Arhiva

Posts Tagged ‘Miron Cozma’

ÎNTREBARE: Ce este mai negru decât prostia din capul lui Miron Cozma? … RĂSPUNS: Nimic …

13 noiembrie 2015 Lasă un comentariu

MOTTO

„Două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească, şi încă nu sunt sigur de primul.”

Albert Einstein 

Credeaţi că oxigenul întreţine arderea şi dioxidul de carbon „ucide” un foc? Şi eu … Miron Cozma zice că „bioxidul de carbon” explodează… 

Ei, nu e chiar aşa, Geniul Întunericului, Luceafărul Huilei, subinginerul miner Miron Cozma, specialist (Doamne fereşte) în salvare de mineri rămaşi în subsol zice că bioxidul de carbon are propietăţi explosive, rezultatul acestei năbădioase arderi fiind ceva ce îţi arde maţele mai abitir decât arderea gazului metan, moartea prin inhalare a metanului fiind de fapt un fel de dolce farniente, o fericire.

Adică eşti trist, îţi bagi capul în cuptor, dai drumul la gaz şi devii mai întâi fericit, apoi te ia dracu, dar măcar te ia fericit.

Mă întreb la modul serios câte ceva.

De ce oare sunt atât de cinici jurnaliştii şi îl tot întreabă de una, de alta de parcă fără ei nu ar putea să se facă şi singur de râs?

De ce oare nu are cineva milă de planeta aceasta şi nu îl împuşcă pentru ca dioxidul de carbon expirat de el să nu mai contribuie la încălzirea planetei prin efectul de seră?

Miron Cozma

  Trebuie să recunosc că din toate limbile pe care niște domni, doamne și domnișoare, au încercat cu mare tenacitate să mi le vâre în cap, engleză, franceză, germană, latină, chimie, tentative la care am reușit să rezist cu mare succes dealtfel, cea mai străină mi-a rămas chimia.

  Dacă poţi mima în orice limbă din lume să zicem „mi-e foame”, nu văd cum poţi mima benzenul, acidul cianhidric sau hipocloritul ori bicarbonatul de sodiu.

  Ei, oricât de străin mi se pare accentul celor care vorbesc această limbă, tot era să cad de pe scaun când am citit pe libertatea.ro  declaraţia lui Miron Cozma referitoare la pentru tragedia care s-a petrecut în clubul Colectiv, în urmă cu două săptămâni. Cozma susţine că la baza teoriei lui stă experienţa de miner „salvator”.

Dioxid de carbon„Eu am fost salvator minier şi am să vă spun un lucru despre care nu vorbeşte nimeni. Aţi observat că marea majoritate a celor arşi în acel club sunt arşi pe interior, pe căile respiratorii? În afară de ce au spus până acum, despre acid cianhidric şi aşa mai departe, nu vorbeşte nimeni despre ceva care este foarte logic. Ia gândiţi-vă câţi au fost acolo… 400 de oameni într-un spaţiu închis. Iar toţi aceşti oameni au respirat în acel spaţiu închis. Şi ce au eliminat prin respiraţie? Bioxid de carbon. Iar eu vreau să vă spun că bioxidul de carbon a provocat arsurile interioare. Explozia de bioxid de carbon provoacă arsuri pe căile respiratorii, vă spune Miron Cozma. Să vă zic din minerit: în cazul metanului, ai o moarte foarte faină, pentru că ai senzaţie de somn şi te-ai dus, dar metanul combinat cu praful de cărbune face grizum, care e atât de puternic încât îţi face covrig şina de cale ferată, vă daţi seama. Dar şi metanul singur explodează. Acolo, în schimb, în clubul Colectiv, nu era metan, erau alte gaze. În primul rând, trebuie ţinut cont de faptul că acei 400 de oameni respirau şi eliminau bioxid de carbon. Iar arsurile interne sunt datorate, după părerea mea, exploziei bioxidului de carbon. Pentru că au respirat 400 de oameni într-un spaţiu închis şi au eliminat bioxid de carbon. Vă spun eu, Cozma minerul, că sunt salvator minier şi inginer şef de producţie. În mină explozia de bioxid de carbon ştiţi ce face? Pe exterior nu ai nimic, dar în interior toate căile sunt arse”, a declarat Miron Cozma.

„Acum a luat foc buretele de pe stâlp şi punga de gaz (n.r. – bioxidul de carbon) din tavan a făcut explozie. A luat foc stâlpul prima dată. De la stâlp, focul s-a dus în tavan şi când a ajuns la acumularea de gaz de sus, din tavan, a făcut explozie” – a mai spus Cozma …

Să mă ierte Dumnezeu, dar, cu toată puţinătatea cumoştiinţelor despre chimie care au reuşit să mi se strecoare în cap împotriva voinţei mele, tot ştiu că dacă într-o incintă arde un foc şi inunzi inchinta cu dioxid de carbon (nu bioxid de carbon)  sau în laşi să ardă până oxigenul se consumă şi rămâne dioxid de carbon şi încă ceva plus energie, iar focul se stinge.

De exemplu îmi amintesc de o reacţie care m-a salvat de o corigenţă, arderea glucozei în mediu de oxigen.

Arderea glucozei

În reacţie intră glucoza şi oxigenul şi rezultă apă, dioxid de carbon şi căldură lucru care face această reacţie să se numească exotermă, cu degajare de căldură deci.

Asta dacă există destul oxigen, dacă nu, mai rămâne şi glucoza care nu a avut parte săraca de oxigenul necesar să întreţină arderea.

Arderea fiind de obicei o reacţie exotermă, în care ceva se combină cu oxigenul, se opreşte atunci când acesta e înlocuit cu dioxid de carbon.

Dacă ne uităm la declaraţia lui Cozma constatăm că ăsta era lemn în ceea ce priveşte mineritul la cărbune deoarece atunci când vorbeai de „pungi de gaxe” nu vorbeai de dioxid de carbon ci de un gaz cu potenţial explosiv, de obicei metan are există în depozitele subterane de cărbune ca rezultat al unor reacţii chimice care în timp au dus şi la formarea zăcămintelor de ţiţei.

Adică el, mare specialist într-ale salvării minerilor deşi ştia că „bioxidul de carbon” e ucigaş când explodează, în duceau cu ei la salvările la care a participat cică.

Te şi întrebi de ce n-o fi dus şi nişte canistre cu benzină sau, de ce nu, neofalină.

Dumnezeule mare … de ce dracu nu-l împuşcă oare cineva? Măcar nu mai produce prin respiraţie „bioxid de carbon” ca să  mai scadă un picuţ efectul de seră, deci să nu se mai încălzească amărâta asta de planetă …

Sfântă moralitate românească

25 martie 2012 2 comentarii

Spre deosebire de actualul preşedinte de cursă lungă, fostul preşedinte de cursă şi mai lungă era un om fără vicii: nefumător, nebăutor, sărac, cinstit şi după toate aparenţele, fidel aceleiaşi femei de vreo sută de ani încoace. Sărac a venit la Cotroceni (fie ziua aceea de tristă amintire de nerepetat), sărac a plecat.

Sărac în avere materială, dar bogat în informaţii şi cu datori vânduţi pe viaţă în jurul său, pe care i-a lăsat să se hrănească de la ugerul plin de lapte al patriei, fidelizându-i pe vecie.
Lui, preşedintelui nu i-a trebuit nimic: obişnuit să trăiască auster de pe vremea „dizidenţei” şi cu grijă mare la sănătate, fără copii sau nepoţi, pare-se şi fără rude apropiate care să-i ceară contracte cu statul, certificat de revoluţionar, nimic din ceea ce râvneşte orice român aflat în grad de rudenie sau „afinitate” cu un înalt demnitar, Iliescu şi-a hrănit haita de câini flămânzi, aducându-i în stare de servitute eternă şi singura lege pe care au aplicat-o între ei a fost cea a tăcerii, atâta le-a pretins bătrânul vulpoi uns cu alifii KGB-iste made în Russia, Omerta. Unii au dus cu ei în mormânt secrete ale revoluţiei, ca Dan Iosif, dar Iliescu l-a făcut dintr-un vagabond beţivan, domn la costum în Senatul României.

Miron Cozma s-a dus fără să crâcnească la puşcărie, ca un soldat credincios, cu toate că fusese doar o marionetă în mâna unui aparat imens de represiune condus de vârful comunismului cu faţă umană, Iliescu. Omerta a funcţionat, Miron Cozma s-a apucat de poezii, că doar nu era să-şi scrie memoriile despre cum a fost coordonat în timpul misiunii de reorganizare stradală şi landscaping a Bucureştiului. 

Probabil că mulţi au nostalgia acestei imagini prezidenţiale şi acum, pentru că altfel nu se explică brusca moralitate de Şcoală de Maici care răzbate din criticile la adresa actualului preşedinte. Obişnuiţi cu limba de lemn comunistă a lui Ceauşescu şi Iliescu, părem să nu mai tolerăm un dialog firesc, chiar dacă pigmentat pe alocuri cu expresii neaoşe, pe care noi mironosiţele nuuu, nu le folosim niciodată.

Nu tolerăm ca preşedintele să bea un pahar de vin sau să petreacă până dimineaţa în ziua lui liberă, pentru că noi românii suntem mai puţin băutori decât supuşii sultanului din Brunei. În fotografiile acelea care au înconjurat lumea cu beţivanii cu apa până la genunchi de pe vremea inundaţiilor bând veseli la cârciumă în timp ce pompierii le scoteau nămolul din casă, nu erau Doamne fereşte români, nici contorsioniştii zăcând prin şanţuri nu erau români, în România nu bea decât preşedintele, să fie clar! 

Tot el, pentru că încurajează şi se înconjoară de femei dintre care unele sunt chiar frumoase, este obligatoriu desfrânat şi evident, cere în schimbul sprijinului şi a numirii în funcţii favoruri sexuale, iar oamenii „de bine”, de înaltă probitate morală, nu tolerează aşa ceva de la preşedintele lor, chiar dacă singurele dovezi sunt presupunerile, insinuările antenisto-oteviste picurate zilnic în creierul mic şi stafidit al conştiinţei colective a acestei naţiuni demne, cu principii solide de sfinţi din calendar.

Probabil că următorul preşedinte fie el Crin Antonescu, va fi mult mai pe placul românilor, mai ales că ne-a anunţat încă de pe acum că se culcă şi se trezeşte când vrea, face ce vrea şi nu dă socoteală nimănui. Nimănui, adică nici celor care îl vor vota. Cu uşoară nedumerire constat că eu care nici măcar pentru un loc în Consiliul Local din vreun cătun din vârful muntelui nu candidez, aş putea să spun că mă duc să dorm când vreau şi tot când vreau mă trezesc. Evident că nu m-ar lua nimeni la rost, pentru că n-ar avea dreptul.

Dacă vrei să fii preşedintele unei ţări, fie ea şi Mauritania, Congo, Burkina Fasso, eşti oarecum dator în faţa naţiei şi trebuie să-i dai socoteală, presupunându-se că eşti angajat în slujba ei. Barem să fi avut inteligenţa să tacă, să aştepte să fie ales şi apoi să se ducă la culcare până la încheierea mandatului că oricum n-am aştepta prea multe de la el. Dar nu, pe lângă că se culcă şi se trezeşte când vrea, vorbeşte ce vrea, e dreptul său… Cui nu-i convine, e găinar.

Autor: Angela Tocila

Sursa: hydepark.ro

Sondaj CUR’s of Pitzy News: Cu cine ai vota dacă Duminică ar fi alegeri prezidențiale?

31 decembrie 2011 6 comentarii

După cum se știe, toată lumea se întrabă cine va fi noul președinte al României. 

Studii aprofundate au ajuns la concluzia că există șanse relativ  egale pentru următorii potențiali candidați:

  • Crin Antonescu,
  • Victor Ponta
  • Miron Cozma
  • Dan Diaconescu
  • Mihai Viteazul
  • Nicolae Ceaușescu
  • Sânziana Buruiană
  • Andreea Tonciu
  • Lia Olguța Vasilescu
  • Monica Tatoiu
  • Ecaterina Teodoroiu
  • Dana Grecu

Astfel, institutul de sondare al opiniei publice CUR’s of Pitzy News organizează un sondaj e opinie pentru stabilirea intenției de vot.
Candidații sunt considerați cu șanse relativ egale, totuși, cu cât un candidat este situat mai jos în tabloul cu candidații are șansele ceva mai mari.
Pitzy News anunță că acesta este singurul sonaj din lume considerat infalibil, gradul de reprezentativitate fiind de 100% deoarece contează doar cine votează, în cazul nostru, cine răspunde.
Mențiune specială: la acest songaj poate răspune oricine, indiferent de cetățenie, sex, religie, educație sau alte prostii. Singura condiție este să aibă simțul umorului cel puțin egal cu IQ-ul.

Miron Cozma îi promite lui Ion Iliescu răzbunare

20 august 2011 Lasă un comentariu

Miron Cozma: Dacă ajung preşedinte îl bag în puşcărie pe Ion Iliescu

Autor: Mihnea-Petru Pârvu

UN ORTAC RANCHIUNOS PÂNĂ LA CAPĂT. A fost un pericol naţional. A dărâmat un Guvern şi a înspăimântat un preşedinte. A stat la zdup 11 ani. S-a simţit ca acasă. Acum face gălăgie.
n urmă cu două decenii avea o armată de zeci de mii de inşi gata să-l urmeze. Zece ani, la auzul numelui său politicienii tremurau. Avea o putere imensă. A vrut să răstoarne guverne, i-a ieşit o dată. A impus oameni şi îşi permitea orice. S-a căsătorit cu un iepuraş Playboy.A fost la un pas de a arunca ţara în război civil. „Trupele” sale i-au bătut pe jandarmi într-o bătălie ca o conflagraţie medievală. A umilit un prim-ministru pe care l-a obligat să intre pe geam, să-i cerşească „pacea”. A făcut puşcărie 11 ani, pentru subminarea puterii de stat. Pentru unii erou, pentru alţii criminal, individul a ajuns unde îi era locul, printre infractorii de drept comun. Şi acolo şi-a impus mofturile. Avea „sclavi”, telefoane mobile şi program de pension. Din cauza lui, şeful puşcăriei a fost demis. 

De câţiva ani e liber, dar mai face câte un pocinog, doar îl mai ia în seamă cineva. Alaltăieri, la un beach-bar din Mamaia, publicul lui Miron Cozma era format din trei chelneri imberbi, care-l priveau cu gura-căscată. Celebru cuplu de taină

 Locul de întâlnire, un elegant beach-bar cu nume predestinat: Playboy. A venit cu nevasta, tomnateca dizeuză Marilena Niţu. E ras la sânge, gelat, în costum alb, de vară, cu pantofi din piele întoarsă, fără ciorapi, cum îi stă bine unui macho. Nu e bronzat. Ea, în colanţi negri, papuci cu tocuri de 12 centimetri şi o bluză mulată, incapabilă să-i ascundă burtica. Doi bătrânei în chiloţi de baie se holbează pofticioşi, ignorându-l cu privirea pe „Luceafăr”. 

La vederea camerei foto, Marilena pozează „profi”. Se cabrează, cu fundul la înaintare şi o mână pe umărul lui Cozma. Întinde piciorul drept în spate, spre satisfacţia concupiscentă a moşilor încremeniţi într-o admiraţie mută. 

Cozma are ochelari Rayban, de aviator. Ea e încărcată cu mărgele ca un pom de iarnă. La vederea ochiului tumefiat de un „ulcior” al unui comesean, Miron Cozma spune, cunoscător: „În puşcărie am fost şi doctor! Înţelegi dumitale?”. Consoarta sa îl corectează blând: „Adică felcer”.

Delirul unui om căzut

Miron Cozma deschide un diplomat cu cifru. „Uite, am ajuns să-mi car geanta. Pe timpuri o ducea şoferul…”, e nostalgic, fostul lider sindical. Deschide servieta şi se înroşeşte: „Aici am «bombe»! Înţelegi dumitale?”.

Timp de un ceas, fostul miner dă într-un delir verbal. Soţia îl priveşte plictisită. Ştie pe dinafară solfegiul. Ospătarii uită de clienţi. Îl privesc ca pe un super-erou de benzi desenate. Curg torente de cuvinte năucitoare: “Mineriade, «Pacea de la Cozia», dosar la Strasbourg, poeziile mele, caseta cu Marian Munteanu, trădător, CD-uri, diplome, Ion Iliescu, criminal, Virgil Măgureanu, Adrian Păunescu, posologia maselor, simpozioane şi ecusoane, armată, jandarmi, puşcărie, preşedintele României, ministru, Petre Roman, Naţiunile Unite!”. 

Omul ţipă şi gesticulează vehement. Să-l opreşti, e blasfemie! „Las’, bă, să-ţi arăt io cine sunt şi dup’aia mă întrebi tu! Înţelegi dumitale?”.

Ronny, Luceafărul huilei şi Che Guevara 

„Cine sunt io!?”, tună Cozma sub privirile extatice ale chelnerilor. „Sunt Che Guevara de Europa! Înţelegi dumitale? Asta sunt! Uite, scrie la ziarul ăsta argentinian! Ce faci. Ai obosit! Stai să-ţi arăt!”, te stoarce ca pe o lămâie Che de România. 

De unde porecla de „Luceafărul huilei”? De ce nu, „Războinicul de antracit” sau „Haiducul turbei”? Cozma se scarpină în ureche: „Nu presa m-a numit aşa. Pe 8 martie, ’90, a fost o grevă la Vulcan. Eram şef de producţie şi liderul grevei. Am obţinut revendicările! Un miner, Costel Niculiţă, mi-a dat o garoafă şi a zis la microfon că sunt «Luceafărul huilei»! Înţelegi dumitale?”, repetă obsesiv Cozma. 

Apoi, continuă, dezlănţuit: „Presa a zis că sunt ultimul haiduc al mileniului II şi primul al celui de-al III-lea! Io mă rog pentru cauza celor mulţi!”. Nu spune dacă şi pentru cei mulţi bătuţi la evenimentele unde el era „El Comandante”. Miron Cozma a mai avut o poreclă: Ronny. „Era când ţineam discotecă, pe timpu’ lu’ Ceaşcă! Eram rocker, minerii mă divinizau!”. 

POET ATIPIC-FILOZOFIC

Pentru Miron Cozma, poezia e ca o bâta metafizică. Muză îi e Marinela Niţu. La Cozia l-a umilit pe Radu Vasile pentru că fostul premier a ieşit pe fereastră ca să se ducă la budă

Când a izbucnit revolta minerilor din ’77, abia devenise subinginer. Se laudă că el a fost cel care a declanşat-o: „Era prima zi de lucru, pe 1 august. Eram la mina Bărbuleşti, din Lupeni, şi l-am bătut pe şeful de mină. De la mine a plecat revolta. Io eram pletos şi el comunist!”. Apoi, face pe secretosul: „Ştii care era parola pe care i-a spus-o Verdeţ lui Ceauşescu, la telefon? Vezi că nu ştii? «Ambrozie»! Adică: «E groasă!»”. Zice că e revoluţionar, da’ că a refuzat patalamaua. 

„N-am vrut să iau certificatul de la un criminal ca Iliescu!”, se leapădă Cozma de omul care l-a făcut celebru la Romexpo, după mineriada din 13-15 iunie ’90: „S-au rugat de mine răposatul Dan Iosif şi Bebe Ivanovici! Io, prin rezoluţie ONU, sunt liderul sindical nr. 1 din lume!”. Omul e mitoman şi grandoman.

„Dacă voi ajunge preşedintele României, îi leg pe toţi cei trei preşedinţi de până acum. Voi fi primul preşedinte rocker al ţării noastre.”
MIRON COZMA, ortac 

Cozma, Victima mineriadei din 13-15 iunie, ’90!

Incredibil, se pretinde a fi o victimă a mineriadei din ’90! „Am luat bătaie de la «minerii» lui Kuki Borislavschi, cumnatul lu’ Petre Roman şi lt.col. în Armată! Am luat o lovitură de picior, de karate! Apoi m-au lovit cu un furtun cu nituri de presiune de 13 mm! Mi-au acceptat dosarul la Strasbourg!”, te fraiereşte Cozma cum a fost el caftit, exact cu „arma” cu care minerii i-au băgat în spital pe „golanii” din Piaţa Universităţii.

Panseluţe zice că n-a plantat: „Eram lider, ce naiba!”. Recunoaşte că Iliescu i-a chemat pe mineri la Bucureşti: „A trimis doi colonei în Valea Jiului! Iliescu a manipulat întreaga ţară! Mie nu mi-a făcut niciun serviciu!”, îl reneagă Miron Cozma pe cel care i-a mulţumit public pentru victoria în lupta cu „elementele reacţionare” din Piaţă.

Zice că, în ’91, l-au bătut ortacii săi

Când îl auzi, zici că-i de pe altă planetă: „Strigă minerii pe plajă: «Trăiască minerii! » şi «Cozma preşedinte!»”. Îşi aduce aminte iar de Iliescu: „N-am avut niciodată o relaţie… Îmi doresc, când o să ajung preşedinte, să-l bag la puşcărie pentru crimele comise!”, e radical fostul puşcăriaş cu cel care l-a graţiat pentru o zi. Deocamdată n-are voie nici să voteze! Se întoarce în timp: „Pe Roman, după ce l-am schimbat, l-am dus pe stadionul din Vulcan, să-i arăt că minerii n-au avut treabă cu el. I-au cântat: «Ce bine îmi pare că ai luat ţeapă!»“.

Se lansează într-o ditirambă, cum că stabilise cu ministrul Eugen Dijmărescu să se aprobe revendicările lor, cum Roman a anulat actul şi, mai mult, a blocat salariile. „Am luat bătaie de la mineri, că i-am minţit! Mi-au distrus Oltcit-ul. Nu ştiu câte conserve mi-am luat în gură!”, descrie Cozma, foarte veridic, manierele ortacilor care-l susţineau. „Băsescu ne-a dat trenuri! Nu-mi reproşez nimic… Când mă uit în oglindă, mă mândresc cu mine!”.

Războinic la pensie

Se ştie că, până să ajungă la pârnaie, mergea cu maşini de lux, frecventa localuri first-class şi că dacă-l deranjai te trosnea cu discernământ. Acum, face pe modestul: „Până în ’94, am stat în două camere la Petrila. Apoi, în trei, la Petroşani. Dacie am avut până în ’96 şi, din ’97- o Laguna. Da’ n-am prea beneficiat de ea că m-au «luat»!”. Bătaia i-a plăcut întotdeauna. „Am avut badigarzi, să-i apere pe ceilalţi de mine! Eram dac liber! Am trăit printre momârlani…”, se dă Cozma un fel de Van Damme. „Nu-mi mai place să dau cu pumnul”, oftează ortacul obosit. Are 57 de ani.

„Am fost şeful deţinuţilor pe ţară, ales prin scrisori şi telefoane mobile. Io am făcut reforma în puşcării, nu Monica Macovei! Am scos zeghea! Mai am şi acum ghiulul de aur al Puterii!” 
MIRON COZMA, puşcăriaş

ARTA RĂZBOIULUI

La Costeşti, i-a bătut pe jandarmi cu 38 de pisici!

Îşi asumă victoria de la Costeşti cu un argument uluitor. A avut aliaţi nişte pisici! “Jandarmii au adus câini poliţişti. Am chemat un om de încredere şi i-am spus să adune toate pisicile din zonă. A zis că-s nebun! A strâns vreo 38… Când au scos botniţele la căţei, am dat drumul la pisici! A fost un haos! Câini trăgeau la mâţe şi îi muşcau pe ei! Într- o oră i-am încercuit şi bătut! Le-am confiscat la mascaţi 3.000 de pistoale Makarov. Păi s-a gândit vreun strateg la asta!? Curcăneanu, prefectul de Hunedoara, s-a pişat pe el când m-a văzut. I-am pus pe mascaţi să cânte: «Murim, luptăm, pe Cozma-l apărăm!» apărăm!”, se dă Miron Cozma un fel de Sun Tzu modern. Zice că la Stoienești minerii au pierdut pentru că s-a retras de la comandă: “Dacă eram io, îi băteam cu doi inși! Minam podul cu dinamită și ajungeau mâncare la pești!”. De e adevărat, omul necesită
tratament.

WATERLOO-UL LUI COZMA

„Pacea de la Cozia” şi umilirea unui premier 

„Io ştiu că legile în cetatea mea sunt nedrepte, da’ pentru aia o să rămân nemuritor!”, declamă, din Socrate, când e vorba de „Pacea de la Cozia”. „Radu Vasile era o marionetă băgată la înaintare! Ştiam că nimic din ce promite nu se va realiza. A propus să fiu prim-vice-prim-ministru şi să iau Armata şi Internele. Şi Iliescu, în ’94, a vrut să-mi dea Internele. L-am umilit pe Radu Vasile! Mă aştepta. Făcea pe el, că nu era WC . L-au scos sepepişti pe geam şi l-au dus la budă. Când s-a întors, Miron Cozma era acolo. A intrat pe fereastră!”. Cozma vorbeşte depre el la persoana a III-a.

Prinţul puşcăriaşilor şi graţierea de o zi 

La pârnaie a avut „sclavi”. Îi călcau chiloţii şi ciorapii. „Era normal. Eram lider! Oameni mari din politică mă sunau. Aveam două telefoane de serviciu şi unul pentru familie!”, recunoaşte Miron Cozma că a încălcat regulamentul. Carmen Mihail, fosta şefă a penitenciarului Rahova, a fost demisă din cauza sa: „Nu-i adevărat! O răzbunare a Monicăi Macovei!”. În ultima zi de mandat prezidenţial, Iliescu l-a graţiat: „N-am vrut să plec. Decretul a venit la nouă dimineaţa şi io am ieşit la şase! L-am făcut pe Iliescu  şi a doua zi a revocat graţierea!”, se dă mare Miron Cozma. 

“Straniul magnetism” şi burtica Marinelei 

Zice că prima poezie a scris-o în ’98. „De atunci am scris peste 600… Io scriu poezie atipică-filozofică”, te bagă în ceaţă poetul de ocnă. Printre poeziile lui se remarcă titluri: „Straniul magnetism”, “Albul febril” sau „Patul de nisip”. Nu vrea să recite nimic: „Ce, sunt la Măruţă!”. I-a scris şi Marinelei câteva duzini. N-a uitat nici de prima nevastă: „Am divorţat înainte să merg la puşcărie, să nu-mi rămână copiii pe drumuri”

MINERIADA ȘI CĂSNICIA. Miron și Marinela, o dragoste mare, gonflată de presă

De Monica, avocata cu care a trăit un amor ciudat, nu vorbeşte. Marinela e de faţă. La urma-urmei, ea e cea care şi-a tatuat semnătura „Luceafărului” pe umărul drept. Pe vremuri, Miron era tuns. Acum are chică. Femeia îl alintă: „Îi stă bine cu plete”. Spune că nu-i însărcinată: „Aşa par când stau aplecată”. Miron o priveşte galeş: „Mi-aş dori să fie…”. La final decretează: „Scrieţi ce vreţi. Io tot vă dau în judecată!”.

ETICHETE

Exerciţiu de sinceritate

Miron Cozma a etichetat, în modul său caracteristic, o serie de persoane cu care s-a confruntat de-a lungul timpului. Cel puţin, aici, a fost sincer.

1. Ion Iliescu: 
Criminal

2. Emil Constantinescu: Conţopist

3. Traian Basescu: Marinar ratat

4. Gigi Becali: Escroc

5. Vadim Tudor: Proxenet politic

6. Radu Vasile: Penibil

7. Petre Roman: Expirat

8. Mugur Ciuvica: Frustrat

9. CTP: Părul deştept părăseşte capul prost

10. Marian Munteanu: Trădător
LA MÂNA STATULUI

Atârnător cu pensie de 2.700 de lei

Subinginerul Miron Cozma a muncit 20 de ani, trei luni şi 11 zile în subteran. Spre comparaţie, zece ani şi 11 luni a stat la pârnaie, de pe urma mineriadei din ‘91. “Am intrat în mină ultima oară la Lupeni, pe 20 decembrie ‘99″. Pe lopată nu mai ştie când a pus mâna: “Eram lider, ce dracu’!”. Îi lipseşte o falangă de la degetul mare al mâinii drepte. “N-am fost pianist!”, bravează ortacul. N-a dus-o rău. În cartea de munca, primul salariu, din ’71, era de 3.400 de lei. Un medic lua cam jumătate. Şase ani mai târziu, ajuns subinginer, ridica 1.910 lei. Cu sporuri, suma se tripla! “Ca lider sindical, în ’98 aveam zece milioane!”, recunoaşte Cozma. Atunci, un salariu bunicel era de maxim două. 

Acum zice că trăieşte din pensia sa de 2.700 de lei. “La mare stau pe la prieteni. Nu dau bani pe cazare şi hrană. La fel, oriunde pe unde mă duc în ţară. Sunt haiduc. Să nu mă prindă Puterea. Uite, nici aici nu-mi ia patronul bani!”. Fostul tartor al Văii Jiului a ajuns, în prezent, un banal atârnător.

Data publicării: 20 august 2011

Sursa: evz.ro

http://www.evz.ro/detalii/stiri/miron-cozma-playboy-ul-huilei-a-ajuns-un-atarnator-942449.html

Categorii:Caragiale reload Etichete:

În viziunea lui Miron Cozma, drumul spre Cotroceni trece pe la Constanţa

15 august 2011 6 comentarii

Cu ocazia Zilei Marinei, la Constanţa lângă Monumentul Marinarului, cu ocazia Zilei Marinei se desfăşura o depunere de coroane.

La un moment dat, manifestând o revoltătoare lipsă de respect faţă de solemnitatea momentului a apărut Licuriciul Întunericit al Huilei, Miron Cozma, însoţit de Nicolae Mavrodin, liderul tinerilor revoluţionari din Constanţa.

Faptul că nu are nici o  are legătură cu marinăria şi cu ceea ce se întâmpla acolo a simţit că e neapărată nevoie să se bage şi el în seamă …

Dacă nu ar fi sinistru ar fi comic, i s-a năzărit că ar fi trebuit să depună o coroană, dar nu l-a invitat nimeni, fapt ce l-a nemulțumit îngrozitor.În aceste condiții, fostul lider al ortacilor a aruncat coroana în mare, afirmând că la fel ar trebui să facă toată lumea.

”Depunem coroana de flori acolo unde ar trebui să o facă şi ceilalţi, în mare. Aş vrea să se considere că noi am avut momentul nostru de depunere de coroane de flori. Ei cu al lor şi noi cu al nostru. Chiar credeţi că mai sunteţi pe vremea lui Ceauşescu?”, a spus el.

Mă întreb de ce nu s-a enervate şi pentru că nu a fost invitat să participe la exerciţiile demonstrative de pe mare. Nu are el vapor, da’ are paraşută…

Care e legătura dintre marină şi Marinela? Păi e… în afară de nume, dacă pică în apă pluteşte … la cât silicon conţine, nu poate fi scufundată nici de Flota Rusă a Mării Negre …

Forțele de ordine au intervenit după ce Cozma și liderul revoluționarilor au început să strige la o portavoce lozinci împotriva președintelui Traian Băsescu. Cei doi au fost reținuți imediat de jandarmi.

 Mie personal mi se pare că în afară de lipsa de respect pe care Cozma a arătat-o Cozma, din cauza faptului că,  în fruntea unei gloate de sălbatici, a invadat capitala ţării şi a distrus tot ce i-a căzut în cale nu are căderea morală de a se implica în sărbătoarea marinarilor.

Faptul că s-a dus  la Ziua Marinei în perioada preelectorală nu cred că este tocmai întâmplătoare.

Cozma a declarat la ieşirea din puşcărie că vrea să se facă preşedinte. Nici mai mult, nici mai puţin.

La fel ca Dan Diaconescu, (ambii cu pornirea  paranoidă de a se  autodefiniri  ca personaje providenţiale), stand în celulă a avut tot felul de revelaţii…

Aflat în Braşov, împreună cu buzata lui soţie, Marinela Niţu,  după ce au vizitat o expoziţie despre Mineriada din 1990, vernisată de Muzeul de Istorie din Casa Sfatului, Miron Cozma a dezvăluit presei intenţia sa de a candidat la preşedinţie: „La Târgu-Jiu, de Ziua Naţională şi la mare, de Bobotează, lumea scanda «Domnul Cozma, preşedinte!». Dacă asta se vrea, eu sunt hotărât să merg mai departe. Eu m-am dus în puşcărie de pe funcţia de lider sindical, ales de oameni, nu dintr-o funcţie politică. Eu nu am acceptat niciodată să-i trădez pe cei pe care îi reprezentam. Eu am fost un om cinstit” … în consecinţă, mai zicea că are de gând să-şi lanseze un partid, dar că mai aşteaptă puţin pentru a-şi organiza lucrurile. „Va fi un partid al muncitorilor, dar nu e Partidul Muncitorilor. Va avea o denumire puţin mai complexă” susţinea el atunci. „Nu va fi unul al hotilor, al celor care mint electoratul, al varfurilor ierarhiilor comuniste sau al altor ‘elite’ ale politicii romanesti post-decembriste. La mine in partid va fi fara parlamentari, fara demnitari, fara conducatori ai clanurilor mafiote pe care le vedem acum. E vorba de toata lumea care munceste. 

De la acela care munceste in productie la profesorul care munceste in universitate. Membrii partidului vor proveni din toate clasele sociale. Sa nu se inteleaga, prin numele formatiunii, ca ii indepartam pe intelectuali. Eu sunt intelectual. Ne intereseaza sa fie oameni muncitori, indiferent de pregatire. Si taranii isi vor gasi loc in partidul meu” … hehehe … intelectual … 😀

Ca nu cumva să creadă cineva că are oarece visuri de mărire nemotivate, aşa, doar din sete de putere, a considerat că trebuie să precizeze: „Nu candidez pentru că am o ambiţie personală, ci pentru că oamenii mă vor. Nu sunt avid după funcţiile politice fiindcă dacă le vroiam, puteam să am funcţii de la prim-ministru în jos”.

Şi tot la fel ca Dan Diaconescu, s-a apucat să arată că el ştie care sunt problemele României, dar şi mai important, că are şi soluţii, primul său  proiect pe care îl va implementa şi care vizeazând pensionarii. „Voi face o nouă lege a pensiilor, pe care o voi realiza după model suedez. Am luat diverse exemple de bună practică din străinătate. Şi pentru învăţământ, de exemplu, voi folosi sistemul norvegian”. Adică, votaţi-mă şi va curge laptele şi mierea înţara asta.

Ştiu că atunci mă întrebam ce partid ar mai fi dispus să îşi murdărească imaginea legând-o iar de imaginea individului…

Revenind la Ziua Marinei trebuie precizat că incidental s-a produs taman când şefului de stat major al forţelor navale  i se înmâna drapelul de luptă.

Nicolae Mavrodin a fost separat de Cozma de către jandarmi. Pentru ca spectacolul să fie şi mai savuros, înainte de a fi urcat în duba jandarmilor, Mavrodin a leşinat. Probabil de indignare… 😀

Văd că o parte a presei scoate în evidenţă faptul că la această sărbătorire a Zilei Marinei măsurile de securitate sunt ce mai restrictive pe care le-ar fi văzut  unii din cei prezenţi. Evident cei care au fost duşi acolo ca să îşi exprime nemulţumirile şi să-l hiuduiască pe Băsescu.

Păi, chiar aşa… Ce dracu de sărbătorire e aia unde nimeni nu îl înjură pe Băsescu?

%d blogeri au apreciat: