se ştie. Numai că aceşti oameni frumoşi, originali şi deştepţi în marea parte a lor şi, de altfel, extrem de bine intenţionaţi au uitat un singur lucru. Acela că o clasă politică nu se va lăsa niciodată intimidată de o societate civilă complet ruptă de realităţile acestei clase politice. O societate civilă incapabilă să mânuiască aceleaşi pârghii ca ale clasei politice şi cu aceleaşi argumente ca ale clasei politice. Pentru că niciodată nu îţi vei putea înfrânge adversarul dacă nu gândeşti ca el, dacă nu te poziţionezi ca el şi dacă nu lupţi cu aceleaşi arme ca ale lui.
Care ar fi armele politicului românesc?
Simplu. Legile ţării.
Legile în România sunt făcute, aşa cum am mai spus, exclusiv de către politic.
Dovada este că, după 26 de ani de eforturi de a implementa democraţia în România (Pentru că, fie vorba între noi, democraţia nu există încă în România, iar asta este atestat prin tot ceea ce se întâmplă şi ne înconjoară în fiecare clipă. Cred că nimeni nu mai are vreo îndoială), orice lege care a fost adoptată sau pe cale de a fi adoptată nu a pornit dinspre puterea judecătorească către cea politică ca o emanaţie directă, univocă şi inamovibilă. Ci invers. Astfel, suntem în situaţia în care, în anul 2016, an electoral, politicul să ceară cu neruşinare şi obrăznicie modificarea legii electorale, deşi, conform Comisiei de la Veneţia, legea electorală nu poate fi modificată mai târziu de un an inaintea celui electoral.
Însă, PNL-ul, partid aflat într-o mare derivă şi într-o mare inexistenţă de fond, a găsit de cuviinţă să creeze un joc acum, în anul electoral 2016. Aşa cum a găsit de cuviinţă să creeze un alt joc, acum 4 ani, în anul electoral 2012, când, printr-o anomalie totală, tipic românească, singura coerentă de altfel în 26 de ani, a făcut uniune, frăţie cu partida stângii. Stângii extreme aş îndrazni să spun. Liberalii diluandu-se complet în această formulă politică pe care acum o consideră toxică. Şi atunci, ca şi acum, înainte de momentul vasalizarii lor, liberalii ridicau aceleaşi probleme din perspectivă legislativă. Modificări de gen, tururi, liste etc., etc.
În momentul în care însă au ajuns la guvernare, ceva, şi aş spune ceva ce se numeşte ipocrizie şi perfidie, a modificat brusc viziunea liberală şi viziunea democrată a liberalilor asupra legilor ţării şi asupra legii electorale. Alea făcute strâmb până atunci.
De altfel, după cum putem observa, liberalii sunt consecvenţi. Au rămas consecvenţi şi fideli unui singur lucru. Căţăratul la putere cu orice preţ şi ţinutul cu dinţii şi ghearele de ea.
Aceiaşi liberali, în noiembrie 2015, au pariat totul pe o singură carte. Guvernul Cioloş. Guvern care nu ştiu cum şi nu ştiu de ce, în mintea liberală, a fost asociat cu propriul guvern şi cu propria dorinţă de guvernare a ţării via Klaus Iohannis, preşedintele ţării. Care nu este liberal şi nu este în niciun fel politic.
Este un mister al minţii liberale, însă un mister care ne afectează pe toţi.
În 2016, şefii liberali, via Alina Gorghiu, supăraţi nevoie mare pe încăpăţânarea de catâr a premierului Cioloş de a nu-şi arăta disponibilitatea de a emite ordonanţe de urgenţe pentru modificarea legii electorale, se arată dezamăgiţi, dezabuzaţi şi înlăturaţi pe nedrept de la marea plăcintă politică.
Aş întreba: Care a fost rolul liberalilor de-a lungul ultimului sfert de veac românesc, altul decât acela de a crea alianţe păguboase şi toxice în favoarea exclusivă a politicului liberal şi în defavoarea completă a poporului român?
Şi cum ar trebui să privească Curtea Constituţională a României, căci de legislativ nu poate fi vorba, atât timp cât el este eminamente politic, astfel de numere de circ aberante, distructive, trecute de ilar, aduse în suicidar ale actorilor de pantomimă liberali? În an electoral, repet.
Ce face liberalul în plină campanie electorală? Pentru că, atenţie, atenţie mare, campania a început deja. Păi, liberal egal Cristian Buşoi. Liberal şi democratic egal Alina Gorghiu plus lamentările săptămânale de rigoare.
Ce face partida social-democrată în plină campanie electorală? Tace şi lucrează.
Poate este bine să privim spre zona liberală dintr-o altă perspectivă şi un alt unghi. Adevărat, extrem de îngrijorătoare. Oare, tot acest circ pe care doamna Gorghiu îl oferă presei în mod sistematic nu este cumva un alt blat pe care partida liberală deja l-a făcut cu alte părţi importante ale politicii, tocmai pentru că această lege electorală cu toate modificările ei subterane serveşte de minune întocmai scopului comun politic?
N-aş vrea ca, după ce vom parcurge acest an electoral, dificil pentru noi toţi, pentru că fiecare an electoral reprezintă un efort mare, în primul rând, financiar, în al doilea rând, emoţional ca presiune socială şi, nu în ultimul rând, ca efect a ceea ce va urma de acum încolo minimum 4 ani, să ne trezim că bocitoarele liberale au devenit peţitoarele post-factum într-o nouă alianţă. De data aceasta, cu un Guvern stânga-dreapta. Nimic nou! Cu nimeni altul decât domnul Dragnea, pe post de capel maestru şi domnul Băsescu în postul celui care alcătuieşte partitura şi face acordurile orchestrei Executivului şi a celor ale Legislatiului implicit.
Iar, pe deasupra, cu un Dacian Cioloş, nu şef al Partidului Liberal, ci, poate, cu o poziţie parlamentară redutabilă şi cu un nou partid de dreapta, formând acea opoziţie care acum lipseşte cu desăvârşire.
Peste foarte puţină vreme, Parlamentul se va reuni într-o sesiune în care nu doar turul întâi de alegeri va fi înlocuit cu două tururi de alegeri, ci şi alte lucruri importante, subtile şi mai puţin la vedere din legea electorală şi nu numai vor face preludiul acestei noi sesiuni.
Nu aş vrea să uităm nicio clipă că, după evenimentul Colectiv, când am spus cu toţii: “corupţia ucide!”, mintea comună românească s-a îndreptat instinctiv, nu atât către Guvernul Ponta, care era de la sine înţeles că este o cangrenă ce trebuie curăţată urgent, ci asupra cauzelor pentru care acest Guvern a existat. Clasa politică, partidele politice şi tot ce este politic în această ţară. Adică, TOTUL.
Aş vrea şi sper ca acel impuls uriaş pe care l-am resimţit în acea seară de noiembrie când am fost 50 000 de oameni pe străzile Bucureştiului şi alte mii în ţară să revină acum, la începutul anului 2016, şi să rămână nu doar treaz, ci să crească în intensitate şi în vigilenţă pentru tot ce înseamnă acest an şi tot ce înseamnă viaţa românească de acum înainte.
Este esenţial să rămânem treji. Este esenţial să înţelegem ce se întâmplă şi ce ni se întâmplă pentru că noi suntem cei care facem să ni se întâmple.
Dacă nu mai vreţi un Parlament, un politic şi legi strâmbe, batjocoritoare, sfidătoare, criminale la adresa noastră, a tuturor, vă invit să fim cu adevărat pentru prima dată în 26 de ani nu doar spectatori, ci principalii actori în această construcţie care este România.
Autor: Marina Ene
Data publicării: 22.01.2016

Ciobaniada – manipulatio in integrum … Qui prodes ?!

18 decembrie 2015 2 comentarii

Motto: 

Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai,

Tu ca bou’ stai ... 

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Ciobanii ca masă de manevră

Ciobaniada … manipulare în interesul … cui?

Legea vânătorii din 2006, o aberaţie legislativă antidemocratică, dispreţuitoare la adresa oricui nu este vânător.

La final se poate citi (eventual descărca), integral, Legea Vânătorii – 2006 ( de fapt de fapt a Legii nr. 407/2006 numită  „Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic” publicată în  Monitorul  Oficial cu nr. 944 din 22 noiembrie 2006, cunoscută drept Legea Flutur …

Cioban

Ciobaniada

Gata, Ciobaniada fusă și să dusă …

S-a dat sau se va da o ordonanţă de urgenţă, ce-i anapoda se va … dezanpodiza şi toată lumea va fi fericită.

România intră iar pe făgaşul normal. Evident, după aceea sună ceasul, te trezeşti că constaţi că iar ai visat prostii.

Legat de Ciobaniadă (observaţi majuscula) aş dori mai întâi să fac nişte precizări. Cuvântul Ciobaniadă şi cioban nu au absolut nimic peiorativ, ba, aş zice dimpotrivă. Deşi am văzut că mulţi folosesc termenul voit pretenţios de „oier” şi se feresc  de folosirea termenului de „cioban” cam la fel cum se feresc de folosirea cuvântului „penal” ca sinonim pentru politician.

Indiferent la ce şabloane comunicaţionale se face apel, tocmai acest cuvânt, „oier” este cel cu probleme. Oieri sunt toţi cei care se ocupă cu creşterea oilor, ciobanul însă este cumva similar cu acela de „meşter”, „maestru” în alte domenii. A fi cioban e una a fi slugă la oi e alta. Toţi sunt oieri.

MINERI VS CIOBANI

Legat de Ciobaniadă, nu văd cu ce ar fi mai peiorativ decât termenul „mineriadă”. Mineriadele au fost rezultatul unei manipulări incredibil de perverse. A fi miner nu e nimic rău, e o meserie de mare tradiţie, grea dar extrem de onorantă. Chiar şi faptul că minerii au putut fi menipulaţi atât de uşor de un grup de ticăloşi arată faptul că au un fel de naivitate, sau, poate doar o lipsă de informare. După ce iasă din şut minerului nu prea are de ce să ăi ardă de politică, nu prea e interesant de ce fac alţii. El îşi vede de viaţa lui, de munca lui cruntă din fundul pământului, de problemele de zi cu zi.

Minerul ştie că relativa lui bunăstare (minerii câştigau întotdeauna mai bine decât multe categorii) depinde de şefi, ei mai ştiau că multe lucruri legatre de minele în care lucrează nu trebuie să se afle pentru că s-ar găsi tot timpul cineva „binevoitor” care ar zice că îi apără drepturile în realitate complicându-i viaţa. Ba mai mult, de „şefi” depinde chiar viaţa lui … Mineritul nu înseamnă doar ce se întâmplă acolo joc în întunericul acela material, depinde de runcţionarea tuturor maşinăriilor, de electricitate, de ventilatoare. E destul ca un ventilator să se oprească şi o grămadă de mineri pot muri arşi de gazul medan acumulat şi neevacuat. Or, tocmai „şefii” sunt cei în care trebie să aibă încredere că asigură funcţionarea întregului sistem.

Spre deosebire de miner care este atunci când dă cu picamerul un fel de maşinărie, cel care face munca brută, un cionan e un tip considerat a fi cel care ştie toate tainele meseriei.

Asemănarea frapantă este că ambii, şi minerul şi ciobanul sunt preocupaţi acolo, în lumea lor, unii zdrobiţi de un întuneric obsesiv, alţii aflaţi la dispoziţia vremii, a intemperiilor, bătuţi de soare, de ploi, de vânturi uneori sălbatice. Nu au ei timp de să afle ce scrie în legi. Ai ştiu de legile date de tradiţii, de legile firii instaurate în milenii.

Indiferent dacă tradiţia a impus legi uşor sau greu de respectat, acestea sunt adevărate cutume, sunt repectate fără ca cineva să se întrebe ceva legat de oiportunitate. Oportunitatea legilor ciobăniei e dată tocmai de îndelunga practicare a acesteteia. Practic, legile ciobăniei sunt legi ale firii. Acesta e motivul pentru care orice încercare de a le modifica pare complet anapoda.

Atunci când stă rezemat în bâta lui de corn cu cojocul atârnat pe umeri, ciobanul ştie câteva lucruri. Că oile sunt oi şi nu prea le duce capul, lăsate de capul lor se răsfiră ca proastele, că oile nu pot căra ceea ce e nevoie pentru desfăşurarea OK a acestei activităţi. Că oile nu se pot apăra de lupi, de urşi şi ce le-o mai putea ataca.

Astfel că, ciobanul, la turma lui are şi măgari care să care tot calabalâcul şi are şi câini care să adune oile atunci când e nevoie, când se deplasează de exemplu, alergând în jur şi lătrând, aceşti câini, relativ mici pun ordine în dezordine, când se opresc undeva pentru înoptat le adună grămadă, dacă vreuna menifestă tendinţe rebele, o aduce la ordine. Fără aceşti câini niciodată oile nu ar putea fi băgate în ţarc.

Sunt câini energici, relativ mici, foarte inteligenţi, foarte bine dresaţi, dar incapabili să apere oile de atacul lupilor sau al urşilor. Când un lup atacă o turmă de oi  nu se mulţumeşte să ia una şi să plece… „rupe” o mulţime, uneori zeci. Astfel că mai e nevoie de un alt fel de câini. De cei zişi „ciobăneşti” nişte câini puternici, de pază care nu ezită să sară la ricine care atacă turma.

Mulţi se tem de ei. Atunci când treci pe lângă o turmă de oi uneori vin la tine lătrând. Doresc doar să vadă ce hram porţi.

Aceşti câini ştiu un singur lucru. Viaţa lor e mai puţin importantă decât turma pe care o păzesc. Ei nu se îndepărtează niciodată de oi prea mult. Greu de crezut că vei vedea un câine ciobănesc bagabonţind pe coclauri la mai mult de 50-60 de metrii de oi.

De câţi câini e nevoie? Depinde de la caz la caz, doar ciobanul poate hotărî după nişte criterii destul de clare.

 

DISPREŢ vs DEMNITATE

Legat de Ciobaniada de acum câteva zile, practic de venirea ciobanilor în Capitală, trebuie remarcat modul paşnic în care s-au comportat, un pic de apărând doar pentru că simţeau că sunt dispreţuiţi, lăfaţi să fiarbă în suc propriu, poate-poate s-or plictisi şi se vor duce acasă.

Culmea nesimţirii  fost că, în loc să se ducă cineva … important, să îi întrebe ce doresc i-au închis în Parcul Izvor cam cum îşi închid ei oile în ţarcuri. Ba erau acolo şi „câinii care mână turma” cu căşti, bastoane, butelii de gaz iritant.

După un pic de năuceală în care au relizat cum stă treaba şi-ai zis „Hai” şi jandarmii au părut nişte maimuţoi inutili. Treaba e că atunci când şi-au zis „Hai” au pornit să se oprească fix în sala de şedinţe unde, printre râgâieli şi băşini parlamentarii tocmai îşi votau pensii pe care considerau că le merită.

Oare chiar le meritau? Ei zic că da pentru că munca lor este extrem de importantă şi şi-ai îndeplinit menirea. Aşa o fi dacă se consideră că menirea lor în Parlament este aceea de a-şi asigura lor şi famililor lor o bunăstare de  invidiat. Faptul că sunt aleşi îl interpretează mulţi drept „destinaţi”, adică nişte persoane superioare pentru care tot restul trebuie să se strofoace ca să le asigure o viaţă de huzur.

Problemele altora? Ale celor care i-au trimis? Aşa ceva nu intră în zona lor de interes. Oamenii să îşi plătească taxele şi să îşi vadă de treabă …

Bineînţeles că jandarmii şi-au arăta muşchi şi i-au oprit la intrare în curte.

LEGI INEPTE DATE DE POLITICIANI INEPŢI

De fapt, ce i-a iritat pe ciobani? De ce s-au dus acolo?

Doreau să se revadă acele înrădiri inepte, din ultima parte a toamnei până în prima parte a primăverii, conform Legii vântorii adoptată de unii care habar nu aveau despre ce e vorba în propoziţie, precum şi de acea reglementare referitoare la numărul de  câini. La şes un câine, la deal, doi, la munte trei.

Motivările sunt de-a dreptul inepte, date de cineva care a văzut oi doar la zoo sau împăiate la muzeu, dacă se uitau măcar la Animal Planet îşi dădeau seama de absoluta lipsă de logică.

Legat de ţinerea oilor în ţarc. Asta înseamnă că primăvara oile vor fi bolnave, dacă nu chiar moarte. Oile, din păcate pentru poiliticianu nu sunt ca nişte maşinării pe care le bagi iarna în garaj şi le scoţi primăvara.

Nu, ele sunt vii şi au nevoie de anumite chestii pentru a trăi.

Legat de numărul de câini INDIFERENT DE MĂRIMEA TURMEI, A  Asta e dincolo deorice logică.

Ce câine să aleagă ciobanul de la şes? Un câine care conduce poile sau unul care le poate păra? Greu de spus. Să zicem că cibanul îşi mobilizează toate rudele, le dă bâte şi le postează în jurul turmei cum şi-a postat jandarmieria scutierii în jurul ciobanilor. De unde draq să iei un câine destul de puternic să se lupte cu patru cinci lupi (aceştia atacă în haită) sau cu un urs de vreo 500 de kile, ursa care, ar naibii, nu e deloc asemănător cu „urşii gunoieri” de care trăiesc mâncând din tomberoanele braşovenilor.

Nu, pur şi simplu sunt nişte fiare extre de puternice care, dacă îi trag boului o scatoalcă îl bagă la conservă.

Ciudate sunt motivaţiile…

Legat de acea ţinere a oilor în ţarc auzeam ca motivaţie necesitatea de a se reface păşunile şi de a se proteja semănăturile.

Da, e nevoie de o resemănate a unor păşuni, dar în cele mai  multe locuri acestea se refac de la sine. Oile NU SMULG IARBA .. O TUND CU DINŢII LOR, iar primăvara iarba creşte din nou, întinerită şi viguroasă, căcărezele oilor având efectul de îngrăşământ natural.

Legat de semănături… Cele de toamnă (grâu) da, trebuie protejate, dar aşa era şi până acum… dacă era prins ciobanul pe un lan de grău, era amendat şi îl despăgubea pe propietar. Când vine vorba, însă, de mirişţi nesemănate sau de foste lanuri de porumb, acolo prezenţa oilor este mai mult decât benefică. Ele mănâncă ceea ce a rămas după recolare şi îngraşă solul. (Am avut ani la rând teren agricol, erau ani când era grău sau alte păoiase, atunci oile nu intrau, când aveam porumb oile măncau resturile de tulpini, făceau practic curăţenie).

Legat de câini, asta e absolut halucinant. Câinii ciobăneşti atacă vânatul? Poate, dar numai dacă iepurele ajunge destul de aproape de turmă sau încearcă să o traverseze. La fel şi căprioare…

Poate se spune că atacă lupii şi urşii … da, dar numai dacă aceştia vin să atace turma. După vând greu de crezut că ciobăneştii pot alerga … sunt câni mari, lenţi şi mai au şi bucata aceea de lemn atârnată de gât tocmai pentru a-i încetinii.

Mă uitam la şeful Comisiei Parlamentare pe Agricultură … un imbecil cum rar am văzut ..

Înconjurat de nişte jurnalişti, mai mult jurnalisde care probabil considerau că atunci când e vorna de câinii ciobăneşti e vorba fie de bişonul pe care îl plimbau ca pe un fel de accesaoriu de fiţe, fie de un dobermann sau de alt câine de luptă cu care se plimbă cei care le trezesc lor fantezii erotice.

Întrebat dacă el crede că sunt de ajuns unu, doi sau trei câini pentru pază, şeful Comisiei Parlamentare pe Agricultură a luat o moacă doctă (cam ca cea luată de Vanghelie când cu almanahele) dar enervat că nu e lăsat să îşi vază de mărirea pensie şi a spus ceva de genul: „Câini de pază? Nu există câini de pază la oi, sunt doar unii care le conduc”.

Probabil în mintea dumnealui, câinii de la stână sunt nişte animale de companie, ciobanii or fi cei care fug după oi, iar când vin lupii şi urşi intervin măgarii că d-aia au copite.

Tot legat de câini, s-a spus că în afară de faptul că strică semănăturile, aceştia s-ar mai face vinovaţi şi de distrugerea animalelor de pe fondurile de vânătoare.

Ca unul care detest vânătoarea ca pe ceva ce ar fi trebuit interzis, când e vorba de sport, putând fi folosit doar ca mijloc de control al populaţiilor de sălbăticiuni, stau şi mă uimesc… În afară de teren agricol, în afara intravilanelor avem doar fonduri de vânătoare? Ei nu zău.

Fonduri de vânătoare unde nişte căcănari cu bani stau frumos sub foişor şi aşteaptă ca vânatul să le fie adus de gonaci în bătaia puştilor? Sau unde ei, cei încă neluaţi de duba DNA-ului aterizează cu elicopterele şi trag ca apucaţii indiferent dezon? Singura limită fiind puterea elicopterului? Adică să poată duce tot ce au împuşcat …

E cel puţin halucinant. Tare aş fi curios câţi mănâncă şi se îmbracă de pe urm vânatului şi câţi de pe urma oeritului.

Dacă ar fi după mine cineva care vrea să vâneze ar trebui să aducă un certificat de la ciobani că nu le sunt deranjate oile de împuşcături.

Mi se pare un fel de culme a nesimţirii … pentru plăcerea de a ucide să înfometezi o naţie?

Oare la vânătorile lor, domnitorii noştrii puneau oprelişti ciobanilor pentru a putea ei să vâneze lupul ursul ori bourul? Nu cred…

„LEGEA VÂNĂTORII”, de fapt „Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic” cunoscută sub numele de Legea Flutur.

Legat de această poveste cu numărul de câini şi de aruncarea ei la ciobani precum un ciolan la câini, există un detaliu care nu li s-a spus acestora.

Legea era doar actualizată, povestea cu câinii e mai veche de prin 2006.

Ca să fixăm puţin temporal, în 2006 îl aveam ca Preşedinte pe Băsescu, Premier era Tăriceanu, Preşedinte la Senat era NICOLAE VĂCĂROIU, iar la Cameră, MIRON TUDOR MITREA… Ghici cine era iniţiatorul Legii Vânătorii, (de fapt a Legii nr. 407/2006 numită  „Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic” publicată în  Monitorul  Oficial cu nr. 944 din 22 noiembrie 2006) : Gheorghe Flutur … Personaj cunoscut, dar nu voi vorbi acum de dumnealui.

Din legea respectivă mi-aş permite să citez câte ceva:

La CAPITOLUL I, „Dispoziţii generale” la  Art. 1. – „În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează” (de fapt un articol dicţionar care fixează nişte deviniţii):

a. administrator – autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi care asigură administrarea faunei de interes cinegetic;

e. cotă de recoltă – numărul de exemplare din fauna de interes cinegetic stabilit anual de către administrator, care se poate vâna în cadrul unui fond de vânătoare;

hfaună de interes cinegetic – totalitatea exemplarelor din populaţiile din speciile de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, existente pe teritoriul României;

i. fond cinegetic – fauna de interes cinegetic, împreună cu totalitatea fondurilor de vânătoare;

j. fond de vânătoare – unitatea de gospodărire cinegetică constituită indiferent de categoria de teren, indiferent de proprietar şi astfel delimitată încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său. Nu se includ în fondul de vânătoare suprafeţele din perimetrul construit sau împrejmuit din intravilan, suprafeţele rezervaţiilor ştiinţifice, suprafeţele parcurilor naţionale, suprafeţele siturilor patrimoniului natural universal şi suprafeţele strict protejate din cadrul zonelor umede de importanţă internaţională;

n. jujeu – piesa de formă cilindrică, confecţionată prin strunjire, din lemn de esenţă tare, care trebuie purtată de câinii care însoţesc turmele şi cirezile de animale domestice;

w. zonă de linişte – suprafaţa stabilită în cadrul unui fond de vânătoare, delimitată şi marcată pe teren prin semne vizibile şi distinctive, destinată să asigure condiţii de viaţă optime faunei cinegetice existente în cadrul fondului de vânătoare respectiv, indiferent de anotimp.

Interesant, nu? Legea vânătorii stabileşte reguli pentru o activitate neconexă vânători, ba mai mult, activitatea de oierit ESTE REGLEMENTATĂ în funcţie de intereseşe vânătorii.

Respectiva zonă de linişte subordonează vânătorii orice fel de activitate şi nu prevede o armonizare cu intzeresele altora.

Cam ciudat, nu?

Art. 2. – Fauna de interes cinegetic este resursă naturală regenerabilă, bun public de interes naţional şi internaţional.

Interes cinegetic? I-auzi … cam ce înseamnă ştie lumea, de fapt deviniţia de dicţionar pentru CINEGÉTIC, este: ”De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc.” … Deci este  o chestiune DE INTERES EXTREM DE LIMITAT, dacă ne gândim la numărul de vânători raportat la numărul populaţiei.

Păi interesul faţă de oierit este unui cvasigeneral dacă ne cândim câtă lume foloseşte ca hrană sau pentru îmbrăcat prodose ale oieritului.

Vânătoarea fiind o activitate a unei elite mi se pare că este cumva călcat în picioare interesul general de interesul unor … scule pe bascule

Ba ni se mai şi prezintă SCOPUL  vânătorii. Nici vorbă să fie doar o activitate pentru delectarea unor căcănari ci:

Art. 3. – Exercitarea vânătorii se face în scopul asigurării echilibrului ecologic, ameliorării calităţii populaţiilor faunei de interes cinegetic, cercetării ştiinţifice, precum şi în scop didactic sau recreativ-sportiv.

Ameliorare a faunei, echilibru ecologic,  cercetare ştiinţifică, scop didactic … să-mi bag pucioru’ că muream prost. Vânând  de exemplu capre negre sau cerbi cu multe puncte la trofeu, adică exemplarele cele mai frumoase şi mai sănătoase, sau împuşcând porcii mistreţi crescuţi de Ţiriac în scopul de a se trage de budigăi cu ştabii de la Mercedes ori Audi se ameliorează apecia … se cercetează ştiinţific modul în care moare animalul împuşcat sau la fiecare vânătoare e pil de elevi cărora li se arată cum se pişă pe el ieprele înspăimântat…

Ei, dar constituirea unui fond de vânătoare care depăşeşte chiar limitele bunului simţ.

Art. 5. – (1) Criteriile de constituire a unui fond de vânătoare sunt următoarele:

  1. a) mărimea suprafeţei fondului de vânătoare;
  2. b) stabilirea faunei sedentare de interes cinegetic;
  3. c) limitele fondului de vânătoare;
  4. d) apartenenţa, de regulă, la acelaşi etaj altitudinal;
  5. e) structura de proprietate asupra terenului. Se urmăreşte, pe cât posibil, constituirea de fonduri de vânătoare pe terenuri care aparţin aceluiaşi tip de proprietate;
  6. f) existenţa diversităţii din punct de vedere al folosinţei terenurilor. Se urmăreşte ca în cadrul unui fond de vânătoare să existe cât mai multe categorii de folosinţă a terenului;
  7. g) constituirea, în timp, a fondurilor de vânătoare.

(2) Suprafaţa unui fond de vânătoare va fi de cel puţin 5.000 ha la câmpie şi în Delta Dunării, 7.000 ha la deal şi 10.000 ha la munte.

(3) Suprafaţa minimă necesară pentru un membru vânător este de:

  1. a) 150 ha la câmpie şi în Delta Dunării;
  2. b) 250 ha la deal;
  3. c) 350 ha la munte.

Să ne amintim de acea zonă de linişte văzută ca  suprafaţa stabilită în cadrul unui fond de vânătoare, delimitată şi marcată pe teren prin semne vizibile şi distinctive, destinată să asigure condiţii de viaţă optime faunei cinegetice existente în cadrul fondului de vânătoare respectiv, indiferent de anotimp.

Deci, 150 hectare de teren pe cap de vânător în Deltă, 250 ha la deal, 350 ha la munte … Dacă vorbim de zece vânători avem 1500 hectare de teren pe cap de vânător în Deltă, 2500 ha la deal, 3500 ha la munte …

De ce? Pentru ca zece inşi să „puşte” nişte animale care nu au nici o vină că există. Or fi cumva animalele lor? Oare câţi oameni ar putea fi săturaţi de produsele oieritului practicat pe acele hectare?

Cine îi dă dreptul administratorului fondului de vânătoare să hotărască asupra unor suprafeţe PE CARE NU ESTE PROPRIETAR? Habar n-am, Sfântul Duh poate …

Da, fără nici un fel de mişto.

Administratorul fondului de vânătoare nu are dreptul cu e obligat să folosească terenul respectiv conform interesului cinegetic deşi nu e al lui, chiar al statului dacă e, propietar e poporul şi nu cei câţiva căcănari cu porniri sângeroase:

Administratorul pădurilor statului are obligaţia să asigure, cu titlu gratuit, în fondul forestier proprietate publică a statului, terenuri libere de vegetaţie forestieră, destinate cultivării, depozitării şi distribuirii hranei complementare a vânatului şi amplasării construcţiilor şi instalaţiilor vânătoreşti, inclusiv a fazaneriilor existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, după cum urmează:

  1. a) în etajul altitudinal de munte: 1 ha pentru 1.000 ha de pădure;
  2. b) în etajul altitudinal de deal: 2 ha pentru 1.000 ha de pădure;
  3. c) în etajul altitudinal de câmpie: 3 ha pentru 1.000 ha de pădure.

Şi culmea nesiţirii, proprietarii de terenuri sunt obligaţi „să ia măsurile prevăzute de lege pentru protecţia faunei cinegetice” … „răspund pentru pagubele pe care le produc acestora prin acţiuni ilicite săvârşite cu intenţie sau din culpă” dar nu au dreptul că profite şi ei de pe urma vânătorii.

Culmea e că dacă ai un teren agricol şi ai pe el de exemplu sfeclă şi vine ieuraşu’ bagabontu’ de îţi haleşte jumătate din sfeclă tu nu poţi să te opui, nu, iepraşu’ e parte din fondul cinegetic.

Proprietarii şi deţinătorii de terenuri cu orice titlu, precum şi executanţii de lucrări de orice natură pe terenurile din fondurile de vânătoare sunt obligaţi să ia măsurile prevăzute de lege pentru protecţia faunei cinegetice şi a mediului său de viaţă şi răspund pentru pagubele pe care le produc acestora prin acţiuni ilicite săvârşite cu intenţie sau din culpă.

Şi acum vine partea cea mai veselă, ceacare reglementează şi numărul de câini ciobăneşti:

La Art. 23.  „În scopul gestionării durabile a faunei de interes cinegetic, se interzic”:

………

b) păşunatul în păduri;

…….

d) înfiinţarea, întreţinerea sau recoltarea culturilor agricole, fără asigurarea protecţiei faunei de interes cinegetic;

…….

h) circulaţia persoanelor sau a mijloacelor de transport însoţite de câini liberi, legaţi ori captivi, care aparţin altor categorii decât câinii de vânătoare sau însoţitorii de turme ori cirezi, altfel decât vaccinaţi sau dehelmintizaţi;

……..

j) circulaţia, pe fondurile de vânătoare, a persoanelor însoţite de câini, fără a fi purtaţi în lesă, din alte rase decât cele admise la vânătoare în România;

k) permiterea însoţirii turmelor şi cirezilor de către câini însoţitori al căror număr este mai mare de 3 în zona de munte, de 2 în zona de deal şi de 1 la câmpie. În acest număr se includ şi câinii care asigură paza stânei;

……….

p) nepredarea către gestionar sau către un reprezentant al acestuia, în termen de 7 zile de la momentul găsirii, a coarnelor lepădate de cervide;

q) neanunţarea celei mai apropiate primării despre existenţa în fondurile de vânătoare a unor cadavre de animale din speciile de faună de interes cinegetic;

…………

s) depozitarea în teren sau utilizarea în combaterea dăunătorilor vegetali şi animali ai culturilor agricole sau silvice a substanţelor chimice toxice pentru fauna de interes cinegetic, fără luarea măsurilor de protecţie a acestora;

…………

ţ) producerea, procurarea, comercializarea şi deţinerea curselor de orice fel destinate capturării sau uciderii vânatului, fără aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;

…………..

w) deranjarea exemplarelor de faună de interes cinegetic în scopul fotografierii sau filmării, în afara traseelor turistice sau a căilor de comunicaţie.

Cum ar veni, avem cam aşa:

De la punctele b, d, h, j, k, s, ţ, w înţelegem că, indiferent de faptul că eşti propietarul unui teren, agricol, păşune sau pădure mi poţi să:

– Permiţi păşunatul în pădure şi asta nici măcar dacă ai oile tale prsonale,

– Să îţi depozitezi de exemplu îngrăşământul chimic (azotat de amoniu) pe care să îl foloseşti mai apoi la îngrăşarea terenului ca nu cumva să îi vină iepurelui să mănânce şi să moară ca prostu’. Atenţie ! Iepurele poate mânca şi după ce ai împrăştiat respectivele substanţe … Deci nu poţi folosi deloc chimicale.

– Nu poţi să îţi protejezi terenul agricol punând curse împotriva sălbăticiunilor, deşi un cârd de iepiri îţi poate face praf recolta.

– Culmea nesimţirii este însă punctul K unde se interzice „permiterea însoţirii turmelor şi cirezilor de către câini însoţitori al căror număr este mai mare de 3 în zona de munte, de 2 în zona de deal şi de 1 la câmpie. În acest număr se includ şi câinii care asigură paza stânei;”

Deci, la câmpie câinele ăla săracu trebuie să fie polivalent. El trebuie să ştie şi să comande oile, şi să le păzească atunci când sunt plecate la păscut, dar şi să păzească vigilent stâna.

Ce nu am înţeles eu, faptul că un câine le poate face pe toate trebuie certificat de o declaraţie pe propie răspundere cu semnătură olografă? O fi trebuind şi legalizată la notar?

ŞI TOTUŞI, CINE I-A MANIPULAT PE CIOBANI?

Din  faptul că au reacţionat abia acum la o lege dată prin 2006 este cel puţin straniu.

Oare asta nu ne arată că în aceşti ani ciobanii nu ştiau de aceste prevederi legale? Că nu pe toţi ciobanii îi chiamă Ghiţă şi nu se joacă pe laptop?

De ce oare nu s-o fi găsit până acum cineva care să le spună de matematica legislativă care le reglementază numărul de dulăi?

 Al cui să fi fost oare interesul de a se afla abia acum ca şi cum ar fi vorba de nişte prevedri noi? Să fie vorba de cei care, acum un an „şi-au luat ţara înapoi”? .. No sheet … a dracului coincidenţă.

Oare ce ce nici unparlamentar în tot acest timp nu s-o fi sesizat? Că altă treabă oricum n-are. Sau are? De exemplusă îşi mărească veniturile?

Chiar Preşedintele vine dintr-o zonă unde ciobănitul este o activitate cu grad zero de interes. Să fie mai interesant de ce trebuie să facă pentru a-şi creşte luxul în care trăieşte, bugetul instituţiei şi pensia pe care o va primi când nu va mai fi preşedinte? Sau, poate, să dumnealui preocupat de cum să îşi salveze restul de case luate abuziv, cu acte false la vremea când era primar de Sibiu?

De politicienii in Parlament nici nu mă mai întreb. La ei atribuţiunile nu au nici o treabă cu interesul alegătorilor, ei trebuie să ne sfideze pe noi toţi cu adoptarea legii pensiilor speciale pentru senatori şi deputaţi – cu o suplimentare de 1500 lei per mandat -, la pachet cu majorarea salariilor aceloraşi, cu 10 procente, precum şi a altor indemnizaţii şi sume forfetare, başca majorarea bugetului celor două camere parlamentare.

Sau, mai ştii păcatul, poate tocmai interesul acestor creşteri a pensiilor speciale să fi dus bulzul la explozie pentru a nu mai vedea ce fac ei privind spectacolul străzii cu ciobani turişti.

Oricum de rezolvat s-a rezolva româneşte … „Să mor io că se rezolvă” li s-a spus şi gata, ciobanii  au plecat la oile lor cu mintea creaţă de agitaţie demă de un cabinet de psihiatrie a învăţătoare parlamentărese.

S-a terminat ca în Mioriţa, fatalmente previzibil. Ciobanul continuă să fie ţinut de fraier.

Cum o lună, când cu manifestaţiile pornite de la Colectiv”  ziceam că acest parlament trebuie să plece şi să mergem la anticipate, mi s-a spus că nu era democratic aşa, că ei au mandate de îndeplinit etc… Tare aş vrea să văd şi eu pe alegătorul care s-a dus la urne cu cândul la pensia alesului său.

Acum nu mai zic aşa, aceşti scârboşi profitori ai naţiei nu trebuie să plece doar, trebuie şi arestaţi mai întâi.

Ei sunt acolo trimişi de un electorat cu mintea spălată de votul unui electorat bulversat, intimidat, minţit, spălat pe creier de perversitatea unei clase politice nedemne şi  nu vor pleca, sunt sigur. Singura chestie pe care o vor face în ultima parte de mandat va fi doar ca să lucreze, substanţial, în propriul beneficiu, precum şi în al celor dij cercul lor de interese.

Stau şi mă întreb şi eu precum capra care nu ştie dacă e poziţie sau animal: pe cine mama dracului  mai reprezintă aceşti limbrici autodenumiţi aleşi .. da, aleşi ai „găleţilor de plastic”, kilelor de făină şi ulei electortal, cumpărate din bani negri?!

Pe alegătorii lor, care, în bună parte, subzistă din pensii de 300-400 de lei?

Pe românii care fug în lume, cot la cot cu arabii – a se ţine cont că în ţările UE trăiesc, astăzi, peste două milioane de români – ca să-şi găsească un loc de muncă, retribuit decent pentru ei, cum ar fi de exemplu ştergera la cur a cineştie cărei babe spanioloaice care are o pensiedupă o viaţă de taxatoare la buda publică mai mare decât unu cu studii superioare şi masterat de pe la noi?

Pe copiii acestora, adolescenţi, care îşi pun capăt zilelor, de dorul părinţilor, aproape pierduţi, asta în cazul în care nu se fac bagabonji şi a nevestelor care ori se fac curve, ori se apucă de furat?!

Pe tinerii ucişi de consecinţele indolenţei şi ineficienţei, legislative sau de un sistem inept, arogant, dispreţuitor?

Sincer, cred că singuri pe care îi reprezintă sunt cei din familie şi prietenii care mulţumită lor se îmbogăţesc.

Cam tot ceea ce şi-au propus să legifereze jigodiile, în propriul beneficiu, au reuşit. Şi sunt sigur că, până la alegeri, vor face totul, vor veni iar şi ne vor spune cât de mult îi interesează soarta noastră.

P.S. Întrebarea este dacă acest popor a reuşit să îşi dea seama pe cine a ales până acum, cât de mulţi bani nu se găsesc în spitale şi şcoli, în autostrăzi şi canalizări … ci stau bine merci în conturile lor de aici ori de aiurea…

Concluzia, deocamdată, este că doar imbecilii mai votează cu cei care au fost până acum la putere măcar o secundă. Întrebarea este cam cât de mulţi imbecili mai trăiesc în ţara asta?

….

NOTĂ: Cine dorește poate vedea aici, integral:  Legea Vânătorii – 2006

Pe Facebook, ce minune, Ponta minte prin omisiune

8 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Victor Ponta

Premierul Ponta pare a-și fi descoperit o adevărată vocaţie în a comunica ceea ce vrea să comunice prin intermediul reţelelor de socializare.

Pe Facebook, Ponta face din orice reuşită economică din mandatul său ca pe o mare realizare personală.

Premierul îşi induce grav în eroare cititorii apelând la trunchierea grosieră a  realităţii. De exemplu prezentând faptul că numărtul de şomeri aflaţi îm plată a scăzut ca pe o scădere a şonajului este o ordinărie fără margigi dacă nu spui că cei care au ieşit din plată nu au ieşit pentru că şi-au găsit un serviciu ci pentru că le-a expirat perioada de plată.

Acei oameni ajungând să nu mai beneficieze nici măcare de ajutorul de şomaj.

Sau prezentarea faptului că au crescut nişte venituri drept ceva care duce la creşterea nivelului de trai şi nespunând că această creştere este puternic erodată de creşterea unor taxe şi impozite sau a unor preţuri iar este o manipulare absolut odioasă..

Premierul a încercat coafarea realităţii şi în ceea ce priveşte datoria externă. A anunţat cu emfază că această datorie a scăzut uitând să spună că de fapt partea statului în această datorie a crescut.

Astfel, gandul.info aduce în atenţie cinci statistici economice legate de perioada de guvernare a lui Ponta, statistici pe care Ponta le omite cu neruşinare, neuitând să publice mesaje de genul:

„În 2013 am reuşit să creştem pensiile, am făcut la fel în 2014 şi în 2015! Voi rămâne la conducerea Guvernului pentru că trebuie să mărim pensiile şi în 2016! Iar atunci când vor veni unii care nu au tăiat pensii şi au avut grijă de pensionari, atunci îi lăsăm pe ei” (mesaj publicat pe contul de Facebook al Premierului pe data de 2 octombrie, la ora 8:37 dimineaţa).

Deşi lui Ponta îi place să spună că şomajul a scăzut, Premierul nu spune că au scăzut şi numărul de salatriaţi în economie.

  1. Numărul real de salariaţi din economie a scăzut.

Conform datelor de pe siteul oficial al Institutului Naţional de Statistică (INS), date preluate şi prezentate de către Ministerul Muncii pe site-ul oficial, în timp ce numărul angajaţilor oficiali raportaţi de Institutul Naţional de Statistică (INS), date preluate şi prezentate de către Ministerul Muncii pe site-ul oficial, a crescut cu 293.000 de persoane (până la 4,570 milioane), numărul efectiv de salariaţi din economie a scăzut cu 205.000 de persoane în ultimii trei ani.

Statisticile oficiale arată că: 

Statistică 1

Statistică 2

  1. Plătim mai mult pe taxe şi impozite decât acum trei ani.

La finalul primului trimestru al anului 2012, cheltuialile lunare ale unei persoane erau în medie de 780,5 lei, din care 16,6% erau alocate impozitelor, contribuţiilor, cotizaţiilor şi taxelor, conform datelor oficiale şi publice ale Institutului Naţional de Statisică (cf. siteului INS).

După trei ani, la finele primului trimestru din 2015, aveam: cheltuieli totale medii de aproape 850 de lei pe lună, dintre care 18,6% reprezentau impozitele, contribuţiile şi taxele. Deci în cei trei ani consideraţi cheltuialile medii pe persoană cu taxele şi impozitele au crescut de la aproape 130 de lei la 158 de lei, (creştere de 28 de lei, adică 21,5%), în timp ce cheltuielile s-au apreciat cu 8,9%, ceea ce reprezintă media naţională (indiferent dacă e vorba de mediul urbam sau rural) ori de statutul social).

Luate defalcat, statisticile arată că ponderea taxelor şi impozitelor a crescut cel mai mult în mediul rural, de la 9,1% la 12,4%, în timp ce în mediul urban creşterea a fost de la 21,5% la 22,2%.

 În ceea ce priveşte statutului ocupaţional, în cazul salariaţilor avem, o creştere de cheltuieli de la 25,9% la 27,9%, în cazul agricultorilor de la 1,9% la 3,1%, în timp ce în cazul şomerilor a scăzut de la 10,9% la 10% iar în cazul pensionarilor a crescut de la 8,7% la 9,5%.

Conform INS, contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii este inclusă în cheltuielile totale medii.

Metodologia folosită de INS consideră “impozite, contribuţii, cotizaţii, taxe – ansamblul cheltuielilor băneşti destinate plăţilor cu caracter obligatoriu către sistemul fiscal (impozite, contribuţii, cotizaţii, taxe)”.

  1. Bugetul de pensii de stat este subvenţionat din TVA, accize, ş.a., în proporţie de 35%.

Cei de la gândul.info  calculează că la finalui lui 2015 deficitul sistemului public de pensii de stat ar putea fi de circa 4,4 miliarde de euro.

În momentul acesta doar 65% din fiecare pensie poate fi plătită efectiv din bugetul de asigurări sociale de stat, diferenţa fiind asigurată din celelalte bugete (din încasările de TVA, accize, etc.).

De exemplu, din o pensie medie de 886 lei încasată de cei 5,15 milioane de pensionari din sistemul public de pensii şi agricultori,  sunt plătiţi din bugetul alocat pensiilor. 319 lei reprezintă “subvenţii” de la bugetul de stat.

Pe primele două trimestre ale lui 2015 sistemul de pensii a avut venituri de 23,5 mld lei din contribuţii de asigurări sociale şi şi de 13 mld de lei din subvenţii, cheltuielile fiind de 36 mld lei, „gaura” de 4,4 mld (3% din PIB) fiind comparabilă cu bugetul pe anul în curs a unor ministere ca Sănătatea şi Transporturile.

Prin comparaţie, bugetul de la Educaţie va fi se 4% din PIB.

  1. Guvernul a scumpit benzina cu circa 40 de bani pe litru în ultimii doi ani.

O şmecherie a fost şi calculul accizei la benzină pe baza unui curs arbitrar de 4,47 lei /euro.

Calcularea accizei la acest curs a adus cam 9 eurocenţi în plus pe litrul de benzină, supraaccizarea însemnând la pombă o creştere de aprox. 40 de bani pe litru.

Între mai 2012 şi august 2015 ponderea părţii pe care o încasează statul din vânzarea benzinei a crescut cu aproape 14%, de la 46,3% la 59,9%, nivel mai mare decât cel din ţări ca Austria, Cehia, Ungaria sau Spania unde veniturile populaţiei sunt net superioare celor din România.

Creşterea a fost atenuată un pic de reducerea de către distribuitori a propiilor venituri cu cârca 24-25 eurocenţi (un leu), de la puţin peste 3 lei/litru la circa 2 lei/litru, la pompă preţul benzinei scăzând înrealitate în medie cu cu doar doar cu 70 de bani deoarece Guvernul a majorat fiscalitatea.

Rezultatul fiind că, în ciuda cotaţiilor la petrol în perioada considerată România a urcat în clasamentul preţului pentru consumator la benzină peste Estonia, Ungaria, Luxemburg, Polonia, Letonia şi Bulgaria

  1. Statul cheltuieşte mai mult pe plata dobânzilor decât pe investiţii din bani proprii.

În primele două trimestre ale lui 2015, Guvernul a băgat în plata dobânzilor aferente datoriei publice 7,49 miliarde de lei (cu 26% mai mult decât în cheltuieli de capital, care reprezintă de fapt  cheltuielile pentru investiţiide la Buget) şi asta  fără a mai lua în considerare sumele provenite din fonduri europene, conform informaţiilor oficiale, publice, de pe site-ul ministerului Finanţelor.

În cele două trimestre, bugetul general consolidat a înregistrat un excedent bugetar de 6,46 miliarde de lei, ceea ce înseamnă cam 1,5 miliarde de euro, în condiţiile în care deficitul bugetar pe care a fost construit bugetul pe anul în curs este de aproape 1,9% din PIB.

 Asta înseamnă că în ultimul trimestru al lui 2015 (execuţia bugetară pe luna septembrie încă nu a fost publicată pe site-ul ministerului de Finanţe) Guvernul are la dispoziţie circa 4,4 miliarde de euro de cheltuit, în plus faţă de venituri.

Interesant, nu?

Ce va face cu acest excedent? Vom vedea, încă nu ştim ce strategie de da campanite va adopta pentru 2016 … dar vom vedea şi ne vom mira probabil de unde au atâţia bani candidaţi PSD şi cei ai partidelor aflate în cârdăşie cu acesta …

Sau poate unor politiciani li se vor îngrăşa frumuşel conturile …

De-om trăi om vedea …

KELEMEN HUNOR – un ungur cu mintea creaţă rău … (şi nu-l doare deloc)

Deoarece liderii maghiari sunt incapabili să le ofere viaţă mai bună alegătorilor lor, profitând de mintea aburită  cu prostii despre independenţă şi autonomie, liderii UDMR continuă să îşi aburească electoratul cu aceleaşi prostii de acum două decenii şi jumătate… fără nici un fel de schimbare.

Haios e că maghiarimea continuă să pună botul …Kelemen Hunor

Despre români se spune că în ultimele două decenii și jumătate au fost ținta unui adevărat spectacol manipulatoriu. Și este cât se poate de adevărat.

De-a lungul timpului subiectele cu care au fost manipulaţi au fost multe și variate deoarece după o vreme oamenii începeau să se prindă. Această manipulare însă nu se poate compara cu cea la care e supusă minoritatea maghiară, cel puțin cea din România.

De mici ungurilor li se inoculează picătură cu picătură tot felul de idei despre grandoarea şi unitatea naţiunii maghiare, posesoarea unei istorii cum alţii nu au avut parte.

Niciodată nu li se spun anumite chestiuni, de exemplu că din punct de vedere genetic nu prea mai există legături cu triburile asiatice care acum un  mileniu invadau Europa venind din Asia. Cei care manipulează megharimea se feresc ca de foc să vorbească despre felul în care arătau membrii acelor triburi… semănau mai mult la faţă cu mongolii decât cu ungurii de azi… dar asta e o altă poveste.

Ungurilor de la noi nu li se spune niciodată că, de fapt, un ţinut delimitat, care să fie numit Ţinut Secuiesc, Székelyföld în ungureşte, nu a existat niciodată.

Secuii de fapt provenind dintr-o populaţie care nici nu provenea din aceleaşi zone din Asia de unde proveneau celelalte triburi din care spune naţiunea maghiară că se trage. Există specialişti care au studiat aceste migraţii şi care afirmă că secuii nu foloseau doar un dialect diferit de reastul ci avea chiar o limbă complet separată, uitată.

Asta nu contează … pentru liderii maghiarimii transilvane.

Ei trebuie să inoculeze cât mai adând o conştiinţă de apărtenenţă la „Marea Naţiune Maghiară” un fel de umbrelă sunb care sunt de fapt reunite mai multe etnii, pentru că de asta e vorba. E destul să intre cineva să zicem în casa tradiţională a unui ceangău şi să rămână perplex de faptul că nu găseşte elemente ungureşti.

Noţiunea de Naţiune Magiară este cumva similară cu e defini drept Naţiune Transilvană amestecul de români, germani, saşi, unguri, secui, ţigani şi ce-or mai fi cei care populează Transilvania.

Maghiarii de rând sunt oameni ca oricare, oameni harnici, cu care te poţi înţelege la fel de bine ca şi cu oricare alţii.

Liderii lor, nişte penali realmente, îi ţin efectiv captivi ideii că musai nevoie mare, ei trebuie să fie, atenţie, nu autonomi ci independenţi şi asta dintr-un motiv foarte simplu: liderii respectivi să se poată îmbogăţi fără a răspunde în faţa cuiva.

Mai mult sau mai puţin subtil, demersul lor este susţinut de la Budapesta.

Este destul să treci prin Harghita sau Covasna ca să vezi gradul de subdezvoltare şi dezastrul ecologic făcut din cauza controlului cvasiabsolut pe care ticăloşii care controlează UDMR în exercită. De la Bucureşti nimeni nu îndrăzneşte să arate adevărul de teamă că se pierde susţinerea acestei struţocămile, organizaţie culturală  care prestează ca partid politic, lucru aberant din punct de vedere legal.

Deoarece aceşti politicieni, mai murdari ca buda de la azilul de bătrâni, nu reuşesc să le aducă votanţilor lor un pic de bunăstare apelează la eterna marotă numită independenţă atunci când le vorbeasc alegătorilor şi autonomie când vorbesc în afară.

Liderul de acum al UDMR, Hunor Kelemen, sub aparenţa de o oarecare bonomie, se dovedeşte un individ de-a dreptul odios, o unealtă cât se poate de docilă a cercurilor budapestane cu minţile înfierbântate care văd doar o Ungarie Mare refăsută, uitând de exemplu că Transilvania nu a făcut niciodată parte din Ungaria, statutul ei fiind acela de Principat care avea un şef de stat separat, Principele. Între Regatul Ungariei şi Transilvania existând doar relaţii de vasalitate. Practic, Principatul Transilvaniei fiind un fel de protectorat, nu parte componentă a susnumitilui regat.

Hunor la propune ungurilor o abraţie, un fel de independenţă unilaterală în care să primească de la Bucureşti totul dar să nu mai dea nimic înapoi, ba mai mult Bucureştiul să nu mai aibă deloc control asupra Harghitei şi a Covasnei.

Deşi ceea ce propune numeşte autonomie, e vorba de independenţă şi suveranitate, preşedinte, parlament, guvern, poliţie, legislaţie, stemă, imn etc… adică exact caracteristicile unui stat separat.

Pe la mijlocul lui 2014, Hunor, cu neglijatrea totală a Constituţiei României (pe care, de fapt,nici nu o recunoaşte) propunea un aşazis proiect de autonomie.

Aşazisul Ţinut Secuiesc ar urma să aibă un  preşedinte care, (ATENŢIE !!!) să stăpânească Harghita, Covasna şi Mureşul (deşi în Mureş populaţia maghiară NU ESTE MAJORITARĂ.

Acest preşedinte  ar urma să fie ales prin vot direct de către cetăţenii din cele trei judeţe şi ar avea puteri mai mari decât şefii de Consilii judeţene, ar fi cumva un fel de şef al acestora, aceştia nemaiavând nici un fel de legătură directă cu Bucureştiul. Aceste prevederi sunt prezentate explicit  în proiectul de autonomie redactat de UDMR.

Există surse din UDMR care spun  căŢinutul Secuiesc ar urma să aibă un buget propriu, bine definit şi o colaborare extrem de restrânsă cu guvernul de la Bucureşti, având în vedere că se vor autogestiona cei din ţinut, prin asta înţelegându-se că ceea ce se produce pe plan local rămâne acolo asta neînsemnând că nu ar exista o finanţare puternică de la Bucureşti deoparece zona nu produce destul încât să se susţină.

Se dă drept exemplu autonomia Tirolulului cu care ar această autonomie ar semăna în procent de 80-90%, fiind scoase contribuţiile pe care Tirolul le face la bugetul Italiei.

Sub masca protejării limbii şi minorităţii maghiare din Ţinutul Secuiesc, de fapt se doreşte o independenţă secuiască finanţată abundent de la Bucureşti. Aceleaşi surse dun UDMR spun că acest proiect nu are aproape nici o legătură cu de proiectul descentralizării şi regionalizării propus de USL.

Diferenţa esenţială faţă de proiectul USL, se referă la gruparea celor trei judeţe – Harghita, Covasna, Mureş – unde populaţia este preponderent maghiară şi ar însemna că este practic o regionalizare pe criterii etnice, lucru cu care niciodată administraţia de la Bucureşti nu a fost de acord.

Adevărul este că da, populaţia maghiară e majoritară dacă socotim regiunea ca un tot unitar, dacă socotim judeţul Mureş separat avem o majoritate românească, fragilă dar evidentă.

Toată abureala asta a lui Hunor este împiedicată de un … mic detaliu. Constituţia României.

La Art. 152 alin (1) Constituţia spune că dispoziţiile privitoarea la caracterul naţional, independent, UNITAR şi INDIVIZIBIL al statului român, forma republicană de guvernământ, INTEGRITATEA TERITORIULUI, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

Pentru ca acestea să se poată modifica este necesară întrunirea Adunării Constituante care să creeze o constituţie nouă, aceasta urmând  apoi să fie supusă unui referendum LA NIVELUL ÎNTREGII ROMÂNII. Tare m-aş mira ca românii, dacă sunt infoemaţi corect, să se ducă şi să voteze pentru o astfel de constituţie. S-ar învârti în mormânt cei care au fost la Alba Iulia de 1 Decembrie.

Preşedintele Formului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, pune punctul pe „i” şi spune că prin proiectul UDMR pentru autonomie teritorială se doreşte de fapt nici mai mult, nici mai puţin decât  dezmembrarea României prin ruperea Transilvaniei în mod treptat, în etape care ar începe cu autonomii zonale care încet ar deveni independenţe, autonomii care s-ar reuni în afara statului român formând o entitate separată. Practic e vorba de anularea efectelor Tratatului de pace de la Trianon şi a Marii Uniri din 1918.

Hunor Kelemen,  limbricul şef al UDMR, neobosit, continuă să îşi urmărească interesul prin tot felul de tenative de decredibilizare a României. Lucru făcut de-a lungul timpului şi de alţi lideri ai uniunii de organizaţii culturale UDMR. Să ne amintim doar cum la declararea independenţei Kosovo un lider magiar zicea că românii ar trebui să fie atenţi pentru că ar putea fi rândul ei, sau e popa ăla satanist, Laszlo Tokes (Satanist pentru că un membru al clerului care îndeamnă tot timpul la ură nu poate fi decât aşa).   Aceasta, ca prin farmec uită că în România minoritarii se bucură de drepturi care în Ungaria ar produce infarcturi dacă cineva şi-ar permite să le amintească măcar. Toleranţa românilor faţă de minorităţi mergând până la alegerea directă prin vot liber a unui minoritar în cea mai importantă funcţie din stat. Ungaria având una din cele mai restrictive legi care privesc minorităţile. A-ţi imagina că ar fi posibil un  preşedinte minoritar e bun cel mult ca un banc prost. Hunor nu prea poate să spună că nu ştie ce se petrece în Ungaria, el petrecând acolo, probabil la instruire. Personal l-am văzut de mult mai multe ori la televiziunile ungureşti (ex Duna TV) unde dădea declaraţii aproape la fiecare „vizită”. Niciodată nu am înţeleg de ce nu se mută definitiv în Ungaria împreună cu penalii care nu lasă ungurii de rând să trăiscă omeneşte. 

De exemplu, în Ungaria, învăţământul superior în limba română e privit la modul: „Vrei să faci facultatea în româneşte? OK, du-te în România şi dacă vrei să ţi se recunoască diploma, la final susţii aceleaşi examane pe care le susţine cineva care a absolvit în Ungaria.”

A avea pretenţia de a înfiinţa un  partid politic Românesc în Ungaria înseamnă a fi pasibil de un control psihiatric. Să pretinzi în Ungaria ca o organizaţie culturală  cum e UDMR în România să participe la alegeri atrage anchetarea pentru tentativă de subminare a statului.

Şi ar mai fi, dar cu altă ocazie.

Uitând astea şi multe altele, Hunor, absolut şocant pentru oricine nu este ungur cu minţile varză de abureli independenţialiste, a transmis o scrisoare președintelui Comisiei de la Veneția, Gianni Buquicchio, în care se plânge că România încalcă drepturile minorităților naționale, nesocotind specificul cultural şi lingvistic al comunităţii maghiare din Transilvania.
Mintea creaţă a lui Hunor a fost oripilată de faptul că Ministerul de Externe nu a invitat lideri ai Uniunii la o conferință prin care s-a marcat împlinirea a 20 de ani de când România a ratificat, prima, Convenția cadru privind Protecția Minorităților, adoptată de Consiliul Europei. Pe fondul acestei nemulțumiri.

 Kelemen Hunor se plânge că cetățenii de etnie maghiară sunt persecutați ( !!!!! ).

Acesta atrage atenția că nu s-a înființat o facultate cu predare în limba maghiară la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, dar și că prefecții județelor Covasna și Harghita au sancționat în mod constant primarii pentru utilizarea simbolurilor maghiare. În acest context se face referire la amenda pe care a luat-o Partidul Civic Maghiar pentru intonarea în spațiul public a imnului Ungariei. Evident că Hunor în dispreţul lui nu ţine cont că în Ungaria dacă cineva ar intona Imnul De Stat al României, fără intonarea şia Imnului Ungarieinu ar fi doar amendat ci chiar arestat în doi timpi şi trei mişcări, de asemenea nu aminteşte că cineva care ar absolvi  în limba maghiară la Universitatea de Medicină și Farmacie ar putea presta doar în zonele locuite de maghiari sau în Ungaria, limga maghiară este una din limbile cu cea mai restrânsă circulaţie din lume. Deci nu doar că România nu ar putea prifita de pe urma acelor madici ori farmacişti, dar ar restrânge zonele unde acei absolvenţi ar putea  profesa, practic un fel de legare de glie cum făceau grofii pe vremuri.

Legat de intonarea Imnului Naţional al Ungariei în România, legea pe care din dispreţ faţă de România, hunor o neglijează, spune: „Imnul naţional al altor state se intonează numai cu prilejul vizitelor, festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter internaţional, împreună cu imnul naţional al României, înaintea acestuia”.  

De asemenea, la fel de aberant, Kelemen Hunor se plânge Comisiei de la Veneția că statul nu respectă particularitățile istorice, tradiționale și lingvistice ale comunităților maghiare și că subiec-tul reorganizării teritoriale nu cuprinde și un proiect pentru Ținutul Secuiesc. „De fiecare dată când se dezbate public subiectul reorganizării regiunilor, nu sunt luate în considerare specificitățile culturale, lingvistice şi istorice ale acestora”, spune Kelemen Hunor, preşedinte UDMR.

Interesant, nu? Oare ce să îl fi deranjat pe Hunor? Că Justiţia română nu ţine seama de o cutumă care era valabilă în Transilvania evului mediu când etnicii români era consideraţi cetăţeni de categoria a doua, la egalitate cu ţiganii şi singurul lor drept era să se supună? Cetăţeni care, atunci când se judecau de exemplu cu groful  care deţinea satul în care locuia când aveau  de reclamat o nedreptate pecare acesta le-o făcea trebuia să i se adreseze în primul rând lui iar acesta să propună mai departe, dacă aşa considera de cuviinţă, judecarea cazului de un  judecător care de obicei îi era prieten?

Sau poate se gândea la modul în care, o contesă de Bathory făcea baie în sânge de fete virgine românce şi lapte de măgăriţă pentru a-şi menţine , motiv pentru care a asasinat mai mult de o mie de fete, crimă pentru care, a fost arestată la domiciliu unde a murit de bătrâneţe?

Poate nu s-a gândit chiar la chestia cu contesa, de vreme ce limba română îl oripilează, mă gândesc că şi contactul dintre o unguroaică şi sângele românesc i s-ar părea nerecomandabil…

Greu de decriptat mintea ungurilor, cu atât mai mult a unora de teapa lui Hunor cu mintea creaţă rău (culmea e că nu-l doare deloc) … are şi logica limitele ei.

Cine o controlează pe Ana Maria Topoliceanu? Pe cine vizează de fapt DNA? (Sau, poate, SRI ? )

Cu cine, în ce perioadă  şi în folosul  cui a colaborat  Ana Maria Topoliceanu?

De fapt, ţinta reală este Elena Udrea, sau se doreşte ca aceasta să fie determinată să înceapă să cânte?

Cui îi tremură cămaşa dacă Udrea începe să-şi sufletul şi să povestească tot ce ştie?

Poveste lungă, complicată … photoshutting parizian, cu delaţiune, manipulare şi multe, multe ramificaţii …

Elena Udrea, Ana Maria Topoliceanu

 

Ajuns la o venerabilă vârstă, un spion britanic care a acționat în Germania în Al Doilea Război Mondial, întrebat care e secretul de a reuşit să îmbătrânească fără a fi niciodată descoperit a spus că de fiecare dată când i se păra că se întâmplă anumite coincidenţe, devenea atent.

În 90% din cazuri nu erau coincidenţe.

Se întâmplă ca, legat de Ana Maria Topoliceanu, fosta şefă a Companiei Naţionale de Investiţii, prietena recunoscută de Elena Udrea şi principala sa denunţătoare, să existe câteva lucruri cărora le putem spune ciudate coincidenţe fără teama de a greşi.

Ana Maria Topoliceanu a făcut tot ce putea pentru a se armoniza una cu altul denunţurile celîmpotriva Elenei Udrea.

„Există informaţii şi indicii foarte clare – posta echipa de comunicare a Elenei Udrea pe contul acesteia de Facebook (https://www.facebook.com/EUdrea/timeline )  – că denunţătorii împotriva Elenei Udrea în dosarul „Gala Bute” s-au pus de acord asupra declaraţiilor şi au încercat să influenţeze ancheta: Ştefan Lungu susţine că s-a pus de acord cu Gărdean în decembrie 2014 asupra declaraţiilor; Ana Maria Topoliceanu a făcut presiuni asupra lui Tudor Breazu pentru a-i confirma denunţul; există un denunţ colectiv (caz unic în practica penală) în care este amintit şi numele Elenei Udrea. Mai mult, aproape toţi denunţătorii şi-au schimbat declaraţiile iniţiale.”

Aceeaşi Ana Maria Topoliceanu se întâmplă să atragă atenţia unora prin faptul că, atunci când cu partida de shoping parizian la care a participat împreună cu Elena Udrea şi Alina Bica parcă, din priviri, căuta fotograful …

Am văzut pozele şi întradevăr, Ana Maria Topoliceanu priveşte în direcţia unuia din  fotografi.

Am zis a „unuia din fotografi” deoarece după cum sunt realizate pozele există cel puţin două persoane care fotografiază.

În cele două poze de mai jos fotografii erau unul la nivelul străzii, al doilea undeva sus, probabil în una din clădirile din zonă, eventual, din una din clăririle de vis-a-vis.

Pe cel de la nivelul străzii pare a-l căuta Ana Maria Topoliceanu.

Pe cine caută cu privirea Topoliceanu? -Photosutting parizian (fotografie de la nivelul străzii)

Pe cine caută cu privirea Topoliceanu? – Photoshutting parizian (fotografie de la nivelul străzii)

Pe cine caută cu privirea Topoliceanu?  -Photoshuting prizian (fotografie făcută de la înălţime ...)

Pe cine caută cu privirea Topoliceanu? -Photoshutting parizian (fotografie făcută de la înălţime …)

O întrebare care s-a pus încă de când setul de poze a apărut în public a fost: Cum se explică faptul că s-a reuşit facerea pozelor de la înălţime? Dacă fotograful de la nivelul străzii putea să le urmărească pe cele trei, cel care a făcut pozele de la înălţime trebuia să ştie că cele trei vor fi prezente acolo? În fond la Paris există multe magazine unde acestea se puteau duce…

O ipoteză cât se poate de plauzibilă ar fi fost ca una din ele să le fi spus că aveau de gând să se ducă acolo, o altă ipoteză, mult mai plauzibilă fiind că una din ele le-a determinat pe celelalte în genul „Hai fată şi la magazinul ăla”, apoi, când a venit vremea, a început să se uite să vadă dacă cine trebuia era la datorie.

SRI, întrebat dacă ei au făcut pozele, a spus că nu este implicat în povestea aceasta… chestie absolut ridicolă. Unde s-o fi văzut vreun serviciu de informaţii care să dea detalii despre una din acţiunile sale de filaj, cel puţin eu, nu am mai auzit.

Faptul că este vorba de un serviciu şi nu se nişte paparazzi îl arată două chestiuni.

Pe de o parte este vorba de fopii ale notelor de plată a Elenei Udrea şi a Alinei Bica. Pentru un paparazzo nu e foarte uşor să facă rost de aceste copii. Pentru un serviciu de informaţii în schimb, e floare la ureche.

A mai fost şi prima reacţie a lui Traian Băsescu atunci când a spus că e vorba de un serviciu secret.

Ciudat este că după ce Băsescu a aruncat asta în public, brusc s-a întâmplat un eveniment aparent fără legătură. Cele două din cele şapte case care urmau a-i fi date după ce îşi încheia mandatul şi care corespundeau, pentru a alege una, brusc au devenit indisponibile…

Cam ca şi cum i s-ar fi transmis că dacă nu se potoleşte va trebui să se ducă să se cazeze în gară…

Care să fi fost, totuşi, chestia care a convins-o pe Topoliceanu să colaboreze? Să fi fost vorba de faptul că astfel îşi uşura situaţia?

Există şi o ipoteză destul de interesantă.

Se pare că apărarea ar fi de părere că Ana Maria Topoliceanu a fost pur  şi simplu „plantată” lângă Udrea pe perioada ministeriatului său la Turism.  Procurorii susţin că DNA aflase încă de la începutul lui 2014 despre banii primiţi de Obreja şi, în plus, de oamenii din minister de la Termogaz.

Dacă descoperirea rutei banilor (cea despre care Gazeta povestea în decembrie 2013) s-a întâmplat la DNA în ianuarie 2014, probabil că procurorii ajunsese deja la Topoliceanu. Şi, în februarie 2014, Topoliceanu merge, împreună cu Udrea şi cu Bica, la Paris. Colabora ea deja? Şi numai cu DNA?

Există şi ipoteza, bazată însă doar pe capete de mărturii, că Topoliceanu a fost racolată de un serviciu secret cînd era lângă Udrea. Ca prietenă a Elenei, era un nod valoros de informaţii. Pentru serviciu şi pentru public această mişcare este legitimă şi pozitivă, „cu asta ar trebui să se ocupe serviciile, să supravegheze marile infracţiuni, care afectează siguranţa naţională”.

Şi totuşi, dacă Topoliceanu a fost cuminţică şi a colaborat, de ce a ajuns la arest?

Oare colaborarea să nu fi dat roade şi împotriva Elenei Udrea să nu se fi putut produce probe clare care să reziste în justiţie?

Cu declaraţiile unor persoane dispuse să declare orice dacă îşi uşurează soarta nu prea se poate face un probatoriu care să ţină.

Exista şi o variantă de rezervă probabil: Udrea să fie implicată măcar aparent în cazul Microsoft.

Astfel sunt arestaţi foştii Cocoşi din viaţa Elenei Udrea. Ca să nu bată la pupilă, sunt arestaţi înaintea ei.

Interesant, nu? Cocoşelul poate nu putea furniza informaţiile necesare, dar tot era util. Băgându-l în celulă cu cine trebuie, el, crescut drept Prinţul Cocoşelu’ Tatii se trezeşte că nu mai e prinţ şi riscă să o încaseze, lucru care nu i s-a mai întâmplat în viaţa lui de prinţişor. Aşa că urlă ca din gură de şarpe. „Tatii… mă bate nenea”. Cocoşul ăl bătrân începe să cânte, şi cântă, şi cântă, dar liber tot nu e…

Şi totuşi se pare că probele împotriva lui Udrea nu sunt destul de puternice să fie condamnată, totuşi, e ţinută la bulău ca să-i ţină de urât şobolanului din  gaura cu PET? Dacă nu merge treaba cu cazul Gala Bute, poate o merge cea cu Microsoft … sau poate cea cu finanţarea partidelor care îi tot dă fiori lui Vasile Blaga şi nu numai … mai sunt şi alţi aleşi cărora le cam tremură nădragii… Poate o fi venind şi megadosarul EADS care va cam punew greu la încercate clasa politică mioritică… mai ştii?

De ce totuşi atâta strofocare? De ce nu i se fabrică totuşi nişte probe care să reziste în instanţă ? Se aşteaptă oare ca, izolând-o şi speriind-o cu şobolanul şi cu sutienul confiscat să facă nişte declaraţii complete apoi ca răsplată să fie achitată?

Ce ar putea ciripi oare blonda?

Să fie vorba definanţarea campaniilor PDL? Sau de finanţarea campaniilor lui Băsescu, ori a lui EBa? Cine ştie?

Oricum, dacă am reuşi să aflăm  cu cine a colaborat Ana Maria Topoliceanu, multe chestii cred că s-ar lămuri …

Şi dacă tot a colaborat, de ce a fot, totuşi, arestată? Se consideră că mai mult nu se poate obţine din această colaborare? Sau, poate, celor cu care colaborează li se pare că Topoliceanu îi cam trage în piept, îi duce cu zăhărelul şi acum doresc să forţeze să spună mai mult …?

Ei… cine sunt de fapt aceşti ei? Un serviciu secret? DNA? Altcineva?

Şi, îndiferent cine ar fi, în folosul cui lucrează?  Să fie oare o coincidenţă că tocmai când să izbucnească scandalul Maior demisionează de la SRI şi acolo vine Hellvig, personaj fost subordonat al lui Dan Voiculescu, plantat lângă Antonescu drept consilier, personaj implicat profund în tentativa de lovitură de stat?

Oare de ce îmi amintesc că una din ţintele USL (PNL+PSD) era dispariţia PDL?

Fuziunea cu PNL nu ar fi însemnat totuşi dispariţia PDL ci transformarea lui în parte a noului PNL. Dispariţie ar fi însemnat dacă din conducerea noului PNL nu făcea parte  nici un fost pedelist.

Ce mişto, le arată că sunt respectaţi dar vine DNA şi le pune cătuşe, noul PNL urmând a se purifica.

Cine i-ar fi crezut? Oricine … e ceva mai logic că tu eşti onest decât , deşi te declari liberali, te rupi de liberalii europeni şi te lipeşti de creştin democraţi?

În tot acest timp, se desfăşoară o adevărată luptă de preluarea puterii de la PSD …

Am zis se desfăşoară? De fapt pare că se mimează.

USL a reuşit într-o singură zi să cumpere destui pedelişti ca să preia puterea. Aceiaşi tipi care s-au vândut atunci s-ar vine iar… urmază alegeri locale, nu? Dacă s-ar dori … dar nu prea cred că se doreşte …

Om vedea nu peste mult timp … sper …

NEURONII MEDIATICI PUŞI PE BIGUDIURI ŞI OFIŢERUL ACOPERIT

13 octombrie 2014 Lasă un comentariu

În loc de motto: Povestea cu ofiţerul acoperit nu e altceva decât un dispozitiv de pus pe bigudiuri mintea celor care sunt chemaţi să voteze nişte candidaţi incapabili să ofere un proiect de ţară pentru România.

* * * * * 

Despre Traian Băsescu se spune că are o bună ştiinţă a comunicării. 

Poate că se poate numi şi aşa. Cert este că are un talent pe care pare a şi-l fi cultivat cu mare atenţie de a pune presa cu mintea pe bigudiuri.

Aruncă un  subiect care îi face pe jurnaliştii cu mintea încreţită de dorinţa de a face frumos în faţa celor care le plătesc salariile să sară la ciolan crezând că au pus mâna pe Sfântul Graal al bombelor de presă, dovedindu-se că, oricât ar întoarce povestea pe toate părţile, nu ajung la nici o concluzie.

Dace te detaşezi şi priveşti retrospectiv povestea cu ofiţerul acoperit realizezi că pe la televiziuni s-a mâncat foarte mult timp cu discuţii care nu au dus nicăieri, fie care avansând fel de fel de ipoteze care s-au dovedit ele însele a fi nişte baloane de săpun care dipăreau ca un  fum  la o analiză mai atentă.

S-au făcut conexiuni siderante menite de fapt să arunce un blam asupra tuturor contracandidaţilor celor susţinuţi de barosanii din media…

Cine sunt cei la care se referea? Aceasta era întrebarea la care jurnaliştii au tot încercat să răspundă. Evident că nu s-a ajuns decât la concluziile la care şi-ai promis jurnaliştii să ajungă.

A venit şi povestea cu Robert Turcescu.

Ceva nu s-a întrebat nimeni. Cum îşi putea asigura Turcescu o perioadă de concediu care să se suprapună peste luna de miere pe care acum o trăieşte liniştit?

Putea să facă o cerere de concediu fără plată. Avea acest drept, dar cum dracu să îţi iei concediu fără plată exact când presa fierbe cu ocazia campaniei electorale? Păi nu i se ducea dracului imaginea lui de jurnalist dedicat trup şi suflet telespectatorilor (fanilor, dacă unii preferă acest terment).

Ce au spus Turcescu şi Băsescu? Au folosit termenul de ofiţer acoperit … al cui? Ei aici şmecheria.

De fapt e o forţare logică. Teremenul corect ar fi „agent acoperit”. 

Turcescu a folosit acelaşi termen. „Ofiţer acoperit”. Păi să vedem …

Ce „dovezi” a adus Turcescu?

Două fotocopii Livretului Militar din care reiese că este OFIŢER ÎN REZERVĂ ca multe mii sau zeci de mii de români.

La numărul unităţii militare există de fapt numărul a ceea ce în viaţa civilă ar fi codificarea serviciului de personal, iar la specializare aceea de jurnalist. Adică poate oricând să fie activat şi trimis în zone de conflict ca jurnalist de front de exemplu sau la un eveniment al armatei de unde să relateze cine pupă poala cui.

A mai publicat nişte „fluturaşi” de salariu (soldă). Cui şi pentru ce i-au fost treimişi? Nu reiese…

Turcescu a mai ieşit şi cu alte şmecherii. De exemplu a spus că respectivele acte i-au fost date personal…

Niciunul din ameţiţii jurnalişti nu a contactat u  ofiţer ca să îl întrebe cum vine asta.

Păi, ia să ne gândim cum ne-au fost date tuturor Cartea de Identitate, Permisul de Conducere, Livretul Militar celor care îl avem… nu s-au dat personal trebuind să ne ducem la sediul instituţiei care le elibera unde a trebuit să semnăm de primire. Turcescu nu a spus niciodată că i-a fost aduc de un ofiţer sau măcar de un furier (curier în termeni militari).

De asemene nu a spus niciodată că ar fi ofiţer al unui serviciu secret… a spus că e ofiţer şi basta …

Care este de fapt logica întregii poveşti?

Aruncarea unei umbre asupra tuturor candidaţilor  CU EXCEPŢIA Elenei Udrea pentru simplul fapt că nimeni nu îşi poate imagina că Udrea ar putea fi ofiţerul cu pricina … De asemenea a încercat probabil canalizarea unei mari părţi a bătăliei de campanie spre o direcţie pe care o poate controla.

De fapt, ofiţer în rezervă al armatei ar putea fi chiar Traian Băsescu, la fel cum sunt toţi candidaţii deoarece sunt absolvenţi ai unei instituţii de invăţământ superior…

Cine ar putea fi (sau ar putea să fi fost, deşi din această ocupaţie ieşi doar cu picioarele înainte şi cu preotul la cap) totuşi, agenţi a ai unor servicii secrete? 

Din cei cunoscuţi ar putea fi Ponta (la el firul logic ar duce spre servicii secrete ruse) din câte umblă zvonul, ar putea fi Tăriceanu care avea relaţii de afaceri cu fostul şef al  rezidenţei spionajului unguresc în România (Rudas Erno), sau Klaus Johannis aflat în relaţii … interesante cu Germania, despre el apărând zvonuri în Sibiu imediat ce a devenit  primar când a explodat  povestea cu implicarea lui în traficul de copii dar şi anumite legături cu firme nemţeşti  extrem de puternice (de ex. BMW, Bavarian Motor Works ). Poate şi alţii …

Foşii agenţi ai unor servicii secrete ar fi consideraţi într-un anumit sens şi colaboratorii fostei Securităţi, asta neînsemnând că ar fi fost ofiţeri ai acesteia. De exemplu, Ion Iliescu, atunci când era Primsecretar la Iaşi avea în subordine Securitatea Judeţeană … deci coloaborarea a existatind iferent cât ar nega. Fişa postului o impunea.

Oare cum ar fi ca toţi jurnaliştii care comentează lucrurile astea să se intereseze cam cum e cu treburile acestea, să vadă care e diferenţa dintre un ofiţer în rezervă şi un agent acoperit de vreme ce habar n-au care e diferenţa dintre o mitralieră şi un pistol mitralieră sau dintre bombă, rachetă (bombă aeropurtată) şi  o mină, să zicem… 

Habar n-au despre ce este vorba, dar comentează şi comentează …

Băsescu niciodată nu ar putea devoala nu doar numele unui agent al unui serviciu secret românesc, dar nici faptul că ştie de exeistenţa unuia. E interzis de lege şi l-ar putea costa.

De asemenea, Robert Turcescu poate arăta că e ofiţer în rezervă, dar nu că a colaborat cu un serviciu secret ca agent acoperit. La ora asta era la bulău.

Cum a explodat şi a luat o asemenea amploare toată paranoia aceasta în jurul marelui nimic?

Simplu … se făcea un melanj logic între două expresii: „ofiţer în rezervă”, „agent secret” al unui serviciu secret, ori „ofiţer” al unui serviciu secret.

Legat de Ponta, Tăriceanu şi Iohannis, există ceva care ar cam demola povestea…

Contrainformaţiile, probabil, au făcut verificările necesare şi dacă era ceva serios, sunt ferm convins că la ora aceasta erau dispăruţi din viaţa publică. Şi nu oricum ci pur şi simplu plecau singuri…

Nu există în lume Serviciu Secret care să nu îşi controleze 100% colaboratorii. Un telefon care să spună „dacă nu dispari aminteşte-ţi de chestia cutare…” … poze, discuţii şi alte chestii compromiţătoare, chiar şi chitanţe de polată pe la diferite hoteluri pe unde nu ar fi trebuit să fie se pot confecţiona uşor.

De exemplu ce ar fi mai uşor decât să apară o chitanţă car să arate că Tăriceanu a fost cazat la cineştie ce centru de odihnă al unui serviciu secret unguresc sau de exemplu nota de plată de la un Întâi Decembrie  (când era premier) a unui sejur făcut cu nevasta la un cunoscut hotel budapestan? Şi nici măcar să nu fie pomenit ci doar să reiasă că aceasta a fost achitată de fostul lui colaborator, Rudas Erno. Pur şi simplu, orice încercare a lui Tăriceanu de a nega l-ar acuza. Hotelul are camere de supraveghere şi probabil există înregistrări. Simpla lui prezenţă acolo poate fi interpretată oricum. Nici nu mai spun de acele poze în care, întâmplător mai trece cineva prin acel hol… Tot întâmplător respectivul ar putea fi un agent de influenţă.

Asta dacă s-ar dori ca el să dispară…

E drept, aceşti indivizi ar putea avea un satut de agent dublu. Adică să fi fost „întorşi” de un serviciu secret român şi folosit pentru a controla de face serviciul străin secret pe plaiuri mioritice.

Oare de ce turma de jurnalişti care s-au implicat în această poveste nu au făcut ceea ce era logic? Să ceară un interviu unui ofiţert activ al unui serviciu secret mioritic? De exemplu SIE sau SRI… nici nu trebuia să îi devoaleze indentitatea …

Probabil pentru că astfel povestea murea din faşă şi ei, jurnaliştii. nu îşi mai puteau câştiga pâinea mult prea albă.

 E mult mai interesant să stai şi să aberezi făcând rating şi încasând cecuri grăsălane.

Toată lumea a văzut ce căsoi are Turcescu .. oare de unde a luat banii? Din activităţile lui de James Bond? Nu … din rahatul pe care l-a mâncat în carieră, din tot felul de momente de aburire a nărărăilor care îl admiră necondiţionat (în special admiratoare).

Mă întreb dacă nu ar fi mai interesat ca evoluţia candidaţilor în campanie să se refere la calităţile lor şi la ce ne propun ca să le dăm votul decât să încerce să arunce mai mult sau mai puţin voalat cu mizerii asupra adversarilor… Oare asta nu înseamnă că de fapt candidaţii sunt nişte impostori chitiţi să ajungă să aibă un CV în care, înaintea numelui să scrie Preşedinte al României?

Totul pute rău  manipulare … 

Am găsit un exemplu de articol menit să-i pună cititorului neuronul pe bigudiuri.

E vorba de o jurnalistă al cărei principal atu este faptul că e blondă natur: Sabina Fati.

Dacă tot are ocazia să dea cu manichiura în tastatură, de ce să nu încerce şi ea să „planteze” în mintea cititorilor anumite anumite suspiciuni?

Articolul se numeşte „Responsabilitatea secretului: Băsescu şi ofiţerul acoperit” şi a fost publicat de Sabina Fati la 10 Septembrie 2014.

Consider că modul în care acest articol trebuie citit pentru a ieşi de sub forţa manipulării este acela ca cititorul să se detaşeze de simpatiile şi antipatiile politice sau faţă de presa mioritică.

Responsabilitatea secretului: Băsescu și ofițerul acoperit

Sabina FatiÎn România, serviciile secrete își pot infiltra oamenii la cel mai înalt nivel al politicii? Traian Băsescu spune aproape explicit acest lucru atunci când vorbește despre pericolul ca viitorul președinte să fie nevoit să răspundă la „două butoane“, unul al funcției pe care o va deține și celălalt controlat de o structură de informații. Altfel spus, deja se întâmplă acest lucru, dacă într-adevăr unul dintre candidați este înregimentat într-o structură secretă, de unde ar putea primi ordine prin superiorul său, pentru că toți cei angrenați în cursa electorală dețin funcții publice importante.

Ar putea fi Victor Ponta sau Călin Popescu Tăriceanu în această situație? Și, dacă da, de ce a tăcut până acum Traian Băsescu? Tăcând, președintele împarte responsabilitatea cu cel aflat în culpă. Nu e la fel de periculos sau de nedemocratic să lași un ofițer de informații să fie prim-ministru și să spună „da, să trăiți“ atunci când îl sună superiorul, despre care nu știm nimic? Democrația înseamnă transparență, de aceea cei care vor să fie aleși într-o funcție publică trebuie să se așeze pe masa de disecție, pentru ca alegătorii să știe exact cine sunt și ce vulnerabilități au.

Sau ofițerul acoperit ar putea fi Klaus Iohannis, cel care a reușit să convingă Luxemburgul să se asocieze cu Sibiul în cursa pentru Capitala culturală a Europei? Dar dacă Iohannis ar fi lucrat pentru un serviciu secret, oare Traian Băsescu nu ar fi trebuit să spună public acest lucru atunci când primarul neamț a fost propus pentru fotoliul de premier din partea coaliției care milita pentru restaurația regulilor guvernării Năstase? Ar putea fi Monica Macovei ofițerul acoperit pe care urmează să-l demaște președintele? Greu de crezut că intră în tiparele celor pe care-i recrutează serviciile: prea inflexibilă, prea încăpățânată, prea independentă.

Elena Udrea nu încape probabil pe această listă a suspecților, fiindcă e puțin probabil să credem că președintele vrea să-și îngenuncheze favorita, deși în ultima vreme pare puțin mai reținut și mai circumspect în ceea ce o privește.

Peste tot în lume serviciile secrete își infiltrează oamenii în structuri politice, economice, mediatice, dar au grijă ca aceștia să rămână în planuri secundare, în așa fel încât să fie utili fără să pericliteze serviciul din care fac parte. Dar ce se întâmplă cu cei care au lucrat pentru asemenea structuri ca ofițeri acoperiți până la un moment dat și apoi au trecut în rezervă? Pot ei să-și treacă în curriculum vitae această experiență? Sau contractul cu structura din care au făcut parte le interzice orice publicitate în acest sens? Și dacă le interzice, oare nu înseamnă că ei pot fi activați la nevoie? Poate rata, spre exemplu, un serviciu secret ocazia de a-și folosi pionul, dacă acesta ajunge în fruntea unei bănci importante? Sau la vârful unui partid de guvernământ? Sau la conducerea unui minister? Greu de crezut, dar, în acest caz, ce fel de democrație avem în România? Una bazată pe o putere ascunsă?

Traian Băsescu amintește că, potrivit legii, serviciile nu-și pot deconspira rețelele și ofițerii, de aceea își asumă el acest rol. Ceea ce înseamnă că serviciile l-au informat de la început pe șeful statului despre apartenența ofițerului acoperit la structura respectivă. A fost între timp șantajat cel care răspunde la „două butoane“? De către cine? Cine l-a racolat? În ce circumstanțe? Cine a fost sau este superiorul lui? Și cum justifică Traian Băsescu faptul că a ascuns acest lucru? 

Autor: Sabina Fati

Data publicării: 10 septembrie 2014

Sursa: romanialibera.ro

Dintr-o trăsătură de condei, Sorina Matei face praf manipularea echipei de imagine a lui Ponta

2 martie 2014 3 comentarii

Un jurnalist de mare clasă are o putere formidabilă. Cu un articol bine făcut şi  bine argumentat poate distruge munca de manipulare neruşinată la pentru care echipa resprectivă este plătită cu nişte sume care i-ar cam uimi pe mulţi dacă le-ar afla (şapte cifre în euroi).

O astfel de jurnalistăeste Sorina Matei care, cu acest articol face varză munca echipei de imagine a lui Victor Ponta.

Aceştia au făcut adevărate minuni în a demostra cât de important şi de respectat e Ponta. Astfel, Ponta apare în nişte poze de la Soci de  la recepția oferită în 7 Februarie, la Soci, de către președintele rus, Vladimir Putin, alături de Victor Ianukovici, asasinul căutat acum pentru a fi judecat pentru „crime în masă împotriva civililor ucrainieni”

De obicei,tot ceea ce se transmite publicului, d.p.v. al imaginii, e bine cântărit. Când vine vorba de Rusia,o întâlnire ca cea de la Soci, fără a fi prezenţi şi noşte lideri occidentali, măcar aşa, de sămânţă,  lucrurile suntatent coafate, pentru ca privitorul să primească un anumit mesaj cu o atent studiată simbolistică .

„Echipa V.P.”, cum o numeşte Sorina Matei, find una cu un profesionalism căruia îi faci un mare compliment dacă afirmi nu doar că nu există ci este de fapt de un amatorism care i-ar împiedica să demostreze că Zdreanţă a furat raţa nici dacă îl au în cuşcă, orătania fiint bine incastrată în cafitatea lui bucală,    habar n-a avut.

Iată mai jos, integral, articolul Sorinei Matei:

Cum a picat „Echipa V.P.” în capcana Kremlinului. Misterul unei nefericite fotografii.

Sorina MateiFac de la bun început precizarea că nu știu cine face parte cu exactitate din misterioasa echipă de imagine a premierului Victor Ponta. Am văzut cu toții că, deseori, semnează sub eticheta „Echipa V.P.”. Dar cu certitudine acești oameni sunt neprofesioniști, amatori, n-au niciun fel de experiență în gestionarea evenimentelor interne și, mai ales, cele cu greutate și puternică simbolistică, internaționale, sunt disperați în a crea imagine cu orice preț unui om politic, iar toate acestea, fatalmente, s-au transformat, deseori, în eșecuri lamentabile din punctul de vedere al percepției publice asupra unei personalități.

Ultima și cea mai de preț realizare a „Echipei V.P” a fost, fără niciun dubiu, apariția fotografiei premierului Victor Ponta, postată pe contul său de Facebook, imagine în care apărea, la recepția oferită în 7 Februarie, la Soci, de către președintele rus, Vladimir Putin, alături de Victor Ianukovici, liderul căutat acum pentru a fi judecat pentru „crime în masă împotriva civililor ucrainieni”. După controversa publică generată, fotografia a fost ștearsă imediat de pe contul rețelei de socializare al primului ministru român. Dar gafa rămâne și mesajul transmis a dărâmat în câteva ore toate eforturile de credibilizare ale șefului Excutivului de la București.

Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte. Și așa este. Ceea nu se știe este că, în realitate, ea a fost o producție exclusivă a Administrației de la Kremlin. O capcană în care „Echipa V.P.” a picat cu foarte mare ușurință, extrem de probabil nerealizând nici acum ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la acel eveniment care, din anumite puncte de vedere, a fost extrem de important și sugestiv.

Nu am în intenție să analizez oportunitatea prezenței premierului român la Soci. Fără niciun dubiu însă nu a fost cea mai fericită decizie politică a lui Victor Ponta. Pentru că, în sine, vorbim despre o atitudine politică. Lipsa voită a prezenței marilor lideri occidentali de la festivitatea de deschidere a Olimpiadei de pe teritoriul Rusiei, boicotul lor a transformat întregul eveniment în cu totul altceva. Și asta a văzut toată lumea. Tocmai de aceea însă prezența premierului român, reprezentant al unui stat NATO, UE, partener strategic al SUA, ar fi trebuit gestionată cu mare grijă. Nu s-a întâmplat deloc asta. Imediat vă explic și de ce.

Ca jurnalist acreditat mulți ani pe Administrația Prezidențială sub trei șefi de stat, am participat la nenumărate evenimente, summituri, întâlniri internaționale cu greutate. Experiența îmi spune că de foarte multe ori, în asemenea ocazii, nimic din ceea ce se transmite publicului larg, din punctul de vedere al imaginii, nu este întâmplător. Când vorbim despre Federația Rusă și o întâlnire ca cea de la Soci, în absența figurilor occidentale, cu atât mai mult, lucrurile sunt extrem de bine pregătite, aranjate, ca în exterior să se transmită un anumit mesaj, o simbolistică aparte. „Echipa V.P.” habar n-a avut.

De exemplu, la asemenea evenimente, liderii/ invitații nu sunt așezați întâmplător în sală. Niciodată asta nu se întâmplă la un spectacol, etalare politico- strategică oferită de o administrație prezidențială, oricare ar fi ea. Nici așezarea la masă nu este niciodată accidentală. Fiecare lider are întotdeauna locul său atent pregătit de stafful prezidențial al șeful de stat gazdă, de protocol, de o întreagă echipă. Nu se pun umăr la umăr dușmanii politici, cei care au diferende, altceva personal, strategic sau profesional de împărțit. Până și amatorii știu asta. Este de la sine înțeles.

Ca atare, la Soci, la recepția oferită de președintele rus, Vladimir Putin, distribuția a fost pe sfere de influență și nu numai. Extrem de interesantă și sugestivă. Președintele Chinei, Xi Jinping, de exemplu, a fost așezat de Kremlin la masă cu Alexander Lukashenko al Belarusului și cu Ilham Aliyev al Azerbaijanului. Amplasarea șefilor de stat se face mereu în inelul unu ca importanță iar a premierilor- rang inferior- se face în inelul doi. Gazda se asează mereu masa unu, cea mai importantă, destinată evenimentului. Protocolul este zero, cel mai înalt- la asemenea gen de manifestări.

Viktor Ianukovici, la acea oră, extrem de controversatul lider ucrainean, personajul central al unui conflict statal deschis, a fost pus să apară lângă premierul tehnocrat al Bulgariei, Plamen Oresarski. Rangul nu se potrivește cu exactitate dar, în Bulgaria puterea executivă, în principal, stă în mâinile primului ministru. Zonal, au fost alăturați. 
Deloc întâmplător, în cadrul celor doi, în plan secund însă, apare și premierul României, Victor Ponta, care stătea în realitate la o masă alăturată. Regizorul evenimentului a fost însă Kremlinul. Ca atare, simbolistica imaginii cu toți cei trei a fost tot ceea ce a dorit Moscova să arate și să transmită lumii.
De două ori, Kremlinul a insistat pe această imagine. O dată în cadru cu premierul român, a doua oară fără. Personajul care se dorea a fi accentuat era, evident, Ianukovici. La un asemenea eveniment și într-o astfel de transmisie neprevăzutul nu prea se transmite în direct, insistența are un rol, un scop, distribuie un mesaj.

Trebuie spus, de asemenea, că singurele imagini cuprinzătoare care există de la importanta și geo-strategica recepție de la Soci oferită de președintele rus, Vladimir Putin, aparțin Administrației de la KremlinCele 6 minute și 40 de secunde care includ imagini și cu liderii prezenți dar și discursul lui Putin au fost postate numai pe siteul Adminitrației Prezidențiale, feedul este luat din transmisia în direct a uneia dintre televiziunile ruse de stat.
La fel și fotografiile. Un set a apărut pe Ria Novosti, agenția de stat de presă rusă, și a fost preluat de Reuters. În sală, în timpul discursului lui Vladimir Putin, a existat și un restrâns pool de presă format, majoritar, din presa rusă, azeră și a celorlalți importanți șefi de stat, aliați tradiționali ai lui Putin. Grupul de presă a stat acolo doar pe durata speechului, fiind focusat în principal pe cuvântarea șefului de stat rus și pe propriii președinți.

La fel de interesant este că regizorul de la Kremlin al transmisiei a dorit să insiste pe prezența anumitor lideri pe care i-a asociat imaginii și, în mod voit, puterii și influenței președintelui rus. Vorbim aici despre președintele Chinei, președintele Belarusului – Alexander Lukashenko, Viktor Ianukovici al Ucrainei, președintele Adunării Populare Supreme a Coreei de Nord, președinteleKazahstanului, Nursultan Nazarbayev, premierul Turciei, Recep Erdogan. Ei au fost arătați cu insistență, poate și pentru că pe ei a vrut Moscova să-i vadă lumea largă că-l ascultă și-l respectă pe președintele rus. Altfel, la Olimpiadă, nici n-ar fi venit.

Premierul Ponta, așa cum se vede la o analiză foarte atentă a imaginilor, a stat în sală, la o masă mai retrasă, alături de soția sa. Cu ea a schimbat impresii în timp ce vorbea Vladimir Putin iar, la aceeași masă, în dreapta familiei Ponta și despărțiți de un scaun gol, a stat premierul turc Recep Erdogan și soția sa. 
Imaginea cu cei doi premieri nu a fost transmisă de feedul Moscovei. Stăteau ca și Medvedev în inelul doi al șefilor de Executiv. După cum se vede clar, premierul turc apare încadrat doar alături de translatorul său. Transmisia cuprinde doar patru secunde cu premierul Ponta, alăturat atent/ deloc întâmplător de o altă masă- cu Viktor Ianukovici și Plamen Oresarski. Neexperimentata „Echipă V.P.” din disperare de a trimite o imagine cu șeful Executivului român a făcut o captură- singura care se putea face de pe siteul Kremlinului cu Victor Ponta- a editat-o un pic, aducându-l puțin mai în față de prim ministru (central era imposibil) și a pus-o imediat în circulație. A arătat-o României și cancelariilor. Moscova își transmisese mesajul. Amatorii au înghițit nada, alte imagini decât cele ale Kremlinului nu aveau și, inevitabil, s-au făcut de râs. Dacă ne gândim, nici n-a fost prea greu. Nu e deloc exclus ca „redutabila” „Echipa V.P.” nici să nu fi știut cum arată Viktor Ianukovici. Altfel nicio echipă de imagine a unui om politic niciodată n-ar fi dat publicității așa ceva.

Ca un detaliu, transmisia cu patru camere a Kremlinului și cu backup cuprinde și o greșeală dar și câteva ezitări. Un cadru care nu avea ce să caute la un asemnea eveniment de o asemenea importanță a rămas pe feed pentru că a fost transmis în direct. Kremlinul a fost leneș și n-a editat nimic din feed. Așa se face că atunci când vorbește Vladimir Putin, regizorul  „a tăiat”, așa cum se spune, greșit pe o cameră iar, în acea secundă (4.19-4.20), încadratura nu reușește. Tensiunea din spatele camerelor și a omului care a coordonat transmisia a fost importantă. Cineva întotdeauna stă în spatele acestor imagini.
Carevasăzică, la acest eveniment, pentru câteva secunde, și Moscova s-a pierdut puțin.

Fotografia postată de „Echipa V.P.” pe contul de Facebook al premierului Ponta. 7 Februarie 2014. Retrasă în aceeași zi.

Imaginea de pe transmisia Kremlinului, postată exclusiv pe siteul oficial al președintelui rus, Vladimir Putin. Sursa capturii făcute de „Echipa V.P.”.Captura editată ca V.Ponta să fie adus în plan central, deși era imposibil așa ceva.


Premierul Victor Ponta, la masă cu soția sa și cu familia premierului turc, Erdogan.

Imaginile pe care a insistat Kremlinul.
Victor Ianukovici- Ucraina, Plamen Oresarski- Bulgaria, Victor Ponta- România.

 Recep Erdogan, premierul Turciei, fără Victor Ponta.


Ilham Aliyev- Azerbaijan, soția sa, Mehriban Aliyeva, Alexander Lukashenko- Belarus, președintele Chinei, Xi Jinping.

Nursultan Nazarbayev, președintele Kazahstanului.

Kim Yong- nam, președintele Adunării Populare Supreme al Coreei de Nord. Rătăcitul și plictisitul premier rus, Dimitri Medvedev.
Președintele rus, Vladimir Putin, ținând discursul în fața șefilor de stat și de guvern.
 
Unde și cu cine a stat la masă președintele rus, Vladimir Putin după discursul care a cuprins și niște teme strategice- Ria Novosti, agenția de stat de presă rusă/ preluată de Reuters. Amplasare în sală.
 
 
Transmisia Administrației Prezidențiale de la Kremlin, sursa de unde „Echipa V.P.” a capturat unica imagine cu premierul român, Victor Ponta, poate fi vizionată doar pe siteul oficial AICI.

Feedul integral al transmisiei recepției oferită șefilor de stat și de guvern de către președintele rus, Vladimir Putin, cu toate figurile prezente și încadraturile pe care a dorit să le popularizeze, în mod simbolic, Moscova. 7 Februarie 2014. SociTransmisia de pe care „Echipa V.P.” a luat imaginile pe care Moscova le-a oferit cu premierul Ponta. Încadrat de Viktor Ianukovici/ Ucraina și Plamen Oresarski/ Bulgaria ( minutele 2.28-2.32)

.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

Data publicării: 1 MARTIE 2014

Cine a ucis referendumul? Manipularea agresivă făcută amatoricește …

Referendumul pentru demiterea Președsintelui Băsescu a beneficiat ani de zile de o puternică ”pregătire de artilerie”,  s-a încercat  să li se inducă oamenilor că vina pentru toate relele îi aparține acestuia, trusturi de presă, în special INTACT a încercat o adevărată execuție publică.

Manipularea se a fost folosită în exces, fără dram de didscernământ și amatoricește în cel mai înalt grad, rezultatul fiind că din mult clamatul referendum care ar fi trebuit să fie o bombă care să măture pe jos cu Băsescu a fost doar un mic, nervinocat, dar extrem de urât mirositor fâs.

Cred că cel puțin jumătate  din eșecul referendumului se datorează lipsei de profesionalism a manipulatirlor care au lucrat după ureche, precum și sondajelor absolut delirante pe care Grupul de studii socio – comportamentale Avangarde a cărui director este Marius Pieleanu, sondorul de casă al lui Dan Voiculescu  l-a realizat de-a lungul timpului, sondaje  pe care cei de la Antena 3 le preluau ca literă de lege chiar dacă aceste sondaje erau evident trucate și umflate, ca să nu spun de faptul că acolo foarte sar mai apăreau și zecimale…

Pe 22 iulie 2012 adevarul.ro publica un articol potrivit căruia:

”Antena 3 prezintă rezultatele ultimului sondaj realizat de Grupul de studii socio – comportamentale Avangarde, al cărui director este sociologul Marius Pieleanu.

Potrivit ultimului sondaj realizat de Grupul de studii socio – comportamentale Avangarde, 59% din respondenţi spuncă vor participa la referendum.
Dintre aceştia, 69% spun că vor vota”DA”, adică pentru demiterea preşedintelui suspendat, Traian Băsescu.

De asemenea, dacă duminică ar avea loc alegeri parlamentare, USL ar obţine 63% din voturi, potrivit Avangarde.”

Nici nu știu dacă să mă amuz, sau să îmi fie milă de amatorismul presei române… ori poate să  mă dostrez gândudu-mă la  purcoiul de bani care se scrug în conturile lui Pielenu degeaba, individul pricepându-se la sondaje, la predicții cam cum mă pricep eu la cântecul de lebădă al focilor din Republica Congelată Antarctica.

Cred că atunci când președintele Băsescu se va întoarce la Cotroceni ar trebui să le adreseze recunoscprtoare mulțumiri, cum ar fi trebuit să le mulțumească și la ultimele alegeri pentru modul în care, fără să vrea cei de la Antena 3 l-au ajutat. Continua aruncare cu noroi și agresivitatea cu care a fost făcută a atras o simpatie suplimentară pentru Președintele Băsescu.

Faptul nu este observat de cei de la USL care se miră de nu mai pot cum de după o asemenea pregătire lucrurile au sfârțit lamentabil cu oiștea în gard, cum nu vor înțelege nică ce se va întâmpla la toamnă.

 În ritmul acesta USL nu va atinge 40%. De simțit, cei de la USL simt asta lucru care le crează o stare de isterie, Președintele Traian Băsescu, evident că nu va mai putea fi obligat să numească un premier  de la USL.

Stau și mă gândesc cum de consilierii lor plătiți cu multe milioane de euro nu le deschid ochii, și nu le spun că singura soluție este să treacă la reconciliere, poporul român nu-I  iubește pe cei care crează scandal și apoi vor să arunce vina pe alții.

Dacă PSD și PNL doresc să ajungă, PSD singur undeva pe la 40-45% iar PNL 15-20%  la sută au o singură soluție. Să pornescă pe drumuri separate și, foarte important să  renunțe la alianța cu PC. De când a apărut PC-ul și dan Voiculescu sunt percepuți ca sursa tuturor relelor din politica Românească…

 

Zicea odată unu despre care zice lumea că era deștept (Albert Einstein se numea) că există două lucruri infinite. Universul și prosia omenească deși despre Univers zicea că nu e tocmai sigur, lucru care s-a cam adeverit de când domnia sa a dat colțul.

Cât o fi fost Enstein de deștept nu și-a imaginat că există ceva ce este la fel de nelimitat ca și prostia.  Abjecția și nesimțirea  umană.  Nu avea de unde să știe el că în România se va inventa o formațune politică zisă USL, un fel de struțocămilă politică.

Fără niște principii cât de cât rezultate din aderaera la o doctrină politică mai mult sau mai puțin consacrată, la USL se pare că pentru a promova spre vârful piramiei oamenii nu trebuie să aibă vreo valoare de luat în seamă. E destul ca oamenii să fie șantajabili  și să poată minți fără a face nici un fel de grimasă.

După ce ani de zile, cei de la USL nu mai puteau de mila românilor spunând cât de rău este balaurele de la Cotroceni, aflat acolo doar pentru a chinui sărmanul popor român și că visul cel mai abitir al acestuia, al poporului adică, este acela ca Președintele să plece…

Astfel, s-a ajuns la suspendarea Președintelui pentru a se putea ”merge la popor”… mai precis, la judecata acestuia.

Toatăî Europa s-a cam șocat la neuron de modul în care a fost suspendat președintele, mai ales a motivelor suspendării, cea cea mai ilară chestie pe care a comis-o gașca ce se numește pompos, clasă politică românească.

În fine, s-a ajuns la un  referendum desprins parcă din zona crepusculară… circulau autocarele cu votanți multilii de ziceai că românul s-a îmbolnăvit de turismită peste noapte, dar metuda de furt numită turism electoral nici măcar nu a fost cea mai folosită și mai eficientă…

Au exista localități unde prezența la vot a reprezentat peste 200% față de numărul de locuitori asta chiar dacă socotim și crucle din cimitire, vacil, porcii, oile  mâțele … rămele nu că ele nu mtiu să voteze. În fine, unii spun că s-a ajunz ca numărul de voturi DA ar fi crescut cu procente care ar fi undeva între 10 și 35%…

Cu toate acestea, după multă muncă din partea USL (românii ie o nație care prețuiește minca și e atinge de ea doar în situații excepționale) s-a ajuns ca din numărul de persoane înscrise pe liste, deci cei întrebați dacă doresc demiterea Președintelui doar 40,39% au aprobat demersul.

Eu am întrebat câteva zeci de peroane de ce a votat DA… fără absolut nici o excepție motivul nu era unul care provenea din mintea omului ci recunoșteam clișee pe care le-am auzit la Antena 3 unde ani de zile s-a desfășurat o adevărată execuție media. Cred că cel mai haios răspuns pe care l-am primit de la o omorabilă doamnă a fost că ea nu dorește neapărat să plece Băsescu , ba chiar îi plăcea că e comic, dar ea vrea să ”…vie iar Iliescu. Era tare frumos când l-a pușcat pe Ceaușescu.”…  ”El l-a pușcat?” – întreb. ”Da, l-am văzut io…” -răspunde ea .. Deh, fiecare cu motivul lui. Deși cam greu de crezut că se poate, chioar îi doresc bătrânei să trăiască până îl vede iar pe  Iliescu la Cotroceni.

Cum ziceam, din toți cei întrebați de organizatori dacă vor ca Bosescu să plece  doar 46.13% au cunsiderat că trebuie să își piardă vremea cu acest lucru. Pur și simplu nu considerau că e ceva necesar acest referendum, iar de răspuns da, socotind față de numărul tturor pesoanelor care aveau dreptul să se exprime doar  40,39% au spus că DA…

Foarte interesant este modul în care au reacționat cei de la USL după ce s-au aflat rezultatele.

În special liberalii… Pur și simplu au intrat în criză de nervi.

Dar nu numai ei, cei de la Antena 3 păreau a se apropia de leșin din cauza enervării… pe ce trecea vremea și din țară veneau tot felul de semnale că deși ei s-au strofocat românilor li se cam rupe de referendumul lor.

 Culmea este că, după un moment de uimire, am observat două direcții de acțiune. Una care încearcă  să acrediteze ideea că nu trebuie luat în considerate faptul că nu s-au prezetat jumătate din cei  din liste, cealaltă direcție, deși una absolut aberantă dar susținită de tot felul de ciudați de teapa lui Sorin Roșca Stănescu sau alții asemenea, că nu ar mai trebui luate în seamă cifrele date de Ministerul de Interne ci listele care ar rezulta în urma ultimilui recensământ, deși cei de la statistică spun că nu s-a terminat prelucrarea datelor.

Asta pentru că pragul de 50% prezență să fie depășit.

Eu mă gândeam chiar să se ia în considerre doar voturile cu DA… astfel ar reieși că 100%  sunt de acord cu demiterea… Sau de ce să nu se ia în seamă doar voturile din Mehedinți ori Teleorman? Sau poate și mai bine acel comune unde 200-250% din locuitori au votat…

Sau, și mai bine.. cred că ar fi  să îl cheme pa Mariu Pieleanu și să îl demită pe băsescu pe baza declarațiilor lui…

În fond el are un institut de sondare extrem de apreciat… l-a folosit și mircea Geoană când a învățat să pună douri la damigeana cu șampanie.

 

Dacă mai există cineva care încă nu s-a plictisit de tot  îi recomand să citească articolul de mai jos.

E un articol unde marele sondor, ce spun eu marele sondor, giganticul sondor al opiniei publice dă îi un interviu Ramonei Cornea pentru  ghimpele.ro

Cred că este foarte interesant interviul deoarece ne aduce aminte de momentul în care Regele Mihai a fost scos la plimbare în văzul lumii și pus să își rostească gângav discurso tama de Ziua Armatei distrăgând atenția de la aceasta.

Clasa politică a referat să își bage piciorul în celebrarea Armatei Române și a preferat să asculte discursul care ar fi fost inteligibil dacă se dădea cu subtitrare .

Citez din Pieleanu:

 Despre modul în care românilui îi mai pasă de regele decorat de Stalin, Pieleanu a spus:

”Clasa politica, mai corect spus o parte a clasei politice, l-a primit foarte bine si dovada reactia lor si mai ales audientele de care s-au bucurat televiziunile care au transmis acest eveniment, cu precadere Antena 3. Populatia in ansamblul ei nu cred ca a primit nici bine, nici rau, pur si simplu a fost indiferenta, pentru ca ea este educata intr-un anumit fel, in tip republican. Drept urmare, a primit aceste eveniment cu oarecare indiferenta.”

Ei, dar cum ”mălaiul” și-l ia de la Felix

Cu siguranta ca pentru o buna parte a populatiei, chiar daca ea este indiferenta, reactia foarte dura a lui Traian Basescu fata de rege nu a cazut bine.”

Și cum pentru Pieleanu niciodată rahatul înghițit nu e destul, referitor la vizita pe care Premierul Boc a făcut-o la Carei pentru a sărbători Ziua Armatei Române și și-a permis să nu ia în seamă marele eveniment al gângăvelii abdicatului monarh

”A fost o vizita ostentativa, tocmai ca o contrapondere la mesajul regelui din Parlament. Mi s-a parut cel putin inoportuna, ca sa nu spun mai mult. Putea foarte bine sa vina o jumatate de ora in Parlament, mai ales ca este si reprezentant al PDL in Parlament, nu numai prim-ministru si reprezenta cu ocazia asta si PDL, si Guvernul Romaniei.”

Adică e o Dă-o-n Doamene Iartă-mă mă pe armată nu toți eroii ei și hai la Mișu … evident, gestul li de a citi discursul odată cu desfășurarea evenimentelor militare fiind unul de profund respect. Sincer cred că bătrânul rege, la ramoleala pe care o afișează nici măcar nu avea habar că e Ziua Armatei. Mi place să cred că ar fi cerut amânarea discursului până după ce armata și-ar fi terminat ceremoniile. Poate chiar se ducea să participe că tot zie că e patriot.

Și iată unde doream să ajung.

Despre Traian Băsescu zice (articolul e publicat pe  27.10.2011)

Reporterița întreabă: ”Poate Basescu sa-si transfere capitalul de incredere la Elena Udrea?”

Pieleanu zice: ”Capitalul de incredere al lui Basescu este de pana la 10%, ce sa mai transfere, ca nu mai are ce?! …Traian Basescu este intr-o cadere libera, recunoscuta de mai toate institutele de cercetare si recunoscuta de PDL si nu se mai pune, in niciun caz, problema transferului de imagine pozitiva asupra unui candidat sau altul. Sigur ca pot fi revigorate. Traian Basescu are capacitatea de a se rebrandui, insa situatia economica si celelalte date pe care Romania in criza le are ma fac sa cred ca lucrul asta ar fi aproape imposibil” – Evident, căderea liberă de care vorbea Pieleanu la aproape un an de la interviu ar fi însemnat că dacă atunci încrederea era de 10% în scădere accentuată, acum, la referendum aveam cel puțin  o cifră scriză cu minus… La Pieleanu e posibil.

Pentru a accentua profesionalismul extreaordinar al sondorului cu urechi nu pot să nu aminteasc finalul  absolut apoteotic al interviului.

Reporterița: ”Daca s-ar organiza un referendum in perioada urmatoare, credeti ca presedintele Basescu ar ramane in functie?”

Pieleanu: ”Nu, cu siguranta ca nu ar ramane in functie. Un procent foarte mare de romani declara ca exista suficient de multe motive pentru ca Traian Basescu sa fie suspendat din functie.”

E? …  Mare sondoru ăsta… și pentru că dacă nu trăgea și o limbă explicită cui îl plătește chiria nu era OK

Reporterița: ” Au crescut partidele PSD, PNL si PC in sondaje datorita atitudinii pozitive fata de regele Mihai?”

Pieleanu: ”Nu, cu siguranta nu. USL a plecat chiar de la un scor mai mare decat cel pe care il inregistreaza acum. Populatia este indiferanta fata de monarhie din lipsa de cunoastere. Daca era corect informata cu privire la monarhie, aceste partide ar fi avut un val de simpatie mult mai mare din partea poporului pentru apropierea fata de rege.”

Da, chiar așa scrie, dacă populațiea era informată corect în ceea ce privește monarhia, acele partide PSD, PNL și PC ar fi simțit un val de simpatie suplimentar pentru apropierea față de un rege față de care I se cam rupe după cum reiese mai la început. ”Populatia in ansamblul ei nu cred ca a primit nici bine, nici rau, pur si simplu a fost indiferenta, pentru ca ea este educata intr-un anumit fel, in tip republican. Drept urmare, a primit aceste eveniment cu oarecare indiferenta.”

Fabulos interviu, nu? Și să ne mai mirăm că lui Pieleanu în toate sondalele îi dă reziltate fără virgulă și că este singurul sondor din lume care vorbește de rezultatele unui referendum cu o zi înainte, când perobabil primește mailul cu rezultatele la care trebuie să se ajungă după ce va pune întrebările?

Eu nu mă mir …

Iată mai jos articolul integral, articol care poate fi văzut și pe siteul de origine ghimpele.ro

Sociologul Marius Pieleanu a vorbit azi cu Ghimpele despre clasa politica, probleme sociale, regele Mihai, forta USL, Traian Basescu si, fireste, Elena Udrea.  

Reporter: Cum interpretati primirea pe care a avut-o Regele Mihai de ziua lui, atat din partea poporului, cat si din partea clasei politice?

Marius Pieleanu: Sunt doua lucruri diferite. Clasa politica, mai corect spus o parte a clasei politice, l-a primit foarte bine si dovada reactia lor si mai ales audientele de care s-au bucurat televiziunile care au transmis acest eveniment, cu precadere Antena 3. Populatia in ansamblul ei nu cred ca a primit nici bine, nici rau, pur si simplu a fost indiferenta, pentru ca ea este educata intr-un anumit fel, in tip republican. Drept urmare, a primit aceste eveniment cu oarecare indiferenta.

R: Cum credeti ca ar putea fi influentata increderea poporului in presedintele Basescu, avand in vedere atitudinea acestuia fata de regele Mihai?

MP: Cu siguranta ca pentru o buna parte a populatiei, chiar daca ea este indiferenta, reactia foarte dura a lui Traian Basescu fata de rege nu a cazut bine. In sensul ca populatia considera ca ar fi fost bine sa se abtina, sa nu deschida o astfel de tema care poate fi contestata si in fata careia ne putem pozitiona foarte usor pro sau contra.

R: Ce credeti despre vizita premierului Boc la Carei chiar de ziua Regelui? Anul trecut nici macar nu a participat la Ziua Armatei.

MP: A fost o vizita ostentativa, tocmai ca o contrapondere la mesajul regelui din Parlament. Mi s-a parut cel putin inoportuna, ca sa nu spun mai mult. Putea foarte bine sa vina o jumatate de ora in Parlament, mai ales ca este si reprezentant al PDL in Parlament, nu numai prim-ministru si reprezenta cu ocazia asta si PDL, si Guvernul Romaniei.

R: Credeti ca atitudinea conducerii PDL fata de rege aduce partidului inca o bila neagra in ochii populatiei?

MP: Cu siguranta da! Dar pentru acea parte a populatiei care este simpatizanta regelui sau a monarhiei.

R: Romanii sufera de o criza de identitate?

MP: Nu sufera de o criza de identitate din perspectiva relatiei republica-monarhie pentru ca romanii, atunci cand au participat la un referendum pe tema constitutiei, au avut o optiune pentru republica. Sigur ca tema monarhiei, daca este repusa pe agenda publica si discutata, ar putea, intr-un oarecare timp, sigur nu imediat, sa incline balanta in favoarea monarhiei. Trebuie repusa pe agenda publica si discutata foarte serios de vectori de imagine care pot influenta si pot informa correct populatia asupra ceea ce a insemnat monarhia in istoria Romaniei si, mai ales, cat bine a facut monarhia pentru Romania ca stat.

R: Exista vreo legatura intre data la care se face recensamantul si alegerile viitoare?

MP: In principiu nu poate exista o legatura. Recensamantul este o actiune la nivel guvernamental care se organizeaza in Romania din 10 in 10 ani. In alte tari din Europa se organizeaza si mai des, din 6 in 6 ani, deci, in mod normal, nu ar trebui sa existe o legatura intre pur si simplu evidenta statistica a populatiei si a locuintelor si alegerile care urmeaza a fi anul viitor. Insa, din pacate, proasta organizare de care da dovada acest recensamant, lipsa totala de incredere a populatiei in institutii, si mai ales in persoanele care populeaza aceste institutii, au produs diverse scenarii care pot avea si un sambure de adevar. Este evident faptul ca o baza de date foarte consistenta cu CNP-urile tuturor oamenilor ar putea sa se constituie intr-un ajutor foarte semnificativ in ceea ce insemna mita electorala.

Sigur, cu riscurile de rigoare, pentru ca aici, pe cel care foloseste abuziv datele confidentiale, il paste puscaria. Numai ca in Romania s-au mai vazut situatii d-astea in care legea nu si-a facut simtita prezenta. Eu sper doar sa fie un recensamant asa cum se face in toata lumea, adica sper doar sa aflam lucruri care intereseaza Guvernul si intreaga societate si sa nu fie folosite in alte scopuri.

R: Elena Udrea se pregateste pentru campania electorala. Actiunile ei recente ar putea indica faptul ca ar candida la Primaria Capitalei? Tinteste Udrea la o functie mai inalta?

MP: Nu, cu siguranta ca astazi, daca ar avea loc alegeri in Bucuresti, Elena Udrea nu ar avea niciun fel de sansa in fata contracanditatilor. As enumera aici pe Sorin Oprescu, care are prima sansa, cel putin astazi, la functia de primar general al Capitalei, dar si Cristian Popescu Piedone de la primaria Sectorului 4, care este extraordinar de bine vazut in sectorul lui. Elena Udrea nu se afla nici macar in primii 3 candidati. Mai avem, de asemenea, pe Liviu Negoita, care este mult mai bine pozitionat din partea PDL-ului pentru functia de primar general. Eu nu cred, asa cum mi-am dat eu seama ca este doamna Elena Udrea, ca isi va risca cariera politica si va intra intr-o aventura de genul acesta neavand nicio sansa inca de la inceput.

R: Poate Basescu sa-si transfere capitalul de incredere la Elena Udrea?

MP: Capitalul de incredere al lui Basescu este de pana la 10%, ce sa mai transfere, ca nu mai are ce?! Lucrurile stau complet diferit fata de decembrie 2009, cand a fost turul doi pentru alegerile prezidentiale. Traian Basescu este intr-o cadere libera, recunoscuta de mai toate institutele de cercetare si recunoscuta de PDL si nu se mai pune, in niciun caz, problema transferului de imagine pozitiva asupra unui candidat sau altul. Sigur ca pot fi revigorate. Traian Basescu are capacitatea de a se rebrandui, insa situatia economica si celelalte date pe care Romania in criza le are ma fac sa cred ca lucrul asta ar fi aproape imposibil.

R:  In ultima vreme au aparut partide noi. Cat de justificata este aparitia acestora in actual context?

MP: Intotdeauna este loc de partide noi. Ca si de multe alte dati, partidele noastre sunt motive de a abate atentia de la adevaratele probleme ale tarii. O parte a fost infiintata din motive de ambitie personala, cum este cazul lui Miron Cozma, o parte dintre ele este o prostie, cum este cazul Partidului Brunetelor. In ceea ce priveste Miscarea Populara, acolo lucrurile sunt mult mai serioase. Aceasta Miscare este infiintata cu ajutorul masiv al PDL, cu ajutorul unor consultanti foarte priceputi, de tipul Sebastian Lazaroiu, dar si, as spune eu, cu ajutorul masiv al institutiilor din Romania. Miscarea Populara ar putea sa puna probleme strangandu-si in jurul sau nemultumitii fata de clasa politica si nemultumitii din sanul PDL.

R: Daca s-ar organiza un referendum in perioada urmatoare, credeti ca presedintele Basescu ar ramane in functie?

MP: Nu, cu siguranta ca nu ar ramane in functie. Un procent foarte mare de romani declara ca exista suficient de multe motive pentru ca Traian Basescu sa fie suspendat din functie.

R: Au crescut partidele PSD, PNL si PC in sondaje datorita atitudinii pozitive fata de regele Mihai?

MP: Nu, cu siguranta nu. USL a plecat chiar de la un scor mai mare decat cel pe care il inregistreaza acum. Populatia este indiferanta fata de monarhie din lipsa de cunoastere. Daca era corect informata cu privire la monarhie, aceste partide ar fi avut un val de simpatie mult mai mare din partea poporului pentru apropierea fata de rege.

După atăta menipularea grosieră, oare USL va apela iar la Flacăra Violet ca să își motiveze o eventuală înfrângere (orice scor sub 50%+1vot)

26 ianuarie 2012 Un comentariu

Despre ultimul discurs al Președintelui Băsescu, foarte pe scurt, cred că se pot desprinde două lucruri:

  1. A spus că se va adresa rămânilor, s-a adresat românilor, vorbind la televizor. Nu a spus că se va adresa zgomotacilor mitingiști și mitingizde… Marea majoritate a românilor era la televizor nu se făcea de râs în Piața Universității.
  2. A spus că va transmite un mesaj, și nu că va anunța schimbări mai mult sau mai puțin spectaculose.

Discursul a fost normal, corect, fără deviații populiste.

Ce este uimitor legat de acest discurs nu e discursul în sine ci modul în care au reacționat manipulacii ANALiști de pe la Intact, Realitatea Media, România TV și de la OTV (Orgasm TV – mizeria țiganului din Caracal).  

Văzând reacțiile de laa la acele televiziuni mi-am amintit de Prostănac.

În noaptea alegerilor a avut o scurtă perioadă în care era să moară de bucurie că era Președinte, nevastă-sa părea atât de fericită încât părea a veni de la o divizie de cavalerie unde a fost fictima unui viol la care au participat și caii.

Geoană chiar era convins că nu exista nici un dubiu că a câștigat lucru arătat de depresia care l-a cuprins după.

Cu a ajuns la concuzia aceasta? Simplu, i-a fost indusă de discuțiile de pe la televiziunile obediente și de sondajele făcute cu scop clar, manipulatoriu de organizații aflate în solda lui Felix cum e Avandarge-ul lui Pieleanu, sau acel CURS.

Crearea de iluzii false din motive de manipulare poate crea deziluzii uriașe.

La televiziunile pomenite mai sus a devenit un fel de șablon modul în care procedează.

Când începe o misiune se emit țontele de atins. Se pun sub formă de întrebări, sau sub formă  de teme care ar trebui analizate.

Apoi se pun întrebări și se răspunde nu despre cum cred cei prezenți că ar trebui să arate lucrurile, să evolueze situațiile ci așa cum, cei prezenți, cred că își doresc cei care i-au trimis acolo și îi plătesc.

Se dădea ca întrebare de exemplu dacă demisionează premierul, la finalul emisiunii concluzia este nu doar că acesta va demisiona, dar aceasta va fi chiar un lucru extrem de benefic pentru partidul său.

La fel s-a făcut și în cazul anunțatului discurs, momentul în care au realizat că Băsescu nu sare la Gâtul Premirului i-a descumpănit pur și simplu.

Același lucru s-a întâmplat și în momentul în care Ponta a realizat la Focșani că între mare dorință  a oamenilor de a-l vota, rezultată din discuțiile de pe la televiziunile obediente și realitate  e o mare diferență.

Așteptările pe care televiziunile astea unde tot felul de indivizi de teapa lui Mircea Badea, Victor Ciutacu, Dana Grecu, Radu Tudor, Mihai Gădea, Sorin Roșca Stănescu etc mercenarii orali ai lui Felix sunt prezentați ca analiști atoateștiutori se exprimă liber dar conform temei ce le-a fost dictată, fac ca pe moacele enervate și excitate să se cațere o uimire de parcă ar fi desprinși de pe afișele unor filme cu proști.

Am deja o formă de deja vu…

Parcă văd după urătoarele alegeri când se va dovedi că marele succes cu care deja se împăunează papagalii useliști va se va dovedi că toată munca lor a fost de fapt muncă în zadar, ”dezvăluirile” lor, se va dovedi că nu au fost decât niște baloane de săpun.

Va apărea iar câte o Michaela Monamour care se va plânge de atacuri cu flăcări violet, în părul celor direct implicați, care deja savurau victoria, de la groaza dată de înțelegerea faptului că s-au autoînșelat încercând să-i manipleze pe ceilalți, vor apărea multe, multe fire albe, iar pe fețele altădată zâmbitoare, se vor săa adânci riduri ale neputinței…

Din păcate nu vor înțelege cu nimic mai mult decât a înțeles Geoană, Antonel și Pontănel vor continua să comită tot felul de inepții populiste.

Chiar dacă USL va fi uitat nefiresc de repede fiecare va încerca să dea vina pe colegii săi în spirit profum proletar. Trendul coborâtor al USL, ceea ce contează, parcă începe să devină tot mai abrupt (optimiștii sondori de casă ai lui Felix înaintând procente de 45-48%  în măsura în care orice procent sub 50%+1 vot, înseamnă explozia USL, alte sondaje vorbesc de procente incredibile la lansarea USL, undeva pe la 38-40%, sub ce avea PSD în momentul în care au înceiat pactul prin care s-a născut Uniunea).

O parte din cei care nu mai au intența să voteze USL pare a se îndrepta spre PP-ul lui Diaconescu, alții par a renunța la ideea de a vota.

Neprezentarea oamenilor la vot, pare a fi în javoarea UDMR, deoarece votanții maghiari sunt disciplinați.

Problema ce pare nereconciliabilă este că maghiarii de îndreaptă în trei direcții.

Spre Partidul Civic Maghiar, spre Partidul Popular Maghiar din Ardeal (Al lui Tokes Laszlo) și spre tradiționalul UDMR.

Atâta timp cât Tokes era cumva un fel de perosană implicată dar neutră, avea autoritatea necesară să îi unească. Acum că și-a făcut partid, nu mai poate fi factorul unificator.

Asta cumulată ce aceleași miciuni pe care le tot spun de două decenii, probabil va face ca UDMR să nu mai ajungă la ciolan. Nici măcar în Opoziție.

Se va întoarce împotriva lor și sistemul de vot și faptul că nu sunt de acord cu votul uninominal în două tururi fără nuci un fel de prag electoral.

Conform Zodiacului Chinezesc, am intrat în anul Dragonului. Oreste s-a grăbit și el să își servească stăpânul. A spus că în anul Dragonului lucruri ascunse ies la inveală, pe fundal vedeam imagini din Piața Universității. Mesajul era explicit.

Dar dacă era greșit și vor ieși alte lucruri la iveală? De exemplu, zic și eu, dar dacă vom vedea legătura dintre averea lui Felix și conturile dispărute a lui Ceașcă?

De-om trăi, om vedea … de nu, nu mai contează …

Amnezii și manipulare la dezordinile electoraliste mascate sub mișcările anarhice de protest

23 ianuarie 2012 5 comentarii

Am afirmat și reafirm că în Piața Universității se dă în spectacol o turmă de nătărăi. Este o convingere care se întărește cu fiecare zi.

De asemenea mi se întăresc și alte convingeri.

Înainte de toate, problema de principiu este că unii sunt foarte uimiți când e spui că ceea ce fac ei nu e OK. Au dreptul să își strige opiniile, spun ei, da, dar par a nu ști că acest lucru îl pot face nu doar anarhic și ilegal ci și prin scoaterea unor autorizații în acest sens, autorizații care ar arage răspunderea pentru cazul în care se întâmplă dezordini.

De asemenea unii afirmă că ei sunt poporul… asta e de-a dreptul haioasă. Câteva sute, sau chiar câteva mii de oameni reprezintă poporul? Păi dacă pune față în față pe cei care sunt acolo cu cei care nu sunt, vedem o mare diferență de număr, în favoarea celor din urmă. Cei care nu s-au dus sunt câteva milioane.

 

Zgomotacii

Atâta vreme cât cei din Piața Universității  (voi explica de ce mă refer doar la ei) nu au autorizație pentu acțiunile pe care le întreprind, voi refuza sâ-i numesc protestatari sau mitingiști, ci anarhiști ilegali.

Cei din Piață, par a se împărți după câte spun în câteva categorii.

 

Anarhiștii care spun că sunt antipoliticieni.

Este o categorie cu care aș fi de acord, dacă ar fi onești în demersul lor.Nu sunt deoarece nu strigă împotriva clasei politice ci a Puterii.

 Eu însumi sunt de acord că politicienii, indsiferent e partidul în care sunt ei,  sunt de vină pentru situația de azi a României, pentru faptul că românii au niște venituri care ar fi normale dacă nu am fi în euriopa, cu undeva prin centrul Africii, sau prin sudestul Asiei.

Problema este că tebuie să ne amintim că necazurile în țara asta nu au început odată ce venirea lui Băsescu sau a PDL la putere.

Pe la trusturile media obedinte Opoziției, vedem cum în spinarea puterii se aruncă tot.

Cumva se încearcă acreditarea că problemele au început doar îmomentul în care a fost ales președintele Băsescu, asta referitor la problemele care nu țin de guvern. Cele care vizează Guvernul au apărut imediat după venirea la guvern a lui Emil Boc. De atunci s-a distrus sistemul de sănătate, România nu mai e respctată pe plan internațional, un se mai găsesc ”service” pentru oameni cum zicea un preot agramat, lumea în general are probleme doar de la datele mai sus manționate.

Păi atunci, oare de ce după 90 românii nu votează cu cineva ci împotriva cuiva?

De ce oare uităm de salariile de 100 de euro și de pensiile de 50?

Se vorbește de scumpiri. OK Faptul că aceste scumpiri sunt la vedere, dacă cei care comentează ar avea în cap și minte, ar observa că niște scumpiri mult mai urâte au avut loc în perioadele altor  guvernări, cu specificația că nu se făceau pe față și brutal dar onest, cu asumarea de către aceleguverne.

Se recurgea la lăsarea liberă a inflație pe care ziceau că o ”pansează” cu creșteri de venituri.

Inflația eroda puterea de cumpărare, lucru similar scumpirilor, dar mult mai pervers.

   Pentru a ințelege că acele scumpiri existau, ar trebui ca fiecare să se gândească la alte repere decât a număra banii din portofel. De fapt, care e rostul banilor? A putea cumpăra cu ei una-alta. Pentru a vedea dacă acele creșteri de venituri erau reale sau doar praf în ochi, ar trebui căutat un anumit produs care se cumpără des. Să zicem pânea sau benzina.

Cu evaluăm? Împărțim veniturile la prețul  unitatății de produs, la un moment dat dat. Făcând asta în ziua primă și în cea ultimă a unui guvern,  obținem o diferență. Asta va putea evidenția cu cât a scăzut sau a crescut venitul pe operioada respectivului guvern.

De asemenea se vorbește despre lipsa locurilor de muncă, lucru pentru care iar se aruncă blamul pe Puterea actuală.

 

Intersantă amnezie.

Ia să vedem cam câte locuri de muncă au dispărut în perioada de până la Băsesbu, și cea de la instalarea sa.  Trebuie oare să amintesc de semnătura lui Ciorbea care a disponibilizat 150.000 de oameni? Sau de cazuri cum e Comtim (combinatul de porci)? În vremurile antrioare lui Băsescu, oare de ce existau proteste?

E posibil ca cei care spun că manifestă împotriva politicienilor să creadă că demersul lor e onest. Pare, dar dacă ar analiza ar vedea că modul în care protestează are un caracter electoral, proOpoziție antiPutere. Atâta timp cât marea majoritate a problemelor lor își au originile nu în perioada actualei puteri ci înainte dar blamul se aruncă pe cei de acum din motive poate de uitare, poate de răsuns la manipularea puternică și continuă, demersul acestora devine campanie electorală antiPutere și proOpoziție. Să admitem că inconștientă, dar tot la decredibilizare ajungem. Alternativa reală  la înlocuirea actualei puteri este readucerea la putere  a celor care au determinat ajungerea țării în situația aceasta. Atenție, la vremea în care s-a distrus România lumea era într-o creștere economică puternici, măsurile dure ale actualei puteri au avut loc ca răspuns la intrarea într-o criză formidabilă care afectează sistemul economic mondial în profunzime, criză mult mai dură din cauza intensificării relațiilor economice internaționale, decât cea a anilor 30. Atunci s-a ieșit din criză după o lungă suferință a maselor și un război mondial devastator. A compara comportametul unui guvern în criză cu a unuia din  vreme de înflorire economică pentru a evidenția diferențele în defavoarea primului înseamnă manipulare ordinară.

Dacă ar dori să fie onești, ar trebui să se organizeze puțin, să numai aducă în stradă ideile aruncate în public pe la Antena3 și alte împuțiciuni mediatice. A arăta un caz social mai mult sau mai puțin izolat, legat de dicursul unui politician al Opoziției care spune că are soluții fără a prezenta decâ niște soluții teoretice, real nesustenabile, nu înseamnă că respectivele televiziuni empatizează cu nemulțumirile mulțimii, ci că își fac datoria lor de mercenari în slujba stăpânilor lor.

Soluția nu este demiterea actualei Puteri. Pentru o curățare reală a clasei politice de-a lungul a două sau mai multe mandate, există o singură soluție pe care nu o văd zbierată în piață: Votul uninominal, în două tururi de scrutin fără nici un prag electoral îndiferent de numărul de parlamentari. Astfel clasa politică s-ar înnoi, ar apărea partide cu unul sau mai mulți candidați, lucru imposibil în cazul existenței pragului electoral. Astfel, partidele mici, neparlamentare ar puea să se facă vizibile, și eventual să crească dacă au un mesaj bun.

De asemenea ar mai fi ceva. Imunitatea palamentară ar trebui să se reducă la ceea ce s-a dorit când a fost inrodusă. La declarațiile și acțiunile politice și să nu se extindă ca în cazul lui Năstase și asupra acuzațiilor de corupție.

 

Anarhiștii antiPutere și proOpoziție (militanții proUSL)

Altă categorie de zgomotaci este cea care se deviește deschis antiPutere, dar nu scaoate autorizație. Am zis că voi spune de ce iau în considerare doar ceea ce se întâmplă în piața Universității.

În București și în orașele din țară, cu excepția Pieței Universității, vedem de fapt niște maifestări organizate de partidele din Opoziție.

Din ce am văzut în câteva orașe pe unde am mers, sau de pe unde erau oameni cu care am vorbit, am reușit să înțeleg că acele mitinguri, autorizate sau nu, sunt organizate ce partide, de fapt niște mitinguri menite să satisfacă cererea Opoziției ca în țară să apară tot felul de dezordini, petru a puea spune că țara e neguvernabilă. Acest lucru este cu atât mai vizibil cu cât orașul este mai mic.

Această categorie s-a regăsit și la mitingurile zise sindicale unde se puteau vedea aceleași pancarte și zbierete.

Din rândul ei în răndul primei categorii, sunt trimiși indivizi cu misiunea de a deturna sensul manifestării în favoarea Opoziției. Cine nu observă asa își merită soarta.

 

 Anarhiștii pro și contra Roșia Montană

Ar mai vreo două categorii. Cei care au nemulțumiri diferite de cei de până acum. Sunt cei care încearcă să rezolve problema Roșia Montană după cum consideră că e bine.

 

Anarhiștii din fotbal I

Ciudat este că apar și oameni nemulțumiți că formația lor favorită de fotbal a fost dezafiliată (U Craiova) sau trimisă într-o divizie inferioară (FC Timișoara).

 

Anarhiștii din fotbal II – scandalagii

Pe lângă aceștia apare și zgura, scandalagii care au ca țintă un singur lucru, să se bată cu poliția. O fac și la meciurile de fotbal, un alt motiv în afară de plăcerea de a se bate cu jandarmii nu există.

 

Pro monarhiștii

Aceata este o categorie specială care cred că se poate împărți  în două ciurde. Primii, cei care cred că cu adevărat că soluția pentru țara aceasta este revenirea la monarhie prin readucerea la conducerea țării a Casei Regale de România, casă inexistentă, desființată prin faptul că nu mai e girată de casa germană Hohenzollern-Sigmaringen de  la acceptarea intrării în familie a lui Radu Duda și prin actul de abdicare semnat de Mihai I în 1948.

Ceilalți sunt niște indivizi plătiți se așazisa Casă Regală cu intenția vădită de a acredita ideea că adunătura de măscărici este o casă regală veritabilă.

Fie că e vorba de unii sau de ceilalți, pot fi siguri că și-au luat din partea lui Radu Duda o țeapă cât toate zilele deoarece au început să se adune după anunțul acestuia că regele se pregătește să treacă prin Piață. Mihai nu avea nici de gând să facă asta și nici posibilitatea fizică să o facă dacă se are în vedere starea sa. Săracul nu poate sta bine în picioare decât sprijinit…

 

Zgura 

Acestor categorii de zgomotaci li s-au adăugat și o categorie de oameni care era acolo doar pentru că au văzut că e înghesuială, așa cum pe vremuri  de duceau pe la cozi unii care nu știau ce și dacă se va da ceva, doar că le păcea între oameni, precum și unii cu prteste stric personalizate.

Una zicea că nu și-a văzut fii de vreo trei ani din cauza acestui guvern (nu a precizat dacă erau arestați) unul zicea că nu se putea însura pentru că ”Ăștia nu-mi dă servici” Ori un popă ortodox care, pin de elociință spunea că. ”Băsescu și Guvernul TREBE  să plece pentru că a încălcat Constituția că nu vrea să dea la oameni SERVICE…

 

Incitatori, provocatori

De asemenea, spontaneitatea maifestărilor este pusă sub semnul întrebării.

Se vorbește de ieșirea în stradă spontan, fără ca cineva să îi cheme acolo. Greșit.

Nu e deloc ceva spontan.

Incitarea a venit din două surse principle, surse ce afinitate USL. Interenetul și media obedientă Opoziției.

 

Incitatori internauți

O sursă este Internetul. Și pe bloguri de pe platformele WordPress și Blogspot există bloguri care au întreprins persuasiv incitări la dezordini și nesupunere civică, în mod normal aceste blogurei, conform regulamentelor respectivelor platforme trebuiau suspendate având în vedere că unele maifestări au avut ca urmare victime spitalizate. De vorbit de vorbește doar despre unii care ar fi chemat la revoltă pe Facebook cu sublinierea faptului că e vorba de inițiative independente.

Este o crasă minciună deoarece cei mai vizibili inițiatori fac parte din grupul de internauți proAntonescu din campania electorală, grup retribuit destul de consistent. Atunci a existat și un lider al grupului. De fapt, o lideriță. Nu dau nume, cine știe… cunoaște. Dau doar un link spre un site. Se numește Inpolitcs. Se numește Inpolitics http://www.inpolitics.ro/

Dacă se înțelege la cine mă refer, e bine, dacă nu, iar e bine.  Menționez doar că respctiva brunetă este într-o legătură cam strănsă (ca să nu spun nefirească) cu Sorin Roșca Stănescu,  jurnalistul care tocmai și-a afirmat intenția de a intra în politică, mai precis în PNL…

 

Incitatori mediatici

Aici e simplu. Oricine a urmărit modul în care acționează trusturile media Intact și Realitatea Media, precum și noua televiziune România TV a putut constata și singur demerul lor constant de incitare a mulțimili imbecilizate de greutățile din  România. Mai mult sau mai puțin explict se promovează răsturnarea puterii prin orice fel de mijloace, chiar și prim mijloace de forță. Acestea din urmă se subsumează definiției unei lovituri de stat.

La ceastă categorie, doar că puțin mai explicte și mai constant, evident din cauza capacității intelectuale reduse a publicului țintă, este demersul OTV. Acesta, profitând de judecarea în libertate condiționată (fără dreptul de a părăsi țara pe parcusul desfășuririi proceselor sale unde e acuzat de șantaj și spălare de bani), pentru a putea ca stăpânul postului să se bucure de o eventuală viitoare imunitate parlamentară, duce o campanie agresivă proDiaconescu și anti tot, evident însoită de demersul avocaților care blochează justiția cu tot felul de șmecherii de procedură în vederea lungirii procesului până după alegeri.

Ca o chestie de cancan, trebuie amintit modul în care s-a desfășurat Congresul PPDD.

Pe un ecran uriaș se derulau imagini de la proteste pentru a se induce ideea că acolo se găsește poporul la care se referă numele partidului.

 Ce nu s-a spus este că Dan Diacumescu a fost alungat când a încercat să meargă acolo și faptul că nu mai departe de azi, slugile sale care au încercat să intre între protestatri au generat o bătaie și au sfârști și ei, ca și șeful lor, prin  a fi eliminați ca niște indivizi provocatori și nedoriți, au plecat cu coada între picioare.

În cest moment, la OTV se afișează, culmea, un titlu: ”Victorie, victorie, Dan Diaconescu și poporul român au anulat taxa auto.

(Mă amuz la gândul că aș putea vedea în conteztul scăderii natalității și având în vedere că Nicoleta Luciu a născut tripleți să văd un titlu: ”Dan Diaconescu și soțul Nicoletei Luciu au contribuit la creșterea natalității”)

 

Încheiere

Atâta timp când se cere plecarea actualeri puteri cu înlocuirea ei cu USL, nu putem vorbi de niște denersuri cu sensul de protesc ci de o campanie electorală mascată. Atâta timp cât protestele nu sunt făcute cu minimumul efort de a se scoate o autorizație care ar clarifica lucrurile, nu putem numi ceea ce se întâmplă ca fiind mitinguri de protest ci doar ca niște mișcări anarhice, cu vădite intenții destabilizatoare. Acest fapt , evident a făcut ca tocmai cei care sunt cinstiți de felul lor, cei care suportă cel mai greu situația economică să sufere mai mult.

Pentru ca revedicările lor economice să fie rezolvate în mod real, e nevoie de revenirea marilor investitori.

Crearea dezordinilor face ca acești investiti să exite deoarece nu sunt tâmpiți să își piardă banii..

Mesajul meu către cei care ies în stradă onest, este următorul:

Acum vreo trei zile am citit un studiu făcut de un britanic, specialist în Teoria Sistemelor http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_sistemelor .

Studiul se referea la legătura dintre instabilitatea sau impresia de instabilitate socială și gradul de investire din zona exterioară celei în discuție.

Concluzia era că într-o țară in care ar urma să investească cineva, fiecare zi de dezordini sociale, duce la crearea unei rețineri din partea investitorilor de a inesti sau de a mări investiția deja existentă.

Această reținere  este atât de puternici încât fiecare zi de proteste PUTERNIC MEDIATIZATE duce la amânarea cu CEL PUȚIN O LUNĂ  a demarării sau creșteri  gradului de investire.

Ca o rezultană a acestui fapt, cei care fac scandal din motive economice nu fac decât să își amâne rezolvarea problemelor.

Aceștia ar trebui să știe că cei 50 de lei/zi primiți de undeva (în realitate banii pleacă din zona USL indiferent de unde par a veni di cauza traseului urmat) nu le vor ajunge și atunci când se vor trezi, dacă se vor trezi din acest coșmar, vor dori să își dea palme. Dar nu va mai avea rost.

 Prin demersul lor au reușit deja să îndepărteze revenirea investitorilor cu 6 luni până la un an, și că au făcut jocul USL,  joc ce include și mitingurile ”sindicale” și moțiunile de cenzură fără șansă de reușită, cu singurul obiectv real  acela de a bloca activitatea legislativă și scoaterea țării din marasmul economic, în care,  impostorii  ce speră să ajungă la putere dar nu au argumentele necesare, vor să scufunde țara … 

%d blogeri au apreciat: