Arhiva

Posts Tagged ‘MCV’

LIVIU DRAGNEA, PSD ȘI SLUGILE LOR AU ÎNNEBUNIT. AU ÎNCEPUT SĂ FACĂ PAȘI EXPLICIȚI ÎN ÎNDEPĂRTAREA ROMÂNIEI DE UNIUNEA EUROPEANĂ

20 martie 2018 2 comentarii

După ce poporul român a depus eforturi supraomenești pentru integrare europeană, paranoicul Regim Dragnea face tot ce poate să îndepărteze România de Europa.

Președintele Curții Constituționale,  Valer Dorneanu (fost membru al PSD), a anunțat, incitat de Mona Pivniceru (și ea membrul al CCR) că nu va mai exista colaborare între Curtea Constituțională a României și Comisia Europeană pe  raportul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV).

Liviu Dragnea, PSD și slugile lor obediente par a fi loviți rău de o paranoia care ar trebui să îi ducă exact acolo unde le e locul, la spitalul de nebuni. Li s-ar face un bine …

VALER DORNEANU & MONA PIVNICERU
Valer Dorneanu (președintele CCR) incitat de Mona Pivniceu (membru al CCR) a anunțat încetarea colabrării Curții Constituționale a României cu Comisia Europeană

Președintele Curții Constituționale,  Valer Dorneanu (fost PSD-isd) a anunțat, incitat de Mona Pivniceru (membrul al CCR) că nu va mai exista colaborare între Curtea Constituțională a României și Comisia Europeană

Iată că monstruosul regim penal Dragnea care acaparează România în cele mai varii forme a început să își arate adevăratele intenții de fond. Dorește să scoată România din structurile europene și să întrepte țara spre estul post sovietic controlat până la nivel de gândire de ofițerul KGB Vladimir Vladimirovici Putin.

S-a întâmplat un fapt care poate însemna primul pas concret la nivel intim de Europa civilizată. Curtea Constituțională a României, a rupt orice legătură cu CE pe raportul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV). Există informații că Mona Pivniceru ar fi la baza porcăriei,licru care l-a făcut pe Augustin Zegrean, fostul preşdinte al CCR, să declare încurcat „Nu înţeleg această decizie“

Ex abrupto, Curtea Constituțională, înfoiată ca un curcan cu indigestie că nu mai dorește să fie implicată în dialogul privind raportul MCV, decizie năucitoare de-ea dreptul, mai ales dacă avem în vedere că magistrații CCR au fost nu odată lăudați  în repetate rânduri (după mine mult dincolo de ceea ce  merită cu adevărat) în rapoartele venite de la Bruzelles  pentru modul în care au susţinut statul de drept. Surse din sistemul judiciar spun că că judecătoarea Mona Pivniceru a insistat ca CCR să nu mai fie amestecată în discuţiile cu oficialii europeni.

Da, exact acea Mona Pivniceru care, atunci când Adrian Năstase căuta o cale pentru a ieși din pușcărie se plimba cu mașina pușcăriașului fost premier, condusă de nimeni altul decât fiul acestuia, cea care se hlizea cot la cot în comisia juridică de la Senat cu Gigi Becali, la acea vreme proaspăt condamnat definitiv cu suspendare.

Fostul membru al PSD, Valer Dorneanu, Preşedintele Curţii Constituţionale (CCR) s-a întâlnit cu  reprezentanţii Comisiei Europene (CE) veniţi la Bucureşti pentru a discuta cu oficialii români din sistemul judiciar pe subiectul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), raportul prin care UE evaluează progresele României şi Bulgariei în domeniul Justiţiei.

Potrivit unui comunicat dat publicității de CCR, Valer Dorneanu le-a transmis oficialilor  europeni fără nici un pic de dilomație că, pe viitor, magistraţii CCR nu mai doresc să discute cu Bruxelles-ul despre raportul MCV.

„Pornind de la rolul, locul şi atribuţiile CCR în cadrul statului de drept, care o obligă să aibă o poziţie de neutralitate în relaţiile dintre autorităţile publice şi îi impun obligaţia de rezervă în ceea ce priveşte exprimarea unor puncte de vedere ce fac obiectul dezbaterilor publice, cu eventuale conotaţii politice, Plenul CCR şi-a manifestat dorinţa de a nu mai fi implicat în programul delegaţiilor Comisiei Europene în contextul MCV“ – se spune în comunicatul CCR.  Altfel spus, CCR a rupt legăturile cu Comisia Europenă invocând faptul că discuţia despre MCV este una politică.

Fostul preşdinte al CCR,  Augustin Zegrean, a declarat că discuţiile cu reprezentanţii Comisiei Europene se poartă în cheie strict juridică.

„Nu se pune problema unei discuţii cu tentă politică. Am participat la astfel de întâlniri cu Comisia Europeană din 2012 până în 2016. Discuţiile erau tehnice, strict juridice. Noi le explicam aspecte ce ţin de activitatea CCR, funcţionarii europeni îşi notau, apoi vedeam că în raportele MCV apăreau multe din explicaţiile noastre. Nu ne-au pus niciodată vreo întrebare politică. Nu înţeleg această decizie a CCR “ – a declarat Zegrean.

Zegrean mai observă  o interesantă schimbare în abordarea CCR.

„La aceste discuţii nu participam doar eu, ca preşedinte, ci eram însoţit de toţi colegii magistraţi. S-a întâmplat să lipsească cineva doar când un magistrat nu era în localitate“ – a adăugat Zegrean.

La întâlnirea cu oficlaii europeni, a participat doar preşdintele CCR, Valer Dorneanu, însoţit de directorul său de cabinet şi de încă un magistrat asistent.

Plenul CCR şi-a manifestat dorinţa de a nu mai fi implicat în programul delegaţiilor Comisiei Europene în contextul MCV” – Valer Dorneanu, preşedinte CCR

Surse din sistemul judiciar susțin că în această poveste capul răutăților ar fi  judecătoarea Mona Pivniceru care a insistat aproape isteric pledând pentru neimplicarea de acum înainte a  CCR în discuţiile despre MCV,  Plenul Curţii votând cu obediență.

Sursele citate susţin că, în utlima lună, Guvernul a transmis mai multe mesaje neoficiale în care susţinea că UE va ridica raportul MCV pentru România. „După vizita lui Frans Timmermans la Bucureşti, Guvernul a informat, informal, mai multe instituţii, printre care şi CCR, că ridicarea MCV a devenit doar o problemă de timp, ceea ce e fals. Timmermans ne-a avertizat să nu alergăm în direcţia opusă, un mesaj clar, dar transmis în limbaj diplomatic “, a comentat, un jurist din anturajul CCR.

Surse din zona guvernamentală  subliniază  că Executivul se bazează pe faptul că România va prelua la începutul anului 2019 preşedinţia Consiliului UE, deci Comisia Europeană va fi presată să ne ridice MCV-ul. Numai că Bulgaria deţine în prezent şefia UE cu tot cu MCV și nu au nici o problemă

Nu e prima decizia aiuritoare pe care o ia CCR, magistraţii acesteia  au decis să nu trimită legile Justiţiei, adoptate de majoritatea PSD-ALDE,  Comisiei de la Veneţia, for care analizează un text legislativ nu doar din perspectivă strict constituţională, ci mult mai amplu. Spre exemplu, dacă se respectă independenţa Justiţiei sau dacă nu e afectată eficienţa sistemului judiciar.

PARANOIA LUI LIVIU DRAGNEA, A PSD, ȘI A LĂTRĂILOR MEDIATICI SLUGARNICI NU MAI ARE LIMITE

Mihai Gâdea, lătrăul șef al Antenei 3 e lovit și el de boala dezvăluirilor

Mihai Gâdea, impoastorul șef al Antenei 3, una din cele mai odioase figuri din spațiul media românesc, a prezentat duminică,  la ”Sinteza Zilei”, un document care ar arăta ingerințe ale Comisiei Europene în justiția din România. Documentul este datat 10.10.2012, adresat Guvernului României și prezintă o listă de cerințe, în legătură cu MCV. Sunt 21 de puncte, iar la punctul 20 se cere o scurtă descriere a situației curente și să se stabilească pașii următori pentru cazurile de înaltă corupție și care îi cuprind pe: Gheorghe Copos, Adrian Năstase, Șerban Brădișteanu, Ion Dumitru, Decebal Traian Remeș, Dan Voiculescu, George Becali, Cătălin Voicu, Tudor Chiuariu.

Liviu Dragnea deși este al doilea om în stat pare complet rupt de realitate

(O fi vorba de faptul că simte săsuflarea rece a pușcăriei în ceafă)

Absolut ridicol (dacă nu ar fi sinistru) încercând parcă să arate că a rupt legăturile cu lumea reală, Liviu Dragnea, ca și cum ar fi avut o revelație, declara de parcă nu de la PSD venea lista cu care s-a făcut de râs Gădea. (Cică asta e o ”reacție dură” … hehehe ) :

 ”În legătură cu temele care au apărut în spațiul public, și anume acea listă- document MCV de persoane care erau în diverse faze ale unor proceduri judiciare, dosare sau procese pe rol, doamna prim ministru ne-a informat că Guvernul și/sau Ministerul Justiției vor transmite o scrisoare de solicitare, de clarificare la Comisia Europeană în legătură cu acest document.  Să aflăm cu toții ce a stat la baza întocmirii acestei liste, care sunt informațiile pe care s-au bazat și de ce s-a făcut această solicitare, pentru că deja din ce în ce mai mulți din cei care și-au exprimat un punct de vedere consideră că aia a fost o imixtiune brutală în actul de justiție din România. Se poate spune chiar că era inducerea unei direcții ca acele persoane trebuie să fie neapărat condamnate. Nouă ni se pare ceva fără precedent, foarte grav și din acest motiv susținem demersul pe care l-a anunțat dna prim ministru”, a spus Liviu Dragnea.

Comisia europeană dezminte că ar fi trimis liste cu cine trebuie arestat

Mult mai sănătoși la cap, cei de la Reprezentanţa de la Bucureşti a Comisiei Europene afirmă: „Ca o regulă generală, Comisia Europeană nu comentează despre documente apărute în presă cu atribuirea ‘din surse neoficiale‘.”

O eventuală ridicare a MCV în acest moment ar însemna un dezastru pentru România.

22 februarie 2016 2 comentarii

Este indiscutabil rolul pozitiv pe care Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe Justiţie l-a avut în ţara asta a noastră.

Se aud tot mai des şi mai puternic voci care cer ridicarea acestui mecanism.  Oare de ce vocile care se aud cel mai puternic sunt exact vocile unora care au şanse mari să vadă um e la Beciul Domnesc?

Încă la noi politicinii mai sunt apăraţi de „agresiunea” justiţiei când sunt acuzaţi în cazuri de corupţie, poscăriaşi celebri scriu ca la balamuc nişte chestii numite cărţi… de fapt nici nu le scriu ei ci alţii pentru a-şi mai reduce pedepsele şi nouă ne arde de ridicarea MCV?  
Oare de ce mi se pare că pute urât de tot chestia asta ?

Oare de ce nimeni, înainte de a cere ridicarea MCV nu îşi aminteşte că avem un articol 16 în Constituţie care spune:

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege… 

A fi sau a nu fi MCVizaţi ? Aceasta-i întrebarea.

Eva ChitulÎn cursul lunii februarie, în urma unei întrevederi cu Premierul României Dacian Cioloş la Bruxelles, Preşedintele Comisiei Europene Jean Claude Juncker şi-a exprimat dorinţa de a ridica Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) al României până la finele mandatului său din 2019. Declaraţia vine ca urmare a celui mai recent raport MCV publicat pe 27 ianuarie şi a rezultatelor pozitive obţinute de ţara noastră în domeniile problematice de luptă împotriva corupţiei şi reformă a sistemului judiciar pentru un al doilea an consecutiv.

Bazele MCV-ului s-au pus în 2007 odată cu aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, ca urmare a unei nevoi vizibile de eforturi suplimentare în combaterea corupţiei şi reforma sistemului judiciar. Unice în design şi scop, rapoartele MCV-ului au evaluat progresele făcute de România în aceste domenii şi au încercat să asiste autorităţile române la orientarea eforturilor prin recomandări specifice.

Lăsând la o parte sentimentalismele şi preocuparea excesivă a condiţionalităţii aderării României la spaţiul Schengen de raportul MCV, în ce măsură am ajuns într-adevăr la o maturitate suficientă pentru a se putea ridica această monitorizare externă? Acest articol încearcă să prezinte o sinteză a status quo-ului şi să semnaleze câteva puncte nevralgice care încă trebuie soluţionate înainte de a începe trasarea planului pentru ridicarea MCV-ului.

Ultimul raport MCV al României a consemnat, fără echivoc, progrese evidente şi susţinute în mai multe domenii. Dintre acestea, cele mai remarcabile se regăsesc în bilanţul activităţilor DNA, creşterea numărului de sesizări din partea populaţiei, intensificarea măsurilor intermediare de îngheţare a averilor dupa trimiterea în judecată şi numărul de anchete demarate de ANI în materie de conflicte de interese şi incompatibilităţi ale aleşilori locali. Guvernul a contribuit la lista plusurilor prin aprobarea proiectului de lege privind înfiinţarea unei agenţii de administrare a bunurilor indispozabile provenite din activităţi infracţionale în Decembrie 2015 şi a sistemului ‘Prevent’, care are ca scop detectarea automată ex ante a conflictelor de interese în achiziţiile publice.

Deşi per total pozitiv, cel mai recent MCV atrage de asemenea atenţia asupra unor aspecte în care mai avem de muncit.  Printre cele mai problematice se numără lipsa criteriilor obiective de analiză a cererilor de ridicare a imunităţii parlamentarilor în vederea reţinerii sau arestării preventive, lipsa normelor clare de suspendare a ministrilor/parlamentarilor în cazul inceperii urmăririi penale sau a condamnărilor definitive, atacurile politicienilor şi a mass-media asupra magistraţilor, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, iniţierea unor modificări ale codului penal şi de procedură penală de către Parlament (cu scopul de a reduce capacitatea de aplicare a legii şi lupta împotriva corupţiei), şi executarea deciziilor definitive ANI.

Dacă facem un pas înapoi şi privim imaginea de ansamblu, observăm că cel mai mare impediment în calea progreselor României în lupta împotriva corupţiei continuă să-l reprezinte  inconsecvenţa şi ipocrizia Parlamentului, pus, tot mai frecvent, în situaţia de a-şi repudia propriii membri corupţi. Lipsa voinţei politice şi acţiunile întreprinse cu scopul de a intimida şi a bloca activităţile justiţiei pentru a evita tragerea la răspundere a demnitarilor români a fost şi rămâne cea mai mare provocare a luptei împotriva corupţiei în ţara noastră. Cu toate că se constată o mai mare implicare a societăţii civile şi a cetăţenilor, încă nu putem vorbi de o maturitate suficientă pentru eliminarea monitorizării externe MCV atâta timp cât Parlamentul are la dispoziţie metode de subminare a activităţilor sistemului judiciar şi acţiuni care pot arunca în derizoriu progresele înregistrate până acum. În același timp, este nevoie de un echilibru politic pentru a proteja totuși o imunitate parlamentară, la fel ca și in alte state democratice, legată strict de atribuțiile și responsabilitățiile mandatului primit.

De altfel, imunitatea în sine nu este un concept anormal. Ascunderea în spatele imunității parlamentare pentru acuzații penale ce nu au legătură cu mandatul – aceasta este o problemă clară. Un deputat nu ar trebui tras la răspundere pentru declarații făcute în exercițiul funcției dar trebuie să-ți poată totuși apăra drepturile,  la tribunal, în rând cu oricare alt cetățean, pentru acuzații de corupție sau fraudă. Lipsa totală de respect pentru separarea puterilor în stat arătată de legislativ prin refuzuri consecutive de a permite procurorilor să-și facă munca rămâne o vulnerabilitate clară a statului român. Acest obicei, dacă persistă, va întâri imaginea unui Parlament de refugiu pentru cei certați cu legea.

Ce ne rămâne așadar de făcut?

Anul 2016 reprezintă un an ‘test’, primul dintr-o serie lungă de examene-cheie menite să conducă România până în punctul ireversibilităţii în lupta împotriva corupţiei şi a reformei sistemului judiciar iar prin câteva măsuri luate până la finalul mandalului actualei Comisii Europene, ridicarea MCV-ul pentru România ar putea deveni o realitate în viitorul apropiat.

Să trecem în revistă cele mai importante măsuri:

Procesul de numire în posturile de conducere a instituţiilor-cheie ale magistraturii constituie prima cerinţă a examenului de maturitate. Desemnarea procurorului-şef DNA, a procurorului general şi a preşedintelui Curţii Supreme de Casaţie şi Justiţie necesită proceduri clare, transparente şi predefinite, care să nu mai incorporeze nicio componentă politică. În vederea ridicării MCV-ului este de asemenea nevoie de crearea prin lege a unui sistem solid şi independent de numire a procurorilor de rang înalt şi a conducerii magistraturii.

Adoptarea unor criterii şi norme clare şi consecvente de analiză a cererilor DNA de ridicare a imunităţii parlamentară trebuie de asemenea finalizată. Mai mult, trebuie introduse norme constituţionale care să asigure suspendarea miniştrilor în cazul începerii urmăririi penale şi a parlamentarilor în cazul condamnării definitive pentru acte de corupţie sau probleme de integritate.

Un alt reper în evaluarea maturităţii îl constituie modul de organizare al alegerilor locale şi parlamentare din 2016,  care trebuie să fie caracterizate prin transparenţă şi integritate.

Punerea în practică a programului ‘Prevent’ pentru verificarea prealabilă a posibilelor conflicte de interes în cadrul achiziţiilor publice reprezintă alt criteriu.

Per total, ţelul ridicării MCV-ului până la finele anului 2019 nu pare atât de greu de atins dacă se continuă trendul pozitiv de până acum. Deşi încă problematică, atitudinea negativă a Parlamentului poate fi, dacă nu schimbată, combătută prin menţinerea unei presiuni pozitive din partea societăţii civile şi a populaţiei. Evenimentele recente din România au arătat că nimeni nu este mai presus de lege şi că mobilizarea şi implicarea activă a cetăţenilor poate duce la schimbarea unui întreg guvern. Cu toate acestea, experienţa de până acum ne îndeamnă la o atitudine precaută în special când vine vorba de un domeniu atât de important ca lupta împotriva corupţiei. Astfel, pentru a evita repetarea evenimentelor de după 2007 – când aleşii au încercat să submineze activităţile şi independenţa sistemului judiciar după atingerea scopului aderării la UE – este recomandat ca o monitorizare externă să fie totuşi menţinută într-o oarecare formă chiar şi după atingerea scopului ridicării MCV-ului.

Autor: Eva Chitul

Articol publicat pe

 contributors.ro şi pe

 europuls.ro

Angela Filote, şefa reprezentanţei C. E. la Bucureşti, spune că există îngrijorări legate de sustenabilitate şi ireversibilitatea sistemului în cazul ridicării MCV

Angela FiloteÎn 2006 autoritățile române, în naivitatea lor credeau că Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe justiţie va fi ridicat în doar cîţiva ani.

Au apărut frustrări care pot fi înțelese, dar Comisia Europeană vrea să fie sigură că sistemul va funcționa satisfăcător și după ridicarea MCV a spus şefa reprezentanţei CE.

„MCV este un capitol încă deschis al aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană şi până la un punct pot înţelege frustrările legate de acest mecanism, tocmai pentru că arată că am aderat, dar mai avem ceva unde nu s-a terminat treaba. Pe de altă parte, nu cred că în 2006, când s-a decis acest mecanism şi ambele ţări vizate au acceptat, cineva şi-a imaginat că va dura atât de mult. Cred că am dat dovadă cu toţii de naivitate, pentru că am crezut că în câţiva ani se rezolvă lucrurile”, a afirmat Angela Filote, şefa reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti, într-un interviu la Realitatea TV.

Dânsa a subliniat că acum sistemul funcţionează, dar că unele îngrijorări legate de sustenabilitate şi ireversibilitate ar cam exista.

„Ne-am dori să avem toate garanţiile că funţionează şi azi şi va funcţiona şi mâine şi, dacă poimâine ridicăm MCV-ul, el tot va funcţiona. De aceea avem încă acest mecanism. La Comisia Europeană ne dorim ridicarea acestui mecanism la fel de mult ca cele două state, pentru că, în momentul în care se va ridica, înseamnă că nu vom mai avea niciun fel de problemă în aceste două state în domeniul justiţiei şi luptei împotriva corupţiei”, a spus doamna Filote.

Angela Filote a mai amintit şi că preşedintele Comisiei Europene şi-a exprimat dorinţa ca MCV să fie ridicat în intervalul mandatului său de cinci ani, dar a precizat că cea mai bună dovadă a succesului MCV va fi atunci când corupţia va deveni inacceptabilă social, iar cetăţeanul se va opune şi revolta împotriva corupţiei, ceea ce nu este cazul în prezent.

Doamna Filote a anunţat totodată că o echipă de experţi ai CE va veni în România în scurt timp, pentru noi discuţii cu autorităţile române.

În urmă cu trei săptămâni, premierul Ponta a declarat că Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe justiţie o fi atins obiective importante, România având o justiţie independentă, dar un mecanism aplicat doar pentru România şi Bulgaria este depăşit de situaţia actuală, fiind nevoie de unul european pentru toată lumea.

La acel moment, procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, a declarat, la Bruxelles, că se va putea vorbi despre eliminarea MCV în momentul în care Parlamentul va aproba cererile de ridicare a imunităţii şi când nu vor mai fi propuneri de limitare a competenţelor instituţiei pe care o conduce.

Kovesi a arătat că evaluarea MCV „nu are de ce să ne îngrijoreze, nu are de ce să ne încurce, ci, dimpotrivă, poate să rămână în continuare un instrument util”.

La rândul său, ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, a afirma, la Comisia pentru Control Bugetar a Parlamentului European, că România a depăşit etapa reformei sistemului judiciar, acum consolidând sistemul, şi nu mai este nevoie să fie în defensivă pe acest subiect.

În februarie 2015, Angela Filote, Șefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România,  dezvăluit că România este, singurul stat membru al Uniunii Europene care are o rată de absorbţie a fondurilor europene de sub 60% pentru exerciţiul 2007-2013. “România este acum singurul stat membru care are o rată de absorbţie sub 60% şi nu mai are decât anul acesta pentru a încerca să folosească cât mai mult din finanţările care au venit pe perioada 2007-2013. Sigur că pe anul acesta se va face ce se mai poate face în lunile care mai sunt până în decembrie, dar ce este important este să nu trecem în următoarea perioadă de finanţare, 2014 – 2020, cu aceleaşi probleme. Deci, ele trebuie rezolvate înainte de a lansa noile apeluri pe noua perioadă financiară. România este cu 20 de puncte procentuale sub medie, asta în condiţiile în care toată lumea recunoaşte că, în ultimii doi ani, s-au făcut eforturi şi a crescut spectaculos rata de absorbţie”, a declarat, citată de Agerpres, doamna Filote, într-o conferinţă de presă la Camera de Comerţ şi Industrie Prahova.

Potrivit ultimelor date de la acea oră, doamna Filote arăta că  rata de absorbţie a fondurilor europene de către România este de numai 56%, cu 20 de puncte procentuale sub media europeană. Printre motivele care au făcut ca rata de absorbţie să fie de sub 60%, Angela Filote a menţionat extrtem de apăsat “hăţişul birocratic” şi schimbarea regulilor “în timpul jocului”.

Ca demn membru al Guvernului Ponta unde declaraţiile fanteziste sunt la ordinea zilei, Eugen Teodorovici, ministrul fondurilor europene, declara, pe 8 ianuarie,  că “Rata de absorbţie a fondurilor europene pentru 2007-2013 va fi de 80.

Sunt curios dacă îşi mai aminteşte cineva numărul de kilometrii de autostrăzi, de exemplu, promise de acelaşi guvern…

Daniela Rațiu: ”…dacă facem un apel la memorie, referindu-ne la Ponta…răsare în minte imaginea lui de procuror cu alură adolescentină pe care nu îl poți lua în serios…”

6 februarie 2013 Un comentariu

Prima țigară, prima femeie, prima gașcă a lui Ponta

Sunt unele imagini de început de carieră ale unor politicieni (fie ridicole, penibile, fie grave ori comice) care se lipesc de aceștia și îți răsar în minte când nu te aștepți, ca un joc al memoriei, o formă de auto-terapie prin care controlezi cumva stresul pe care ți-l provocă poluarea din spațiul politic și public.

Daniela RatiuȘi dacă facem un apel la memorie, referindu-ne la Ponta, ca un joc proustian (prețios spus având în vedere la cine ne referim, e mai degrabă un tabiet de scriitor decât de jurnalist), răsare în minte imaginea lui de procuror cu alură adolescentină pe care nu îl poți lua în serios, șef al Corpului de control al premierului pe atunci Năstase din vremea la care ne referim, tânăr politician care vorbea despre doctrina social-democrată cu patosul unui comunist radical din anii 50, total inadecvat. 

Cei care au meteahna de a-i ”citi” pe politicieni își aduc aminte atitudinea pe care o degaja, țâfna și cum părea că se gudură pe lângă mai marii PSD-ului, partidul ce era în tot și în toate. Năstase a văzut și el ce trebuia văzut în tânărul Ponta, și nu a rămas insensibil. A exploatat tot ce s-a putut și rezultatul e peste așteptările lui.  

Ce a văzut Năstase? Capacitatea de soldat disciplinat de a prelua războiului altora ca și cum ar fi al său. Nuanța care e tot mai ușor sesizabilă, dar nu e deocamdată îndeajuns de manifestă (nu suntem încă la finalul jocului USL, probabil suntem la nivelul intermediar), e capacitatea lui Ponta de a face pași mici, foarte mici, într-o hartă mult mai mare pe care și-a prestabilit-o și care schițează un personaj politic care n-are ză mazăr and ză fazăr, și asta e cu două tăișuri chiar și pentru el, de aici precauția. 

A mai văzut Năstase o dorință fierbinte de ascensiune politică, atât de puternică încât arde tot, pârjolește. Și pentru că tema etichetei psihico-clinice e generoasă și de neignorat, termenul corect care ne-ar oferi cheia în care să citim comportamental traseul lui Ponta ar fi disonanța cognitivă. 

Nu ne putem abține de a nu exploata acest filon. Imberbul Ponta privea cu admirație la arogantul Năstase, politicianul social-democrat cu aere de aristocrat, și probabil că, pentru atmosfera textului, de câte ori se afla în fața oglinzii se visa pe sine premier, cuvânta și se privea admirativ în timp ce se bărbierea. 

Pentru Ponta, anii care au trecut au aplatizat orice urmă de disconfort între stările emoționale pe care le-ar fi trăit în drumul lui spre funcția de premier – a înghițit mult, a trecut prin tot ce se poate ca, de la Ponta cel care era vehement, disperat să intre în grațiile greilor politici, doritor să dovedească mass-media că este o mână forte, să fie cel care este astăzi. 

Un Ponta aparent sigur pe sine, aflat la butoane, fascinat de jocurile de salon pe care le face și le desface, cu o anume doză de perfidie combinată cu plăcere în a-i întoarce cuțitul în rana amorului propriu a lui  Crin Antonescu. Curat-murdar plăcere a lui Ponta în a-l chinui de Antonescu, accentuându-i nesiguranța și fricile (e ca în gașcă, raporturile de putere se ajustează din mers).  

Alături de Barosso, luni, Ponta radia o satisfacție golănească de șmecher care știe cum e să fie în două luntri, mai departe le-o descurca el – asta fiind mantra pe care și-o spune în momentele de tensiune. 

Prima țigară, prima femeie le-a avut Ponta în prima lui gașcă politică, acolo unde a învățat tot ce știe astăzi. A văzut tot, a învățat de la fiecare câte ceva . Și a dorit mult să fie acceptat și să crească, să fie primul. Dublul lui limbaj, ca o supradoză de care e dependent, e doar din dorința de a da dovezi găștii din care face parte că el este omul de care au nevoie.

Dacă îl privești cu atenție în timp ce își ascultă interlocutorii jurnaliști observi, preț de o secundă, cum are loc căderea în abisul admirației propriei persoane și gândul care trece ca o boare prin mintea-i ceva de genul ”Sunt aici unde am vrut să ajung!, Sunt aici!, Nimeni nu îmi mai stă în cale! Voi face totul pentru a rămâne!”.  

Parcă niciodată, în ultimii ani, nu s-au adunat atâția disonanți cognitivi ca acum pe scena politică! Sunt cu toții loviți de nebunia negării realității, de obsesia găsirii țapului ispășitor, pradă unei tendințe de auto-halucinare, de reașezare a realității, de separare totală de ceea ce  înseamnă interes național și trag după ei o țară întreagă în această aventură de încercare de salvare a penalilor politici.

Disonanții cognitivi ai momentului, pentru care Ponta e purtătorul de cuvânt, maestrul de ceremonii, sunt mulți – de la Zgonea, Ghise, Mihalache, Becali, Stroe, Fenechiu, Șova, Dragnea, până la Voiculescu cu a sa ultimă postare blogghistă de un tupeu incredibil prin care se adresează CSM cerând protecție față de presa ostilă. Disonanți cognitivi sunt și toată armata de angajați ai trustului Intact, jalnici în felul în care au renunțat la poziția de câine de pază al democrației. 

Încolonarea în spatele patronului de televiziune-om politic îi fac prizonieri ai marelui joc, ai războiului altora, simpli piloni ce trebuie să își achite datoriile cu dobândă pentru cei 30 de arginți luați cu împrumut. 

Apartenența la gașcă oferă protecție, iar Ponta știe că fără gașcă ar fi o țintă sigură pentru dușmanii politici. Cartea șantajului permanent al lui știu despre tine-știi despre mine oferă instrucțiunile de folosință, limitele de mișcare pe masa de joc, iar Ponta, pilot de curse, se ține de traseu. Virajele, manevrele periculoase sunt doar pentru plăcerea jocului, showman-ul din el nu se poate abține să nu dea mulțimii, din când în când, iluzia că  el s-ar gândi și la tabăra cealaltă. Pentru asta ar trebui să aibă remușcări și nu le are, dovadă că tot ce a învățat cândva din cărțile de Drept e lipsit de relevanță pentru el, gargară idealistă care îi smulge cel mult gestul de a da din mână a lehamite. 

Felul în care distorsionează realitatea politică, declarațiile, situația juridică a miniștrilor penali, raportul MCV complet nefavorabil USL, dar pe care el îl restălmăcește, fac din Ponta un golan politic care trăiește on the edge, într-o permanentă transă în care face alba-neagra cu interesele naționale, cu o economie care abia își mai trage sufletul. 

În tot acest context este cu atât mai ridicolă calitatea sa nu doar de premier, ci și de președinte al unui partid social-democrat. Nicio legătură cu social-democrația! Politic vorbind, la nivel european, confruntările între ideologii sunt tot mai atenuate, încă de la începutul anilor 80 Naisbitt decreta că ”Stânga și Dreapta sunt pe moarte: aproape totul vine acum de la centrul radical”, mai puternică este eficiența economică dublată de funcționalitatea instituțională a unui stat, obținută fie cu politici de dreapta sau de stânga, ori un melanj al celor două. Politica a devenit  mai sensibilă la pragmatism decât la ideologie.

Într-o Europă care se luptă cu spectrul crizei economice căutând soluții pragmatice prin programe de politici publice viabile, baletul politic grobian de tip dâmbovițean pe care îl practică Ponta și a sa uniune nu fac decât să producă indignare în cei care mai au o urmă de bun simț, în cei care văd, fără a se lăsa amețiți de aiuritoarele programe de televiziune antenistă, că România e aproape falimentară și ar trebui să treacă la next level – cel al exercițiului politic real în folosul public și nu în folosul personal al celui care a pus la cale construcția politică a USL, și anume The Big Cat. 

O uniune întreagă a ajuns să tragă la căruța intereselor personale a lui Felix de a-și salva blana. Gașca din care face parte Ponta îi ține de cald, însă cuțitele se primesc de la cine te aștepți cel mai puțin, iar scadențele vin întotdeauna. Prima țigară poate fi ultima uitată pe un colț de noptieră. What goes around comes around…

Notă: Nu vi se pare că dinspre Parlament, mai precis dinspre grupul parlamentar PSD (să fie deputatul Mihai Sturzu?!) se aude, aproape în surdină, bătând ritmul cu degetele pe masa de demnitar cu tot cu fotoliu, muzica și versurile alea, știți voi care, ”Gașca mea nu poate să stea nicio clipă/ Hai și tu dacă simți așa/Vino-n gașca mea”?! Totul se leagă…

Autor:  Daniela Rațiu

Sursa

Daniela Rațiu este jurnalist şi scriitor. Citește alte opinii de Daniela Rațiu:

%d blogeri au apreciat: