Arhiva

Posts Tagged ‘manipulare’

România între infracționalitate și impostură

18 noiembrie 2018 Lasă un comentariu

România a ajuns într-o situație ce pare a fi o combinație de  SF orwellian și absurd kafkian. E nota de plată a deceniilor în care democrația a fost înțeleasă în mod original, balcanoid, iar dreptul la vot a fost interpretat ca fiind ocazia de a vota împotriva a ceva ce ți se pare rpu și nu pentru ce crezi că e bun …

Practic, România a ajuns o țară la mâna infractorilor care folosesc drept ustensile oameni multilateral incompetenți.

Ceva trebuie făcut …

MANIPULAȚIO IN INTEGRUM

Se spune că presa este câinele de pază al democrației.

O fi, pe la alții. Pe la noi presa e mai repede o platformă din care unii scot bani cu toptanul gudurându-se pe lângă unii sau alții care, profitând de puterea de care beneficiază temporar având acces la sacul de bani numit generic ”Buget”.

Cum nu au toți loc la pupat bucile celor de la putere, unii se înghesuie la cele ale celor din opoziție în speranța că, odată și odată vor ajunge și ăștia la butoanele de unde se distribuie cașcavalul.

Astfel, în funcție de ce parte a presei o alegi ca sursă de informare, afli ba că guvernele obediente lui Liviu Dragnea sunt cam tot ce putea visa populimea carpato – danubiano – pontică, iar individul este ditamai superpoliticianul care se va înscrie cu onoare între marii lidei ai neamului, un luptător neobosit împotriva Statului Paralel, statul care, în nesimțirea lui dorește să bage la bulău penalii care au muncit în țara asta și au reușit să încropească niște averi de nababi din niște salarii de bugetari.  

De la cealaltă parte a presei aflăm că Dragnea este cintesența infracționalității mioritice, cel care se face vinovat de toate drăciile din România de la Regele Bureista până Președintele neamț.

Indiferent care din cele două ciurde de pseudojurnaliști e mai aproape de adevăr, cert este că vedem o serie de guverne PSD-ALDE-UDMR, cu miniștri multilateral incompetenți, la fel de incapabili să își facă datoria izvărâtă din mandatul pe care îl au.

Deși Dragnea fâlfâia un plan de guvernare care ar fi literă de lege, cei care fac ca acesta să nu fie repectat nici măcar la nivel minimal, singura linie roșie după care s-au ghidat este aceea care ar trebui să îi scape pe Dragnea, Tăriceanu, și cei peste o mie de penali de la PSD, ALDE și UDMR de consecințele faptelor lor penale care i-au făcut să devină niște adevărați nababi ce nu își pot justifica nici măcar zece la sută din averi.

 

CE-I DE FĂCUT?

Dintr-un reflex moștenit din vremuri pe care le speram îngropate în mocirla istoriei, ni se servește continuu faptul că vina e a populimii care a stat acasă ca nesimțita și nu s-a deranjat să se ducă la vot și să i-o tragă PSD-ului.

Stricto sensu, cam așa e, problema e 68% din populime a stat acasă dintr-un motiv extrem de simplu și logic: pur și simplu a înțeles că în cele trei decenii de după `89 a votat împotriva a ceva, reușind spectaculoasa chestie de a schimba unii tâlhari cu alții.

Am tot amintit o chestiune. La una din emisiunile electorale din campania electorală de la alegerile pentru Parlamentul European, făcută de Robert Turcescu, fost jurnalist (devenit, după ce s-a spovedit Sorinei Matei cum că ar avea remușcări pentru că ar fi încasat niște bani ca ofițer acoperit, politician), era invitată doamna Monica Macovei. După ce trece binișor de jumătatea spațiului alocat, după ce doamna macovei a încercat de mai multe ori să își expună programul, Turcescu, aproape enervat îi taie macaroana. ”Lăsați doamnă că lucrurile astea nu interesează pe nimeni. Să vorbim despre ce vrea lumea să audă”. Prin asta înțelegea  ”dezvăluirile” despre cât de nocivi sunt infractorii de pa PSD&co. M-am mirat atunci că doamna Macovei nu s-a ridicat de pe scaun să îl lase să spună ce avea de spus. În fine.. asta e altă poveste…

Marea speranță care e acum în trend e aceea că schimbarea ar veni taman din interiorul PSD. (Sincer, cred că banc mai prost nu există)

De mai multe ori s-au socotit ”puciștii” Gabrielai Firea, care se dovedeau a nu fi tocmai puciști când venea vorba de vot, ni se tot amintea de ”revoluționara” Ecaterina Andronescu, domolită îndată ce i s-a oferit postul de ministru la Învățământ, domeniu pe care, cu celelalte trei ocazii nu a reușit să îl distrugă complet cu celelalte trei ocazii.

Putem să ne amintim și de Corina Crețu care tot încearcă să atragă atenția că Guvernul caută bani prin Golf sau prin Turcia lăsând purcoiul de bani gratis de la UE. Se poate oare ca madam Crețu să nu știe că prin  aprilie a.c. guvernul a deturnat banii de la investiții pentru a-i băga în pensii și salarii, nemaiputând să asigure cei aprozimativ o cincime din banii necesari cofinanțării proiectelor finanțate de le Bruxelles? Oare de ce de câte ori apare Crețu mă gândesc că nu vrea decât asigurări pentru o nouă candidatură la următoarele alegeri europarlamentare?

Deci… Ce-i de făcut?

Nu trebuie să fii ditmai geniu într-ale politicii să vezi că nu prea poate fi făcut mare lucru și nici nu se poate pune mare speranță pe ajutor din interiorul coaliției de guvernare. Pentru ramolita septuagenară Abramburica Andronescu e mult mai bine să știe că i se spune ”doamna ministru și nu ”babă pensionară”, pentru Firea și gașca mafiotă imobiliară e mult mai bine să fie la putere cu PSD decât în opoziție și să aștepte să audă la ușă sirena dubei de la poliție. La fel și ceilalți penali de la care Dragnea își trage seva puterii … mai bine la sacul cu mălai decât ca DNA dând extemporale.

Se compromite nu doar preluarea preşedinţiei UE ci chiar prezența noastră în UE? Ei și? Tocmai asta își doresc… încă de pe vremea lui Iliescu PSD a muncit cu râvnă la îngreunarea integrării în structurile europene. Acolo trebuie să dai socoteală când furi.

Că am pomenit de Iliescu, acesta făcea întotdeauna criză de nervi când era întrebat de mineriade … acum cei din PSD fac crize de nervi când vine vorba de faptul că, nici măcar logistic nu este pregătit pregătit pentru preluarea preşedinţiei UE. Adevărul enervează atunci când nu îl poți spune.

PSD, ALDE ȘI UDMR AR ACCEPTA SCHIMBAREA GUVERNULUI DAR ȘI-AR DORI PĂSTRAREA GUVERNĂRII (e prea dulce ciolanul pentru a-l lăsa de bunăvoie altora)

 Interesele celor din eșalonul doi al coaliției de guvernare (Doamne cum sună), pntri păstrarea prezenței la guvernare sunt extrem de mari. Funcțiile primite în statul român, adevărate vaci de muls, practic includerea în cercutile puterii cu acces direct la cașcaval, le asigură resursele şi realizarea unor proiecte comunitare prin care baronii locali îşi justifică existenta în faţa alegătorilor, și le oferă imunitate reală în fața Justiției.

Poate, deși pare cam aiurea, e bine ca această coaliție de guvernare să își mai păstreze poziția, ar fi de-a dreptul imoral ca, acum când încep să se vadă semnele porcăriilor făcute , când nota de plată începe să se contureze, puterea și implicit responsabilitatea, să fie preluate de alții.

 

MOȚIUNEA DE CENZURĂ MOARTĂ DIN SCUTECE

Partidele din opoziție sunt acuzate, pe drept cuvânt, de un noncombat flagrant, așteptând la cotitură ca PSD&co să își rupă gâtul. De la o vreme nise tot servește ideea unei fantomatice moțiuni de cenzură.

Ce se pare că nu observă opoziția este că asta nu îi face să iasă din noncombat. Acuzația vine doarece nici un astfel de partid nu oferă un program alternativă care să aibă două mari capitole.

– Ce vor face pentru a repara ce a stricat PSD&co, și

– Ce program de guvernare propun? Nimic, doar ”Iată, ăia sunt nocivi”…

Oare explicația să nu fie exact ceea care a dus la prezența jenantă la alegeri? Faptul că oferta lor, în oameni care au mai fost la putere e la fel cu cea a PSD&co? Oameni multilateral incompetenți, însetați doar de umflarea conturilor personale și a grupurilor care i-au promovat?

O venntualșă moțiune de cenzură fără o garanție că guvernarea va rămâne la actuala coaliție de guvernare ar fi similară cu alungarea câinelui de la măcelărie.

Matematic, Opoziția nu are argumente …

În plus, mai e un aspect. O moţiune de cenzură eşuată ar da prilej coaliției PSD-ALDE-UDMR să clameze o susţinere parlamentară masivă, şi un motiv pentru continuarea cu acelaşi guvern.

NEGOCIEREA PENTRU ALT GUVERN

Oricum o dai, un guvern PSD-ALDE-UDMR este cam tot ce poate fi obţinut acum. Din poziția sa, Preşedintele Iohannis este singurul care poate iniția astfel de negocieri. În fond guvernul dezastru Dragnea-Dăncilă, i se cam datorează. Pentru a nu pierde confortul Cotroceniului și al vacanțelor de lux, Iohannis, deși nu era obligat de Constituție, a accepta propunerea Dăncilă (cal la fel cum a acceptat demiterea doamnei Kovesi deși prin asta se demola ordinea constituțională în stat, propunerea unui rahat de slugoi ministru fiind pusă ca importanță, deasupra prerogativei de a decide a Președintelui.

 

DILEMA PREȘEDINTELUI

Președintele Iohannis nu prea are multe variante.

În cazul unor astfel de negocieri, presupunând că s-ar ajunge la ele fără dispariția lui Dragnea și a camarilei sale din conducerea partidului nu prea există posibilitatea apariției unui guvern ceva mai vizitabil. Pentru Dragnea un guvern de incompetenți este vital. Are nevoie de astfel de oameni deoarece ei știu că fără el ei sunt zero.

Chiar presupunând că Fragnea ar fi eliminat, ar râmâne cei care l-au susținut, barinii locali iar aceștia ar găsi pe altcineva care să le facă jocul.

E posibil chiar ca, scăpând de Dragnea și de guvernul său să ne trezim că am scăpat de dracu și am dat de mă-sa.

Cealaltă variantă ar fi una de domeniul scenaritei care implică un președinte cu caracteristici pe care Iohannis nu le are. Să fie un președinte jucător și cu tupeu, adept al jocului la cacealma.

Asta însemnând împingerea spre alegeri anticipate.

Adică după ce se înțelege cu PSD&co în privința unui premier agreat de PSD, după dărâmarea guvernului să iasă și să spună că înțelegerea a căzut deoarece a avut la bază un șantaj, și să desemneze un premier inacceptabil pentru PSD lucru care ar putea împinge spre alegeri anticipate. Aici pericolul ar fi, de asemenea, uriaș. Parlamentarii ar fi puși în fața propiei demisii, un nou mandat fiind pus pentru mulți sub semnul întrebării .. cu ar veni, ar însemna renunțarea la cașcaval de bunăvoie… or, dacă ne uităm la calitatea umană deplorabilă a politicinilor români, cam greu de crezut.

Un nou guvern ar trebui să fie unul mai restrâns, cu mai puține ministere, că tot avem o mare greutate în a finanța armata de funcționari … lucru de asemenea greu de crezut, multe funcții-răsplată pentru pilele unuia sau ale altuia ar dispărea … nepotismul mioritic fiind una din caracteristicile românești de bază.

Sunt unii care mai visează la un guvern tehnocrat de tipul Guvernului Cioloș. Ar trebui să își amintească de faptul că acel guvern era atât de indepensent încât îl avea în funcția de vice premier ăe Vasile Dâncu, ideologul PSD…

 

CONCLUZIE SAU DILEMĂ

Luând în considerare varianta de a oferi PSD ocazia unei nou guvernări dar fără Veiroka, Carmen Dan, Olguța, Andruşcă, Vâlcov şi toţi ceilalţi miniştri te întrebi dacă nu cumva ne-am trezi cu un guvern pe lângă care cel al Veorikăi e mic copil…

P.S. Soluția, dacă există, nu poate fi decât în viitoarele alegeri și în speranța că PSD va reuși să își rupă singur gâtul.

De asemenea, în ceasul al doișpelea partidele din opoziție ar trebui să se întrebuințeze și să creeze programe de guvernare logice și masi ales credibile și realiste …

Dacă om trăi, om vedea … până atunci… răbdare și tutun.

SONDAJE COMANDATE, SONDAJE DE KKO

Se spune că un sondaj de opinie ar trebui să fie o fotografie a părerii societății despre o anumită chestiune.

Pentru a fi relevant e nevoie ca sondajul să fie făcut pe un număr cât mai mare de persoane, întreg teritoriul țării să fie acoperit, intervievați să fie din toate categoriile de educație, ocupație, vârstă, să fie reprezentat și mediul urban (orașe mari și orașe mici) și cel rural.

Lumea a fost un pic uimită de rezultatul unui sondaj IMAS care realizat la cererea USR.

Sondajul a fost realizat prin  intervievarea a 1010 persoane și admite o marjă de eroare de 3,5%. (La un număr atât de mic de persoane probabil eroarea admisibilă ar trebui să fie cel puțin dublă).

Acest sondaj realizat în februarie, 2018,  este prezentat în paralel cu un sondaj realizat cu o lună mai înainte, la sondajele de acest tip trendul fiind mai important decât cifrele în sine deoarece prezintă evoluția intenției de vot a populației.

Mai jos sunt rezultatele date publicității, primul scor fiind cel din ianuarie, al doilea cel din februarie, 2018

PSD – 29,4% – 28,6% , ( – 0,8% )

PNL – 26,2% – 29,4% , ( + 3,2% )

USR – 11,4% – 11,2% , ( – 0,2% )

ALDE – 11,4% – 10,6% , ( – 0,8% )

PMP – 4,3% – 4,6% , ( +0,5% )

UDMR – 6,3% – 4,5%, ( – 1,8% )

PRM – 2% – 2,9%, ( + 0,9% )

PNȚ-cd – 1,9% – 1,7% ( – 0,2% )

PRU – 1,4% – 1,2% ( – 0,2% )

Alt partid  -5,8% – 5,2% ( Static)

Cred că mai mult decât creșterea de +3,2% a PNL, de remarcat este că toate variațiile se încadrează în marja de eroare.

Haioșenia este că, așa cum obișnuiește de când îl știu, imediat după publicarea unui sondaj, unul din sateliții Trustului Intact, de data aceasta DCNews.ro și antenele lui Voiculescu îl scot la înaintare pe sondorul de serviciu, Marius Pieleanu care, probabil dimineața pe budă, compune un sondaj pe placul celor care îi plătesc facturile.

  ”Profesorul” Marius Pieleanu, (dacă cineva nu e profesor nu contează) prezentat la Antena 3 rezultatele unui Sondaj realizat de Avangarde, o anexă a INTACT:

„PSD nu poate scădea niciodată sub 33%. (…) Pe sondajele AVANGARDE, noi avem o participare de 43% – cei care știu sigur că vor veni la vot dacă ar avea loc alegeri parlamentare mâine – și, dintre aceștia, între 35-40% ar vota PSD. (…) Liviu Dragnea se bucură, în continuare, de o cotă relativ ridicată de încredere în rândul electoratului PSD. (…) Pe analize de ultimă oră, se pare că populația vrea un nou partid derivat din mișcările de stradă ale tinerilor rezistenți”, a declarat Pieleanu la Antena 3.

În emisiunea lui Radu Tudor (cel care se sufocă de emoție atunci când dă de înțeles că e un fel de analist cu pregătire de spion, sculă de sculă nu chiar fitecine), Pieleanu a prezentat rezultate sondajului său, realizat probabil pe budă între cafea și utilizarea hârtiei igienice:

PSD: 35 – 40%

PNL: 19 – 25%

ALDE: 15%

USR: 9-10%

PMP: 5%

Ce ar fi de remarcat la sondajul lui Pieleanu? Acesta nu doar că nu dă rezultate cu virgulă, ci vorbește de rezultate de rezultate care s-ar putea situa într-un anumit interval. La PSD intervalul este de 5%, la PNL de 6%, iar la USR de 1%, primele două intervale fiind mai mari decât marja de eroare acceptabilă ( egală sau mai mică decât 3,5%).

E greu de înțeles cum unul care se pretinde profesor de sociologie își permite să iasă cu un sondaj căruia nu îi prezintă nici un fel de date tehnice (bazin de intervievați, marjă de eroare, etc)

Nu că aș avea ceva cu Pieleanu, dar omul ăsta mă uimește … nu înțeleg cum poate să fie atât de perseverent în insistența lui de a ne demonstra că este un sociolog de rahat …

Deși Dragnea poate spune fără a greși ”Statul de drept și statul paralel sunt eu”, PSD, absolut ridicol, orgnizează mitinguri de protest …

3 decembrie 2017 Lasă un comentariu

Pe la începutul lor în România, după ce au luat puterea cu ajutorul tancurilor sovietice și a NKVD-ului, comuniștii bolșevici, incapabili să creeze bunăstarea și dreptatea socială cu care umblau în coasă, se plângeau că nu îi lasă dușmanii .. anglo-americanii, fasciștii occidentali, oculta evreiască, Masoneria, imperialismul occidental etc.

Mai târziu, Ceaușescu se plângea de ”agenturili străine” … el ar fi făct să fie bine, dar nu îl lăsau dușmanii țării, banii străini, doșmani nu prea definiți, dar dușmani.

După 90, ba dușmanii care puneau piedică regimurilor controlate de PDSR, mai târziu PSD, aveau și ei dușmani lor, Americanii ticăloși redeveniți imperialiști, multinaționalele … Masoneria, evreii, ungurii, George Soros care e perfect, e și ungur și american și evreu și multinațional… Uneori este și cel care finanțează ticălosul ”stat paralel” … definiție care nu e deloc goală de sens, doar că are alte sensuri decât cele date de PSD.

Avem într-adevăr un stat legal, definit de Constituție cu instituțiile aferente, dar avem și un ”Stat paralel” numit și ”Stat mafiot”, ” Stat al penalilor”, ”Stat ilegal”, ”Stat al păpușarilor”, Stat infractor”…

Cum se definește acest stat paralel?

E vorba de acel stat controlat politic de cârdășia dintre politic și lumea interlopă, de așa zișii ”baroni locali”, baroni protejați de obicei de PSD căruia îi sunt și tributari. E drept, nu toți ”baronii locali” sunt ai PSD. Doar marea majoritate. Asta face ca PSD să fie într-o stranie situație … controlează și ”Statul de Drept” și ”Statul Paralel”.

În perioada de mare înflorire a Mafiei italiene, marii nași ai acesteia controlau discreționar, după reguli dure impuse prin forța armelor statul mafiot, paralel și, parțial, indirect, controlau prin corupție, niciodată direct, statul de drept, legal.

La noi, prin forța pe care i-o dă controlul discreționar asupra PSD, Liviu Dragnea controlează practic  atât Statul de Drept cât și statul paralel controlând baronii locali. Deoarece PSD e incapabil să aplice așa zisul Program de Guvernare cu care și-a fraierit susținătorii slabi de minte caută să dea vine pe oricine, poate nu le-a venit ideea să dea vine pe extratereștri sau pe dinozauri că o făceau.

Fără teama de a greși, parafrazându-l pe Louis al XIV-lea, putem sune că nu ar fi deloc neadevărat dacă Dranea ar spune ”Statul de drept și statul paralel sunt eu”.

Acum, celelalte variante devenind ridicole chiar și pentru retardații care îl susțin, ideea cu statul paralel din care ar face parte SRI și DNA, instituții create să asigure securitatea României, obligate prin definiție să colaboreze pentru a-și îndeplini menirea,  statul paralel așa cum ni-l fălfăie ar fi dușmanul lor de moarte, dușmanul care nu are altă treabă decât să le facă lor zile negre arestându-i pe capete … ce dacă au furat ca în codru? Niciunul din liderii PSD neputând să justifice averea pe car o are. 

Așa că, ce să vezi, PSD începe lupta de stradă, ca să zic așa, cu mitinguri, cu demonstrații, cu manifestanți aduși frumos, organizat cu autocarele, dresați să urle niște sloganuri hotârâte la ședințele de partid. Evident, acele manifestări sunt/vor fi spontane. (sună absurd: Și ce dacă? Există ceva legat de PSD care să nu se reducă la absurd?).

Folosind sintagma  „aceasta este majoritatea”, la fel de ridicol ca și partidul pe care în infectează și el printre alții, secretarul general adjunct al PSD, Codrin Ştefănescu, declară că decizia de a face o serie de mitinguri a fost luată la presiunea românilor, evident, prin ”români” domnul cu urechi înțelege turma acerebralizată  de votaci PSD.

„Ne-am întâlnit pentru că preşedinţii organizaţiilor judeţene – a declarat secretarul general adjunct al PSD Codrin Ştefănescu – au cerut această întâlnire cu Liviu Dragnea şi cu conducerea partidului. Mâine (luni – n.r.) va avea întâlnire cu restul preşedinţilor de judeţe. S-a stabili azi să facem un miting şi noi, un miting de protest. Mitingul nostru nu este pentru susţinerea Guvernului, nu pentru susţinerea lui Dragnea, a coaliţiei sau a programului de guvernare, pentru că astea deja au fost votate anul trecut de români. Va fi un miting împotriva statului paralel şi ilegitim, un miting împotriva abuzurilor, un miting împotriva ascultării telefoanelor, împotriva încălcărilor drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, un miting împotriva celor care consideră că din funcţiile pe care le au, nealese, pot să încalce Constituţia şi legile ţării şi să-şi constituie un grup organizat în care decid ei ce şi cum. Este un miting care arată care este adevărata majoritate în România, un miting pe care românii l-au cerut”.

El a susținut  că acesta a fost mesajul cu care s-au prezentat la întâlnire liderii organizaţiilor judeţene a PSD

„Cu acest mesaj au venit preşedinţii de judeţe din partea partidului, trimişi de către primarii lor, de către colegii noştri de partid, de către viceprimari, de către şefii de zone, care la rândul lor sunt presaţi de oamenii care ne-au votat să luăm această decizie”, a mai spus Codrin Ștefănescu.

 

Melania Cincea – De la “Statul paralel”, ca armă de manipulare, la ruşinoasele premiere ale PSD

28 noiembrie 2017 Lasă un comentariu

Se tot vorbește de ”Statul Paralel”. Vin unii și se întreabă dacă acel Stat paralel chiar există. Și cei care aruncă această sintagmă ca ceva foarte rău și cei care spun că nu există așa ceva evită să spun exact ce înseamnă acel Stat Paralel …

Avem un Stat Legal, Statul de Drept cel definit de Constituție, cu instituțiile respective, și avem un Stat Mafiot, Stat Penal, Stat al Păpușarilor, practic un Stat Ilegal care calcă în picioare tot ce înseamnă lege, justiție, menit să ajute un grup relativ restrâns de persoane extrem de influente să devină din ce în ce mai bogate neavând vreun fel de scrupule în ceea ce privește modul în care o fac și să îi protejeze în fața Justiției.

Vreau să amintesc ceva… Când s-a prezentat la DNA Liviu Dragnea, Penalul de Teleorman, președintele PSD și Șeful Camerei Deputaților a fost protejat de niște matahale cum vezi doar prin filmele de acțiune . S-a aflat că ”gorilele” aparțin unui clan interlop.  Trebuie oare mai mult pentru a defini ”Statul Mafiot” ca Stat paralel decât ca însuși al treilea om în stat  să fie protejat de interlopi? Nu cred…

Cumva, paradoxal, îmi vine în minte un fel de regulă de reciprocitate valabilă în cazul paralelelor dreptelor paralele. Dacă dreapta a este paralelă cu dreapta b, atunci și dreapta b este paralelă cu dreapta a. Deci dacă Statul de Drept este paralel cu Statul Mafiot, atunci și Statul Mafiot este paralel cu Statul de Drept.

Acest Stat Mafiot, oricum l-ai lua, te duce la PSD și la șeful său, Liviu Drangea… 

Cine sunt cei din care e format Statul Mafiot? Acei penali care sunt cvasi prezenți are apar pe la toate televiziunile și acuză instituțiile legale și diferite persoane din conducerea lor de tot felul de nenorociri, sunt de fapt fructul așa zisei ”democrații originale” concept lansat prin 1990 de însuși  sinistrul Ion Iliescu fostul nomenclaturist care, în 89 credea că facem Perestroica și nu evoluție anticomunistă, motiv pentru care a intrat în noua piele spunând că ”Dictatorul a întinat NOBILELE IDEALURI ALE COMUNISMULUI”.

Evident ca cei care fac parte din Statul Mafiot văd că Statul de drept este statul paralel, conform acelei reguli a recipocității de care am vorbit mai sus. Acest Stat Mafiot, sau Stat Paralel, are și o puternică reprezentare, deci și protecție, politică. Ce partid poate fi mai bun reprezentant al statului mafiot dacă nu PSD, partidul condus de un condamnat penal cu suspendare? Nu e vorba de suspendarea vinei ci a executării pedepsei.

Sper să se observe că nu am pomenit de ALDE și de UDMR, acestea nefiind niște entități politice reale. ALDE nu e decât o adunătură de gunoaie umane care nu mai găsesc un loc în altă parte care au singura menire aceea de a-l ține în funcție pe gunoiul șef, cercetatul penal pentru sperjur, C.P. Tăriceanu  iar UDMR o turmă de mincinoși care, profitând de limitarea intelectuală a celor pe care îi reprezintă umblă în coadă cu aceeași minciună a Autonomiei așa zisului Ținut Secuiesc. UDMR este implicat extrem de profund în mafia lemnului, membrii ai lui cu greutate fugind când îi caută Justiția în Ungaria unde Premierul Orban, o adevărată reîncarnare a sinistrului Horty îi ia sub aripa sa protectoare. 

Legătura biunivocă dintre PSD și Statul Mafiot, Paralel este, cred, extrem de bine definită de alăturarea celor două articole de mai jos, scrise de Melania Cincea. 

Articolele scrise de frumoasa jurnalistă bănățeană,  ” “Statul paralel”, ca armă de manipulare” respectiv ”Ruşinoasele premiere ale PSD”, se completează cumva, extrem de fericit.

Lectură plăcută!

“Statul paralel”, ca armă de manipulare

Recenta Rezoluţie a PSD e o încercare de manipulare în masă. Al cărei efect scontat pare a fi, pe de o parte, o tentativă de victimizare, de martirizare a lui Liviu Dragnea, iar pe de alta, de scuză faţă de rateurile pe care Puterea le dă în actul de guvernare, faţă de incapacitatea acesteia de a pune în practică toate promisiunile făcute în campania electorală.

În Rezoluţia adoptată, la sfârşitul săptămânii trecute, Comitetul Executiv al PSD înfierează “abuzurile grave ale unor persoane care activează, au condus sau încă mai conduc instituţii publice de forţă şi care indică în mod clar existenţa unui aşa-numit «Stat Paralel şi Ilegitim», care încearcă să preia controlul asupra puterii politice, legitim constituită prin alegeri libere şi corecte, reprezentând un pericol de natură să îngrijoreze opinia publică. (…) acţiunile din ultima perioadă ale «Statului Paralel şi Ilegitim», disimulate sub aşa-numită «luptă anti-corupţie», au drept scop evident hărţuirea şi, în ultimă instanţă, decapitarea puterii politice legitim alese, pentru ca aceasta să nu îşi poată îndeplini Programul de guvernare angajat în faţa electoratului.”

Sunt fraze de la care acuzaţiile la adresa “statului paralel” nu ar putea merge mai departe. Pe motiv de fractură de logică, de lipsă de argumente. Puterea politică, deci nu vârful PSD, ci coaliţia PSD-ALDE în ansamblul ei, care a câştigat alegerile în decembrie anul trecut, nu poate fi înlăturată de la conducere, constitutional vorbind, decât de propriii săi oameni. Adică, de majoritatea parlamentară pe care PSD o are. În momentul de faţă, coaliţia PSD-ALDE deţine şi puterea executivă, Guvernul adică, şi Puterea legislativă, adică Parlamentul.

Cum poate fi înlăturat

ul? Prin demisie, ceea ce ar fi un act de voinţă proprie a unor membri PSD şi ALDE, sau prin demitere. Cine poate demite Guvernul? Doar coaliţia parlamentară PSD-ALDE, prin moţiune de cenzură. “Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor”, se arată în Constituţie, la art. 113. O moţiune de cenzură a Opoziţiei pe tema această temă nu are sorţi de izbândă decât în cazul în care ar fi susţinută şi de coaliţia de la Putere.

Cum poate fi înlăturată majoritatea PSD-ALDE din Parlament? Doar prin alegeri anticipate. Ceea ce nu este posibil în contextul de faţă. O spune tot Constituţia, la art. 89: “După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.” Or, la orizont nu există perspectiva unei căderi a Guvernului, care să genereze, la rându-i, o ipotetică situaţie declanşatoare de alegeri anticipate.

O ipotetică reţinere sau condamnare a lui Liviu Dragnea – de către “statul paralel” care, ne spune staff-ul PSD, îşi disimulează acţiunile sub aşa-numită “luptă anti-corupţie” – nu ar însemna decapitarea puterii politice legitim alese, ci doar decapitarea PSD. Cu alte cuvinte, nu ar echivala nici cu trecerea PSD-ALDE în Opoziţie, nici cu incapacitatea actualei Puteri de a-şi duce la îndeplinire Programul de guvernare. Pentru că dl Dragnea nu este nici PSD, nici puterea politică, cu atât mai puţin statul de drept. E doar un pilon (important încă) în PSD şi în puterea politică, dar a cărui eventuală cădere nu ar demola întregul, nici măcar nu ar şubrezi eşafodajul, cum încearcă CExN-ul PSD să manipuleze opinia publică.

Pentru că, de fapt, această Rezoluţie recent adoptată asta este. O încercare de manipulare în masă. Al cărei efect scontat pare a fi, pe de o parte, o tentativă de victimizare, de martirizare a lui Liviu Dragnea, iar pe de alta, de scuză faţă de rateurile pe care Puterea le dă în actul de guvernare, faţă de incapacitatea acesteia de a pune în practică toate promisiunile făcute în campania electorală. Şi, cum se ştie că cea mai eficientă manipulare este aceea în care adevărul e amestecat cu minciuna, staff-ul PSD a luat bucăţele de adevăr (adică, indicii privind existenţa unor reţele informale ce funcţionează în interiorul unor instituţii ale statului, unele, în numele interesului naţional, despre care s-a tot vorbit în spaţiul public) şi a brodat minciuni în jurul lor, aşa ajungând la falsa concluzie că “statul paralel” boicotează puterea politică, legitim constituită prin alegeri. Asta, deşi nu este probată existenţa vreunei astfel de entităţi abstracte care să funcţioneze dincolo de instituţii ale statului, a unei instituţii a statului angrenată în ansamblul ei în astfel de acţiuni.

De fapt – ni se reconfirm citind printre rândul Rezoluţia CExN-ul PSD –, conducerea partidului este deranjată de separaţia puterilor în stat. De faptul că Justiţia nu îi este subordonată. Ăsta este şi motivul pentru care coaliţia de la putere se luptă să treacă pachetul cu modificările legislative în domeniul justiţiei – “singurul instrument legal, democratic şi constituţional pentru garantarea respectării întocmai a drepturilor fundamentale prevăzute de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului”, ni se sibliniază –, care, de fapt, ameninţă să spulbere, de jure, independenţa acesteia şi să instituie asupra ei un control cvasi-absolut al ministrului de resort.

Autor:

Sursa: putereaacincea.ro

Data publicării: 20 noiembrie 2017

Ruşinoasele premiere ale PSD

PSD se remarcă prin câteva premiere penibile. Vexatorii. A dat primul preşedinte democrat pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității, primul premier post-decembrist ajuns în închisoare, primul premier pus sub acuzare în perioada mandatului şi primul preşedinte de Cameră a Deputaţilor pus în funcţie în ciuda unei condamnări penale.

Din şase lideri câţi a avut de la înfiinţare PSD (că s-a numit FSN, FDSN, PDSR sau, din 2001, PSD), patru au probleme de natură judiciară. Grave. Iar unii, în formă continuată.

Ion Iliescu este primul preşedinte democrat pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității. Preşedinte al partidului în perioada aprilie 1990 – iulie 1990 (când se numea FSN), şi apoi în ianuarie 1997 – decembrie 2000 (când se numea PDSR), Ion Iliescu este inculpat în dosarul „Mineriada”, în care a fost pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității, după mai mult de 25 de ani de la comiterea faptelor. Inculparea a fost făcută în octombrie 2015, dl Ion Iliescu era preşedinte de onoare al PSD.

Adrian Năstase este primul premier post-decembrist ajuns în închisoare. În baza a două condamnări penale, ambele cu executare. Lider al social-democraţilor din decembrie 2000 până în aprilie 2005, Adrian Năstase a fost condamnat, în iunie 2012, la doi ani de închisoare în dosarul „Trofeul calităţii”. Acuzat că şi-a folosit influenţa pentru a obţine finanţarea ilegală a campaniei prezidenţiale din 2004. În ianuarie 2014, primea a doua condamnare la închisoare, de patru ani, în dosarul „Zambaccian”. Şi, în plus, i-au fost interzise unele drepturi, printre care cel de a fi ales în funcţii publice şi cel de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. Capetele de acuzare: şantaj şi luare de mită în formă continuată.

Victor Ponta este primul prim-ministru pus sub acuzare în perioada mandatului. Era iunie 2015, când Victor Ponta, preşedinte al PSD în perioada februarie 2010-iulie 2015, era inculpat în dosarul „Turceni-Rovinari”, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, spălarea banilor şi conflict de interese. În septembrie 2016, dl Ponta era pus sub acuzare, pentru complicitate la spălare de bani, în dosarul privind finanţarea vizitei lui Tony Blair în România, în martie 2012.

Liviu Dragnea este primul preşedinte de Cameră a Deputaţilor pus în funcţie în ciuda unei condamnări penale şi căruia, în timpul mandatului, îi e pusă sub sechestru averea. Dl Dragnea, preşedinte al PSD din octombrie 2015, a fost numit la şefia Camerei Deputaţilor în decembrie 2016, fiind singura propunere înaintată de PSD. Asta, deşi, la acel moment avea deja o condamnare penală, la doi ani de închisoare, cu suspendare, primită, în aprilie 2016, în dosarul “Referendumul”, în care a fost acuzat de folosirea influenţei sau a autorităţii pentru obţinerea de foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul. Şi mai avea o punere sub acuzare, tot din aprilie 2016, în dosarul “Bombonica”, pentru instigare la abuz în serviciu şi instigare la fals intelectual. Iar de câteva zile, este inculpat într-un nou dosar penal, care i-a atras şi punerea sub sechestru asigurător pe avere. Acuzaţiile sunt de fraudare a fondurilor UE, constituire de grup infracţional organizat şi abuz în serviciu.

De altfel, şi PSD, în ansamblul său, se înscrie în registrul acestui tip de premiere ruşinoase. Este partidul care nu s-a dezis de niciunul dintre oamenii cu probleme penale, indiferent de funcţia pe care au ocupat-o, şi care, în ultimii ani, s-a dedat la un şir de acţiuni ce trădează metehne de grup infracţional organizat. Să recapitulăm:

Pe Ion Iliescu, l-a susţinut şi la şefia partidului, şi la conducerea ţării, deşi numele acestuia a apărut în contexte tulburi şi la Revoluţia din 1989, şi la Mineriada din iunie 1990. Nu s-a dezis de el nici după inculpare, dl Iliescu rămânând preşedinte de onoare al PSD. 

Adrian Năstase – dublu condamnat de drept comun pentru fapte de corupţie, fără aura de condamnat politic, pe care vor unii să i-o aşeze – a fost întâmpinat la congresul PSD din 2013, deci la scurt timp după eliberarea din penitenciar, în urma primei condamnări, ca o figură mesianică. În timp ce din difuzoare răsuna Oda bucuriei, sala s-a ridicat în picioare şi l-a aplaudat frenetic…

Victor Ponta s-a bucurat şi el de susţinerea PSD. Deşi îi fusese dovedit un plagiat, partidul l-a propulsat la vârful Puterii Executive, iar mai apoi a încercat să-l impună chiar la Preşedinţia ţării.

Liviu Dragnea a fost şi el menţinut la vârful partidului, în ciuda intenţiei sale de a se autosuspenda, după condamnarea în primă instanţă. „Toţi ne-am opus la o decizie de autosuspendare”, declara Olguţa Vasilescu. “Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”, decreta, martirizându-l, Victor Ponta, pe atunci, încă în aceeaşi barcă politică. Apoi, la finalul anului trecut, PSD l-a recompensat cu şefia Camerei Deputaţilor şi, umblau zvonuri, încerca chiar să-l impună la Palatul Victoria; finalmente a rămas doar premierul de facto.

Punând cap la cap aceste fragmente din istoria PSD, avem – dacă mai era nevoie – o explicaţie pentru respingerea vehementă a ideii de justiţie independentă şi pentru şirul de acţiuni premeditate – la care s-a dedat, pe cont propriu sau în coaliţie politică –, acţiuni ce au avut ca scop major fuga de Justiţie, încălecarea acesteia şi protejarea marilor corupţi de partid, acţiuni la care suntem martori din 2012 încoace, cu scurte momente de (aparentă) acalmie.

Autor: 

Sursa: putereaacincea.ro

Data publicării:  22 noiembrie 2017

Articol publicat şi în Revista 22.

Manipulare ?

8 decembrie 2016 Lasă un comentariu

Un … ciudat articol  nesemnat, publicat de criterii.ro la data de  08 December 2016 …

Cică: ”Toate aceste informaţii ar fi urmat să iasă la lumină în spaţiul public.”

Pe finalul campaniei electorale bagi un articol în care dai de înțeles că ai niște informații care sunt o adevărată bombă, doar că acestea vor apărea … cândva. 

Interesant… oare de ce mi se pare că ar trebui să numim asta manipulare?

Ana Maria Pătru

De ce a fost arestată Ana Maria Pătru. Poate aruncă o privire aici şi tinerii frumoşi şi liberi

Concluzia unei anchete realizate de AEP este că Nicuşor Dan a primit, de cele mai multe ori, bani în propriile sale conturi pentru a-i direcţiona ulterior către conturile legale de campanie, în mod total netransparent. De asemenea, prin intermediul unei campanii de donaţii online, Nicuşor Dan a oferit unei asociaţii „de casă”, Asociaţia G2, 5% comision pentru sumele donate, scrie national.ro. 

Practic, 5% din toţi banii donaţi de bucureşteni pentru campania lui Nicuşor Dan au ajuns în buzunarele unor „prieteni” ai preşedintelui USR/USB.

Nu în ultimul rând, conform documentului AEP, finanţarea campaniei lui Nicuşor Dan suferă şi de alte inadvertenţe majore, acesta primind bani de la cetăţeni străini fără domiciului în România şi fără drept de vot. Una dintre cele mai grave încălcări descoperite este aceea a utilizării unor fonduri de campanie pentru a realiza propagandă electorală pe 4 iunie 2016 prin intermediul Facebook, atunci când, legal vorbind, orice fel de campanie electorală era interzisă.

Este, în mod evident, o încălcare gravă a legii. Nicuşor Dan a folosit de asemenea bani de campanie pentru a se plăti pe el însuşi. Sursele noastre susţin că din aceste motive, membrii Autorităţii Electorale Permanante sunt extrem de reticenţi la a deconta orice sume depuse de partidul lui Nicuşor Dan.

Toate aceste informaţii ar fi urmat să iasă la lumină în spaţiul public. Însă acest lucru nu s-a întâmplat pentru că, înainte să facă o sesizare la DNA, Ana Maria Pătru, şefa AEP, a fost arestată pentru o mită primită din partea firmei SIVECO în 2009. Din cauza situaţiei actuale de la AEP, Nicuşor Dan a scăpat, pentru acest moment, de o cercetare penală care să clarifice lucrurile.

Tehnicile manipulării (cu copy-paste)

2 octombrie 2016 3 comentarii

images


Pun asta aici ca să-mi fie mai ușor să fac trimiteri. O să fie interesant de identificat care sunt metodele uzitate de aleșii neamului. Și nu numai, unii dintre voi au specimene din astea alături, acasă sau la serviciu. Nu trebuie să mai pomenesc despre media, de câte ori deschidem televizorul, devenim, fără voie, niște păpuși manipulate după bunul plac de către indivizi cărora altminteri le suntem total indiferenți.

Simon, George K (1996) (In Sheep’s Clothing: Understanding and Dealing with Manipulative People) a identificat următoarele tehnici manipulative:

  1. Minciuna: Pe moment e greu de spus dacă cineva minte, deși deseori adevărul iese la iveală după un timp, când deja e prea târziu. Un mod de a reduce șansele de a fi mințit este de a înțelege că indivizii cu unele tipuri de personalitate (în special psihopații) sunt experți în arta minciunii și a trișatului, făcând frecvent aceste lucruri, deseori cu subtilitate.
  2. Minciuna prin omisiune: Aceasta este o formă subtilă de minciună, comisă prin omiterea unei părți semnificative din adevăr. Această tehnică se mai utilizează în propagandă.
  3. Negarea: Manipulatorul refuză să admită că el sau ea a făcut ceva rău.
  4. Raționalizarea: O scuză prezentată de manipulator pentru comportamentul neadecvat. Raționalizarea este strâns legată de spin. În principiu, tehnica spin constă în arta de a pune întrebări (e utilizată fără excepție în vânzări, de exemplu).
  5. Minimizarea: Un tip de negare cuplată cu raționalizare. Manipulatorul spune  despre comportamentul lui/ei că nu este atât de dăunător sau iresponsabil precum sugerează altcineva, de exemplu spunând că o insultă a fost doar o glumă.
  6. Atenția sau neatenția selectivă: Manipulatorul refuză să acorde atenție oricărui lucru care l-ar abate de la agenda sa, spunând lucruri cum ar fi „Nu vreau să aud”.
  7. Diversiunea: Manipulatorul nu acordă un răspuns direct unei întrebări directe, ci face o diversiune, direcționând conversația către un alt subiect.
  8. Evaziunea: Similară cu diversiunea, dar aici se oferă răspunsuri vagi, irelevante, divagații sau expresii ambigui.
  9. Intimidarea mascată: Manipulatorul își pune victima în defensivă folosind amenințări voalate (subtile, indirecte sau subînțelese).
  10. Culpabilizarea: Un tip aparte de tactică de intimidare. Un manipulator se adresează conștiinței victimei și sugerează că acesteia nu îi pasă îndeajuns, că e prea egoistă sau că o duce prea ușor. De obicei, asta face ca victima să se simtă prost, punând-o într-o poziție inferioară, provocându-i anxietate și îndoială de sine.
  11. Rușinarea: Manipulatorul folosește sarcasmul și ocara pentru a amplifica frica și îndoiala de sine în victimă. Manipulatorii folosesc această tactică pentru a-i face pe ceilalți să se simtă nevrednici și prin urmare, să li se supună. Tacticile de rușinare pot fi foarte subtile, de exemplu o privire aprigă, un ton al vocii neplăcut, comentarii retorice sau sarcasm subtil. Manipulatorii te pot face să te simți rușinat pentru simplul fapt că ai îndrăznit să li te opui. Este o modalitate efectivă de a crea un sentiment de inadecvare în victimă.
  12. Jucarea rolului de victimă („sărmanul/a de mine”): Manipulatorul se portretizează ca fiind o victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca milă, simpatie sau compasiune. Oamenii care se ghidează în funcție de conștiință și cărora le pasă nu suportă să vadă pe nimeni suferind și manipulatorului îi este ușor să se folosescă de simpatie pentru a obține cooperare.
  13. Învinovățirea victimei: Aceasta este o tactică eficientă de a pune victima în defensivă, mascând totodată intenția agresivă a manipulatorului.
  14. Jucarea rolului de servitor: Agenda personală este mascată de pretextul servirii unei cauze nobile, de exemplu spunând că se comportă într-un anumit fel din „supunere” sau pentru că se află „în slujba lui Dumnezeu” sau a unei figuri autoritare similare.
  15. Seducția: Manipulatorii folosesc șarmul superficial, lauda, măgulirea sau sprijinul fățiș al altora pentru a le câștiga încrederea și loialitatea.
  16. Proiectarea vinii (datul vinii pe alții): Manipulatorul găsește un țap ispășitor, deseori în moduri subtile, greu de detectat.
  17. Simularea inocenței: Manipulatorul încearcă să sugereze că răul făcut nu a fost intenționat sau că nu a făcut lucrul de care este acuzat. Manipulatorul se poate preface surprins sau indignat. Această tactică face ca victima să se îndoiască de propria judecată sau chiar de sănătatea ei mintală.
  18. Simularea confuziei: Manipulatorul face pe neștiutorul, pretinzând că nu știe despre ce vorbești sau că e confuz cu privire la o problemă importantă care i-a fost adusă la cunoștință.
  19. Afișarea furiei: Manipulatorul exprimă furie pentru a afișa suficientă intensitate emoțională și mânie pentru a șoca victima și a o face să se supună. De fapt, manipulatorul nu este nervos, ci se preface. El vrea ceva și „se enervează” dacă nu obține lucrul respectiv.
  20. Persuasiunea este o formă de influențare. Este modalitatea de argumentare prin intermediul căreia o persoană încearcă să convingă o altă persoană sau un grup de persoane să creadă sau să facă un anumit lucru. Persuasiunea este un proces de ghidare al oamenilor pentru a adopta idei, atitudini sau acțiuni (raționale sau mai puțin raționale). Persuasiunea se bazează pe discuții și „atractivitatea prezentării” în locul folosirii mijloacelor de forță.
    Persuasiunea este o formă extremă a convingerii.

Manipulatorii exploatează următoarele vulnerabilități pe care le pot avea victimele:

  • naivitateavictimei îi este greu să accepte ideea că unii oameni sunt șireți, necinstiți și nemiloși sau e în negare când e victimizată;
  • conștiinciozitate exageratăvictima este înclinată să acorde manipulatorului beneficiul îndoielii și să privească lucrurile din perspectiva acestuia, în care dă vina pe victimă;
  • încredere în sine scăzutăvictima se îndoiește de sine, lipsindu-i încrederea și hotărârea, existând o probabilitate mare de a intra în defensivă foarte repede;
  • intelectualizarevictima încearcă din greu să înțeleagă manipulatorul și crede că acesta are un motiv întemeiat pentru care se comportă așa;
  • dependență emoționalăvictima are o personalitate dependentă sau docilă. Cu cât victima este mai dependentă emoțional, cu atât este mai vulnerabilă în fața manipulării sau exploatării.

sursa  micdavinci.wordpress.com


 

ÎNTREBARE: Pe ce probe s-au creat ”suspiciunile rezonabile” care au dus-o la arest pe Elena Udrea în cazul Bute în afară de declarațiile unor persoane interesate?

9 septembrie 2016 Un comentariu

Elena Udrea

Dintr-un articol intitulat ” PROCESUL ELENEI UDREA IA O ÎNTORSĂTURĂ NEAȘTEPTATĂ! Fratele mituitorului a făcut o declarație șocantă. ” publicat azi, 09 septembrie 2016, pe siteul evz.ro sub semnătura lui Adrian Teodoru  aflăm, surprize, surprize, că fratele așa zisului mituitor  din cazul ”Gala Bute” unde Elena Udrea este judecată alături de fostul ministru Ion Ariton, fostul preşedinte al Federaţiei Române de Box, Rudel Obreja, Tudor Breazu, fostul consilier al Elenei Udrea, Ştefan Lungu, fostul secretar general în MDRT Gheorghe Nastasia, fostul director al Companiei Naţionale de Investiţii, Ana Maria Topoliceanu.

În acest proces în care doamna Udrea este acuzată că primit o geantă cu bani de la omul de afaceri Adrian Gărdean, a fost audiat astăzi la ICCJ, fratele acestuia, Miron Gărdean, patronul firmei Termogaz, firmă din care se presupune că s-au scos banii. Declarația acestuia a provocat încă o întorsătură neașteptată. 

Pe scurt, Miron Gărdean, fratele omului de afaceri Adrian Gărdean, a declarat:

„Fratele meu (Adrian Gărdean) mi-a spus că a discutat cu Lungu (Ștefan Lungu, fost consilier al lui Udrea, actual martor al acuzării) și Nastasia (fost secretar general al Dezvoltării, unul din denunțători). Niciodată nu mi-a pomenit de Elena Udrea. Niciodată nu mi-a spus că ea ar fi cerut comision sau sponsorizări. Cel care le-a cerut a fost Nastasia. Gărdean Adrian este cel care a dus geanta cu bani lui Nastasia.”

Astfel că pică una din acuzațiile procurorilor, potrivit cărora, în anul  2011, Udrea ar fi cerut şi primit, de la omul de afaceri Adrian Gărdean, foloase materiale în valoare de 10% din plăţile efectuate de minister pentru contractele de lucrări încheiate de SC Termogaz Company SA şi SC Kranz Eurocenter SRL, nu se susține prin mărturia unuia din personajele-cheie ale acestei afaceri.

Ar trebui să ne amintim că secretara aflată în antecamera biroului doamnei Udrea susținea că nu l-a văzut în ziua respectivă pe cel care susținea că a dus banii intrând în biroul doamnei Udrea și că individul, deși susține că știa ce sumă de bani era în geantă, nu a reușit să o descrie de două ori la fel (nici ca formă, nici ca și culoare.)

Se pune acum o întrebare la care procurorii ar avea mari probleme în a răspunde: Care era proba ce le-a creat ”suspiciuni rezonabile” care au dus la arestarea preventivă a doamnei Udrea?

Sub precizarea că nu doresc să mă exprim asupra vinovăției Elenei Udrea, mă întreb totuși pe ce se bazau respectivii procurori de vreme ce fosta doamnă ministru a fost chemată la declarații în văzul presei exact la începutul campaniei electorale în timp ce procesul de incompatibilitate a lui Klaus Iohannis era amânat până după alegeri ca nu cumva șansele acestuia să fie afectate? Șansele doamnei Udrea nu avea cu nimic de suferit?

De asemenea, mă întreb:

Cine va da socoteală dacă se va dovedi că doamna Udrea este complet nevinovată în acest caz? Cine va da socoteală pentru demolarea carierei dânsei?

Cine îi va plăti pagube pentru zecile de zile petrecute în arest preventiv, fie la ”Beciul Domnesc”, fie la domiciliu?

Și mă mai întreb, pe ce probe MATERIALE se bazează respectivele acuzații?

%d blogeri au apreciat asta: