Arhiva

Posts Tagged ‘marian munteanu’

MELANIA CINCEA: ”Rămâne de văzut dacă, la vot, românii vor da dovadă de maturitate, pentru a nu permite intrarea în Parlament a unor partide care amenință să pună în pericol stabilitatea țării și viitorul fiecăruia dintre noi.”

21 septembrie 2016 Lasă un comentariu

Voci și reverberații ale Rusiei, în politica românească

Mișcări ultranaționaliste, adversare ale NATO și UE, care promovează subiecte aflate pe agenda Kremlinului, vor să acceadă în mainstreamul politicii românești, pregătindu-se să intre în Parlament.

PRU, o voce a Vocii Rusiei

Melania CinceaÎn contextul revirimentului partidelor naționaliste şi ultranaţionaliste, anti-sistem, eurosceptice, manifestat la nivelul întregii Europe, naţionalismul exacerbat își face simțită prezența şi în România, prin partide nou intrate în scenă. Ar trebui să fie, pentru noi toți, un semnal de alarmă, în condițiile în care, se știe, regimul de la Kremlin – a cărui dorinţă de expansiune este indubitabilă – recurge, pentru a destabiliza UE, la metode subversive, una dintre acestea fiind exact încurajarea succesului naţionalismului în Europa.

Unul dintre aceste partide, înființat și condus de Bogdan Diaconu, este România Unită, cu un nume inspirat din Rusia Unită, partidul lui Vladimir Putin. Liderul PRU abordează nu doar un discurs ultranaţionalist, ce se vrea un răspuns la irendentismul maghiar, și un demagogic discurs anti-sistem, motivat ca fiind vot de blam dat clasei politice in corpore, pe care o acuză că a distrus România, în ultimii 25 de ani, deși dl Diaconu a fost parte din această clasă politică de care acum se leapădă declarativ, în decurs de 14 ani trecînd prin PSD, PC și, din nou, PSD. De altfel, din postura de deputat PSD și-a făcut legăturile cu Moscova. În vara lui 2012, când nou instalata Putere USL pusese la cale lovitura de stat, acesta începuse colaborarea cu Vocea Rusiei, canal de propagandă finanțat de Kremlin – desființat, nu întâmplător, în decembrie 2014, după câștigarea alegerilor de către Klaus Iohannis. La Vocea Rusiei, dl Diaconu pleda, după organizarea, la Bucureşti, a Forumului Economic China-Europa Centrală şi de Est, în noiembrie 2013 – în timpul căruia, să nu uităm, conducerea Parlamentului a acceptat, la cererea delegaţiei chineze, înlăturarea drapelului UE de la prezidiu –, pentru un parteneriat strategic cu China. Asta, deși România are parteneriat strategic cu SUA și nu poate avea același tip de parteneriat cu China și, eventual, cu Rusia, un parteneriat strategic implicând și o componentă militară. Și o făcea în timp ce Vocea Rusiei anunța, fără menejamente: „Banii chinezilor merg doar în acele ţări din Europa de Est, unde liderii politici sunt decişi să iasă de pe orbita SUA. (…) cele 8 – 10 miliarde de euro puse la bătaie de China se traduc prin eliminarea definitivă a influenţei americane, mai ales cea militară şi politică din această zonă”.

Între timp, au apărut noi dovezi ale liniei acestui partid. Actualul  vicepreședinte al partidului, Ovidiu Hurduzeu, cerea, în 2014, pe rețelele de socializare, ieșirea „imediată„ a României din UE și NATO. Apoi, anul acesta, Bogdan Diaconu semna un acord de colaborare între PRU și Zmiana, partidul pro-rus din Polonia, al cărui lider, Mateusz Piskorski, a fost arestat sub suspiciunea de spionaj ăn favoarea Rusiei și, se pare, a Chinei. Un alt acord a fost semnat cu liderul partidului italian Forza Nuova, Roberto Fiore, declarat pro-rus și fascist. Tot anul acesta, un alt membru PRU, Laurențiu Rebega, plecat și el din PC, a invitat-o în România pe Marine Le Pen, președintele Frontului Național, formaţiune extremistă din Franţa. Acestui partid i-a fost deconspirat de către presa occidentală sprijinul acordat Rusiei pentru anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea, în martie 2014, un act care a aruncat practic în aer ordinea europeană.

În vara lui 2014, la lansarea PRU scriam că înfiinţarea unui partid ultranaţionalist, fondat de un fost membru PSD cu legături cu Moscova, poate fi coincidenţă. Dar că poate fi şi un capitol din strategia Kremlinului. La care puterea PSD nu își permisese, la momentul respectiv, o contribuţie directă şi asumată oficial, o schimbare de strategie fiind imposibilă cât Preşedinţia nu era câştigată de Victor Ponta. Iată că oameni din PSD și apropiați ai vârfului acestui partid s-au înscris în PRU. Unul dintre ei este fostul purtător de cuvânt al Guvernului Ponta, Mirel Palada, care și dorește ca „România să fie apărată de tendințele neo-colonialiste mascate în ideologie neo-liberală”. Un altul este deputatul PSD Marius Mihalache, finul fostului premier. Și despre Victor Ponta  circulă informații neoficiale privind o plecare a sa din barca social-democraților și intrarea în cea ultranaționalistă. „Îi cedez lui Ponta șefia PRU”, s-a rezumat Bogdan Diaconu să declare, refuzând să confirme, dar și să infirme intrarea lui Victor Ponta în partidul său.

 

Alianța Noastră și parteneriatul cu „vecinul, aliatul și prietenul nostru”

Un alt actor politic care își anunță intenția de a intra în Parlament, cu până la 13 procente, este Alianța Noastră, partid fondat în vara aceasta și condus de Marian Munteanu, promotor al ultranaţionalismului și al anti-occidentalismului, din discursul acestuia nelipsind elementele ortodox-fundamentaliste. UN personaj readus în lumina reflectoarelor în primăvara acestui an de către PNL, care îl propusese candidat pentru cea mai importantă Primărie din ţară, ca reprezentant al marii familii a Popularilor Europeni.

Marian Munteanu, o fostă figură emblematică a Pieţei Universităţii, din iunie 1990, s-a autodecredibilizat total, ulterior. Prin simpatiile legionare, manifestate în anii 90. Prin colaborarea cu propriul său „călău”, Virgil Măgureanu, fostul şef al SRI în perioada fratricidului din iunie 1990 – bun amic cu Ion Iliescu, cel care le mulţumea minerilor pentru „solidaritatea de clasă cu care au răspuns chemării autorităţilor” – la partidul căruia, PNR, aderase și al cărui candidat la prezidențiale acceptase să fie. Prin apariția în public, în recentele sale initiaţive şi platforme civice, alături de oameni din facţiunea securisto-legionară, care, în zorii lui 1990, erau artizani ai unui scandal interetnic de proporţii, în inima Ardealului, la Târgu Mureş. Un scandal întreţinut, prin diversiuni, de vârfurile Uniunii Vatra Românească, un partid ultranaţionalist înţesat de foşti membri ai Securităţii, prin promovarea ultranaţionalismului şi anti-occidentalismului.

Aceasta este, de altfel, și linia imprimată noii formațiuni politice, AN. Care, își propune, printre altele, să nu mai lase străinii să dețină pământ în România, să nu mai lase societatea românească „la bunul plac al grupurilor de interese partinice și transpartinice, dirijiate din interiorul sau din afara țării”, care vrea ca România să devină „o țară de oameni liberi” (idei care transmit, indirect, mesajul că acum suntem persecutați, în calitate de colonie americană și de sclavi ai UE, sloganuri lansate de propaganda de la Kremlin, folosite în războiul informațional dus de Rusia) și mai vrea „un parteneriat constructiv și demn cu vecinii, aliații și prietenii noștri” (nefiind greu de înțeles cine e „vecinul, aliatul și prietenul” și nici ce vizează acel parteneriat.

La AN a aderat, recent, și PNȚCD-ul lui Aurelian Pavelescu, un partid în derivă de ani buni, care nu mai are nimic în comun cu partidul condus odată de Corneliu Coposu.

Un lucru e cert: în contextul politicii de expansiune a regimului de la Kremlin, care încurajează succesul naţionalismului în Europa, intrarea pe scenă a unor politicieni de o asemenea factură şi, mai mult, înlesnirea accederii lor la putere este extrem de periculoasă. De succesul acestor partide naţionaliste şi ultranaţionaliste, anti-sistem, eurosceptice este interesată Rusia.

Rămâne de văzut dacă, la vot, românii vor da dovadă de maturitate, pentru a nu permite intrarea în Parlament a unor partide care amenință să pună în pericol stabilitatea țării și viitorul fiecăruia dintre noi.

 

Autor: Melania Cincea 

Articol publicat și în:  Puterea a Cincea , TimpolisContributors

SIMONA IONESCU: „Dan Puric vrea să pună ordine în țară. Împreună cu grupul său – „NOI”. Noi, ăștilalți, neafiliații, suntem băgați în țarcul pe care Dan Puric a scrijelit „EI” … ”

Când ziceam că Dan Puric ar trebui dus la un cabinet psihiatric şi tratat de paranoia mi s-a reproşat că m-am tâmpit…

Nu l-au internat, boala a avansat, autosuficienţa sa netratată se pare că a ajuns să îl facă să se creadă deţinătorul Adevărului Absolut… Evident, singurul deţinător …

Puric

* * * * *

Mimați prost, de data aceasta, domnule Dan Puric! Nu vorbiți de șobolanii Securității, că iar rezultă că vă uitați în oglindă! O să credem că i-ați cunoscut prea bine!

Simona Ionescu

Simona Ionescu

Dan Puric vrea să pună ordine în țară. Împreună cu grupul său – „NOI”. Noi, ăștilalți, neafiliații, suntem băgați în țarcul pe care Dan Puric a scrijelit „EI”. Ca să ne fie clar că suntem în război fratricid.

 Zice Dan Puric în debutul emisiunii lui Rareș Bogdan: „În fața unei dezordini premeditate se răspunde cu ordine premeditată, în fața materiei organizate nimeni nu stă. Mărturisirile noastre publice fac parte din faptul că NOI trebuie să facem curățenie în țara asta, nu EI. Prin aceste atitudini, NOI trebuie să facem ordine în țară, nu ne fac EI nouă ordine! Peste ordinea morală a acestui neam nu trece nimeni”.

Păi, hai să facem ordine, domnule Dan Puric! Vă atenționez de la început că suntem apropiați ca vârstă, deci am trăit sub aceeași Românie, și cu bune, dar mai ales rele, deci mentalul și senzorialul nostru cognitiv se întrepătrund în punctele esențiale. Nu ne cântărim aici naționalismul fiecăruia, fiindcă scopul emisiunii de la Realitatea Tv nu a fost acesta, ci unul mult mai pământean, cu ancore bine înfipte în interesul financiar, ceea ce nu-i rău dacă, pentru a-ți atinge scopul, nu te cațeri pe spinarea altuia ca să te vezi tu după gard și, odată ajuns sus, să țipi că ăla peste care te-ai urcat este un nenorocit. Așa ai procedat dumneata, domnule Puric, cu Evenimentul zilei, în emisiunea impasibilului Rareș Bogdan, joi seara. Ca să-ți motivezi demersul intervenției, pentru că îți era teamă să te lupți cu procurorii în toiul unei anchete penale, iar publicului trebuia să-i dai totuși un sac de box, un vinovat de serviciu, ai introdus în monolog ziarul. În mod diversionist.

Citind transcrierea emisiunii (mulțumesc, Monitoring Media!), ca să mă conving că ceea ce-mi transmiseseră oamenii care au văzut în direct cum Dan Puric „pișcă” Evenimentul zilei, am descoperit lesne motivul pentru care „v-ați cerut” în platoul lui Rareș Bogdan alături de Pavel Chirilă de la clinica Polisano. „Rațiunea mea de a veni aici este de a discuta despre un caz exponențial. Este vorba de domnul Mircea Tudor”, ați dezvăluit publicului, ațâțat inițial cu originala propagandă naționalistă, marca Dan Puric. Și împotriva căreia n-am niciun reproș, deoarece trăim într-o țară în care acum ne putem exprima liber opiniile. Doar că ele, opiniile, trebuie să conțină Adevăr, nu Miniciună!

Ca să înțelegeți de ce mă supără derapajul lui Dan Puric la adresa EVZ, am să redau fragmentul în care actorul își expune clar motivul pentru care a vrut să apară la televizor, precum și atacul de tip securistic asupra ziarului, ca să explice (cui, procurorilor?) de ce se bagă într-o anchetă penală. Domnule actor, stimabile regizor pe care team apreciat mereu pe scena Teatrului Național, exprimă-ți revolta, vino cu Adevărul Tău, dar nu bălăcări un ziar și niște jurnaliști care n-au făcut nicio investigație de presă împotriva prietenilor dumitale, vânzând minciuni și calomniând. „Eu am venit aici dintr-o datorie morală- zice Dan Puric. Cel mai frumos lucru în lumea asta este fidelitatea și libertatea omului. Din fidelitate vizavi de valori am venit aici. Nu am venit să apăr condiția cuiva sub nici o formă, pentru că ea devine partinică și devine suspectă. Eu am venit aici să vorbesc despre un adevăr care este călcat în picioare. Eu sunt aici pentru țara în care m-am născut și de care sunt mândru și pentru prietenul meu Mircea Tudor.(…) Mircea Tudor prin natura lui face parte din familia celor care au îmbunătățit viața oamenilor. Indiferența statului român față de invenția lui Mircea Tudor este una de tip comunist. Dacă Mircea Tudor este arestat, ce câștigă statul român și ce pierde statul român? Și dacă peste 10 ani se dovedește că Mircea Tudor este total nevinovat și că aceastăteribilă invenție, la nivel mondial unică, ar fi adus statului român un câștig fabulos se poate da în judecată DNA pentru atac și subminarea economiei naționale. Reversul există?”

OK, dați în judecată procurorii DNA, luați-vă cu ei de piept, înfigeți pumnalul cuvintelor în pieptul statului român pentru indiferența de care dă dovadă, dar de ce trebuie să vă motivați atacul invocând că o faceți din cauza ziarului care are ca politică editorială ascultarea tuturor părților implicate? Am să vă dau imediat răspunsul, dar acum vreau să le ofer cititorilor posibilitatea să citească „panseul” intelectual prin care caracterizați un ziar și niște jurnaliști care fac presă curată de 24 de ani. Dan Puric: „Și atunci popândăii și castrații ăia de la Evenimentul zilei au sărit pe mine și au început să zică că fac afaceri cu biata mea carte de 20 de lei. Niște securiști de brotăcei de closet care au început să scrie prin toată presa. Știu foarte bine că mi-ați luat apărarea (n.r. – Rareș Bogdan) și chiar m-a impresionat. Dar eu vă spun, suntem sub mâna lor. De ce? Pentru că aici am declinat și am afirmat niște principii de dragoste de țară și atunci șobolanii de serviciu ai Securității, securiștii, pentru că nu putem jigni aparatul de securitate, securiștii ăștia notorii plus Securitatea ocultă atacă și impietează orice valoare, acel colectiv de oameni remarcabili”.

Nu, domnule Puric, nu v-ați supărat pe EVZ pentru „biata carte de 20 de lei”, pentru că EVZ n-a scris niciodată că faceți afaceri cu cărți. Dumneata te-ai supărat foarte tare pentru că am prezentat , fără nicio influență, scandalul pe care l-ai avut cu Andrei Pleșu, la sfârșitul anului trecut, scandal care a făcut deliciul presei prin acuzațiile reciproce pe care vi le-ați adus. Și vă mai stăm în gât și creier pentru că ne considerați vinovați de eșecul lui Marian Munteanu în PNL, amicul de idei și doctrină. Mimați prost, de data aceasta, domnule Dan Puric! Nu vorbiți de șobolanii Securității, că iar rezultă că vă uitați în oglindă!

Autor: Simona Ionescu

Sursa: evz.ro 

Data publicării: 27 iunie 2016

Din categoria ”Să pupăm Firea în Trebuci” – Oana Stancu: ”Gabriela Firea a condus mai multe entități economice…” (Uită să spună că le-a falimentat )

20 aprilie 2016 10 comentarii

PRECIZARE ANTESDCRIPTUM:

Acest articol pleacă de la articolul „Corupția ucide! A fost sloganul care a reușit, într-o democrație firavă și bolnavă, să dărâme un guvern…”, articol din categoria „Să pupăm firea în Trebuci”, publicat de Oana Stancu Zamfir în Jurnalul Naţional. 

Acolo Oana Stancu Zamfir  afirmă (ca frază centrală de cea mai mare greutate) „Gabriela Firea a condus mai multe entități economice, …”. Ce uită să spună Oana este că firmele conduse de Gabriela Firea sunt firme din cadrul Intact Grup Media, încredinţate ei spre administrare şi pe care le-a falimentat, ba mai mult,

Pe lângă că este un administrator dezastruos, Gabriela mai este şi un şantajist ordinar …

SĂ PUPĂM FIREA ÎN TREBUCI

La Trustul Media Intact, în afară de obișnuitele ospete cu rahat, și de tras flegme „băsiștilor” se desfășoară uneori, în funcție de evenimente, și alte campanii, unele din ele, pozitive.

Oana Stancu Zamfir

Oana Stancu Zamfir

În zilele acestea, pentru susţinerea campaniei Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele etc, o campanie care ar putea să se numească „Să pupăm Firea în Trebuci”.

Pe 19 Aprilie 2016, siteul Jurnalului Micţio… pardon, Naţional,  publică un articolaş al Oanei Stancu Zamfir intitulat „Incompetența nu ucide?”.

Articolul începe ex abrupt o „Corupția ucide! A fost sloganul care a reușit, într-o democrație firavă și bolnavă, să dărâme un guvern…”. Deci, ţoapa, cu nesimţirea care o caracterizează, ridiculizează indirect  incendiul de la colectiv ridiculizând acel „Corupţia ucide” care părea atunci a fi sinteza motivelor care au dus la acel nenorocit incendiu.  

Culmea e că, legat de minimalizarea acelui incendiu împreună cu minimalizarea nenorocirilor din sistemul medical s-au exprimat şi alţi antenişti, De exemplu Mircea Badea afirma (şi demonstra, după părerea lui) că nu se poate dovedi că din cei ajunşi în spitale de la Colectiv majoritatea au dat colţul din cauza unor bacterii/viruşi  luaţi de prin  spitale. Aşa-i  dacă nici un virus ori nici o bacterie nu a ajuns la DNA cu cătuşe pe labe nici nu poate fi vorba de aşa ceva.

Îşi mai aminteşte Oana Stancu Zamfir şi de mititeii ucişi de E-coli care, în afară de  copii a mai ucis o făbricuţă. Deşi s-a găsit acolo, la acea făbricuţă, bacteria, văd că tot mai mulţi, inclusiv, respectiva, se arată oripilaţi că numeni nu a plătit pentru că a pus în pericol o astfel de fabrică, ce dracu, nu prea mai avem fabrici, să le facem praf doar pentru că nişte copii care au mâncat brânză de la acea făbricuţă unde s-a găsit bacteria? Da’ cine mama dracului erau mititeii ăia? Şi dacă în fabrică nu se repectau normele nimime de igienă ce? Oare de ce nu şi-a amintit şi de incendiul ucigaş de la Maternitatea Giuleşti? Tot focul a ucis şi acolo … pentru că ar fi trebuit să facă oarece trimiteri la fostul primar Oprescu?

Una peste alta, trage ea concluzia  „Ca atare nu-mi rămâne decât să bag de seamă că, printre exigențele noastre în legătură cu cei care ne conduc, competența nu se numără.”  Şi gata cu introducerea şerpească, ocolitoare, bazată pe apropouri pentru care nimeni nu o poate acuza ne nimic în afară de mâncare de rahat, ceea ce la Antena 3 este un motiv de mare onoare.

Iat-o în tranşee … o flegmă adversarului Gabrielei Vrânceanu Firea  Pandele şi o limbă dureros de temeinic acesteia „Despre asta vor vorbi cel mai bine proximele alegeri. Marian Munteanu afirmă cu seninătate că n-a fost în stare să facă o afacere să meargă în viața sa. Și te întrebi dacă un om care n-a condus nimic, poate conduce o primărie chiar și de comună. Gabriela Firea a condus mai multe entități economice, dar i se reproșează că e gospodină…”  … ce emoţionant „gospodina Firea”  … Hehehe .. bun banc. Mai ales dacă îl punem faţă în faţă cu rstul aliniatului: „O face, ce-i drept, o doamnă căreia nu i-aș încredința nici omleta mea de dimineață. Chiar și așa, disprețul față de o femeie care ține o casă de oameni normali, cu copii și treburi domestice, ar putea să-și găsească mulți adepți. Trecutul a dovedit că electoratul apreciază și validează prin vot și hoția și golănia…” … „O face” adică o acuză o doamnă care nu e în stare să facă nici măcar o omletă … De cine să zică oare? Să nu fie vorba de ina Alinuţa care când a fost aleasă şefă la PNL s-a dus, paradoxal, direct la Antena 3 ca să îşi serbeze victoria? Şi cum nu se putea să nu îi tragă şi Codruţei Kovesi, una, că doar e din gaşca ce băsişti care i-a băgat la bulău stăpânul.

Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele şi cum s-o mai numi dacă şi-a schimbat partenerul budoar

Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele
şi cum s-o mai numi dacă şi-a schimbat partenerul budoar

 Tot articolaşul ăsta ar trebui să aibă ca frază cu greutate aceasta: „ Gabriela Firea a condus mai multe entități economice…” … care, pusă în acelaşi recipient cu „dar i se reproșează că e gospodină…”  ar trebui să ne sugereze că e un personaj cum n-au trăit mulţi pe plaiul mioritic. Poate doar Dan Voiculescu.

La ce „entităţi economice” să se refere oare Oana Stancu? Să zică oare de firmele cu ajutoul cărora făcea tot felul de mânării cu familia Voiculescului? Alea care au sfârşit cu oiştea în faliment? Nu cred să se refere şantajul de care era acuzată „Albinuţa” Găbiţa. 

Păi, ia să vedem cum era cu firmele falimentate de Gabriela Firea.

FALIMENTELE GABRIELEI FIREA

Până în 2011, Gabriela Vrânceanu Firea  a condus MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti, după care a renunţat la administrarea acestei firme deoarece s-au acumulat datorii imense către partenerii de afaceri şi bugetul de stat.

Tot Gabriela Vrânceanu Firea  a condus şi „Săptămâna Financiară” srl, o altă firmă a familiei Voiculescu la care a reuşit să adune datorii totale de peste 8 milioane lei (RON).

O altă firmă, e drept neadministrată direct de marea profesionistă, Găbiţa lu’ Pandele a fost „Editura Intact” SRL, firma care edita „Jurnalul Naţional”. Aceasta a ajuns în faliment, cu datorii de 64,67 milioane lei (RON). Aici „profesionista” se pare că avea practic controlul indirect mulţumită relaţiilor cu famiglia Varanului şi a încrederii pe care i-o acordau respectiva familie.  

Pe 7 februarie 2015, Tribunalul Bucureşti a decis la cererea creditorilor Marius Popescu şi Radu-Bogdan Tomuleţ deschiderea procedurii falimentului debitoarei MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti(J40/4260/2006; CUI 18477500) şi a numit în calitate de lichidator judiciar pe SUMA INSOLVENCY IPURL, firmă cu sediul social pe Aleea Emil Botta în Bucureşti, ( Lichidator judiciar , Salagean Vincensso-Constantin).

Tribunalul a hotărât ca termenul pentru definitivarea tabelului creanţelor să fie 24 martie 2014.

GABRIELA FIREA, un dezastru administrativ, A LĂSAT GĂURI MARI ÎN CONTABILITATEA FIRMEI

Având ca obiect de activitate editarea revistelor şi periodicelor, Societatea MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti a fost înfiinţată în anul 2006.

Firma era controlată de fiicele lui Dan Voiculescu astfel, Camelia Rodica Voiculescu (66%), Corina Mirela Voiculescu (34%) şi îl avea pe  Sandu Jean-Călin pe post de administrator.

Din nefericire pentru ea şi pentru finanţele celor două fiice a Varanului, Societatea MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti (parte a INTACT MEDIA GRUP), cade în 2011în administrarea  administrator de la Gabrielei Vrânceanu Firea (Pandele, mai nou).

Pentru Societatea MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti, perioada cea mai ună din punct de vedere financiar a fost prin anul 2009, când raporta o cifră de afaceri de 21.485.593 lei şi un profit net de 115.220 lei.

În 2011, societatea în discuţie raporta o cifră de afaceri de 7.033.544 lei şi pierderi de 8.881.654 lei.  Totalul datoriilor ajungând la nu mai puţin de 21.482.548 lei.

După ce şi-au dat seama că Gabriela Firea era un dezastru dpv administrativ, în 2011,  aceasta e înlăturată.

În 2012 societatea avea datorii totale de 21.320.536 lei şi capitaluri proprii negative de  -21.940.476 lei.

La data de 30 septembrie 2013, firma raporta datorii către:  Bugetul de stat – 450.309 lei (blocare la sursă: 131.925 lei), Bugetul asigurarilor sociale de stat – 618.294 lei (blocare la sursă: 159.686 lei), Bugetul asigurarilor de sanatate – 208.498 lei (blocare la sursă: 83.087 lei).

DEŞI EA BĂGA FIRMELE ÎN FALIMENT, FIREA ÎŞI RECUPERA SALARIUL.

Societatea „SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ ”, cea care edita gazeta cu acelaşi nume,era în 2012 şi intra direct în faliment , după  trei ani de  înţeleaptă administrare a Gabrielei Firea.  

În tabelul definitiv completat al creanţelor acestei firmei, comunicat la începutul acestui an de către lichidatorul judiciar, figurează creanţe totale de 8.094.199,43 lei. De recuperat reuşind să se recupereze abia 327.678 lei din care s-au distribuit 163.239 lei pentru creditori.

La rândul său, Gabriela Firea şi-a recuperat 12.449 lei, întreaga sumă cu care se înscrisese în tabelul creditorilor.

În 2012 a intrat în insolvenţă  şi „Editura Intact” SRL, falimentul declarându-se în procedură simplificată în 2013. Totalul general înscris în tabelul preliminar completat/rectificat al acestei firme este de 64.672.342,39 lei, din care 59.627.317,93 sunt creanţe cu drept de vot.

Citiţi şi

„Săptămâna Financiară” SRL – „mortul” de pe masa Gabrielei (Vrânceanu) Firea

Pe cine a ţepuit „Editura Intact”, firma care editează „Jurnalul Naţional”

„ALBINUŢA” ŞANTAJISTA

Ca şi cum nu ar fi destul că Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele a reuşit să bage în faliment firmele aparţibând INTACT MDIA GRUP  care i-au fost încredinţate spre administrare, mai este şi o şantajistă ordinară.

Siteul ziarului Curentul publica în 2014 articolul: 

„ALBINUȚA” ȘANTAJISTĂ: GABRIELA FIREA – AMENDATĂ DE CNA PENTRU CAMPANII DE PRESĂ ÎMPOTRIVA CONCURENȚILOR EI DIN AFACERI

Premierul Ponta, plus o bună parte dintre parlamentarii noștri care au intrat, deja, în atenția legii, s-au înhămat la o sarcină de-a dreptul penibilă: au pus mână de la mână și au semnat o plângere penală prin care, ca la un semn, au sărit, cu toții, la grămadă, în apărarea colegei lor, senatorul PSD Gabriela Vrânceanu Firea Pandele. Așadar a firavei „Albinuțe”, despre care au afirmat, în cor, dar pe o singură voce, că ar fi victima inocentă a unui oribil șantaj comis de președintele Băsescu. Iar toată această hărmălaie politicianistă s-a petrecut la doar câteva zile după ce magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție, au condamnat-o pe onorabila doamnă senator Firea la plata unei amenzi  administrative de o mie de lei în urma judecării unei plângeri penale depuse împotriva sa de către Narcisa Iorga

O plângere penală prin care ea a fost acuzată, de comiterea infracțiunilor de „șantaj” și „ultraj”. Adică, altfel spus, „cine zice, ăla este! Iar asta nu este tot: cu mai mulți ani în urmă, „Albinuța” Firea, în calitatea sa de realizator de emisiuni la Antenele familiei Voiculescu a fost amendată, la un moment dat chiar și către CNA, pentru că, în două ediții ale emisiunii „Observator”, prezentate de ea, „s-au făcut afirmații grave fără să se aducă dovezi în susținerea lor sau să se indice, cel puțin, probele pe care le susțin, dar și fără să se prezinte punctul de vedere al reprezentanților societății incriminate, încălcându-se astfel prevederile art. 42, alin. 2 și 3 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Ulterior, „victima” emisiunilor amendate de CNA a relatat că în spatele lor s-a aflat tot un soi de șantaj de care Gabriela Firea, nu a fost străină, absolut deloc.

Șantajistă „de cursă lungă”

Pusă în fața deciziei pronunțate de instanța supreme, perfect paralelă cu prevederile legii cu care, în calitatea sa de senator PSD i s-a dat totuși, totuși, voie să se joace prin tot soiul de „comitete și comiții”, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, s-a apărat, în mod public, susținând că: „La Înalta Curte nu s-a adeverit ceea ce a afirmat doamna Narcisa Iorga, fiindcă dacă s-ar fi adeverit primeam închisoare cu executare sau cu suspendare. Mi s-a aplicat o amendă administrativă.” Așa o fi cum zici matale „Albinuțo”, dar amenda aia „administrativă” tot pentru „șantaj” și „ultraj” ai primit-o. De fapt, această pretinsă „amendă” nu a fost decât vârful văzut al unui „aisberg” cu mult mai mare.

Cu puțin timp înainte de depunerea plângerii penale îndreptate împotriva șefului statului, Gabriela Firea s-a plâns „Fiul meu cel mare mi-a spus că se simte profund umilit. El s-a gândit și la tatăl lui, la primul meu soț, care a sfârșit-o prost și a decedat după cinci ani de suferință, de boală, dar nu din cauza senatorului Firea care face parte din comisia de anchetă „Nana“. (….)

Nu i-a mai rămas nimic lui Traian Băsescu decât să se războiască cu morții, cu fostul meu soț, întinându-i memoria.” Era o jelanie de-a dreptul ipocrită: zilele trecute ziarul nostru v-a prezentat, pe larg, o serie, de înregistrări ale unor convorbiri telefonice prezente în „Dosarul spionilor”.

Este vorba despre un dosar de corupție la nivel înalt în care, printre alții, a fost trimis în judecată și Dorinel Mucea, adjunctul șefului de la Oficiul de Privatizare și Participațiile Statului în Industrie.

Din acele înregistrări rezulta că, răposatul domn Firea, l-a șantajat pe acesta pe acesta din urmă, pentru a avea acces la dosarul Petrom, document care, pe vremea aceea era clasificat în categoria „secret”. Iar din conținutul acelor convorbiri rezultă că, în ianuarie 2006, Mucea le-a comunicat unor parteneri de afaceri că este amenințat de către d-l Firea cu publicarea unor articole de presă.

Bineînțeles că fostul soț al actualei „Albinuțe” nu ar fi publicat acele „articole de presă” în cine știe ce gazetă de perete și exact în „Săptămâna Financiară”, publicație economică editată de trustul de presă Intact Media Group, aflată așadar în „ograda mediatică” păstorită din umbră de familia Voiculescu, dar condusă,cu mână de fier, chiar de actualul senator PSD, fostul ziarist care, pe atunci, se numea doar Gabriela Vrânceanu Firea.

Ziaristul-afacerist

Aparent, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele este o femeie cu o înfățișare fragilă. Dar, ca de foarte multe ori în viață, și în cazul ei „aparențele înșală”. Inițial ai putea spune că este o apariție aproape gingașă. Dar această primă și iluzorie impresie, ține doar până în momentul în care distinsa doamnă senator deschide gura și începe și vorbească. Atunci ea este în stare, fără prea mari eforturi să te uimească, și să-ți provoace un reflex de jenă. Iar asta pentru că, adeseori și într-un mod aparent cu cu totul neașteptat, se preschimbă într-o chivuță guralivă gata să împroaște cu măscări pe oricine îi stă în cale. Cu siguranță că nimeni nu a uitat oribilul episod în care, avându-l ca invitat pe Cristian Boureanu, s-a apucat, nitam nisam să-l suduie, exact ca la ușa cortului.

Adevărul este că această „personalitate multiplă” nu ar trebui să ne mire prea mult: dincolo de aparențe, Gabriela Firea face parte din galeria ziariștilor-afeceriști, cu nimic deosebită și cu nimic mai bună decât mulți alți „guriști” care-și fac de lucru prin studiourile Antenelor și nu numai acolo.

De fapt, de-a lungul vremii, ea a avut câteva firme, cu diverse domenii de activitate.

Afaceri cu „antigel și lichid de frână”

Iar la un moment dat, pe lângă activitatea ei jurnalistică, familia Gabrielei Firea, așadar ea însăși împreună cu răposatul ei soț, a mai făcut și niște afaceri cu lichid de frână și antigel, prin intermediul SC „Vanem Comerț și Servicii” SRL. Cândva, prin 2001, așadar pe când guvernarea PSD-istă era condusă, la vârf, de către actualul pușcăriaș Adrian Năstase, Gabriela Firea, în calitate de asociat al firmei  SC „Vanem Comerț și Servicii” a apelat la buna ei cunoștință, jurnalista Gabriela Firea, care trudea din greu pe „moșia” Trustului Intact, căreia i-a cerut să-i rezolve anumite probleme pe care le avea cu firmele concurente de pe piață.

Una dintre acestea, care s-a confruntat în mod direct cu acea stranie combinație „doi în una” a fost firma „Vesta Investment”, care începând cu anul 2001, a fost ținta unor adevărate campanii de presă purtate prin intermediul trustului Intact. Primele dintre acestea au apărut încă din 2001 și au continuat, de-a lungul anilor, în toate publicațiile trustului, „Jurnalul Național“, „Săptămâna Financiară“, „Financiarul“, dar și în emisiuni speciale difuzate de Antena 1 și Antena 3.

Atunci, cu mai mulți ani în urmă, ziarul „Curentul“ a relatat că primul atac la adresa „Vesta Investment” a venit din partea SC „Vanem Comerț și Servicii SRL”, prin intermediul televiziunii  Antena 1 care, în emisiunea Observator, din 18 iulie 2001, a difuzat un reportaj având ca subiect marcarea pieselor auto cu elemente de securizare. În acest material s-a afirmat că „Vesta Investment a câștigat întotdeauna licitațiile organizate de Registrul Auto Român“ și că „Importatorii de piese auto spun că Vesta este specializată în astfel de comenzi pentru RAR“.

Aceste informații au fost date, atunci, pe post fără ca vreunul dintre marii „profesioniști” cu care Dan Voiculescu se laudă pe toate drumurile să fi făcut minimul efort de a prezenta și punctul de vedere al Vesta Investment: acest punct de vedere nu a fost prezentat nici în reportajul respectiv iar ulterior nu au fost prezentate nici numeroasele drepturi la replică pe care le-a primit.

Constatând această situație, conducerea „Vesta Investment” a trimis pe 29 august 2001 o adresă către directorul general al trustului Intact, precizând că nu a primit încă niciun răspuns la adresa anterioară din 27 iulie 2001, semn că există o complicitate la nivelul trustului cu anchetele cu iz anticoncurențial ale Gabrielei Firea. În adresa din august 2001, directorul general al Vesta Investment, Radu Spirea, sublinia că „afirmațiile făcute de dvs și implicit impuse societății noastre sunt neadevărate.

Prezentarea pe post a unor fapte neadevărate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de calomnie, infracțiune ce este prevăzută și pedepsită de art. 206 Cod penal. Dna Gabriela Vrânceanu Firea, soția dlui Răsvan Firea, cel care ne atacă vehement, prin intermediul postului Antena 1, este prezentatoarea dvs. Astfel, am putea gândi că dumneaei a facilitat apariţia soţului în cadrul reportajului calomnios difuzat la oră de maximă audienţă?!” Până la urmă, exasperat de toate aceste atacuri, Radu Spirea, directorul Vesta,  a reclamat la CNA atât postul lui Voiculescu cât și emisiunea realizată de Gabriela Firea.

Atunci, răspunsul CNA a fost exact pe măsura acelor fapte: „Postul Antena 1 a primit amendă în cuantum de 2500 de lei pentru emisiunea „Observator” prezentată de Gabriela Vrânceanu Firea în ziua de 13.01.2007 ca și pentru cea difuzată în 22.01.2007, în care s-au făcut afirmații grave fără să se aducă dovezi în susținerea lor sau să se indice, cel puțin, probele pe care le susțin, fără să se prezinte punctul de vedere al reprezentanților societății incriminate, încălcându-se astfel prevederile art. 42, alin. 2 şi 3 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual.” Curat-murdar „Albinuțo”!

Autor: Vasile Surcel

Sursa: curentul.info

Instanțe de judecată, 1

Curți, 2

Halucinant interviu acordat de țoapa politicii franceze, Marine Le Pen, prezentă la Sinaia

Marine Le Pen Adunați ca sectarii la Sinaia pentru a sărbători prohodul proiectului european, liderii partidelor naționaliste din Europa, pe fondul crizei migranţilor, a atentatelor teroriste şi asecensiunii forţelor politice radicale de dreapta cu mare bucurie şi tonuri, pe alocuri triumfaliste, s-au exprimat despre ceea ce au numit „eşecul economic al Uniunii Europene”.

Liota de naţionalişti s-au adunat la Sinaia la invitaţia europarlamentarului Laurențiu Rebega (născut la 20 februarie 1976, Vălenii de Munte) membru al Parlamentului European din partea Partidului Conservator.

La invitaţia lui Rebega membru al Grupului Europa Naţiunilor şi Libertăţilor, au răspuns reprezentanţii unor partide ca Frontul Naţional din Franţa sau Liga Nordului din Italia, etichetate de extremă dreapta pentru unele declaraţii cu accente xenofobe. Aceştia au declarat la unison că Europa e în derivă şi statele europene nu ar trebui să mai asculte de liderii de la Bruxelles.

Licuriciul aşazisei conferinţe a fost Marine Le Pen, liderul Frontului Naţional Francez, care a ţinut-o langa pe ideea că trebuie să apară partide naţionaliste puternice, contrapondere a partidelor parlalementare.

Fiică bună a tatălui ei, duce mai departe stindardul tatălui ei, Jean Marie Le Pen, extrem de admirat de Corneliu Vadim Tudor, zic unii, luat chiar drept model comportamental de „tribun”, Marine Le Pen este una din cele mai detestate şi nevizitabile personaje din Europa, nu odată, declaraţiile ei putând fi considerate de-a dreptul fasciste.

În contextul în care Marine Le Pen are o foarte mare contribuţie la modul în care sunt percepuţi românii în Europa de vest, este de-a dreptul o mare nesimţire din partea ei faptul că a răspuns invitaţiei de a veni la Sinaia, faptul că a fost aclamată de o mână de indivizi în loc să fie scuipată este de-a dreptul uimitor.

Faptul că, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Adevărul“, liderul partidului Frontului Naţional Francez a declarat că ea consideră  că intrarea în cursa electorală pentru Primăria Capitalei a unui candidat cu profilul lui Marian Munteanu e o dovadă că în tot mai multe ţări partidele optează pentru persoane care au un discurs naţionalist, ar trebui să înemne pentru PNL un motiv suficient pentru a retrage susţinerea politică acordată lui Munteanu.

În acelaşi interviu dat pentru „Adevărul”, Marine Le Pen, vorbind despre contestatrii ei din România, de lupta împotriva corupţiei şi a instituţiilor europene, de partidul său  care ar fi etichetat „pe nedrept” de extremă dreapta şi ascensiunea partidelor naţionaliste în Europă, dar şi a candidaţilor, lucru vizibil şi la Bucureşti în contextul desemnării de PNL a unui candidat cu un discurs controversat.

Între noi fie vorba, discursul paridelor naţionaliste la fare face referire ma’am Le Pen este un discurs naţionalist xenifob şi nuanţe fascistoide care te duc cu muntea la discursul naţional socialiştilor germani din perioada interbelică.

Interviul lui Marine Le Pen, acordat reporterului ziarului Adevărul,

publicat pe siteul adevarul.ro  la  17 aprilie 2016 

Reporter Adevărul (R): În urmă cu şase luni a mai avut loc un eveniment organizat de grupul dumneavoastră în România. Atunci aţi lipsit. Cum şi cine v-a convins să veniţi acum?

Marine Le Pen (MLP): Eu am sperat să ajung şi atunci, dar nu a fost posibil. Am avut o agendă plină de evenimente (n.r.- în decembrie în Franţa au avut loc alegeri regionale). Însă, sunt bucuroasă că am putut ajunge acum. Am venit la invitaţia lui Laurenţiu Rebega. E important să-mi pot exprima susţinerea pentru Rebega. Ceea ce face el aici e un act de curaj, pentru că vrea să fie şi să construiască o veritabilă alternativă politică în România. El şi reprezentanţii partidelor naţionaliste venite în România fac parte dintr-un grup dinamic de formaţiuni patriotice care îşi doresc distanţarea de ceea ce se întâmplă în interiorul UE.

„Contestatarii mei din România, nişte antidemocraţi“

(R): Cu ocazia participarii dumneavoastră la Sinaia, europarlamentari români din grupul Popularilor Europeni şi Social-Democrat au trimis scrisori către Ministerul de Externe în care au cerut ca România să ia poziţie faţă de prezenţa dumneavoastră aici. Pe scurt, vă acuza de extremism. De ce credeţi ca vă sunt ostili?

(MLP): Pentru că fac parte din acel sistem care de ani de zile controlează ţările şi pentru că au interesul ca nimic să nu se schimbe. Sunt apărători ai marilor puteri economice, ai multinaţionalelor şi a unui sistem poltiic dirijat de Comisia Europeană care e profund antidemocratică. Comportamentul lor e antidemocratic. Democraţia cere acceptarea oamenilor care sunt în dezacord cu tine, nu încercarea de a-i împiedica să vorbească. Noi (n.r. Grupul Europei Naţiunior şi Libertăţilor) suntem reprezentanţii popoarelor libere. Ei nu vor asta. Noi suntem apărătorii oamenilor, să fie clar, nu ei.

(R): Îi cunoaşteţi pe acei europarlamentari?

(MLP): Îi ştiu, dar prefer să nu mă pronunţ asupra lor. E mai bine aşa.

(R): Ati mai fost în România?

(MLP): Sunt pentru prima oară în România, însă am legături cu aceată ţară. Am o prietenă veche cu origini româneşti care e şi vicepreşedinte a Frontului National: Marie-Christine Arnăutu (n.r.-în prezent este eurodeputat în Parlamentul European din partea FN).

(R): Sunteţi liderul unui partid care se declară naţionalist. Aţi venit în Romania exact în momentul în care cel mai mare partid de dreapta si-a desemnat candidat la Primăria Bucureştiului un candidat criticat pentru naţionalismul afişat: Marian Munteanu. Sunteţi la curent cu ce se întâmplă în România?

(MLP): Nu am urmărit acest caz, dar încerc să urmăresc politica din România. Eu cred că în ultimul timp are loc ascensiunea unui adevărat curent naţionalist pe întreg teritoriul UE. Este bine să fie şi astfel de oameni în politică, cu un discurs naţionalist şi orientat spre popor. Naţionalismul de care vorbesc se poate traduce printr-o opoziţie la deriva totalitară a UE. UE vrea să dicteze totul prin Comisia Europeană, prin directivele economice. Unde e suveranitatea statelor? Instituţiile europene supun statele naţionale unui şantaj permanent, cum s-a întâmplat cu Grecia, cu Portugalia, ameninţând că închid robinetul cu bani dacă iau decizii în contradicţie cu dogmele UE. Aşa ceva este de neacceptat, de nesuportat. Sunt dezamăgită de ce se întâmplă. Trebuie ştiut: toată suveranitatea rezidă în puterea poporului de a lua decizii. Doar el, poporul. Nimeni altcineva nu trebuie să decidă pentru oameni.

„Frontul Naţional nu e un partid extremist“

(R): Majoritatea adversarilor şi o bună parte a opiniei publice consideră că dumneavostră conduceti un partid de extremist. Cum separaţi naţionalismul de extremism? În ziua de azi, nu duc ambele spre acelasi punct?

(MLP): Este fals. Frontul Naţional e un partid naţionalist care se opune sistemului. De aceea e văzut ca extremist. Noi respectăm jocul democratic, participăm la alegeri şi vrem să ajungem la putere prin acestea. Aici nu e vorba de niciun extremism. Extremismul e ceva ce Frontul Naţional nu este. Termenul de extremism este folosit de adversari pentru a ne discredita. Le este frică de noi. Nu avem în programul nostru nimic de extremă dreapta.

 (R): Aţi venit în România să participaţi la conferinţă „Europa noastră – Europa Naţiunilor“. Ce înseamnă Europa naţiunilor şi această suveranitate de care vorbiţi des?

(MLP): Europa naţiunilor este o e Europă a popoarelor, a unor state independente care aplică doar deciziile care sunt în interesul lor. Poate exista cooperarea între state, dar acetea să fie punctuale şi să nu fie impuse restricţii nimănui. Ar putea să fie organizată şi  o structură consultativă, de exemplu. Reprezentanţii naţiunilor să se poată întâlni undeva pentru a discuta din când în când. Aceasta e Europa pe care o vreau. Nu cea a UE pe care eu o numesc Uniunea Sovietică Europeană în sensul că ea urmăreşte ca toată statele să-şi piardă identitatea, să lase în urmă liberatea şi democraţia. Eu nu vreau să trăiesc sub acest jug. Statele suverane sunt cele care decid doar pentru interesul lor, nu pentru interesul altora, aşa cum se înâmplă acum în UE.

Spaţiul Schengen, un eşec al Europei”

(R): În plină criză a refugiaţilor, se închid graniţele. Cum vedeţi vitorul Europei şi al UE?

(MLP): Eu întodeauna m-am opus ideii de spaţiu Schengen. O ţară este precum o casă. Când eşti propietarul acelei case, ai dreptul să stabileşti cine poate să vină la tine şi cine nu. Poţi stabili în funcţie de anumite criterii. Aşa este şi cu o ţară. Schengen a suprimat fontierele interne ale UE. Din această cauză ne confruntăm cu o criza a migranţilor gigantică, nu mare, care s-a agravat în ultimele luni şi pune în pericol Europa în plan economic, în plan identitar. UE nu poate răspunde acestei crize. Schengen este un eşec. Europa este un eşec. Întrebarea esenţială este următoarea: care e marea reuşită a UE?

(R): Ţările din vest – Franţa, Belgia – au fost vizate de atacuri teroriste, în timp ce în Europa Centrală şi de Est este, deocamdată, linişte? Să ne aşteptăm şi noi, românii , la atacuri teroriste, sau suntem prea mici pentru un razboi purtat de terorişti cu marile puteri?

(MLP): Părerea mea este că nicio ţară nu este ferită de atacurile teroriste. Nu văd de ce România ar fi. Nu? Toate ţările care au reţele fundamentaliste care se dezvoltă pe teritoriile lor, iar eu nu ştiu vreo una în care să lipsească aceste reţele, sunt în pericol. Din acest motiv sunt de părerea că trebuie condusă o luptă împotriva islamiştilor fundamentalişti cu fermitate. Laxitatea legilor din Franţa şi Belgia a fost plătită scump de cele două popoare: cel francez şi cel belgian. A guverna înseamnă a anticipa. În momentul de faţă trebuie luate soluţii ale autorităţilor pentru a evita ca popoarele noastre să mai fie victime ale acţiunilor islamului politic.

„Sancţiunile pentru Rusia, aberaţii ale UE”

(R): Ce relaţie ar trebui să aibă UE cu Rusia? Ar trebui să voteze un nou pachet de sancţiuni pentru Rusia?

(MLP): Nu! Sancţiunile au fost o aberaţie. Eu sunt pentru o lume cu mai mulţi poli de putere. Iar fiecare ţară să fie lăsată să decidă cum vrea să aibă relaţii cu alte state. Fiecare să decidă dacă vrea să colaboreze cu Statele Unite, Rusia sau cu China. Cred că UE, la îndemnul Statelor Unite, face un „război rece“ de mai mulţi ani. Acest lucru nu este în interesul UE, nici în interesul său geostrategic, nici în interesul său economic. Trebuie să pacificăm relaţiile cu Rusia. Nu e vorba aici de o relaţie de supunere faţă de Rusia deoarece noi nu ne supunem nimănui, ci de o relaţie de egalitate şi de respect. Evident, după mine, Europa are tot interesul de reînnoda relaţiile economice cu Rusia

(R): Romania este lăudată în Europa pentru progresele făcute în lupta împotriva corupţiei. Sunteţi la curent cu activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie?

(MLP): Avem o luptă împotriva corupţiei şi în Franţa. Peste tot se duce lupta împotriva corupţiei. Lecţiile pe care le dă UE altora sunt bizare. UE dă punctaje bune şi punctaje rele privind lupta anticorupţie, ca şi cum naţiunile ar fi nişte mici copii. Aceste punctaje sunt realizate din considerente care nu ţin de morală, ci ţin mai mult de consideraţiile economice, interesul faţă de acele state.  Cred că fiecare ţară trebuie să-şi ducă lupta sa împotriva corupţiei din interior, prin modalităţile pe care le decide. Acest comportament, neocolonialist i-aş spune, pe care îl are UE faţă de unele ţări, este, după părerea mea, unul care denotă dispreţ faţă de acestea.

„Nimeni nu se opune luptei împotriva corupţiei în Franţa“

(R): În ultimul raport GRECO (n.r.-elaborat de un organism al Consiliului European care monitorizează lupta fenomenul corupţiei) Franţa e criticată că nu face suficiente progrese în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei. E vorba de critici faţă de  probleme ca traficul de influenţă, transparenţă în finanţarea partidelor şi campaniilor politice? Cum explicaţi acest lucru?

(MLP): Nu înţeleg acest raport deoarece în Franţa finanţarea partidelor politice e bine supravegheată. E şi o comisie specială care se ocupă de această parte financiară: Comisia Naţională a Conturilor de Campanie (n.r.- Commission nationale des comptes de campagne et des financements politiques). Lupta împotriva corupţiei e o luptă purtată în permanenţă la toate nivelele. Nu cred că cineva s-ar opune acestei lupte.

(R): Putem spune ca România este mai eficientă în lupta anticorupţie ca Franţa?

(MLP): Nu sunt în măsură să mă pronunţ pentru că nu am instrumele necesare care să mă ajute să fac o comparaţie. Ceea ce e clar este că măsurile luate în Franţa împotriva corupţiei sunt măsuri care ţin uneori mai mult de o comunicare publică eficientă, nu neapărat de progrese. Însă, repet: lupta împotriva corupţiei este o muncă dificilă, dar care e dusă de autorităţi.  

(R): Franţa joacă în deschiderea Euro 2016 cu România? Veţi urmări meciul?

(MLP): Ooo (râde)! Sper să-mi fac timp. Această competiţie între naţiuni e un lucru pozitiv. Popoarele ajung să se apropie prin intermediul sportului. Cu ocazia unui eveniment ca Euro2016  popoarele îşi pot afişa patriotismul, uneori uitat, chiar blamat de cei de la Bruxelles.  

Sursa interviu: adevarul.ro

  • * * * * * 

Legat de prezenţa la Sinaia a Marinei Le Pen, europarlamentarul Cristian Buşoi declara:

„Prezenţa lui Marine Le Pen în România va cultiva neîncrederea românilor în Uniunea Europeană şi va susţine, tacit sau mai pe faţă, interesul rusesc de a dezbina şi a stăpâni Europa. Mă aştept ca autorităţile abilitate ale statului să monitorizeze cu atenţia adunarea radicalilor care sapă constant la temelia încrederii în Uniune, contribuind la situaţii de tip Brexit pe care le vom deconta cu toţii, noi europenii, dacă se ajunge la implozia Europei…

Românii sunt toleranţi şi politicoşi, dar atitudinea politică cea mai adecvată a autorităţilor din România ar fi să exprime clar că Marine Le Pen, un politician extremist și care s-a opus vehement aderării României în spaţiul Schengen, nu este binevenită în România. După cum, tot Le Pen, alături de toți radicalii europeni, a ventilat şi încurajat în dezbaterea publică franceză mesajele prin care românii erau cerşetori şi periferici – aşa cum se vorbeşte în cercurile politice radicale din Franţa despre români şi europenii din estul Europei. Extremismul politic al lui Marine Le Pen nu trebuie lăsat să se strecoare în România pentru că nu face decât să alimenteze mesajele rasiste care se ivesc deja prin Bucureşti şi prin ţară”.

Cu alte cuvinte, Cristian Bușoi face apel ca Ministerul de externe şi autorităţile să dea semnal că nu primesc bine în românia mesajul extremist al lui Marine le Pen şi pe toţi extremiştii europeni care-i numeau pe români, ţigani”.

DE LA GOLANIADĂ LA GOLĂNIE – Cine l-a impus pe Marian Munteanu drept candidat al PNL? Să fie Munteanu omul SRI-ului?

De Marian Munteanu foarte mulți ani nu am mai auzit mare lucru, la un moment dat, a reapărut în atenţie atunci când o jurnalistă de la o televiziune de ştiri era pusă la colţ pentru că a întrebat în direct: „Cine este Marian Munteanu?”.

Pusă la colţ de unii, scuzată de alţii, întrebarea jurnalistei a prilejuit discuţii despre Munteanu.

Apoi l-am văzut la Rareş Bogdan la Realitatea TV într-o discuţie care avea ca pretext evenimentele legate de Piaţa Universităţii.

Ambele întâmplări mi s-au părut un pic forţate. Omul era readus în atenţie.

Brusc apoi vine momentul în care, din candidat la Primăria Generală a Bucureştiului, Ludovic Orban devine candidat la Beciul Domnesc (Că veni vorba, mulţi se întreabă de numele televiziunilor la care acesta ar fi dat şpagă pentru a fi primit. Cred că era destul să se uite un pic la televizor să vază pe unde apare Orban … Antena 3 şi România TV. La aceasta din urmă era cam la fel de prezent ca un abţibild lipăit pe ecran. Nu zicea mare lucru, dar nici nu era contrazis chiar dacă avea păreri care nu erau în concordanţă cu concluziile la care li s-a trasat realizatorilor că ar trebui să ajungă).

Legat de candidaturile propuse de PNL pentru Primăria Generală a Capitalei, toţi candidaţii propuşi au o caracteristică, nu au nici o legătură cu Administraţia. E drept, Ludovic Orban a ocupat la un moment dat un post în Administraţie, dar e ca şi cum nu ar fi ocupat acel post.

După retragerea candidaturii lui Orban ar fi fost în atenţie pentru o candidatură Adriana Săftoiu. Nici asta nu a condus ceva la viaţa ei, modul în care s-a strucurat în PNL e unul cel puţin ciudat. Părea că a venit de la Preşedinţie, unde a fost consilieră a lui Băsescu, având u fel de agendă în care notase tot ce făcea acesta şi pe care o dădea publicităţii bucată cu bucată devenindu-le utilă celui care mai doreau să îi tragă o flegmă în moacă fostului preşdinte.

Deşi nu era nici ea mai brează decât ceilalţi, în ceea ce priveşte Administraţia, a fost cel puţin mirabim modul în care a explodat candidatura lui Marian Munteanu după ce bârfitoarea ma’am Săftoiu îşi dăduse acordul verbal pentru candidatură.

Omul uitat practic de toţi şi care era pomenit (totmai rar) doar când venea vorba de mineriade sau Golaniadă apare a un fel de Cel Aşteptat.

Întrebarea care se pune este: Cine l-a impus pe Marian Munteanu drept candidat al PNL? Să fie omul SRI-ului?

Sabina Fati şi Clarice Dinu cam asta par a încerca să spună…

Marian Munteanu, omul impus de SRI?

Marian Munteanu, omul impus de SRI?

Cui foloseşte candidatura lui Marian Munteanu? Din culisele unei decizii „în plic”

Clarice Dinu

Clarice Dinu

„O piramidală imbecilitate, un semn că PNL se află într-o totală derivă morală, politică, ideologică”, i-a spus Toader Paleologu. „O nemaiîntâlnită deschidere către societatea civilă”, i-a spus Marian Munteanu. Candidatura fostului lider al Pieţei Universităţii la Primărie din partea liberalilor a fost surpriza zilei de marţi. Sub psihoza DNA şi a serviciilor de informaţii, PNL a renunţat la un candidat de partid, pentru care copreşedintele Vasile Blaga garantase cu o zi înainte, lansându-l în cursa pentru primărie pe Marian Munteanu.

Candidatura fostului lider al Pieţei Universităţii scoate la iveală disoluţia în care se află în acest moment PNL. Fără o reprezentare a situaţiei de fapt în care a ajuns partidul, luptele pentru supremaţie între vechii liberali şi pedelişti i-au rupt practic de realitate pe lideri. O parte a gărzii vechi a PNL, grupate în spatele lui Eduard Hellvig, şeful SRI, şi a lui Klaus Iohannis, convişi de un sprijin necondiţionat al acestora, au declanşat o luptă surdă în partid, susţinută activ în mass-media apropiată.

Candidatura lui Ludovic Orban i-a nemulţumit, deoarece planurile lui vizau conducerea partidului, iar problemele acestuia cu DNA i-au scutit de la o mutare de forţă de schimbare a sa înainte de alegeri. Înaintea scoaterii din cursă a lui Orban de către procurori, pe piaţă a fost lansat scenariul unei înţelegeri cu Nicuşor Dan. După şocul de luni, în faţa camerelor de filmat Vasile Blaga garanta un candidat de partid. În cărţi au reintrat Cătălin Predoiu şi Adriana Săftoiu. Lucrurile s-au precipitat rapid, iar tabăra apropiată tandemului Hellvig-Iohannis, prin portavocea lor din partid Teodor Atanasiu, au venit cu propunerea lui Marian Munteanu.  Oficial, Vasile Blaga a anunţat că acesta a fost asumată de Cătălin Predoiu. Neoficial, susţin surse din partid pentru gândul, „poate doar Blaga ştia dinainte de mutare”.

În interior, au declarat aceleaşi surse, Alina Gorghiu, Mihai Voicu şi Teodor Atanasiu, care a şi venit împreună cu Munteanu, s-au întrecut în discursuri omagiale, explicându-se colegilor de partid cât de bună este această variantă pe care le-au propus-o.

Festivismul a fost întrerupt de deputatul Ioan Cupşa, care le-a spus colegilor, că nu este niciun moment de sărbătoare şi că este de condamnat „cinismul unor lideri de partid” care prezintă ca o victorie faptul că liberalii nu au găsit un candidat propriu pentru Primărie şi că este clar pentru toată lumea că partidul este în criză.

Unii liberalii l-au întrebat pe Marian Munteanu dacă are vreun punct vulnerabil, iar acesta le-a răspuns că ştie că ar avea un dosar la CNSAS, dar nu ştie ce conţine deoarece nu l-a putut consulta, au mai spus aceleaşi surse.

Ce a obţinut garda veche a PNL prin această mutare sub psihoza DNA-SRI?

I-au scos definitiv din joc pe foştii PDL-işti şi şi-au consolidat influenţa prin oferirea unui prezumtiv protectorat garantat Hellvig-Iohannis. La congresul pentru alegerea noii conduceri după fuziune, sunt singurii care pot emite pretenţii, indiferent de scorul de la locale şi de testul extrem de important din Bucureşti. Dacă Marian Munteanu câştigă, meritul va fi asumat de ei. Dacă Marian Munteanu pierde o mare parte din responsabilitate va fi transferată către fostul PDL care prin Cătălin Predoiu nu şi-a asumat o bătălie deschisă cu PSD. Practic, Cătălin Predoiu a fost scos definitiv din joc, iar în perspectiva alegerilor din toamnă nu mai poate emite pretenţii la funcţia de premier.

Va rezolva candidatura lui Marian Munteanu problema PNL în Bucureşti? Fostul lider al Pieţei Universităţii a mai cochetat cu politica. În 1992 partidul său, Mişcarea pentru România, a obţinut un scor de 0,12%. În 2000, a încercat o candidatură la prezidenţiale din partea PNR, partidul fostului şef al SRI, Virgil Măgureanu, unul dintre personajele cheie în 1990 în cazul reprimării manifestaţiei din Piaţa Universităţii.

Ca şi atunci, şi acum, Marian Munteanu intră în cursă într-un context în care discursul naţionalist are tot mai mulţi adepţi. Din acest punct de vedere, liberalii au, în parte, şanse să-l scoată în decor pe fostul preşedinte Traian Băsescu, potenţial candidat la primărie, care s-a înscris pe aceeaşi turnantă.

O parte a liberalilor se tem însă că această variantă nu îi va mobiliza la vot nici măcar pe toţi cei din electoratul dur al partidului care ar fi nemulţumit că nu au un om de partid în cursă. De asemenea, un punct nevralgic ar fi capacitatea lui Marian Munteanu de a mobiliza din electoratul nehotărât, mai ales că acesta esta format în mare majoritate din tineri, mai puţin sensibili la discursul mistico-religios şi naţionalist al fostului lider al Pieţei Universităţii.

Quintus s-a abţinut la vot

Chiar dacă Alina Gorghiu a anunţat că Marian Munteanu a fost votat în unanimitate candidat la Bucureşti, a existat totuşi o abţinere. Aceasta a venit din partea preşedintelui de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus.

„Nu a fost o abţinere împotriva lui Marian Munteanu pe care îl cunosc şi care, după părerea mea este o legendă a Bucureştiului, ci m-am abţinut împotriva conducerii partidului din care fac parte pentru că nu am fost pregătiţi pentru şocul de acum. Am fost luaţi prin surprindere, s-a găsit soluţia asta, dar un om politic trebuie întotdeauna să aibă şi un plan de rezervă şi noi nu am avut”, a explicat preşedintele de onoare al PNL, întrebat de ce s-a abţinut la votul din Biroul Politic Naţional (BPN) al PNL.

Întrebat dacă susţinerea lui Marian Munteanu la Primăria Capitalei este o variantă bună, Quintus declarat că ”o variantă mai bună nu s-ar putea găsi”.

Autor: Clarice DINU

Sursa: gandul.info 

Marian Munteanu: liderul-supapă al SRI?

Sabina Fati

Sabina Fati

În România postdecembristă, extremismul politic a fost mai mereu ținut sub control de profesioniștii informațiilor, iar atunci când depășea măsura părea să o facă tot „controlat“. De aceea intrarea bruscă în politica de vârf a liderului studenților din vremea Pieței Universității ar putea fi un experiment dirijat, dacă nu cumva este doar o mișcare de marketing a liberalilor aflați în degringoladă.

 Simbol al degradării istoriei, Marian Munteanu (MM) are certe calități de lider. Vorbește liber, este un universitar serios și studios, ajuns pe propriile speze să-și facă un doctorat strălucit, are idei și, ceea ce este foarte rar în politica autohtonă, are idealuri. Pe scurt, omul crede în „românism“, în dreptul autohtonilor de a se bucura de bogăția țării lor, militează pentru susținerea capitalului românesc – „singurul interesat să pună în centrul oricăror strategii de dezvoltare spațiul național“, își dorește o reîntoarcere la „valorile fondatoare ale civilizației românești“: „familia, satul, școala, biserica, armata, credința creștină, limba română, reperele spirituale, culturale și istorice“. Marian Munteanu propune în Proclamația  Alianței Noastre „blocarea oricăror tentative politico-administrative de a modifica, prin diferite forme de constrângere, actualul profil – etnic, cultural sau religios – al României“.
 
Proclamația Alianței Noastre (organizația-fanion înființată de MM, după multe altele care au eșuat) este instrumentul politic prin care Marian Munteanu s-a pregătit să-și reia rolul de lider. Textul acesteia se încheie cu o formulă dragă multor români: „Î̂mpreună, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reuși!“. Publicată acum trei săptămâni, ca și cum Marian Munteanu și-ar fi negociat deja poziția de candidat la Primăria Bucureștiului, Proclamația menționează importanța orientării euro-atlantice a țării, pentru ca în acest fel să fie înlăturate orice suspiciuni venite dinspre intelectualii sceptici, dintre care mulți stăteau odinioară în genunchi în Piața Universității de câte ori Marian Munteanu le cerea să se roage împreună.
 
Acum un sfert de secol, MM era un tânăr cu tendințe mistice, care vorbea de la balconul Universității ca și cum ar fi fost în amvon. În spatele lui s-au încolonat atunci nu doar nostalgicii care purtau cămăși verzi și centuri, preluate din vremea bună a legionarilor, ci și bucureșteni educați înfricoșați de perspectiva de a rămâne în capcana neo-comuniștilor. Apoi, a devenit martir, a fost bătut și dus în beciurile poliției de securiști îmbrăcați în mineri. Dar MM i-a iertat, fiindcă el e un credincios adevărat, așa că zece ani mai târziu negocia la aceeași masă cu Virgil Măgureanu, primul șef al SRI.
 
Revenirea lui MM ar avea legătură, după cum scrie Clarice Dinu în Cui foloseşte candidatura lui Marian Munteanu? Din culisele unei decizii «în plic» (Articolul de mai sus), cu noul director al Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig, iar Klaus Iohannis și-ar fi dat acordul. Ar fi acesta un semn că SRI ar vrea să (re)creeze o mișcare extremistă, pentru a preveni o derivă naționalistă și xenofobă spontană? Există, oare, indicii că și România ar putea cădea în plasa extremiștilor, așa cum s-a întâmplat deja în Polonia și în Ungaria? Că ne-am putea sincroniza cu Vestul Europei prin apariția unei formațiuni naționaliste cu toate ingredientele tradiționale, cum ar fi ortodoxiste și anti-occidentale?
 
Marian Munteanu ar fi în acest caz liderul-supapă „controlat“, care să răspundă frustrărilor celor, tot mai mulți, care cred că liberalismul dăunează familiei, că firmele străine jecmănesc țara, că politicienii sunt toți niște hoți și că doar Dumnezeu și un lider mesianic ne-ar mai putea salva.

Autor: Sabina Fati

Sursa: romanialibera.ro

Tot Clarice Dinu publică şi o foarte scurtă biografie a lui Marian Munteanu.

De la Petre Ţuţea la Virgil Măgureanu. Scurtă biografie a lui Munteanu

Născut pe 19 iunie 1962, Marian Munteanu, fostul lider al Pieţei Universităţii, a fost un apropiat al lui Petre Ţuţea, dar şi al lui Ioan Coja, relaţia cu cei doi făcând ca în anii 1988-1989 să fie arestat şi interogat în mai multe rânduri. El a fost acuzat de „propagandă crestină, ostilă ideologiei marxist-leniniste“.

În 23 decembrie 1989, a înfiinţat Liga Studenţilor, în anul următor fiind coordonatorul Pieţei Universităţii, primul mare protest al societăţii civile, după Revoluţie.

În perioada, Mineriadei din 1990, Marian Munteanu, care fusese arestat în 13 iunie şi ulterior eliberat, este prins şi bătut  cu brutalitate în dimineaţa zilei de 14 iunie în sediul Universităţii. A fost transportat în stare gravă la spital, în moarte clinică, iar după patru zile a fost arestat şi încarcerat la Jilava, fiind eliberat după două luni de detenţie, la presiunea internaţională, dar şi organizaţiilor naţionale.

În noiembrie 1992, Marian Munteanu a înfiinţat „Mişcarea pentru România, organizatia politică de orientare national-democrată, care şi-a încheiat activitatea în 1995.

Marian Munteanu a revenit în prim-planul politicii în 2000, când a fost propus candidat la preşedinţie al PNR-ului condus de Virgil Măgureanu. El nu s-a mai înscris oficial în cursă, renunţând la statutul de prezidenţiabil după scurt timp, pe motiv că nu i-a fost acceptată condiţia ca pe listele de candidaţi să fie promovaţi tineri.

„În politica mare trebuie să încerci să găseşti o soluţie, când situaţia este atât de gravă. Iar în România noi aveam următoarele două alternative: Ion Iliescu şi Vadim Tudor. Punct. Acceptam orice sprijin, numai să putem găsi o soluţie să ieşim din această dihotomie care nu cred că vi se pare foarte plăcută. Dl Iliescu, care a şi devenit preşedinte, cu tot ce s-a întâmplat după asta, sau putea să fie dl Vadim Tudor. Ticăloşia a fost că lumea a prezentat că eu aş fi candiat – n-am candidat nicăieri, nici măcar nu m-am înscris în partid, în alianţa aia. A fost o discuţie care, evident, nu a putut ajunge la un rezultat final. Dar criticii care m-au tot acuzat după aceea mulţi ani de zile sunt cei care au susţinut Partidul Democrat, în care aceste două partide au intrat. Deci era rău dacă eu eram sprijinit în alegeri de către membrii acelor partide, dar dacă ele l-au sprijinit pe dl Băsescu au devenit brusc bune”, a explicat Munteanu, într-un interviu la Digi24, asocierea cu fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu.

Licenţiat al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, Marian Munteanu are titlul academic de doctor,  specializarea etnologie si folclor, cu teza „Folclorul detenţiei – Ideea de libertate în cultura tradiţională românească”.

Autor: Clarice DINU

Sursa: gandul.info

Pentru PNL, game over …

13 aprilie 2016 Un comentariu

După ce PNL a încercat să îşi înşele electoratul ieşind din rândul liberalilor europeni şi intrând în rândul popularilor europeni de doctrină conservatoare…

După ce PNL a încercat să îşi înşele electoratul propunând la Preşedinţie un candidat adus din afară şi care, s-a dovedit a fi pus mâna pe o casă falsificând acte…

După ce a propus doicandidaţi la Primăria Generală a Capitalei, unul căruia dacă îi spui măscărici îi faci un compliment şi unul care a reuşit să facă mai puţini kilometrii de autostradă (cinci) decât a reuşit să demoleze Ponta şi care s-a mai dovedit a fi şi penal …

După ce a propus un al treilea candidat la Primăria Generală a Capitalei  care fâlfâie nişte valori pe care le-a călcat în picioare încercâd să intre în mizeria de organizaţie politică a lui Virgil Măgureanu şi a reuşit ca singură cochetare cu managementul să fie o firmă pe care a băgat-o în faliment, un neolegionar aproape adulat de Ion Coja …

Cred că se impune o sinfură concluzie: Pentru PNL, evoluţia pe scena politică, a ajuns la final …

În continuare patru articole care par a spune exact asta … Citiţi şi vă uimiţi…

Magureanu, Munteanu

Puricele PNL

Dan Tapalagă

Dan Tapalagă

„Noi nu mai suntem in criza, suntem in haos”, a rezumat un liberal situatia din partid dupa ce Marian Munteanu a ajuns candidatul PNL la primaria Capitalei. Cum a aterizat propunerea pe masa partidului este un  mister in sine. Anuntul formal l-a facut marti, in fata partidului Catalin Predoiu, in calitate de sef al filialei Bucuresti. Dar in mintea cui s-a nascut oare grandiosul proiect de a-l vinde pe candidatul  lui Magureanu la presedintie drept un „produs civic” bun pentru Bucuresti? Cine l-a gasit pe acest Dan Puric neterminat si l-a varat pe gatul liberalilor?
Cum de l-au inghitit toti fara sa regurgiteze in secunda doi? Ce o fi fost in capul lor? A treia propunere a liberalilor, dupa Busoi si Orban, este un delir mistico-nationalist, cu substrat antioccidental, de inspiratie legionara, nascut in spuma tulbure a anilor 90.
Adoptat in tinerete de adeptii nationalismului primiv si neolegionar, de Ion Coja si alti etnocentristi feroce, de defunctul PUNR iar mai tarziu de securistii din vechea generatie, Marian Munteanu a renascut la inceputul anului in studioul lui Rares Bogdan de la Realitatea TV, cu o noua margica tricolora de vanzare in talciocul ideilor second-hand: Grupul pentru Romania.
Inca din ziua lansarii, Munteanu a dezgropat securea de care a scapat in timpul mineradelor din iunie 90: „Este limpede că este nevoie de altceva. Asta este concluzia mea. Convingerea mea este că este nevoie de o mobilizare de dimensiuni insurecţionale. Nu este nevoie doar de o intervenţie civică, ci şi de o insurecţie civică. Altfel acest sistem nu poate fi dislocat. Este un sistem profund corupt care nu poate fi învins”.
Apologia „insurectiei civice” (ce-o fi insemnand ea) au determinat toate site-urile neo-legionare sa-i aplaude frenetic intrarea in scena, mai ales ca Munteanu vorbeste pe limba lor: „Romanii sunt victimele unui razboi psihologic. Mai bine mergeti la biserica si aprindeti o lumanare”. Nu-i de mirare ca lui Dan Puric i-au sticlit ochii, exprimandu-si dorinta de a adera si el la Grupul pentru Romania. Cine citeste proclamatia Aliantei Noastre – Romania, poate jura ca e mana lui Puric.  
De-a dreptul ingrijorator ar fi ca presedintele Iohannis sa fi girat dezgroparea acestor demoni din trecutul tenebros al Romaniei. Am crezut intr-o vreme ca am scapat totusi de toxinele fostei Securitati si de influenta lor nociva in societatea romaneasca. A defila astazi cu un personaj atat de prafuit si dubios anunta dorinta liberalilor de a tine Romania in bezna ignorantei si exprima infinit dispret fata de ideea de evolutie. Marian Munteanu a fost in anii 90 un simbol al liberatii, dar s-a transformat in cativa ani intr-un simbol al tradarii tuturor valorilor pentru care era sa-si piarda viata. 
Liberalii au facut luni seara o vizita la Cotroceni, au mers si azi la consultarile oficiale. Greu de crezut ca presedintele n-a avut nici un cuvant de spus. Dar presedintelui ii vin cuvintele ceva mai greu, asa ca s-ar putea ca ele sa fi fost inspirate de altcineva. Cine iubeste Romania la fel de tare ca Marian Munteanu si Dan Puric, altfel pacienti permanenti in saloanele tricolore de la Realitatea TV? Ati ghicit, ei sunt, Rares Bogdan si Cosmin Gusa. Patriotul de serviciu are o buna relatie cu Cotroceniul, dar si cu seful SRI, Eduard Helvig.
Printre aceste nume cred ca trebuie cautati autorii loviturii de gratie pe care PNL si-a administrat-o singur, in ziua de marti, 12 aprilie. Acest tip de candidat merge cel mult in comunitatile traditionaliste si ultra-conservatoare, dar in nici un caz intr-o Capitala ceva mai liberala in atitudine, intr-o Romanie orientata spre Vest, nu inchisa in ea insasi.  
Marian Munteanu – candidat la primaria Bucurestiului reprezinta o rusine pentru un partid care se pretinde liberal, mai ales ca vine dupa alte doua rateuri istorice. Busoi a fost impus artificial de amicul sau de la SRI, Eduard Helvig si s-a retras, Orban s-a predat dupa ce procurorii l-au acuzat ca cerut bani in campanie ca sa plateasca doua televiziuni. Cam asa s-a scris, la alegerile locale din 2016, falimentul unui partid. Aceste erori flagrante sunt ori semnele unui odios blat cu PSD, dorit atat de mult de Petrache si Atanasiu, ori asistam la spectacolul prostiei politice in stare pura.
Atat mai are de oferit un partid ramas fara cap, fara oameni, fara directie si fara strategie: copia nereusita a lui Dan Puric.

Autor: Dan Tapalaga

Sursa: hotnews.ro

Data publicării: 12 aprilie 2016

PNL intre tamaie si naftalina

Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu

“Balul mascat”: Poate ca a sosit momentul unei noi editii a cartii de dialoguri dintre mine si Mircea Mihaies care poarta acest titlu Ar fi nevoie de geniul satiric al lui Eminescu pentru a surprinde abisul in care s-a prabusit un partid ce se pretinde liberal. Cum este oare posibil ca aaceste halucinante prestidigitatii, expresii ale un sarlatanism politic abominabil, sa fie ignorate de oameni care se jura ca vor o Romanie moderna, emancipata de corsetul unui traditionalism autarhic cu miros de tamaie si a al unui colectivism etnocentric cu miros de naftalina. Dan Tapalaga ne reaminteste un lucru extrem de semnificativ: in urma cu cateva luni Marian Munteanu proclama necesitatea unei “insurectii civice”. Ori, cine stie, a unei “rebeliuni civice”. Iata-l acum batand palma cu exponentii unui partid de fenechii, murari si alti mihalachi. Un moment jalnic dintr-un anotimp al rusinii…

M-am ocupat in scrierile mele de acest gen de miscare radicala cu accente profetice. Trebuie spus cat se poate de clar ca Marian Munteanu nu este un conservator. Nu de-acolo vine, ci mai degraba din perversa sinteza a unui nationalism rudimentar de tip Ion Coja si a unui spirit anti-capitalist si anti-liberal propriu trairismului naeionescian. Ingredientul ce nu poate fi neglijat tine de straniile afinitati cu fostul lector de socialism de la “Stefan Gheorghiu”, amicul lui Iliescu si primul director al SRI (vreme de sase ani), Virgil Magureanu.

O confesiune: In iunie 1990, impreuna cu Tudor Jebeleanu, l-am vizitat pe Marian Munteanu la Spitalul de Urgenta. Fusese batut atroce de minerii adusi de Ion Iliescu, Petre Roman si Virgil Magureanu. Am scris despre el in articolul “Hmage to Golania” aparut in “The New Republic” in vara acelui teribil an. Ne-am revazut de-a lungul anilor. Mi-a daruit un exemplar din teza sa de doctorat. Acest text este mai putin despre Marian Munteanu, ale carui opinii deloc liberale sunt arhi-stiute, si mai mult despre degringolada PNL.

Autor: Vladimir Tismaneanu

Sursa: contributors.ro

Data publicării: aprilie 12, 2016

Marian Munteanu – etnocraţia ca proiect politic

Ioan Stanomir

Ioan Stanomir

În aceeaşi zi în care PNL consacra, cu elan sărbătoresc, candidatura lui Marian Munteanu la Primăria generală a Bucureştiului, o revoltă românească, nu mai puţin patriotică în rădăcinile ei, izbucnea la Opera Naţională, acolo unde “străinii” erau acuzaţi de a fi privilegiaţi în detrimentul autohtonilor. Două evenimente, două semne ale aceleiaşi patologii politice: proiectul etnocratic. “ România a Românilor”- formula dreptei radicale autohtone revine, spre a bântui imaginarul românilor.

Opţiunea în favoarea lui Marian Munteanu nu este doar semnul unei mutaţii de profunzime la nivelul identităţii şi al discursului PNL, ci şi momentul în care această direcţie politică capătă un vehicol respectabil şi o infrastructură care să îi permită afirmarea. PNL nu este “ Mişcarea pentru România “ şi nici măcar fantomaticul “Partid Naţional” al lui Virgil Măgureanu. PNL este, din acest moment, afin cu linia ideologică ce duce, organic, de la legionarism la stalinismul naţional al lui Nicolae Ceauşescu şi la naţionalismul tribal al “ Vetrei Româneşti “ şi al lui Vadim- Tudor. Numitorul comun al tuturor acestor avataruri este , în mod previzibil, apelul la autohtonism, la izolarea autarhică şi la mesianism etnicist. Marian Munteanu este chipul contemporan al acestei formule hibride,dar nu mai puţin toxice.

Tribulaţiile biografiei lui Marian Munteanu sunt prea cunoscute spre a a le reaminti aici. Asemenea unui Coriolan Drăgănescu caragialian, el a devenit instrumentul celor care, în anii 1990, au atacat , frontal şi sângeros, democraţia românească. Imaginile care îl surprind pe aceeaşi scenă cu Virgil Măgureanu sunt epitaful pe piatra tombală a celui care a fost vocea din balconul Pieţei Universităţii. Rolul în care se investeşte, acum, Marian Munteanu este unul familiar. Amalgamul său ideologic evocă înflăcărarea demagogică a lui Viktor Orban. Duhul lui Dan Puric domină noul proiect politic.

Rareş Bogdan şi “ Realitatea TV” sunt, deja, vectorii mediatici ai acestei mişcări prezentate ca una a mântuirii şi a salvării. Demagogia naţionalistă maculează şi confiscă tradiţia democratică din 1990- solidaritatea cu Marian Munteanu a bucureştenilor de atunci este exaltată ca un semn al sprijinului de acum. Elogiul deşănţat este parte din acest nou cult politic pe cale de a se naşte sub ochii noştri, în prime- time. Elucubraţiile autarhice ale platformei lui Marian Munteanu sunt văzute ca un catehism al noii credinţe. “ Drepturile românilor” sunt, în fine, apărate de acest cruciat ortodox.

O dată cu această impunere a lui Marian Munteanu, politica românească este dominată de o previzibilă convergenţă ideologică. PNL şi PSD ilustrează, în maniere diferite dar complementare, populismul hrănit de fantasme autohtoniste. În 2014, Victor Ponta îşi proclama “mândria de a fi român”, împotriva “ veneticului” saxon. Astăzi, PNL se înveştmântă în hlamida discursivă a naţionalismului integral.

După momentele de “ revoltă colectivă” şi de emoţie civică, România politică intră în epoca etnocraţiei.Colectivismul sufocă luciditatea democratică, demagogia descurajează apelul la egalitate constituţională şi la bună- guvernare. Decenţa, moderaţia, patriotismul,fermitatea democratică sunt suspecte în aceste vremuri. Dar el sunt singurele repere de la care ne mai putem revendica, în această nouă eră a fanatismului.

Autor:Ioan Stanomir

Sursa: contributors.ro

Data publicării: aprilie 13, 2016

Paul e mort. Și nici PNL nu se simte prea bine

Miron Damian

Miron Damian

Acum jumătate de veac, aflați la apogeul carierei, ”The Beatles” trec printr-o teribilă tragedie. Detaliile sunt și acum neclare. Într-una din versiuni, după o ceartă în studio, unul din cei patru ”fabuloși” – Paul – se urcă nervos la volan și moare într-un accident auto. Șefii companiei de înregistrări reușesc cumva să ascundă acest fapt publicului, și-i găsesc rapid un înlocuitor, care are un talent, o voce și o înfățișare identică cu a originalului. Aproape identică, de fapt. Ceilalți trei membri ai trupei și clona lui Paul își dau concursul la mușamalizare, dar în același timp o dezvăluie printr-o multitudine de indicii plasate în albumele înregistrate după moartea și înlocuirea lui Paul. De exemplu, printr-un procedeu pe care trupele rock l-au folosit prin excelență pentru a trimite mesaje secrete – de obicei sataniste, așa cum ne explică diverse surse, inclusiv autohtone: pe reversul înregistrării. Cunoscuta și controversata piesă ”Revolution Number 9” repetă acest mesaj, perfect audibil dacă e redată în revers: ”turn me on, dead man!” – mortul (”dead man”) fiind, desigur, Paul. Dar procedeul ăsta e probabil prea complicat, prea obscur. Prin urmare alte indicii sunt ascunse la vedere. De exemplu în piesa nu mai puțin cunoscută ”Strawberry Fields Forever” Lennon poate fi auzit, spre finalul piesei și acoperit parțial de instrumentație, declarând ”I buried Paul” (”L-am îngropat pe Paul”). John însuși va declara ulterior că în pasajul respectiv spune de fapt ”Cranberry sauce” (”Sos de merișoare”) – dar la asta te poți aștepta de la cineva care ține să ascundă mesajul pe care tot el a ținut să-l trimită, nu? Logic. Ca să nu mai spunem de coperta ultracunoscută a ultimului album înregistrat, ”Abbey Road”: cei patru merg în șir pe o trecere de pietoni, Paul, clona lui, de fapt, e al treilea și este desculț. Ce poate fi mai clar? Paul e mort.

Paul McCartney n-a murit, desigur, în 1966-1967. De fapt, fostul Beatle este cât se poate de activ, are programat un șir de concerte chiar anul acesta. A supraviețuit decenii bune zvonului că ar fi murit. Zvonul a fost unul fals. Existența lui, în schimb, este reală, oricât de suprarealist ar putea să sune. Nimic din ce am relatat mai sus nu este invenție sau măcar exagerare. Povestea a fost acolo, oameni serioși au crezut-o, au răspândit-o și ziariști serioși au investigat-o, spre exasperarea membrilor trupei. Din fericire, zvonul a durat relativ puțin – bănuiesc că i-a luat locul altă țăcăneală – a ajuns doar un subiect de studiu, trivia și amuzament.

Astea fiind spuse, e o parte din povestea asta care a reușit mereu să mă lase perplex. Bun, pot înțelege cum poate ajunge cineva să creadă că o vedetă a murit, și că moartea asta ar fi fost ascunsă cu succes. Că i s-ar fi găsit un înlocuitor identic, din toate punctele de vedere. Că toată lumea implicată, și în principal colegii de trupă, au admis tacit această farsă stranie. Dar ajunsă la acest punct, puterea mea de înțelegere se epuizează. Nu pot pricepe, în ruptul capului, cum cineva poate crede că John, George și Ringo au acceptat să-și dea concursul la mușamalizare doar ca apoi s-o submineze în cele mai diverse, bizare și ridicole moduri. Cineva crezând ceva inexplicabil, incredibil pentru mine – asta pot să accept. Dar cineva crezând simultan două lucruri care ar trebui să fie inexplicabile pentru el însuși – asta nu mai pot înțelege. Mărturisesc că am avut în consecință un necreștinesc dispreț față de persoanele necunoscute care au luat de bună toată povestea, asta și altele asemănătoare – exemple ar mai fi. Foarte, foarte săraci cu duhul.

Zilele astea mă gândesc că e foarte posibil ca disprețul meu să fi fost și nejustificat. Mă văd pus în situația de a gândi după același calapod, și încă într-un domeniu în care predind că mă pricep, sau măcar că mă preocupă. De fapt, mutatis-mutandis, sunt în situația de a considera același scenariu, aceiași explicație: Partidul Național Liberal trece printr-o teribilă tragedie: își detestă profund electoratul. Îl urăște, cel puțin pe cel din Capitală. Din motive evidente au decis să mușamalizeze acest fapt, și până acum au avut succes. Nimeni de-acolo n-ar admite asta pe față. În schimb, conducerea partidului lasă la vedere indicii ascunse și pune în evidență secrete care să arate cum stau lucrurile în realitate. De exemplu, în selecția candidaților. Au decis să meargă înainte cu dl Bușoi, până când sondajele le-au arătat fix ce le spusese public, repetat și mai toată lumea: pierde sigur, și sever. Ce mesaj credeți că au vrut să transmită astfel electoratului? L-au înlocuit apoi cu unul cu un profil, simpatii mediatice și nivel de abilitate politică aproape identică. Un fel de clonă. Faptul că ulterior a trebuit să interpreteze o partitură particulară la DNA a fost probabil bonus, o improvizație, un indiciu suplimentar provenind de la candidat însuși. De ce ar susține conducerea PNL fix candidatul care se dă apoi pe mâna DNA? Ei? Iar azi defilează în fața noastră noua conducere, Gorghiu, Blaga, închide plutonul Predoiu, între ei, Marian Munteanu. Brătianu, Brătianu, Codreanu, Duca…

Autor:Miron Damian

Sursa: contributors.ro

Data publicării: aprilie 12, 2016

%d blogeri au apreciat: