Arhiva

Posts Tagged ‘minciună’

Fostul ministru Ciordache, un mincinos nesimțit

Fostul ministru, actualul deputat Florin Iordache, preşedintele comisiei parlamentare de modificare a Codurilor penale parcă ține cu tot dinadinsul să ne convingă că este un mincinos ordinar.

Deputatul Florin Iordache, preşedintele comisiei parlamentare de modificare a Codurilor penale este în mijlocul unui nou scandal după ce a anunţat că membrii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) propun introducerea unui prag de 50.000 de euro de la care să se poată vorbi de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu sau delapidare, dacă făptuitorul acoperă prejudiciul până la sesizarea instanţei.

„Mi s-a părut normal, le-am primit astăzi, să le aduc la cunoştinţă, să ştiţi de ele” – a spus Iordache marţi în Comisie. A fost şi momentul în care Reprezentanţii Forumului Judecătorilor au anunţat că se retrag de la dezbateri. Asociaţia Forumul Judecătorilor din România a solicitat insistent Preşedintelui României, Preşedintelui Senatului şi Preşedintelui Camerei Deputaţilor consultarea Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia) asupra unor aspecte curente vizând modificarea în România a Codului penal, Codului de procedură penală şi Codului de procedură civilă, precum şi unele aspecte conexe, susţinând că este necesară suspendarea dezbaterilor Comisiei speciale comune până la data primirii Avizului Comisiei de la Veneţia. Câteva ore mai târziu, membrii CSM anunţau că nu au propus instituirea unui prag valoric în cazul vreunei infracţiuni, cu atât mai puţin în cazul infracţiunii de abuz în serviciu săvârşită de funcţionarii publici sau în cazul infracţiunilor de corupţie. „Consiliul a înaintat Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei, un punct de vedere asupra solicitării Ministerului Finanţelor Publice, de modificare a Legii nr.241/2005 privind evaziunea fiscală. În acest cadru s-a urmărit orientarea spre recuperarea prejudiciului şi nu preeminenţa măsurilor punitive“, susţin magistraţii.

Câteva ore mai târziu, membrii CSM anunţau că nu au propus instituirea unui prag valoric în cazul vreunei infracţiuni, cu atât mai puţin în cazul infracţiunii de abuz în serviciu săvârşită de funcţionarii publici sau în cazul infracţiunilor de corupţie. „Consiliul a înaintat Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei, un punct de vedere asupra solicitării Ministerului Finanţelor Publice, de modificare a Legii nr.241/2005 privind evaziunea fiscală. În acest cadru s-a urmărit orientarea spre recuperarea prejudiciului şi nu preeminenţa măsurilor punitive“, susţin magistraţii.

„În contextul mai larg al dezbaterilor asupra modificărilor Codului penal, Consiliul a propus o abordare integrată a infracţiunilor economice, printr-o nouă variantă de incriminare a articolului 308 din Codul penal, care reglementează exclusiv infracţiuni săvârşite în mediul privat. Subliniem, aşadar, că varianta de nepedepsire sau de atenuare a pedepsei, propusă de Consiliu, vizează anumite fapte săvârşite exclusiv de angajaţii din mediul privat, iar nu de către funcţionarii publici“, a subliniat CSM.

Citește mai jos, integral, articolul ”Minciuna lui Iordache, pe altarul modificării abuzului în serviciu” publicat de adevarul.ro

Minciuna lui Iordache, pe altarul modificării abuzului în serviciu

Consiliul Superior al Magistraturii atrage atenţia că nu a propus instituirea unui prag valoric „în cazul vreunei infracţiuni”. Asta după ce, în spaţiul public au apărut informaţii despre un presupus prag de 50.000 de euro propus de CSM la abuzul în serviciu.

Deputatul Florin Iordache, preşedintele comisiei parlamentare de modificare a Codurilor penale este în mijlocul unui nou scandal după ce a anunţat că membrii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) propun introducerea unui prag de 50.000 de euro de la care să se poată vorbi de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu sau delapidare, dacă făptuitorul acoperă prejudiciul până la sesizarea instanţei.

Mi s-a părut normal, le-am primit astăzi, să le aduc la cunoştinţă, să ştiţi de ele”, a spus Iordache marţi în Comisie. A fost şi momentul în care Reprezentanţii Forumului Judecătorilor au anunţat că se retrag de la dezbateri. „Asociaţia Forumul Judecătorilor din România a solicitat insistent Preşedintelui României, Preşedintelui Senatului şi Preşedintelui Camerei Deputaţilor consultarea Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia) asupra unor aspecte curente vizând modificarea în România a Codului penal, Codului de procedură penală şi Codului de procedură civilă, precum şi unele aspecte conexe, susţinând că este necesară suspendarea dezbaterilor Comisiei speciale comune până la data primirii Avizului Comisiei de la Veneţia.

Câteva ore mai târziu, membrii CSM anunţau că nu au propus instituirea unui prag valoric în cazul vreunei infracţiuni, cu atât mai puţin în cazul infracţiunii de abuz în serviciu săvârşită de funcţionarii publici sau în cazul infracţiunilor de corupţie. „Consiliul a înaintat Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei, un punct de vedere asupra solicitării Ministerului Finanţelor Publice, de modificare a Legii nr.241/2005 privind evaziunea fiscală. În acest cadru s-a urmărit orientarea spre recuperarea prejudiciului şi nu preeminenţa măsurilor punitive“, susţin magistraţii.

„În contextul mai larg al dezbaterilor asupra modificărilor Codului penal, Consiliul a propus o abordare integrată a infracţiunilor economice, printr-o nouă variantă de incriminare a articolului 308 din Codul penal, care reglementează exclusiv infracţiuni săvârşite în mediul privat. Subliniem, aşadar, că varianta de nepedepsire sau de atenuare a pedepsei, propusă de Consiliu, vizează anumite fapte săvârşite exclusiv de angajaţii din mediul privat, iar nu de către funcţionarii publici“, a subliniat CSM.

Cu toate acestea, şi liderul PSD Liviu Dragnea bagă totul în aceeaşi oală.

„Ceea ce mi se pare foarte important este că din ce în ce mai multe instituţii înţeleg să iasă din abordarea tenebroasă şi întunecată care a caracterizat România în ultimii zece ani şi mai mult şi să ne îndreptăm spre o abordare pozitivă, corectă şi sănătoasă, având în vedere creşterea şi dezvoltarea acestei ţări. Orice atitudine de genul ăsta, din punctul meu de vedere este un pas important şi o măsură pozitivă“, a declarat Liviu Dragnea

Confuzie sau bună ştiinţă?

Confuzia voită între ce a declarat Florin Iordache şi ce a propus de fapt CSM nu este decât o tentativă de a da legitimitate unor modificări ale legilor justiţiei voite de către puterea politică, afirmă specialiştii. „E clar că se încearcă rezolvarea politică a unor chestiuni sensibile cu ajutorul CSM, care se ştie că nu are parti-priuri, nu face partizanat pentru nimeni. Se vrea inducerea ideii că magistraţii vor impunerea unui prag valoric pentru abuzul în serviciu. La fel s-a întâmplat şi în cazul Ordonanţei 13, când s-a spus că are girul CSM“, susţine judecătorul Cristi Danileţ, fost membru CSM.

Nici analistul politic Dan Ionescu nu crede în „greşeala“ lui Florin Iordache şi  afirmă că PSD încearcă să scoată castanele din foc cu mâna CSM.

„O vreme puteam să îl bănuim pe Florin Iordache de o lipsă de înţelegere a sistemului juridic. Dar atunci când «greşelile» se repetă neîncetat şi toate sunt în favoarea unui grup de oameni cred că îl putem bănui de rea intenţie. Este regretabil că un om care ar trebui să îşi depună toată munca şi efortul spre binele cetăţenilor de vreme ce este ales şi a ocupat şi o înaltă demnitate publică alege să lucreze în defavoarea societăţii“, spune analistul. Pe de altă parte, avocatul Daniel Fenechiu afirmă că nu asistăm decât la o nouă tentativă a lui Florin Iordache de a induce în eroare opinia publică. „Pe de o parte, CSM a fost uşor neglijent atunci când a propus amendamentul, care se referă la abuzul în serviciu, dar nu la funcţionari, ci la ceilalţi care pot participa la această faptă – instigatori, complici.

Pe de altă parte, Florin Iordache nu mai găseşte modalităţi de a prosti lumea şi voit face confuzie între faptele pentru care CSM a propus pragul. Foloseşte orice ca să-şi desăvârşească opera pentru care fost numit în acea comisie“, a spus Daniel Fenechiu.

Antecedentele

Florin Iordache nu este la prima gafă de acest gen. Deputatul s-a încurcat în minciuni şi în cazul celebrei Ordonanţe 13, când a afirmat că s-a consultat cu magistraţii „în legătură cu modificarea legilor justiţiei”, deşi CSM avizase de două ori negativ pachetul de legi, iar 4000 de magistraţi din cei 7000 au respins aceleaşi legi.

Opoziţia acuză PSD de lipsa de transparenţ

Amendamentul CSM, prin care se instituie un prag valoric la infracţiunea de abuz în serviciu, care l-ar scăpa de dosar pe liderul PSD Liviu Drganea, a fost prezentat de Florin Iordache direct în Comisia specială, în condiţiile în care reprezentanţii opoziţiei au aflat d-abia la începutul şedinţei că CSM a venit cu câteva amendamente noi. Cutuma parlamentară spune că amendamentele trebuie trimise aleşilor înainte de şedinţă.  „Dacă azi ne-au fost înaintate, tot azi le aduc la cunoştinţa dumneavoastră. Azi au venit, azi vi le spun. Noi susţinem amendamentul (al CSM-n.r.)“, i-a anunţat sec Florin Iordache, aproape mijlocul şedinţei de marţi. Opoziţia, prin aleşii PNL şi USR, a reacţionat în timpul şedinţei, dar şi după. „Nu a fost trimis amendamentul. Eu la şedinţă l-am văzut prima şedinţă. De altfel amşi făcut scandal alături de Ioan Cupşa că nu sepoate să vedem în premieră acolo amendamentul. Colegilor de la CSM le-a fost cerut aviz pentru proiectul cu evaziunea. De acolo, formularea a fost extinsă la Codul Penal, la articolul 308. E aberant oricum amendamentul“, a declarat pentru „Adevărul“ senatoarea PNL Alina Gorghiu, membră a Comisiei special pentru legile Justiţiei. 

Un text „ad-hoc“

Şi deputatul USR Stelian Ion, membru al Comisiei special pentru legile Justiţiei, s-a declarer suprins de faptul că CSM a venit cu acel amendament, amendament care a fost repede preluat de PSD. „Ce mă surprinde pe mine în mod neplăcut este faptul că la această şedinţă CSM a venit cu o variantă de text care nu a fost discutată, nu a făcut obiectul iniţiativei legislative, e vorba de art. 308 din Codul penal care se referă la infracţiuni de corupţie şi de serviciu care se aplică altor persoane decât funcţionarilor publici şi care conţine o prevedere, la prima vedere, pentru că nu ne-a fost pus textul la dispoziţie înaintea şedinţei, l-am avut ad hoc“,  a afirmat Ion. Întrebat ce înseamnă sintagma alte persoane, Ion Stelian a răspuns: „Spre exemplu un director de companie ar putea să fie o astfel de persoană“, a completat deputatul USR.

Autor: Radu Eremia 

Anul electoral 2016, va fi un an în care inconsecvanţa, ipocrizia, făţărnicia, minciuna, oportunismul vor atinge cote de neimaginat

2 februarie 2016 3 comentarii

Îşi poate oare imagina o amărâtă de prostituată, atât de blamată pentru ocupaţia ei, că ar putea veni o zi când va înlocui fusta de tip centură şi bluza care are menirea de a-i prezenta farmecele cât mai explicit, cu o ţinută decentă şi, de la bordelul unde prestează, să se ducă la o mănăstire unde să se declare pură şi imaculată şi să ceară să fie numită stareţă?

Dacă da înseamnă că, în România, poate face o carieră politică strălucită.

Suntem într-un an în care ipocrizia politicianilor va face ravagii… foşti duşmani se vor prezenta drept prieteni, foşti priteni for fi duşmani ireconciliabili, nereuşitele fiecăruia vor fi aruncate pe ceilalţi iar reuşitele vor fi subliniate cu insistenţă.

Vom vedea cum ungurii de la UDMR vor redeveni iar strindarde pe promisa independenţă mascată sub autonomie a unor zone transilvane va redeveni o luptă patriotardă, uitând că de două decenii şi ceva tot asta spun, în realitate politicienii nemaiştiind cum să îşi mai rotunjească veniturile.

Dar dacă minoritarii maghiari preferă să moară minţiţi că se pot lucruri de care Constituţia  nu permite nici măcar să se discute e problema lor. Într-o ţară liberă poţi fi şi masochist dacă doreşti.

Vom vedea că politicianii din partidele româneşti vor încerca să pară cât mai imaculaţi şi cât mai cu respect şi interes faţă de menirea pe care o au prin prisma mandatului primit de la electorat.

Am văzut cum Alina Gorghiu, copreşedinta PNL, şi-a făcut un adevărat modus vivendi din revenirea la votul uninominal în două tururi de scrutin la alegerile locale.

Interesantă este motivaţia. Caracter nobil, vezi Doamne, dumneaei nu vrea şi pace ca partidul său şi PSD să profite cu nesimţire de împuţiciunea de vot uninominal într-un singur tur. Ba chiar se şi întrega uimită de ce partide mici cum ar fi UNPR şi ALDE nu o susţin.

Aşa, dacă o priveşti pe madam Gorghiu parcă îţi vine să te întrebi cu are putera de a se privi dimineaţa pe inima goală în oglindă fără a-i veni să vomite de atâta oportunism şi ipocrizie.

Pe de o parte PNL-ul Alinuţei este un partid care, cam peste tot este în urma PSD în medie la vreo 5% în sondajele reale, de uz intern.

Păi, când vorbim de voturi pentru primar locul doi nu se premiază, deci interesul real nu este motivat de o oarece empatie faţă de UNPR şi ALDE, ori faţă de partide ca M10 sau PMP pe care consideră că nu trebuie nici măcar că trebuie să le pomenească sau, de ce nu, dicolo, la cei favorizaţi de uninominalul într-un tur mai avem ca mare favorizat UDMR, aceştia dublându-şi numărul de câştigători faţă de uninominalul în două tururi.

Ciudat este că madam Gorghiu  consumă atât de multă energie cu această treabă uitând, de exemplu, să ridice problema celui mai important primar, Primarul General al Bucureştiului.

O confruntare între Gabriela Vrânceau Firea Pandele şi Cristian Silviu Buşoi, este o confruntare între o ţoapă şi un măscărici şi ar trebui să intre în istorie chiar dacă, deocamdată, cele două candidaturi sunt încă la nivelul de intenţie.

Gabriela Firea, Cristian Bușoi

De asemenea interesant este că Alina Gorghiu vorbind despre democraţia făcută muci de votul uninominal într-un tur, nu observă că aceasta este minată nu neapărat de alegerile locale ci de modul aiuritor  în car se votează pentru parlamentare. Sau, mai ştii păcatul, poate fosta domnişorică o avea de gând ca după ce se va intra încele şase luni de dinainte de alegerile generale de neschimbare a legii o veni iar cu efuziuni democratoide.

Culmea ciudăţeniei fiind că legea pe care acum o doreşte schimbată este tocmai o lege la care partidul său acesa cu bucurie la vremea când a fost votată, chiar ea explicându-ne atunci cât de important e să economisim nişte bani necesari celui de-al doilea tur, “e posibil să ieşim din sală, dacă nu se adoptă amendamentul”, zicea ea atunci când în cârdăşie cu PSD treceau legea neverosimil de uşor.

Treaba e că dacă atunci nu ar fi trecut respectivul amendament s-ar fi dus dracului unitatea de monolit a USL, unitate făcută praf de arognţa liderilor, de lipsa unităţii reale, fiecare din membrii încercâd tot timpul să îl ţepuiască pe celălalt.

Oare de ce nu şi-a amintit deloc de faptul că a existat un referendum, expresie a suveranităţii poporului, în care se cerea un parlament mult redus numeric? Să fie vorba de faptul că pe la Antena3 şi România TV acel referendum e numit şi azi „o prostie a lui Băsescu” … da, suveranitatea poporului român e o prostie …

Ipocrizia manifestată are ca motivaţie internă, de fapt, raţionamente mascate legate de perpetuarea baronilor locali, motorul financiar al bunătării materiale a partidelor. Fenomenul e atât de extins încât ceea ce face DNA-ul e calm cum ai pretinde că faci dezinsecţie ucigând două muşte şi trei purici pe zi.

Făcând un exerciţiu de imaginaţie, să presupunem că mâine ar fi arestaţi toţi primarii şi toţi consilierii locali şi judeţeni din ţara aceasta. Şansa de a se comite astfel o eroare judiciară e fi cu mult mai mică decât dacă ar fi lăsaţi toţi în libertate.

 Are şi Cioloş, Premierul, felia lui de ipocrizie.

El spune că nu poate interveni deoarece suntem la mai puţin de şase luni de alegeri. Când i s-a spus că această schimbare nu se încadrează la ceea ce nu poate fi schimbat l-a lovit democraţia… Cică nu poate schimba ceea c a votat Parlamentul, apoi, când a văzut că o parte din cei ce au votat amendamentul vor schimbarea, a luat la rând partidele parlamentare şi i–a întrebat ce vor… A ieşit ca că totul rămâne aşa cum e.

 Oare de ce nu spune ce a discutat cu Dragnea când acesta i-a susţinut guvernul? „Faci ce spunem noi, rămâi în funcţie, altfel, moţiune de cenzură şi PA”.

Evident, deşi refuză să o măturisească, Cioloş vizează o carieră pe termen lung şi speră că va rămâne premier şi după ce i de încheie mandatul acesta interimar, dacă nu deranjează pe cineva crede că îi va ieşi calculul. (Chiar şi prin  punctele din programul cu care a fost investit care exced anul cât e interimar, premierul Cioloş arăta că că vizează un mandat mult mai lung)

Cred că e o logică greşită… Dacă va câştiga, PSD nu ca admite un premier non PSD, iar dacă va câştiga PNL şi acesta va dori să aibă premier al său. Poate dori Iohannis ce vrea muşchiul lui, nu contează, tare mă îndoiesc că dumnealui ar putea trece peste o eventuală suspendare.

PSD este şi el de o ipocrizie de-a dreptul scârboasă.

Deşi iasă care mai de care comunicator de partid şi spune că doreşte un tur doi dar nu de data aceasta, tot ei spu şi că un tur doi favorizează înţelegerile pe ascuns.

Or fi existând aceste înţelegeri, dar din câte ştiu, la urne nu se prezintă doar membrii diferitelor partide ci electoratul care nu prea ţine cont de ce trocuri fac între ei liderii de partide.

Realitatea se poate vedea la alegrile prezidenţiale de până acum. PSD nu reuşeşte niciodată ca în confruntarea cu orice alt partid să adune 50% indiferent cât ar fura. Ca şi cum ar fi o regulă, toţi se adună împotriva lui.

Un altfel de ipocrizie vedem şila PMP, Partidul Meu Personal (ghici al cui) cum îl denumesc unii…

Deşi toată lumea ştia că Mişcarea Populară urma să fie controlată de Băsescu, nu renoşteau, dar asta nu ar fi mare bai.

Problema este că inconsecvenţa/ipocrizia PMP vine in faptul că este o formaţiune calibrată pe popularitea fostului preşedinte.

Or, dacă ne uităm un picuţ în trecut vedem câteva declaraţii pe care acesta le-a făcut dar le-a uita.

Era una unde spunea că după expirarea mandatului de preşedinte se varetrage la pensie. „Orice funcţie pe care o ocupi după ce ai fost preşedinteînseamnă o scădere”. Ei, nu a ezitat să preia partidul.

Mai declara că indiferent ce ar face Ponta nu îl va desemna pentru funcţia de premier. La desemnat. De dozuă ori. Cine mai pune botul la ce spune de acum înainte dumnealui? Cred că mult mai puţini din cei care şi-ar dori dânsul.

Cam asta ar fi cuvintele care ar contura profilul acestui an electoral. Ipocrizie, oportunism, nesimţire, minciună, tupeu,  inconsecvenţă.

Pe aceeaşi temă, un articol al frumoasei şi talentatei jurnaliste Melania Cincea.

Fariseism

Discuţiile politice pe tema votului primarilor denotă fariseism. Şi din partea PSD, şi a PNL.

Melania CinceaAr fi hilară, dacă nu ar crea îngrijorări privind percepţia unui partid la rolul unei instituţii a statului, poziţia PNLcare acum îl acuză pe premierul Dacian Cioloş că se derobează de responsabilitatea asumării răspunderii votului în două tururi pentru alegerea primarilor. În plus, denotă fariseism. În 6 mai 2015, în Camera Deputaţilor, PNL a votat în cârdăşie cu PSD acest amendament din Legea alegerilor locale. Asta, deşi cu puţin timp înainte, după votul din Senat, co-preşedintele PNL, Alina Gorghiu, numea drept scăpare trecerea respectivului amendament prin Senat, anunţând că, la votul din Cameră, “e posibil să ieşim din sală, dacă nu se adoptă amendamentul”. Ce a urmat se ştie: legea a trecut lejer. Cu 278 de voturi “pentru”, 22 “împotrivă” şi 14 abţineri.

PNL putea să fi votat împotrivă, gândindu-se la spargerea monopolului unor reţele clientelare consolidate prin teritoriu şi la reprezentativitatea primarilor care, aleşi din primul tur, e discutabilă – dat fiind că o Primărie se poate câştiga şi cu 15% din voturi –, deci, gândindu-se la mersul spre mai bine al societăţii. Şi, totuşi, a votat pentru această lege. De ce? Din prostie, mi-e greu să cred că a făcut-o. Mai degrabă, din raţionamente politice. Poate, în perspectiva unei alianţe electorale cu PSD, pe model USL, şi în urma inventarierii baronilor judeţeni şi a celor locali – supravieţuitori ai DNA-ului, deci pe care se putea miza şi în 2016 – şi care, datorită acestei legi, au şanse să mai prindă un mandat. Idee la care pare să se fi renunţat. Poate, din cauza neînţelegerilor pe împărţirea puterii. Poate, după loviturile de imagine încasate de PSD la vârf, după condamnarea lui Liviu Dragnea, după inculparea lui Victor Ponta, după protestele din toamna anului trecut, care au dus la dărâmarea Guvernului Ponta.

Fariseim este şi din partea PSD. În 2012, când a fost introdus în lege amendamentul privind votul din primul tur al primarilor şi când legea era susţinută de PDL (deci, de o parte a actualului PNL) – care motiva că, aşa, se evită aranjamentele de culise din al doilea tur – era criticată de PNL, care anul trecut a girat-o, din nou, în Parlament, şi de PSD care ameninţă chiar cu boicotul la alegeri, în cazul în care se va merge pe alegeri în două tururi.

Cert este că acum subiectul a ajuns pe masa Guvernului. La iniţiativa PNL. Şi după ce, cu puţin timp înainte, Alina Gorghiu încercase să-i atingă primului-ministru o coardă sensibilă şi, în caz de eşec, să se asigure că pisica e aruncată în curtea lui Dacian Cioloş, transmiţându-i public că revenirea la alegerile în două tururi a fost una dintre cerinţele protestatarilor, care a dus la căderea Guvernului Ponta şi numirea Guvernului Cioloş. Premierul a refuzat, însă, să se implice în acest scandal politic: “Guvernul nu poate veni cu ordonanţă de urgenţă sau să îşi asume răspunderea, în lipsa unei majorităţi în favoarea alegerilor primarilor în două tururi”.

Unii îl acuză pe dl Cioloş că, prin neimplicare, face jocul PSD – dacă legea nu va fi modificată şi se va rămâne la alegerea primarilor din primul tur, marele câştigător al localelor şi, implicit al parlamentarelor se estimează că va fi PSD. Corect ar fi fost ca aceia care îi aduc acuzaţii primului-ministru să-i întrepe pe de o parte pe liderii PNL, iar pe de alta, pe preşedintele Klaus Iohannis dacă, la un moment dat, nu au făcut jocul PSD. Unii, atunci când au votat legea cu acest amendament acum contestat, celălalt, atunci când a promulgat-o rapid, la 12 zile de la votarea sa, neavând nicio intenţie de a o retrimite Parlamentului spre modificare. Ba, declarând că, deşi legea nu este perfectă, “reprezintă un progres într-o direcţie bună.

Decizia d-lui Cioloş de a nu interveni în această dispută politică, nici prin ordonanţă de urgenţă, nici prin asumare de răspundere, ar putea fi efectul unor calcule pragmatice. Al unuia pe termen scurt, care îi vizează şi funcţia, dar şi stabilitatea politică. Dl Cioloş ştie că majoritatea în Parlament, cea care l-a votat în funcţia de prim-ministru, este volatilă azi, putând, în orice moment, să se întoarcă împoriva lui şi să-l debarce printr-o moţiune de cenzură. Ceea ce ne-ar arunca, din nou, într-o criză politică. Dar şi efectul unui calcul pe termen lung care vizează, poate, o carieră politică a d-lui Cioloş. Caz în care, în toamna acestui an, în eventualitatea în care va intra într-un partid sau va conduce o alianţă politică, fiind nominalizat pentru funcţia de premier, va avea nevoie de votul majorităţii parlamentare. Din care, invariabil, va face parte fie PSD, fie PNL.

Ceea ce rămâne de făcut acum este ca PNL să-şi facă majoritate şi să treacă Legea alegerilor locale, cu amendamente, prin Parlament. Iar dacă nu reuşeşte, să-şi asume responsabilitatea şi să se acomodeze cu ideea de a sta în opoziţie patru ani. Şi încă ceva: să înveţe ceva din trocurile politice cu PSD, din care nu e prima data când iese perdant.

Autor: Melania Cincea

Articol publicat şi în TIMPOLIS şi în Puterea a Cincea.

Data publicării: 2 februarie 2016

În România spunem „DEMOCRAŢIE” unei „DICTATURI DE GRUP”, şi „CLASĂ POLITICĂ” unei adevărate „NOMENCLATURI”

25 ianuarie 2016 Lasă un comentariu

Din păcate, România, deşi încă mai spun unii că ar fi o democraţie, devine tot mai mult o dictatură controlată de un grup autodenumit Clasă politică, grup controlat de un şi mai select grup format din conducerile centrale ale partidelor politice  Aceasta controlează absolut dictatorial ţara prin legile pe care fac, astfel că suveranitatea poporului, enunţată clar în Constituţie, să fie o noţiune golită de sens.

Legile sunt făcute în aşa fel încât  servesc, în primul rând, interesele celor care le fac neavând nici un fel de legătură cu poporul.

În aceste condiţii, cred că ar trebui să renunţăm la sintagma „clasă politică” şi să o adoptăm dea dreptul pe cea de „nomenclatură” … dar şi la cuvântul „democraţie” şi să adoptăm termenul de „nomenclatură”.

În sistemele democratice, teoretic vorbind, un popor se conduce desemnând prin alegeri politicieni care să îi reprezinte interesele. Modul de funcţionare este reglementat prin legi care sunt de fapt regulile după care funcţionează societatea. Rezltanta generală a acestor legi ar trebui să fie aplicarea voinţei poporului.

Practic politicienii aleşi nu sunt decât nişte reprezentanţi ai poporului care crează cadrul în care trebuie să funcţioneze Guvernul care ar trebui să execute un program pe care i l-a aprobat Parlamentul, deci reprezentanţii poporului.

Atunci când politicienii aleşi să reprezinte interesele celor care i-au ales, lasă deoaprte interesul  acestora şi considră că trebuie să acţioneze în proiul interes, esenţa lor se schimbă. Ei nu mai sunt, de facto, nişte reprezentanţi ai poporului ci nişte despoţi (deloc luminaţi), iar poporul nu este decât un fel de mecanism care trebuie să le asigure lor bunăstarea şi securitatea, oamenii nemaifiind decât nişte cifre statistice. Omul ca individ este ceva ce nu contează absolut deloc.

Teoretic ar exista mecanisme legale prin care să se corecteze eventualele anomalii. Practic aceste anomalii devin în timp cutume după care devin legi.

A reduce cât mai mult posibilitatea electoratului de a putea înlocui o clasă politică şi a nu lua în seamă rezultatele referendumurilor înseamnă a-i lua dreptul la suveranitate, drept fundamental în societăţile cu democraţii reale.

O lege electorală unde se mimează democraţia, făcută parcă pentru blocarea schimbărilor, este o lege care împune o societate în afara zonei de democraţie, una unde dictatura unui grup restrâns este un fapt.

Să ne înţelegem, nu vorbim de o dictatură personală. E vorba de un grup de de persoane care se eternizează în anumite poziţii prin fidelizarea unui grup de subordonaţi şi prin imposibilizarea tendinţelor de schimbare venite din exterior.

Aş enumera doar:

LISTELE ELECTORALE.

Sunt liste de pe care cei care nu fac jocul conducerilor centrale nu fac parte. Aceste liste permit electoratului să aleagă altceva decât li se propune. De exemplu, cuiva i se cere să aleagă să fie condus de un hoţ de buzunare, un criminal, un tâlhar la drumul mare dar pe nimeni onesc sau capabil … Pe cine ar putea alege poporul? Se va spune că poate să nu voteze acea listă. Da, dar degeaba o face.

PRAGUL ELECTORAL

Statistic vorbind, un partid nou nu poate face la prima participare mai mult de 4-5%. Ar putea creşte în timp, doar că un partid care nu face 5% nu e admis în parlament, locurile lui împărţindu-se între ceilalţi.

VOTUL UNINOMINAL CU SINGUR TUR DE SCRUTIN

Acest sitem electoral este o mare aberaţie şi se bazează pe ceva numit „majoritate relativă”.

Rezultatele obţinute de fiecare candidat sunt „vărsate” în contul partidelor, ceea ce se reduce de fapt, în esenţă, la votul pe o listă a celor agreaţi de conducerile centrale.

Dacă mai punem şi sancţionarea unor aleşi uninominali atunci când părăseac partidul deja atinge nişte limite ale grotescului greu de imaginat. Practic, deşi electorul ştie că îi dă unui om votul, de fapt îl dă unui partid.  

Acest sistem de vot este cel mai prost sistem imaginabil deoarece partidul beneficiază de toate meritele, scăpând de orice răspundere care îi revine alesului. 

Pe de altă parte, ascest sistem favorizează partidele monstru ca PSD care are un electorat de 30-35% în medie. În primul tur el va câştiga locul unu, uitându-se că la astfel de alegeri, cei care votează „pro” sunt doar cei care au votat cu partidel respectiv. TOŢI CEILALŢI AU VOTAT ÎMPOTRIVA. La turul doi, de obicei, ceilalţi se coagulează împotriva acestuia. 

Acest sistem de vot face ca şi partidele etnice să fie favorizateîn zone unde nu deţin o majoritate etnică. Dacă în primul tur partidul etnic va obţine un 25% atâta ar obţine şi în turul doi. Doar că în primul tur electoratul care votează politic şi nu etnic este împărţit între partidele majoritarilor. Votul etnic ar interveni doar în turul doi. 

Acesta e motivul pentru care PSD şi UNPR ţin morţiş la uninominalul într-un tur.

Paradoxul în prezent îl constituie PNL care vrea revenirea la uninominalul în două tururi după ce nu demult, când era parte din USL dorea uninominal într-un tur. Explicaţia e că atunci era parte din alianţa care obţinea cam peste tot locul 1. Atunci în cazul unui tur doi USL ar fi pierdut cam peste tot unde ecartul faţă de locul doi era de sub 5%. USL nu ar mai fi putut creşte.

Ipocrizia liberală vine din faptul că spune că vrea uninominal în două tururi la primari dar nu şi la parlamentari. De ce? Pentru că acolo PNL este unul din cele două megapartide care acum conrolează politic România şi se teme că orice nou partid va lua mult mai mult de la ei decât de la PSD. Faptul că PNL deşi se autodenumeşte partid liberal mimează un comportament de dreapta este unargument în favoarea ipocriziei sale.

Revenind la legi, Legea electorală este una din legile prin care clasa politică îşi serveşte interesele sale de conservare şi perpetuare. Interesant este că din cauza unor detalii, fiecare partid are interesul ca această lege să arate într-un anumit fel, lucru care generează o luptă absurdă … Culmea e că niciuna din variantele propuse de fiecare partid nu pleacă de la interesele de suveranitate ale poporului, toate îngrădindu-i şi cenzurându-i acestuia dreptul la suveranitate. 

PRESA OBEDIENTĂ

Una din modalităţile prin  care paridele mici nu pot ajunge să contribuie la curăţarea clasei politice este îngrădirea posibilităţilor de afi promovate.

Întrun mimat război politic diferitele organe media promovează doar marile partide, cele mici fiind luate în seamă doar atât cât să nu poată spune nimeni că nu a auzit de ele. Ce vor ele? Ce proiecte propun? Dacă e să te iei după presa noastră, nimic… ceea ce este o mare minciună şi o manipulare din cel mai odios tip.

Organizaţiile de media care promovează şi altceva în afară de partidele mari sunt pur şi simplu marginalizate şi împinse spre ratinguri ridicole, deci şi îndepărtarea de ele a surselor de venit… (Ca exemplu, vezi Naşul TV care „se bucură de tot felul de şivane” …nu e în hora promovării marilor partide, practic, nu există).

În aceste condiţii, cred că ar trebui să renunţăm la sintagma „clasă politică” şi să o adoptăm dea dreptul pe cea de „nomenclatură” … dar şi la cuvântul „democraţie” şi să adoptăm termenul de „Nomenclatură”.

Marina Ene

Un interesant articol legat de lupta absurdă între partide pe legea electorală este publicat de Marina Ene la data de  22.01.2016 pe siteul  contributors.ro.

Mărul discordiei în 2016. Legea electorală.

De la 1690, de când John Locke şi, ulterior, Montesquieu în 1748 au enunţat principiile care au stat din acel moment încolo la baza statului constituţional modern, orice democraţie are ca punct de pornire noţiunea de separaţie a puterilor în stat. Este vorba, evident, de puterea legislativă, judiciară şi cea executivă, care, dacă s-ar afla în aceeaşi mână, ar rezulta un adevăr mai mult decât grav. Acela al existenţei unui stat despotic.
Venind în timpurile noastre şi în România anului 2016, ceea ce putem vedea cu toţii nu este doar îngrijorător, ci a devenit o problemă cronică a noastră.
În România anului 2016, legile sunt făcute exclusiv de către politic. Iar separaţia de care vorbeam mai sus a ajuns la o suprapunere totală, rezultatul sau concluzia putând să o tragă fiecare în parte în ceea ce priveşte statutul de acum al României şi cât de democrată este ea în acest moment.
Pentru că, dacă în anul 2016, preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, declară fără rezerve că: “Un tur sau două tururi sau zece tururi este o opţiune politică. Constituţia nu spune că alegerile trebuie să se facă într-un tur sau două tururi, ci că trebuie să fie alegeri libere, periodice şi corecte. De aici încolo este la latitudinea politicienilor să stabilească”, atunci, statul român, prin vocea unui vârf judiciar, acela al preşedintelui Curţii Constituţionale, se declară falimentar, înfrânt de la interior, imixtionat, dinamitat şi anulat.
Dacă justiţia în România anului 2016 poate să stea într-o atitudine nonşalantă faţă în faţă cu politicul, făcând declaraţii curtenitoare, tendenţioase şi extrem de laxe partidei politice, ce este România sau ce mai sunt România şi democraţia ei?
De asemenea, şeful Executivului, Dacian Cioloş, unul dintre vârfurile tripletei statale, garantă a democraţiei, în continuarea declaraţiilor lui Augustin Zegrean, nu ezită să pună egal între o lege fundamentală pentru orice democraţie a lumii- legea electorală- şi legea politică.
Ba, mai mult, acelaşi Dacian Cioloş, o personalitate remarcabilă a trendului apolitic românesc al momentului, dă semne de nervozitate în declaraţii de presă, atingând un punct critic în care, printr-o afirmaţie care generează o însuşire directă în termeni a întregului Executiv- “Guvernul meu”- şi într-un atac de anxietate majoră în faţa acestui val de presiune politică dinspre centrele de putere ale Parlamentului (a se vedea conducerea PNL) se arată dispus să îşi depună demisia dacă se vor mai face astfel de presiuni.
Revin cu întrebarea: Cât de democrată este România şi cât de încadrabilă în legile democraţiilor clasice şi seculare?
Şi ca să ne dăm seama de ce România anului 2016 este oglindită de acest tablou desprins parcă din Infernul lui Dante, aş merge în momentul lui noiembrie 2015 în care oameni, mulţi, mii şi zeci de mii, au ieşit în stradă după 26 de ani de nu se ştie ce românesc. Au ieşit în stradă tocmai pentru ca acest nu se ştie ce să devină ceva ce se ştie. Numai că aceşti oameni frumoşi, originali şi deştepţi în marea parte a lor şi, de altfel, extrem de bine intenţionaţi au uitat un singur lucru. Acela că o clasă politică nu se va lăsa niciodată intimidată de o societate civilă complet ruptă de realităţile acestei clase politice. O societate civilă incapabilă să mânuiască aceleaşi pârghii ca ale clasei politice şi cu aceleaşi argumente ca ale clasei politice. Pentru că niciodată nu îţi vei putea înfrânge adversarul dacă nu gândeşti ca el, dacă nu te poziţionezi ca el şi dacă nu lupţi cu aceleaşi arme ca ale lui.
Care ar fi armele politicului românesc?
Simplu. Legile ţării.
Legile în România sunt făcute, aşa cum am mai spus, exclusiv de către politic.
Dovada este că, după 26 de ani de eforturi de a implementa democraţia în România (Pentru că, fie vorba între noi, democraţia nu există încă în România, iar asta este atestat prin tot ceea ce se întâmplă şi ne înconjoară în fiecare clipă. Cred că nimeni nu mai are vreo îndoială), orice lege care a fost adoptată sau pe cale de a fi adoptată nu a pornit dinspre puterea judecătorească către cea politică ca o emanaţie directă, univocă şi inamovibilă. Ci invers. Astfel, suntem în situaţia în care, în anul 2016, an electoral, politicul să ceară cu neruşinare şi obrăznicie modificarea legii electorale, deşi, conform Comisiei de la Veneţia, legea electorală nu poate fi modificată mai târziu de un an inaintea celui electoral.
Însă, PNL-ul, partid aflat într-o mare derivă şi într-o mare inexistenţă de fond, a găsit de cuviinţă să creeze un joc acum, în anul electoral 2016. Aşa cum a găsit de cuviinţă să creeze un alt joc, acum 4 ani, în anul electoral 2012, când, printr-o anomalie totală, tipic românească, singura coerentă de altfel în 26 de ani, a făcut uniune, frăţie cu partida stângii. Stângii extreme aş îndrazni să spun. Liberalii diluandu-se complet în această formulă politică pe care acum o consideră toxică. Şi atunci, ca şi acum, înainte de momentul vasalizarii lor, liberalii ridicau aceleaşi probleme din perspectivă legislativă. Modificări de gen, tururi, liste etc., etc.
În momentul în care însă au ajuns la guvernare, ceva, şi aş spune ceva ce se numeşte ipocrizie şi perfidie, a modificat brusc viziunea liberală şi viziunea democrată a liberalilor asupra legilor ţării şi asupra legii electorale. Alea făcute strâmb până atunci.
De altfel, după cum putem observa, liberalii sunt consecvenţi. Au rămas consecvenţi şi fideli unui singur lucru. Căţăratul la putere cu orice preţ şi ţinutul cu dinţii şi ghearele de ea.
Aceiaşi liberali, în noiembrie 2015, au pariat totul pe o singură carte. Guvernul Cioloş. Guvern care nu ştiu cum şi nu ştiu de ce, în mintea liberală, a fost asociat cu propriul guvern şi cu propria dorinţă de guvernare a ţării via Klaus Iohannis, preşedintele ţării. Care nu este liberal şi nu este în niciun fel politic.
Este un mister al minţii liberale, însă un mister care ne afectează pe toţi.
În 2016, şefii liberali, via Alina Gorghiu, supăraţi nevoie mare pe încăpăţânarea de catâr a premierului Cioloş de a nu-şi arăta disponibilitatea de a emite ordonanţe de urgenţe pentru modificarea legii electorale, se arată dezamăgiţi, dezabuzaţi şi înlăturaţi pe nedrept de la marea plăcintă politică.
Aş întreba: Care a fost rolul liberalilor de-a lungul ultimului sfert de veac românesc, altul decât acela de a crea alianţe păguboase şi toxice în favoarea exclusivă a politicului liberal şi în defavoarea completă a poporului român?
Şi cum ar trebui să privească Curtea Constituţională a României, căci de legislativ nu poate fi vorba, atât timp cât el este eminamente politic, astfel de numere de circ aberante, distructive, trecute de ilar, aduse în suicidar ale actorilor de pantomimă liberali? În an electoral, repet.
Ce face liberalul în plină campanie electorală? Pentru că, atenţie, atenţie mare, campania a început deja. Păi, liberal egal Cristian Buşoi. Liberal şi democratic egal Alina Gorghiu plus lamentările săptămânale de rigoare.
Ce face partida social-democrată în plină campanie electorală? Tace şi lucrează.
Poate este bine să privim spre zona liberală dintr-o altă perspectivă şi un alt unghi. Adevărat, extrem de îngrijorătoare. Oare, tot acest circ pe care doamna Gorghiu îl oferă presei în mod sistematic nu este cumva un alt blat pe care partida liberală deja l-a făcut cu alte părţi importante ale politicii, tocmai pentru că această lege electorală cu toate modificările ei subterane serveşte de minune întocmai scopului comun politic?
N-aş vrea ca, după ce vom parcurge acest an electoral, dificil pentru noi toţi, pentru că fiecare an electoral reprezintă un efort mare, în primul rând, financiar, în al doilea rând, emoţional ca presiune socială şi, nu în ultimul rând, ca efect a ceea ce va urma de acum încolo minimum 4 ani, să ne trezim că bocitoarele liberale au devenit peţitoarele post-factum într-o nouă alianţă. De data aceasta, cu un Guvern stânga-dreapta. Nimic nou! Cu nimeni altul decât domnul Dragnea, pe post de capel maestru şi domnul Băsescu în postul celui care alcătuieşte partitura şi face acordurile orchestrei Executivului şi a celor ale Legislatiului implicit.
Iar, pe deasupra, cu un Dacian Cioloş, nu şef al Partidului Liberal, ci, poate, cu o poziţie parlamentară redutabilă şi cu un nou partid de dreapta, formând acea opoziţie care acum lipseşte cu desăvârşire.
Peste foarte puţină vreme, Parlamentul se va reuni într-o sesiune în care nu doar turul întâi de alegeri va fi înlocuit cu două tururi de alegeri, ci şi alte lucruri importante, subtile şi mai puţin la vedere din legea electorală şi nu numai vor face preludiul acestei noi sesiuni.
Nu aş vrea să uităm nicio clipă că, după evenimentul Colectiv, când am spus cu toţii: “corupţia ucide!”, mintea comună românească s-a îndreptat instinctiv, nu atât către Guvernul Ponta, care era de la sine înţeles că este o cangrenă ce trebuie curăţată urgent, ci asupra cauzelor pentru care acest Guvern a existat. Clasa politică, partidele politice şi tot ce este politic în această ţară. Adică, TOTUL.
Aş vrea şi sper ca acel impuls uriaş pe care l-am resimţit în acea seară de noiembrie când am fost 50 000 de oameni pe străzile Bucureştiului şi alte mii în ţară să revină acum, la începutul anului 2016, şi să rămână nu doar treaz, ci să crească în intensitate şi în vigilenţă pentru tot ce înseamnă acest an şi tot ce înseamnă viaţa românească de acum înainte.
Este esenţial să rămânem treji. Este esenţial să înţelegem ce se întâmplă şi ce ni se întâmplă pentru că noi suntem cei care facem să ni se întâmple.
Dacă nu mai vreţi un Parlament, un politic şi legi strâmbe, batjocoritoare, sfidătoare, criminale la adresa noastră, a tuturor, vă invit să fim cu adevărat pentru prima dată în 26 de ani nu doar spectatori, ci principalii actori în această construcţie care este România.
Autor: Marina Ene
Data publicării: 22.01.2016

Partidul lui Dan Diaconescu își dă arama pe față

8 octombrie 2011 5 comentarii

 Am cam început să regret ceva. Că atunci când OTV-ul a început să publice tot felul cifre care arătau câți membrii s-au mai înscris în Partidul Poporului, partid inexistewnt la acea dată, dar asta nu conta.

Sunt curios dacă acum aș fi constatat doar că artiodul Poporului are doar mai mulți membrii decât este populația României, sau s-a depășit chiar populația   Europei ori chiar a Eurasiei….

Zilnic sute de oameni aderau la partid, zilnic tot felul de am,ețiți dădeau elefon la OTV și se plângeau de greutatea sărăciei, unii intrau de trei patru ori și spuneau că nu au a doua zi din ce să-și cumpere o pâine, evident neobservând că pentru a intra in direct plăteau cu 0,44 de euro pentru SMS-ul pe care îl trimiteau.

Ba mai erau și încurajați cu promiterea de 20.000 de euro în cel mult un an de la câștigarea alegerilor.

Parcă și vedeam cum curg lacrimile de fericire a pleșarilor telefoniști prezentați ca Nicolae, Vasile, Ioana etc, enimeni neîntrebând la modul serios: ”Da’ de unde iei mata dom’le atâtea sute de miliarde?

Toată minciuna ar fi continuat să provoace orgasme de plăcere babelor telefoniste și emoții de viață bună ce va să vie etilizaților  telefoniști, dacă la buzău Dan Diaconescu, nu ar fi primit peste botul tâmp rânjitor, la Buzău una pe care cu greu o va  putea duce.

Pe Realitatea NET, siteul celeilalte televiziuni care îl promovează pe Dan Diaconescu invitându-l pe la emisiuni, a apărut un articol:

Conducerea filialei din Buzău a Partidului Poporului-Dan Diaconescu (PP-DD) a anunţat, sâmbătă, că organizaţia judeţeană s-a autodesfiinţat, în urma unor neînţelegeri cu conducerea centrală.

Liderii PPDD de la Buzău au spus că, în urmă cu două săptămâni, au participat la o şedinţă la Buşteni şi le-a fost comunicat că trebuie să strângă foarte mulţi bani pentru campania electorală.
Cei prezenţi la întâlnire declară că Dan Diaconescu le-ar fi spus că „dacă un partid normal dă o sacoşă în campanie, noi trebuie să dăm două sacoşe”. Cei de la Buzău spun că au fost trădaţi şi nu au de unde să facă rost de oameni cu mulţi bani.
După anunţul privind desfiinţarea filialei, membrii organizaţiei au dat foc afişelor cu sigla partidului.
„A avut dreptate Vadim Tudor când a spus că este un partid creat la comandă”, a spus un membru al PP-DD Buzău în timp ce incendia un afiş cu sigla partidului lui Diaconescu.

Sursa:

http://www.realitatea.net/scandal-in-partidul-lui-dan-diaconescu-steaguri-arse-si-sediul-inchis-la-buzau-video_877314.html

Deci așa dom’le Diaconescu… adică la partidul lu matale omul nu primește oarece, ba mai trebuie să aducă și bani de acasă…. țîțîțîțî …

Oare cei 20.000 de euro promiși, să fie de fapt niște bani pe care prtidul li-i va ua membrilor și nu li-i va da?

Oare te îmbolnăviși și mata de ciocoism pe spinarea prostimii îmbogățitoriu?

Bravo dom’ Diaconescu. Deveniși politician în toată regula…

Unde să se fi pierdut acele efuziuni din suflet care animau  poporul  Dan Diaconescu? (Poporul la care de referă numele Partidului Poporului Dan Diaconescu … (Rog pe cine știe să-mi arate și mie pe o hartă unde trăiește un popor care se numește Dan Diaconescu)…

Că veni vorba … De foarte multe ori Dan Diaconescu a spus că a mers în București cu tenișii rupți, și că acasă la Caracal nu a avut nici televizor.

Pe de altă parte, odată, fiind vorba despre scutul antirachetă, vrând să arate cât de bine cunoaște subiectul, Dan Diacunescu a spus că știe foarte bine ce era acolo înainte, deoarece tatăl său a lucrat acolo, la unitatea din Deveselu…. Era colonel cică…

Dacă cineva văzut în România  un colonel de pe vremea lui Ceașcă al cărui fiu umblă cu teniși rupți și care nu are acasă televizor să mi-l arate și mie și promit să devin mermbru lipitor de afișe al PP-DD.

Până atunci, repet: Dan Diaconescu este cel mai ordinar și nbesimțit mincinos pe care l-am văzut.  Iar pe membrii partidului lui, îi declar a fi de două feluri. Cei puțini, niște împuțiți care speră să ajungă la cașcavalul la care nu ar putea ajunge altfel, iar pe cei mulți, o turmă de imecili care atunci când vor realiza că au fost mințiți, va fi prea târziu și nu vor putea face nimic deoarece nu îi va lăsa jugul pe care îl vor purta la gât.

Cred că denumirea corectă pentru PP-DD ar fi nu Partidul Poporului Dan Diaconescu cu PCR, Partidul Cretinilor din România…

Bravo băieți … votați PP-DD și nu veți mai avea unghii… trebuie să vă hrăniți și voi … 

Minciuna ca mod de viaţă. De fapt, în satul hunedorean, elevii îl susţineau pe candidatul liberal

17 ianuarie 2011 13 comentarii

Surpriză.

Toată presa vuia că în satul Livadea comuna Baru din judeţul Hunedoara au fost scoşi elevii să manifeszeze în favoarea candidatului pedelist. Acesta se numeşte Daniel Raducanu.

Candidatul PNL este Acxente Vladimir Bolesc, de profesie inginer si angajat al Primariei Baru. Bolesc mai este sustinut in campanie de PSD, PC si PRM.

Ascultaţi ce strigă copii pe finalu filmuleţului (după secunda 3o-32). Bolescu, Bolescu, Bolescu … 😀

Deci nu era laie, că era bălaie, cel suţinut de elevi nu era penelias ci pesedist. Interesant e că televiziunile au dat doar prima parte.

Interesantă ar trebui să fie reacţia CNA. Sau te pomeneşti că iar sunt fuduli de urechi limbicii. Prin trunchierea filmuleţului totul se întoarce invers.

Deci, cine a scos elevii la manifestaţie?

Mare nesimţire pe Opoziţia asta… Mincinoşii irecuperabili…

Şmecheria formelor fără fond

9 ianuarie 2011 7 comentarii

Motto: „Şmecheresc, deci exist…”

Precizari preliminare:

1.. Articoul l-am scris ieri 8.01.2011

2..Aş fi tare fericit dacă aş afla că mă înşel şi că în România şmecheria nu e un mod de viaţă, că mi se patre mie doar, că aceasta nu e folosită în toate domeniile, cu precădere în politică pentru a trage focul cât mai aproape de propria oală şi pentru a putea pune botul pe o bucată cât mai mare de caşcaval; iar dacă prin şmecherie se pot aduce daune celorlalţi e şi mai bine. În fond, prin comparaţie, succesele noastre par cu atât mai mari cu cât eşecurile celorlalţi sunt mai dureroase pentru ei.

Mai întâi a fost Cuvântul. Şi Cuvântul era la Dum … ooops. Asta e altă poveste.

Deci, să reluăm.

Mai întâi a fost Monica Macovei în funcţia de Ministru al Justiţiei.

Apoi, în faţa sediului DNA în ochiul lui  Dinu Patriciu a apărut o lacrimă. Aceasta a adus Criza Palatelor, deoarece apropritarul lacrimii nu putea să înghită că i se perminte DNA-ului să îşi bage coada în afacerile sale.

Atunci, D. Patriciu l-a chemat pe gealatul lui credincios, I.Popescu Tăriceanu la o cafea şi i-a spus de la obraz: „Bă’, asta, trebuie să dispară de la Minister. Dacă mai stă ni se duce dracului şandramaua”. Da, dar Băsescu şi PD s-a încăpăţânat şi nu a vrut să o lase pe doamna Macovei să fie alungată. Ba mai mult, şi-a permis şi să citească acea declaraţie de condamnare a comunismului, băgând astfel băţul în viespăraie când a spus şi câteva nume, între care al lui Ion Iliescu. Şi ce a urmat s-a văzut: PD a fost alungat de la guvernare.

Prima care a reacţionat a fost presa. Sorin Roşca Stănescu, deţinătorul de acţiuni pe la firmele lui Patriciu, a începu un furibund atac la adresa   Puterii, a preşedintelui care refuzase să pună botul la „farmecele” celui căruia el îi era credincioasă slugă (la fel ca în prezent, doar că acum, suge ţâţă nu doar de la Patriciu ci şi de la Vîntu ori Voiculescu…)

Apoi s-au coalizat şi alte organizaţii media.

Cum-necum a apărut Gaşca 322, apoi din aceasta a apărut, după plecare unora o organizaţie nerecunoscută iniţial: o alianţă underground între PNL şi PSD, susţinută mediatic de Intactul lui Voiculescu.

Rău pentru acea opoziţie era un lucru: Atât şeful PSD cât şi şeful PNL credeau că ei sunt liderii. Dar nu împreună ci fiecare credea că el e mai lider decât celălalt. În realitate, liderul din umbră era şi cred că mai este Voiculescu.

Dacă ne uităm puţin la PSD şi la PNL vom vedea că PSD este mult mai mare, deci mai puternic. Asta îi dădea preşedintelui său (mai întâi Geoană, apoi Ponta) iluzia că el e El Lider Maximo. Chestie cu care nu a fost niciodată de acord, liderii PNL (Tăriceanu apoi Antonescu). Ei considerau probabil că deşi PNL este mai mititel, e mai al dracului.

Cred că acesta e motivul pentru care Opoziţia nu a reuşit şi nici nu va reuşi să să coalizeze o entitate puternică şi viabilă.

Organic, şefii acesteia nu pot să accepte că ei nu sunt cu puţin mai sus decât aliaţii lor. Chetie de orgoliu personal exacerbat.

Alianaţa PSD+PCR a funcţionat tocmai pentru că diferenţa între cele două partide era uriaşă. Voiculescu avea nevoie să fie luat la remorcă de un partid mare. Faptul că nu a fost loial acestei alianţe s-a văzut când a acceptat intrarea la guvernare dând cu flit fratelui mai mare.

Smecheria… cred că acesta e cuvântul virusului care minează orice tentativă de coalizare reală a opoziţiei. Fiecare încearcă să ocupe un loc cât mai în faţă.

Problema e dinensiunea PSD. Astfel, PNL nu poate amite pretenţii de partid fanion.

Dacă în schimb, ar fi aliat cu PC-ul lui Voiculescu, asta s-ar subânţelege. Aşa că au ajuns la concluzia că este pasul cu care trebuie să înceapă. Voiculescu e interesat de acesta deoarece într-o alianţă cu PNL, prin comparaţie, nu mai pare atât de mititel şi neimportant ca în cazul unei alianţe cu monstruosul PSD.

Apoi, noua alianţă ar urma să coopteze şi PSD, dar de pe picior cel mult de egalitate, dacă nu cumva PSD să fie oarecum o treaptă mai jos. Da, numai că asta nu prea le place pesedeilor, şi iată cercul vicios de une nu se poate ieşi.

Nici vorbă ca cele trei partide să încerce să îşi urmeze traseul normal, dat de doctrina căreia i se lipeşte conform statutului, este vorba de interesul personal sau a unei găşti care se află la vărful piramiei. Cei care au ajuns în conducerila partidelor au urcat nu prin calităţile lor politice ci prin călcâiul pe care l-au pus pe grumaz antecesorilor.

Zicerea „Mai bine să trăim împreună decât să murim separat” este ceva ce liderii politici de la noi nu există.

Şmecheria îi face să considere că succesul lor este mai frumos subliniat dacă se compară cu insuccesul altora.

Tot şmecherie este şi ceea ce am văzut azi. La Realitatea tv am văzut că a fost invitat Aurelian Pavelescu şi s-a vorbit de o eventuală alipire într-un viitor incert a PNŢcd la Alianţa nou formată. În primul moment m-am mirat. Ce interes puteau să aibă cei trei iniţiatori cooptând PNŢcd? În fond, la ultimele alegeri parlamentare, PNŢcd mai avea puţin şi rezultatele sale se scriau cu minus în faţă…

Şmecheria apare şi aici. Invitarea PNŢcd nu e decât o poveste de imagine.

Pentru realizarea unei coaliţii care să fie cât de cât semnificativă ar fi atragerea UDMR.

Revenind la PNŢcd, trebuie spus că s-a pomenit pentru prima dată numele Convenţiei Democrate. Hopa… era clar. Noua alianţă încearcă să pară a fi un fel de reîncarnare a CDR. Absolut interesant.

Treaba e că nu se potriveşte. Deloc. Ceea ce s-a încarcat cu CDR a fost găsirea unei entităţi care să se opună Partidului Comunist transformat de Ilieascu în PSD.

Acum, urmaşul PDSR este unul din cei care ar urma să compună această alianţă.

Ba ar mai fi acolo şi PC-ul lui Voiculescu. Deci partidul comuniştilor şi partidul securiştilor. Chestie extrem de fericitoare pentru cei câţiva liberali tradiţionalişti care mai fac parte din PNL.  Oamenii se văd în situaţia de a gira o organizaţie neocomunistă…. Hehehe. Te umflă şi râsul la o astfel de posibilitate.

Şi pentru ca haioşenia să fie completă, îi mai aud pe unii zicând că ţinta lor e să fie cu adevărat atinsă este undeva prin 2019. Peste opt ani adică.

Păi peste opt ani, câţi din cei care acum se strofoacă vor mai ocupa în partidele lor funcţiile pe carele ocupă.

E adevărat, o poveste pe termen lung, cu termene şi jaloane care ar trebui atise, înseamnă la prima  vedere predictibilitate, chestie care în România este ceva extrem de volatil. Azi se prezice una, mâine alta, în funcţie de interesul de moment, nimeni nu reuşeşte mai mult de trei zile să urmeze un traseu impus de un anumit traseu.

Fiecare doreşte să ajungă la caşcaval cât mai repede posibil. Când apare în are un miros care le gâdile nările, politicienii noştrii îşi bagă piciorul în ele de alianţe şi, bălind, sar să se înfrupte.

Dacă privim în ansamblu societatea românească, vedem că e extrem de divizată în tot felul de grupuri dacă ne aproiem  vedem că şi acestea sunt formate de tot felul de grupuscule, de „bisericuţe”. Indiferent cât de mult de apropiem, vedem că divizarea este o constantă. Chiar şi în interiorul unor familii se poate vedea asta.  În loc să formeze ceva unitar, de multe ori soţii încearcă fiecare să treagă focul la apa lui cum se spune.

Vai de ea alianţă… Suntem aliaţi doar cu noi înşine, pentru că nu suntem capabili să le facem altora concesiile de care are nevoie dacă nu câştigăm ceva concret din asta. Recunoştinţa celorlalţi nu ne interesează, nici bunăstarea lor. Dacă trăim nor bine e OK.

Poate asta nu e o anomalie într-o ţară ca asta. Poate fix asta e definitoriu pentru România. O mare greutate în a se coaliza oamenii. Poate de aceea mai şi existăm după ce atâte mari imperii şi-au rupt colţii în fundul nostru. Pentru că nu ştiau ce şi cum, nu înţelegeau regulile care funcţionează aici, nu reuşeau să vadă de unde să ne apuce. Îl prindeau pe unu de ceva, ceilalţi în loc să sară la bătaie şi să se apere săteau pe margine şi râdeau făcând mişto.

Şi mai e ceva. Dacă fiecare ar face cu onestitate ceea ce ar trebui să facă dacă ar fi cu adevărat ceea ce zice că este, poate ar fi o şansă să vedem o opoziţie unită.

În 2010 şi nu numai, am văzut o mulţime de mitinguri şi alte chestii zise sindicale. Un mic detaliu nu s-a luat în seamă. Sindicatul trebuie să fie un scut, o armă a angajaţilor în faţa angajatorilor. Privaţi. Nici vorbă. Sindicatele care s-au dat în spectacol, de fapt erau cu totul altceva. O armă a comunistoidului PSD împotriva Puterii. Sindicatele luptau împotriva guvernului şi a Preşedintelui. Ca răsplată, liderii sindicatelor se bucurau de o mare susţinere politică din parte PSD pentru a-şi putea ascunde averile. PSD-ul, în loc să facă o opoziţie politică serioasă, are ca ţintă doar protejarea averilor şi a veniturilor celor pe care în momentele în care s-a aflat la putere i-au ajutat şi pe care i-au răsplătit atunci cu legi speciale.

PNL când a fost la putere, în loc să joace conform doctrinei pur şi simplu, pentru a se menţine la putere se compurtau ca un partid social-democrat în schimbul suportului pentru a rămâne la putere.

Partidul Conservator nici măcar nu e un partid. E prea mic pentru asta. Este doar o adunătură de indivizi care nu au găsit un loc în altă parte deoarece nu prea multă lume e dispusă să le accepte trecutul, adunătură care are ca sens al vieţii să facă posibil  ca preşedintele său real, Dan Voiculescu, să se poată menţine în Parlament. Niciodată acest partid nu a atins pragul electoral, dar a fost tot timpul necesar din cauza Intact-ului lui Felix.

La fel, Partidul România Mare are doar rostul de a-l susţine  pe Vadim Tudor.

Gigi Becali şi-a cumpărat un partd pentru a-şi satisface vanitatea.

Mai nou un joc asemănător vedem şi cu acel ciudat Partid al Popotului născut în momentul în care Dan Diaconescu era anchetat pentru şantaj.

Într-un fel, poate îi înţeleg pe cei care profită de pe urma şmecherie, dar nu pot ă îi înţeleg pe cei din turmă, care votează nişte partide, indiferent cum se numesc, dar care îi mint cu ordinărie.

Păi dacă mint când spun că sunt de o anumită orientare, dar se comportă cu totul altfel cum o să îşi ţină promisiunile pe care le fac?

De asemenea, nu înţeleg cum membru unor aşa zise sindicate continuă să îşi ţină în postura de lidei nişte indivizi buni doar de gură şi care nu ezită să facă averi uriaşe pe care le maschează servind unul sau altul din partidele politice.

Am văzut că te miri pe unde, apare tot mai des drapelul României cu gaură în el.

Pentru Dumnezeu, acei oameni nu înţeleg ce a fost cu acea gaură. Mesajul ei era că România nu mai trebuie să fie o Republică Socialistă. Deci una unde Partidul Comunist să fie unic şi intangibil.

Poate pe înţelegerea aiurea a realităţilor mizează şi şmecherii cărora le curg balele după aroma caşcavalului puterii…

Am foarte clar senzaţia că din cauza dorinţei uriaşe de a muşca din covrigul gustos acesta de va sfărăma şi se va risipi şi ceea ce le va rămâne este gaura…

 

%d blogeri au apreciat: