Arhiva

Posts Tagged ‘mărire’

Un guvern condus de un mitoman nu poate fi făcut decât din mincinoşi …

Oare când minţea Guverul Ponta? Când se lăuda cu o creştere de se oftica Europa de invidie astfel că triplarea salariului Preşedintelui, a Premierului şi a încă unor înlţi funcţionari aşa, ca să nu meargă în vacanţă fără salarii mărite sau când zice că nu are bani şi pentru profesori şi poliţişti?

Victor Ponta

În urmă cu nu prea mult timp aflam stupefiat că nemții, suedezii și alți europeni erau lăsați crăcănați de creșterea economică a României şi de creşterea fără precedent a încasărilor  aşa că era normal să crească veniturile bugetarilor.

Cică pentru a repara ceea ce au stricat tripleta Băsescu, Udrea, Boc.

E drept, mai promiseseră marea cu sarea în campania electorală, promiseseră că se vor deschide şcolile şi spitalele că bugetarii daţi afară vor fiu reangajaţi, că veniturile se vor reface.

Spitale şi şcoli nu s-au redeschis şi nuci bugetarii nu au fost reangajaţi nici în ziua de azi… Refacerea veniturilor?

Atunci când aflam de acea evoluţie uimitoare a României se creşteau salariile piloţilor de avion… cică făcea parte dintr-un plan mai larg.

Care a fost următorul pas? Au crescut de trei ori salariile Preşedintelui, Premierului şi a încă nişte zeci de megagranguri care oricum nu o duceau prea rău.

S-a trecut apoi la mult mediatizata creştere a salariilor din spănătate. OK, asta era necesară, dar oare nu a fost făcută doar pentru a astupa gura celor care ziceau că nu e corectă creşterea veniturilor celor din politică? După vacanţă, am înţeles, că ar urma creşterea tot de vreo tri ori a salariilor parlamentarilor.

Ciudat este că celor din sănătate li s-a promis o creştere în trei trepte. Prima de la 1octombrie 2015, ultima ar urma să fie prin 2017.

Cât valorează cuvântul Guvernului mitomanului Ponta? Cam atâta cât valorează şi cuvântul premierului legat de demisia sa din funcţia de premier în cazul în care împotriva sa s-ar porni o cercetare penală… Cercetarea s-a pornit .. demisia? Nu-i…

Ba mai mult, între Guvern şi cei din învăţământ există în vigoare un acord care ar trebui să crească progresiv  veniturile din acest domeniu. Li s-a dat prima tranşă de mărire apoi acel acord a fost uitat. Profesorii ameninţând iar cu îngheţarea anului şcolar dacă guvernul nu îşi respectă semnătura.

Cică nu sunt bani deoarece la medică mărirea ar fi susţinută de economiile datorate cardului de sănătate… Interesant, adică dacă acum când cardul funcţionează şi nu prea avem astfel de economii, oare cum or fi când acesta ar ajunge chiar să funcţioneze?

Au ceru şi poliţiştii mărirea lefurilor… degeaba .. nu sunt bani …

Aş putea pune pariu că la toamnă, când vor reveni parlamentarii iar se vor găsi bani .. şi pentru ei şi pentru primari …

Pentru restul, nu … cât de mari or fi fost acele economii dacă acum câteva zile a fost o minicriză a unor medicamente pentru copii cu cancer .. nu se găseau bani pentru continuarea importurilor.

„Atunci când a fost vorba despre măririle la profesori, pe care le primesc anul asta, medicii nu au fost contra. Acum, când avem posibilitatea, prin economii în sistem, cred că aşa este corect faţă de medici. În rest, toată lumea îşi doreşte un salariu mai mare. Deocamdată se poate doar pentru medici. Azi, cu banii pe care îi avem putem să majorăm pentru medici, aşa cum anul trecut am făcut pentru profesori. Când se poate, se poate”, a arătat premierul.

Deci Guvernul semnează acorduri pe care apoi le îndeplineşte sau nu…

Întreb iar, unde o fi creşterea aceea incredibilă a încasărilor? Te pomeneşti că or fi existat doar în capul  premierului .. sau să fie vorba de altceva, mult mai complicat? Şi anume  ştiind că oricum nu mai are mult, face promisiuni exagerate pe care ar trebui să le îndeplinească următorul guvern?

Ciudat este că dacă nu au banii ci care se laudă, de ce oare mai propun relaxarea financiară?

Ponta mai spunea că „Putem de la 1 octombrie să aplicăm o creştere de 25% la salariul actual pentru tot personalul din sistemul medical”,mai precizând că vor beneficia de aceste majorări aproximativ 181.000 de persoane în reţeaua Ministerului Sănătăţii şi autorităţilor publice locale şi peste 13.000 de persoane din ministerele care au reţea proprie de sănătate. Premierul a mai spus că impactul bugetar anual al acestor majorări salariale este în jurul sumei de 1,7 miliarde lei.

Oare de ce îmi pare că nu e vorba doar de vorbe voale, lipsite de consistenţă?

Victor Ponta … sub presiunea baronilor… mărire şi decădere

Melania Cincea publică  pe  timpolis.ro două articole interesante şi care merită citite.

Ca de opicei, aceste articole scot iar în evidenţă faptul că jurnalista, pe lângă faptul că este o femeie frumoasă  are un real talent  într-ale meseriei.

Melania Cincea

Victor Ponta, sub presiunea şi la mâna baronilor puşcăriabili

O eventuală plecare a lui Victor Ponta din prim-planul politicii sau chiar din politică nu va fi un act benevol. Mai degrabă poate fi citită în cheia tensiunii acumulate între el şi baronii săi puşcăriabili, sub a căror presiune şi la a căror mână se află.

În noiembrie, după ce câştigăm această ultimă şi vitală bătălie, mă voi putea declara mulţumit de ce am realizat! Şi atunci îmi doresc să las locul în politică altora, mai tineri şi mai puţin marcaţi de regimul oribil al ultimilor ani”, scria Victor Ponta, pe o reţea de socializare, în preziua şedinţei de campanie a PSD, de la Poiana Braşov. Un eveniment cu miză majoră pentru partid, la care, însă, nu a ajuns.

E greu de crezut că o eventuală retragere e cauzată de oboseala de a mai lupta cu “regimul oribil”. Până nu demult declara că, din noiembrie, va duce bătăliile cu “regimul Băsescu” – ceea ce indica o strategie cu miză mare şi pe termen lung. Altfel, nu s-ar fi implicat în scrierea strategiei loviturii de stat din 2012. Nu ar fi dus războaie cu instituţii şi oameni care apără statul de drept. Nu ar fi susţinut mârşăvia din “marţea neagră”, nici amnistia şi graţierea în favoarea marilor corupţi. Nu se implica în decizii ce trădează planuri mari şi sete de putere: numirea de către el personal a şefului Direcţiei de Protecţie Internă a M.A.I., subordonarea directă a şefului Antifraudei – s-ar putea spune că a înfiinţat special această structură, pentru a şi-o subordona –, încercarea de a numi direct şeful S.T.S. şi pe cel al Poliţiei Române. Iar acum, pe fondul tensiunilor geopolitice în creştere, visul de a numi direct şeful Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei.

Mesajul d-lui Ponta poate fi citit ca un semnal transmis baronilor săi puşcăriabili, cum că ultima carte – legea amnistiei şi graţierii – e în mâneca sa. Iar o eventuală indisciplină a lor faţă de el, răsfrântă în primă instanţă la votul de la europarlamentare, i-ar putea costa nişte ani de libertate.

Sau poate fi citit în cheia deschiderii portiţei pe care, la o adică, va ieşi din liga mare a politici sau din politică, dar nu forţat, ci, iată – mesajul de zilele trecute va sta mărturie –, benevol. Deci, onorabil.

De fapt, se află sub presiunea şi la mâna nu puţinilor baroni cu probleme în Justiţie. Aici e, de fapt, zona producerii scurt-circuitului. În ochii lor, responsabil e Victor Ponta, care putea rezolva problemele, numai să fi vrut. Nu e exclus nici ca tensiunea să fie întreţinută de oameni din proximitatea lui, şi ei, cu mare influenţă în partid, poate la concurenţă cu a sa. A mai fost o situaţie care a dus spre ipoteza întreţinerii voluntare a unei situaţii încordate: protestul aleşilor Puterii la adresa ANI, din vara trecută, izbucnit în lipsa din ţară a lui Victor Ponta. O răbufnire intempestivă în condiţiile în care toţi ştiau, de multă vreme, că au proces cu ANI şi că nu au nicio şansă ca lucrurile să se schimbe în favoarea lor o dată cu o posibilă modificare a legii ANI, pentru că nicio lege nu poate fi aplicată retroactiv. Cineva, însă, mai ştia ceva: că Victor Ponta nu ieşea bine din acest episod, indiferent de decizia luată. Dacă ar fi acceptat eliminarea unor atribuţii ale ANI, ar fi avut, din nou, probleme cu partenerii occidentali. Dacă ar fi respins făţiş ideea modificării legii, şi-ar fi dinamitat relaţia cu baronii şi baroneţii locali. Atunci, găsise o soluţie de avarie – rămânerea în stand-by, pe termen pentru care nu-şi luase angajamentul. Liviu Dragnea le promite acum că – în ciuda MCV-ului şi a CE – un proiect de lege, aflat la Senat, care îi va “dezlega” de incompatibilităţi. După ce, cu o zi înainte, le răsucise cuţitul în rană: “Începem să ne punem întrebarea câţi mai rămân în picioare până la sfârşitul anului”.

Frustrările şi ranchiuna baronilor ameninţă, totuşi, să se reflecte la urne, în 25 mai. Iar dacă la europarlamentare PSD nu va primi – şi nu doar formal – sprijinul lor, riscă să nu obţină procentul care să dea şanse unei victorii a candidatului la Preşedinţie, cel mai probabil, lui Victor Ponta. Ceea ce i-ar putea atrage acestuia soarta lui Mircea Geoană. Acesta ar putea fi momentul – “benevol” – în care dl Ponta va părăsi scena politică.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 10 aprilie 2014

Mărirea şi decăderea lui Victor Ponta

La trei ani de la urcarea pe soclu, vedem un Victor Ponta învins şi umilit de propriul partid. Căruia îi transmite, prin televiziuni, mesaje-rugăminte.

În vara lui 2012, se părea, nimeni şi nimic nu putea sta în calea noii puteri USL. A cărei efigie era Victor Ponta, pionul cel mai important, date fiind dimensiunea şi experienţa în jocuri subterane ale PSD. Era un Victor Ponta ridicat pe soclu, ca exponent al celor care cereau protecţie în faţa Justiţiei şi al celor care, victime ale inoculării ideii că Traian Băsescu le-a tăiat salariile, îl voiau alungat de la Cotroceni, situaţie care îi venea mănuşă, pentru că preşedintele Băsescu era singurul care-i mai putea pune stavilă acţiunilor – derapaje democratice şi abuzuri legislative. Era un Victor Ponta de o aroganţă strivitoare cu oricine încerca să i se opună – de la jurnalişti, la reprezentanţi ai Cancelariilor occidentale. Avea la dispoziţie o majoritate parlamentară docilă, televiziuni aservite şi fonduri imense, inclusiv private, nefiind puţini cei care încercau să-i intre în graţii, sperând că, potrivit cutumei, sponsorizarea li se va întoarce înzecit în conturi, din afaceri oneroase cu Statul.

Toate acţiunile din iulie 2012, derulate în câteva zile, au indicat premeditarea a ceea ce s-a vrut o lovitură de stat: înlăturarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, schimbarea Avocatului Poporului – singurul care putea ataca la CCR ordonanţele guvernamentale –, trecerea Monitorului Oficial din subordinea Parlamentului în cea a Secretariatului General al Guvernului – pentru ca modificarea de legi să aibă drum lin şi rapid –, încercarea de îngrădire a prerogativelor CCR, pentru ca această instituţie să nu se mai poată pronunţa asupra deciziilor luate de Legislativ – şi încercarea de suspendare a preşedintelui Băsescu, prin referendum fraudat.

Câştigarea, în toamnă, a parlamentarelor, de către echipa pucistă, nu a fost suficientă pentru dl Ponta. Planul lui neoficial viza ocuparea Cotroceniului, în 2014. Dar pentru asta avea nevoie de informaţii la care, altfel, nu avea acces, şi de protecţie, pentru a-şi masca episoade din trecut. Aşa că a început să implice în joc servicii speciale. De unele s-a folosit, de altele a încercat, dar nu a reuşit.

2013 a fost anul în care oferea deja indicii clare că, la prezidenţialele din 2014, va juca personal rolul prezidenţiabilului, umilind constant şi PNL, şi pe Crin Antonescu, prin decizii care-i sfidau sau îi ignorau. A fost anul în care dl Ponta se comporta ca arendaş la Justiţie. Şi anul când, prin noua Constituţie la care lucra USL, Legislativului i se pregăteau puteri discreţionare, care ar fi aruncat în aer echilibrul puterilor în stat. Iar pentru o îngenunchere a Justiţiei, ar fi urmat ca Parlamentul să numească şefii Parchetului General, ai DNA, ai DIICOT. A fost şi anul în care dl Ponta sfida partenerii occidentali ai ţării – la Forumul Româno-Chinez, respectând solicitarea premierului comunist chinez, majoritatea supusă d-lui Ponta înlăturase din Parlamentul României drapelul UE. A fost şi anul orchestrării „marţei negre”, al cărei scop fusese modificarea Codului Penal şi a Legii am­nistiei în funcţie de interese transpartinice. Şi un an la finalul căruia, Crin Antonescu vorbea, deschis, dar tardiv, despre jocul la dublu al lui Victor Ponta.

La începutul lui 2014, după ruperea USL, avea deja drum liber spre prezidenţiale, putere masivă concentrată în mâinile sale şi previziuni electorale optimiste. Din această poziţie, a continuat să sfideze. Şi UE – în campania pentru europarlamentare, coaliţia în care PSD era număr unu jucase cartea naţionalismului, deşi Parlamentul European nu reprezintă interese naţionale şi nimeni nu avea nevoie de o exacerbare a naţionalismului. Şi SUA – în timp ce anunţau că se vor concentra pe lupta împotriva corupţiei, în colaborare cu UE, premierul Ponta  transmitea mesajul că baronii săi puşcăriabili sunt mai importanţi şi că le rămâne alături. Şi popor – căruia i-a oferit “cadou” grandioasa şi ultra-costisitoarea lansare a candidaturii sale la prezidenţiale. Speranţele i s-au năruit, însă, în 16 noiembrie, când a fost zdrobit, la urne, de Klaus Iohannis.

 

În 2015 a intrat cu o cotă de în­credere şi autoritate în propriul partid mult diminuată. El şi baronii săi – piesele grele ale partidului – fuseseră setaţi pe tolerare re­ci­procă, valabilă numai în condiţii de câş­tig: unii sperând să fie scă­paţi de problemele cu justiţia, celălalt folosindu-se de ei în încercarea de a obţine toată puterea. Cum jocul fusese pierdut, nu mai aveau motive să se suporte. Aşa s-a ajuns la excluderi, la plecări din partid, la tensiuni de nestăvilit.

Lovitura în plex primită din partea DNA, care l-a pus sub urmărire într-un dosar de corupţie, pare să-l fi destabilizat. Momentul refugierii, oficial în scop terapeutic, la amicul Recep Erdogan a fost prielnic pentru trădări – de la cele în interes naţional, venite de la partenerii de coaliţie, care l-au votat la SIE pe Mihai Răzvan Ungureanu, la cele ale oamenilor din propriul partid, pierderea susţinerii lor fiind, probabil, motivul demisiei sale de la vârful PSD. Altfel, nu e omul demisiei, a demonstrat-o şi în cazul plagiatului dovedit, şi al pierderii prezidenţialelor.

La trei ani de la urcarea pe soclu, vedem, zilele acestea, un Victor Ponta învins şi umilit de propriul partid. Căruia îi transmite, prin televiziuni, un mesaj-rugăminte: “Vreau să stau la Guvern până în 2016.” E greu, însă, e crezut că PSD îi va face această favoare.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 27 iulie 2015

%d blogeri au apreciat: