Arhiva

Posts Tagged ‘Marius Marinescu’

Vadim Tudor: Circar, nebun şi pericolos

4 ianuarie 2011 2 comentarii

Motto:

“Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punînd mîna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!” (Mihai Eminescu)

Azi am fost martorii unei eclipse parţiale de soare.

Se spune că în zilele cu eclipse, totale sau parţiale, la nebunii incurabili, manifestările bolii ating cote paroxistice. Nu ştiu ce e adevărat din asta, sau dacă e ceva adevărat, cert este că “justiţiarul Corneliu Vadim-Tudor şi-a dat în petic rău de tot.

Astăzi a avut loc o nouă încercare de punere în aplicare a somaţiei de evacuare a sediului central al PRM, din strada Emile Zola.

Ca de obicei pentru circarul Vadim-Tudor justiţia e ceva facultative şi demn de luat în considerare doar dacă îi cade lui bine.

Vulcanicul măscărici, pur şi simplu a luat un pahar cu apă şi I l-a aruncat în faţă executoarei judecătoreşti, doamna Paula Şolomâldoc, urlând din toate puterile: “Imbecilo! Marş de aici! Nu ţi-e ruşine?”. Am rămas uimit de reacţia poliţiştilor aflaţi de faţă, în loc să încerce să calmeze nebunul s-au îndreptat sre femeie în loc să încerce să-l oprească pe nebun să se manifeste. Mă întreb ce se întâmpla dacă îi dădea cu o scrumieră în cap? Absolut incredibil. Urlând Vadim i-a urlat în faţă tot felul de chestii doamnei executor: Vită încălţată”, “imbecilo”, pitica dracului”,  „Vii cu gorilele peste Corneliu Vadim Tudor?!”, i-a strigat liderul PRM executorului care era însoţit de poliţişti. Nici aceştia din urmă nu au scăpat de gura lui Vadim Tudor: „Mă arestaţi sau plecaţi! Noi nu plecăm de aici”.

La sfârşitul lui noiembrie a mai avut loc o tentativă de executare  însă executorul judecătoresc Lucian Ezer, care s-a prezentat pentru a pune în practică decizia Judecătoriei Sector 1 din Capitală de evacuare silită a PRM din sediul din strada Emile Zola nr. 2, a putut doar să constate că evacuarea este imposibilă.

După ce s-a războit în interiorul clădirii cu executorul judecătoresc, lăsat fără camerele de filmat deoarece presa a fost evacuată din clădire, preşedintele PRM a ieşit la balcon pentru a reclama, folosindu-se de o portavoce, evacuarea la „comandă politică” a sediului partidului.

„A venit o escroacă pe nume Şomâldoc (Paula Şomâldoc, executor judecătoresc-n.r.) care pretinde că are o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Nu are minte, a fost trimisă să execute forţat o comandă. De un an de zile Băsescu se chinuie să evacueze PRM din sediu în speranţa că se risipesc membrii şi simpatizanţii lor şi trec la partidele create artificial de el. E vorba de aşa-zisul partid al lui Gabriel Oprea şi al lui Dan Diaconescu care nu au mai mult de 2% în sondajele reale”, a strigat Corneliu Vadim Tudor în portavoce.

Ceea ce e şi mai interesant, “justiţiarul” Vadim Tudor era flancat de două din cele mai sinistre persoane pe care le-am văzut: Codrin Ştefănescu şi Marius Marinescu.

Cei doi nu s-au sfiit în septembrie 2008 să se ia la bătaie la Consiliul General al capitatel când oamenii de ordine încercau să-i elimine din sală deoarece perturbau o şedinţă unde nu aveau dreptul să participle. Nici aruncarea în faţă a apei nu e o noutate. Marius Marinescu “Bideu”  într-o emisiune în direct la postul B1TV, doamnei Anca Constantinescu ( rămasă si ea în memoria publică prin celebra sintagmă „Ciocu’ mic!”.

Revenind la Vadim-Tudor, mai precis la scandalul pe care l-a făcut, peremiştii au pregătit tetrenul încă de luni seara.  Atunci au anunţat presa că a doua zi va avea loc o nouă executare silită a sediului din strada Emile Zola. Evident că circul care urma să aibă loc era prevăzut în program, iar fără prezenţa presei nu mai avea nici un haz.

Nu doar executoarea a avut de-a face cu limbajul abject al ţignitului şef al PRM. Şeful echipei de poliţişti care aveau misiunea să se asigure că executarea se face fără probleme şi-a primit şi el partea de invective deoarece fratele preşedintelui PRM Marcu Tudor a fost împiedicat să intre în clădire: „Cine eşti tu, domnule?”. „Dar dumneata cine eşti?”, a venit răspunsul bărbatului. „Cum cine sunt eu mă, porcule, mă, că-ţi dau două palme de-ţi mut dinţii la ceafă! Hai sictir, de derbedeu! Îl întrebi pe Vadim Tudor cine e… Du-te-n mă-ta de golan. Vii în biroul meu şi mă întrebi cine sunt, mă, porcule? Ieşi afară fir-ai al dracu’ de derbedeu”, a replicat înfuriat Vadim Tudor. La un moment dat, fratelui lui Corneliu Vadim Tudor, Marcu Tudor, i s-a făcut rău, având probleme cardiace, el fiind dus la Spitalul Militar de o ambulanţă SMURD. „Bruscaţi un general de armată, nu vă e ruşine?! Umplu puşcăriile cu voi, cu toţi care sunteţi aici şi cu şefii voştri”, le-a mai spus liderul PRM oamenilor de ordine.

Ia să vedem care e de fapt problema.

Clădirea de pe strada Emil Zola e revendicată de Andrew George Caranfil, urmaşul lui Nicolae Caranfil, fost mare inginer român. Avocatul acestuia, Petre Marin, a susţinut că reprezentanţii PRM vor părăsi imobilul în cursul zilei, el precizând totodată că inventarierea bunurilor va dura până seara. Întrebat dacă Vadim va fi evacuat cu forţa, acesta a răspuns: „Forţa publică e aici. Vom da curs legii, procedurii”. Petre Marin a fost prezent la sediul PRM, alături de executorul judecătoresc şi echipa de poliţişti, el anunţând că inventarierea obiectelor din clădire se va face până în jurul orelor 20.

Am încercat să găsesc câte ceva despre inginerul Nicolae Caranfil. Şi am găsit un articol  pe SITE-ul Asociaţiei Generale a Inginerilor din România http://www.agir.ro/index.php

Ingineri mari personalitati Nicolae Caranfil (1893-1978)

Organizatorul retelei moderne de electricitate si gaze si a salbei de lacuri din Bucuresti
S-a nascut la Galati, oras in care tatal sau lucra ca inginer. Mama lui se ocupa de gospodarie si instruirea celor trei copii ai familiei. Nicolae avea un frate mai mare care a devenit diplomat de cariera si o sora, Sofia, care s-a casatorit cu un diplomat.
Studiile preuniversitare le-a urmat la Liceul „Vasile Alecsandri” din orasul natal, pe care l-a absolvit in 1911. Din copilarie dorea sa urmeze cariera tatalui si era decis sa devina inginer. Studiile superioare le-a inceput la ªcoala Nationala de Poduri si ªosele din Bucuresti, de la care a plecat la École de Génie Civil a Universitatii din Grand (Belgia), unde a obtinut titlul de inginer civil. Pentru perfectionare, dupa obiceiul din epoca, a urmat cursuri postuniversitare la Cambridge (Anglia) si a vizitat pentru informare unele obiective industriale din SUA.
Pregatirea deosebita de care a avut parte i-a permis ulterior sa rezolve probleme foarte diferite din domeniul energiei, hidrotehnicii, comunicatiilor si transporturilor.
In 1916 a fost mobilizat ca sublocotenent intr-o unitate de artilerie. Dupa un timp a fost transferat la biroul tehnic al Comisiei Militare de Aprovizionare cu Armament din Franta, Anglia si Italia, curând devenind seful acestui departament.
Tatal sau a realizat o inventie si pentru valorificarea acesteia, dupa razboi, Nicolae a lucrat la Paris impreuna cu tatal.
Intors in tara, a fost atras de initiativa inginerului Dimitrie Leonida privind electrificarea tarii, care a infiintat in acest scop societatea „Electrica”, la care Nicolae Caranfil a fost director intre anii 1922-1929, când a pus bazele industriei de masini electrice la Cluj si Timisoara.
Capitala României Mari, orasul Bucuresti, dupa razboiul de reintregire a evoluat rapid ca populatie, constructii de cladiri si lungimea strazilor. Populatia Capitalei era la inceputul secolului XX de 250.000 locuitori. In anul 1930 populatia a ajuns la 700.000 locuitori, orasul era lipsit de dotari urbanistice si edilitare, apa potabila se scotea din fântâni insalubre, locuintele se luminau cu petrol lampant, incalzirea se facea cu lemne si carbuni, strazile erau luminate cu „gaz aerian”, transportul urban se facea cu tramvaiul tras de cai, strazile erau desfundate de ploi, deseurile menajere se transportau cu carute. In nordul orasului erau o serie de lacuri salbatice cu papuris si tântari, focare de infectie. Edilii orasului doreau modernizarea, pentru ca populatia sa dispuna de dotarile necesare unei vieti sanatoase, mijloace de transport, iluminat public s.a. demne de o capitala europeana. In acest sens, pe lânga Municipiul Bucuresti au fost infiintate Societatea Generala de Gaz si Electricitate Bucuresti (SGGE) si Uzinele Comunale Bucuresti (UCB) care se ocupau cu exploatarea surselor de apa si de canalizare.
La ambele societati, inginerul Nicolae Caranfil a fost numit director general si a reusit ca acestea sa realizeze dorintele populatiei si municipalitatii. In 1930, când Nicolae Caranfil a devenit director general la SGGE, jumatate din strazile Bucurestiului nu erau luminate noaptea, iar la cele care dispuneau de iluminat nocturn se folosea un produs petrolier.
In timp de zece ani, ing. N. Caranfil a extins reteaua de iluminat electric stradal pe o lungime de 285 km, facilitând si racordarea locuintelor la reteaua de distributie electrica. Pentru a stimula populatia sa utilizeze energia electrica in locuinte, a infiintat organizatia „Totelectric” si societatea comerciala „Electrogaz”, care vindea aparate electrice de uz casnic. In aceeasi idee a introdus tarife diferentiate pentru iluminat si pentru utilizarea aparaturii electrocasnice care erau mai ieftine.
Marile fabrici aveau centrale proprii pentru producerea energiei electrice, nerentabile si nerationale. N. Caranfil a negociat furnizarea energiei electrice catre industrie prin reteaua SGGE, reusind sa il convinga chiar pe N. Malaxa. Pentru aprovizionarea cu electricitate a uzinelor Malaxa, a construit statia electrica Titan. Prin cele doua centrale care alimentau Capitala cu electricitate – Filaret si Grozavesti – orasul se situa in acest sens la nivel mondial.
O data cu preluarea conducerii SGGE, Nicolae Caranfil a inceput sa actioneze pentru alimentarea Capitalei cu gaze naturale, care sa fie folosite la consumul menajer si industrial, actiune continuata dupa 1940, când aprovizionarea cu gaze se facea din zacamintele existente in Transilvania.
O atentie deosebita in cadrul preocuparilor lui N. Caranfil a fost aprovizionarea cu apa a populatiei si pentru a asigura un consum de 250 litri/zi locuitor, fata de 160 l/zi in 1930. Sursa principala de apa era râul Dâmbovita, a carui apa era captata si filtrata la Arcuda, localitate situata la 15 km de Bucuresti. Aceasta sursa era completata cu ape subterane de la Ulmi, Slobozia, Clinceni si Bragadiru. Ing. N. Caranfil a identificat si pus in functiune ca sursa de aprovizionare a Capitalei Argesul, ale carui ape de suprafata erau transformate in ape potabile intr-o uzina instalata in comuna Rosu. S-a prevazut, pentru ca in cazul avariilor sa nu se intrerupa aprovizionarea cu apa, o retea de puturi adânci de 160-230 m, amplasate pe teritoriul orasului.
Printre realizarile sale se pot cita regularizarea râului Dâmbovita si modernizarea salubritatii orasului, realizata prin UCB, care a introdus cutiile metalice cu capac pentru strângerea resturilor menajere si transportul cu autocamioane de constructie speciala.
Sistematizarea baltilor din jurul Capitalei, proiectata de N. Caranfil, a fost ratificata de Consiliul General al Municipiului Bucuresti in sedinta din 21 octombrie 1932. Astfel au fost sistematizate lacurile Baneasa, Herastrau, Floreasca-Tei, Fundeni, Pantelimon si Cernica, pe o suprafata de 1330 ha, având o capacitate de 29 milioane m.c. de apa.
In realizarile sale si-a gasit sustinatori in cadrul colegilor de la AGIR, al carei membru marcant era si unde si-a publicat numeroasele articole in buletinele asociatiei. Dintre lucrarile sale publicate mentionam: Energia electrica menajera (1938); Amenajarea hidraulica a regiunii Bucuresti, de la munti la Dunare (1940); O politica a oraselor (1940) s.a.
A incetat din viata la 22 aprilie 1978 la New York.
A fost membru al Societatii Inginerilor Civili din Franta, al Consiliului Uniunii Internationale a Procuratorilor de Energie Electrica si a fost ales membru corespondent al Academiei Române in 1940.

Autor: Mihai Olteneanu

Stau şi mă gândesc cam ce se întâmpla în cazul unor oameni obişnuiţi. Mai precis, mă întreb cum ar fi reacţionat poliţia dacă un om  obişnuit ar fi făcut ceea ce a făcut Vadim.

El urla că e parlamentar European şi n-are nimeni dreptul să îi ia clădirea.

Parlamentar european? Cu o astfel de atitudine golănească? Cu un astfel de limbaj?

De ce nu a fost arestat? E sub protecţia imunităţii? Ei nu zău… De când protecţia parlamentară acoperă astfel de lucruri? De când un scandalagiu care are un comportament violent este apărat de o imunitate parlamentară?

Absolut halucinant. Un jeg care a fost categorisit de Radio Europa Liberi “Poetul casei Ceauşescu”, jeg care, în perioada comunistă, după  a pus mâna pe o vilă naţionalizată i-a cerut lui Ceauşescu să îi evacueze din casă pe foştii propritari cărora autorităţile vremii le parmiseseră să locuiască la mansarda clădirii într-o cămăruţă. Pe motiv că se simte ameninţat de aceştia, de fapt doi oameni bătrâni şla acea vreme.

Nu pot să cred că în 2011, la 21 de ani după ce au murit oameni pentru ca şi România să devină o ţară normală, un păduche ordinar de teapa lui Vadim Tudor, ridicat la mari onoruri pentru slugărnicia faţă de Ceauşescu îşi permite să facă astfe de lucruri.

A afirmat şi că PRM este un partid parlamentar. În ţara asta, Corneliu Vadim Tudor e doar un circar nebun în libertate, dar nu unul obişnuit ci unul deosebit de periculos. Ar trebui internat…

A, că este el parlamentar european?  Este. Dar cum a ajuns să deţină această demnitate? Aliinduse cu Gigi Becali, închis  la vremea aceea în arestul poliţiei.

Asfel au reuşit să adune numărul de voturi necesar depăşirii preagului electoral. Ce alianţă o mai fi şi aceea dintre un nebun şi un puşcăriaş? Dracu ştie…

Bine zicea Eminescu:

“Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punînd mîna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”


%d blogeri au apreciat: