Arhiva

Posts Tagged ‘Mircea Geoană’

Hârbul Geoană despre oala spartă Dragnea ….

Să mă ierte Dumnezeu, dar să zici despre şeful mafioţilor din PSD că este cel mai slab lider al PSD din ultimii 25 de ani când tu te plângeai să ai perdut alegerile din cauză că ţi-a tras una în personalitate cu flacăra violet Traian Băsescu este o adevărată blasfemie …

Mircea Geoană: Liviu Dragnea este cel mai slab lider pe care l-a avut PSD-ul în ultimii 25 de ani, iar Ponta are probleme de caracter

Încă resimţindu-se după atacul cu flacăra violet, Mircea Geoană continuă să bată câmpii cu graţie ...

Încă resimţindu-se după atacul cu flacăra violet, Mircea Geoană continuă să bată câmpii cu graţie

Fostul lider PSD, actualul preşedinte PSRO, Mircea Geoană şi-a prezentat opiniile și poziția față de problemele politice majore din România în cadrul emisiunii „Dosar de politician”, moderată de jurnalistul de investigații Silviu Mănăstire.

Declarațiile au fost făcute duminică seara de către Mircea Geoană, potrivit psnews.ro.

Despre retragerea lui Ilie Sârbu, Geoană a declarat: „Ştiţi cum e la armată? În momentele importante ale bătăliei e cineva specializat care dă semnalul pentru retragere, un trompet: Scapă cine poate! Trompetul este în cazul acesta Ilie Sârbu. Plecarea lui organizată este un îndemn pentru restul familiei să procedeze într-un mod similar. Constat că se închide un ciclu de politică, se închide o buclă. El decide să iasă cu fruntea sus, preferând să nu treacă prin ultimele etape ale acestei situaţii. Este o retragere organizată, ordonată. Se repliază pe o poziţie laterală politicului central şi cred că într-un fel este un prevăzător al garniturii care l-a reprezentat pe Victor Ponta”.

Despre Congresul din 2010: În 2010 a fost un congres organizat democratic. Acum că domnul Sebi a băgat camere de vederi în secţiile de vedere ale psdistilor, e un lucru pe care-l discutăm mai târziu.

Analiza alegerile prezidenţiale nici acum nu s-a produs la PSD. Această lipsă de dialog şi democraţie, pentru mine este un lucru preocupant.

Despre relaţia cu Liviu Dragnea: Când trădezi pe cineva, poţi fi siguri că vei sfârşi prin a fi trădat. Eu sunt un profund democrat, cred în vot, în democraţie. Ce am încercat să fac la PSD, a fost să descentralizez decizia şi să democratizez partidul. Am introdus elemente de democraţie autentică.
Dragnea în mod evident (m-a trădat), fără urmă de îndoială. Am ezitat să folosesc o armă – ideea de a avea liste blocate. Eu dacă aş fi acceptat un proces nedemocratic, eram azi lider la partid.

Are o anumită calitatea politică pe care nimieni nu o contestă. Exită şi o a treia tabăra în PSD, aceea a tăcuţilor, care sunt lucizi. Marea masă pentru care sunt în PSD şi de aceea am avut curajul să fac o alternativă, inclusiv pentru cei de acolo. Partidul nu merge într-o direcţie fericită. Este o limită peste care nu poţi să treci. Liviu Dragnea a depăşit gradul de competenţă şi a intrat în sfera liderului naţional. Este cel mai slab lider pe care l-a avut PSD-ul în ultimii 25 de ani. Mă refer inclusiv la faptul că a venit de la PD. Inclusiv faptul care vine dintr-un partid cu care suntem într-o rivalitate istorică care continuă astăzi în stânga şi dreapta. Este o soluţie proastă pentru PSD şi care ne încurajează pe noi care am cosntruit o varainta de stânga să mergem înainte.

Despre Victor Ponta: Comatica de abilităţi a lui Ponta era mai dezvoltată decât a lui Dragnea. Ca dovadă că s-a şi strecurat cu multă abilitate prin problemele cu care s-a confruntat.  La Ponta sunt alte probleme, de caracter. El are calităţi politice mult mai bune decât Dragnea. Ponta are calităţi pentru politică, are probleme la modul în care vede politica, de superficialitate. Într-o ţară care era mai spre vestul Europei, de la plagiat, pleca acasă.

Despre situaţia din PSD: Cred că Dragnea încearcă să se facă util în sistem cu „s ”mic. Încearcă să-şi consolideze o imagine de lider responsabil, matur. Are o comunicare mai consensualistă. Dar nimeni nu-şi face o iluzie că o înţelegere cu Dragnea e o înţelegere de durată. Este extrem de clar că totul este bine şi frumos până când se pierde puterea.

Despre boala la PSD: Boala la PSD este lipsa de ideologie şi lipsa de democraţie internă.

Despre rolul lui Gabriel Oprea şi cum a obţinut puterea: S-a făcut util stăpânirii. Prima stăpânire care a avut nevoie de un vehicul de acest gen a fost Traian Băsescu. Domnul Oprea a creat un partid care a avut scopul să aducă mai mulţi parlamentari pentru a putea să creeze o majoritate.

Despre alegerea lui Mihai Fifor în fruntea grupului senatorial al PSD.  Pe cine interesează cine e lider PSD la Senat? Dragnea îşi impune piesă cu piesă oamenii lui. Nu are nici o relevanţă pentru modul în care PSD rezolva problemele oamenilor. În clipa de faţă am văzut filmul ăsta şi nu-mi place ce văd.

Despre problemele lui Dragnea cu justiţia şi cât de mult afectează partidul conducerea de către un om cu probleme de integritate: Acum câţiva ani în Rromania umbla vorba: fură, dar face ceva şi pentru noi. Dar de când a început justiţia să arate sumele colosale care se fură şi cel mai necăjit face o legătură directă între viaţa lui de mizerie şi bogăţia şi hoţia de un nivel pe care nu-l ştiau. Intoleranţa la corupţie poate să conducă la un filtru electoral mai puţin permisibil pentru cine va merge în Parlament. Dacă vrem să facem politică în anii care vin, trebuie să ţinem cont că românul de astăzi este tot mai furios între hoţie şi dezvoltarea ţării. Românii s-au lămurit că între viaţa lor şi nivelul de corupţie şi incompetenţa există o legătură directă.

Despre Codul Fiscal şi ipoteza lansată de Silviu Mănăstire conform căreia ar exista un blat politic între PSD şi PNL în aşteptarea alegerilor din 2016: Dacă ipoteza dvs e reală, nu ştiu, am observat un consens suspect între cele două tabere. Dar nu e prima dată când se întâmplă asta, poate să fie şi pragmatism politic. În clipa de faţă nu ne mai putem permite luxul să perpetuăm un sistem politic şi social care este profund greşit. Atunci când avem un ciclu economic pozitiv, dacă vă uitaţi la efectele distribuirii avuţiei naţionale către populaţie. Ce am reuşit să strângem s-a dus la o mâna de oameni, corporaţii şi foarte puţin s-a dus către populaţie.
În criză economică pe care am traversat-o, s-a întâmplat exact opusul. Toată greutatea ajustării s-a pus pe cetăţenii simpli. Atunci când ai în faţă un Cod Fiscal trebuie să te gândeşti la efectele lui.
Acest Cod Fical este exclusiv de dreapta. Este totalmente anormal ca nici o măsură să nu aibă vreun element minim de favorizare a salariatului şi a muncii.

Tot ce era deductibilitate pentru salariaţi de 5,5% pentru CAS şi acum se plăteşte 16% şi pentru suma respectivă.

În proporţie de peste 80 % relansarea fiscală de care se tot vorbeşte este luat din buzunarul românilor. Acest Cod Fiscal serveşte marilor corporaţii.

Un patron român plăteşte mai mult cu 68% la impozite decât un investitor care are o firma aici în România? Aici este problema pe care eu o critic la modul principial. Ai ocazia ca partid de stânga să faci ceva pentru oamenii pe care îi reprezinţi. Trebuie să supraalimentăm capitalul românesc şi asta nu s-a făcut în noul Cod Fiscal.

Autor:  Radu Andreea

Data publicării: 30 august 2015

Sursa: evz.ro

Categorii:Presă Etichete:,

VIOL în grup la PSD … Iliescu, Dragnea & co i-au tras-o ultimei rămăşiţe a reformei

26 iulie 2015 Un comentariu

Se tot spune că politica este o curvă … să fim serioşi…

Politica nu este o curvă ci un bordel. Curvele sunt politicienii care o populează.

EDITORIAL

VIOL în grup la PSD. Ion Iliescu, Liviu Dragnea & Co au batjocorit și ultima rămășiță de reformă.

Dan AndronicUn mic complot s-a consumat la PSD. Un Vladimir Ilici Lenin al PSD s-a aliat cu baronii locali pentru a pune stăpânire pe partid. Și au reușit. Întrebarea este dacă sunt suficiente dosare pentru a stăpâni avântul anti-reformist. Că voință nu prea mai există.

PSD este un partid mare. Atât de mare, încât este extrem de greu de urnit. De fiecare dată când un lider încearcă să facă o fărâmă de reformă, nu reușește. Cred că social-democrații dețin recordul absolut al încercărilor de schimbare. Eșuate. Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, și cine va mai urma, au parte de acest scenariu. De fiecare dată despărțirea de partid este însă destul de crudă, pentru că PSD este aidoma unui balaur cu șapte capete. Care nu are vocația negocierii. Ca urmare liderii se schimbă, Partidul nu!

Social-democrații au în schimb o singură constantă: Ion Iliescu. Raportarea la Ion Iliescu se face în interiorul organizației cu respect pentru ceea ce a reprezentat din 1990 încoace, dar fără teamă, deși limba ascuțită a fostului președinte îi face pe mulți să zâmbească strâmb. Ion Iliescu este folosit de fiecare dată când este nevoie de argumentul autorității istorice. De exemplu, atunci când se reintroduce centralismul în partid, Ion Iliescu este absolut necesar. La fel de necesară este prezența și binecuvântarea sa la înscăunarea unui nou lider. Dacă vreți, Ion Iliescu aduce puțin cu ceea ce a însemnat Vladimir Ilici Lenin pentru bolșevici, sau Fidel Castro pentru comuniștii cubanezi. O explicație necesară pentru a defini tabloul actual din principalul partid de guvernământ.

A fost debarcat Victor Ponta din fruntea PSD. O mișcare logică a celor ce doresc îndepărtarea lui de la Palatul Victoria, venită în întâmpinarea dorințelor președintelui Iohannis care are nevoie cât mai repede de un guvern PNL, pentru că alegerile locale din 2016 au intrat în linie dreaptă. S-a folosit tot arsenalul de pârghii instituționale și politice. Inculparea lui Victor Ponta a fost finalul dramatic al unui proces politic. Trebuia să fie lovitura de grație. Numai că de fiecare dată, actualul premier a evadat din capcana întinsă cu abilitatea unui iepure. După principiul cunoscut băieților de cartier – “ De când s-a inventat fuga sunt cel mai tare la bătaie!” – Victor Ponta a evitat orice confruntare directă cu reprezentanții actualei puteri, fie ea instituțională sau politică. Numai că nu s-a putut apăra de lovitura venită din interior. Cine putea ascuți cuțitele? Doar un apropiat…

Acum ajungem la Liviu Dragnea. Un personaj politic despre care EvZ a scris sute de articole și anchete. Tipul clasic al baronului local, căpătuit în provincie, ajuns la București cu ambiții mari și apetit pe măsură. Tovarăș de călătorii în Brazilia cu Radu Mazare, amator de deplasări cu naționala de fotbal, mijlocitor de contracte pentru celebra TelDrum, viață modenă agitată, Liviu Dragnea s-a aflat în ultimii 10 ani lângă Mircea Geoană, alături de care țopăia în noaptea “victoriei” la prezidențiale și la dreapta lui Victor Ponta, pardon! la stânga acestuia, în ultimele guverne.

Profilul său era perfect pentru această operațiune. Vorbim de un erou în mitologia baronilor locali. A suferit pentru partid, a fost condamnat, merita înțeles că vrea funcția supremă în PSD! Ce a făcut atât de grav? Liviu Dragnea a fost prins manipulând organizații și oameni la referendumul din 29 iulie 2012, când a îndemnat pentru falsificarea prin orice mijloace a numărului de persoane prezente la vot, pentru a avea cvorum și pentru a schimba Președintele României. Condamnat în primă instanță la un an de închisoare cu suspendare pentru fapte asimilate corupției. Zilele trecute a fost ales președinte interimar al PSD având perspective mari să ajungă lider maxim al partidului. El a fost ales să-i smulgă scaunul lui Victor Ponta.

Este drept că un mic amănunt stătea în calea complotului. În 20 martie 2015, Consiliul Național al PSD a adoptat o rezoluție potrivit căreia calitatea de membru de partid era incompatibilă cu acuzațiile de corupție. “Membrii de partid condamnaţi în primă instanţă pentru fapte de corupţie îşi pierd automat funcţia din partid şi sunt suspendaţi din calitatea de membru de partid”, așa glăsuia secretarul general al PSD. Deci Liviu Dragnea nu putea fi ales nici măcar pentru funcția onorantă de portar la sediul din bld. Kiseleff, după decizia Curții Supreme.

Numai că aici a intrat în scenă Ion Iliescu. Care în ședința Biroului Executiv l-a susținut pe Liviu Dragnea pentru funcția de președinte interimar. Pentru că este un bun organizator. Și cine poate spune că Ion Iliescu nu este mai tare decât orice rezoluție a Partidului? Nimeni, în nici un caz baronii locali aflați în sală, gâdilați în orgoliu la maximum de Liviu Dragnea. Ultima rămășiță de reformă în PSD s-a risipit instantaneu. Un vot zdrobitor în favoarea lui Dragnea și binecuvântarea lui Iliescu au pus capăt iluziilor. Reforma în partid a încăput din nou pe mâna baronilor. Zâmbetul șmecheresc cu care a pasat întrebarea privind incompatibilitatea și “nu știu să fie vorba de fapte de corupție în cazul meu” ne-au arătat clar cum vede Liviu Dragnea viitorul.

Am văzut numeroase speculații privind alegerea lui Liviu Dragnea ca fiind rezultatul manevrelor binomului DNA-SRI, ca un prim pas pentru delegitimarea lui Victor Ponta din fruntea guvernului. Nu sunt printre cei care susțin acest lucru, deși poate că Liviu Dragnea a fost încurajat să candideze de prieteni din Pădure, cum spune el metaforic, să preia partidul. Absența criticilor din partea analiștilor care susțin cauza Binomului poate fi un semn că s-a dat o binecuvântare parțială, fiind mai mult decât ciudată tăcerea respectuoasă care a însoțit alegerea sa. 

Numai că dacă așa a fost sfătuit a fost doar pentru a transforma PSD într-un partid mic și corupt. Așa cum i-ar sta bine în alegerile din 2016.

Autor: Dan Andronic

Sursa: evz.ro

MIRCEA GEOANĂ – Prostănac sau escroc?

15 februarie 2014 4 comentarii

Deşi are un apartament cumpărat de la RA-APPS de care Migur Ciuvică  zicea în 2008 că e cumpărat ilegal, Mircea Geoană refuză să părăsească vila primită de la RA-APPS atunci când funcţia îi oferea acest privilegiu …

Pentru ca escrocul Geoană să poată păstra vila RA-APPS primită când avea dreptul prin natura funcţiei, un alt escroc care şi-a falsificat studiile Ponta inventează un post guvernamental, onorific ce-i drept, dar care îi oferă privilegii nemeritate. Acela de Înalt Reprezentant al Primului-Ministru pentru promovarea proiectelor economice strategice şi de diplomaţie publică.

Mircea Geoană .

Dacă vei căuta pe Google  poze folosind cuvântul „Prostănacu” te trezeşti că ţi se umple ecranul cu poze cu Mircea Geoană fosta „scula maxima” a PSD.

Nici nu e de mirare după ce cariera lui politică are ca linie directoare ridicolul. 

Fie că e vorba de modul caricatural în care, cu mânecile cămăşii de un roşu strident, poza în lider al opoziţiei deşi era preşedintele partidului care gira jumătate din ministere şi el era preşedinte la Senat, fie că era vorba de circul cu „flacăra violet”, poveste născocită de nevastă-sa, Mihaela Geoană care în timp ce soţul ei se făcea de râs neputând să spună de ce l-a chemat la ordin Vîntu ori de ce s-a întălnis cu o jumătate de an mai repede cu un agent al unui serviciu secret rus în Rusia.

De asemenea, nu mai puţin ridicol a fost şi când a sărbătorit la alegeri o victorie pe care nu a obţinut-o.

Dragnea, Mihaela Geoană

Ridicol, cred că acesta este cuvântul care îi defineşte cariera politică.

Iată însă că, dincolo de a fi ridicol, Geoană este de fapt un escroc în sensul cel mai curat al cuvântului…

Mai întâi, ca şi fostl premier Petre Roman, alt escroc incapabil să înţeleagă că funcţia pe care a acupat-o temporar nu îi dă dreptul să se bucure de privilegii toată viaţa.

Fără nici un fel de jenă, Geoană făcea pe prostul şi se făcea că plouă când venea vorba să plece din casa pe care a primit-o de la Regia Autonoma Administrarea Protocolului de Stat (RA-APPS). 

Guvernul find compus din escroci puşi pe căpătuială şi condus de un escroc care şi-a falsificat studiile, iată că a găsit cum să facă să ajute pe Geoană să rămână în vila RA-APPS. Mă şi mir că nu pun RA-APPS-ul să i plătească o chirie pentru onoarea de a le călca pragul.

Mircea Geoană a fost numit de premierul Victor Ponta (atenţie !) drept Înalt Reprezentant al Primului-Ministru pentru promovarea proiectelor economice strategice şi de diplomaţie publică, post ÎNFIINŢAT expres pentru Geoană în cadrul Cancelariei premierului. E drept, nu va fi o funcţie remunerată, ci doar onorifică, asta neînsemnând că nu are dreptul la locuinţă de la RA-APPS. Ghici cvine a semnat decizia? Corect … Ponta.

Conform documentului, Mircea Geoană va avea ca obiective principale promovarea unor proiecte economice regionale ale României, ţinând seama de interesul mediului de afaceri din România de a accesa noi pieţe, inclusiv din perspectiva iniţiativei de creare a unui coridor economic denumit generic „Noul Drum al Mătăsii”, organizarea în România a unor conferinţe anuale în domeniul economic, care să atragă personalităţi din domeniul politicii internaţionale şi mediului de afaceri, participarea la proiectele Guvernului privind promovarea ţării în străinătate în vederea atragerii investiţiilor străine, cooperarea cu organizaţii ale mediului civic, economic şi academic pentru promovarea relaţiilor României cu ţări cu economii emergente, promovarea oportunităţii de afaceri în România în cadrul unor evenimente din mediul economic sau în relaţie cu organizaţii internaţionale… adică o sinecură ca să se bucure şi el că e băgat în seamă.

El va beneficia de sprijin logistic şi financiar din partea Cancelariei premierului şi va conlucra cu ministere şi instituţii cu atribuţii în domeniu, în special cu Ministerul de Externe, Ministerul Economiei, Departamentul pentru Energie şi Departamentul pentru Infrastructură şi Investiţii Străine.

Revenind la povestea cu vila, aceasta e extrem de veselă…

Pe 13 Ianuarie 2012, Sorin Manea scria pe finantistii.ro

 

Vila în care locuia nu prea legal famiglia Geoană

Vila în care locuia nu prea legal famiglia Geoană

Fostul presedinte al Senatului Romaniei, Mircea Geoana, va locui in continuare in vila pusa la dispozitie de Regia Autonoma Administrarea Protocolului de Stat (RA-APPS) dupa ce institutia a amanat scoaterea la licitatiei a imobilului in care locuieste.

RA-APPS a scos la licitatie 130 din cele 733 de imobile ce se afla pe lista activelor ce vor fi instrainate, dar nu si casa in care locuieste familia Geoana. Tot cu chirie la RA-APPS este si fundatia „Renasterea”,prezidata de sotia lui Mircea Geoana, Mihaela. Nici acest imobil nu a fost pus la vanzare.

Nici spatiul comercial in care functioneaza firma fiicei fostului secretarului general al Guvernului, Daniela Andreescu, spatiu a carui inchiriere a condus la demiterea sefului SGG nu este pe lista RA-APPS.

Potrivit unei liste pusa la dispozitia Mediafax, de RA-APPS, in afara de Mircea Geoana mai sunt si altipoliticieni chiriasi la Protocolul de stat: Daniel Funeriu, Gheorghe Ialomitianu, Cseke Attila, europarlamentarul Adrian Severin, inspectorul general al Politiei Romane, presedintele Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, procurorul general al DNA, presedintele Agentiei Domeniilor Statului, fostul procuror general al Romaniei Tanase Joita, fosti demnitari ai regimului comunist sau de dupa 1990, precum Serban Nicolae sau Stefan Andrei (ministru de Externe in perioada comunista).

Şi acum bomba bombelor… MIRCEA GEOANĂ DEŢINE UN APARTAMENT CUMPĂRAT ILEGAL ÎN PRIMĂVERII

Dacă se spune că cei care răscolesc această poveste nu sunt decât nişte băsişti ofticaţi, iată ca scria însuşi megamâncătorul de rahat de pe la Antena 3  Mugur Ciuvică  preşedinte al Grupului de Investigaţii Sociale, pe siteul GIS:

Familia lui Mircea Geoană a cumpărat ilegal un apartament de la RAAPPS

Publicat: 6 MAI,2008

Apartamentul cumpărat ilegal de familia Geoană

Apartamentul cumpărat ilegal de familia Geoană

În ianuarie 2001, familia lui Mircea Geoană a cumpărat ilegal o vilă a RAAPPS din cartierul Primăverii.

În ultima vreme s-a vorbit mult despre faptul că Mircea Geoană locuieşte fără drept într-o vilă a RAAPPS. Grupul de Investigaţii Politice (GIP) prezintă documente care demonstrează că familia liderului PSD are o relaţie mai veche şi foarte profitabilă atît cu RAAPPS cît şi cu Primăria Capitalei.

Încercînd să lămurească situaţia locativă a familiei sale, Mircea Geoană declara, în timpul campaniei electorale din 2004, că “imobilul de pe strada Jean Monnet nr. 69, în care locuiesc socrii mei a fost achiziţionat în anul 2001, în baza Legii 112 din 1995”. În realitate, vila din Jean Monnet nr. 69 aparţinuse RAAPPS, iar familia liderului PSD a reuşit să o cumpere în ianuarie 2001, deşi vînzarea imobilelor Regiei era interzisă, iar imobilul respectiv făcea obiectul unui proces de revendicare care nu se încheiase.

La începutul anilor 90, Ion şi Margareta Costea, socrii lui Mircea Geoană, au devenit chiriaşi ai Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS). Deşi nici unul dintre ei nu era demnitar al statului român, soţii Costea au primit de la RAAPPS o vilă aflată în cartierul Primăverii, pe strada Jean Monnet nr. 69 (colţ cu Bulevardul Mircea Eliade). Pînă în 2001, socrii actualului preşedinte al PSD au fost chiriaşi în această vilă, în ciuda faptului că, după 1997, RAAPPS i-a somat să o părăsească.

Deşi legea interzicea vînzarea imobilelor RAAPPS, Ion şi Margareta Costea au reuşit să cumpere în ianuarie 2001 vila din cartierul Primăverii, apelînd la o inginerie imobiliară la care a participat şi Primăria Capitalei. Pentru a putea cumpăra vila RAAPPS, socrii lui Mircea Geoană aveau nevoie ca imobilul în care locuiau să treacă în administrarea Primăriei. Astfel au apărut:

– o revendicare în instanţă a vilei din Jean Monnet nr. 69 de către un prezumtiv proprietar;

–  o solicitare a Primăriei Capitalei în urma căreia imobilul a trecut, printr-o Hotărîre de Guvern, de la RAAPPS  la Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în vederea retrocedării;

– o declaraţie prin care prezumtivul proprietar a renunţat la cererea de retrocedare;

– o cerere de cumpărare a imobilului formulată de socrii lui Mircea Geoană, în calitate de chiriaşi, în baza Legii 112/1995;

–  un contract de vînzare cumpărare încheiat între familia Costea şi Primăria Bucureşti într-un termen record şi într-un moment în care procesul de revendicare se afla încă pe rolul Tribunalului Bucureşti.

 

Mai întîi, imobilul din strada Jean Monnet nr. 69 a fost revendicat în instanţă de o persoană care a pretins că este urmaşul proprietarului de drept. Prezumtivul proprietar, Iancu Sapera, a dat în judecată Primăria Capitalei, în ciuda faptului că imobilul se afla în administrarea RAAPPS. GIP publică cererea adresată instanţei de Iancu Sapera.

În urma iniţierii acestui proces, Primăria Capitalei a solicitat RAAPPS vila din Primăverii pentru a o retroceda. Transmiterea imobilului din proprietatea Regiei în cea a Consiliului General al Municipiului Bucureşti s-a făcut printr-o Hotarîre de Guvern. GIP publică Hotărîrea de Guvern nr. 1040/2000 care se referă la 5 imobile din Bucureşti, între care şi cel din strada Jean Monnet nr. 69.

Nota de fundamentare a Hotărîrii de Guvern nr. 1040/2000 a fost semnată şi de primarul Traian Băsescu, în calitate de şef al instituţiei care cerea imobilul în vederea retrocedării. Potrivit Notei de fundamentare, Guvernul decidea să treacă 5 imobile de la RAAPPS la Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în vederea retrocedării. Dintre cele 5 imobile, 4 fuseseră deja cîştigate în instanţă, prin sentinţe definitive, de foştii proprietari sau de urmaşii acestora. Unul singur făcea obiectul unui proces aflat încă în curs. Este vorba chiar despre vila din strada Jean Monnet nr. 69 în care locuiau cu chirie socrii lui Mircea Geoană.

În momentul în care Guvernul, la cererea Primăriei Capitalei, decidea trecerea imobilului de la RAAPPS la Consiliul General în vederea retrocedării, în procesul intentat de Iancu Sapera nu începuse nici măcar judecarea pe fond la prima instanţă. Singura decizie luată în proces fusese transmiterea dosarului la Tribunalul Municipiului Bucureşti, Judecătoria Sectorului 1 declinîndu-şi competenţa. Introducerea vilei din strada Jean Monnet nr. 69 între imobilele din Hotărîrea de Guvern nr. 1040/2000 este cu atît mai bizară cu cît primarul Traian Băsescu, unul dintre semnatarii Notei de fundamentare, trebuia să fie la curent cu stadiul în care se afla procesul de revendicare. Consiliul General al Municipiului Bucureşti era reprezentat în procesul cu Iancu Sapera de un consilier juridic din cadrul Primăriei Capitalei, adică de un subordonat al primarului Băsescu.

Ingineria imobiliară devine evidentă după apariţia Hotărîrii de Guvern, procesul de revendicare avînd doar menirea de a da o aparenţă de legalitate solicitării imobilului de către Primăria Capitalei. Adoptată în 6 noiembrie 2000, Hotărîrea de Guvern nr. 1040 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 561 din 13 noiembrie 2000. Numai că, în loc să se bucure că poate primi mai repede imobilul pe care îl revendicase, Iancu Sapera semnează o declaraţie prin care “renunţă la judecată precum şi la toate drepturile pretinse prin acţiunea de revendicare a imobilului din str. Jean Monnet nr. 69”. Declaraţia lui Sapera este autentificată de un notar din Constanţa în data de 17 noiembrie 2000, adică la doar 4 zile după apariţia în Monitorul Oficial a Hotărîrii de Guvern nr. 1040/2000. GIP publică declaraţia autentificată a lui Iancu Sapera.

Ulterior, Iancu Sapera a transmis Tribunalului Bucureşti o “cerere de renunţare la judecată şi la toate drepturile pretinse” de care Tribunalul a luat act în şedinţa din 27.02.2001, procesul de revendicare luînd sfîrşit.  GIP publicăsentinţa Tribunalului Bucureşti.

În mod normal, după ce Iancu Sapera a renunţat la proces, vila din Jean Monnet nr. 69 ar fi trebuit să se reîntoarcă la RAAPPS. Imobilul nemaifiind revendicat, motivul trecerii acestuia la Primăria Capitalei dispăruse, iar condiţiile în care a fost adoptată Hotărîrea de Guvern nr. 1040/2000 nu mai erau întrunite.

Doar că, în loc să se întoarcă în administrarea RAAPPS, vila din Primăverii a fost vîndută rapid şi ilegal de Primăria Capitalei socrilor lui Mircea Geoană, în baza Legii 112/1995. Această Lege prevede posibilitatea chiriaşilor de a cumpăra, la preţuri modice, imobilele în care locuiesc.

Soţii Costea au cumpărat  vila din Jean Monnet nr. 69 de la Primăria Bucureşti în 4 ianuarie 2001, prin contractul de vînzare – cumpărare nr. 3928. Contractul a fost încheiat ilegal pentru că, în 4 ianuarie 2001, procesul de revendicare intentat de Iancu Sapera se afla încă pe rolul Tribunalului Bucureşti. Procesul s-a încheiat 2 luni mai tîrziu, în 27 februarie 2001, cînd Tribunalul a luat act de “cererea de renunţare” formulată de Sapera. Acesta este, probabil, unicul caz în care o primărie din România a vîndut chiriaşilor un imobil pentru care se judeca încă în instanţă cu prezumtivul proprietar.

Acesta nu este însă singurul record stabilit de Primăria Capitalei cu acest prilej. Cumpărarea vilei din strada Jean Monnet reprezintă o performanţă imposibil de egalat în materie de aplicare a Legii 112/1995. Pînă şi lui Traian Băsescu care, în calitate de primar, şi-a vîndut sieşi imobilul din strada Mihăileanu, i-au fost necesare 4 luni pentru îndeplinirea formalităţilor legale. Socrilor lui Mircea Geoană le-a fost suficientă o lună şi jumătate, perioadă care include şi vacanţele de Crăciun şi Revelion. Familia Costea şi Primăria Capitalei au reuşit performanţa de a încheia pe 4 ianuarie 2001 toate actele necesare cumpărării unui imobil care pe 13 noiembrie 2000 se afla încă la RAAPPS.

Cumpărarea vilei RAAPPS din Primăverii de către socrii lui Mircea Geoană este una dintre cele mai spectaculoase inginerii imobiliare post-decembriste realizate cu complicitatea Primăriei Capitalei.

Mugur Ciuvică, preşedintele GIP

De ce se opune Victor Ponta desecretizării Dosarului Dunărea? Oare pentru că s-ar afla la cine au ajuns banii din conturile lui Ceaşcă? (De ex. : a unora care trag vânturi la tv in live?)

10 noiembrie 2013 Lasă un comentariu

Motto: Comunismul a intrat în comă la Loviluţia din Decembrie parastas sărbătorit de fraieri în 1989. Comuniştii s-au transformat .. acum sunt fie fraieri fie şmeckeri …

LIBERTATE

România este  o ţară  greu de înţeles… Cine încearcă să o privească, vede o încâlceală de fire care par a veni de peste tot şi care duc peste tot, o colcăială dementă, ilogică. Dacă te apropii, ca la curbele fractalice, încâlceala devine şi mai mare, mai complicată, mai de neînţeles …

Secretul pare a fi să ne detaşăm şi să încercăm să privim ansamblul … Ca la tablouri .. dacă vrem să le vedem bine, trebuie să ne tragem câţiva paşi în spate altfel riscăm să fim ameţiţi de tuşele pictorilor…

Legat de acest articol… e lung, e complicat, poate şi acam dezlânat … pleacă de la una şi ajunge la alta. L-am scris direct,fără a reveni cu corecţii şi ajustări.

Articolul pleacă de la un articol al Sorinei Matei scris cu intenţia de a releva anumite chestiuni din discursul preşedintelui Băsescu şi despre teama premierului Ponta legat de desecretizarea Dosarului Dunărea şi ajunge la PĂPUŞARI (termernul îmi aparţine), un grup neştiut, dar extrem  de puternic care ar controla România şi poate nu numai.

Existenţa acestui grup ar fi exact ceea ce lipseşte ca să ne explicăm  motivele  comportamnetului aparent ilogic al politicinilor.

PRECIZARE IMPORTANTĂ: Acest articol nu se doreşte o analiză mai mult sau mai puţin laborioasă ci doreşte să aducă cititorului una din multele chei în care poate fi privită şi înţeleasă evoluţia cu aparenţă dementă a României după 1989 … 

Articolul Sorinei Matei, de la care am plecat, a fost publicat pe blogul jurnalistei   sâmbătă, 9 noiembrie, 2013 şi se numeşte: „Cum a dezvăluit Președintele Băsescu planul „coaliției pușcăriabililor” pentru 2014http://sorinamatei.blogspot.ro/2013/11/cum-dezvaluit-presedintele-basescu.html

 PĂPUȘAR

Jurnalistă de clasă, Sorina Matei publică pe 9 noiembrie, pe blogul său, un articol pe care l-aș categorisi  drept excelent.

Este utimul din articolele sale pe care le-am citit, dar cred că e printre cele mai bune pe care le-a scris.

Jurnalista face o analiză a discursului lui Traian Băsescu din 8 noiembrie.

Sorina MateiEa numeşte spune despre discursul Preşedintelui că  „…nimic întâmplător n-a fost invocat…” şi că  „…Totul a fost plin de semnificații importante, rostit apăsat, ferm, cu detalii devastatoare din punct de vedere politic pentru liderii USL care s-au trezit luați prin surprindere, loviți cu leuca în moalele capului, buimaci, și puși în fața unor fapte și realități crude. Neavând argumente credibile să le explice, nu au știut cum să reacționeze. Bâlbâiala a fost evidentă….”

Conform domnişoarei  Matei, Băsescu a dezvăluit un plan, un joc menit să ducă la acapararea totală a puterii de gaşca puşcăriabililor aflaţi de fapt şi acum la putere. Doar că de data asta vor tot, tot…  Planul fiind unul complex, etapizat şi având deja „mai multe componente: Presa, Justiția și persoana fizică și politică Traian Băsescu.”


Componenta I:  PRESA

Presa

Presa

„Nu trebuie – scrie jurnalista – decât să citim niște rânduri de acte normative, să vedem niște atitudini evidente, să le coroborăm cu mai multe acțiuni clare și la fel de publice, și vom vedea că scopul real și imediat este asanarea oricărei poziții mediatice critice la adresa actualei Puteri și crearea, pentru cursa prezidențială din 2014, a unei mari coaliții mediatice care să susțină un unic candidat la Președinție.
În 2009, în alegerile prezidențiale, a fost la fel. Toate imperiile mediatice ale mogulilor potenți, lacomi și nu foarte inteligenți au susținut cu toată tăria un candidat, pe Mircea Geoană, iar finalul a fost mai mult decât devastator: trusturile și întreaga mașinărie s-au făcut praf, candidatul Geoană a pierdut Președinția României, iar oamenii care, cu adevărat, voiau să controleze Președintele României au falimentat, au ajuns în pușcărie, s-au lovit implacabil de propriile dosare din Justiție și nelegiuiri de care fugeau sau, după caz, zac și acum în temnițele statului.
Spre deosebire de 2009 însă, în 2014, planul include și Televiziunea Publică și Radioul de stat. Și ele ar trebui să facă parte din această mare coaliție mediatică iar portdrapelul ar trebui să-l țină, bineînțeles, trustul controlat de Dan Voiculescu.
La TVR cel puțin este speculată din plin dificila situație financiară și este susținut un blocaj, responsabili de toate aceste acțiuni în desfășurare fiind tot politicienii puterii și politrucii din dotare. Așa se face că, oricând, în baza unei legi de organizare și funcționare a SRTV, modificată de majoritatea de 70% a USL din Parlament sau în baza unui Cod al Insolvenței ce are ca primă victimă presa fragilă financiar, oricine poate veni și cumpăra sau anexa la bucată Televiziunea Publică, deși TVR și SRR sunt obiective, instituții care țin de sistemul de siguranță națională a României.
Sub fanionul trustului subrezit de un dosar de șantaj, trimis în judecată ca persoană juridică cu patroni cu tot, tot ce poate fi controlat financiar în presă ar trebui să se încoloneze în susținerea mediatică a principalei candidaturi din 2014 pentru Palatul Cotroceni.
Cel mai probabil, se vor reedita momentele din 2009 și nu numai: blocaj mediatic total pentru ceilalți candidați, manipulări, dezinformări, atacuri furibunde, linșaje mediatice. Semnalele deja au apărut, doar cine nu vrea nu le vede. Rețeaua mediatică la care se adaugă câteva zone evidente din mediul online și destul de puțin din tradiționala presă scrisă/online, și ea în dificultate financiară, este ca și unsă, în block-start.
Un singur lucru este cert în capul acestor oameni: ai presa, controlezi mintea oamenilor, a electoratului, controlezi candidatul, îi ai la mână pe veci pe numărul 1 al țării, ai imunitate, poți fura în neștire, nu pățești absolut nimic.
Acesta este lanțul trofic al sistemelor politico-mediatice asemănătoare structurilor de tip Cosa Nostra: fiecare parte se hrănește din vulnerabilitățile celeilalte, într-o dependență totală. Nu contează cât de mult se urăsc sau se iubesc, important este scopul final și ca toată lumea să aibă ceva de câștigat ca să fie cât de cât mulțumită. Cu asta s-a luptat omul politic Traian Băsescu aproape un deceniu. Și spre disperarea multora, a câștigat.
Din decembrie 2014 însă, va fi altcineva la Palatul Cotroceni. Din păcate, toți candidații oficiali și neoficiali ai USL la Președinție sunt extrem de slabi și de dependenți de acest tip de sistem.”

Componenta II: JUSTIȚIA

Justiția „Vă întrebați cumva cine stă în spatele acestei coaliții? – continuă Sorina Matei articolul – Răspunsul este simplu: toți cei care vor să cucerească cu orice preț Puterea. Veriga cea mai importantă o reprezintă, evident, politicienii. Iar dacă vorbim de USL, putem identifica cu foarte mare ușurință o adevărată galerie de lideri în mare dificultate cu Justiția.
Liviu Dragnea – președinte executiv PSD- trimis în judecată în dosarul referendumului, o multitudine de baroni celebri ai PSD cu procese în instanță, Relu Fenechiu – trei ani cu executare în primă instanță în dosarul Transformatorul, o altă serie de liberali trimiși în judecată sau urmăriți penal, Dan Voiculescu- cinci ani cu executare în primă instanță în dosarul ICA, trimis în judecată în dosarul șantajului, dosare de corupție ce încep să zguduie Guvernul.
Peste toate acestea, în ultimul an și jumătate asistăm la o adevărată furie concertată și dublată de acțiuni nefaste pe tot ceea ce înseamnă palier judiciar. Atitudini vădite și acțiuni de intimidare a Justiției, a CCR, din partea premierului Victor Ponta și președintelui Senatului, Crin Antonescu, decapitarea politică a unor procurori apreciați de misiunile diplomatice occidentale ce soluționaseră dosare importante, acțiuni de control politic disciplinar asupra magistraților, declarații de susținere a oamenilor politici certați cu legea cu scopul de a intimida judecătorii, blocaj politic asupra organismelor care ar trebui să apere independența sistemului judiciar, inițierea și susținerea unor falii în sistem, atitudini care au condus la oprirea flagrantă a unor anchete în plină desfășurare, un Parlament care face zid pentru orice cercetat penal, tot împotriva Justiției. Ba mai mult, chiar vrea s-o șubrezească legislativ, din temelie.
Toți acești oameni au vrut, vor și acum și vor vrea și anul viitor același lucru: să controleze Justiția ca să se protejeze în fața ilegalităților.
Asta au făcut până în 2004, asta au vrut și în 2007- la prima suspendare, asta au dorit și în 2009- la alegeri, asta și-au propus și anul trecut, în 2012, la a doua suspendare a Președintelui României. Toți cei care au contribuit decisiv, chiar politic, în sprijinul acestor acțiuni, ultima cu consecințe în destabilizare a statului, sunt cei de mai sus. Singura lor mare frică este cea de Justiție. 

Pe de altă parte, puțini știu, de exemplu, că multe dintre acțiunile și atitudinile mogulului Dan Voiculescu legat  de președinții României din ultimii 15 ani au legătură și cu un alt lucru: situația arhivei Întreprinderii de Comerț Exterior Dunărea, firma creată în 1982 pentru ca să asigure veniturile Securității, ca o structură a spionajului extern prin care se derula și controla comerțul exterior al României. ICE Dunărea a fost desființată în 1990 și odată cu ea au dispărut sute de milioane sau poate chiar miliarde de dolari.
În 1999, într-o seară, după un CSAT, tot ceea ce poate să însemne Dan Voiculescu a intrat în panică. Emil Constantinescu, Președinte al României declasificase arhiva ICE Dunărea. Un atac susținut a început imediat din partea trustului care s-a finalizat în 2000, odată cu alegerile prezidențiale și cu ieșirea din scenă a lui Emil Constantinescu, învins „de structuri”.
Pe 20 Decembrie 2000, noua Putere – PDSR- se instalează și, în frunte cu Ion Iliescu și cu Adrian Năstase, clasifică într-unul din primele CSAT arhiva ICE Dunărea care ajunsese deja în ancheta Parchetul General, sub coordonarea unei echipe mixte alături de SIE, sub coordonarea procurorului Ovidiu Budușan. Potrivit unor relatări ale vremii, ancheta procurorului Budușan ajunsese spre final dar a fost inexplicabil blocată de refuzul BNR de a colabora cu privire la conținutul și traseul unor bani derulați prin două conturi. Oricum, arhiva ICE Dunărea a fost clasificată din nou, ancheta s-a oprit iar Cătălin Harnagea, fost director SIE a spus după aceea că totul ar trebui totuși să fie în ancheta Parchetului General. Au urmat 4 ani de liniște.
Pe 28 Februarie 2005, în a doua ședință CSAT condusă de noul Președinte al României  este pentru a doua oară declasificată arhiva ICE Dunărea: „CSAT a stabilit declasificarea arhivelor „Dunărea” urmând ca, în 30 de zile, în urma analizei efectuate de SIE, depozitarul acestei arhive, să se stabilească tronsoanele care pot fi declasificare și făcute publice”. Atacul la adresa lui Traian Băsescu deja începuse.
1 Octombrie 2013, președintele Băsescu inițiază o hotărâre a CSAT de desecretizare a ultimei părți din arhiva ICE Dunărea, „Dunărea Operativ”. Premierul Ponta refuză să semneze decizia, la fel și miniștrii, președintele Băsescu face un nou proiect de hotărâre- refuzul din partea premierului Ponta și Guvernului se menține, serviciile speciale își dau semnătura, iar pe 30 Octombrie 2013, deja SIE și CNSAS intră în posesia hotărârii CSAT de a preda/primi arhiva „Dunărea Operativ”. Totul va avea loc săptămâna viitoare. Iar arhiva Crescent cel mai probabil se află în Cipru.

Detaliul devastator din punct de vedere politic și pe termen lung pentru Victor Ponta este refuzul constant de a semna pentru declasificarea arhivei „Dunărea Operativ”. De ce a făcut asta Victor Ponta, de ce îi este frică și a ales să-l protejeze pe Dan Voiculescu poate chiar de Justiție, din moment ce chiar verișoara mogulului, aflată în plin proces, a cerut niște documente pentru care 10 ani SIE a decis că este mai bine să fie ținute la secret.
Decizia lui Ponta e cu atât mai suprinzătoare cu cât, ca fost procuror, în perioada 1998-2001, adică exact perioada în care a fost declasificată pentru prima oară arhiva ICE Dunărea și anchetată de procurorul Budușan, era la Parchetul General și știe foarte probabil greutatea unei asemenea acțiuni și însemnătatea ei.

De ce face zid Victor Ponta pentru un exponent al fostei Securități, un om cu condamnare pe fond în primă instanță, acuzat că a prejudiciat cu zeci de milioane de euro statul român, un om trimis în judecată recent pentru complicitate la infracțiunea de șantaj? Ce arată în acest moment cancelariilor occidentale, ce par deja neîncrezătoare, posibilul candidat la Palatul Cotroceni, Victor Ponta? Că-i este teamă și poate fi oricând controlat la o adică de un exponent al fostei Poliții Politice. Acest refuz constant, inexplicabil, este de-a dreptul distrugător pentru viitorul său.
Culmea este că, în replică la toate aceste acțiuni de neînțeles, Victor Ponta a ales să-l atace în stilu-i caracteristic pe Traian Băsescu spunând explicit că, în 1989, „Băsescu era la Securitate”. Victor Ponta, premier al României în exercițiu, a spus că-și susține afirmațiile în baza unor așa- zise documente prezentate de un alt colaborator al lui Dan Voiculescu, Mugur Ciuvică. Ciuvică a pierdut în România procesul cu președintele Băsescu, există hotărâre definitivă și irevocabilă a Justiției române, a pierdut și la CEDO procesul iar nici până acum nu i-a plătit despăgubirile de 500 de milioane de lei vechi pe care i le datorează șefului statului.”

Componenta  III: TRAIAN BĂSESCU

Traian Băsescu

Traian Băsescu

„ Cum în ultimii 9 ani – îşi începe ultima parte a articolului bruneta – Dan Voiculescu, în ciuda tuturor eforturilor, nu a reușit să-l dărâme pe președintele Băsescu, fâcând din el mai degrabă o obsesie ce ar putea fi tratată într-o clinică de specialitate, ultima idee vânturată asiduu de un an a fost aceea de a se coace un dosar pe numele lui Traian Băsescu.
Ca atare, în martie anul acesta, o fundație controlată tot de Dan Voiculescu, a depus la Parchetul General o plângere penală și mai multe așa-zis documente care ar fi arătat niște tranzacții suspecte în contul Alianței D.A, în 2004, în valoare totală de 7 milioane de dolari.
Firma ce făcea viramentele era a lui Sorin Ovidiu Vîntu, un alt mogul pușcăriaș, iar prin ea, în realitate, se spălase bani în Cipru și Indonezia, în acțiuni ce tot cu Vîntu aveau legătură.
Parchetul General a trimis speța spre Parchetul Capitalei iar după răspunsuri clare că speța/tranzacția nu există, după o jumătate de an, un alt liberal aflat în dificultate cu Justiția, ia hârtiile de la fundația controlată de Dan Voiculescu, le prezintă public și-l acuză pe Traian Băsescu de spălare de bani.
Nici răspunsul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor- potrivit căruia- operațiunile nu sunt reale, respectiv nu au fost efectuate- nu prea i-a convins peliderii USL care toți erau pregătiți să inființeze inclusiv o comisie de anchetă parlamentară care să inflameze subiectul, să-l prezinte public pe președintele României ca pe un potențial infractor care spală bani și este protejat de Justiție și să-l pună evident în dificultate în a apăra Justiția în ultimul său an de mandat.

Dacă ne aducem aminte și în campania prezidențială din 2009, chiar fratele președintelui era acuzat de aceiași oameni din aceleași grupări, că ar fi făcut comerț cu arme. Scopul a fost același, rețeta e veche: decredibilizarea cu orice preț a președintelui Băsescu, atât intern cât și extern, prin lansarea de acuzații extrem de grave care să alerteze și îngrijoreze pe toată lumea.

Foarte probabil, de tot acest arsenal al marelui plan, menit să acapareze prin orice fel de mijloace funcția supremă în stat, România va avea parte până pe 22 Decembrie 2014, când noul Președinte al României va depune jurământul de credință în fața Parlamentului. La 25 de ani după căderea comunismului, vom vedea, în mod paradoxal, dacă reprezentanții vechilor structuri vor reuși totuși să înghită sau nu până la urmă cu totul acest stat.

Până acum, n-au reușit. Ceea ce e totuși bine. Dar insistența, disperarea și lăcomia sunt uriașe.

Proștii sunt coșmarul națiunii, spunea cineva într-o carte. Pentru că numai proștii agresivi cred că oamenii mari pot fi scoși din istorie demolându-le statuile.
Eu cred însă în ceea ce spunea Brassens: ca să înțelegi totuși că ești prost trebuie să-ți meargă mintea.”

Articol bine articulat, ar trebui să fie devastator pentru anumite cariere politice, între altele cea a lui Ponta, ca să nu mai spun de cea a lui Dan Voiculescu…

 

 Victor Ponta

Victor Ponta

Sorina Matei zice în articol că Detaliul devastator din punct de vedere politic și pe termen lung pentru Victor Ponta este refuzul constant de a semna pentru declasificarea arhivei „Dunărea Operativ”ar fi aşa dacă România ar fi o ţară sănătoasă la cap şi românii nişte oameni destul de demni ca să nu se lase cumpăraţi cu un mic, un ţap de bere, o brichetă, un pumn de făină şi o cană de ulei… dar nu e aşa … deci detaliul oricât de devastator ar fi imediat ce ţapul de bere se duce peste mititelul cu muştar … 

Ce nu poate face jurnalista domnişoara Matei deoarece nu-i permite statutul de jurnalist din cauza faptului că probitatea profesională îi cere să-şi argumenteze matematic fiecare afirmaţie cu probe irefutabile, neputând să emită judecăţi plecând de la zvonuri, pot face eu. În acest sens, pot să amintesc de un zvon legat de acele controversate conturi ale lui Ceauşescu, zvon care a tot circulat după 1990.

Conform acestui zvon, respectivele conturi erau administrate de Securitate.

Despre dispariţia acelor bani, se spunea că s-ar ajunge la o lămurire a problemei tocmai prin desecretizarea celebrului Dosar Dunărea.

Aceste conturi ar fi ajuns în mâinile câtorva iniţiaţi, deveniţi oameni de afaceri, cei mai mulţi necunoscuţi cele mai mari părţi din populaţie…

Dan Voiculescu

Dan Voiculescu

În 1982, Dan Voiculescu renunță la locul de muncă de la stat și devine reprezentantul firmei cipriote Crescent Commercial & Maritime Ltd. Cyprus în România. Crescent   avea relații privilegiate cu Securitatea, mai  concret cu Intreprinderea de Comerţ exterior „Dunărea”, Intreprindere a Securităţii, condusă de colonelul Constantin Gavril.

De fapt, ce naiba sunt acele vestite conturi ale lui Ceauşescu?

Totul se bazează pe zvonuri … Oficial, conturile nu au fost descoperite niciodata. Există însă  indicii care spun că aceste conturi erau de fapt folosite de unii agenti ai serviciilor secrete comuniste (spioni) si de oameni care ar fi activat in COMERŢUL EXTERIOR, controlat total de Securitate.

Dupa fuga lui Pacepa, în SIE s-a reorganizat, astfel apărând UAVS (Unitatea de  Acţiuni Valutare Speciale),  rolul ei fiind acela de a obţine valkuta necesară fără efort din partea economiei naţionale, fonduri din care se plătea şi datoria externă.

Pentru evidenţierea acestor bani, în secret s-au creat la BRCE (Banca Romana de Comert Exterior) conturi speciale care în aveau ca ordonator pe Nicolae Ceauşescu.

Statul român a angajat, pentru găsirea ascestor bani, nişte specialişti străini care au plecat aşa cum au venit. Realităţile româneşti erau prea dure; în 1991, Washington Post publica declaraţiile unora din experţii canadieni: „E periculos să ştii prea multe, răspunsul la întrebarea „Unde sunt banii” poate fi fatal”.

Firma Crescent apare e pomenită des când vine vorna de conturile lui Ceaşcă deoarece Crescent era partenerul de bază si principalul beneficiar al ICE Dunărea pentru operaţiuni de export ciment, uree, produse metalice şi aluminiu, avea o cifra de afaceri anuala de 200 de milioane dolari. 

Firma avea tot felul de extensii în Atena si Viena, unde avea reprezentanţe oficiale. Cea mai puternica însă, era reprezentanţa de la Bucureşti, condusa de Dan Voiculescu, în calitate de director general. In anii 1984 – 1989, „ştabul” suprem în afacerile Crescent, era un anume John Edgington, care isi facea veacul  pe la Viena.

Legat de Crescent au apărut tot felul de suspiciuni în special pentru că, după 1990, experţii angajaţi de guvernul român împreună cu avocatul Ion Nestor, au făcut investigaţii la Nicosia, Atena şi Viena pentru lămuriri în problema Crescent. Acolo, au luat legătura şi au vorbit  cu Fouad Sanbar şi John Edgington. 

Aceste descoperiri au dus la blocarea cercetărilor detectivilor canadieni, respectivii părăsind precipitat România, lansând un mesaj şi un film documentar difuzat de CBS in 1991- „Averea Dracului”.

In 2008, în Parlamentul Romaniei, după o lungă perioadă de enigme şi mistere în care lumea se întreba unde sunt banii lui Ceausescu s-a pornit din nou o ancheta. O ancheta care nu a descoperit, în fapt, nimic. Era logic, dacă vrei să îngropi un subiect faci o comisie şi declanşezi o cdercetare.

„Concluzia comuna a tuturor celor audiati a fost ca Nicolae Ceausescu nu a avut conturi in afara tarii. Toti cei audiati, fara exceptie, au insistat asupra faptului ca Nicolae Ceausescu nu vedea nici un motiv sa depoziteze banii in afara tarii atata timp cat era convis ca are controlul total asupra situatiei interne. Nici copiii cuplului Ceausescu nu au avut astfel de conturi ” –  arată raportul parlamentar comis cu acea ocazie.

Rămân întrebări multe …

Faptul că Premierul Ponta se opune cu cerbicie desecretizării Dosarului Dunărea ar putea însemna că prin această desecretizare s-ar descide un drum la capătul căruia scrie mare de tot:  PUŞCĂRIE…

Cine se teme de asta? Probabil nişte oameni cărora Ponta şi alţii aflaţi în apropiere le pupă  mâna şi le spune cu zâmbet mieros şi politicos: Să trăieşti boierule… Cine sunt „boierii”?

Revenind la zvonuri, nu putem spune în clar, pentru că nu avem dovezi cu parafă, dar ne putem imagina că unul din beneficiari e uneori bolnav la maţe şi trage vânturi în direct la televizor … ne mai putem imagina şi de alţii …

Cei de care ne putem imagina, sunt probabil nişte îndivizi relativ mititei, scoşi la înaintare pentru a atrage atenţia de la cei cu adevărat puternici … PĂPUŞARII …

Cine sunt păpuşarii? Nişte indivizi pe care lumea ori nu i-a văzut niciodată la televizor, ori îi consideră nişte oameni insipizi, inodori şi incolori care se pierd în peisaj.

Puterea lor, probabil, o simte tot românul, este ceea ce întreţine aparenţa de borboroseală din care nimeni nu pricepe nimic, borboroseală necesară pentru ca România să nu devină o ţară europeană în adevăratul sens al expresiei, o românie a pescuitorilor în ape tulburi, o Românie în care la vârf avem politiciani şi oameni de afaceri puşcăriabili, o Românie imposibil de înţeles din interior, dar destul de explicită dacă e văzută dinafară…

O Românie a PĂPUŞARILOR …

Sfat: Nu încercaţi să faceţi legătura dintre nume cunoscute şi PĂPUŞARI nu merită pentru că nu veţi reuşi… nu de alta, dar geniul autodistructiv al Meşterului Manole şi  laşitatea ciobanului din Mioriţa e în noi, în toţi … 

COMITETUL EXECUTIV AL PSD FĂRĂ ILIESCU … SĂ FIE VORBA DE: „Pa şi pu …la revedere Bunicuţo „?

9 noiembrie 2013 2 comentarii

Ion Iliescu

Mare eveniment mare, Consiliul Naţional al PSD …

N-am înţeles ce sens avea să îi vedem pe cei mai pesedişti dintre pesedişti repetând ceea ce spun nonstop la tv.

De fapt, ce s-a întâmplat? S-a vrut să fie o demonstraţie de forţă… dacă dăm deoparte zgura deja obişnuită a înjurării lui Băsescu şi a rahatului mâncat cu polonicul eu am avut impresia că a fost subliniat un lucru care va deveni extrem de important: PSD NU VA SUSŢINE CANDIDATURA LUI CRIN ANTONESCU.

Dealtfel, Crin însuşi, simţind cum că marele amantlâc deocheat dintre el şi PSD, implicit dintre el şi Ponta, este pe perfuzii, ignorat cvasitotal  de televiziuni,  a declarat la Consiliul Naţional al PSD că fără PNL nu există guvernare legitimă.

Cu alte cuvinte, rupeţi USL, aţi pus-o.

Cred că la acest consiliu s-a văzut extrem de clare cam ce poame populează moştenitorul de drept al PCR …

Ponta, preşedintele, cu un doctorat obţinut prin plagiat, revitalizatul  Adrian Năstase fost şi viitor puşcăriaş, Liviu Dragnea puşcăriabil căruia deja i se zugrăveşte celula, Mircea Geoană, dus cu pluta şi convins încă de faptul că nu e preşedinte din cauza flăcării violet … Păi, faţă de ăştia Marean Vanghelie pare Onestitatea Virginalis …

Cred că de o importanţă deosebită este absenţa nemuritoarei mumii a lui Ion Iliescu

De ce n-o fi fost prezent? Unii spun că are probleme de sănătate. Alţii că de fapt, ramolit rău nu mai are controlul a ce spune … şi a început să cam spună adevăruri pe care cei din PSD nu prea doresc să le audă spuse în public…

P.S.  Oare doar mie mi se pare mie doar că triumfalismul PSD este cu atât mai mare cu cât ţara merge mai rău? Aşa era şi cu PCR  .. cu cât erau mai goale alimentările, cu atât triumfalismul la congrese era mai mare… 

Crin Antonescu, acelaşi tip de impostor politic ca şi Mircea Geoană

4 octombrie 2013 Lasă un comentariu

De la o vreme mi-e tot mai clar: Crin Antonescu acţionează după acelaşi şablon după care acţiona şi Mircea Geoană

Ambii, deşi la momente diferite, şefi ai Senatului şi ai unor partide care dau jumătate din miniştrii în funcţie susţin că sunt liderii Opoziţiei … Oare cât de imbecili îşi cred oamenii ăştia votacii?
Geoană, Antonescu

Observ că escrocul puşcăriabil Dan Voiculescu, în speranţa că va scăpa de puşcărie răscoleşte iar rahatul cu suspendarea Preşedintelui … 

Presa comentează ca şi cum ar mai conta ce zice bătrânul infractor: „Dan Voiculescu a spus că … cum comentaţi domnule/doamnă … ?”

Dezatruuu .. atac la libertatea presei urlă cât o ţin difuzoarele Realitatea Media … Ponta vrea să închidă televiziunea … Ar urma să se ridice licenţa de funcţionare a postului … Nu zic că Ponta nu ar vrea să îi facă un serviciu amicului său care îi plăteşte vacanţele… dar nu ar fi oare normal ca Realitatea Media ca şi oricare altă entitate să îşi plătească taxele şi impozitele?

Ar fi păcate să dispară Realitatea TV? Dacă vorbim de acea Realitatea TV de început, DA …  dacă vorbim de postul de acum unde cu mici excepţii se promovează doar impostura ca (în mai mare sau mai mică măsură) toare canalele autodenumite „de ştiri”, de fapt nişte alcătuiri media care servesc cras interesele unor indivizi,  ar fi pagubă în ciulerci

E extrem de straniu, revenind la Dan Voiculescu, ce se întâmplă la Antena3 cum a intrat postul realmente în doliu în ziua în care s-a anunţat că Dan Voiculescu şi Slugile lui  sunt buni de băgat la bulău… Şi muulte muuulte altele…

Cam tot ce se întâmplă în media de la noi se poate subscrie faptului că cei implicaţi nu mai au nici un pic de simţ al penibilului.

Presa însă este şi cea care reflectă ce e în politică, doar că aplică pentru relexie oglinzi, lentile şi filtre după cum dictează interesul…

Indiferent de simpatile afişate, nici o entitate media, nu vorbeşte de un lucru… de manipularea prin  teatrul de prost gust pe care îl fac cei doi escroci de la vârful USL, Ponta şi Antonescu (al treilea, Daniel Constantin nu contează) …

Vedem cum parcă o adevărată luptă se desfăşoară… Crin Antonescu pare extrem de enervat de orice face Ponta de la o vreme… Ponta o face pe înţeleptul şi nu reacţionează .. zâmbeşte tâmp şi trece la altele…

Dacă ne uităm mai atent observăm că ceea ce atrage atenţia sunt chestiuni care îmkpart lumea în două, unii zic da, alţii zic ba … nu există cale de mijloc. De exemplu la povestea cu Roşia Montană. Ponta zice DA, Antonescu zice BA.. lumea trebuie să aleagă ori una ori ailaltă… Teoretic, oamenii ar trebui să se împartă în două. Unii cei care doresc să vadă că se fac locuri de muncă să sară în barca PSD.. ceilalţi cei căre vor să salveze cele tri tufe şi doi brazi care încă nu s-au uscat încă să sară în barca PNL… Aparent logic… Treaba e că de fapt tocmai aici e escrocheria. De fapt toţi ar trebui să sară în barca USL… fie aripa PSD fie aripa PNL.. Cele două vor candida separat la alegerile europene, imediat după aceea o mare prietenie se va instala… cum? Simplu… NU SE VA MAI VORBI DE SUBIECTELE CARE ACUM ÎI DESPART… dacă va fi totuşi nevoie să se hotărască dacă e DA sau BA se va face un referendum şi … Dumnezeu cu mila.

Îmi amintesc că atunci când Ponta a fost ales ca preşedinte al PSD a promis că se va duce de mână cu membrii de partid AGRESAŢI (acesta a fost cuvântul folosit) de Parchet… a fost şi cu puşcăriaşul Năstase, şi cu alţii … acum a încercat să îl scoată Dasma curată pe un escroc tocmai condamnat la puşcărie…

A fost în stare chiar să încerce schimbarea şefilor… PROCURORULUI PONTA I SE PARE ILOGIC CA JUSTIŢIA SĂ ÎŞI PERMITĂ SĂ SE LEGE DE UNII CARE SUNT ÎN O FUNCŢIE DE LA UN ANUMIT NIVEL ÎN SUS ÎN PIRAMIDA PUTERII…

În mintea de comunist împuţit a lui Ponta acei oameni trebuie să fie nu doar intangibili ci şi inderanjabili de Justiţie … Justiţia pentru amărâţi…

Am observat că lui Ponta i se pare extrem de gravă povestea cu flota (poveste nedovedită) care îl face pe Băsescu nevizitabil (evident, atunci când a făcut desemnarea lui ca Premier nu s-a pus), dar fără nici o problemă când vine vorba de puşcăriabilul condamnat Voiculescu sau de Dragnea … infractor dovedit şi el…

Ce face Ponta? Vrea să schimbe şefimea de la DNA, culmea nesimţirii, în timp ce îl acuză pe Băsescu de amestec în Justiţie…

Deoarece la aleberile europene vor trebui să pozeze în adversari Crin  Antonescu şi-a jucat rolul iar… e pe invers …

Crin Antonescu a declarat  că V. Ponta a vorbit în numele procurorului general, ceea ce „este inacceptabil”, deoarece, prin atribuţiile constituţionale, premierul nu poate să dea explicaţii sau mesaje în numele procurorului general şi că are speranţa că „a fost doar o greşeală”. Victor Ponta, întrebat despre atacurile lui Crin Antonescu la adresa sa, a declarat că vrea să facă eforturi ca să păstreze USL unită, adăugând că nu doreşte să-i răspundă în public lui Antonescu.

Referindu-se la declaraţiile din ultimele zile ale Preşedintelui Băsescu şi ale Premierului Ponta, Crin Antonescu a spus  că, dacă în cazul primului-ministru păstrează speranţa că „a fost doar o greşeală”, impresia generală pe care acestea le transmit este aceea de „mesaje de forţă pe deasupra legilor, a principiilor, a cetăţenilor”.

La retardul modul deviant în care gândeşte Antonescu e normal să i se pară aşa şi să nu observe cum se plică iar şablonul aplicat cu ceva vreme în urmă atunci când era iminetă categorisirea lui Ponta ca plagiator… limbricul ăla de un metru jumate, jumate de buletin, înainte de a fi dat afară din funcţie a desfiinţat comisia ce trebuia să se exprime.

La fel şi acum, procurorul ăla trebuia schimbat .. şmeceria fiind că deja omul înaintase dosarul… evident, Crin Antonescu, dovedind de la o vreme mari probleme legate de glanda gândirii, probabil, efecte secundare de la substanţele ingerate pentru a nu i se vedea prea tare în public problemele de natură psihiatrică, nu are cum să vadă cât e de penibil în falsitatea sa…

„Mesaje de forţă care vor să spună: eu controlez în această zonă mai mult sau eu controlez încă – în cazul preşedintelui – această zonă”, a mai spus Crin, lucru care l-a făcut pe Victor Ponta să spună: „Vreau să păstrez USL unită. Nu îi răspund în public lui Antonescu … Eu vreau să avem linişte şi să realizăm ceea ce cer oamenii, să avem linişte, să creăm locuri de muncă”. Mişto, nu? Telenovelă cură …

 Din Infantilul Ponta iată că avem Înţelptul Ponta şi în caz că cineva nu observă, a crezut că trebuie să menţioneze că nu îi va răspunde în public lui Crin Antonescu şi că va face tot ce îi va sta în putinţă pentru ca USL să rămână unită.

„Întotdeauna fac eforturi pentru a avea un dialog, să ne respectăm valorile naţionale şi nu răspund niciodată în public unor lucruri care ţin de politică”, a răspuns el …

 Mişto, nu?

Cum reporterii de terent au lecţia învăţată atunci când vine vorba de ridiocatul la plasă, ca să mă exprim … elegant, iată că cineva a considerat că e spiritual dacă pune iar întrebarea: „Mai e consens în USL?” Întrebare pusă se câteva sute de ori de la o vreme…

Deşi răsounsul pare evident, Ponta pozează nu doar în Înţelept ci şi în Martir .. da.. Ponta Martidul.

„Niciodată nu m-aţi auzit în public criticând sau răspunzând criticilor colegului meu, domnului Antonescu. Nu vreau să vă supăraţi pe mine. Am discutat aseară la Ambasada Germaniei foarte amical cu colegii mei, eu şi cu domnul Băsescu şi cu domnul Antonescu. Pot să discut. Eu vreau să avem linişte şi să putem să realizăm ceea ce ne cer oamenii chiar şi aici la Focşani, să facem locuri de muncă, să facem investiţii, să ne dezvoltăm economic. Asta cred că este important”, a afirmat premierul Ponta.

Întrebat ce mesaj le transmite membrilor simpli ai USL care astăzi au asistat la un atac al lui Crin Antonescu la adresa sa, Victor Ponta a precizat că va face tot ce ţine de el pentru a păstra USL unită şi pentru ca Guvernul să funcţioneze.

„Nu transmit un mesaj doar membrilor USL, ci tuturor celor care ne-au votat şi ne-au votat foarte multe milioane de oameni. Faptul că eu cred şi fac tot ce ţine de mine pentru a păstra USL unită şi că Guvernul USL îşi îndeplineşte, după cum vedeţi, toate obligaţiile pe care le-am luat anul trecut în campania electorală, este foarte important”, a precizat cu ipocrizia caracteristică premierul Ponta.

P.S. Evident, de acum românii vor trebui să se împartă pentru alegerile eurpoene în două jumate PSD, jumate PNL .. numeni cu alţii …

P.P.S. Antonescu pozează în lider al opoziţiei … Da, probabil îşi doreşte chiar să fie dat afară de la guvernare. Evident, USL ar rămâne intact …

Şablonul există.. se numeşte Geoană … Escrocul era şeful partidului care asigura jumătate din ministere, era şeful Senatului, dar o făcea pe victima…

Am o întrebare care mă macină: Oare cât de cretini îşi consideră oamenii ăştia susţinătorii? 

Încă năuc de la atacul cu flacăra violet, Mircea Geoană se resimte şi vorbeşte prostii …

19 septembrie 2013 3 comentarii

Motto: „Un prostănac adevărat nu devine prostănac, el aşa se naşte …” 

* * *

Mircea Geoană

Mircea Geoană încă mai are semne de la atacul cu flacăra violet …

Vă mai amintiţi de Prostănacu?

  O fi crezut oare cineva că după ce s-a făcut de râs legat de povestea scornită de Michaela Monamour s-a învăţat minte şi se gândeşte ce scoate pe gură? Dacă da se înşeală…

  Comentând ideea unei candidaturi a Elenei Udrea la alegerile prezidenţiale de anul viitor, Mircea Geoană  a răspuns că România este pregătită pentru o femeie în funcţia supremă în stat, dar nu pentru „orice femeie”, el arătând că în asta constă dificultatea pe care Udrea o are.

  „Este dreptul fiecărui politician să aibă ambiţiile şi speranţele sale şi – de ce nu? – o femeie candidat”.

  Întrebat la ce se referă când vorbeşte de „orice femeie”, Geoană a precizat:

 „În sensul că sunt convins că, undeva dintr-o zonă mai puţin politizată şi mai puţin legată de actualul regim, ar putea să existe şanse, inclusiv pentru funcţia supremă în statul român. Dar pentru cei care au fost asociaţi atât de puternic de actualul regim, care este profund antipatic poporului român, mi-e foarte greu să văd cum cineva – bărbat sau femeie – din tabăra respectivă ar putea să câştige voturi suficiente măcar să intre în turul doi, darămite să câştige Preşedinţia României”.

Ce poţi să spui? Dacă stai să te gândeşti că individul are pe gât doi pantofi, a Michaelei şli a mă-sii şi pare-se de la o vreme şi a mai tinerei paraşute de fiică-sa, e vede toate femeile doar prin filtrul acesta … Chestie cumva similară Sindromului Stockholm …. Dacă i se ia tocul de pe grumaz simte că se sufocă.

Cu mult mai inteligntă decât Prostănacul (singurul care se scrie cu majusculă doamna   Udrea i-a răspuns, lui Mircea Geoană, arătând că România nu este pregătită „Nici pentru orice bărbat, dovadă alegerile din 2009”.

Udrea a făcut trimitere la alegerile prezidenţiale din 2009, când Mircea Geoană a pierdut în cursa pentru funcţia de preşedinte al României.

Drept să spun, sper că Geoană nu se va mai lega de blonda deputată .. asta dacă nu vrea ca doamna Udrea să îşi pună cu adevărat mintea la contrubuţie şi să îl umilească … 

SORINA MATEI: ” … pe mine, oamenii aceștia- Marian Vanghelie, Voicu și Mitică Iliescu- nu mă vor opri niciodată. „

4 iulie 2013 4 comentarii

Disperarea lui Vanghelie

Sorina MateiPentru că „distinsul” vicepreședinte PSD, agramatul primar al Sectorului 5, a ales să spună numai minciuni, să mă jignească nu numai pe mine – ceea ce nu m-a mirat absolut deloc- dar și pe profesoarele pe care le invita la petrecerile partidului organizate de dânsul- cred că sunt necesare câteva lămuriri ca să se înțeleagă mai bine contextul.

Eu nu comunic cu Marian Vanghelie de 6 ani. Nici înainte de 2007 nu prea vorbeam. Însă de când m-am apucat să scriu pe acest blog toată epopeea mentorului/ șefului său, Cătălin Voicu, aflat acum în pușcărie pentru următorii 7 ani, Vanghelie m-a luat ca țintă.

Marian Vanghelie a fost extrem de deranjat de dezvăluiri având în vedere relațiile extrem, extrem de apropiate între el și Voicu pe care l-a băgat în Parlament, l-a garantat ca subordonat credincios ce i-a fost totdeauna. Ca atare, în ani, în timp ce eu scriam, el făcea presiuni la șefii mei de atunci să fiu scoasă de pe PSD, partid pe care eram acreditată de 10 ani, și să încetez în a mai scrie vreun cuvânt despre Voicu, Mitică Iliescu, relațiile acestora cu liderii PSD și influența incredibilă pe care o avea această rețea în partid. 

De scris, nu m-am lăsat nicio clipă. Ca atare, în 2009, țin minte, așa cum am mai scris pe acest blog, Marian Vanghelie, în fața liftului de la Biroul Electoral Central, când Mircea Geoană își depunea candidatura la Președinție, Vanghelie începe să mă amenințe voalat: „Și tu, bagă-ți mințile în cap, pricepi? Cu Voicu ești într-o mare eroare! Să vii în birou la mine să-ți explic cum e cu Voicu, mă auzi?!” Marian Vanghelie era un om extrem de puternic în ierarhia PSD la vremea aceea. I-am spus de față cu toată lumea că nu sunt în nicio eroare, nu este deloc adevărat ceea ce spune iar eu niciodată în biroul lui nu voi călca. Și n-am călcat niciodată.

Viața a dovedit că eu am avut dreptate iar Vanghelie, în disperare, nu încerca decât să mă oprească să scriu. N-a reușit niciodată.

În plus, când am început să moderez emisiuni, la un alt post de televiziune, l-am invitat pe Marian Vanghelie, prin alte persoane ce discutau cu el, să vină în emisiune. A refuzat, n-a venit niciodată, de frica subiectului Cătălin Voicu, Voicu fiind în plin proces penal la ora aceea. N-am insistat, nici nu aveam de ce, am considerat normal, ca jurnalist, să-l invit să-și spună părerile așa cum am făcut cu toți liderii politici la vremea respectivă. Teama că-l înteb de Cătălin Voicu și ura pe care o dezvoltase față de mine erau mult prea mari ca să se expună, într-o emisiune de televiziune în care, în față cu adevărul, știa că nu se va putea abține.

Am încercat să-mi amintesc astăzi despre ce s-a întâmplat la Brașov. Cred că era anul 2008 iar acolo s-a ținut o ședință importantă în care Mircea Geoană, președinte PSD atunci, intenționa să-l dea afară pe Ion Iliescu din partid. Am mers ca, jurnalist acreditat pe PSD, trimis de televiziunea la care lucram atunci, numai că, la un moment dat, am aflat că Marian Vanghelie își strânsese în sala de mese din hotelul în care stăteau liderii PSD și cadrele didactice din sector pe care le invita foarte des la petreceri. Acolo era, în fapt, o altă petrecere. Ca atare, am fost singurul ziarist care m-am dus să filmez. Nu am avut acces în locația respectivă. Am filmat prin geam, moment în care Marian Vanghelie s-a enervat și a cerut ca eu și echipa de filmare să fim scoși cu totul și cu forța afară din respectivul hotel. Apucasem să tragem câteva cadre. Un om foarte apropiat de Vanghelie atunci a sărit efectiv la operator și la mine să ne scoată pe sus din recepție, un alt lider PSD ne-a salvat, certându-se cu oamenii lui Vanghelie și spunându-le că nu este normal să se comporte în acel fel cu ziariștii. Până la urmă, dacă țin bine minte, ne-a lăsat să tragem câteva cadre. Apoi am plecat. Și asta a fost totul. 

Ca atare, disperarea și derapajul lui Vanghelie de ieri cred că este cumulul unor situații: ancheta penală de la Bolintineanu care se apropie în mare viteză de anturajul, oamenii lui de bază și rude ale lui Vanghelie- devoalând o întreagă caracatiță patronată de primar, decăderea puternică a lui Vanghelie din ierarhia partidului și ura sinceră și împărtășită pe care el o are față de mine din cauza lui Cătălin Voicu și Mitică Iliescu. Așadar, a rezultat următoarele: 

Marian Vanghelie, vicepreședinte PSD, Primar al Sectorului 5: „Sunteți obraznică rău de tot să știți.(…) Ați uitat când v-am invitat la Brașov și ați dansat? Dansați noaptea…Așa, singură dansați (…) La 64 de ani l-am făcut liceul, dar e problema dumneavostră când fac eu liceul? (…)  Care-i problema ta măi, fătuco, mă? (…) Dumneata ești isterică, te-a pus cineva să faci măgăriile astea? (…) Nu te jignesc, te-a jignit soarta. Ești disperată! Ești și obraznică! (…) Dar vedeți că sunteți obraznică? (…) Poate aceste doamne sunt heterosexuale, doamnă. Poate sunt heterosexuale doamnele (…) Vă bateți joc de toți profesorii din România și jigniți toți profesorii din România.(…) Nu sunteți în măsură, dumneavoastră, o fătucă, să-mi spuneți să-mi dau demisia.(…) Hai că sunteți obraznică „

Și încă ceva, ca o concluzie, pentru această mare gașcă: pe mine, oamenii aceștia- Marian Vanghelie, Voicu și Mitică Iliescu- nu mă vor opri niciodată. 

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

SORINA MATEI: „Cât costă o meserie de jurnalist”

1. Acord ferm Confidențial PSD- PC. 16 Aprilie 2008. 

1

2 3 4 5 6

2. Acord privind constituirea Alianței politice dintre PSD și PC. 17 Aprilie 2008.

A1 A2 A3

3.Document PSD către toate organizațiile județene ale partidului. 3 Decembrie 2009. Ziua confruntării prezidențiale Traian BăsescuMircea Geoană.

A4 A5 A6

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

 

Ca o prostituată alungată din bordel, Diana Tuşa, în căutare de nou budoar politic, dă vina pe fosta matroană … (Crin Antonescu)

5 iunie 2013 3 comentarii

Ca orice târfă alungată de la bordel care dă vina pe madama matroană pentru faptul că a ajuns în stradă fără peşte, Diana Tuşa dă vina pe Crin Antonescu pentru plecarea din PNL

Politica nu e o târfă, ci un bordel… târfe sunt politicienii …

Această prezentare necesită JavaScript.

Când mă uit la Diana Tușa îmi amintesc de Mircea Geoană…

Ambii au fost în un partid de unde au ieșit la un moment dat creyând că vor fi urmați de alții…

Geoană, patetic ne explica de supr partid va face el cu alți care îl vor urma afară din parid… s.a făcut de râs și cam atât…

La fel și cu liberalii… Chiliman și Diana Tușa au plecat cu scandal, dădeau de înțeles că vor face o organizație care va sparge spaţiul politic mioritic şi făceau asta fălfăind imaginea lui Tăriceanu… doar că tăriceanu pare a le fi dat cu flit şi a rămas în PNL…

Iată că Diana Tuşa, enervată probabil la culme de situaţia creată dar neavând curajul minimal să recunoască ce şi cum a anunţat în Plenul Parlamentului că va activa ca independentă, după ce a fost exclusă din PNL.

 „Am un anunţ personal pe care ar fi trebuit să-l fac de săptămâna trecută, însă atunci rana era mult prea proaspătă, dar astăzi nu mai am încotro, trebuie să mă supun rigorilor regulamentului şi să vă anunţ că, graţie eforturilor domnului Crin Antonescu, de astăzi voi activa ca independent, a spus sexy libertina… pardon liberala…

Pentru cine nu înţelege cum vine asta, e cam ca şi cum o paraşută ar fi acţionat la un bordel, cu tot ce implică asta şi, la un moment dat, îşi ia condicuţa şi iasă la prestat în parcările patriei… fâlfâindu-ne pe sub nas independenţa totală … curvă fără peşte adică …

Diana Tușa, în căutate de nou budoar politic

Diana Tușa, în căutare de nou budoar politic

 

Pe siteul personal, Diana Tuşa scrie pe data de 4 Iunie 2013

Independent

Mulțumită eforturilor depuse de dl. Crin Antonescu, astăzi a trebuit să anunț în plenul Camerei faptul că de acum înainte voi activa ca deputat independent. O simplă formalitate, prevăzută însă de Regulamentul Camerei Deputaților.
 
 
Susțin în continuare cu tărie că decizia luată săptămâna trecută de conducerea partidului a fost una injustă, iar multe dintre prevederile statutare au fost încălcate în speță. Dar aceste ”mici” amănunte nu mai contează acum…
 
Îmi voi continua activitatea ca deputat independent, în spiritul valorilor și principiile pentru care m-am înscris în Partidul Național Liberal în urmă cu 15 ani.
 
Vă mulțumesc încă o dată tuturor celor care ați avut și aveți încredere în mine!
Autor : Diana Tuşa
Sursa articolului: dianatusa.ro
Sincer să fiu, am simţit o mare tristeţe şi dezorientare la Diana Tuşa… cred că orice târfă alungată de la bordel care se vede în drum, fără acoperiş, fără protecţia şi îndrumarea unui peşte simte cam acelaşi lucru ca Diana… Vulnerabilă putea, Doamne fereşte, să se trezească prin cineştie ce partid dacă i se promitea ce era de promis… 

Tristeţea nu m-a ţinut prea mult pentru că m-am gândit că are atuurile, tupeul şi grosimea obrazului necesare pentru a găsi un alt ogeac unde i se oferă un budoar pe  măsura valorii ei …  

Andrei Marga a avut dreptate, caloriferul e invenție mioritică. Poveste cu extensii istorice și biblice (pamflet)

18 noiembrie 2012 Lasă un comentariu

Văd că încă se mai face pe ici pe colo mișto de zicerea lui Andrei Marga cu inventarea caloriferului pe spațiul mioritic.

A face mișto de asta este o mare greșală.

Cercetătorii britanici de la Universität von Nadelnrasierklingenundcarice din Leckenstadt, Papua Noua Guinee, de la catedra de istorie, gătit și aheoastronomie au descoperit un  lucru extraordinar.

Întradevăr, caloriferul este original și originar de pe plaiul mioritic.

Domnul profesor Arthur Maximus Arschtraurig von Eingeweideburg și-a dedicat întreaga viață studierii unui detaliu de pe Columna lui Traian.

După un concediu petrecut pe litoralul românesc a descoperit un detaliu care l-a lăsat cu gura ca la dentist… blocată, adică.

Omul a venit în România cu vaporul și văzând telegondola lui Mazăre a crezut că este vorba de o stațiune montană. Evident, că a observat că nu există munți, dar cum știa că în Europa lucrurile sunt puțin diferite a considerat că e posibil ca munții să fie scoși din depozit doar la nevoie.

Cazându-se la un hotel gol a observat ceva ce văzuse pe Columna lui Traian … un calorifer.

Hotelul fiind extrem de modern, caloriferul nu avea nici măcar 100 de ani legenda spunând că a fost instalat imediat după Primul Război Mondial.

Domnul profesor von Eingeweideburg, a introdus în laptopul luat pe inventar de la universitatea unde lucrează, locuiește și se prostituează  (pentru rotunjirea veniturilor)  poza caloriferului și chitanța  pentru cazare în vederea decontării la casieria instituției în prima zi de marți din fiecare lună, acesta, laptopul a dat souă soluții: 

Prima:

Dobitocule, de data aceasta nu îți mai decontează nimeni escapadele amoroase (Se pare că acea chitanță avea urme de ruj)

 A doua:

Caloriferul fiind identic cu cele descoperite pe Columna lui Traian din Roma există șanse aproape la fel de mari ca acelea de a câștiga Universitatea Cluj Liga Campionilor în următoarea sută de ani, să fie adevărate următoarele:

Ion Iliescu a făcut studii aprofundate la Moscova tocmai pentru a afla cum se repară acest tip de calorifere. În acest sens a frecventat cursurile  Университет КГБ – Москвы, Департамент дождевой воды (Pentru nespecialiștii în studii ale limbilor slave aprofundate: Universitatea KGB – Moscova, Departamentul de apa de ploaie)  curs de zi, seară și noapte 

–  Ion Iliescu a fost cam bagabont și nu a reușit să învețe rusește nici câtă engleză a învățat Crin  Antonescu, atunci când a revenit în țară nu a reușit să traducă ce a învățat deși a fost decorat cu medalia Победа социализма в чине капрала (Victoria socialismului în grad de caporal) pentru bună purtare (era primul care se ridica atunci când se pomenea numele lui I. V.Stalin și striga cât îl țineau bojocii: Ура, жить водки (Ura, trăiască vodka)

Ar fi primit medalia  Победа социализма в звании сержанта (Victoria Socialismului în grad de sergent ) dacă știa că numele lui Stalin este Иосиф Висарионовицы Сталин (Iosif Visarionovici Stalin) și nu  Иосиф Водцарионовицы Сталин (Iosif Vodcarionovici Stalin) cum îi spuneau ei la cămin. Astfel domnul Mircea Geoană, cu noscut la Moscova ca Агент Простănacu a încercat să repare lucrurile și s-a dus și el la Moscova incongito unde a promis că ca retroceda Moldova din dreapta Prutului și va renunța la Tezaur dacă i se spune secretul caloriferului… A fost descoperit însă și a pierdut alegerile, astfel, Moldova îi rămâne României și Tezaurul Rusiei împreună cu secretul caloriferului.

A treia concluzie:

– Caloriferul este de același tip cu cel de pe Columna lui Traian. Lucru care ne spune că a fost inventat de popoarele care au locuit pe teritoriul fostei Dacii.

Profesorul Arthur Maximus Arschtraurig von Eingeweideburg și-a continuat raționamentul la crama hotelului în compania unei grăsane  din Odobești.

După o îndelungă dezbatere a ajuns la o concluzie interesantă care s-ar rezuma astfel: 

În Dacia băturile alcoolice fermentate erau supra impozitate iar cele distilate nu se cunoșteau.

Astfel, dacii, popor inventiv, au inventat un recipient care nu semăna a butoi în care țineau vinul…

Când veneau cei de la controlul fiscal să încaseze dările, întrebau:

-Mai aveți vin bă?

Dacii ridicau capul de pe masă:

– Doar ăsta din sticlă – arătând spre sticla pe trei sferturi goală…

– Da ăla ce e – mai întrebau inspectorii arătând spre calorifer

– Calorifer – răspundeau dacii…

– Nu ați băgat vinul în el? – întreba șmecher inspectorul

– Nțț .. -mai răspudeau dacioi înainte de a-și relua somnul cu capul pe masă

”Cred că așa e, cine dracu a văzut să bagi vin în calorifer? ”- și zicea inspectorul și pleca.

Astfel nobila esență a scăpat neconfiscată nici de inspectorii financiari și nici de popoarele migratoare…

Odată, un dac a descoperit și Rachiul din vin… făcând un foc prea puternic lângă un calorifer plin acesta a fier și au apărut aburi…

”Evrika” a strigat el și a fugit la supermarket de unde a cumpărat un alambic pentru distilarea uleiului de trandafiri și pentru sublimarea opiului folosit la tratarea durerilor menstruale și de măsele.

  Deoarece tocmai câștigaseră Dacii de la Pitești tocmai câștigaseră un meci cu Cosmos  York (Lucru care demonstrează că dacii știau și că există America de vreme ce aveau relații fotbalistice, sport inventat tot de daci, de vreme ce aveau regulat meciuri cu ceea ce mai târziu, după ce a descoperit și Columb Lumea Nouă, Cosmos New York) a numit noua băutură RDV – Royal Drink of Victory (și nu Rachiu Din Vin cum ar crede alții)

Tipul a trecut și caloriferul a fost folosit ca recipient pentru depozitarea de lichide pentru mai multe secole.

În perioada Epocii de Aur, caloriferul și-a diversificat rolul pe care îl avea în viața omului. Început să fie folosit pentru uscarea ciorapilor, a chiloților și a tampoanelor igienice după spălare în vederea refolosirii din cauza crizei de vată.

A mai fost utilizat și ca termometru. Omul știa că dacă are țurțuri e frig afară, dau dacă dădea căldură, și afară era cald, astfel omul nu mai trebuia să deschidă fereastra pentru a afla starea vremii…

O nouă utilizare a primit caloriferul în iarna lui 89.

Un operator de la o centrală termică de cartier, amețit de emoția de a-i vedea pe tovarășul  Ceașcă și pe soția lui doamna Sinistra căzuți lângă zid în poziția indecentă de descheiați și intoxicați mortal și letal cu plumb, și aflat în stare euforică de beat muci a încurcat robinetele, lucru care a generat un adevărat șoc în părerile opiniei publice care, stupefiată, constata că acest instrument, caloriferul, poate fi folosit și ca sursă de căldură. 

Concluzia de final pe care domnul profesor Arthur Maximus Arschtraurig von Eingeweideburg de la Universität von Nadelnrasierklingenundcarice din Leckenstadt din Papua Noua Guinee ar fi că domnul Andrei Marga avea dreptate, caloriferul a fost inventat pe plaiul mioritic.

Domnul profesor mai face publică și o poză cu un detaliu al Columnei lui Traian.

Această poză lămurește și motivul pentru care romanii au cucerit Dacia. Doreau să pună mâne pe secretul caloriferului. Acesta era motivul pentru care, deși dacilor li se confisca vinul și li se scotea via reușeau să umble beți mangă.

Nu că beția lor ar fi fost ceva ce deranja, dar aceștia umblau cu sabia pe post de baston și când se dezechilibrau încercau să își mențină echilibrul… astfel gesticulau ca disperații. Întâmplător uneori de întâlneau cu trupele regulate romane. Din neatenție beleau câteva zeci de romani până reușeau să își câștige echilibrul…

Din păcate pentru ei, romanii, după ce au importat caloriferul, acesta a ajuns la masele populare… Astfel trupele regulate romane s-au trezit că sun realmente decimate de populați civilă în stare de beție… 

Împărații încercau să înlocuiască soldații, dar, din păcate, avea și bugetul imperial limitele lui…

Astfel Imperiul Roman s-a trezit cu un deficit cu mult peste ce putea suporta economia… Nemții ai injectat o mulțime de bani și astfel a apărut imperiul Romano-German.

Lucrurile nu s-au oprit aici.

Secretul caloriferului ca depozitar de vin s-a răspândit în Europa și în lume.

Urmările au fost teribile. În Germania a venit într-o zi la putere Adolf Hitler. Urmările sunt cunoscute…

Al Doilea Război Mondial . Nemții au constat că au multe calorifere și au încercat să le umple cu vodcă rusească.

Lucru normal, au încercat să le dea și japonezilor secretul…  Astfel mari transporturi  de calorifere cu vodcă au ajuns la Hiroshima și la Nagasaky. Paznicii care nu erau atenți unde aruncau mucurile de țigară. Astfel depozitele au explodat ucigând sute de mii de civili. Nu e adevărat că nemții au bombardat atomic cele două orașe…

Cum nu e adevărat nici că Osama bin Laden a dat cu avioanele în Gemeni.. nu… pur și simplu, au explodat caloriferele pline cu vodcă pe care doreau să le ducă ilegal în SUA…

Dezastre au fost multe… Caloriferul a fost prezent se pare cam tot timpul în viața omului pe plaiul mioritic.

Dealtfel, caloriferul este prezent și în timpurile biblice. 

Pe vremea aceea, populația lumii era fără soț, adică unu singur, Adam. 

Dumnezeu l-a adormit și l-a clonat, greșind anumite chestii, astfel a apărut Eva…

Cum era destul de frig uneori, Dumnezeu  a pus în grădina Edenului,  (undeva pe dreapta cum ieși din Apahida spre Gherla unde acum e o plantație de cucuruz). 

Eva, neavând de spălat vase deoarece acestea încă nu se inventaseră stătea toată ziua lângă calorifer și se încălzea cu vin din calorifer…

Astfel uneori o lua pe ulei și începea să umble goală pușcă pe sub nasurile gibonilor și ale goriloilor, riscând ca aceștia să se simtă provocați și să atace.

Pentru a nu risca să avem în Biblie un capitol cu violarea Evei Adam i-a acoperit … părțile esențiale cu frunze, lucru care a dus la apariția industriei modei…

Deci, știa profesorul Marga ce știa… a sups bine că acest instrument a apărut pe plaiul mioritic.. ce nu a spus el, este că dacă lui Dumnezeu nu i se făcea milă de Eva și nu îi dădea un calorifer cu vin multe dezastre din lume erau evitate…

Gata… PA… M-am suit pe o șa, blablabla, blablabla…

 

Dan Badea: ”…La un asemenea răspuns, nu-ţi vine să-ţi iei câmpii? Sau să dai în boala ciutacului?”

17 noiembrie 2012 Lasă un comentariu

   Ultimele zvâcniri ale slugilor lui Vîntu din conducerea Senatului

Voiculescu a cerut demiterea Procurorului General

 

Dan Badea

Dan Badea

Într-un articol publicat ieri, în Jurnalul Naţional, numitul V.C. dezvăluie modul în care Comisia juridică a Senatului a fost implicată de vicepreşedintele Dan Voiculescu, sprijinit de Mircea Geoană, în tentativa de schimbare a Procurorului General, Laura Codruţa Kovesi. Pretextul folosit de Voiculescu a fost transmiterea de către Ministerul Public, către presă, de la adresa kovesi@mpublic.ro, a rechizitoriului  din dosarul în care Sorin Ovidiu Vîntu a fost trimis în judecată pentru favorizarea infractorului Popa. Considerând aceasta un act de trădare faţă de tovarăşul său din zona penalului, turnătorul Dan Voiculescu a încercat să folosească autoritatea  funcţiei lui de vicepreşedinte al Senatului pentru a determina această cameră a Parlamentului să solicite oficial Preşedintelui României, printr-o declaraţie publică, revocarea din funcţie a Procurorului General Codruţa Kovesi. Demersul său delirant, susţinut de amicul Geoană, a fost blocat, la timp, de alţi colegi din Biroul Permanent al Senatului, printre care au fost Gyorgy Frunda şi Cristian Diaconescu, care au deviat propunerea în depoul CSM. Înainte de a prezenta culisele delirului omului-televizor de la Grivco, observăm că pentru a lansa în Senat gogomănia revocării lui Kovesi, el s-a folosi de ciutacul de serviciu, adică V.C., căruia i-a revenit umila sarcină de a prelua pe blogul personal diversiunea de la care avea să înceapă desfrâul. Aşa a apărut, pe 6 aprilie a.c., petarda referitoare la transmiterea de către Codruţa Kovesi, către un jurnalist de la Evenimentul Zilei, a rechizitoriului lui Vîntu. De unde ştia ciutacul VC că „scurgerea de informaţii“ provenea de la Kovesi? Din interceptarea unui e-mail transmis de la adresa kovesi@mpublic.ro, folosită de Procurorul General, e-mail transmis pe adresa jurnalistului cu pricina. 
Deşi explicaţia oficială a acestei presupuse corespondenţe dintre Codruţa Kovesi şi jurnalistul EvZ a fost că adresa prezentată fusese folosită şi de unul dintre consilierii Procurorului General, în paralel cu cea cunoscută de întreaga presă, pentru a răpunde prompt solicitărilor tuturor reprezentanţilor presei, SOV fiind un subiect arzător la ordinea zilei, ciutacul lui Voiculescu a prezentat lucrurile ca fiind o execuţie a lui Vîntu, de către Kovesi.  De ce-ar fi vrut Kovesi să-l „execute“ pe inculpatul Vîntu, după ce prin rechizitoriul lui Marius Iacob, Vîntu era deja executat cu propriile sale arme, nu ni se spune. Ciutacul lui Voiculescu spune însă altceva, dezvăluind sensul ascuns al demersului său.  „Mai are rost rost să-i cerem demisia doamnei Kovesi?“ – întreabă el, retoric, scărpinându-şi neoronul agitat. „Vom vedea!“ – conchide apoi, pe un ton ameninţător. Asta era pe 6 aprilie. La mai puţin de două săptămâni de la diversiunea ciutacului, pe 18 aprilie, Dan Voiculescu avea să iasă în faţă şi să încerce să finalizeze diversiunea începută de negrişor. Prin urmare, înarmat cu o scrisorică ticluită probabil în laboratoarele lui din strada Gârlei nr.1, Voiculescu participă la şedinţa Biroului permanent al Senatului condusă de amicul Mircea Geaonă, preşedintele Senatului. Scopul lui Voiculescu era ca în baza dezvăluirii ciutacului VC să ceară de la tribuna Senatului, cum am spus, revocarea Procurorului General Kovesi, ca şi când aceasta ar fi fost un ciutac angajat pe moşia Crescent. „ La punctul 6 din ordinea de zi avem o scrisoare din partea domnului vicepreşedinte Dan Voiculescu cu privire la o declaraţie a Senatului solicitând revocarea doamnei Laura Codruţa Kovesi din funcţia de procuror general pe tema încălcării principiilor de imparţialitate şi legalitate în ceea ce priveşte cercetarea penală“ îl introduce pe ordinea de zi Mircea Geaonă, pe amicul Voiculescu. „Asta (chestiunea/scrisorica/cererea ñ n.red) este către Biroul permanent“, intervine autoritar Voiculescu. „Care este părerea Biroului permanent? Este de acord, nu este de acord?“ – explică el. 

Căldură mare, monşer

Dialogul care urmează pare rupt din Caragiale. Senatorul Alexandru Pereş încearcă să afle date despre chestiunea/ scrisorica/cererea lui Voiculescu:
Alexandru Pereş: Eu nici nu ştiu despre ce este vorba. Am citit, în 6 aprilie 2011, informaţia referitoare la ce?
Dan Voiculescu: Ce scrie acolo.
Alexandru Pereş: Dar spuneţi care este dosarul?
Dan Voiculescu: Citiţi mai departe, domnule coleg.
Alexandru Pereş: Am citit tot, dar nu ştiu ce dosar, cine este persoana, care este societatea, întreprinderea.
Verestoy Attila (intervine explicativ): Dosarul.
Alexandru Pereş: Nu mi-a spus despre ce dosar este vorba.
Frunda Gyorgy: Nu are importanţă.
Alexandru Pereş: Staţi puţin ca să mă lămuresc despre ce dosar este vorba“.

După acest dialog introductiv cu privire la hermeneutica unui dosar care, cu siguranţă, nu era cel de turnător la securitate al lui Dan Voiculescu, se trece dezbaterea pe fond a chestiunii care începuse să ardă. Din start, cel care s-a opus demersului lui Voiculescu a fost Frunda Gyorgy. El l-a pus imediat la colţ pe diversionist. „Nu poate Parlamentul, Senatul sau Camera Deputaţilor, domnul Voiculescu sau eu, în mod oficial, să ceară să fie schimbată doamna Kovesi, X sau Y. Nu pot să fac treaba asta, constituţional. Dacă domnul vicepreşedinte al Senatului doreşte treaba aceasta, în nume propriu, poate face demersurile legale. Dar să vin eu în plenul Senatului cu un dosar X în care nu ştiu cine şi nu ştiu de ce este acuzat pentru scurgere de informaţii… nu ştiu în dosarul respectiv, dar în general, nu pot să fac treaba aceasta într-un stat de drept, nici în România de azi. Dacă doriţi, puteţi să ridicaţi problema. Eu mă voi opune pentru că făcând aceşti paşi succesivi, crezând că putem să intervenim din punct de vedere al Parlamentului – am făcut şi în alte domenii economice ñ ştirbim ceea ce numim stat de drept. Trebuie să-l întărim, nu să-l ştirbim“ – a spus Frunda Gyorgy. Văzând că planul lor diversionist este pus în pericol de udemeristul încăpăţânat, Geoană a intervenit brusc: „Conţinutul este important, dar nu este tema discuţiei noastre. Este o propunere de declaraţie a Senatului României, asta avem în faţa noastră, pe o speţă oarecare“ – începe pledoaria cel care a ratat, la mustaţă, pupatul pe gingii cu Sorin Ovidiu Vîntu. „Domnul Voiculescu ne face o propunere regulamentară, în care sugerează o declaraţie politică cu privire la acest subiect. Şi întrebarea este dacă Biroul permanent achiesează la această solicitare, evident, plenul fiind cel care este suveran. Eu nu o văd ca o ingerinţă, pentru că este o declaraţie politică, până la urmă“ – minte el şiret, cu nesimţire diplomatică. Doar datora totul lui Voiculescu şi Vîntu, cei care l-au umflat cu toate pompele tonomatelor din dotare. Intervine însă, din nou, udemeristul Frunda, care i-o retează scurt spunându-i că propunerea lui Dan Voiculescu este anti-constituţională. „A aduce o declaraţie politică în care eu să condamn, să trag la răspundere, să propun tragerea la răspundere – şi pot nuanţa mult – a procurorului şef al României are efecte, chiar dacă nu sunt juridice. Are efecte publice, sociale, morale, de deontologie şi aşa mai departe. Excede cadrul constituţional al României. (…) Dacă aveţi dreptate, eu nu cunosc speţa respectivă, domnule senator, trimiteţi-o la Consiliul Superior al Magistraturii în calitatea dumneavoastră de vicepreşedinte al Senatului“. Când aude ce spune avocatul udemerist, pe Voiculescu îl trec toate apele. Se consideră nedreptăţit, tocmai el, pe care Kovesi îl hărţuieşte, cu neamuri cu tot, în dosarele ICA, Loteria, sau în care tocmai şi-a terminat, cu succes, hărţuirea, punându-i definitiv pe frunte stigmatul de turnător ordinar al Securităţii ca poliţie politică. Simte că trebuie să fie mai explicit. „Poate am greşit eu că n-am fost mai clar să dau şi speţa, cu  toate că sunt convins că este cunoscută de toată lumea. Dar o mai spun o dată. Deci, procurorul general al României, de la înălţimea acestei funcţii, şi-a permis să extragă dintr-un dosar anumite date şi de pe mail-ul personal să-l transmită unui ziarist, lui Mircea Marian. Acestea sunt datele. Ca atare, eu am crezut că o instituţie cum este Senatul ar fi indicat să se exprime într-un astfel de flagrant“ – traduce el şi pentru senatorul Pereş. Asta, încheie el, „pentru că nu se întâmplă des, cred că nu s-a întâmplat niciodată, ca procurorul general al României să extragă dintr-un dosar penal în derulare date şi să le trimită la presă domnului Mircea Marian“. 

Principiul separaţiei în stat

Pentru că Frunda Gyorgy o ţinea pe a lui, a intervenit filosofic, Toni Greblă, preşedintele comisiei juridice care a făcut, ad-hoc, o pledoarie savantă despre separaţia puterilor în stat versus… separaţia în stat. „Dacă separaţia o considerăm că este una absolută, atunci putem să adoptăm punctul de vedere al distinsului nostru coleg, domnul senator Frunda. Dacă însă considerăm că separaţia puterilor în stat este un principiu în activitatea puterilor în statul român, atunci putem să avem şi o opinie mai nuanţată. În ceea ce mă priveşte, eu am văzut şi poziţia de acum vreo doi ani de zile a doamnei procuror Kovesi, că nu răspunde decât în faţa CSM-ului. Asta iar este o atitudine care ne spune că dumneaei a adoptat separaţia absolută a puterilor în stat. Noi suntem Parchetul general şi nu dăm socoteală niciunei alte puteri în stat. Şi puterea executivă, pe legi speciale, Preşedintele, Guvernul dă socoteală Parlamentului şi noi dăm. Este vorba de principiul separaţiei în stat şi nu de separaţia puterilor în statul român“ – conchide senatorul Greblă. Mai încolo, Biroul Permanent se plictiseşte şi, prin vocea aceluiaşi udemerist Frunda, găseşte două soluţii reale la problema lui Voiculescu: „Scurgerea acestor date în presă este infracţiune, domnilor, indiferent dacă o face procurorul general al României sau procurorul de la Pătârlagele. Da? Şi atunci, eu ce pot face, parlamentar fiind, dacă vreau o soluţie? Sau dau Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări sau fac o comisie de anchetă care să ia pe doi sau trei ani, retroactiv, sesizările unde au apărut în presă informaţii din dosare în curs de urmărire penală şi pe baza acestei analize să facă un raport pe care să-l adoptăm în plen şi să-l trimitem Consiliului Superior al Magistraturii – şi asta nu este rigiditate, ci este soluţie juridică ñ să ia măsuri în cauzele respective, să ni se răspundă ce s-a făcut acolo. Asta putem s-o facem şi este chiar binevenită“. Simţind că dacă nu intervine din nou pierde şi ultima şansă de a o căpăci pe Kovesi, Voiculescu intervine din nou: „Haideţi să preluăm ideea colegului şi să propunem o comisie de anchetă“. Geoană roagă, rapid, comisia juridică a lui Tponi Greblă „să se aplece asupra acestui subiect“. 

Mingea a fost plasată avocaţilor lui Vîntu din Comisia Juridică

Numai că, atent, senatorul Cristian Diaconescu intervine şi el propunând ca înainte de a se face o anchetă să se verifice dacă nu există alta pe rol, cu acelaşi subiect. „Domnule preşedinte, eventual, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări să ceară CSM-ului – acest lucru poate să-l facă – să ne spună dacă face anchete în acest moment, pentru că sesizări au mai fost pe acest palier şi să dea tot pachetul către noi“ – a spus Diaconescu. 
Propunerea lui a fost şi cea acceptată de toată lumea. Aşa se face că imediat după această şedinţă, Biroul Permanent a cerut Comisiei juridice a Senatului să solicite Consiliului Superior al Magistraturii informaţii despre existenţa unei anchete pe tema e-mailului de la care a pornit  diversiunea. 
De ce a fost aleasă, totuşi, Comisia juridică? Pentru că aici se aflau cunoscuţii avocaţi ai lui Vîntu, senatorii Mircea Andrei şi Ioan Chelaru. Sigur, preşedintele Comisiei, Toni Greblă, ne-a declarat că nu acesta a fost motivul pentru care a fost aleasă comisia din care fac  parte cei doi senatori. Motivul a fost că noi aveam relaţia cu CSM ñ ne-a declarat senatorul Greblă – , iar Biroul permanent al Senatului, la cererea domnului Dan Voiculescu a vrut să afle dacă CSM desfăşoară o anchetă pe tema în discuţie.
Răspunsul CSM avea să fie dezvăluit ieri de ciutacul VC în jurnalul de familie al omului-televizor. „Pentru receptarea solicitărilor de informare publică şi pentru comunicarea punctelor de vedere ale instituţiei“, au fost folosite de către Ministerul Public două adrese de e-mail: „ presa@mpublic.ro şi kovesi@mpublic.ro“. Prin urmare, „nu există indicii privind săvârşirea vreunei abateri disciplinare şi nici încălcări ale normelor deontologice ori reglementare cu privire la comunicarea publică“. La un asemenea răspuns, nu-ţi vine să-ţi iei câmpii? Sau să dai în boala ciutacului?…

Autor: Dan Badea

Sursa:  badeadan.blogspot.ro

Inepţii care urmau să ne schimbe viaţa!

12 noiembrie 2012 Lasă un comentariu

 

inept

În DEX inepţia este explicată ca fiind “faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate”. În traducere liberă, o prostie cât gardu’.

Gândirea roşie s-a născut din străfundurile întunecoase ale minţilor unor Marx şi Engels. Ea a fost apoi preluată, dezvoltată şi definitivată drept caracteristică obligatorie pentru manualul oricărui dictator, de către Lenin şi apoi de Stalin. Ceilalţi doar i-au plagiat. Şi astăzi aceştia încă mai sunt plagiaţi prin unele ţari din America de Sud, Africa sau Asia

După ’89 gândirea roşie a trebuit să se adapteze noilor evoluţii din ţările foste comuniste. Ea nu a dispărut ci doar a fost camuflată sub forma diverselor forme de exprimare, una din ele fiind inepţiaStricto sensonu ar fi nicio problemă, doar inepţii auzim zilnic. Problema devine gravă atunci când inepţia este pusă în rândul mecanismelor ce guvernează o societate, sub forma unor sloganuri sau elemente legislative, cu evidentă putere de influenţă.

Iar România a avut parte din plin de unele inepţii care ar fi putut să-i schimbe viitorul. Pe alocuri a fost chiar schimbat dar nu într-atât încât condiţionalul optativ să nu poată salva situaţia.

Prima inepţie a fost debitată de actualul “ultim tovarăş mohican în viaţă”. Cei din jurul său doar l-au plagiat, unii chiar cu succes (…). Văzându-se brusc cu o Revoluţie în braţe, tovaraşu’ Iliescu a lansat, printre altele, sloganul “Nu ne vindem ţara”. O perioadă chiar nu s-a vândut deloc, la asta ajutând şi câteva reprize de bastoane aplicate celor care ar fi fost capabili să o facă şi în special asupra celor care ar fi vrut dar nu deprinseseră destul de profund calităţile salamului cu soia tradiţional. Dar până la urmă, cu răsuflarea Europei în ceafă, mai de voie, mai de nevoie ţara a început să se vândă, adică să se privatizeze, acţiune ce lipsea cu desăvârşire din vocabularul la fel de roşu ca şi gândirea al tovarăşului. Dar dacă nu se întâmpla? Probabil că acum ne-am fi bulucit toţi să ne înscriem pe liste pentru o veche nouă Dacia cu una, două sau trei cocoaşe pe capotă, iar gospodinele ar fi avut de ales dintr-o ofertă mult diversificată de maşini de spălat Albalux şi Dero.

Cu o săptămână în urmă, la Bucureşti s-a desfăşurat Indagra, deja consacrata expoziţie specializată pentru industrie alimentară, agricultură şi zootehnie. Nu ştiu foarte multe detalii, dar acest slogan nu a fost străin de ciorba întinsă de autorităţi şi sindicate, direct responsabilă de dispariţia a două mari uzine româneşti de referinţă, Semănătoarea Bucureşti şi Tractorul Braşov. Dacă aceste două unităţi ar fi fost privatizate, atunci la Indagra am fi văzut expuse şi namile fabricate aici. Şi aş fi fost mândru. Nu numai pentru cunoscători , aceste namile sunt de-a dreptul uzine pe roţi extrem de specializate, capabile să schimbe radical, profesionist şi rapid faţa unui hectar de pământ.

Mai recent, în anul 2011, o altă inepţie a fost la un pas de a aduce schimbări majore în viaţa societăţii. După rezultatele dezastruoase ale bacalaureatului din acel an, diverşi politicieni au fost cuprinşi brusc de compasiune şi milă faţă de loazele care au înţeles prea târziu că viitorul lor nu mai poate fi subiectul unei simple şpăgi. Şi s-a născut proiectul legislativ prin care «elevii cu medie generală peste 7,00 dar care nu au reuşit să promoveze examenul de bacalaureat să se poată totuşi înscrie la universităţi», sub masca unui aşa numit «an de pregătire». Autorul nu este altcineva decât actualul ministru al educaţiei, Ecaterina Andronescu, care a găsit de cuviinţă să insulte prin acest proiect legislativ grupul totuşi destul de mare de elevi care au promovat, aceştia începând să-şi pună pe bună dreptate întrebarea “Şi atunci, noi pentru ce dracu’ ne-am străduit?”. Din fericire, inepţia nu a căpătat validare legislativă. Dar dacă s-ar fi întâmplat?.Precedentul fiind creat, am fi ajuns oţară posesoare de necalificaţi patentaţi dar deţinători de diplome de specialişti, prin permiterea accesului în topul oricărui sistem de învăţământ, de oriunde din lume, a unor personaje care nu au fost în stare să promoveze examenul maturităţii lor supreme. Las la o parte o altă inepţie, de data asta devenită realitate şi anume desfiinţarea şcolilor profesionale, cele care formau meseriaşii de care toţi avem nevoie.

Cu o lună în urmă, doi parlamentari mai exotici au avut “inspiraţia” unei alte inepţii: “prescrierea tuturor pedepselor cu închisoarea mai mici de 6 ani, inclusiv” (de remarcat cinismul acestui «inclusiv»). Din nou, inepţia celor doi, i-am numit pe M. Voicu şi N. Păun nu a ajuns practică legislativă, din fericire. Dar dacă nu ar fi fost aşa? Nici nu îndrăznesc să comentez, specialiştii în drept deja au făcut roşu’n gât pe această temă. Pe scurt, în acţiunea numită «furt», oul ar fi fost net discriminat în raport cu boul…

Inepţia supremă ar fi suma imensului rău întâmplat în această vară, pentru care DEX-ul pur şi simplu nu face faţă la explicaţii. Iar noi nu mai facem faţă la imensa revoltă care ne apasă.

Doar în trecere, să mai menţionăm câteva mici inepţii, mici prostioare debitate de oameni oarecum mari prin postura ocupată, dar extrem de mici în universul gândirii lor, pretins profesionale şi profund intelectuale,

I-am numit pe aceeaşi parlamentari: etichete moi aplicate articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte, dublarea filmelor în limba română, aplicarea unor buline (roşii, verzi sau portocalii) pe alimente, în funcţie de calitate, muncă patriotică de Ziua Plantaţiilor sau introducerea şahului ca disciplină şcolară ori obligativitatea celor ce stau la coadă (sic) să dea prioritate persoanelor în vârstă de peste 70 de ani etc. Iniţiatorul acestei din urmă gogoriţe este Mircea Geoană, care, probabil că a dorit să ne pregătească într-un fel pentru vremurile ce vor veni…şi omu’ se dorea preşedinte.

Aceste mici porcării nu s-au concretizat şi chiar dacă ar fi devenit parte a realităţii noastre, probabil că nu ar fi deranjat mai mult decât o groapă prost astupată de pasionaţii săpători Distrigaz sau Apa Nova (sau cum s-o mai fi chemând ea prin ţară). Dar totuşi, ele au fost emise cu intenţia cea mai serioasă şi argumentată… Mare-i Parlamentul tău, Doamne, şi mulţi stupizi în el!

Probabil că inepţiile vor curge mai departe, debitate de inepţi încă ascunşi, dar tare mi-e teamă că unele din ele vor intra curând în viaţa noastră, a tuturor, obligându-ne la o realitate pe cât de originală, pe atât de dureroasă şi frustrantă. Aşa că, JOS INEPŢIA şi INEPŢII! pare un slogan nu tocmai departe de cerinţele vremurilor pe care le trăim.

Autor: Dan Popică

Sursa: politicstand.com

 

Ana Birchall … candidata PSD la Vaslui

21 octombrie 2012 12 comentarii

Deși despre Ana Birchall se spune că e sătulă de politică până în gât 😀 aflăm că frumoasa brunetă pesedistă are de gând să candideze la următoarele alegeri în Negrești – Vaslui.

Secretarul executiv al PSD – scrie Realitatea Net –  şi consilier al premierului Victor Ponta, Ana Birchall, a declarat luni pentru MEDIAFAX că a fost propusă şi desemnată de filiala PSD Vaslui pentru a candida pentru un mandat de deputat în colegiul nr. 3 Vaslui (Negreşti).

Le mulţumesc colegilor şi colegelor din organizaţia PSD Vaslui pentru propunerea de a candida la alegerile din 9 decembrie. La scrutinul din 9 decembrie am fost propusă şi desemnată de filiala PSD Vaslui pentru a candida pentru un mandat de deptutat în colegiul nr. 3 Vaslui.

Le mulţumesc prietenilor din organizaţia de Vaslui pentru sprijinul acordat”, a declarat Ana Birchall. Ea a fost numită în octombrie 2011 secretar executiv al PSD.

Birchall a fost secretar executiv şi în timpul mandatului de preşedinte al PSD deţinut de Mircea Geoană, ea fiind nevoită să se retragă din funcţie după ce în presă a apărut o înregistrare în care s-a crezut, la vremea respectivă, că ar fi fost surprinsă în timpul unui act sexual, dar a despre care Justiţia a stabilit că este falsă.

S-au spus multe despre aventurile de prin parcările mioritice a brunetei, și de oarece  … deviații orale la care s-ar fi dedat pentru a se mai cățăra pe scara ierarhică în partid, lucru pe care l-a negat cu mare vehemență, evident, lumea e rea și cu cât nega mai mult cu atât apăreau mai multe articole în care autorii erau tot mai vehemenți și masi siguri că adevărul era că acel zgloboi filmuleț era autentic… S-au găsit și dovezi, cea esențială bazându-se din câte știu pe o brățară cu care Ana ar mai fi apărut și în alte ocazii, brățară pe care ar fi purtat-o în cabina buclucașă…

Cred că trebuie să fim corecți față de doamna Birchall și să îi dăm ocazia să se prezinte… 

Iată deci ce spune Ana Birchall despre sine pe siteul personal

 Despre mine – Ana Birchall

Am 39 de ani, sunt casatorita de 14 ani cu Martyn si impreuna avem o minunatie de baiat de 10 ani si jumatate, Andrutu. Am copilarit in comuna Fulga de Jos, judetul Prahova intr-o familie simpla, de tarani, dar care mi-au dat cea mai frumoasa zestre pe care un parinte o poate da copilului sau: o educatie avand la baza o scara a valorilor pe care vreau sa o transmit si eu copilului meu.

baietii mei: Andrutu si Martyn

baietii mei: Andrutu si Martyn

Licentiata in Stiinte Juridice, sefa de an, am avut sansa de a fi primul roman admis simultan la cursurile de masterat in drept la mai multe Universitati precum Yale, Harvard, Oxford, Cambridge si New York University.

Am ales sa urmez cursurile de masterat in drept la Yale Law School din S.U.A. Dupa absolvirea masteratului in drept Magna Cum Laude in cursuri precum Dreptul Falimentului, Reorganizare Financiar – Bancara si Comerciala si Dreptul International am continuat studiile in cadrul Yale Law School, urmand cursurile de doctorat sub indrumarea  Prof. Anthony T. Kronmandecanul Yale Law School.

Tema lucrarii de doctorat a fost “Dreptul falimentului aplicat sistemelor bancare din tarile Central si Est Europene”- o analiza comparativa a dreptului falimentului aplicabil sistemului bancar din SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, Romania, Ungaria, Polonia si Cehia.

Pe intreaga perioada a studiilor de doctorat am fost bursier Goldman Scholarship, bursa acordata de Yale Law School.

Ana Birchall – Absolvire Doctorat Yale – 2002

Ana Birchall – Absolvire Doctorat Yale – 2002

Dupa terminarea doctoratului am fost avocat colaborator in cadrul firmei de avocatura White & Case LLP, New York City,  S.U.A. Aici am avut sansa sa lucrez in cazuri mari de insolventa precum: ENRON, MCI-Worldcom, United Airlines, US AIR si UPC.

In 2003, impreuna cu familia, am decis sa ne intoarcem acasa iar eu am intrat in politica. Am lucrat laMinisterul Afacerilor Externe si Comisia pentru Politica Externa a Senatului.

Din iulie 2008 am reluat colaborarea cu firma de avocatura White & Case LLP, fiind Seful Grupului de Restructurari Financiare si Insoventa.  Din aprilie 2010 am acceptat sa ma alatur firmei de avocatura Biris, Goran in calitate de Sef al Grupului de Restructurari Financiare si Insoventa.   Din ianuarie 2012 am colaborat cu firma de avocatura Musat si Asociatii – Restructuring and Insolvency   . In prezent sunt Consilier al Primului Ministru al Romaniei.

Totodata, mi-am continuat cariera academica, fiind titularul cursului “Procedura Insolventei: Reorganizarea judiciara si Procedura falimentului” la Universitatea Ovidiu din Constanta si Universitatea “Dimitrie Cantemir” din Bucuresti.

In plan politic am initiat o serie de proiecte in special in zona sociala (egalitate de sansefamilietineret) in domeniul educatiei si cercetarii ( spre exemplu inca din anul  2005 am initiat si sustinut necesitatea semnarii unui Pact National pentru Educatie intre toate partidele politice, sindicate, asociatiile de parinti si societatea civila – lucru realizat in 2008; in anul 2007 am dat in judecata Ministerul Educatiei si am castigat obligand astfel ministerul sa faca publice contractele de achizitii stabilind astfel un precedent sanatos pentru a vedea cum si pe ce se cheltuie banul public) al relatiilor externe (am dat in judecata tabloidul britanic “The Sun” si am castigatobligandu-l sa retraga cateva mizerii scrise la adresa Romaniei si a romanilor) am initiat nenumarate petitii pentru apararea drepturilor romanilor din strainatate.

La Ministerul de Externe

La Ministerul de Externe

Fiind un om de centru-stanga, m-am batut pentru o social-democratie moderna, progresista si am luptat din interiorul sistemului pentru o reforma reala a clasei politice.

Marturisesc deschis ca de multe ori nu mi-a fost usor, am intampinat piedici si de multe ori am fost victima jocurilor politice si de interese care au incercat fara succes, sa ma ingenuncheze.

In noiembrie 2008 am candidat pentru un loc in Parlamentul Romaniei si am pierdut in primul rand datorita jocurilor absolut mizerabile si atacurilor, cu inscenari dintre cele mai josnice folosind metode mafioto-comuniste, avand tinta clara de a ma elimina din politica.

Nu au reusit iar cel care a initiat aceste atacuri a fost condamnat (de catre 2 instante de judecata din Romania) pentru campania de denigrare si defaimare pe care a dus-o impotriva mea si a familiei mele prin raspandirea de informatii si materiale false.

Ma mandresc cu faptul ca sunt o luptatoare si nu voi abandona niciodata telul pentru care m-am intors acasa: acela de a promova o altfel de politica, o politica decenta, occidentala, bazata pe proiecte si programe si NU  pe interesele unei gasti sau alteia. Impreuna cu toti cei care iubesc aceasta tara frumoasa sa  impunem si aici, acasa, un sistem meritocratic, unde sa poti sa iti intemeiezi o familie, sa iti cumperi o casa, sa te realizezi profesional avand la baza “ceea ce ai tu in cap” , asa cum imi spunea mie bunica mea, Catalina.

Stiu ca este multa dezamagire. Stiu ca multi dintre oamenii de bine nu mai cred ca Romania mai are vreo sansa.

Eu nu ma dau batuta si ma bazez pe voi ca sunteti alaturi de mine pentru ca impreuna sa inlaturam dictatura non – valorilor care sugruma de mult prea multa vreme Romania.

Cu prietenie,

Ana 

iulie 2012- prezent – Consilier al Primului Ministru, Guvernul Romaniei. 

ianuarie 2012-iunie 2012-  Of Counsel, Musat si Asociatii – Restructuring & Insolvency

2010- 2012 – Biris Goran – Seful Grupului de practica in domeniul Restructurarilor Financiare si Insolventa .

2008- aprilie 2010 – Of Counsel (avocat) White& Case LLP Bucuresti, responsabil Grup practica in domeniul Insolventei, Faliment, Restructurari Financiare – Bancare
2005 – prezent – Lector universitar, Universitatea “Ovidiu” Constanta, Universitatea “Dimitrie Cantemir” Bucuresti – materie predata “Procedura Insolventei – reorganizarea judiciara si procedura falimentului”
2005 – noiembrie 2006 – Consilier Comisia de Politica Externa , Senat.
2003- 2004 – Consilier al Ministrului Afacerilor Externe , MAE.
2002– 2003 – Avocat, White & Case LLP, New York City , SUA . Angajat in departamentul dreptului financiar – bancar. Specializat in principal in dreptul falimentului si restructurari financiar- bancare.
Principale cazuri : ENRON, MCI-Worldcom, United Airlines, US AIR si UPC.
1996-1998 – Sef Oficiu Juridic, S.C Omniasig S.A. Responsabil atat cu practica de consultata in domeniul asigurarilor si reasigurarilor cat si cu recuperarea daunelor rezultate din contractele de asigurare/reasigurare. In aceasta perioada am oferit consultanta si consiliere in promovarea si adoptarea legislatiei in domeniul asigurarilor/reasigurarilor.

Studii:
2000-2002 – Doctorat in drept Yale Law School (J.S.D.) Yale University SUA .
Tema Lucrarii: “Dreptul falimentului aplicat sistemelor bancare din tarile Central si Est Europene”- o analiza comparativa a dreptului falimentului aplicabil sistemului bancar din SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, Romania, Ungaria, Polonia si Cehia. Coordonator: Decanul facultatii Yale Law School, Dean Anthony T. Kronman. Bursier Goldman Scholarship acordata de Yale Law School .
1999-2000 – Masterat in drept (L.LM.), Yale Law School, Yale University, SUA . Absolvit magna cum laude in cursuri precum Dreptul Falimentului, Reorganizare Financiar – Bancara si Comerciala si Dreptul International.
1991- 1996 – Facultatea de Drept si Relatii Internationale Nicolae Titulescu – (anual bursa de merit, Sef de Promotie).
1996 Licentiata in Stiinte Juridice, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Drept.

Publicatii:
1. Education – Cornerstone of the Romanian Social Model – Policy Network, Marea Britanie, martie 2007.
2. Banking insolvency in Post – Socialist Economies – Universul Juridic, Bucuresti, 2006.
3. Procedura Insolventei – reorganizare judiciara si procedura falimentului – Note de Curs, Universul Juridic, Bucuresti, 2006.
4. Impreuna cu Prof. Gabriel Boroi, Analiza a sistemului de drept romanesc de dupa 1989. Publicata in revista Universitatii Nicolae Titulescu
5. Numeroase comunicari la sesiuni stiintifice din tara si strainatate.

Tot pe siteul doamnei Birchall mai putem găsi și o galerie cu apariții în media, precum și două galerii foto.

Prima, numită Galerie foto – Ana Birchall, precum și o galerie foto numită Galerie foto personală

În prima din cele două galerii foto se poate vedea o femeie frumoasă, care chiar zâmbește frumos și a doua, vedem cu, un copil drăgălaș, a devenit o femeie politician…

De ce invit la vizitarea celor trei galerii? Pentru a se vedea că deși e pesedistă, tot om e (evident, dacă vom considera că muierea e tot om 🙂 )…

Glumeam evident, muierile e muieri și oamenii oameni cum ar zice noul ei coleg de alianță, Jiji Becali

Cele trei galerii pot fi accesate aici:

http://www.anabirchall.ro/aparitii-media-ana-birchall/

http://www.anabirchall.ro/galerie-foto-ana-birchall/

http://www.anabirchall.ro/despre-ana-birchall/

 

Război În PSD. Geoană e supărat că Ponta îi uzurpă titlul de ”Prostănacu”. Crin Antonescu va transfera prerogativele Curții Constituționale spre Antena 3.

3 august 2012 5 comentarii

Motto:

”Poporul pesedist este urmașul de drept al nobilului și viteazului popor dac, astfel că pesediștii se luptă tot timpul, ba cu alții , ba între ei, ba singuri în baie în fața oglinzii.” –  viitor citat din viitoarele memorii ale  lui Dan Voiculescu.  

Având în vedere prestația  de forță a premierului Ponta (Mutzunake pentru cei care nu îl știu sub acest nume) în PSD și în jurul său apar tot felul de nemulțumiți invidioși nevoie mare. 

Era o vreme când curcanul avea întrebuințări multiple. În afară de aceea de a se trata termic la tavă în cuptor, mai dona și armatei penele pentru pus pe post de antenă la șapcă de militari.

Astfel, cei care  purtau pana de curcan la șapcă  au primit porecla de curcani, poreclă pe care au transformat-o în renume. 

Tot așa, Mircea Geoană a primit de la eternul, infailibilul și incontestabil lider al PSD titlui de ”prostănacu”, titlu pe care l-a transformat în renume, devenind astfel singurul prostănac din lume care se scria cu majusculă. Prostănacu.

Dar cum niciodată urmările atacurilor cu flacăra violetă (”flacăra violentă” cum spunea o doamnă care purta o decentă fustă înflorată) nu se termină, domnul Mircea Geoană – Prostănacu, se arată extrem de nemulțumit de faptul că noul premier, prin prestația sa, a reușit să se ridice și el la gradul de prostănac, dar nu unul oricare ci unul care se scrie cu majuscule de la cap la coadă. Ba mai mult, mai are atașat și termenul de dottore. Don dottore PROSTĂNACU.

Cred că nu e deplasat ca, pentru restabilirea adevărului istoric, domnul președinte Carici Pogonici von Căcărău  să dea un decret care să sune cam așa:

”Dedesubt însemnatul Crin Antonescu-Pogonici, din nobilul neam al Căcărăilor din Isaccea, posesor al tilului nobiliar de Adormit Interimar la Cotroceni, decretez:

Articolul 1:

Se instituie tilul de ”Întâiul Prostănac al României”

Articolul 2:

Se acordă titlul de ”Întâiul Prostănac al României” domnului Mircea Geoană pentru merite deosebite în dezvoltarea umorului românesc de conjunctură.

Articolul 3:

 Dacă dorește, domnul Mircea Geoană, va putea transfera asupra urmașilor său legali recunoscuți acest titlu prin moștenire. Pentru ca transferul să se poată produce, domnul Mircea Geoană va trebui deschidă în testament un capitol anexă care va intra în vigoare imediat după semnare.  Pentru  a se evita abuzurile semnătura olografă va fi legală doar dacă domnia sa o va depene în cel mult 30 de zile de la propiile funeralii.”

Însemnat:

Crin Antonescu-Pogonici de neamul Căcărăilor din Isaccea

Adormit Interimar la Cotroceni

Ei? Eu zic că așa problema e rezolvată satisfăcător și duelul pentru apărarea onoarei nu va mai avea loc… 

În ajutorul rezolvării problemelor interne din PSD, Președintele Interimar al României, în contextul degrevării Bugetului  de cheltuieli inutile a hotărât să transfere atribuțiunile Curții Constituționale asupra Antenei 3, astfel cheltuielile uriașe făcute de aceasta ar dispărea, oricum hotărârile pe care le dă aceasta, sunt de fapt hotărâte la Antena3 în ședințele de redacție.

Noua Curte Constituționlă va funcționa pe cheltuiala Antenei 3,  membrii săi apărând în emisiunea ”Sinteza Zilei”  ca invitați voluntari, deci oricum plătiți pentru prestația lor.

Atribuțiunile de bază a noii Cutți Constituționale vor fi:

• Să indice cine dă următorul rând şi cine se sacrifică şi nu bea ca să fie şoferul
• Să decidă cine dă cu banul
• Să verifice valabilitatea rovinietei
• Să decidă numărul minutelor de prelungire 
• Să recomande un vin bun pentru friptură
• Să decidă unde se scrie “niciun” legat
• Să ia salariul în fiecare lună
• Să decidă ce muzică se pune la nunţi sau cumătrii
• Să vegheze la respectarea orelor de linişte 14.00 – 17.00
• Să decidă titularii la Universitatea Craiova pentru următorul meci
• Să hotărască cine duce gunoiul
• Să decidă cu cine seamănă copilul
• Să aleagă ce culoare facem îm baie
• Să decidă cine reprezintă România la Eurovision
• Să calculeze fondul de rulment, însă numai pe lunile de vară
• Să decidă cine stinge lumina la urmă.

Astfel nu vor mai apărea probleme legate de hotărârile Parlamentului, unele, deși aparent absurde, absolut extrem de necesare.

Pentru păstrarea echilibrului, domnul Dan Voiculscu va fi desemnat reședinte Etern al Noii Curți Constituționale a României, iar  numele complet al acesteia va fi NOUA CURTE CONSTITUȚIONALĂ a  ROMÂNIEI FELIX  pentru a se aminti de faptul că România  este urmașul de drept al Daciei Felix și în consecință pretinde administrarea tuturor teritoriile care i-au aparținut și ceva în plus ca dobândă, RomâniaFelix urmând să ocupe teritoriul delimitat la vest de fluviol Rin, la est de Munții Ural, la nord de Marea Nordului și întreaga peninsulă Balcanică inclusiv Strâmtoarea Bosfor.

Despre cele două chestiuni se exprimă foarte clar și aplicat și publicația Times New Roman, publicație fanion a presei românești, europene și galactice:

Mircea Geoană acuză: „Din cauza lui Ponta, nimeni nu mai îmi zice «Prostănacul»”

Mircea Geoană l-a atacat în termeni duri pe Victor Ponta, iritat la culme de faptul că în ultima perioadă absolut nimeni nu-i mai spune „Prostănacul”. „Practic, mi-a furat identitatea! Eu am muncit ani de zile pentru renumele ăsta, iar Ponta mi l-a luat în doar două luni. Mă simt furat”, a acuzat Geoană. 

Fostul preşedinte PSD spune că s-a ajuns până-ntr-acolo încât nici măcar Ion Iliescu, cel care l-a făcut prima dată prostănac, nu-l mai alintă aşa. „Singura persoană care încă îmi spune «Prostănacul» e soţia mea, Mihaela. De aceea este ea dragostea mea”, a explicat Mircea Geoană. 

Acesta a adăugat că se simte foarte ciudat când merge pe stradă şi-l strigă lumea „Mircea”. „Nici măcar nu-mi dau seama că este vorba despre mine, eu sunt obişnuit să fiu strigat «Prostănacule». Asta e, acum va trebui să mă reobişnuiesc cu prenumele Mircea”, s-a plâns Geoană.

Sursa: timesnewroman.ro

Atribuţiile Curţii Constituţionale vor fi transferate către Sinteza Zilei

Proaspăt intrat în rolul de preşedinte, Crin Antonescu s-a apucat să facă o serie de schimbări! Liberalul a anunţat că vrea să ia şi ultimele atribuţii de la Curtea Constituţională a României şi să le transfere către o instituţie cu adevărat independentă de orice fel de presiuni politice, dar în acelaşi timp şi competentă indiferent de problema care îi este supusă atenţiei: Sinteza Zilei

Potrivit preşedintelui interimar, “În toţi aceşti ani, Curtea Constituţională nu a reuşit nicio clipă să dea impresia de echilibru şi echidistanţă pe care o dă Mihai Gâdea. Nu mai spun că nu am văzut nici măcar un judecător de la CCR să umble cu laptopul după el tot timpul şi să pună fişiere audio în timpul şedinţelor sau să explice sentinţa la tablă, cu markerul, un semn clar că oameni ca Zegrean sau Iulia Motoc nu erau potriviţi pentru un asemenea rol. Când o să aibă şi CCR un geniu de talia şi modestia lui Victor Ciutacu, poate mai vorbim”

Specialiştii în drept salută decizia lui Crin Antonescu drept binevenită, spunând că oricum de ani buni deciziile luate la Sinteza Zilei erau mult mai importante pentru politicienii din România decât cele ale Curţii Constituţionale pe care doar Traian Băsescu le mai băga în seamă din când în când.

Sursa: timesnewroman.ro

16 atribuţii care i-au mai rămas Curţii Constituţionale

• Să indice cine dă următorul rând şi cine se sacrifică şi nu bea ca să fie şoferul
• Să decidă cine dă cu banul
• Să verifice valabilitatea rovinietei
• Să decidă numărul minutelor de prelungire
• Să recomande un vin bun pentru friptură
• Să decidă unde se scrie “niciun” legat
• Să ia salariul în fiecare lună
• Să decidă ce muzică se pune la nunţi sau cumătrii
• Să vegheze la respectarea orelor de linişte 14.00 – 17.00
• Să decidă titularii la Universitatea Craiova pentru următorul meci
• Să hotărască cine duce gunoiul
• Să decidă cu cine seamănă copilul
• Să aleagă ce culoare facem îm baie
• Să decidă cine reprezintă România la Eurovision
• Să calculeze fondul de rulment, însă numai pe lunile de vară
• Să decidă cine stinge lumina la urmă.

Sursa: timesnewroman.ro

Problema fundamentală a României: Lipsa de principii și nerespectarea celor care există …

Am impresia că dacă în țara asta nebună te apuci să vorbești despre principii, lumea te cam acuză că țara arde și baba își face tratamente cosmetice…

L-am văzut pe Ponta la Bruxelles. Unii spun că de fapt totul e for bine acolo, alții că Ponta și-a încasat o papară pe care nu a mai primit-o nimeni din cei care au vizitat Bruxelles-ul.

Eu am văzut pe fața lui ceva ce aducea a uimire cât se poate de sinceră.

De unde venea această uimire? De la faptul că niște amici politici ți-au permis să îi tragă un perdaf caree, dacă nu ar fi fost genetic nesimțit, ar fi trebuit să îl  facă să ia o foaie de hârtie pe care să scrie: ”Demisie… Subsemnatrul Ponta Victor, fiul lui … și al … etc, etc … ”. Să își dea emisia adică.

De fapt ce i-a apucat pe amicii lui politică să nu îl susțină și poe el să nu înțeleagă de ce se întâmplă eea ce se întâmplă? Din același motiv din care România arată cum arată și românii triesc cu salarii care în vest nu sunt considerate nici măcar destul pentru supraviețuire…

La cei din vest, de exemplu din Germania sau din democrațiile nord europene principiile democrației sunt considerate niște jaloane care nu pot fi ocolite sau înlăturate.

Care ar fi aceste principii?

E vorba de principiile fundamentale ale democrației. Despre câteva din ele vom vorbi mai jos… 

 

Unul din principii spune că suveranitatea aparține poporului.

Materializarea acestui principul constă în  exprimarea voințeii prin vot liber și general, părerea majorității prevalănd asupra părerii minorității, aceasta fiind obligată să se supună majorității și să recunoască rezultatul votului chiar dacă nu îi convine.

 

Un alt principiu este acela al egalității tuturor cetățenilor, cu o ramură specială, extrem de importantă a egalității în fața justiției, aceast trebuind să cântărească la fel faptele, indiferent cine sunt pările implicare în actul de justiție.

 

Constituția trebuie să se supună acestor două principii și o face.

Legat de Constituție, există o Curte Constituțională care să expliciteze, atunci când e cazul, sensul celor prevăzute de Constituție, în spiritul și litera ei.  Da, repet, în SPIRITUL ȘI LITERA EI,  nu în SPIRITUL SAU LITERA EI.

 Este explicabil de ce:Prin respectarea doar a spiritului Constituției este posibil ca cei care o fac să greșească… sunt oameni și ei, nu?

De asemenea, Curtea Constituțională nu poate să dea soluții diferite la probleme similare…

Pentru a fi mai explicit, Curtea Constituțională a căzut în capcana contrazicerii la interpretarea legalității suspendării președinților camerelor parlamentului. Situația de referință a fost suspendarea lui Mircea Geoană din  funcția de Președinte al Senatului.

Dacă la Geoană suspendarea a putut să vină doar după propunerea de suspendare venită de la partidul care l-a nominalizat pentru această funcție.

În cazul lui Vasile Blaga s-a spus că e vorba de faptul că acea suspendare putea veni doar de la PSD deoarece lor le aparține postul. Greșit pentru că acea chestie e ra valabilă până la alegerea lui Blaga… din acel moment, această propunere de suspendare putea veni doar de la partidul care l-a propus pe Blaga.

S-a spus că Cei doi președinți au fost duspendați un urma unor încălcări grave ale regulamentului. Fals. La Blaga nu se poate pune aceastăp problemă, iar asupra Robertei Anastase jusatiția a spus că nu e așa, fapt pentru care a primit NUP.

Explicația constă în fapul că  deputatul Voicu a semnat procesul verbal de la final care valida numărătoarea efectuată. Poate dacă ar fi fost luați în considerare l reclamația depusă de USL și cei care au contrasemnat acel proces verbal mai puteam discuta.

 

Un  alt exemplu despre care putem vorbi este modul complet discreționar în care sunt tratate două chestiuni.

Cea a prezenței lui Ponta la acel Summit al CE și de suspendarea Președintelui României.

Președintele reprezintă Statul Român și asta pentru aceasta nu e nevoie de mendatul nimănui. Ce se poate discuta este ce mandat are atunci când ne reprezintă undeva. Premierul poate reprezenta România doar cu mandat exppres dat de Președinte. Acesta mandat nu există atunci când vine în urma unei declarații fără putere juridică. Din moment ce din ordinul lui Ponta a fost blocat Președinele să își exercite atribuțiunile, Premierul Ponta este infractor și trebuie demis și judecat.

Legat de suspendare, avem: ARTICOLUL 95  ”Suspendarea din funcţie” aliniatul(1) :” În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută….”

Deci vorbim de FAPTE GRAVE… nu de declarații care pot face cel mult obiectul unui proces de intenție…

Declarațiile se încadrează la alt articol, unul mult mai vesel, cel care vorbește de LIBERTATEA DE EXPRIMARE:

 

ARTICOLUL 30 ”Libertatea de exprimare”

1)    Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile …

Președintele României este suspendat pentru că aici a spus aia și dincolo ailaltă…  WOW …

 

Un lucru care mi se pare iar extrem de grav, este că de la o vreme indiferent despre ce este vorba, pentru orice rahat, hai la Curtea Constituțională…

Chiar nu mai poaste nimeni să ia cărțulia aceea în mână și să încerce să citească singur?

Păi,  asta înseamnă că ori avem de-a face cu o turmă de imbecili dislexici cu un IQ ce nu le permite să înțeleagă ceea ce citesc, ori cu niște indivizi care înțerleg ce citesc, dar caută motive de a nu repecta Constituția…

În ambele cazuri, locul lor nu mai este în Parlament…

Ca un fel de adăugire, vedem de multe ori când unii lucrători de pe la televiziuni îi sună pe unii politicieni referitor la chestiuni legate de Constituție… ”Domnule /doamnă X, Y spune că în constituție se prevede că… ”. Adică maimuțoii ăia, indiferent care ar fi ei, chiar nu pot ca pentru salariul ăla de multe mii de euro să ia cartea în mână și să citească ce scrie acolo?

Ba, unii mai au și pretenție de a fi considerați analiști politici … poate ANAL-iști …

 

Cred că dacă fiecare român s-ar gândi puțin la principiile care trebuie să guverneze România, am avea și noi o țară ca afară… până atunci vom fi ținuți pentru multă vreme undeva la marginea lumii civilizate și vom fi văzuți ca tară tolerată în Europa.

De asemenea, pentru multă vreme, veniturile omului de rând va fi mai mic decât chiar ajutorul social din unele țări…

Uneori napul în plus decare românul se bucură când vin alegerile se dovedește a fi mult mai scump, când se trage linie, decât chiar o cină de lux la cel mai scump restaurant din lume.

 

Sfatul meu: Române, vor mai exista votări… înainte de a vota, gândește-te ce vrei? Să trăiești bine sau să ai satiscația că ai votat împotriva unora… de exemplu a unora pe care îi crezi vinovați, dar de fapt care și-au pus în joc viitorul și imaginea pentru a face ca țara să nu ajungă în faliment.

Deși unii intersați îți arată că ți s-au tăiat salariole, trebuie să te gândești că ar fi fost posibil ca acele salarii să nu le mai primești deloc … aceasta era alternativa, iar motivul nu este faptul că Băsescu sau altcineva au vrut să taie veniturile… acestea au fost tăiate din cauza efectelor crizei…

Gândește omule înainte de a vota nu te lua după unii care vor ca astfel să ajungă la cașcaval…

 

P.S. În momentul în care a plecat Guvernul MRU, existau bani pentru revenirea la salarile de dinainte de tăiere. După aceea acei bani au intrat parcă în nisip… a dracului coinidență, în aceeați perioadă,  fondurile de campanie ale candidaților USL au crescut semnificativ…

Tu ai vota române… asta e de  fapt ceea ce vrei? Ca salariul tău să fie folosit în interesul partidelor? Gânsește omule, gândește cu capul tău, că de aceea îl ai…

 

Film serial: LOVITURA DE STAT A POLITICIENILOR CORUPȚI – Episod: ”Suspendarea lui Băse”-partea I (Comendie interzisă minorilor)

4 iulie 2012 Un comentariu

Motto: Suspendarea Președintelui în viziunea USL nu e altceva decât încă un pas spre evitarea suprapopulării pușcăriilor cu politicieni corupți.

Dacă se mai îndoia cineva că USL încalcă flagrant legea fundamentală a României, Constituția, a avut astăzi ocazia să vada asta mai clar decât oricând.

Lovitura de stat la care suntem martori, e adevărat, nu una cu arme de foc ci cu arme mult mai perverse, și anume acelea de a interpreta după bunul plac Constituția, legile și regulamentele e în plină desfășurare.

Ieri au fost uzurpate ilegal funcțiile de Președinte al Senatului . Cine se îndoiește de termenul ”ilegal” să își amintească de demiterea lui Mircea Geoană.

S-a spus atunci că trebuia ca, pentru a putea fi demis un președinte al unei camere parlamentare, să fi comis ÎNCĂLCĂRI GRAVE  ale Constituției, a legilor și/sau a regulamentelor de funcționare. Nu s-au găsit decât încălcări considerate naîndestulătoare pentru folosirea termenului ”grave”.

La Vasile Blaga nu există așa ceva, iar la Roberta Anastase se fâlfâie acea numărătoare a voturilor de la Legea pensiilor. Pe bună dreptate, justiția a considerat că nu poate fi vorba de așa ceva.

Explicația e simplă, numărătoarewa nu o face președintele de ședință personal, lui revenindu-i doat centralizarea numărătorii, asta una, a doua, preocesul verbal, pentru a fi validat trebuie semnat de cei doi secretari de ședință  (sau cum se numesc). Unul din ei, deputatul Voicu de la PNL este unul din cei care au semnat. El nu a spus nicic pâbă după ce au trecut trei zile când a fost invitat la o emisiune a Antenei 3. Dacă nu era în regulă, el trebuia să nu semneze.

Revenind la suaspendarea lui Geoană s-a găsit cealaltă variantă, și anume a pentru a fi demis un președinte de Cameră e nevoie de o cerere din partea PSD.

S-a spus că locul de la Senat era al PSD.

 Fals.

Locul e al partidului care a câștigat ultimele alegeri din camera respectivă, iar acestea au fost câștigate de candidatul propus de PDL, Vasile Blaga după demiterea la cererea PSD a lui Mircea Geoană.

La Roberta Anastase nu există această discuție deoarece ea a fost tot timpul în această funcție.

Concluzia ar fi ca demiterile lor să fi fost cerute de PDL. Nu există așa ceva.

Ar mai fi o variantă, să fi decedat. Sincer, am oarece îndoieli că s-ar fi întâmplat asta…

În fine… ajungem la ziua de azi când, la tot abuziv, USL lovește iar Statul de Drept încercând demiterea Președintelui României ales prin vot direct, legal, uninominal în două tururi de scrutin.

(Actul numit ” SOLICITARE privind SUSPENDAREA DIN FUNCȚIE a PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI, Traian BĂSESCU poate fi văzut integral la finalul articolului.)

Înainte de a comenta puțin, vreau doar să spun că un astfel de act poate fi considerat normal și legal doar într-o sinviră variantă, dacă trăim în Țara Proștilor, pentru că doaer proștii nu pot vedea sfoara groasă și albă cu care e cusut.

Pentru încept, să mergem la Constituție deoarece nici o organizație, nici un organism al statului și nici o persoană nu pot încălca litera acesteia. Ce nu se încadrează în ce spune Constituția este ilegal.

Cine dorește, poate vedea Constituția României în vigoare la această adresă URL: http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339

La TITLUL III, CAPITOLUL II ”Autorităţile publice – Preşedintele României”

vedem

Art.80 ”Rolul Preşedintelui”

(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate

Art: 86 ”Consultarea  Guvernului”

Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.

Art.87 ”Participarea la şedinţele Guvernului”

(1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.

(2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.

Art.88 ” Mesaje”

Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.

Asta ca să vedem care e rolul președintelui în ceea ce privește reprezentarea pe plan internațional și modul în care Președintele poate interacționa cu Guvernul și Parlamentul și cum poate sau nu să transmită mesaje publice.

Dacă vorbim de suspendarea Președintelui, Constituția spune la

Art.95 ”Suspendarea din funcție”

(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

Deci, în rezumat, Președintele poate fi suspendat din funcție în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei”

Atenție, prin fapte grave, se înțeleg fapte cu adevărat grave și nu orice a visat amețitul ăla de antonescu în orele lui de somn sau mahmurală ori în orele în care Ponta se visează călare pe mârțoagă călcând în picioare lumea…

Dacă cineva citește aici și găsește astfel de fapte, și mai are și exemple și argumente, îl rog să îmi spună și mie.

Eu văd în acest act doau o sumă de abureli pentru proști mentie să motiveze ceva hotărât încă din momentul alegerii Preșerdintelui…

Situația mi se pare similară cu ducerea unuia în fața plutonului de execuție, lăsarea li acolo în vederea căutării vinei, pentru ca, negăsindu-se vreo vină suficientă să se inventeze una de genul: ”Condamnatul și-a permis să treacă strada descheiat la nasturii de la sacou. Nu contează că avea pe el doar un tricou, sacou încheiat la toți nasturii, nu avea.”

Iată, pentru amuzament, acea solicitare privind suspendarea (demult nu am văzut umor mai consistent, chiar dacă e un umor sinistru):

Stimate Domnule Preşedinte al Senatului,

Crin Antonescu,  

Stimată Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Valeriu Zgonea,      

Subsemnaţii, deputaţi şi senatori menţionaţi în Anexă, în baza prevederilor art. 95 din Constituţie formulează următoarea   SOLICITARE privind SUSPENDAREA DIN FUNCȚIE a PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI, Traian BĂSESCU  

Preambul

  Începând cu 6 decembrie 2009, democraţia şi statul de drept au cunoscut un puternic proces de erodare, de substituire a instituţiilor statului de drept prevăzute de Constituţia României, ajungându-se ca voinţa şi acţiunea politică să fie concentrate în mod discreţionar şi neconstituţional în mâna unui singur om – Preşedintele ţării. Acest om a ajuns să dicteze puterii executive, puterii legislative şi celei judecătoreşti, ceea ce reprezintă un grav derapaj de la principiile fundamentale ale Constituţiei României. În aceste condiţii, instituţiile statului democratic, aşa cum sunt ele definite în Constituţia României, în baza principiului separaţiei puterilor în stat, au fost puse în imposibilitatea practică de a mai funcţiona. Majoritatea deciziilor politice majore din ultimii 3 ani au fost luate în afara cadrului de funcţionare democratică a statului şi împotriva voinţei poporului. Se poate spune că spiritul Constituţiei şi principiile statului de drept au fost încălcate odată cu formarea Guvernului condus de Emil Boc. Acesta a fost învestit pe baza voturilor date de parlamentari aduşi de partea puterii prin practici legate de corupţia politică. De asemenea încălcarea spiritului Constituţiei a continuat cu fiecare dintre legile cu impact major asupra societăţii româneşti, trecute prin Legislativ prin procedura angajării răspunderii Guvernului cu consecinţe catastrofale pentru societatea românească. Consecinţele acestor acte politice au fost nu doar deteriorarea funcţionării instituţiilor democrate ale statului, până la punerea sub semnul întrebării a existenţei statului de drept, dar şi deteriorarea gravă a nivelului de trai al populaţiei, extinderea sărăciei, falimentul a sute de mii de societăţi comerciale, erodarea gravă a capitalului românesc şi disoluţia clasei de mijloc. În fapt, statul român a încetat să-şi îndeplinească o parte dintre funcţiile sale fundamentale precum asigurarea asistenţei medicale, a învăţământului, a ordinii publice, asigurarea unui nivel minim de trai pentru categoriile sociale defavorizate. Majoritatea legilor promovate de Executiv prin procedura de angajare a răspunderii în faţa Parlamentului au fost greşit concepute şi aplicate. Guvernul Boc fiind nevoit să-şi angajeze răspunderea de mai multe ori pentru legi care reglementează acelaşi domeniu tocmai pentru că actele normative adoptate iniţial de PDL se dovedeau eronate (de exemplu, în materia salarizării bugetarilor au fost angajări de răspundere în decembrie 2009, iunie 2010, decembrie 2010). De la Palatul Cotroceni Preşedintele a dictat atât forma cât şi modalitatea de adoptare a legii, menite să ducă la evitarea procesului democratic, de dezbatere legislativă în Parlament. Din acest haos legislativ declanşat de regimul patronat de președintele Băsescu au izvorât circumstanteţe care au permis declanșarea a nenumărate litigii în justiţie în materia salarizării bugetarilor, litigii pierdute, în general de statul român. Analiza evenimentelor politice din ultimii 3 ani arată că cel care a generat, conceput şi întreţinut procesul de alterare a statului democratic a fost Preşedintele Traian Băsescu.      În ciuda faptului că în Constituţie se prevede că Preşedintele are rolul de mediator între puterile Statului în vederea asigurării unei bune funcţionări a autorităţilor publice, Traian Băsescu, în numele ideologiei politice a „preşedintelui jucător” şi-a asumat în mod direct conducerea instituţiilor statului, fiind direct responsabil de majoritatea deciziilor care au dus la prăbuşirea funcţionării instituţiilor statului român, la adâncirea crizei economice, la impasul actual al statului de drept şi la punerea în pericol a însăşi principiilor fundamentale de funcţionare ale statului democratic. Acţiunile preşedintelui au venit să încalce principiul separaţie puterilor în stat, având o atitudine de sfidare şi denigrare a instituţiilor statului, prin excesul de autoritate manifestat public. Acţiunile făţişe ale Preşedintelui Traian Băsescu, care şi-a asumat în mod deschis, neechivoc rolul de Prim-ministru și de Președinte de facto al Partidului Democrat-Liberal şi care a încercat să domine şi să subordoneze Legislativul şi puterea judecătorească, ridică grave probleme de ordin politic şi juridic. Nu există o altă cale prin care Preşedintele să răspundă pentru acţiunile sale decât referendumul popular în condiţiile art. 95 din Constituţie: Art. 95
”(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. (2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui. (3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.” Potrivit Constituţiei României, Guvernul, aflat sub controlul Parlamentului – organul reprezentativ suprem al poporului român – asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice (art. 102). Guvernul este supus controlului parlamentar prin instrumente democratice precum moţiunile, întrebările, interpelările, comisiile de anchetă, dezbaterile parlamentare. În schimb, Constituţia îi dă Preşedintelui un rol important, preşedintele neputând fi demis decât prin vot popular direct pentru că el nu are un rol Executiv direct. Acesta este motivul pentru care substituirea Preşedintelui în rolul Prim-ministrului și în atribuțiile Guvernului trebuie privită ca fiind o încălcare gravă a Constituţiei, pentru că preşedintele, spre deosebire de Primul-ministru, nu răspunde pentru faptele sale în faţa Parlamentului, decât prin procedura suspendării/demiterii, cu alte cuvinte scapă controlului obișnuit, reciproc, democratic, al puterilor în stat. Din acest motiv, documentul de faţă va insista în mod deosebit asupra acestui tip de încălcare a Constituţiei de către Traian Băsescu.   În condiţiile în care acţiunile Preşedintelui României sunt extrem de grave şi de natură să pună în pericol funcţionarea instituţiilor statului, noi, semnatarii acestui document, senatori şi deputaţi, considerăm că se impune convocarea cât mai rapidă a unui referendum popular prin care românii să aibă posibilitatea de a spune în mod direct, prin vot, dacă sunt de acord cu acţiunile lui Traian Băsescu şi cu politicile iniţiate şi impuse de acesta, prin încălcarea prevederilor constituţionale cu privire la rolul instituţiilor în statul democratic. Referendumul popular este necesar pentru că există o listă importantă de încălcări ale Constituţiei. În acelaşi timp, el trebuie să fie privit şi în raport cu consecinţele extrem de grave ale acestor încălcări de către Preşedintele României. Întregul dezastru economic şi administrativ generat de Guvernul Emil Boc poate fi atribuit, în fapt, acţiunilor lui Traian Băsescu aflate în afara cadrului constituţional. Acest fapt este cu atât mai important cu cât abaterile regulate de la litera şi spiritul Constituţiei, săvârşite în exerciţiul mandatului, care prin conţinutul şi consecinţele lor pot fi calificate drept încălcări grave ale legii fundamentale, dau motive suficiente pentru a ne convinge de necesitatea suspendării din funcţie a Preşedintelui României, Traian Băsescu, în sensul prevederilor art. 95 alin. (1) din Constituţia României.     Motive:

  1. I.                          Preşedintele a uzurpat rolul Prim-ministrului și s-a sustituit în atribuțiile constituționale ale Guvernului.

  Prin comportamentul său politic, Preşedintele promovează o stare continuă de încălcare a cadrului constituţional, s-a substituit rolului Guvernului în luarea deciziilor economice și sociale și a exercitat  atribuțiile specifice funcției de Prim-ministru, prin încălcarea gravă a Constituţiei. Acţiunile preşedintelui au generat măsuri economico-sociale, ce au vizat categoriile sociale vulnerabile, cum ar fi pensionarii şi copii. Traian Băsescu a contribuit la agravarea problemelor acestor categorii atunci când a susţinut cu încrâncenare tăierea sau impozitarea pensiilor sau atunci când a vrut să fie „mai dur” aşa cum chiar el însuşi aprecia în anunţul referitor la neplata alocaţiilor pentru copii. „În orice caz, în ultima vreme am observat că România nu mai are femei, are mămici. Toată ţara asta a devenit o ţară de mămicuţe şi bebeluşi. ” 8 dec. 2010 Transformarea Preşedintelui într-un Prim-ministru a fost asumată în mod deschis de Traian Băsescu. Astfel, deşi multe dintre actele publice au purtat semnătura lui Emil Boc sau a reprezentanţilor altor instituţii, ele sunt rezultatul voinței personale a lui Traian Băsescu: „Iar în ceea ce priveşte principalele axe pe care Guvernul şi delegaţia Fondului vor discuta în continuare vi le pot prezenta şi mi le asum şi eu ca soluţii, alături de Guvern. În primul rând este vorba de reducerea fondului de salarii pentru tot aparatul bugetar din România, cu 25%, iar până la sfârşitul anului, şefii de instituţii au obligaţia să-şi facă selecţia, să-i aleagă pe cei mai buni şi nu clientela politică, în aşa fel încât în anul 2011, menţinându-se anvelopa salarială şi în speranţa creşterii economiei, salariile să poată reveni la cele pe care le au acum. Această măsură trebuie luată de la 1 iunie. De asemenea, în ceea ce priveşte pensiile, Guvernul îşi va menţine transferul de 1,7 miliarde euro la fondul de pensii, dar pentru a acoperi pensiile la nivelul actual – şi numeric, şi nivel de plată – ar mai trebui încă circa 500 de milioane de euro, care nu există, aceşti bani nu există. Ca atare, este previzibilă o reducere a pensiilor cu 15%.” 6 mai 2010 „Soluţia pe care eu şi Guvernul am propus-o românilor este o soluţie care reflectă ceea ce poate România acum şi o alternativă la creşterea rapidă a gradului de îndatorare a ţării.” 11 mai 2010 „Ştiu foarte bine că nici eu, nici Guvernul, nici majoritatea parlamentară nu am luat aceste măsuri cu plăcere, dimpotrivă, le-am luat cu gândul la cei care sunt afectaţi de măsurile de reducere a veniturilor.” 6 feb 2011 „De aceea, am stabilit împreună cu guvernatorul, cu primul-ministru, cu ministrul de finanţe că această sumă, dacă este ţinută la dispoziţia României pentru o situaţie de criză neprevăzută, este acoperitoare pentru a evita un derapaj generat de ce s-ar întâmpla în alte ţări, în Uniunea Europeană sau în regiune.” 6 feb 2011 „Legea trebuie adoptată acum, pentru că prima generaţie care intră pe noua legislaţie în şcoală trebuie să aibă cărţi adaptate la noul sistem de educaţie, spaţii adaptate, dascăli pregătiţi, reorientaţi. Ori, opţiunea mea şi opţiunea exprimată şi de Alianţă a fost că această lege trebuie să treacă înainte de sfârşitul acestui an.” 14 dec 2010 „Că diagnosticul Comisiei Prezidenţiale corespunde cu evaluările pe care le avem, făcute de organisme ONU, asta arată că opţiunea mea de a schimba legea educaţiei a fost o opţiune corectă.” 14 dec  2010 „Opţiunea mea este pentru un acord de precauţie. Acel “precautionary agreement” cu Fondul, cu Uniunea Europeană şi cu Banca Mondială, dar, care de data aceasta să nu mai aibă ca obiectiv centura de siguranţă.” 14 dec 2010 Aşa cum se poate observa, sunt nenumărate situaţiile în care Preşedintele a acționat în calitate de Prim-ministru, asumându-şi măsuri precum elaborarea unei noi legi a educaţiei sau reducerea salariilor şi a pensiilor. Alteori, Preşedintele a dat ordine precise Guvernului Boc (trebuie să nu se mai plătească arieratele la medicamente etc.). De fiecare dată „punctele de vedere” ale Preşedintelui au devenit literă de lege în România.             O altă situaţie apare în momentul în care preşedintele a reunit grupuri ad-hoc pentru discutarea unor probleme care, potrivit Constituției, sunt în competența unor structuri guvernamentale, aşa cum a fost cazul în ianuarie 2011, în legătură cu pensiile militarilor. Atunci a avut loc o reuniune a unui grup de lucru al preşedintelui care a decis în mod direct ce trebuie să facă Guvernul pentru a ieşi dintr-un anumit blocaj administrativ (să dea o ordonanţă, o hotărâre de Guvern etc).             Cea mai gravă însă a fost situaţia generată de anunţul preşedintelui din mai 2010 referitoare la reducerea salariilor şi a pensiilor. În acel caz nu numai că Preşedintele s-a substituit Executivului, dar măsurile anunţate de acesta s-au dovedit a fi neconstituţionale, cel puţin în ceea ce priveşte reducerea pensiilor. Astfel, cel puţin în cazul concret enunţat, preşedintele a acţionat în mod direct, a cerut Guvernului să implementeze anumite măsuri, Emil Boc a ascultat, dar măsurile s-au dovedit a fi neconstituţionale. Este evident că ne-am aflat în faţa unei situaţii de o gravitate deosebită, iar preşedintele nu se poate sustrage de la răspunderea sa directă: a ordonat Guvernului să acționeze în afara cadrului constituţional. Mai mult, măsurile impuse de preşedinte au avut consecinţe economice şi sociale extermem de grave: aruncarea în sărăcie a numeroşi cetăţeni români.  

  1. II.                   Președintele a încălcat în mod repetat drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prevăzute în Constituţie.

Prin declaraţiile susţinute în spaţiul public care contravin cu rolul şi conduita unui preşedinte Traian Băsescu a încălcat, în mod voit, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor  prevăzute în Constituţie la Art. 23 pct. 3: „Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.” Cu toate acestea preşedintele României a anunţat pe toate canalele media că în 2012 statul nu va creşte salariile la nivelul de dinaintea reducerii cu 25% a acestora, cu toate că judecătorii Curţii Constituţionale au stabilit că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul salariilor trebuie să revină la nivelul anterior adoptării acestor măsuri de diminuare. Atât faptul că a anunţat măsurile de austeritate în 2010 cât faptul că acestea se vor perpetua şi pe parcursul anului 2012, reprezintă un gest imens de iresponsabilitate şi o depăşire făţişă a rolului şi atribuţiilor sale prevăzute de Constituţie. Mai mult, Traian Băsescu a susţinut în data de 19 septembrie 2011 faptul că  4,2 milioane de salariaţi nu pot susţine 4,9 milioane de pensionari. „4,2 milioane de salariaţi nu pot susţine pensiile a 4,9 milioane de pensionari”, a spus preşedintele, la ceremonia depunerii jurământului de către noul ministru al Muncii, Sulfina Barbu. Astfel, se dovedeşte din nou că Presedintele este un factor potentator al unui conflict social intre forta de munca activa si pensionari. Pensionarii sunt cei care au contribuit si care acum trebuie sa beneficieze de sistemul public de pensii, Dreptul la pensie si la cuantumul acesteia este garantat de Constitutia Romaniei, care prevede, in mod expres, la art.47 alin.(2) dreptul la pensie, ca drept fundamental: „Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.” Curtea Constitutionala a constatat in iunie 2010, cand a fost sesizata cu privire la neconstitutionalitatea „tentativei” de diminuare cu 15% a pensiilor, ca dreptul la pensie este un drept preconstituit inca din perioada activa a vietii individului, astfel ca Presedintele, in loc sa creeze un fals vinovat al situatiei dezastruase prin care trece Romania, in persoana pensionarului care a muncit si care si-a castigat in mod cinstit dreptul de a beneficia de o pensie, oricum foarte mica, ar fi trebuit sa medieze intre stat si societate asa cum este prevazut in Constitutie la art. 80 al.2. Presedintele ar fi trebuit sa recomande gasirea unor solutii pentru crearea de noi locuri de munca in loc sa se lamenteze de numarul pensionarilor in plata. Este de notorietate ca Presedintele desconsidera aceasta clasa sociala „asistata social”, dupa cum o considera domnia sa. „Sprijinul” Presedintelui pentru pensionari si pentru salariati deopotriva, s-a evidentiat in 2010 cand a sustinut taierea pensiilor si a salariilor. Comportamentul Presedintelui este unul neconstitutional, incalcand prevederile art. 80 al.2 din Constitutie „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.” , intrucat el se erijeaza  intr-o autoritate care emite judecati de valoare contrare prerogativelor constitutionale de mediere intre stat si societate. Presedintele nu trebuie sa astepte ivirea unui conflict pentru medierea lui, ci trebuie sa previna asemenea situatii. Insultele repetate la adresa comunităţii rome În anul 2007 Traian Băsescu a fost sancţionat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pentru declaraţiile sale referitoare la comunitatea romă. Ceea ce este extrem de grav este însă recidiva, în 18 oct. 2011, Preşedintele Traian Băsescu primind alte două avertismente din partea CNCD, dintre care unul pentru declaraţiile sale jignitoare la adresa oamenilor cu dizabilităţi iar alta pentru noi delcaraţii ofensatoare la adresa comunităţii rome. Astfel, recidiva demonstrează că atitudinea lui Traian Băsescu este uneori guvernată de  rasism şi xenofobie, incompatabile cu calitatea de președinte a unui stat membru a UE şi cu Constituţia României. De altfel, gravitatea în sine a faptei este constatată chiar de decizia luată de CNCD, organismul de specialitate al statului român.  Îndemnul adresat medicilor de a părăsi ţara în ciuda realităţilor naţionale care confirmă un deficit de cadre medicale, aduce atingere dreptului la ocrotirea sănătăţii statuat de art. 34 din Constituţie. Promulgarea legii pensiilor, adoptată prin fraudă de către Camera Deputaților Referitor la actele şi faptele neconstituţionale ale preşedintelui, unul de deosebită gravitate îl constituie promulgarea Legii pensiilor trecută prin fraudă în Plenul Camerei Deputaţilor. Faptul că semnătura preşedintelui se află pe un act recunoscut ca fiind rezultatul unui furt grosolan de voturi care va intra în istoria neagră a parlamentarismului românesc, reprezintă o încălcare gravă a atribuției constituționale referitoare la promulgarea legilor (art. 77 din Constituție). Încercările de intimidare a presei, prin includerea acesteia printre vulnerabilitățile ce afectează securitatea națională Evident deranjat de criticile presei la adresa sa și a apropiaților săi, Președintele s-a folosit de calitatea sa de șef al Consiliului Suprem de Apărare al Țării și a inclus presa printre vulnerabilitățile ce amenință securitatea națională, care au fost identificate în Strategia Națională de Apărare a Țării, urmând ca instituțiile statului să fie obligate, în urma adoptării acestui document, să acționeze împotriva organismelor de presă și pentru limitarea libertății de exprimare, .  

III. Președintele a  încălcat în mod repetat principiul separaţiei puterilor în stat şi independenţa justiţiei. 

Preşedintele Traian Băsescu a demonstrat prin acţiunile sale concrete desfăşurate pe parcursul celor 3 ani de exercitare a mandatului că are o viziune arbitrară, total contrară principiului separaţiei şi echilibrului  puterilor în stat. Contrar rolului de mediator între puterile statului conferit de Constituţie, Traian Băsescu a provocat crize în raporturile dintre preşedinţie şi principalele autorităţi publice, încălcându-le şi nesocotindu-le competenţele, denigrându-le activitatea şi ştirbindu-le credibilitatea. Modul direct în care a cerut Guvernului sa legifereze practic fără Parlament, subminează democraţia, prin nesocotirea rolului legislativului, forul democratic de dezbatere constituit prin voinţa poporului,  prin încurajarea procedurii de angajarea răspunderii de către Guvern, procedură care trebuie să fie excepţie şi nu regulă. Atacurile fără precedent la adresa Justiţiei, prin care i-a periclitat independenţa, instigând totodată la nerespectarea legii, se înscriu nu doar într-o zonă de neconstituţionalitate, ci intră în sfera penalului. Argumentul aberant al preşedintelui atunci când vorbeşte de neaplicarea unei hotărâri judecătoreşti în lipsa indicării sursei de finanţare pune în discuţie caracterul obligatoriu al unei hotărâri judecătoreşti, negând totodată rolul de putere în stat a justiției, aşa cum este prevăzut de art. 21 şi art.16 din Constituţie.  În concepţia sa – Justiţia  a făcut mai mult rău României decât politicienii sau românii care cerşesc prin Roma sau Paris. Asistăm aşadar la un atac fără precedent la adresa Justiţiei și la adresa magistraţilor, din motive electorale înguste, pentru a ascunde incapacitatea Guvernului pe care l-a numit în funcție la acea dată (Guvernul Boc) de a rezolva problemele concrete ale țării, cum ar fi aderarea României la spațiul Schengen.  Atacurile presedintelui au vizat si Camera Superioara a Parlamentului, Senatul Romaniei. Traian Basescu atacă in mod direct puterea legislativă, reprezentata de Senatul Romaniei. Încălcând flagrant acelaşi principiu al separaţiei şi echilibrului  puterilor în stat, preşedintele Traian Băsescu a declarat, la TVR, la momentul respectiv, că reforma sănătăţii, legea asistenţei sociale şi legislaţia legată de justiţie trebuie adoptate prin asumarea răspunderii de către Guvern, afirmând că Senatul s-a „compromis de la preşedinte până la ultimul senator” amânând discuţiile pe aceste subiecte:  „Am discutat cu premierul Boc să le lăsăm prin Parlament, deşi erau obligaţii asumate de statul român acum nu mai am ce să fac decât să concluzionez că nu ne putem pune nădejde în dorinţa Parlamentului de a moderniza, de a continua procesele de reformă. Şi atunci reforma sănătăţii, legislaţia legată de justiţie, de asistenţă socială trebuie asumată de Guvern prin asumarea răspunderii”. „Senatul în ansamblul lui, cu tot cu preşedinte s-a compromis. Să refuzi să adopţi legea cu privire la crearea mecanismului de promovare şi selectare a judecătorilor pentru Înalta Curte este descalificant pentru Senat. Nu se punea problema decât a găsirii unui sistem care să scoată cumetriile în procesul de promovare la Înalta Curte, ori Senatul s-a descalificat”. Declaraţiile lui Traian Băsescu referitoare la situaţia din Senat sunt cu atât mai grave cu cât el nu numai că a dat instrucţiuni Legislativului cu privire la actele ce trebuie adoptate, dar chiar şi cu privire la forma în care acestea trebuiau să arate, atitudine incompatibilă cu Constituţia şi cu principiile democratice. Încercarea sa de a determina Senatul să adopte aceste acte normative în forma dorită de el reprezintă o tentativă gravă de golire de conţinut a puterii legislative, aşa cum este ea prevăzută în Constituţie. Încălcarea gravă și repetată a independenţei justiţiei Intervenţiile abuzive asupra justiţiei, încercările de intimidare a magistraţilor, promovarea unei iniţiative legislative de natură să instituie controlul politic asupra carierei magistraţilor, declaraţiile repetate prin care Preşedintele arăta că este la curent cu acte făcute de procurori în cadrul dosarelor de urmărire penală, asediul politic asupra Consiliului Superior al Magistraturii, arată cu toatele declinul statului de drept în România. De la inceputul celui de al doilea mandat al sau, Presedintele Traian Basescu a manifestat o ingerinta continua in activitatea si autoritatea judecatoreasca, de natura să aduca atingere in mod direct independentei justitiei si principiul separatiei puterilor in stat. Încălcarea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, reprezintă deasemenea o obisnuinţa pentru Traian Basescu. Conform Constitutiei, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. Substituirea rolului CSM reprezinta o abatere grava de la norma constitutionala dar Traian Băsescu a mers deseori pe acest drum:   „Nu putem sa nu dam toata atentia raportului MCV si desi nu acceptam adaugarea de conditii, nu putem sa nu recunoastem deficientele pe care justitia romaneasca inca le are. Ma refer la procedurile lungi de judecata, la procedurile de tergiversare a dosarelor la Inalta Curte, (dosare tinute 2-3 ani si amanate si abia dupa doi ani retrimise la procurori pentru a fi reanalizate)”. „Judecatorii isi autoincarca activitatea, pentru ca nu judeca, amana(…) Sigur ca ajungi la 100 si ceva de dosare, cand practica este sa amani si sa nu judeci. Va rog, inspectia de la CSM, as fi curios sa am un astfel de punct de vedere: Din 100 de dosare cu care intra un judecator, cate sunt amanate de 15 ori, de multe ori batjocorindu-se procedura?” „Eu inteleg ca procedura este sfanta pentru ca ea are misiunea de a garanta drepturile procesuale ale partilor, mai ales intr-un proces penal(…) Dar, profitandu-se de garantarea drepturilor, se amana procese la cererea avocatilor pentru o nimica toata. Daca e stramba citatia sau daca semnatura unui procuror e in alta rubrica, nu trimite dosarul inapoi, ca nu asta a afectat drepturile procesuale ale invinuitului”, a explicat presedintele. 10 iunie 2011 Deşi conform Constitutiei Romaniei, Art 134 (2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot., Preşedintele a încercat adeseori să interfereze cu activitatea CSM sau să pune presiune pe această instituţie. De altfel, Uniunea Nationala a Judecătorilor din Romania (UNJR) a reacționat printr-un comunicat de presa, de natură să atragă atenția asupra efectelor negative pe care aceste derapaje repetate ale Presedintelui le pot avea asupra funcționării statului de drept. „Considerăm că este de datoria noastră, ca asociaţie profesională, să explicăm care este rolul judecătorului în societate, la fel cum este de datoria Preşedinţiei să se informeze în mod corect şi complet înainte de a face afirmaţii extrem de grave, de natură a afecta încrederea cetăţenilor în sistemul de justiţie şi prin care judecătorii sunt îndemnaţi să încalce valori fundamentale ale sistemului judiciar”. Extrem de grave şi cu rol vădit de intimidare apar a fi declaraţiile din 3 nov. 2011 referitoare la judecători: „Ştiţi că există obiceiul celor care pierd licitaţii să se ducă în instanţă şi, de pe locul şase, doamna sau domnul judecător îl scoate câştigător. Vreau să ştiţi reacţiile Comisiei Europene în ultima vreme: <Nu puneţi în aplicare aceste hotărâri! Noi nu vă mai finanţăm proiectele în care justiţia a stabilit cine este câştigătorul> Ieri s-a primit o scrisoare legată de o licitaţie pe un tronson de autostradă: <Dacă aşa v-a spus justiţia, finanţaţi cu bani de la buget, dar nu cu bani europeni>. Este a doua astfel de reacţie a Comisiei Europene în timp foarte scurt. Deci, şi justiţia trebuie să înţeleagă că nu se poate substitui la nesfârşit Executivului”. „Atenţie şi cu pusul directorilor generali, inspectorilor-şefi de poliţie. Aşteptăm ca în curând magistraţii să spună şi pe cine punem la SRI şi poate, mâine-poimâine, veţi stabili prin hotărâri judecătoreşti cine este preşedintele României. Atenţie la echilibrul puterilor în stat!. Oameni buni, nu puteţi fi de toate, şi legislativ, şi executiv, şi justiţie”. „Dacă acum am aplica hotărârile judecătoreşti de plată salarii, România ar intra într-un uriaş derapaj macroeconomic. Are justiţia responsabilitate pentru asta? Este o întrebare retorică. Cuvântul de ordine cred că este, pe de-o parte, echilibrul, pe de altă parte, credibilitatea. Legile, fie că sunt asumate de Executiv sau sunt trecute prin Parlament, după ce au primit şi girul Curţii Constituţionale, sunt legi şi pentru judecători şi trebuie să le aplice. Dacă am pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, România ar fi acum într-o situaţie extrem de dificilă. La Ministerul de Finanţe, ultimele cifre erau 9 miliarde de lei – obligaţii de plată din hotărârile judecătoreşti. Sigur vor mai veni, pentru că veselia-i mare. Alte procese întârzie câte zece ani, unde ştiu eu ce interese sunt, iar astea merg şnur. De unde scoate Guvernul 9 miliarde de lei ca să-şi arate respectul pentru hotărârile justiţiei?! Cine afectează bugetul de stat indică sursa. Corect ar fi ca magistraţii, când dau hotărâri”. 3 nov 2011 Declaraţiile acesteau au fost extrem de grave, iar cîteva fragmente din răspunsul magistraţilor pot fi relevante: „Într-un stat poliţienesc, în care se clădesc tot mai multe pârghii prin care justiţia să fie controlată, îngenunchiată, în care legile se fac de pe azi pe mâine şi se modifică chiar înainte de a intra în vigoare, în care serviciile secrete îşi măresc bugetul, iar pentru justiţie nu se găseşte nici măcar mărunţiş, în care reformele există doar în vorbe şi prestaţii televizate, un preşedinte, într-un ton dictatorial, îşi poate permite să cheme la ordine judecătorii, să-i înfrunte ostil, ameninţător, să-i blameze şi să-i terfelească în piaţa publică din postura părintelui naţiunii căruia i se recunoaşte dreptul de a-şi stigmatiza, la stâlpul infamiei, oamenii legii. Aceasta este România. Statul de drept, preceptele democraţiei, independenţa justiţiei sunt persiflate în mod autoritar. Ce nu aminteşte preşedintele este că statul, la rândul lui, este supus legilor, normelor constituţionale. Că statul, prin reprezentanţii lui, nu poate încălca legea fără să fie sancţionat, că hotărârile judecătoreşti sunt pronunţate în baza legilor pe care se află şi semnătura preşedintelui, că nerespectarea actului de justiţie şi instigarea la nerespectarea actului de justiţie atrag repercusiuni tot prin lege stabilite şi ele se pot repercuta inclusiv asupra celor care le-au zămislit. Statul este unicul debitor care îşi permite, prin vădit abuz de putere, să stabilească el, deasupra legii fundamentale, condiţiile în care să-şi satisfacă creditorii, care nu sunt alţii decât cetăţenii ţării. Judecătorii României nu acceptă nici tonul, nici mesajul dictatorial al preşedintelui ţării, a cărui numire, printre altele, trece prin filtrul Curţii Constituţionale.” 4         nov 2011  

  1. IV.                Președintele a inițiat un proiect neconstituţional de revizuire a Constituţiei și a încălcat procedura de revizuire a Constituției prevăzută de legea fundamentală.

O altă acţiune a lui Traian Băsescu aflată în afara Constituţiei este decizia de a trimite Parlamentului un proiect de revizuire a Constituţiei declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională. El şi-a asumat astfel din nou rolul Guvernului, inversând rolurile prevăzute de Constituţie, care stabileşte că propunerea privind revizuirea legii fundamentale revine Guvernului: „Art.150 (1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României, la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.” În cazul de faţă proiectul de revizuire a fost trimis de către Preşedinte către Guvern care l-a restituit Preşedintelui. Curtea Constituţională a constatat elemente de neconstituţionalitate, dar Preşedintele a decis totuşi să trimită proiectul de revizuire către Parlament. „În ceea ce priveşte partea a doua a discuţiilor cu coaliţia majoritară. Am stabilit ca, în cel mai scurt timp, adică imediat după sosirea la Cotroceni a hotărârii Curţii Constituţionale, să înaintez Parlamentului, Camerei Deputaţilor proiectul de revizuire a Constituţiei, având ca principal obiectiv respectarea votului românilor la referendumul din noiembrie 2009. Este obiectivul la care m-am angajat şi pe care îl voi respecta.” 21 iunie 2011 Procedura pusă în practică de Președinte este, în mod evident o încălcare gravă a Constituţiei, atât în ceea ce privește demararea sa, de la Președinte, și nu de la Guvern, cât și nesocotirea deciziei Curții Constituționale privind conformitatea proiectului cu legea fundamentală, care este obligatorie.  

  1. V.                  Președintele a instigat la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale și a făcut presiuni directe asupra judecătorilor Curții, făcându-le „vizite” înaintea unor decizii importante.

Preşedintele Traian Băsescu, a încălcat grav prevederile constituţionale, când a declarat public, în data de 16 noiembrie 2011, ca regimul personal instaurat de domnia sa nu intenționează să respecte deciziile Curţii Constituţionale. Anunţul public făcut de parlamentarii PNL si PSD că se vor adresa Curţii Constituţionale, reclamând decizia conform căreia Guvernul va îngheţa pensiile şi salariile bugetare pe parcursul anului 2012, a fost urmat de o vizită surpriză la Curtea Constituţională a Preşedintelui Traian Basescu, într-o evidentă încercare de a pune presiune pe judecătorii Curţii. La putin timp, într-o intervenţie radiofonică la postul public, Traian Băsescu declara cu vădita lipsă de respect faţă de autoritatea Curţii si faţă de Constituţie că nicio altă decizie a CCR nu va schimba radical hotărârea Coaliţiei de a menţine îngheţarea salariilor şi pensiilor, pe parcursul anului 2012. „Indiferent care este rezultatul la Curtea Constitutionala (al contestarii deciziei de inghetare a pensiilor si salariilor la stat in 2012 – n.red.), bani nu exista. Daca ar exista, s-ar plati. Putem trai imprumutand bani pentru Guvern – dar ar fi usor sa facem pe generosii, condamnand tara pentru anul viitor. Am mai trait experienta asta in 2007 si 2008”. 16 nov 2011 Astfel de fapte si declaratii, reprezinta, fara echivoc, sfidarea şi încălcarea gravă a prevederilor constituţionale care statueaza clar şi de necontestat supremaţia deciziilor Curţii Constituţionale: „Art 147. „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”. „Art 1. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.” Declaratiile Presedintelui denota inca un aspect de natura se determine gravitatea faptei de incalcare a Constitutiei. Rolul esential al Presedintelui Romaniei este acela de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a institutiilor statului. Ori prin declaratiile sale, acesta nu doar ca nu respecta prevederile constitutionale, dar indeamna public la nerespectarea acestora, fapt de o gravitate sporita. De altfel, acest ultim atac la adresa Curtii se incadreaza intr-o serie de declaratii ale domniei sale de natura sa duca in derizoriu Curtea Constitutionala acestea culminand cu afirmatia conform careia „CCR actioneaza ca o institutie penibila. Si acum regret enorm cresterea TVA ”. De asemenea, Presedintele l-a numit la Curtea Constituțională pe dl Petre Lăzăroiu, pentru un al doilea mandat, cu încălcarea prevederilor art. 142, alin. 2 din Constituție, care prevede că mandatul membrilor Curții nu poate fi reînnoit.  

  1. VI.                Președintele a încălcat sistematic principiul neapartenenței politice a persoanei care ocupă funcția prezidențială și a abandonat rolul constituțional de mediator în stat și în societate.

  Președintele a săvârșit acţiuni politice concrete care îl transformă în liderul de fapt al Partidului Democrat-Liberal.  Preşedintele Traian Băsescu i s-a substituit lui Emil Boc nu doar ca Prim-ministru, ci şi ca preşedinte al PDL. El a luat parte în mod frecvent la reuniunile acestui partid politic, la discutat cu reprezentanţii săi liniile directoare ale politicii economice, sociale etc. În aceste condiţii, nici nu poate fi vorba despre imparţialitatea şi neutralitatea cerute de la un adevărat Preşedinte (art. 84) care ar trebui să se reflecte în modul în care relaţionează cu toate forţele politice: Art.84 (1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.” Atitudinea sa este una de flagrant partizanat politic prin participarea activă în viaţa internă PDL. Preşedintele a acţionat în numeroase situaţii în mod explicit şi direct ca lider al PDL. De exemplu, în ziua de 4 martie 2011, el a participat la Întâlnirea la vârf a Partidului Popular European (PPE), la Helsinki. Şeful formal al PDL, Emil Boc, nu a fost invitat. Mai mult, pentru deplasarea Preşedintelui în Finlanda s-au folosit resursele financiare şi materiale ale statului român, deşi reuniunea PPE era, în mod evident, una de partid. Acest aspect a fost recunoscut de purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale, care a susţinut următoarele: “Deplasarea a fost plătită din banii alocaţi prin bugetul de stat Administraţiei Prezidenţiale întrucât a fost o deplasare în interes naţional, şi nu una în interes privat”. Această argumentaţie aminteşte de epoca Partidului stat anterioară anului 1989, când ideologia oficială a epocii prevedea faptul că interesele unui anumit partid politic sunt aceleaşi cu interesul naţional. De altfel, pe întreg parcursul mandatului, Traian Basescu a avut o atitudine de respingere a dialogului real cu partidele politice, cu exceptia propriului sa partid, PDL, pe care îl laudă, îl susţine şi îl conduce în mod autoritar. Traian Băsescu, actioneaza pe scena politică a ţării ca fiind preşedintele de facto al PDL, încălcând astfel flagrant prevederile art. 80 respectiv art. 84 din Constituţie: Art. 80
”(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”  Dl Băsescu a participat în mod constant la diferite reuniuni cu membrii acestui partid și a participat în mod activ la procesul decizional. Comportamentul său a fost în mod evident acela al unui şef de partid, nicidecum al unui preşedinte de ţară imparţial. Mai mult, Preşedintele a participat chiar şi la şcoala de vară a Organizaţiei de tineret a PDL. În fapt, în decursul ultimului mandat Traian Băsescu a avut cel puţin 20 de întâlniri cu lideri marcanţi ai PDL, în afara cadrului de consultări cu partidele parlamentare. Nicio astfel de întâlnire nu a avut loc cu vreunul din partidele aflate la acel moment în opoziţie. Atacurile repetate, jignirile si denigrarile aduse liderilor celorlalte culminand cu amenintarile recente la adresa președinților partidelor parlamentare, denota lipsa de neutralitate vadita a Presedintelui Romaniei şi reprezinta o sfidare vadita a prevederilor art 8, art 80 alin (2), art 82 alin (2) si art 84. alin (1) din Constitutie. Învrăjbirea diferitelor categorii sociale Ignorând cu cinism prevederile constituţionale cuprinse în art. 80 referitoare la rolul presedintelui, Traian Băsescu a făcut o practică din instigarea unor categorii sociale împotriva altora, încercând să dividă societatea pentru a putea să acumuleze cât mai multă putere politică. În acest sens preşedintele a făcut nenumărate declaraţii publice prin care încerca să determine ura tinerilor împotriva pensionarilor, a salariaţilor din sectorul privat faţă de cei de la stat, a pacienţilor împotriva medicilor, a părinţilor împotriva profesorilor etc. „Şi, ca să fiu plastic – este o imagine care îmi vine în minte acum: statul arată aşa, ca un om foarte gras care s-a căţărat în spatele unuia foarte slab şi subţirel. Şi asta e economia românească. Iar cheltuielile uriaşe ale statului s-au transferat pe cei trei milioane care lucrează în servicii şi în industria românească.” 6 mai 2010 „Şi vreau să mai fac o menţiune de ce nu suntem pregătiţi să dăm satisfacţie celor care nu şi-au făcut din cariera militară o carieră completă, dar au ştiut să întindă mâna la banii statului să ia câte un miliard de lei la trecerea în rezervă.” 23 ian 2011 Este evident faptul că acest gen de intervenţii publice, încalcă rolul Președintelui prevăzut de Constituție, acela de mediere între stat şi societate.  

  1. VII.              Președintele a încălcat în mod grav prevederile Constituției și principiul fundamental al democrației reprezentative, atunci când declară că nu va numi un Prim-ministru din partea USL, chiar dacă această formațiune politică va obține majoritatea absolută în Parlament.

Similar declaraţiilor referitoare nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale, Preşedintele a făcut şi declaraţii referitoare la faptul că nu va respecta viitoarele decizii ale electoratului: „Eu nu mă joc de-a Constituţia. Ea trebuie citită corect, iar (articolul – n.r.) 103 se referă la partide, nu la alianţe. Alianţele sunt variabile. (Opoziţia – n.r.) să citească articolul acesta, să înţeleagă bine ce s-a întâmplat la aceste alegeri (parţiale – n.r.) şi să decidă în consecinţă. Dacă în interiorul USL este un partid care are 51 la sută din membrii Parlamentului, nu voi mai chema pe nimeni altcineva (la negocieri – n.r.) decât pe acel partid” 22 august 2011  

CONCLUZII

Se poate spune că Traian Băsescu a încercat mereu în ultimii 3 ani să anuleze regimul democratic românesc şi prin încălcări repetate ale Constituţiei să îndrepte regimul politic românesc către unul prezidențial de conducere unipersonală, în care președintele decide totul, prin uzurparea atribuțiilor celorlalte instituții fundamentale. Cel mai important lucru este însă faptul că acţiunile sale nu doar că au fost în afara Constituţiei şi au fost lipsite de legimitate democratică dar au şi avut drept consecinţă scăderea nivelului de trai al populaţiei şi aruncarea ţării într-o criză economică profundă și prelungită. Până în prezent, Preşedintele nu a răspuns din punct de vedere politic pentru aceste fapte. De aceea, considerăm că un referendum prin care românii să aibă posibilitatea de a se pronunţa asupra continuării mandatului dlui Traian Băsescu este imperios necesar.  Perseverenţa dlui Băsescu în a încălca Legea fundamentală, prin repetarea unor fapte abuzive şi care afectează grav funcţionarea democratică a statului de drept, demonstrează o atitudine iremediabilă a acestuia, ceea ce ne îndreptăţeşte să solicităm suspendarea lui din funcţie.

Prin menajerie, fără menajamente

RADU PARASCHIVESCU: Prin menajerie, fără menajamente

Trebuie să vedem în poreclă doar alternativa neprotocolară a identităţii din buletin?Nici vorbă. Porecla e mai degrabă diagnosticul parodic prin care cineva pune accent pe slăbiciunea unui seamăn. Printre copii, fixarea unei porecle înseamnă candoare, cruzime şi cinism. Puştanii nu fac aluzii şi nu vibrează la calambururi. Ţinta lor e imperfecţiunea fizică, fie ea un nas coroiat, o ureche clăpăugă sau o pereche de picioare subţiri ca nişte fuse. Maturii sunt cei care mută poreclele din zona corporalităţii în cea a caracterului. De fapt, e vorba doar de o deplasare a accentului, nu de o desprindere totală de înfăţişarea poreclitului. O poreclă bine aleasă leagă o particularitate fizică de un beteşug etic sau comportmental. Şi parcă nicăieri nu se vede mai bine lucrul acesta ca în politica românească de tranziţie.

 
Şi totuşi, poreclele zoologice date politicienilor noştri nu apar în premieră la începutul lui ianuarie 1990. Impresia de faună sau măcar de menajerie e mult mai veche. Un bun exemplu oferă, în primele decenii ale secolului trecut, Alecu Constantinescu, zis „Porcu’”, văzut în epocă drept un „excelent manevrier politic” şi aflat în fruntea mai multor ministere: Interne, Agricultură şi Domenii, Industrie şi Comerţ. După un veac, ştafeta suină s-a oprit la Adrian Păunescu, ştampilat astăzi cu aceeaşi poreclă. În acest caz, poreclitorul a mixat gabaritul şi producţiile encomiastice de pe vremuri ale poetului. Mai mult, Adrian Păunescu a contribuit la consolidarea propriei porecle, strigându- i patetic unei femei care-i reproşa abaterile din trecut: „Da, doamnă, sunt un porc! Sunt porcul dumneavoastră de serviciu!”.
 
E greu să găseşti un partid din care poreclele animaliere să lipsească – iată un fapt cu adevărat democratic. Cât despre vietăţile care inspiră supranume de politicieni, ele sunt imposibil de încadrat într-un tipar. Te-ai aştepta ca, într-o lume politică dominată de prădători, poreclele să sune înfricoşător. Când colo, singurul poreclit în acest fel e Dan Voiculescu, al cărui supranume, Felix Motanul, n-a izvorât din tabieturile sale feline, ci din arhivele CNSAS. Dan Voiculescu nu e singurul politician alintat cu numele unui animal care nu inspiră teamă. Fostul preşedinte Emil Constantinescu a fost poreclit „Ţapul” nu doar pentru barbişonul à la Cuza, ci şi pentru glasul deloc baritonal. 

Pe vremea când era premier, Victor Ciorbea îşi câştigase porecla „Melcul carpatin” din partea lui Mircea Mihăieş, pentru lentoarea înnebunitoare a vorbirii şi pentru forţa de reacţie cu încetinitorul. La rândul lui, actualul comentator politic Iosif Boda devenise „Hipopotamul asudat” pe vremea când îl sfătuia pe Ion Iliescu. Ce să mai spun despre George Becali, împroprietărit cu porecla „Maimuţa curentată” chiar de cel la braţul căruia pozează acum pe afişele PRM? 

Nu trebuie omise poreclele animaliere care indică stăruinţă, perfidie sau calcul rece. „Buldogul” Vasile Blaga a primit acest supranume nu doar din cauza fălcoşeniei, ci şi pentru îndârjirea ardelenească pusă în fiecare gest. „Şarpele cu ochelari” Virgil Măgureanu încă trece în ochii multora drept regizorul din umbră al ultimelor decenii. „Bursucul veninos” Adrian Severin e bănuit de agendă personală şi de o uriaşă disponibilitate pentru compromis. În fine, maestrul emerit al combinatoristicii româneşti, Viorel Hrebenciuc, a încasat de la Cristian Tudor Popescu porecla cea mai sugestivă din toată menajeria: „Guzganul rozaliu”. Cu o asemenea distribuţie în fruntea României, simplul gând al emigrării pare o insolenţă.

Autor: Radu Paraschivescu

Data  publicării: Joi, 14 Mai 2009

Sursa: evz.ro

Comentariu BLUE:

Precizare, acest comentariu îl fac la sugestia unei persoane dragi sufletului meu

Mai există și alte porcle pe care le-am auzit:

Ion Iliescu: Bunicuța, Nea Nelu Cucuvelu (asta pentru că atunci când era președinte, la Cotroceni a fost auzită cântând o Cucuvea, se făcuse și un cântec: Sus în deal la Cotroceni/Cântă cucuveaua/Nea Nelu și cu ai lui,/Și-au găsit beleaua

Adrian Năstase: Bombonel, Nenumăratul, Oușor, ursuleț

Victor Ponta: Maimuțica, Țonțonel, Cocoșelul (asta ultima i-a fost atribuită pentru atitudinea ce cocoșel isteric)

Crin Antonescu: Porumbelul, Porumbacu` de la pseudonimul cu care își semna rapoartele la securitate sau Arici Pogonici (cu varianta originală Carici Pogonici) 

Povestea acestui nume pe care i l-a dat Banciu, pleacă de pe acest blog. 

Într-un articol numit Visul lui Crin Antonescu: CRIN TV  făceam mișto de o chestie de pe blogul liberalului  avea și văd că mai are ceea ce numește ”Crin TV” (în stînga0 și prifitând de faptul că erau două imagini de la Antena 3  speculam că vrea să transforme acastă televiziune în televiziune personală și îi recomandam să încerce mai bine să facă o colaborare cu Corina Drăgotescu posesoarea brendului Arici Pogonicim Mai ziceam și că pentru a se deosebi de vechea revistă asta nouă, trebuia să poarte un C, de la Corina și ieșea Carici Pogonici.

Banciu, haios cum este, a lipit un C, dar de la Crin… și de aici toată tărășenia. (B1 a plătit o amendă de 200 de milioane, dacă nu mă înșel,  pentru asta, dar porecla pare a se fi lipit de Antonescu. Tot lui Crin Antonescu, am mai văzut lipit și Somnorosul, de la vestitul animal

Așa cum o vorbă spusă de Iliescu, s-a lipit pe:

Mircea Geoană – Prostănacu, Flocea, Pechinezul (pentru isteria cu care s-a manifestat când a pierdut alegerile. La un moment dat, dacă dădeai pe Google spre căutare la imagini Prostănacu, se umplea pagina cu Geoană. Tot de Geoană s-a mai lipit o poreclă: Păduchele coafat

De Tudor Chiuariu am văzut lipite Chiuauauaua (cu trei de ua) sau Măcănel.

Paul Păcurariu din motive știute, Labă Tristu

Decebal Traian Remeș, caltaboașe

Titus Corlățeanu, Hipi, (de la hipopotam) sau Curlățeanu

Rovana Plumb, chinchilita 

 De la televiziuni:

Oana Stancu – șarpele cu ochelari

Dana Grecu -vaca nebună, din cauza isteriei ei obișnuite

Gabriala Firea– scroifirea  pentru ieșirea din eamisiunea unde l-a întrebat pe  Boureanu dacă a mâncat ceva stricat la ei la toaletă

Victor Ciutacu -șobolanul

Mircea Badea – păsăroiul

Mihai Gâdea – motănel, pentru fandoselile lui și pentru continua gudureală față de stăpâmul său, motanul Felix. Tot pentru gudureală Alessandra Stoicescu  poartă porecla de motănica…

Poate mai revin cu update-uri, dacă îmi mai amintesc sau mai primesc sugestii…

Dan Andronic: ”Am ajuns să mă plictisesc de desele momente în care Victor Ponta şi Crin Antonescu se contrazic unul pe altul..”

Paranoia lui Crin Antonescu

Am ajuns să mă plictisesc de desele momente în care Victor Ponta şi Crin Antonescu se contrazic unul pe altul, parcă uneori intenţionat. În momente cheie şi cu declaraţii evidente. Până la urmă la ce să ne aşteptăm? Că două partide structural diferite, tradiţional aflate în opoziţie unul faţă de celălalt, deseori pe poziţii deosebit de conflictuale pot avea o uniune naturală şi funcţională? Normal că nu.

Un astfel de moment în care unul dintre parteneri a vorbit ca să fie auzit de celălalt s-a consumat ieri. Pentru că altfel nu-mi explic ce l-a apucat pe Crin Antonescu să spună că partidul său nu va introduce în statut interdicţia colaborării cu PDL. În primul rând, având în vedere evenimentele recente m-aş fi aşteptat ca Victor Ponta să facă o asemenea declaraţie. Da ştiu, prea evident. Faptul că afimaţia îi aparţine lui Crin Antonescu e deloc în concordanţă cu linia retorică a preşedintelui PNL. Cu siguranţă intenţia este aceea de a lansa un avertisment în direcţia PSD. Că aşa cum social-democraţii dau semne că nu ar fi nicio tragedie dacă nu ar ajunge împreună cu PNL la putere, aşa şi liberalii refuză să mai dea impresia că nu există alianţă politică în afara PSD. Cum ar zice americanii, PNL pretine că este „hard to get”.

Nu în ultimul rând, mesajul a trebuit să ajungă şi la activul de partid. Aşteptările sunt mari faţă de Crin Antonescu. Sub Călin Popescu Tăriceanu, partidul a avut cele mai bune rezultate în legislativ, a dat premierul. Pe scurt, a fost la putere. Ieri, l-am auzit pe Crin Antonescu că se lăuda că a refuzat trei oferte de a face parte din guvernare. Halal motiv de laudă! Cu riscul de a deveni redundant, scopul principal al unui partid politic este acela de a obţine puterea. Ori sub Crin Antonescu, partidul a rămas în opoziţie, refuzând o alianţă cu un partid de dreapta, dar a acceptat una cu un partid de stânga. De ce? Pentru a rămâne consecvent cu principiul „Jos Băsescu”, sperând că la un moment dat, partidul său va face parte din guvern şi mai ales, el Crin Antonescu va deveni preşedinte. Aş înţelege să refuzi să faci parte din guvern în anul de graţie 2008(în fine, atunci nu Crin Antonescu conducea PNL), în contextul în care peste un an aveai alegeri prezidenţiale. Dar să te lauzi că în turul II al prezidenţialelor din 2009 ţi-ai oferit sprijinul pentru Mircea Geoană şi apoi după victoria lui Traian Băsescu ai refuzat să faci parte dintr-un guvern de dreapta, dar te-ai aruncat în braţele PSD e cel puţin exagerat. Există liberali în teritoriu, dar şi la nivel central care nu văd în termeni atât de negativi o posibilă alianţă cu PDL. Dar care nu înghit PSD-ul. Şi pentru calmarea lor a fost făcută această declaraţie.

Acum, Crin Antonescu simte că îi fuge pământul de sub picioare. Victor Ponta discută prieteneşte şi civilizat cu Mihai Răzvan Ungureanu şi pare că acţionează neţinând cont de interesul USL. Ba chiar dacă tot vorbeşte despre modificarea statutului PSD pentru interzicerea colaborării cu PDL, Victor Ponta ar trebui să mai modifice încă o parte: aceea care prevede că prezidenţiabilul PSD trebuie să fie ales prin scrutin intern. În cazul nostru, Crin Antonescu. Ar fi o declaraţie de dragoste. Chiar dacă temporară şi de ochii lumii.

Autor: Dan Andronic

Sursa: Dan Andronic blog

Serial: ”ANTONEL & PONTĂNEL” – episod rahatofil

28 februarie 2012 Lasă un comentariu

De fiecare dată când liderii USL Antonescu și Ponta și animăluțul lor de companie, Daniel Constantin fac ceva în grup, mă întreb dau țin neapărat să fie din ce în ce mai penibili sau așa s-au născut…

Teodor Meleșcanu a fost desemnat de Președintele Traian Băsescu pentru trece la conducerea SIE. Numirea pentru astfel de funcții este una din atribuțiunile Președintelui României, deci a făcut ceva cât se poate de normal.

Asta a făcut ca în Peședintele PNL să se umfle ficatul. Cum adică? Numirea s-a făcut fără a fi și el întrebat? Țîțîțî .. păi dacă nimeni nu-l întreabă nimic, cum mai poate el, infailibilul măscărici să se o pună, să zică, BA? Nu poate …

„Această desemnare e o afacere între domnul Meleșcanu și domnul Băsescu, dacă nu s-a amestecat și altcineva în această afacere”, a fost primul comentariu făcut,  de Crin Antonescu după anunțul că Teodor Meleșcanu a fost propus de șeful staului la conducerea SIE.

Președintele PNL a spus că Meleșcanu, nu numai că nu i-a cerut „acceptul politic”, dar nici măcar nu l-a informat pe el sau pe vreun lider PNL de propunerea pe care i-a făcut-o Traian Băsescu.

„Azi am primit din partea domniei sale un fel de cerere de autosuspendare din PNL. Nici nu mai este nevoie pentru că în calitate de președinte al PNL voi propune la prima ședință  exclduerea domnului Meleșcanu din partid. Trădarea politică nu mai e un accident în viața politică românească. Avem o majoritate guvernamentală construită pe trădare”, a adăugat  Antonescu.

La rândul său, Ponta care ține cu tot dinadinsul să se înțeleagă că de fapt el e cel important, a vorbit mai mult:

„E o mare problema de incredere cu oamenii de la Putere, ca din cati oameni sunt in PDL  (…) Basescu l-a numit pe Ungureanu premier, acum la fel pe Melescanu la SIE”, a spus Ponta, la Realitatea TV.

Ponta a ținut să menționeze că USL nu are nici o treabă în povestea asta, de parcă nici nu s-ar fi observat chiulangita paranoică de care sufere de la o vreme respectiva aberație politică.

„Nu a existat niciun fel de oferta a lui Basescu catre USL de a nominaliza pe cineva la sefia SIE. Nu a existat nicio discutie nici cu Antonescu, nici cu mine. A existat o discutie cu caracter personal facuta de presedintele tarii cu Melescanu. Nu e nicio problema pentru USL pentru ca atat timp cat nu s-a vorbit cu noi nu trebuie sa mergem sa votam”, a continuat seful PSD.

Și ca nu cumva cineva să bănuiască lucrueri urâte despre el, cum că ar vorbi cu Băsescu de exemplu, Ponta a spus că știe ce știe doar din presă

„Acum pot sa va garantez ca anuntul l-am aflat din presa. Aveam ceva informatii, dar in Romania apar tot felul de informatii. Pe noi nu ne-a sunat nimeni. Nu ne-a cerut nimeni o chestie de dialog. Eu nu am vorbit cu Melescanu, nu e membru PSD si nu cred ca trebuia sa ma sune pe mine”, a continuat presedintele PSD. Nu înțeleg de ce se strofoacă, nu cred că cineva ar fi bănuit că Meleșcanu n-are altă treabă decât să își piardă vremea vorbind cu tot felul de pontănei..

Ei, dar faptul că enervarea e reală, cred că e adevărat. USL a pierdut un om de la Senat… 😀 Lucru extrem de rău. Eviodent faptul că și-a dat afară din partid pe cel mai taman pe Președintele Senatului, Mircea Geoană, nu se pune.
„Asta este o problema si sper ca in calculul lui Traian Basescu nu a intrat si asta. Daca o majoritate se formeaza prin tradare si cumparare de parlamentati, e o problema”, a conchis Ponta. ”Cumpărare de parlamentari”? Hehehe … de exemplu unul care se numește Geoană, nu? Hehehe 

Întrebat însă dacă în cazul în care v-a ajunge la putere îl va păstra pe Meleșcanu la sie, Ponta a spus „cei care si-au facut datoria vor ramane in functie, cei care nu si-o fac pleaca. Melescanu deocamdata nu cred ca a incalcat legea cu ceva”. Eu înțeleg că acum Meleșcanu e rău, dar va deveni bun… poate, sau poate nu.

A vorbit și Daniel Constantin care iar a spus … nimic.

Ce e interesant este încă ceva. Ceea ce a spus Mircea Ionescu Quintus, seniorul liberal (ca să nu spun mumie). Acewsta a confirmat că Meleșcanu va fi dat afară din partid.

Quintus a explicat,  că Meleşcanu poate fi exclus de forurile de conducere centrale ale partidului nu numai la propunerea filialei prahovene din care face parte, deoarece senatorul liberal deţinea şi funcţii politice, precum cea de şef de comisie parlamentară. Ce nu înțelg eu, este cum știe domnia sa că prahovenii vor propune asta. Adică propunerile venite din teritoriu sunt de fapt doar contrasemnarea unor propuneri venite de la Președintele partidului? Interesant mod de a înțelege democrația. 

Mircea Ionescu-Quintus îi contrazice și  pe Antonescu,  şi pe Meleşcanu, arătând astfel că  că nici unul, nici altul nu cunosc prevederile statutare.

De ce ar ști statutul partidului președintele său? Asta trebuie să o știe doar răcanii, nu? Te pomenești că bătrânul liberal o avea și pretenție ca liberalii să aibă oarece noțiuni de doctrină liberală… Hehehe, unde dracu se crede omul ăsta? De unde să știe Președintele PNL ce-i aia liberal, dacă în PNL nu există niciunul ci doar o turmă de comunistoizi altoiți cu mafioți? Pe liberalii adevărați i-a dat afară Tăriceanu. 

“În statutul PNL nu există dispoziţia de autosuspendare. S-a obişnuit să se invoce o prevedere inexistentă, folosită de câteva ori în trecut ca să se sprijine o atitudine de principiu. Autosuspendarea este recunoaşterea unei greşeli. Domnul Predoiu de exemplu nu s-a autosuspendat. L-am suspendat noi după ce a trecut la guvernul celălalt. În statut noi avem două măsuri disciplinare: excluderea şi suspendarea”, a explicat Quintus.

El s-a declarat dezamăgit de comportamentul colegului său de filială şi a spus  că Meleşcanu va fi exclus din PNL,  pe data de 12 martie, când partidul va convoca mai multe foruri statutare de conducere.

“Personal am o părere foarte bună despre domnul Meleşcanu, dar acum ne-a făcut un necaz mare cu treaba asta. A greşit din punct de vedere al comportamentului moral politic. Eu, la sfârşitul mandatului meu de Ministru al Justiţiei, Ion Iliescu şi premierul de atunci, Nicolae Văcăroiu, m-au invitat şi mi-a propus să rămân mai departe la minister. Am refuzat fără să mă consult cu partidul. Dacă însă aş fi avut de gând aş fi avut o discuţie înainte cu domnul Câmpeanu, preşedintele nostru pe atunci”, a arătat Quintus amintindu-și vremurile când încă era viu.

În viziunea, deranjant e faptul că Meleșcanu  sa preferat să acţioneze de unul singur, astfel ar merita excluderea din PNL.

Eu mă întreb dacă nu cumva Meleșcanu ar trebui să ceară voie să folosească hârtia igienică la budă… eventual să întrebe și cum să o folosească: Să facă risipă folosind-o pe o singură parte, să o folosească pe ambele părți, să o pună iar pe sul în vederea refolosirii? 

“A avut funcţii politice în partid şi nu numai. Organizaţia de Prahova poate să facă o propunere de excludere, dar decizia poate fi luată de Consiliul Executiv Naţional, sau chiar de Delegaţia Permanentă”, a mai spus M.I.Quintus .

Bravo domnilor, bravo… democrație cât cuprinde… 

Partidul e în toate…. Sunt convins că atunci când Antonescu își ”fericește” nevasta, are aprobarea partidului….

%d blogeri au apreciat: