Arhiva

Posts Tagged ‘mariana rarinca’

CAZUL RARINCA – ASURZITOAREA TĂCERE A JUSTIŢIEI

23 august 2015 2 comentarii

Mai ţine oare cineva minte o reclamă în care se spunea „Dormi liniştit, FNI lucrează pentru tine” .. Aşa a fost, îl linişte FNI a lucrat, la adăpostul liniştii s-a furat de s-a rupt…

Ion Iliescu cerea linişte, astfel ticăloşii care au trecut odată cu el peste pragul lui ’89 au putut să îşi întindă în voie tentaculele care sufocă li acum amârâta asta de ţară în aşa hal încât te şi miri cum de mai reuşeşte să respire din când în când…

Când Justiţia face linişte e şi mai grav … sub acoperământul liniştii se pot ascunde lucruri extrem de grave … se pot ascunde adevăruri, pot fi găsite vin inexistente …

Tăcere contrariantă

Intrarea CSM in silenzio stampa când, într-un dosar, pe aceleaşi probe deci, două instanţe au pronunţat sentinţe diametral opuse, una de condamnare, iar cea de a doua de achitare, nu ajută Justiţia. Dimpotrivă.

Melania Cincea

Melania Cincea

Dosarul „Rarinca”, unul dintre cele mai mediatizate cazuri din Justiţie, din ultima vreme – dat fiind faptul că actul de şantaj judecat o vizase pe doamna Livia Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –, ridică semne de întrebare. În privinţa cărora nu s-au dat lămuriri, deşi se impuneau. După o perioadă maxim permisă de arest preventiv a inculpatei Mariana Rarinca, de şase luni, a urmat o condamnare a ei, în primă instanţă, la închisoare cu suspendare, pronunţată de Tribunalul Bucureşti. Apoi, o achitare, prin sentinţă definitivă şi irevocabilă, dispusă de Curtea de Apel Bucureşti. Ulterior, în mod excepţional, a urmat o cerere din partea DNA, pentru anularea deciziei de achitare şi o cerere ca această contestaţie să fie judecată în regim de urgenţă. Ceea ce s-a şi întâmplat. Zilele trecute, Curtea de Apel Bucureşti a decis rejudecarea dosarului „Rarinca”.

În acest timp, unii oameni politici au încercat, previzibil de altfel, să folosească acest caz pe post de armă politică în războiul lor cu Justiţia. Tot previzibil, CSM era de aşteptat să se pronunţe. Şi s-a pronunţat, doar că a făcut-o dintr-un singur unghi de abordare, deşi contextul l-ar fi obligat să o facă din două perspective.

CSM s-a pronunţat numai în privinţa „imixtiunii în cariera a doi magistraţi”, asta după ce preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, confiscase subiectul, îl politizase la maximum în favoarea prietenilor politici intraţi în malaxorul Justiţiei, şi-i ceruse preşedintelui Klaus Iohannis, în mod aberant şi neconstituţional, demiterea preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu, şi a procurorului general al DNA, Codruţa Kovesi. „Astfel de afirmaţii au drept consecinţă subminarea autorităţii sistemului judiciar, cu consecinţe extrem de grave la adresa statului de drept, mai ales când aceste afirmaţii sunt făcute de către preşedintele Senatului României care, conform legii, deţine a doua demnitate în stat. Plenul Consiliului a apreciat că afirmaţiile din scrisoarea menţionată, lansate în spaţiul public de către persoane prezumate a fi bine informate şi conştiente de consecinţele declaraţiilor lor, preluate de mass-media, reprezintă o deformare a realităţilor de fapt, de natură să inducă  ideea unei funcţionări anormale şi incorecte a sistemului judiciar, producând astfel un puternic impact negativ asupra credibilităţii sistemului judiciar, cu consecinţa afectării independenţei acestuia”, a stabilit CSM.

Totuşi, nu s-a aflat ca CSM să fi cerut Inspecţiei Judiciare să verifice modul în care într-un dosar, pe aceleaşi probe deci, două instanţe pronunţă două sentinţe diametral opuse: una de condamnare, iar cea de a doua, definitiva, de achitare. Să vadă la care dintre instanţe a fost un scurt-circuit. Şi să stabilească dacă în cazul sentinţei eronate, a fost vorba despre o eroare judiciară, despre interpretarea eronată a legii, despre presiuni asupra magistraţilor, despre sincope legislative, despre resentimentele unor magistraţi la adresa altora ori despre orice alt motiv. Iar apoi să ia măsuri, aşa cum cere legea în astfel de cazuri, şi să le facă publice.

Deşi sunt câteva luni de la pronunţarea sentinţei definitive şi irevocabile, CSM a intrat, din acest punct de vedere, in silenzio stampa. E o tăcere care, minimalizând o posibilă eroare sau un potenţial abuz – indiferent despre care dintre sentinţe e vorba –, nici nu ajută Justiţia, nici nu întăreşte încrederea justiţiabilului în corectitudinea acesteia. Dimpotrivă. Generează suspiciuni. Pentru că pare o tăcere complice.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

HALUCINANT, ÎN ROMÂNIA SE FACE JUSTIŢIE ÎN INTERS PERSONAL : Judecătoarea Risantea Gagescu (cea care a achitat-o pe Mariana Rarinca) a cerut nerespectarea Codului de Procedură Penală pentru a-şi salva cariera

19 august 2015 2 comentarii

HALUCINANT !!!

Desprinsă parcă din filmele cu proşti, Judecătoarea Risantea Gagescu (cea care a achitat-o pe Mariana Rarinca), pentru a nu-i fi pusă în pericol cariera a cerit nerespectarea Codului de Procedură Penală …

Risantea Găgescu

Risantea Găgescu

Nu odată am auzit de faptul că atunci când un judecător analizează probele după care dă o sentinţă se detaşează de orice alteceva …

Aşa o fi, dar nu la noi.

În România se pare că în Justiţie se poartă mici războaie în care prevalează răzbunările de ţoape de mahala dintre cuconetul purtător, din păcate, de robă, interesele care le privesc cariera de magistrat.

Șefa ÎCCJ, Livia Stanciu

Șefa ÎCCJ, Livia Stanciu

S-a ajuns la situaţii de-a dreptul halucinante.

Se pare că judecătorul din dosarul „Rarinca” nu a ezitat să încerce să îşi apere sentinţa definitivă de achitare cerând nici mai mult, nici mai puţin decât nerespectarea Codului de Procedură Penală.

Fără a ţine cont că era sub observaţia directă a Consiliului Superior al Magistraturii s-a desfășurat, luni, la Curtea de Apel București s-a petrecut o adevărată aberaţie pentru lumea considerată civilizată, un judecător a vrut să fie  audiată ca parte într-o cale extraordinară de atac pentru a-și apăra propria hotărâre judecătorească.

Mariana Rarinca

Mariana Rarinca

Culmea nebuniei s-a atins când judecătoarea şi-a permis să ceară nerespectarea Codului de Procedură Penală!

Instanţa Curții de Apel București, formată din judecătorii  George Matei (președinte) şi Anamaria Trancă a judecat contestația în anulare formulată de DNA împotriva achitării în cazul “Rarinca – șantajarea președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție”. Absolut incredibil a constatat că la dosar a fost incluse nişte note înaintate de avocatul judecătoarei Risantea Găgescu, Cornel Liviu Popescu.

Ei bine, judecătoarea Risatea Găgescu este tocmai judecătoarea care a pronunţat achitarea împotriva căreia se exercită această cale de atac.

Alături de judecătorul Damian Dolache , Judecătoarea Risantea Găgescu a făcut parte din completul care a exprimat achitarea Marianei Rarinca. Magistratul și-a expus punctul de vedere în dosarul penal pe care l-a judecat  prin motivarea achitării, așa cum prevede procedura.

Madam Găgescu însă a considerat că este desupra legii şi a vrut să participe la judecarea contestaţiei în anulare.

În acest sens prin avocatul menţionat mai sus a înaintat nişte note prin  care, vezi Doamne,  ar fi intenţionat să îşi apere cariera de magistrat.

Desprinsă parcă din filmele cu proşti, cucoana a argunentat că dacă ar fi fost desfiinţată sentinţa dată de ea ar fi putut fi sancţionată de CSM pentru incompatibilitatea de a judeca dosarul “Rarinca”.

Judecătoarea Găgescu a cerut prin avocat nici mai mult nici mai puţin decât nerespectarea Codului de Procedură Penală care prevede că într-o contestaţie în anulare părţile din proces sunt doar inculpatul, persoana vătămată ( în cazul nostru Mariana Rarinca şi Livia Stanciu, preşedinta ÎCCJ) şi procurorul de şedinţă.

Motivul pentru care madam Găgescu a cerut prin avocat să nu se respecte  Codul de Procedură Penală pare desprins din cineştie ce roman grotesc: “Legiuitorul este, uneori, prost!”.

Avocatul judecătoarei a făcut trimitere la Art.8 al Convenției Europene de Apărare a Drepturilor Omului, încercând să inducă ideea că dacă legislația internă nu prevede ca judecătorul să fie parte intr-un proces penal, în care s-a pronunțat, pentru a-și apăra un drept (cariera profesională probabil),  trebuie respectată legislația europeană, care are prioritate.

Judecătorul George Matei (președintele instanței), le-a explicat avocatului si judecătoarei  Găgescu, prezentă şi dânsa în sală, că în legislaţia românească există căi administrative prin care îşi poate apăra cariera, obligaţia de la care nici un magistrat nu poate face rabat fiind aceea de respectare necondiţionată a Codul de Procedură Penală.

Cererea judecătoarei Găgescu find respinsă de instanţă.

Persoane cu o puternică pregătire în domeniu au spus referitor la acest caz că magistrații trebuie să fie MODELE de respectare a legislației:

“ Este halucinant ca un judecător să ceară nerespectarea Codului de Procedură Penală. Pot presupune că acest judecător, cu grad de Curte de Apel, unde se pronunță hotărâri definitive, care CREDE că prevederile Codurilor Penale sunt facultative sau aplicabile în funcție de cine știe ce împrejurări, a dat sentințe definitive si executorii! Mă gândesc cu GROAZĂ ce hotărâri definitive ar fi putut pronunța un astfel de judecător”.

Inspecţia Judiciară a anunţat că Inspecția NU se poate pronunța într-un caz ce poate face obiectul cercetării disciplinare.

Un jurnalist a întrebat-o pe madam Găgescu în baza căror texte de lege  a înaintat notele scrise în judecarea contestației în anulare în cazul “Rarinca”.

Judecătoarea a spus că îşi rezervă dreptul să tacă.

Jurnalistul a insistat îprecizând că nu o întreabă în calitate de judecător ci ca persoană care doreşte să fie considerată parte din contestaţie lucru care a iritat-o pe madam Găgescu,  avocatul acesteia ameninţând că va depune o plângere pentru hărţuire deşi reporterul a spus că nu a dorit decât să respecte deontologia profesională , „audiatur et altera pars”, principiul ascultării celeilalte părţi.

Instanța a admis contestația în anulare a DNA si a decis rejudecarea apelului în dosarul „Șantaj la președinta Înaltei Curți”, primul termen de judecată a fost fixat pentru vineri. Apelul va fi rejudecat de o altă instanță de judecată.

Pe scurt despre cazul „Rarinca”

După ce mai multe instanţe au admis arestarea preventivă a Marianei Rarinca, Tribunalul București a CONDAMNAT-O la trei ani închisoare cu suspendare.

Instanța Curții de Apel, formată din Damian Dolache și Risantea Găgescu au ACHITAT-O. Procurorii de la  DNA au făcut contestație în anulare a deciziei de achitare a Marianei Rarinca, contestaţie admisă.

Procurorii DNA reclamau că judecătoarea Risantea Găgescu, din completul care a pronunţat decizia de achitare, nu a fost imparţială.

Argumentul de forţă al procurorilor fiins interviul susţinut de ea în urmă cu doi ani în faţa membrilor CSM de magistratul care îşi dorea să promoveze la Înalta Curte.

Procurorii DNA au citat, în acea solicitare, discuţia purtată cu Livia Stanciu pe o chestiune de drept:

 

DIALOGUL DINTRE LIVIA STANCIU – RISANTEA GĂGESCU

Livia Stanciu: Ce înţelegeţi prin eroare judiciară, doamnă…

Risantea Găgescu : Când există o eroare judiciară.

Livia Stanciu: Da, asta vă întrebam: ce înţelegeţi prin eroare judiciară dvs.? Ca să înţeleg şi eu.

Risantea Găgescu : Mă scuzaţi, nu m-am referit la calea extraordinară de atac. Să văd că probele din dosar conduc spre achitare. Poate m-am exprimat eu greşit.

Livia Stanciu: Sau invers.

Risantea Găgescu : Sau invers – condamnările. Deci este singura… dar foarte rar, cred că sunt situaţiile foarte rare. Numai atunci aş face opinie separată.

Prin achitarea pronunţată în dosarul „Mariana Rarinca vs Livia Stanciu”, judecătoarea Găgescu a dorit să îi arate preşedintei ÎCCJ ce înseamnă aia „eroare judiciară”.

P.S. Dacă astfel de judecători cu comportament de ţoape care pun cariera deasupra a orice, împart dreptatea în România înseamnă că ţara asta că ţara aceasta are o mare problemă …

NARCISA IORGA: „Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” … s-a schimbat doar modul de adresare …”

Bilețelul

NARCISA IORGA: „Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” în care-i cerea lui Traian Băsescu intervenția în dosarul Patriciu și până luni, când i-a cerut lui Klaus Iohannis demiterea șefilor DNA și Înaltei Curți, Tăriceanu n-a învățat mare lucru. A schimbat doar modul de adresare: în bilețelul roz se adresa amical, convins că totul va rămâne între ”aliați”; în scrisoarea deschisă se adresează instituțional și decide să o facă publică…”

Narcisa Iorga

Feriți-vă de Tăriceanu…și când vă face daruri!

.

Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” în care-i cerea lui Traian Băsescu intervenția în dosarul Patriciu și până luni, când i-a cerut lui Klaus Iohannis demiterea șefilor DNA și Înaltei Curți, Tăriceanu n-a învățat mare lucru. A schimbat doar modul de adresare: în bilețelul roz se adresa amical, convins că totul va rămâne între ”aliați”; în scrisoarea deschisă se adresează instituțional și decide să o facă publică. Fondul a rămas însă același. În ciuda frazelor sforăitoare pe care le rostogolește televizat, inadmisibil de agramat, despre statul de drept, Tăriceanu demonstrează că nu s-a obișnuit cu ideea că justiția trebuie să fie independentă.

Călin Popescu Tăriceanu profită politic de cazul impresionant al Marianei Rarinca, femeia care a fost achitată după ce a fost arestată șase luni sub acuzarea de șantaj la adresa președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cere demiterea Liviei Stanciu pentru că a făcut denunț, ca și când el și-ar fi dat demisia după ce Traian Băsescu a făcut public bilețelul prin care intervenea în sprijinul prietenului său sau după ce Monica Macovei a spus că a chemat-o la ordin când era ministru al Justiției. Nici după ce hotărârea Senatului în privința lui Dan Șova a fost declarată neconstituțională nu și-a dat demisia Tăriceanu, ba dimpotrivă. Pare să se războiască acum cu DNA, care-i cere într-un anumit termen documente de la Comisia pentru Regulament să vadă, probabil, de câte ori s-a discutat despre modificarea acestuia, deși niciodată nu s-a pus în acord cu Constituția, așa cum cerea Curtea Constituțională cu opt ani în urmă.

În lupta asta Tăriceanu nu e singur, ci îi are în spate pe sforarii care îl manevrează, dându-i doar impresia că e important. Au prins momentul, îi exploatează impactul emoțional și, aparent, atacă vârfurile a două instituții reprezentative în lupta anticorupție. Scopul demersului nu este, de fapt, demiterea Laurei Codruța Kovesi și a Liviei Stanciu, căci știu că acest lucru nu este posibil. Ei urmăresc și decredibilizarea celor doi magistrați, dar scopul primordial se arată deplin la finalul scrisorii adresate președintelui Iohannis: ”vă rugăm, Domnule Președinte, să vă alăturați neîntârziat și fără rezerve Parlamentului României în demersul acestuia de a modifica Codul de procedură penală în sensul eliminării arestului preventiv pentru infracțiunile comise fără violență și a înlocuirii prin  ca precondiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale”. Adică, inițiativa legislativă a senatorului PSD Șerban Nicolae, adoptată tacit de Senat și aflată acum în dezbaterea Camerei Deputaților.

Faptul că Mariana Rarinca a fost arestată timp de șase luni este o dramă. Instanța a achitat-o. Evident, cele șase luni de arest nu-i mai pot fi înapoiate nicicum. E de înțeles că acest caz produce emoție, poate chiar revoltă. Cu libertatea unui om nu te poți juca. Faptul că acest caz e folosit politic este însă intolerabil. Pe de altă parte, într-o țară ca a noastră, în care mai toți liderii politici stau la pândă așteptând cea mai mică eroare pentru a mai da un brânci pe scări justiției, atât procurorii, cât și judecătorii trebuie să fie extrem de precauți când iau decizii de acest tip. Excesul de zel nu are ce căuta în sistemul judiciar. Acum, la Cotroceni nu se mai află un președinte dispus să se ia la trântă cu Parlamentul, atunci când vrea să strâmbe legi. Avem un președinte altfel, căruia președintele Senatului îndrăznește să-i scrie că prevederile din legea penală au devenit ”un flagel real ce distruge viața și încalcă demnitatea a mii de cetățeni obișnuiți”, iar despre magistrații care le aplică afirmă că au ”interese oculte”. Acțiunea e rapidă, strategia bine pusă la punct, lovitura poate fi fatală.

Joia trecută, Mihai Gâdea a avut-o invitată pe Mariana Rarinca în studioul Antena 3. După modul specific de a trata subiectul, a fost primul semn că va începe un demers cel puțin interesant al acestui post față de mai vechii clienți ai săi, magistrații. Rețeta e copy-paste după suspendarea președintelui Băsescu și demiterea membrilor CSM Cristi Dănileț și Alina Ghica. Câteva emisiuni, câteva declarații ale unor lideri politici care, pentru început, nu sunt tratate ca fiind deosebit de importante, ci doar, așa, în trecere. Urmează ediții speciale, susținerea asociaților profesionale, idei pentru petiții publice, mobilizări de stradă (dacă e nevoie), toate împachetate abil și servite publicului însetat de ”dreptate până la capăt”. Mircea Badea deja a lansat aseară ideea că ” în țări civilizate, asemenea decizii ar fi scos lumea în stradă, dar poate nu e târziu nici la noi”.

Ce a urmat după ce a devenit publică scrisoarea trimisă de Călin Popescu Tăriceanu președintelui Iohannis? A intervenit telefonic în emisiunea Danei Grecu Tăriceanu însuși. Misterios, n-a dezvăluit demersul pe care-l va face azi, în Senat, ”după ce va discuta cu colegii”. Moderatoarea a manifestat curiozitate. Tăriceanu n-a cedat, a creat suspans. Radu Tudor părea că știe și sugera ”să se creeze presiune publică”, ”să se apeleze la ministrul Justiției”. Altul venea cu ideea ”să fie o petiție susținută de către toți cetățenii acestei țări”… Tăriceanu și-a jucat rolul. Manevră politicianistă ambalată, ca atâtea altele, în hârtia poleită a susținerii cauzei unor oameni simpli, neajutorați. Înăuntru, darul otrăvit. Adaptând fraza lui Vergiliu, feriți-vă de Tăriceanu chiar și când vă face daruri! Nu plânge el de mila Marianei Rarinca, chiar dacă o invocă în scrisoarea către Iohannis. El e doar un paravan pentru puciștii care, simțind că șeful armatei e slab, tatonează terenul, apoi atacă la punct fix, pe mai multe flancuri. PSD n-a scos capul deocamdată din tranșee, dar e pe poziții. Va ieși la momentul potrivit. Victor Ponta e plecat din țară, la fel ca în ”marțea neagră”. L-a trimis sol pe Tăriceanu, în timp ce media de casă face zgomot. Puciștii din 2012, în marea lor majoritate, s-au regrupat, și-au schimbat tactica de luptă, nu și scopul: asaltul asupra instituțiilor de justiție care le pun probleme. Atunci au avut o tentativă eșuată. Acum o desăvârșesc. Iohannis are o reacție mult prea slabă comparativ cu gravitatea actelor ce se pregătesc.

Autor:

Narcisa Iorga 

Sursa:

cutiapandorei.net

evz.ro

%d blogeri au apreciat: