Arhiva
Lia Olguţa Vasilescu, a sărit la gâtul lui Ştefan Mandachi. Ea a categorisit „primul metru de autostradă din Moldova” drept „drum de biciclete, gen”.
Se pare că Prințesa Praziliei, Lia Olguța Vasilescu, după ultimul mare miting al PSD din Craiova a rămas cu mintea zbărlită și cu un surplus de adrenalină.
Lia Olguța Vasilescu
Nu era puțin lucru ca, dacă Irina Tănase devenea Prima Doamnă a PSD, ea, Olguța, ar fi putut deveni prima nașă a partidului.
Dragnea a primit cazare forțată la hotelul cu gratii la ferești, lucru care a făcut la Olguța să rămână cu buzele umflate și adrenalina nefolosită.
Așa că, încă nearestată, Prințesa Praziliei încearcă să recâștige primăria capitalei Olteniei. Problema ei este că nu prea are cu ce se lăuda din perioada când era licuriciul primăriei craiovene, așa că trebuie să își capaciteze cumva alegătorii… Cum dacă se leagă de cei de la București, atacurile ei nu prea le mai ia nimeni din presă în seamă a început să se ia de oameni care au avut oarece popularitate.
Astfel, pe la începutul lunii iulie, Olguța Vasilescu și-a înfipt colții în dosul lui Ştefan Mandachi, finanțatorul celei mai scurte autostrăzi din lume. Și ce dacă acel metru de autostradă este în Moldova iar ea vrea să candideze la Craiova? Important e să atragă atenție și să li se pară craiovenilor că ea este tot timpul cu spiritul de luptă zbârlit. Dacă nu îi iasă nici asta probabil se va apuca să ancheteze lipsa de autostrăzi din Republica Congelată Antarctica.
Extrem de afectată, Olguța Vasilescu a reacționat la plângerea lui Ştefan Mandachi referitor la deciziile Guvernului. Roșcovana considerând că „primul metru de autostradă din Moldova” că este „drum de biciclete, gen”. Probabil o enervase faptul că acel metru de autostradă avea ceva mai multe borduri decât cele trei din ziua inaugurării începerii lucrărilor la autostrada Olguței pe care oltenii urmau să își ducă la piață în pitești pepenii și prazul.
„Acum doi ani, omul era suparat ca nu i-a facut PSD autostrada si si-a construit pe banii lui un km de drum de biciclete gen. Avea bani. Afacerile mergeau struna, voucherele de la guvern vouchere, impozit mic, asa ca de guvernare ciumată roșu.
Acum guvernul PNL nu doar ca nu i-a construit nicio autostradă, dar s-a asigurat ca ramane si fara banii necesari sa-si mai construiasca el ceva ca sa se rupa in figuri. Deh! Asa a ales #șîel cine era mai reprezentativ sa se ocupe de bunastarea lui…” – scria la începutul lunii iulie Lia Olguţa Vasilescu pe contul său de Facebook Facebook.
Reacția Olguței venea după ce, tot pe Facebook, Ștefan Mandachi, inițiatorul campaniei „șîeu”, s-a declarat revoltat de faptul că autoritățile nu vor să susțină sistemul Horeca și s-a plâns de o gaură de 5 milioane de euro în încasările lanţului său de restaurante tip fast-food.
Dacă Republica Moldova nu renunță la Transnistria va rămâne Zona Crepusculară a Europei pentru totdeauna
Cred că nimic nu este mai logic decât rezultatul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova.
Este rezultatul unui cumul de evenimente pe care le putem numi istorice. Acel anunț de după câștigarea independenței prin care se spunea că Moldova vrea să fie neutră militar ar fi unul din acele evenimente, un altul ar fi cadoul otrăvit făcut de Stalin. Transnistria. Să fim realiști acel teritoriu nu ar trebui să fie al Republicii Moldova. Prezența rusă din Transnistria face ca Republica Moldova să nu poată fi luată serios dacă ar spune că vrea în UE sau NATO. Europa se termină pe Nistru și punct.
Rușii nu vor putea niciodată să fie determinați în vreun fel să plece de acolo. Ba mai mult, o Transnistrie încă lipită de Republica Moldova le poate da rușilor apă la moară și în numele protejării minorității ruse, să invadeze și să o anexeze.
Dacă acum Transnistria nu ar fi fost parte a Republicii Moldova candidatul pro rus nu ar fi putut câștiga. 73.000 de voturi au făcut diferența …
Unul din efectele faptului că Transnistria este parte a Republicii Moldova este că țara datorează azi 90% din PIB către Gazprom, datorie care tot crește, și asta în contextul în care cca 70-80% din datoria pentru gazele rusești e făcută în Transnistria.
Da… cred că a venit vremea ca Republica Moldova să spună Transnistriei PA și PU … Oricum, de facto, Transnistria nu este parte a Moldovei …
Dacă Republica Moldova nu renunță la Transnistria va rămâne Zona Crepusculară a Europei pentru totdeauna
În continuare un articol publicat de contributors.ro, articol scris de Ana Otilia Nuţu, analist de politici publice în energie și infrastructura la Expert Forum, o interesantă analiză a situației de fapt.
După alegeri. De ce Occidentul trebuie să stea cu ochii pe Moldova
Ana Otilia Nuţu
Analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.
După o campanie destul de urâtă și dezechilibrată, în care unul din candidați a avut în spatele său o mașinărie de partid, o parte din biserică, presă, primari, microbuze, legea care limitează numărul de buletine în diasporă la 3000, iar cealaltă doar internetul și o mână de voluntari inimoși, alegerile din Moldova s-au terminat cu un rezultat destul de strâns: 48-52, sau 73.000 de voturi diferență.
Rezultatele le vor comenta unii mult mai pricepuți decât mine, la fel, se va discuta mult despre cum au votat diverse categorii de electorat, pe regiuni, sexe, vârste, geografic etc. În peisajul global al anului 2016 cu Brexit, Trump, Siria, Erdogan sau Ucraina, Moldova pare chiar ultima preocupare pentru liderii occidentali, la categoria ”și altele”. Din nou, lumea va fi mulțumită dacă măcar e liniște în mica țărișoară de la marginea Europei și măcar la vedere nu sunt derapaje prea grave de la litera acordurilor internaționale.
Cu toate acestea, Moldova merită mult mai multă atenție, cam cum ai face când știi că pe acolo se finanțează partide extremiste în Vest, se spală bani, se încalcă embargouri și, în general, se cam face mișto de tine, gluma cinică a zilei fiind Transnistria. Până nu vedem asta, e greu de priceput ceva din “războiul neconvențional al Rusiei”.
1. Am explicat că Moldova datorează azi 90% din PIB către Gazprom, datorie care tot crește. În atari condiții, mâinile unor politicieni sunt întrucâtva legate și tind să cred că marea discuție cu direcția Moldovei e văzută la noi în termeni prea simpliști, pro sau anti-ruși, ca și când totul ar fi în funcție de culoarea unui partid, de o mână de oameni de la vârf și, mai ales, de ce spun ei public. De parcă n-am avea și noi exemple gârlă de discurs dublu la noi acasă. Dacă vreți să vedeți cine e cu adevărat pro-occidental și cine nu, diferența ar fi cine ia o decizie curajoasă care sa oprească acumularea datoriilor de ACUM încolo. Guvernul “pro-occidental” a preferat prelungirea contractelor existente.
Ca să vedem peisajul mai larg, de menționat că cca 70-80% din datoria pentru gazele rusești e făcută în Transnistria. O mare parte din datorie vine din energia electrică, vândută moldovenilor printr-o companie offshore care ia banii pe curent și nu plătește gazul. Compania offshore duce până la niscaiva companii implicate în faimosul furt al miliardului, iar niște plăți parțiale se duc, se pare, la finanțarea regimului separatist de la Tiraspol.
Ați crede că pro-occidentalii la guvernare în Chișinău și lăudați de ai noștri pentru eforturile reformiste fac tot ce le stă în putere ca să limiteze dependența de Rusia și furturile din buzunarul cetățenilor către companii din Transnistria, nu? Ei, guvernul Filip (pro-occidental) a prezentat ca pe un mare succes în martie că firma asta de furăciuni prin offshore-uri le-a oferit acum un preț ceva mai bun! Stați, că mai urmează: compania offshore, din Transnistria, are licență de la autoritățile moldovenești, în condițiile în care în orice țară normală un furnizor nu ia licență dacă are datorii neplătite de miliarde de dolari, bașca Transnistria e un no man’s land necontrolat altminteri deloc de autoritățile de la Chișinău, sau așa se pretinde.
2. Merită citite pe îndelete investigațiile celor de la RISE Moldova. Ei au scris tot soiul de articole bune, de pildă, despre cum Rusia importă prin Moldova (prin companii înregistrate în Transnistria) și Belarus produse din UE. Asta, în ciuda “geopoliticii” mari și oficiale, aia după care ne ghidăm analizele și care spune că UE dă sancțiuni, iar Rusia răspunde cu embargou pe importuri. În spatele geopoliticii, afacerile merg ca până acum, Estul (aka Putin) înțelege acest modus operandi, occidentalii nu.
3. Tot RISE arată cum Rusia a finanțat prin Moldova partide extremiste din occident, ca Frontul Național al lui Le Pen. Atenție, și acolo avem alegeri în aprilie 2017.
În tot acest timp, Occidentul stă cu gura căscată și discută savant despre vocea poporului, despre making our countries great again, despre independența de UE și de NATO, de birocrați și tehnocrați și specialiști lipsiți de inimă. Se trăncănește și despre banii lui Soros, deși de asta cred că tot Putin s-a îngrijit, occidentalii doar pică în plasă.
4. Că tot vorbim despre cum Transnistria e și nu e parte din Moldova și dublul discurs de la Chișinău, e interesant cum s-au putut mobiliza moldovenii din Transnistria la vot, cu microbuzele și lista de prezență de la fabrică și cum au știut autoritățile din Moldova că de data asta vor veni mult mai mulți la vot decât în primul tur, ca să suplimenteze numărul de buletine cu 3 zile înainte de alegeri. Doar se știe, moldovenii de la putere pe malul drept nu au nicio putere pe teritoriul separatist de pe malul stâng, nu?
Pe scurt, Moldova trebuie să rămână pe radarul Occidentului. Rezultatul alegerilor nu înseamnă că moldovenii se orientează spre Moscova, iar până una-alta, Moldova depinde de banii Occidentului pentru pensii și salarii și de Moscova să nu execute datoria istorică. Moldova depinde de banii europeni și de la FMI, în condițiile în care datorează 90% din PIB Rusiei, deci oricine e la putere va trebui să facă un balet fin ca să-i convingă și pe unii, și pe ceilalți. Ceea ce trebuie să înțeleagă partenerii internaționali, inclusiv România, este că:
– politicienii din regiunea asta mint. Mult. Spun și unora, și altora, ce vor să audă. Noi știm cum e în România, în Moldova e de 100 de ori mai multă duplicitate. Iar Transnistria e o schemă cinică de furăciune, prin energie, prin alte afaceri, o mașinărie de spălat bani și de finanțat interesele lui Putin în Europa, schemă construită batjocorind sute de mii de oameni. De această mașinărie nu sunt străini niște oameni cu legături la Chișinău.
– banii trebuie să vină cu condiții, iar condițiile să fie monitorizate. Nu se poate să iei bani pe credit din Vest, dar să sifonezi banii propriilor cetățeni prin offshoreuri. Votul de ieri arată că lumea s-a săturat de corupție, nu că e anti-occident. Condițiile trebuie să lovească dur în schema infracțională Transnistria.
– România, în special, trebuie să ajute Moldova să nu mai depindă de Gazprom și de centrala din Transnistria. Trebuie să ne grăbim cu interconectările pe gaze și energie electrică, altminteri, oficialii de la Chișinău, indiferent cine vor fi aceia, vor putea fi șantajați oricând de Rusia cu tăierea gazului sau a curentului. Putem contribui chiar cu bani, merită ca afacere și pentru noi, cu condiția să punem și presiuni pentru ”întărirea statului”, adică reforma justiției și reforma autorităților de reglementare care dau licențe offshore-urilor.
Sursa: contributors.ro
Paranoicul Dmitri Rogozin, vicepremierul rus: „Traian Băsescu a pregătit pentru Republica Moldova două etape: iniţial, «integrarea în Uniunea Europeană», apoi Anschlussul (anexarea) ei de către România”
Dacă te uiţi pe hartă şi vezi cât de mare e Rusia te cruceşti când vezi că ruşii suferă de o criză extrem de acută de cadre dacă un individ de teapa lui Dmitri Rogozin vicepremierul rus ocupă o funcţie atât de înaltă…
Omul ăsta ori e beat tot timpul ori e dement incurabil, ori e imbecil în ultimul grad.
„«Calul Traian» Traian Băsescu a pregătit pentru Republica Moldova două etape: iniţial, «integrarea în Uniunea Europeană», apoi Anschlussul (anexarea) ei de către România”, a scris Rogozin pe contul lui de Twitter.
Rogozin, în paranoia lui, probabil accentuată de un abundent consum de vodcă, încă mai apelează la una din cele mai sinistre porcării ale odiosului regim stalinist care considera România drept o ţară fascistă… La acest clişeu al unei Românii fasciste apelau sovieticii atunci când încercau să motiveze cerbicia cu care blocau orice fel de relaţii între locuitorii de pe malul stâng şi cei de pe malul drept a Prutului.
Integrarea europeană este un pas spre Anschluss (anexare) ? Şi cine spune asta? Un imbecil cocoţat în fruntea uneia din cele mai sinistre ţări din istoria lumii Rusia… Ţara cea mai lipsită de onoare din câte au existat. Ţara care nu respectă nici un fel de tratate…
Acum prea mulţi ani la Istanbul Rusia a semnat un tratat prin care se obliga să se retragă din Transnistria… S-a retras? Ba … trupele ruse încă sunt în Transnistria…
După ce URSS a falimentat din punct de vedere militar şi istoric, Federaţia Rusă a avut şansa de a intra în mileniul trei ca ţară civilizată… Din păcate au preferat să păstreze la conducere tot felul de indivizi, care mai de care mai bolnavi la cap, cum e de exemplu acest alcoolic incurabil, bolnav de o demenţă extrem de vizibilă, lucru care face ca atunci când vorbim de Rusia să ne amintim nu de formidabilii oameni de cultură pe care i-a dat, ci de moştrii asiatici care au atacat Europa în decursul timpului …
Da, la vârful conducerii Rusiei nebunii se zbenguie în voie… demenţa este la ea acasă la Moscova …
Dmitri Rogozin: Traian Băsescu planifică anexarea Republicii Moldova de către România.
RĂSPUNSUL preşedintelui la acuzaţiile vicepremierului rus
Vicepremierul rus Dmitri Rogozin a comentat, miercuri, pe contul său de Twitter, întâlnirea lui Traian Băsescu cu preşedintele Parlamentului moldovean Igor Corman, afirmând că preşedintele român planifică integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, apoi anexarea acesteia de către România.
Dmitri Rogozin: Traian Băsescu planifică anexarea Republicii Moldova de către România. RĂSPUNSUL preşedintelui la acuzaţiile viecpremierului rus
„«Calul Traian» Traian Băsescu a pregătit pentru Republica Moldova două etape: iniţial, «integrarea în Uniunea Europeană», apoi Anschlussul (anexarea) ei de către România”, a scris Rogozin.
În cursul întâlnirii pe care a avut-o, luni, cu preşedintele Parlamentului moldovean, Igor Corman, Băsescu şi-a exprimat îngrijorarea că Republica Moldova ar putea repeta scenariul armean, în contextul în care Guvernul de la Erevan a preferat în ultimul moment să semneze acorduri cu Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, deşi existau premisele integrării europene.
„Aveţi misiunea patriotică de a rămâne la putere în 2014-2015 pentru a ratifica acordurile (europene – n.red.), astfel încât acestea să nu rămână simple poveşti”, i-a transmis Băsescu lui Corman, membru al Partidului Democrat din R.Moldova.
De asemenea, Camera Deputaţilor din Romania a adoptat, luni, o declaraţie privind susţinerea Republicii Moldova în eforturile de aderare la UE.
Băsescu, despre acuzaţiile lui Rogozin: România nu şi-a declarat niciodată intenţia de a anexa o ţară
Preşedintele Traian Băsescu a răspuns, miercuri, acuzaţiilor vicepremierului rus, Dmitri Rogozin, privind planul şefului statului român de integrare a Republicii Moldova în UE, apoi anexarea acesteia la România, Băsescu spunând că ţara noastră nu şi-a declarat niciodată intenţia de a anexa o ţară.
Traian Băsescu a adăugat că oficialul rus, „cum se trezeşte, face o declaraţie” la adresa ţării noastre, apoi îşi bea „ceaiul sau ceva”.
Preşedintele României a fost întrebat în cadrul conferinţei de presă comune cu preşedintele Republicii Estonia, Toomas Hendrik Ilves, cum comentează afirmaţia vicepremierului rus Dmitri Rogozin, potrivit căreia: „«Calul Traian» (Traian Băsescu) a pregătit pentru Republica Moldova două etape: iniţial, «integrarea în Uniunea Europeană», apoi Anschlussul (anexarea) ei de către România”.
Traian Băsescu a răspuns: „Să dea Dumnezeu să reuşim cu integrarea Moldovei în Uniunea Europeană”.
Şeful statului a menţionat că România nu şi-a declarat niciodată intenţia de a anexa o ţară.
„Bătălia noastră este pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, pentru că atunci aproape nu vom mai avea frontiere. Vom fi cetăţeni europeni, şi noi, şi cetăţenii Republicii Moldova. Vom vorbi aceeaşi limbă, vom avea mai mult sau mai puţin aceleaşi obiective, vom avea aceeaşi istorie în interiorul Uniunii Europene”, a adăugat şeful statului român.
Preşedintele Traian Băsescu a arătat că declaraţii de acest tip ale demnitarului rus sunt „frecvente”.
„El cum se trezeşte face o declaraţie la adresa României, după care bănuiesc că îşi bea ceaiul. Sau, mă rog, ceva”, a mai spus Băsescu.
Şeful statului a ţinut să precizeze că România a fost primul stat din lume care a recunoscut independenţa Republicii Moldova. „Asta trebuie subliniat, vizavi de declaraţiile faimosului demnitar rus”, a arătat Traian Băsescu.
La rândul său, preşedintele Estoniei a afirmat că singura anexare despre care ştie a fost cea a Estoniei, Letoniei şi Lituaniei, şi a Basarabiei. „Acestea au fost cazuri de anexare. (…) Ceea ce este ciudat este că nu au recunoscut că au anexat aşa ceva, însă acestea sunt cazurile pe care le ştiu eu”, a mai spus preşedintele Estoniei.
Sursa: mediafax.ro
Lucinschi despre declarațiile lui Rogozin: „Trebuie să fim pregătiți”
Petru Lucinschi, preşedinte al Republicii Moldova în anii 1996-2001
” Noi trebuie să fim pregătiți. Ar putea fi închise hotarele pentru câteva zile sau să fie închis gazul pentru o anumită perioadă.” – a comentat fostul președinte al Republicii Moldova, Petru Lucinschi, amenințările făcute în ultimele zile de vicepremierul rus Dmitri Rogozin, relatează UNIMEDIA.
„Despre situația din Transnistria, rușii încă nu au discutat în detalii. Dar noi trebuie să fim pregătiți. Cu părere de rău. În esență, nici Rusia și nici Moldova nu sunt interesate să stea pe poziție ostile. Noi nu îi amenințăm cu nimic. Nu avem acea forță economică și nici politică. Dar trebuie să fim pregătiți de provocări. S-ar putea închide hotarele pentru câteva zile sau să fie închis gazul pentru o anumită perioadă. Cred că nu se va ajunge la aceasta. Nu cred că Rusia va neglija atât de mult poziția Europei. Aici este implicat și aspectul american”, a declarat Lucinschi în cadrul unei emisiuni de la N4.
Potrivit lui, „Moldova trebuie să îi explice Rusiei că nu face nimic împotriva ei, ci doar urmează parcursul european. „Există aspecte bolșevice în politca rusească de acum. Rusia a preluat succesorul uniunii sovietice, dar nu în toate. E succesorul economic. În interiorul Rusiei toți luptă. Încetul cu încetul, noi trebuie să fim duri, pentru că pe noi ne-au înșelat. E o țară influentă cu o mentalitate anumită. Dar noi nu avem nimic în comun cu poporul rus. Trebuie de explicat Rusiei, că noi nu facem ceva agresiv sau împotriva ei. Dar, totuși, dacă vrei să fie pace, pregătește-te de război”, a subliniat sursa.
UNIMEDIA amintește că luni, 2 septembrie, în cadrul unei conferințe alături de viceprim-ministrul, ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a dat de înțeles că cetățenii țării noastre ar putea îngheța la iarnă dacă Moldova va parafa Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Referindu-se la regiunea transnistreană, oficialul rus a subliniat că autoritățile de la Chișinău ar trebui să aibă grijă ca în curbele procesului de integrare europeană să nu piardă vreun vagon pe drum.
Eduard Leonov: ” În caz că România va absorbi Republica Moldova, noi trebuie să ne declarăm pregătiţi de reintegrarea Transnistriei în componenţa Ucrainei”
Deputat ucrainean: Ucraina ar trebui să anexeze Transnistria, dacă România va absorbi Republica Moldova
Ucraina ar trebui să fie pregătită să integreze Transnistria, dacă România va încerca să absoarbă Republica Moldova, declară deputatul ucrainean Eduard Leonov, membru al partidului naţionalist Libertatea.
„În urma unor evenimente geopolitice din secolul al XX-lea, teritoriile etnice ale Ucrainei au fost divizate de patria mare prin frontierele statelor vecine”, a afirmat Leonov. „În special, Republica Moldova, după destrămarea Uniunii Sovietice, a primit drept moştenire Transnistria”, a adăugat el, citat de agenţia transnistreană Tiras.ru.
Deputatul ucrainean a subliniat că teritoriul transnistrean „nu este străin pentru Ucraina” şi că asupra lui ar trebui instaurat protectoratul Kievului.
„Nu suntem interesaţi de acutizarea conflictelor teritoriale, dar nu avem dreptul să stăm deoparte când «jucători» externi decid soarta teritoriilor noastre etnice. În caz că România va absorbi Republica Moldova, noi trebuie să ne declarăm pregătiţi de reintegrarea Transnistriei în componenţa Ucrainei”, a declarat Leonov.
Autor: Anna Primac
Sursa: MEDIAFAX
ELENA UDREA: „Sansele pe care le au femeile si barbatii in ochii electoratului incep sa fie egale”
De ce s-a imbunatatit perceptia privind femeile din politica romaneasca
Declaratiile Presedintelui Basescu privind posibilitatea ca o femeie sa candideze la Presedintia Romaniei au generat o dezbatere publica mult mai consistenta decat m-as fi asteptat. Pe de o parte, pentru ca agenda mass media era foarte densa in subiecte politice, economice si sociale. Pe de alta parte, pentru ca, in acest moment, cu greu se poate identifica o femeie intr-o zona de putere semnificativa in Romania, chiar daca guvernul are in componenta sa mai multe doamne.
Impunerea acestei teme de dezbatere de o maniera atat de serioasa dovedeste o transformare semnificativa si pozitiva a perceptiei publice fata de rolul femeii in societate, in general, si rolul femeii in politica, in particular. Pentru prima data dupa 1989, se discuta cu adevarat serios despre faptul ca o femeie ar putea ocupa prima functie in stat. Se recunoaste astfel implicit rolul benefic jucat de femeile care activeaza acum pe scena politica romaneasca in masura in care activitatea acestora a dus la transformarea unui domeniu eminamente patriarhal intr-unul fara discriminari semnificative pe criterii de gen. S-a ajuns intr-o foarte mare masura la constientizarea faptului ca nu conteaza atat de mult daca un politician poarta sau nu tocuri si posete atat timp cat isi face treaba.
Vad aceasta evolutie de perceptie (in care femeia este privita la fel ca un barbat) ca un progres real si necesar al societatii romanesti. Se anuleaza diferentierile de gen si se creeaza cadrul in care doamnele sa fie mai apreciate si incurajate in tot ceea ce fac. Ma gandesc aici si la situatia milioanelor de femei care au un serviciu, muncesc cot la cot cu sotii lor, castiga poate la fel de bine, si apoi vin acasa si se mai ocupa si de familie. Sunt, din acest punct de vedere, adevarate eroine, care trebuie sa fie apreciate si mai mult.
Sansele pe care le au femeile si barbatii in ochii electoratului incep sa fie egale. Asa cum un oras precum Craiova a reusit sa aiba o femeie primar, asa cum eu (o femeie atacata continuu si constant de adversarii politici) am luat cele mai multe voturi dintre candidatii partidului meu, asa cum o doamna a luat cel mai bun scor dintre senatori la nivel national, cred ca a desemna o femeie candidat la Presedintia Romaniei nu inseamna o infrangere din start. S-a dovedit ca oamenii nu merg la urne sa voteze in functie de faptul ca unul dintre candidati poarta sau nu fusta. Pot contrazice pe oricine cu exemple concrete (inclusiv din mediul rural, unde sunt o multime de primarite destoinice) care spune ca electoratul este misogin si din cauza asta o candidatura a unei femei este o idee mai putin inspirata.
Pe de alta parte – si asta trebuie acceptat de toata lumea – femeile si barbatii nu au chiar sanse egale in culisele politicii. Macar pentru ca, numeric, barbatii politicieni sunt mult mai multi decat femeile. Fie si numai statistic, domnii au mai multe sanse sa fie alesi sau numiti intr-o anumita functie politica. Aceasta situatie nu se va schimba decat in cazul in care cifra femeilor implicate in politica va creste semnificativ, echilibrand raportul cantitativ. Iar asta se poate face fie prin campanii de atragere a femeilor din partea partidelor politice, fie prin puterea exemplului.
Marturisesc ca eu cred mai mult in ideea ca un exemplu pozitiv este argumentul cel mai puternic (in orice domeniu, nu numai in politica). Asta se vede si din faptul ca tot mai multe femei aleg sa intre in politica vazand ca exista doamne care au avut acces la functii importante. Imaginati-va insa ca o femeie ar deveni Premier sau Presedinte al Romaniei – exemplul acela ar fi, asa cum spun americanii, o sursa de inspiratie pentru sute de mii, poate chiar milioane de romance. Iata de ce o femeie Presedinte sau Premier poate aduce un plus fata de un barbat.
Fac insa precizarea ca nu cred absolut deloc in discriminarea pozitiva. Nu cred in norme de reprezentare obligatorii pentru femei, mai ales cand exista un echilibru numeric intre cele doua sexe. Sunt de parere ca o femeie trebuie sa devina Presedintele Romaniei doar in cazul in care este mai buna decat un barbat pentru aceasta functie, nu pentru ca poarta fusta sau tocuri. Femeile din politica au dovedit in timp si o vor face in continuare ca pot fi mai serioase, mai muncitoare, mai cinstite, mai intelegatoare si mai responsabile decat barbatii. Ca sa nu mai spun de faptul ca sunt infinit mai ambitioase (tocmai pentru ca sunt mai putine numeric).
Ultimii ani – mai ales de cand Traian Basescu a aratat incredere multor femei care doreau sa faca politica si le-a promovat pe acestea in functii importante – au creat, in mentalul colectiv, perceptia ca doamnele pot face lucruri mai bune decat barbatii. Roberta Anastase, presedinte al Camerei Deputatilor, Monica Macovei la Justitie, Anca Boagiu la Transporturi, Sulfina Barbu la Munca, si, cu voia dumneavoastra, mandatul meu de ministru reprezinta exemple foarte bune ale faptului ca femeile pot fi mai eficiente decat barbatii. Si, ca sa nu creada cineva ca am ochi doar pentru colegele din PDL, fac precizarea ca Renate Weber, Alina Gorghiu, Diana Tusa (PNL), Rovana Plumb, Ecaterina Andronescu sau Ana Birchall (PSD) reprezinta, la randul lor, exemple excelente de doamne care au reusit in politica si care pot inspira alte femei.
Evident, intr-o lume din ce in ce mai globalizata, in care informatia circula usor, mentalitatea se schimba sub puterea exemplului in plan international. Cand o femeie, asa cum este Angela Merkel, reuseste sa fie cel mai important factor de decizie la nivel european, atunci este clar faptul ca exista efecte care ajuta la schimbarea mentalitatii pana si in Romania. Margaret Thatcher, Hillary Clinton, Madeleine Albright, Condoleezza Rice, Segolene Royale, Christine Lagarde sau Aung Sang Suu Kyi sunt tot atatea exemple de femei puternice, care au contribuit decisiv la inlaturarea unui stereotip social ca politica e doar pentru barbati. Asa se face ca acum exista nu mai putin de noua femei care sunt sef de stat (ex: Brazilia, Argentina, Lituania sau Coreea de Sud) si alte noua femei care sunt prim-ministri (ex: Germania, Danemarca, Slovenia sau Australia). De altfel, merita observat ca toate celelate state din jurul nostru (cu exceptia Ungariei) au avut, de-a lungul timpului, fie o femeie Prim-ministru, fie o femeie sef de stat (pana si Republica Moldova sau Ucraina). Deci, daca aproape tot fostul lagar comunist a putut sa mearga in aceasta directie a eliminarii diferentierilor de gen, ar trebui sa nu se mire nimeni ca schimbarea vine si in Romania.
Aceasta analiza a mea se doreste a fi mai degraba o pozitionare de principiu. Nu tine cont in mod necesar de ceea ce se intampla in acest moment foarte specific in politica romaneasca si modul in care se prefigureaza candidaturile de la prezidentialele din 2014. E doar o argumentatie in sustinerea ideii ca o femeie-politician poate deveni Presedinte sau Premier, poate fi sefa unui partid important din Romania si se poate dovedi, in oricare dintre ipostazele acestea, infinit mai bine pregatita si mai eficienta decat un barbat. O femeie intr-o functie importanta nu trebuie sa fie nici o situatie exotica si nici sa fie perceputa ca un risc asumat (asa cum am vazut ca s-au grabit unii sa interpreteze declaratiile Presedintelui de saptamana aceasta).
Autor: Elena Udrea
Sursa: blog.elenaudrea.ro
RĂZBOI PE NISTRU … paranoia sau clarviziune? Ori e vorba de un război neterminat?
Vitalie Călugăreanu, jurnalist de la Chişinău publică în capital.ro un articol în titlul căruia care exclamă „Pericol de război la Nistru!”…
Deşi pune asta în gura publicaţiei DEUTSCHE WELLE având în vedere că omul prestează pentru D.W. Chişinău putem crede că zicerea cu semnul exclamării ţeapăn ca un deget de ginecolog îi aparţine totuşi … de aceea ne putem întreba dacă Vitalie este clarvăzător ori paranoic?
Pe de altă parte, mie povestea aceasta îmi aminteşte de un bătrân care, cu ani în urmă, vorbind de Republica Moldova, de Transnistria, de război … îmi spunea că acolo există un război neterminat şi războaiele neterminate fac mai multe victime şi va custa mult mai mult decât cele duse la capăt.
Să fie oare adevărat ce se auzea în urmă cu câţiva ani, că deşi au semnat la Istanbul un act prin care Armata a 14-a are urma să se retragă doar un act care să adoarmă atenţia, ei înşişi pregătind un război de să nu mai stea piatră pe piatră?
DEUTSCHE WELLE: Pericol de război la Nistru!
Reprezentanţii mai multor organizaţii neguvernamentale şi observatori independenţi care monitorizează situaţia din regiunea transnistreană a Republicii Moldova atenţionează asupra unei posibile escaladări a situaţiei la Nistru în această vară.
Potrivit experţilor militari de la Chişinău, situaţia ar putea fi împinsă de anumite grupări influente de la Moscova, cu mâna regimului separatist de la Tiraspol, „până la vărsări de sânge”, pentru a bloca, astfel, intenţia Chişinăului de a parafa, la toamnă, Acordul de asociere şi cel de liber schimb cu UE, la sumitul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Titlurile la această temă, apărute în presa de la Chişinău sunt înspăimântătoare.
Şi autorităţile moldovene sunt îngrijorate, dar spun că situaţia este încă sub control. Zilele trecute, postul de radio „Vocea Rusiei” titra că la Nistru conflictul îngheţat poate oricând escalada. Experţii citaţi de postul rusesc de radio legau „iminentele ostilităţi armate” de ceea ce ei numeau „demarcarea frontierei“, decretată săptămâna trecută de liderul separatist de la Tiraspol, Evghenii Şevciuk. Decretul semnat de liderul transnistrean, întitulat: „Cu privire la frontiera de stat a republicii moldoveneşti nistrene”, stabileşte limitele aşa-numitei graniţe, în care a fost inclus şi oraşul Tighina, cu trei sate aflate sub jurisdicţia Chişinăului, printre care şi satul Varniţa. Conform decretului emis de Şevciuk, timp de câteva zile după intarea în vigoare a documentului, aşa-numita graniţă ar urma să fie demarcată cu „piloni de frontiră” şi „turnuri de observaţie”, regimul de trecere a aşa-zisei frontiere moldo-transnistrene urmând a fi înăsprit din partea forţelor separatiste. Dacă aceşti paşi vor fi întreprinşi de separatiştii de la Tiraspol, Chişinăul va fi pus în situaţia de a-şi apăra integritatea.
Cum ar trebui să reacţioneze Chişinăul?
Răspuns la această întrebare oferă publicistul moldovean Nicolae Negru: “Chişinăul trebuie să-şi păstreze calmul, oricât de „timidă” ar părea reacţia sa. E mai bine să pari timid, decât iresponsabil. Calm, calculat nu înseamnă însă laş. Adevărul trebuie rostit, cetăţenii Republicii Moldova, dar şi opinia publică internaţională trebuie să afle cine este adevăratul agresor şi ce scop urmăreşte acesta. Parlamentul (care va discuta joi, 20 iunie, această chestiune într-o şedinţă extraordinară închisă), trebuie să spună lucrurilor pe nume, că e vorba despre o reeditare a războiului din 1992, început de Rusia, sub alt pretext. Numai astfel putem conta pe ajutorul UE, SUA, OSCE şi ONU”, susţine Nicolae Negru.
Preşedintele moldovean, Nicolae Timofti a convocat luni Consiliul Suprem de Securitate pe fondul tensiunilor crescânde dintre Chişinău şi Tiraspol. „Analizând comportamentul separatiştilor, mă îndrept spre gândul că cineva doreşte destabilizarea situaţiei. Atunci când Republica Moldova reuşeşte să-şi rezolve propriile probleme legate de procesul de integrare europeană, apar probleme din partea susţinătorilor Transnistriei”, a remarcat, după şedinţa Consiliului Suprem de Securitate, preşedintele Nicolae Timofti. El a spus că a avut o discutie cu omologul sau de la Kiev, Viktor Ianukovici, pe care l-a încurajat să ia atitudine faţă de tensiunile de la Nistru, Ucraina fiind ţara care deţine momentan preşedinţia rotativă a OSCE şi care face parte din formatul de negocieri 5+2 în dosarul transnistrean.
Semnal de alarmă din partea OSCE
În scurt timp, OSCE a difuzat un comunicat oficial în care şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu decizia unilaterală a părţii transnistrene privind aşa-numitul act normativ cu privire la frontiera de stat emis de Evghenii Şevciuk. Preşedintele în exerciţiu al OSCE, ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Leonid Kojara cheamă părţile implicate în conflictul transnistrean să nu complice procesul de negocieri prin acţiuni unilaterale.
Şi şeful Serviciului de Informaţii şi Securitate de la Chişinău, Mihai Balan, şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu evenimentele care au loc la Varniţa. El a apreciat că „ceea ce se înâmplă este o provocare” şi a spus că „trebuie să fim vigilenţi şi să păstrăm echilibrul”.
Acum câteva zile, ziarul moscovit “Kommersant” scria că situaţia recentă de pe malurile Nistrului se aseamănă foarte mult cu situaţia premergătoare războiului ruso-georgian din 2008. “Nu uitaţi că acordurile de la Vilnius vor fi semnate nu numai cu Republica Moldova, dar şi cu Ucraina, care monitorizează negocierile privind conflictul transnistrean, în calitate de preşedinte în exerciţiu al OSCE, iar destabilizarea situaţiei în regiune va lovi atât Chişinăul cât şi Kievul”, scrie publicaţia menţionată, care citează „un diplomat implicat în negocierile privind soluţionarea conflictului transnistrean”.
Un grup de reprezentanţi ai societăţii civile de la Chişinãu au prezentat luni o declaraţie cu privire la evoluţia situaţiei în raioanele de est ale Republicii Moldova. Semnatarii solicitã ca “UE şi SUA, în calitate de parteneri ai Republicii Moldova, să manifeste vigilenţă maximă şi să anticipeze posibila degradare a situaţiei în zonă”, iar “OSCE şi Ucraina să nu admită declanşarea vreunui conflict armat în regiunea transnistreană şi alimentarea acestuia din exterior”. În paralel, structurile de stat ale Republicii Moldova sunt îndemnate “să ia o atitudine fermă faţă de posibilele provocări, să nu se lase atrase în capcanele pregătite şi să continue ferm parcursul european al Moldovei”. Experţii mai cer ca Federaţia Rusă să respecte prevederile Tratatului de prietenie şi colaborare cu Republica Moldova, semnat la 19 noiembrie 2001.
Europarlamentarul lituanian Vytautas Landsbergis, primul preşedinte al Lituaniei după desprinderea de URSS, susţine că existã probabilitatea ca Transnistria să-şi proclame oricând independenţa şi să declare că se află sub protectorat rusesc. Acest lucru se va produce, consideră fostul preşedinte lituanian, dacă Moscova va dori sã divizeze Republica Moldova. „Nu văd nici o şansă pentru o soluţie la acest conflict, câtă vreme este o situaţie total dependentă de Kremlin. Câtă vreme Rusia va folosi Transnistria ca pe o unealtă pentru a înrăutăţi situaţia în Moldova şi va ţine Moldova în afara UE, acest conflict va rămâne aşa cum îl ştim”, a declarat Vytautas Landsbergis.
Trubaduri ruşi la televiziunile din Moldova
Prezent la Chişinău (nu se ştie cu ce ocazie), politologul rus Aleksandr Dughin a declarat în cadrul unei emisiuni televizate că “armata rusă va rămâne în Transnistria, deoarece aceasta este garanţia că forţele NATO nu vor pătrunde în acest spaţiu” şi a vorbit despre avantajele integrării Moldovei în Uniunea Euroasiatică. (…) „Pentru Rusia, obiectivul numărul unu este apărarea graniţelor şi ca blocul NATO să nu fie la hotar. Acesta este obiectivul primordial şi pentru asta vom face orice scheme şi formule. Rusia va face apel la folosirea forţei în Transnistria, doar dacă NATO va veni în Moldova”, a conchis politologul rus.
În replică, directorul de program din cadrul Institutului de Politici Publice de la Chişinău, Oazu Nantoi, i-a „mulţumit” zeflemitor lui Dughin că îi ameninţă cu război pe moldoveni la ei în casă: „Înainte de a spune despre visul euroasiatic, scoateţi trupele militare din Transnistria. Să arate Rusia că nu ne ia drept vasal, ci ca partener de discuţii, că nu trebuie să fim robi în Uniunea Euroasiatică, ci vom fi parteneri cu drepturi egale. Uniunea Euroasiatică înseamnă mult zgomot din nimic. Dacă Uniunea Europeană înseamnă o serie de reguli bine definite, atunci Uniunea Euroasiatică este un balon de săpun„, a menţionat Nantoi. El a acuzat Rusia că susţine regimul separatist de la Tiraspol: „Diferendul transnistrean este un conflict între Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Rusia este unicul stat care sfidează cinic suveranitatea Republicii Moldova şi care susţine acest regim falimentar şi xenofob în regiunea de Est a ţării”, a conchis Oazu Nantoi.
Autor: Vitalie Călugăreanu, DW-Chişinău
Data publicării: Miercuri, 19 Iunie 2013
Sursa: capital.ro
Interesant articol, dar tot nu cred că Vitalie are şanse să ajungă membru al Academiei Moldovei cum zice pe contul său de Facebook …
E adevărat, cineva îi şi dă un fel de răspums prin învăluire… cică: „50000 de uro si vsio, esti prezident” …
Nu ştiu eu ce monede sunt uro si vsio, dar dacă pentru preşedinte trebuie vreo 50.000, pentru academie, 5000 ar trebui să ajungă. Sau, poate cu două pachete de ţigări şi o sticlă de vodcă de pufoaică se rezolvă… 😀
Şi totuşi, un nou război? Ţîţîţî …
În perspectiva asocierii cu UE, R. Moldova are nevoie de semnarea a două acorduri esenţiale: acordul de comerţ liber şi acordul de liberalizare a vizelor. Pentru asta e nevoie însă de securizarea frontierei estice.
Teritorii contra UE sau de ce Transnistria nu e Kosovo?
„Zece ani m-am minţiti pe mine însumi că provincia Kosovo este a noastră, deşi aceasta este scris în Constituţie. Astăzi nu mai ajută la nimic. Preşedintele Serbiei nu poate merge liber în Kosovo, la fel ca premierul, miniştrii, poliţia sau armata” (premierului sârb Ivica Dacic, martie 2013).
Anii 2013-2014 vor fi hotărâtori pentru politicienii de la Chişinău. Cum se putea anticipa cu uşurinţă, urmează decizii esenţiale pentru viitorul cetăţenilor R. Moldova. Cu atât mai suspectă şi necugetată pare acum tentativa celor care au desfiinţat Alianţa pentru Integrare Europeană, înlocuită, in extremis, cu o salutară Coaliţie proeurpeană marcată, însă, de timpul pierdut în ultimele şase luni, tensiunile interne acumulate şi majoritate precară în Parlament.
Tabloul arată aşa: În perspectiva asocierii cu UE, R. Moldova are nevoie de semnarea a două acorduri esenţiale: acordul de comerţ liber şi acordul de liberalizare a vizelor. Pentru asta e nevoie însă de securizarea frontierei estice. Condiţia este cunoscută, nenegociabilă, indiferent despre ce guvern ar fi fost la Chişinău. Cu ceva vreme în urmă, se lansase, timid, ideea ca EUBAM, respectiv misiunea europeană de asistenţă la frontiera de est a RM (între regiunea transnistreană şi Ucraina) să preia această sarcină. Ideea a murit înainte de a se naşte cu adevărat. În aceste condiţii, Chişinăului nu îi rămâne decât să securizeze „frontiera” teritoriului pe care îl controlează, respectiv linia de demarcaţie de regiunea separatistă transnistreană. Că se va numi „frontieră administrativă” sau „zonă de frontieră”, contează mai puţin. Şi, tacit, Chişinăul a purces la securizarea acesteia. Tăcut, fără vorbe, sperând, parcă, să treacă totul neobservat, RM încerca să fie şi cu slănina în pod (condiţiile UE) şi cu sufletul în rai (eliminarea suspiciunii de separare de Transnistria).
Era limpede însă că va veni şi momentul adevărului, respectiv al contr-reacţiei. Şi la acesta asistăm acum, iar gesturile „autorităţilor” de la Tiraspol trebuie citite în această grilă. Recenta decizie a liderului regiunii transnistrene, Evgheni Şevciuk – acelaşi care mai ieri era invitat la Chişinău şi pentru care fuseseră acoperite toate simbolurile RM! -, a semnat zilele trecute un document privind „frontiera de stat” a regiunii, în care este inclus satul Varniţa, dar şi opt localităţi aflate sub jurisdicţia R. Moldova. Moscova, via Tiraspol, a simţit că are o cale ieală de atac şi a reacţionat în consecinţă.
Stupoarea autorităţilor de la Chişinău şi a observatorilor externi este, prin urmare, ipocrită. La ce trebuia să ne aşteptăm? La un salut cordial şi prietenesc din partea Rusiei pentru parcursul european al RM? La presiuni din partea Tiraspolului pentru retragerea trupelor ruse? Evident, nu. Iar ceea ce face acum Moscova, via Tiraspol, este ceea ce a făcut cu Transnistria de la război încoace: blochează parcursul occidental al Chişinăului. Problema nu este deci ce face Rusia, ci ce (poate) face Chişinăul în asemenea condiţii. Ce va face în condiţiile în care provocările pe Nistru vor continua, dincolo de reacţii verbale sau apostrofările reprezentanţilor OSCE?
Până la urmă va trebui să ia o decizie. Drumul european, presupune, obligatoriu, o frontieră estică consilidată şi controlată de Chişinău, pentru că, odată semnate acordurile economice, UE va începe de la Oceanul Atlantic şi se va încheia la… frontiera estică a R. Moldova. Prin urmare, orice pudibonderii legate de această temă sunt complet ridicole. Dar discuţiile vor exploda la Chişinău. Între cei care vor „UE şi apoi reîntregire” şi cei care vor „reîntregire, apoi discuţii eventuale cu UE”. Aşa cum va reapare în discuţia publică o hotărâre mai veche a Parlamentului R. Moldova unde Transnistria era considerată „teritoriu ocupat” în urma războiului de pe Nistru…
Cazul Kosovo va intra în joc, inevitabil, şi va inflama unele voci publice. Sigur, pe fond (istorie, genealogia separtismului), Kosovo înseamnă altceva decât Transnistria. Şi totuşi, un precedent se va crea: faptul că Serbia poate ceda teritorii – al doilea caz european după Franţa cu Algeria -, în schimbul beneficiilor din partea UE! Acest aspect nu va putea fi evitat. Aşa cum Serbia va putea ceda teritorii în schimbul integrării în UE, de ce – se vor întreba unii – R. Moldova nu va putea face la fel? Indiferent ce răspuns vom da acestei chestiuni, interogaţia ca atare nu va putea fi ignorată. Va fi asumat sau nu acest punct de vedere, vom vedea.
Şi totuşi, Transnistria nu e Kosovo! Paradox? În niciun ca. Cei care se vituperează la orice comparaţie Kosovo/Transnistria se pot linişti. Dar asta nu e bine deloc! Să nu ajungem în clipa când toţi, inclusiv cei care acum apără integritatea RM cu îndârjire, să regrete că nu este aşa. Căci mai este o posibilă interpretare a gestului intempestiv al lui Evgheni Sevciuk: a semnat documentul în care scrie că „frontiera de stat” a Transnistreie va fi apărată militar tocmai pentru că simte că Chişinăul s-ar putea despărţi de Tiraspol şi va accepta idea de „teritorii contra UE”. Şi de aceea au început presiunile şi provocările. Nu pentru ca Rusia să recunoască Transnistria, nu pentru ca Tiraspolul să se separe de Chişinău, ci pentru ca Chişinăul să nu se separe de Tiraspol!
În acest caz, viitorul este sumbru. Nistrul stă să dea în clocot, pentru că orice semnătură pe un accord cu UE la Chişinău poate deveni, prin recul, o semnătură pe o declaraţie de război la Tiraspol.
Autor: DAN DUNGACIU
Sursa: romanialibera.ro
Ciutacu a dat-o în judecată pe Sorina Matei… Probabil pentru că a scris „jeg” fără majusculă.
Cafteala mediatică dintre Victor Ciutacu şi Sorina Matei ajunge pe tot mai înalte culmi.
Ca orice bărbat complet lipsit de onoare şi de bărbăţie, în evidentă inferioritate intelectuală individul şi-a dat colega în judecată. Evident că nu pitea să rişte să o aştepte şi să discute cu ea ca oamenii cu muierile… adică să îi tragă vreo două .. nu el la tribunal cu „Nenea, asta mă bateee… ”
De unde şi până unde „curajul” care bântuie sinapsa ciutacă?
O oarecare explicaţie o găsim în Caţavencu.
Lumea presei din România – zice în Caţavencu, ed. online din 25/03/2013 – a fost zguduită astăzi de o știre cu un impact colosal: Victor Ciutacu, celebrul „tonomat” asistat social de la Antena 3 și trustul Intact, și-a luat tălpășița și a plecat, cu arme și bagaje, taman la RTV, inamicul media numărul 1 al lui Dan Voiculescu.
Așa cum v-au obișnuit până acum la orice eveniment important, reporterii Academiei Cațavencu au fost pe fază și au reușit să afle adevăratul motiv al transferului de marcă al acestei zile. Deși s-a speculat, deja îndelung, cu privire la motivația lui Ciutacu, noi am reușit să aflăm, pe surse, răspunsul corect. Din câte se pare, Victor s-a săturat de pupat fundul lui Dan Voiculescu și avea chef de un mogul mai tânăr, precum Sebastian Ghiță. „Da, este adevărat, vreau și eu un fund mai tânăr de pupat în fiecare zi”, ar fi declarat jurnalistul unor apropiați.
În plus, deși nu este încă nimic bătut în cuie, există o mare posibilitate ca noul show al lui Ciutacu de la RTV să se intituleze „Papagalul”.
Iată că, după cum se vede şi după faţa Ciutacului din poză, tristeţea şi disperarea pot duce la lucruri neaşteptate când nu sunt tratate cu importanţa cuvenită.
Faptul că s-a ajuns ca Ciutacu să o dea în judecată pe Sorina Matei este atât de surprinzător chiar şi pentru aceasta…
Pe siteul său, Sorina Matei scrie:
Individul Victor Ciutacu m-a dat în judecată
Nu vă ascund deloc faptul că este primul proces din viața mea iar eu, mai mult decât alții, cred în Justiție și cred puternic în dreptate. Ca atare, vreau să câștig acest proces pentru că, în acestă țară, adevărul trebuie să primeze iar unele lucruri au mers chiar prea departe.P.S. Îi multumesc, tot pe această cale, îndeosebi doamnei Elenei Udrea pentru tot „sprijinul logistic” oferit amicului ei. Așa ceva chiar nu se poate uita.
P.P.S. Și pentru că șirul de coincidențe pare a nu se sfârși curând, astăzi dimineață, Dan Andronic ( EVZ) ne reproșează mie, lui Dan Tapalagă, Andreei Pora, Robert Turcescu, Mircea Toma lipsa de reacție în cazul Mircea Marian. Ceea ce știe Dan Andronic este că sunt unul din jurnaliștii care a discutat în ultimul timp cu Mircea. Solidaritatea mea este nu numai pentru Mircea, ci pentru toți jurnaliștii care sunt agresați sub toate formele nejustificat doar pentru faptul că-și fac meseria. Și în acest caz, Poliția și Justiția ar trebui să-și facă datoria. Iar pentru că vorbim de Justiție, nu pot să nu remarc faptul că toți jurnaliștii nominalizați de Andronic sunt exact aceia care, în ultimele zile, au scris, spre disperarea multora, despre adevăratele lucruri care au stat în spatele numirii procurorilor. Vorba lui Dan Tapalagă care și el și-a exprimat solidaritatea cu Mircea : „Se întâmplă chestii mult mai grave, de exemplu, cenzura sinistră din redacții, la care nu mai reacționează nimeni. Ia-o mai ușurel, Dane. Dacă îți vine leșinul așa repede, numai când auzi de ziariști la care țipă un dement, ce te faci cu bieții jurnaliști cărora li se bagă pumnul în gură, mai ales zilele astea?”
Tocmai de aceea, România are nevoie de o Justiție puternică.
Deci aşa, citez: … îmi cere „pretenții daune morale”. Mai multe, nu știu.
Sorina Matei nu ştie ce a dus aici… Si anume de unde i se trage… De la asta:
Cred că pe lumea asta există oameni și jeguri umane. Individul Ciutacu este, în opinia mea și fără pic de îndoială, un jeg uman. (Sursa: sorinamatei.blogspot.ro .)
Ce e nasol acolo? Faptul că Victor Ciutacu e un jeg este deja o banalitate, un truism, deci, nu prea are de ce să se supere… Unde e totuşi partea deranjantă?
Probabil faptul că „jeg” nu e scris cu majusculă …
Ministrul de Externe al Federației Ruse, Alexander Lukașevici, declară: ”Comentariile României privind reglementarea transnistreană sunt inoportune”… (Mesaj cu toată deferența: ”Pupă-ne în qur Tоварищ Lukaşэвицы ”)
De foarte mult timp mă întreb dacă rușii au și momente de mahmureală sau tot timpul sunt beți muci, marinați în vodcă?
Conform siteului din Republica Moldova unimedia.info ditamai Ministrul de Externe al Federației Ruse declară: ”Comentariile României privind reglementarea transnistreană sunt inoportune”…
Alexander Lukașevici
„Încercările de a pune la îndoială rolul și eforturile Federației Ruse în calitate de garant și mediator în procesul de reglementare transnistreană, la care România nu face parte, sunt totalmente nefondate”. Declarația a fost făcută de purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, Alexander Lukașevici, informează UNIMEDIA cu referire la agenția de presă Ria Novosti.
Declarațiile oficialului rus vin drept replică la afirmațiile consilierului Preşedintelui României, Iulian Chifu potrivit cărora Federația Rusă nu acționează ca un pacificator, dar ca „a treia parte” în conflict, dacă nu cumva chiar a doua”. „Dacă e o parte în conflict, cu propria agendă şi propriile interese, atunci trebuie să părăsească postura de mediator şi să se aşeze la masa de negocieri în nume propriu, pentru ca să poată fi luate în considerare interesele legitime clamate, pe care şi le asumă,” a declarat Chifu într-un interviu pentru moldova.org.
Totodată, oficialul rus a atras atenția asupra discrepanței dintre declarațiile consilierului Preşedintelui român și conducerii României care recent și-a exprimat dorința de a dezvolta relații constructive cu Rusia. „Retorica de acest gen cu siguranță nu este pertinentă în perioada pregătirii pentru următoarea rundă de negocieri privind reglementarea transnistreană, care va avea loc în perioada 18 – 20 februarie la Liov”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe.
Pentru cine nu a observat, repet, acest individ este nici mai mult, nici mai puțin decât Ministrul de Externe al Federației Ruse.
Ia hai să le punem lucrurilor pe nume…
Țara pe care păduchele ăsta o reprezintă ca Ministru de Externe numită acum Federația Rusă, de fapt realemente Monstrul Secolului XX care a infectat lumea de comunism și care și-a împrăștiat păduchii râia și vodracarii prin lumea civilizată zdrobind națiuni cu bocancul și șenila tancului este o țară arogantă a cărei politică externă este definită de un cuvânt: NESIMȚIRE…
Această țară a semnat cu câțiva ani în urmă că își retrage trupele de ocupație din Transnistria unde întreține un regim marionetă…
Federația Rusă pur și simplu este o țară lipsită de o minimă onoare… o țară la care minciuna spusă cu tupeul celui care știe că nimeni nu are curaj să îl contrazică, primează.
Ordinarii moscoviți, cu nimic mai onorabili decât jegurile sovietice care au infectat lumea de ciuma roșie nici măcar nu au avut bunul simț să retragă conform semnăturii depuse la Istanbul trupele de a ocupație și eventual să le înlocuiască.
Pur și simplu armata a XIV-a mai nou se numește armată care trebuie să garanteze și să medieze procesul de reglementare din Transnistria…
Să medieze între cine? Între Armata Rusă și Moldova? Între regimul marionetă subordonat Kremlinului și susținut de Armata Rusă și Republica Moldova?
Sincer, eu știam că diplomația rusă este una de mare clasă, dar se pare că de la o vreme a început să devină o diplomație a imbecililor lucru absolut normal dacă indivizi de teapa ăstuia, Alexander Lukașevici, în loc să stea dracului și să adune rahatul cu vidanja ajunge șef al diplomației Federației Ruse…
Absolut penibil…
Aceeași diplomație se mai isteriza ca proast că Romnia intră sub protecția Scutului Antirachetă, scut eminamente defensiv…
De ce se isterizau oare vodcarii atunci? Adică se enervau că ne putem apăra? Țîțîțîțî … și ce dacă? Te pomenești că măcar la nivel teoretic dumnealor, vodkarii domiciliați la Kremlin, iau în calcul un atac cu rachete asupra României sau a Europei? Țîțîțî .. urât, tare urât … parcă au cam făcut bătături Kremlinaci spunâd cât de mult își doresc ei pacea…
Și zi așa Tоварищ Lukaşэвицы …”Încercările de a pune la îndoială rolul și eforturile Federației Ruse în calitate de garant și mediator în procesul de reglementare transnistreană, la care România nu face parte, sunt totalmente nefondate” și amestecul României vă face probleme? Țîțîțîț… Păi dacă ai onestitatea este măcar minimală, oare de ce nu vă retrageți voi toată armata din transnistria și medierea să o facă, să zicem OSCE, sau o organizație complet neinteresată în zonă… habar n-am, de exemplu Asociația Coafezelor cu Mătreață din Noua Zeelandă sau Asociația Pinguinilor Burlaci din Republica Congelată Antarctica?
Nu se poate să ții trupe de ocopație pe care le-ai vopsit în trupe de mediere dar, care, probabil asigură paza uriașelor depozite de mii de tone de armament care or mai exista de pe vremea armatei a paișpea …
Mediere zici? Mediere … Cal la fel a mediat estul Europei URSS că nici azi nu am reușit să scăpăm de păduchii și plojnițele aferente…
Dacă cineva care are acces la Alexander Lukașevici, actualul Ministru de Externe al Federației Ruse de exemplu unii de pe la KGB sau NKVD care oricum de monitorizează siteurile, să îi transmită din partea mea și a altor milioane de vorbitori de limba română că ni se cam rupe de isteriile lui etilice și pentru calmare îi dorim, cu toată deferența, să ne pupe în cur…
Mie dor de ROMÂNIA ÎNTREAGĂ …. Cu bucurie și tristețe: LA MULȚI ANI DE ZIUA TA, ROMÂNIA !
În loc de MOTTO
Sunt bucuros că mai există acei tineri moldoveni care strigau în Capitala Marii Uniri Moldova, Ardealul și Țara Românească, sunt trist că România e mai mică decât ar trebui să fie și mi-e greață de politicienii care promit orice pentru a fraieri iar electoratul fără a avea un minim respect pentru ceea ce se numește ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI …
=============================================================
Cu bucurie și tristețe spun:
LA MULȚI ANI DE ZIUA TA ROMÂNIE
Un nou Întîi a lu Decembre …
Cu bucurie că se umple mațul iar, precum godacul ce își așteaptă moartea asomat au ba, românul zice că e bucuros…
Mai mult ca-n alte întîiuri de Decembre chiolhanul cu mititei, șaorma, sarmale ori ciolan cu fasole, și vin fiert, bere, ori răchie, este asezonat cu promisiunile deșănțate depre mierea și laptele ce vor ferici spiritul mioritic…
Patriotic, politicienii promit tot ce vrea turma din fața lor să audă … Dacă vor fi ei cei votați, Românica noastră va deveni minim lider mondial… Sună atât de frumos încât ți se face greață …
Am văzut că la Alba Iulia au venit de dincolo de Prut un grup care striga: Moldova, Ardealul și Țara Românescă…
Îi auzea oare cineva? Poate, dar cine trebuia nu îi băga în seamă…
Cine ar fi trebuit să îi audă se fandosea în orașul cu mitici în loc să se ducă să își aducă omagiul cuvenit Sărbătorii Unirii, în capitala se suflet a românilor, Capitala Unirii, Alba Iulia…
În timp ce tinerii moldoveni încercau să amintească de o Românie întreagă, la București premierul plagiator, în costum negru de firmă încheiat la un singur nasture, fără cravată, cu mâinile înfundate mitocănește în buzunare de ziceai că tocmai își făcea manichiura și cu spălăcita de nevastă-sa la doi metrii în spatele lui cobora din limuzină ca să vadă lumea cui datorează grandioasa onoare de a-și bucura pupila cu luxul locului unde se duce el la serviciu…
După ce parodia de defilare a armatei, cu efective reduse din câte am înțeles și fără tehnică grea din motive de economie (lucru normal, banii necesari trebuiau redirecționați spre șpaga erectorală…) amvăzut un lucru care ar trebui să pună pe gânduri natul după ce se va trezi din beție…
Ultimii participanți la defilare tocmai își încheiau evoluția, Președintele Traian Băsescu a început să dea mâna, măcar de formă, cu cei prezenți… cum doar la noi se întâmplă, Premierul Ponta și Președintele senatului, vestitul cuplu umoristico tembel, Plagiatorache&Somnorache au luat un star de sărmanii jurnaliști nu mai conteneau să își reintroducă în cavitatea bucală limbile fluturânde de efort…
O voce blondă îi zice se Adormitescu… ”Ați stat departe de Președinte” …
O privire înciudată peste umăr … și o mormăială cam neinteligibilă ce părea a suna: ”Ia mai du-te-n …” …
Da, tinerii moldoveni au strigat Moldova, Ardealul și Țara Românescă… miticii duși de Ponta la manifestație ca să fluiere, au fluierat… taman pe acordurile imnului național care ar fi trebuit să dea o notă solemnă manifestației… felicitări miticilor … dacă erau și niște flegme parcă era și mai românesc omagiul adus României…
Sunt bucuros că mai există acei tineri moldoveni care strigau în Capitala Marii Uniri Moldova, Ardealul și Țara Românească, sunt trist că România e mai mică decât ar trebui să fie și mi-e greață de politicienii care promit orice pentru a fraieri iar electoratul fără a avea un minim respect pentru ceea ce se numește ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI …
P.S. NECESAR
E campanie electorală… pentru cine nu e hotărât cum să voteze, am o sugestie…
Mai jos ezită două hărți. E acolo România cum a fost și România cum mai este … diferența fiind România care ne doare.
Sugerez celor nehotărâți și nu numai lor, să îi voteze pe cei care, măcar de ochii lumii vor spune că înainte de a se preocupa cum e normal la noi de îngrășarea conturilor personale și ale grupului din care fac parte, măcar, în timp ce își servesc cafeaua de dimineață, se vor gândi ce trebuie făcut pentru ca România să redevină ce a fost… Să vină acasă, între frontierele naturale toți românii care simt românește…
Da, dragi români, dați-le votul celor care se gândesc la România și nu celor care vă promit lapte și miere, celor care huiduie imnul ori celor care promit jdemii de euroi moca ci celor care vă promit o Românie Întragă …
Mie personal, mi-e tare dor de România Întragă … ție, cititorule, nu?
A semna cu Rusia tratate și acorduri e pierdere de vreme. Fiind o țară fără onoare niciodată nu-și respectă semnătura pusă pe acestea.
O țară care nu își repectă semnătura pusă pe tratate și acorduri internaționale este o țară de rahat, o țară care nu prezintă credibilitate.
Superputerile consideră că lumea este locul creat doar pentru a putea ele să își arate mușcii… Rusia este de departe o țară care niciodată nu a avut nici cel mai mic respect față de țările din jur. Caracteristcă a imperiilor.
De când există Rusia, monstrul de la răsărit, are o caracteristică: nimeni nu se poate baza pe faptul că atunci când semnează un acord sau un tratat acesta va fi repectat.
Ba mai mult, nici măcar nu are decența de se face că plouă.
Semnează acordul sau tratatul, apoi, dacă îi vine pe chelie anunță că i se rupe, și gata…
La fel și cu retragerea trupelor ruse din Transnistria, retragere asumată la Istanbul.
Iată mai jos în niște articole mai vechi sau mai noi cum Rusia lui Putin, calcă în picioare ceea ce și-a asumat legat de retragerea trupelor sale, între altele, și a celor din Transnistria.
Pe 16 Iulie 2007, 9am.ro publica:
Putin da un ultimatum de cinci luni NATO
Presedintele Rusiei, Vladimir Putin, a semnat, din motive de «securitate nationala», decretul de suspendare a participarii tarii la tratatul pentru reducerea fortelor conventionale din Europa (CFE) in termen de cinci luni, daca nu se va ajunge la un acord pentru actualizarea acestui document, considerat «depasit» de catre autoritatile de la Kremlin.
Decizia Rusiei a fost considerata ‘regretabila>> de purtatorii de cuvant ai Casei Albe, NATO si UE. La randul sau, vice-ministrul de Externe al Poloniei, Witold Waszczykowski, a calificat decizia Kremlinului ca fiind ‘deconcertanta>> si a apreciat ca ea ar putea avea legatura cu proiectul de instalare a unor facilitati ale scutului antiracheta american in tara sa si in Republica Ceha. ‘Ar putea exista si motive de politica interna ale Rusiei, o demonstratie de forta inaintea campaniei prezidentiale din aceasta tara>>, a mai adaugat oficialul polonez, intr-un interviu acordat Agentiei Reuters. Presedintele rus, al carui mandat se incheie in noiembrie 2008, a socat tarile occidentale in februarie, cand a acuzat Washingtonul ca ar intentiona sa domine intreaga lume. In acest rastimp, el a mai amenintat cu constituiea unui OPEC al gazelor si cu instalarea de rachete in enclava rusa Kaliningrad, ca masura de retorsiune fata de scutul american. O alta sursa de dezacord intre Rusia si statele membre ale NATO referitoare la tratatul CFE sunt acordurile care interzic concentrarile masive de trupe si material de lupta in apropierea anumitor frontiere, acorduri pe care NATO doreste sa le mentina, iar Rusia le contesta, pe motiv ca frontierele sale au devenit mai instabile incepand de la dezintegrarea, in 1991, a URSS. Prin abandonarea acestor acorduri, Rusia ar putea sa-si intareasca prezenta militara in Caucaz si sa amane ‘ad calaendas graecas” retragerea militarilor sai din regiunile separatiste din Georgia (Osetia de Sud si Abhazia) si Republica Moldova (Transnistria), asumata la Istanbul.
Autor: Dan Stefan
Pe același site, 9am.ro , pe 7 august 2007 apărea un alt artocol care îl întărea pe primul:
Putin ingroapa acordul de la Istanbul: de ce tace Republica Moldova?
Presedintele rus Vladimir Putin a anuntat ca Rusia nu va mai respecta tratatul despre armamentele conventionale in Europa, daca tratatul nu va fi revizuit in interesul Rusiei. Kremlinul avertizeaza ca Rusia va suspenda participarea ei la acest tratat
Avertismentul vizeaza un mare numar de tari. Republica Moldova este cel mai direct vizata, deoarece o parte componenta a tratatului respectiv prevede retragerea trupelor rusesti de pe teritoriul Republicii Moldova. Acea parte este cunoscuta sub denumirea „Acordurile de la Istanbul” din 1999. Aproape toate tarile semnatare ale tratatului despre armele conventionale —- sunt 30 de tari in total —- au reactionat public chiar de mai multe ori dupa avertismentul domnului Putin. Toate reactiile sunt negative. Nici macar Belarus ori Armenia, aliatele Rusiei, nu sustin Kremlinul in aceasta problema.
Guvernul Republicii Moldova, insa, nu ia niciun fel de atitudine publica. Pare-se ca Republica Moldova e singura tara care pastreaza tacerea, in ciuda faptului ca interesele ei vitale sunt direct primejduite. Sau poate tocmai din acest motiv tace, de teama sa nu supere Kremlinul?
Marea majoritate a tarilor semnatare ale tratatului sunt afectate in mod indirect sau potential, in viitor, de o eventuala crestere a fortelor conventionale rusesti dincolo de limitele stabilite prin tratat. Republica Moldova, insa, este afectata direct si imediat, aici si acum, deoarece trupele rusesti se gasesc pe teritoriul Republicii Moldova, in mod ilegal, desigur.
Cu atat mai stranie devine tacerea Chisinaului. Inexplicabila, deoarece pozitia de pana acum a Presedintiei si a Guvernului a fost cat se poate de ferma in chestiunea trupelor rusesti. Republica Moldova cere oficial retragerea completa, neconditionata a trupelor rusesti cu verificare internationala, precum si inlocuirea trupelor rusesti, asa-zis pacificatoare, printr-o misiune internationala cu caracter civil. Aceasta este si pozitia de pana acum a Republicii Moldova in negocierile separate cu Rusia pentru reglementarea conflictului din Transnistria. Dar evolutia acestor negocieri ramane ne-transparenta, iar intre Chisinau si partenerii sai occidentali au aparut probleme serioase de comunicare si incredere. Iata de ce este cu atat de necesara o luare de atitudine publica, in loc de tacere, din partea Republicii Moldova referitor la tratatul despre armamentele conventionale si, in mod specific, fata de problema trupelor rusesti.
Republica Moldova este mentionata in numeroase declaratii prin care guvernele tarilor membre in NATO si in Uniunea Europeana i-au raspuns domnului Putin. Declaratiile occidentale cer explicit retragerea trupelor rusesti de pe teritoriul Republicii Moldova. Pare inexplicabil de ce nu se pronunta chiar Republica Moldova in mod public si oficial in aceasta problema vitala.
Pentru cei care nu știu foarte clar despre ce este vorba, iată ce se publica pe e-democracy.md pe 16 ianuarie 2005 articol scris de Iulian Fruntaşu
Retragerea trupelor ruse din Moldova în contextul Tratatului FACE adaptat:
percepţii, interese şi natura schimbătoare a securităţii europene
Deşi nu este prea cunoscut publicului larg, Tratatul Forţelor Armate Convenţionale din Europa reprezintă una din pietrele de temelie ale securităţii europene. În perioada războiului rece acesta a contribuit semnificativ la menţinerea stabilităţii şi securităţii europene prin stabilirea juridică a plafoanelor pentru deţineri de armamente convenţionale (cinci categorii: tancuri, maşini blindate, artilerie calibru 100mm, avioane de luptă şi elicoptere de atac), reducerea lor substanţială (59 000 unităţi pînă la 28.05.01, cînd a avut loc Conferinţa de evaluare a Tratatului FACE), consolidarea transparenţei şi încrederii prin elaborarea regimului de inspecţii şi a schimbului de informaţii, precum şi crearea regimului special de flancuri — acolo unde forţele NATO şi cele ale Tratatului de la Varşovia se aflau într-un contact mai apropiat — cu deţineri şi flexibilităţi reduse. O dată cu dispariţia Tratatului de la Varşovia şi dezintegrarea URSS, statele-membre au demarat procesul de adaptare a Tratatului FACE la noile realităţi politice şi de securitate pe continentul european, adoptînd Tratatul adaptat la 19.11.99 în cadrul Summit-ului OSCE de la Istanbul.
În cele ce urmează vom trece în revistă deciziile Summit-ului OSCE cu privire la Moldova, conţinutul şi caracterul lor, percepţiile divergente ale părţilor implicate vis-a-vis de modul de implementare, poziţia Federaţiei Ruse faţă de Tratatul adaptat şi, nu în ultimul rînd, perspectivele Republicii Moldova de utilizare a acestui instrument de securitate europeană pentru promovarea intereselor naţionale. Elementele particulare ale procesului de adaptare vor fi explicate, din lipsă de spaţiu, doar în măsura în care acestea scot în evidenţă problemele şi sfidările la adresa securităţii Republicii Moldova.
De menţionat că în cadrul procesului de adaptare diplomaţia moldovenească a depus eforturi considerabile în ce priveşte consolidarea obligativităţii acordului statului-gazdă pentru amplasările temporare, soluţionarea aflării ilegale a trupelor ruse în contextul Tratatului, reglementarea problemei echipamentelor limitate de tratat necontabilizate. Interesele naţionale în raport cu Tratatul FACE au fost promovate extrem de insistent pe parcursul a mai multor ani şi în mod special pe parcursul anului 1999 din cauza intensificării negocierilor. Aceasta se efectua prin intermediul intervenţiilor la Grupul consultativ comun, abilitat să negocieze adaptarea, prin avansarea de iniţiative şi proiecte de decizii, prin intermediul nenumăratelor consultări şi negocieri atît în cadru formal, cît şi neoficial la Viena şi alte capitale. Din aceste considerente reuşita Istanbulului nu a fost o surpriză pentru cei implicaţi direct în procesul de adaptare, deşi nu putem nega o anumită influenţă benefică a circumstanţelor internaţionale, cum ar fi presiunea exercitată de statele occidentale membre ale Tratatului asupra Federaţiei Ruse pentru violarea plafoanelor pentru deţineri în zona de flanc şi anume în Caucazul de Nord unde ruşii au declanşat operaţiuni cu utilizarea masivă a armamentelor convenţionale. Cu toate acestea, în ultimele două zile la Istanbul existase şi scenariul scoaterii Moldovei din joc, deoarece unele state importante se temeau că din cauza unei probleme regionale se poate bloca o decizie fundamentală pentru securitatea europeană. Cu ceva tărie de caracter, mişcări calculate, implicarea delegaţiilor occidentale ca mediatori, delegaţia Moldovei a reuşit finalizarea negocierilor cu ruşii în jurul orei trei dimineaţa 19.11.99, după care a avut loc şi Conferinţa FACE. Ceremonia oficială a semnării Tratatului adaptat s-a produs la opt dimineaţa de către şefii de state şi guverne, numai la cîteva ore de la finalizarea negocierilor.
Deci, Actul final care este parte a pachetului de înţelegeri împreună cu Tratatul adaptat[1], conţine următoarele referinţe la Moldova: “[Statele-membre] …Luînd act de declaraţia Republicii Moldova care este anexată la acest Act final referitor la renunţarea dreptului de a găzdui amplasările temporare pe teritoriul său[2], au salutat angajamentul Federaţiei Ruse de a retrage şi/ sau distruge armamentele şi echipamentele ruse limitate de Tratat pînă la sfîrşitul anului 2001, în contextul angajamentului său menţionat în paragraful 19 al Declaraţiei Summit-ului de la Istanbul”.[3]
Aici este important să facem o distincţie între Tratatul adaptat care, apropo, conţine clauze referitor la acordul statului-gazdă[4], inclusiv Actul final care, la rîndul său, conţine angajamente politice extrem de puternice deoarece au fost asumate în pachet cu Tratatul, şi Declaraţia Summit-ului de la Istanbul care are un regim politic de implementare ca oricare alt document OSCE. Deşi pe de altă parte se poate afirma că referinţele reciproce între Actul final şi Declaraţia Summit-ului au consolidat caracterul obligativităţii acesteia din urmă. Declaraţia Summit-ului spune următoarele lucruri relevante referitor la Moldova în primele două alineate: “Cu trimitere la Deciziile Summit-elor de la Budapesta şi Lisabona, precum şi a Reuniunii Ministeriale de la Oslo, reiterăm aşteptările noastre cu privire la retragerea cît mai curîndă, ordonată şi completă a trupelor ruse din Moldova. În acest context, noi salutăm progresul recent obţinut în retragerea şi distrugerea echipamentelor militare ruse stocate în regiunea transnistreană a Moldovei şi finalizarea distrugerii muniţiilor netransportabile. Noi salutăm angajamentul Federaţiei Ruse de a finaliza retragerea forţelor armate ruse de pe teritoriul Moldovei pînă la sfîrşitul anului 2002. Noi, de asemenea, salutăm disponibilitatea Republicii Moldova şi a OSCE de a facilita acest proces, în limitele capacităţilor respective(subliniat de autor pentru a respinge pretenţia rusă de condiţionare — n.a.), pînă la termenul stabilit”.[5]
Reţeaua de documente juridice şi politice, precum şi rapoartele existente pun în evidenţă substanţa angajamentelor relevante în cazul Moldovei:
| La pachet | Referinţe reciproce | |||
|---|---|---|---|---|
 |
|
|||
| Tratatul adaptat |  |
Actul final | |
Declaraţia Summit-ului OSCE |
| Acordul Statului-gazdă prezent în mai multe articole. | 1. Retragerea ELTN-urilor ruse pînă la sfîrşitul 2001. 2. Renunţarea la dreptul la amplasări temporare în Anexa 13. |
Paragraful 19. Retragerea completă a trupelor ruse pînă la sfîşitul 2002. Muniţiile şi armamentele evident nu sînt în cele 5 categorii FACE, dar cad şi ele sub incidenţa Tratatului pentru că sînt în dotarea forţelor armate, iar excesul acestora nu este relevant în termenii documentului. S-a acceptat această divizare oarecum tautologică pentru a grăbi retragerea tehnicii de luptă. Aceasta explica diferenţa între termenii 2001 şi 2002. | ||
Acum, dacă punem Tratatul adaptat cu toate angajamentele sale în contextul securităţii europene, dar şi cel al relaţiilor moldo-ruse, vedem că abordările Moscovei variază în dependenţă de percepţiile ruse ale ameninţărilor şi provocărilor la adresa sa. De exemplu, în cadrul unei conferinţe la nivel înalt la Munchen la 9 februarie 2004 ministrul rus al Apărării, Serghei Ivanov, a declarat că Rusia ar putea să se retragă din Tratatul FACE din cauza aderării la NATO a statelor baltice care nu vor fi cuprinse de limitări, regimul de inspecţii şi informaţii, acestea oferind posibilitatea amplasării nelimitate a echipamentelor Alianţei pe teritoriile respective.[6] Duma Federaţiei Ruse s-a exprimat în termeni similari, susţinînd că acceptarea statelor baltice în NATO creează o zonă gri şi Rusia drept răspuns ar putea revizui angajamentele sale de la Istanbul privind deţinerile în Kaliningrad şi Pskov.[7] Toate acestea au continuat pînă în momentul cînd NATO a oferit asigurări că noile state-membre, inclusiv statele baltice, vor respecta prevederile Tratatului FACE şi angajamentele Alianţei în raport cu Rusia cum ar fi Actul fondator al relaţiilor între NATO şi Rusia, Declaraţia de la Roma şi Declaraţia de la Madrid din 2003. Duma Rusiei a ratificat Tratatul adaptat (anterior au făcut-o Belarus, Ucraina şi mai apoi Kazahstan) la 25 iunie 2004[8], iar ministrul rus de Externe Lavrov făcea deja agitaţie în favoarea ratificării Tratatului adaptat, participînd la Consiliul Ministerial de la Sofia de la sfîrşitul anului trecut.[9] Aceasta ne conduce la concluzia că ruşii au exercitat presiuni politice care s-au încununat cu succes, deoarece se pare că NATO le-a dat garanţii de neamplasare a trupelor în noile state-membre suficient de credibile ca Moscova să treacă rapid de la ideea părăsirii Tratatului la cea de ratificare. Într-un context mai larg este evident faptul că Tratatul FACE adaptat este mai convenabil Federaţiei Ruse decît Alianţei pentru că NATO oricum a tratat de mulţi ani cu o oarecare înţelegere violarea plafonului în Caucazul de Nord, dar şi comportamentul Moscovei în aşa-numita străinătate imediată. Acum însă lucrurile încep să se schimbe în sensul că toleranţa faţă de prezenţa ilegală a trupelor ruse scade, deşi Moscova încearcă să accentueze prevederile care îi sînt convenabile în Tratatul adaptat (şi chiar să obţină din partea Alianţei garanţii suplimentare, după cum am văzut) şi să minimalizeze angajamentele în raport cu Moldova şi Georgia, susţinînd ba că acestea sînt politice şi fără termen de implementare, ba că sînt bilaterale fără efect asupra părţilor terţe.[10] Însă dacă ne vom închipui o situaţie ipotetică în care Polonia ar declara că angajamentele sale anexate la Actul final referitor la limitarea plafoanelor pentru tancuri la 1577, pentru maşini blindate de luptă la 1789 şi pentru piese de artilerie la 1370 nu mai sînt valabile pentru că sînt politice, funcţionarii de la MAE-ul rus şi cel al Apărării ar sări ca fripţi în oficiile lor.
Nu este greu de observat că ruşii manipulează, cu ceva dexteritate adevărat, chestiunea Tratatului FACE adaptat. Moscova ştie prea bine că acordul statului-gazdă a fost un principiu fundamental în cadrul negocierilor şi reflectat corespunzător în Tratatul adaptat, pentru că diplomaţii şi militarii ruşi au fost cei care în permanenţă s-au opus puternic pe parcursul negocierilor conceptului obligativităţii acordului statului-gazdă. Moscova, de asemenea, ştie că angajamentele politice din Actul final sînt în pachet cu Tratatul adaptat şi au o valoare net superioară oricărei alte decizii OSCE, că din punct de vedere juridic nici o altă decizie nu poate modifica termenii Conferinţei FACE de la Istanbul decît o altă Conferinţă FACE şi că, în ultimă instanţă, nu se poate de testat la nesfîrşit limitele toleranţei statelor-membre NATO prin provocări politico-diplomatice de felul menţionat mai sus. La urma urmei, în termeni comparaţi, Moscova are o nevoie mai mare de Tratatul FACE adaptat ca să poată monitoriza prezenţa şi mişcările Alianţei în imediată apropiere de graniţele sale în condiţiile în care armamentele convenţionale ruse degradează, iar elementul mobilităţii şi componentul aerian sînt superioare în cazul NATO. Adevărat că în eventualitatea dispariţiei Tratatului toate părţile vor avea de pierdut, însă pierderile Moscovei ar fi mai mari şi comportamentul hectic în ultima jumătate de an demonstrează veridicitatea afirmaţiei în cauză.
Este important de menţionat că poziţia SUA anunţată la numai un an de la Summit-ul de la Istanbul de doamna Albright la cel de-al optulea Consiliu Ministerial al OSCE de la Viena, din 27–28 noiembrie 2000, că semnarea Tratatului FACE adaptat este o realizare istorică posibilă, în parte, datorită angajamentelor importante asumate de către Federaţia Rusă este valabilă şi astăzi, nuanţată de condiţionarea ratificării prin implementarea deplină a angajamentelor, după cum a stipulat Colin Powell la Consiliul Ministerial de la OSCE de la Sofia.[11]Adevărat, SUA şi NATO în general ar putea avea scopurile proprii sau suplimentare de a întîrzia ratificarea Tratatului adaptat, însă vom lăsa experţilor ruşi acest subiect care sînt mai capabili şi cu mai mult elan să analizeze deficienţele reale sau imaginare ale Alianţei.
În ce priveşte Moldova şi Tratatul FACE este bine de ţinut minte că din perspectiva multor cancelarii occidentale acesta menţine un sistem de relaţii ce afectează securitatea pe întregul continent şi că Tratatul soluţionează chestiuni mult mai importante decît aflarea sau retragerea trupelor ruse de pe teritoriul moldovenesc. Această situaţie ar trebui să menţină diplomaţia moldovenească în alertă şi să conducă la elaborarea de iniţiative politice şi diplomatice suplimentare, pe de o parte în consultări cu Washington, Londra şi Ankara, iar pe de altă parte la negocieri cu Moscova. Nu este ideea cea mai bună de complacere în capacitatea redusă, după cum arătase şi Acordul privind flancurile din 1996, de a bloca ratificarea Tratatului adaptat atunci cînd aceasta o decid s-o facă statele importante ale Alianţei. Fără iniţiative diplomatice serioase îndreptate spre retragerea completă a armatei ruse şi cea a separatiştilor ruşi, afirmaţia care urmează din “Defense Monitor” are şanse mari să se adeverească: “Ca şi predecesorul său, regimul tratatului adaptat va fi după toate probabilităţile viciat de acţiunile ilegale ruse în Caucazul de Nord şi fostele republici sovietice socialiste. Moscova consideră nerespectarea angajamentelor ca fiind în conformitate cu interesele sale de securitate şi din aceste considerente este dispusă să rişte ostracismul, pe cînd statele NATO nu sînt dispuse să penalizeze Rusia, deoarece ele nu sînt afectate de acţiunile ruse.”[12]
Cu toate acestea, la momentul de faţă este clar că Tratatul FACE adaptat la Istanbul a avut un impact pozitiv asupra securităţii Republicii Moldova, ruşii retrăgînd şi/ sau distrugînd, pe banii occidentalilor, de altfel, o mare parte din echipamente. Semnificativ în acest context este faptul că Moscova păstrează echipamentele antrenate în aşa-numita misiune de pacificare, sperînd că acestea vor fi scoase de sub incidenţa FACE dacă li se va atribui mandatul OSCE. O altă problemă este stocul de muniţii şi armamente care trebuiau să fie retrase pînă la sfîrşitul anului 2002 — deşi acest angajament este stipulat de Declaraţia Summit-ului, muniţiile şi armamentele cad şi ele sub incidenţa Tratatului FACE, după cum am menţionat şi prin intermediul schemei de mai sus — divizarea a fost făcută din cauza volumului mare a acestora şi dorinţei de a urgenta retragerea tehnicii militare pentru a reduce riscul transferului către armata secesioniştilor. Aceasta, de altfel, reprezintă o altă problemă, deoarece bazele armatei în cauză au fost puse de către transferurile Armatei a 14-a, de cele mai multe ori, benevole şi deliberate. Echipamentele limitate de Tratatul FACE sînt considerate, în cazul în care nu sînt controlate de autorităţile constituţionale, drept echipamente necontabilizate (ELTN) care pe teritoriul Moldovei sînt în număr de 18 tancuri, 49 maşini blindate de luptă, 32 unităţi de artilerie 100 mm.[13] Este necesar de demarat acţiuni diplomatice atît în cadrul FACE cît şi utilizînd mecanismele politice, cum ar fi, de exemplu, Consiliul NATO-Rusia, în vederea atribuirii clare Federaţiei Ruse a responsabilităţii pentru ELTN-urile din zona ocupată, care trebuie să fie retrase sau/ şi distruse de Moscova.
Natura schimbătoare a securităţii europene solicită, în special din partea unor state mai puţin importante sub aspect militar şi politic, o politică externă caracterizată de perseverenţă, imaginaţie şi dedicaţie în vederea unei promovări mai bune a intereselor naţionale.
Și cum cu lucrurle acestea nu se glumește, în isteria ei, Rusia lui Putin trece la fapte. Nici mai mult, nici mai puțin, se gândește să instaleze în Tranmsnistria un sistem radar Voronej:
Rusia ar putea amplasa in Transnistria sistemul de radar Voronej
La Viena are loc o noua runda de convorbiri pe problema transnistreana in format 5+1, iar emisarul special al presedintelui rus pentru nerecunoscuta republica, Dmitri Rogozin, va avea o serie de intalniri cu conducerea regiunii la Tiraspol. Bucuresti, Kiev si Chisinau cred ca scopul acestor intrevederi este restabilirea controlului Moscovei asupra Transnistriei in vederea mentinerii prezentei militare a Rusiei in zona. Surse din anturajul presedintelui rus au declarat pentru Nezavisimaia Gazeta ca Moscova ar putea amplasa la Tiraspol sistemul de radar Voronej, ca raspuns la scutul antiracheta in Europa si ca o contrapondere la bazele NATO din Romania.
Sursele Nezavisimaia Gazeta au precizat ca numirea lui Rogozin marcheaza inceputul realizarii politicii lui Vladimir Putin in CSI, conform careia Transnistria va redeveni tinta unei atentii sporite din partea Rusiei. Avand in vedere apropierea regiunii de o tara NATO – Romania, unde exista deja patru baze americane, precum si intensificarea proceselor legate de integrarea Moldovei in Romania, „Rusia intentioneaza sa-si mentina prezenta militara in Transnistria, ba chiar mai mult, sa instaleze acolo sistemul de radar Voronej”.
Posibilitatea a fost evocata si de directorul Institutului kievean pentru problemele societatii civile, Vitali Kulik. „In Romania se afirma ca Rusia poate deplasa in Transnistria rachete Iskander, dupa modelul regiunii Kaliningrad. Acelasi lucru se spune si la Kiev. Dar eu nu cred. In schimb, un radar pare o varianta mult mai plauzibila. Moscova intelege ca Moldova se departeaza treptat, iar unirea ei cu Romania ar putea avea loc”.
In acelasi timp, Ministerul rus al Apararii sustine ca pe ordinea de zi a institutiei nu exista planuri de amplasare in Transnistria a unei statii de radiolocare Voronej-DM, care face parte din Sistemul de avertizare timpurie a atacurilor cu rachete. Ministerul spune ca Rusia si-a propus sa construiasca asemenea statii exclusiv pe teritoriul tarii – in regiunile Leningrad, Kaliningrad, langa Armavir si in regiunea Irkutsk.
Totusi, scrie in continuare NG, exista experti care considera absolut reala posibilitatea ca Transnistria sa devina acel teritoriu al Federatiei Ruse unde pot fi amplasate nu numari radare, ci si orice altceva. Daca pana acum asemenea scenarii erau catalogate drept absurde, astazi, pe „fondul romanizarii intense a Moldovei”, aceasta perspectiva nu mai este exclusa nici de liderul transnistrean, Evgheni Sevciuc, dupa cum scrie Nezavisimaia Gazeta.
In opinia analistului Serghei Jiktsov, de la Academia de diplomatie a MAE rus, „Rogozin trebuie sa aduca la cunostinta conducerii Moldovei preocuparea Rusiei legata de politica promovata de autoritatile de la Chisinau de apropiere de Romania. De asemenea, el trebuie sa calmeze situatia din Transnistria, unde noul presedinte a intrat in conflict cu Sovietul suprem si cu influenta corporatie Sherif. Ceea ce poate destabiliza situatia in regiune. Rogozin trebuie sa stinga ambitiile de ambele parti”, afirma analistul.
Autor: Olga Popescu
Sursa: hotnews.ro
Data publicării: 17 aprilie 2012
Pentru cine nu știe, Sistemul Radar Voronej ( în rusește: Воронеж) este generația actuală de radare de avertizare timpurie (sistem radar cu bătaie lungă) oferint o monitorizare a spațiului aerian. La Lekhtusi, în apropiere de Sankt Petersburg, prima componentă a sistemului a devenit activă în 2009.
Există un plan de înlocuire a acestui sistem până în 2020. Numele după obiceiul sovietic, vine de la un râu care se numește Voronej, generaţiile anterioare de radar au fost cunoscute sub numele de Daryal (dupăCheile Darial), Volga (dupa Volga) şi Daugava (Daugava River) şi înainte de generareaDnepr (Nipru River), şi Nistru (Nistru). Radarele Voronezh sunt descrise în sensul extrem de prefabricate care au un set de până timp de luni, mai degrabă decât de ani şi au nevoie de personal mai puţin decât generaţiile anterioare. Ele sunt, de asemenea, modulare, astfel ca un radar pot fi instalate doar parţial.
Rusia a folosit lansarea acestor radare noi pentru a ridica preocupările sale cu privire la apărare anti-rachetă american în Europa. La lansarea radarului Kaliningrad în noiembrie 2011 preşedintele rus Dmitri Medvedev a fost citat spunand ca „Ma astept ca acest pas (lansarea radarului), va fi văzut de către partenerii noştri ca primul semnal de disponibilitate a ţării noastre de a da un răspuns adecvat la ameninţările pe care le ridică scutul antirachetă pentru fortele noastre nucleare strategice.
Conform Wikipedia componentele Sistemului Radar Voronej sunt desfășurate în locațiile:
– Lekhtusi Radar Station,Leningrad Oblast, ( 60°16′31.65″N30°32′45.66″E )
– Armavir Radar Station,Krasnodar (44°55′30.38″N40°59′2.02″E)
– Fostul Dunayevka air base , în apropiere de Pionersky,Kaliningrad , (54.857294°N 20.18235°E)
– Mishelevka Radar Station, Irkutsk , (52°51′20.11″N103°13′53.94″ – aproximativ)
Pechora Radar Station, Komi, (65°12′36.59″N57°17′43.38″-aproximativ)
Olenegorsk Radar Station, Murmansk, (68°6′59.63″N33°55′8.69″-aproximativ)
P.S. Cred că vodcarilor de la Kremlin care consideră că ei sunt buricul pământului ar trebui să li se amintească de Imperiul Roman și de Imperiul Mongol. Ambele au dispărut.
Cei de atunci considerau că Imperiul lor e etern, atât Romanii cât și Mongolii. De asemenea ar trebui să li se mai spună că există o mare diferență. Din Imperiul Roman a rămas o civilizație, din cem mongol povești cu niște conducători, cruzi, răi, monstruoși, adevărate rușini pentru specia umană.
Rusia a adus lumii păduchi, vodcă și multă suferință. În istorie va rămâne poate, peste o mie de ani, doar amintirea păduchilor și a sinistrei Ciume Roșii, Comunismul…
Atenție vodcari, Istoria nu iartă …
Maimuțoiul Rogozin, exponentul unui Kermiln isterizat…. (o fi având vreo legătură această isterie cu reacția la exploatarea gazelor de șist în România?)
Înțelegând că influența ei în lume devine tot mai mică, Moscova se isterizează și arogantă trimite tot felul de maimuțoi să o reprezinte prion vecinătăți.
Unul din aceștia este Dmitri Rogozin, un isteric naționalist, cu grave probleme sus… la mansardă… (Deh, vodca rusească tradițională dizolvă chiar și cele mai rusești creiere.
Pentru a arăta ”Ia uite ce mușchi am” în perioada 2008-2011 a fost ambasador al Rusiei la NATO.
La finalul anului trecut, el a fost numit în funcţia de vicepremier însărcinat cu complexul militaro-industrial rus. În februarie, preşedintele Medvedev i-a mai încredinţat o sarcină, aceea de a conduce negocierile Moscovei cu NATO privind scutul antirachetă.
Înainte de a fi ambasador la NATO, Rogozin a avut o misiune similară celei din Transnistria – negocierea chestiunilor legate de enclava Kaliningrad, înainte de aderarea ţărilor baltice la NATO. Rogozin a fost numit în aceeaşi zi în două funcţii care vizează Republica Moldova: reprezentant special al Kremlinului pentru conflictul transnistrean şi preşedinte al Comisiei interguvernamentale pentru cooperare economică cu Republica Moldova.
Numirea lui Dmitri Rogozin ca reprezentat al Moscovei pentru Transnistria provoaca iritare la Chisinau si Bucuresti
Chişinăul este nemultumit de initiativa Kremlinului de a-l numi pe Dmitri Rogozin drept reprezentant al Rusiei pentru Transnistria, considerand ca este vorba despre inca o incercare a Moscovei de a oferi legitimitate regimului de la Tiraspol. La randul sau, consilierul prezidential de la Bucuresti Iulian Chifu este de parere ca Romania trebuie sa numeasca si ea un diplomat cu responsabilitati pe probleme de securitate est-europeana care sa contracareze desemnarea lui Rogozin.
Cântecul de lebădă sau o revenire în forță a comunismului moldovenesc?
Generalul Iarna contra generalului Voronin si contrarevolutia rosie
Simbata, la Chisinau a avut loc primul miting din acest an al PCRM-lui .Contrar unor zvonuri, precum ca va fi o manifestatie de masa, a venit putina lume, maxim doua mii de oameni.
Sa se fi te
rminat banii la Voronin, sau e o tactica de-a comunistilor?Explicatia a venit de la Mark Tkaciuk, care a si dezvaluit tactica comunistilor, astfel ei organizeaza actiuni de lunga durata, care trebuie sa creasca in intensitate si sa culmineze cu al dolea Congres Civic, unde vor veni zeci de mii de oameni, care vor debarca de la guvernare puterea actuala.
Intre timp , comunistii vor incerca sa forteze mina lui Marian Lupu, ca acesta sa semneze Decretul de dizolvare a Parlamentului. Astfel putem concluziona, comunistii pregatesc o contrarevolutie rosie, si ca se antreneaza pentru ziua H, cind aceasta va avea loc.
Daca consideram ca la 7 aprilie 2009 a avut loc o revolutie anticomunista, care a pus bazele europenizarii si democratizarii R.Moldova, atunci ceea ce vor sa faca comunistii astazi, si anume schimbarea puterii de stat, prin actiuni de strada, o putem numi contrarevolutie.
Despre teoriile revolutiilor, si a lovuturlor de stat, s-a scris mult, exista zeci de metode, mai nou se folosesc intens tehnologiile moderne, telefonia mobila, inclusiv Internetul.
Exista si o caracteristica comuna tuturor revolutiilor, singeroase sau pasnice, care se exprima prin atacarea violenta a institutiilor centrale ale statului, si incercarea de preluare a lor.
Insa mai nou, in istoria moderna, revolutiile, adica rasturnarile de guverne, se pot efectua in citeva etape, in special prin incercarea manifestantilor de a obtine demisia fortata a guvernantilor, si instalarea guvernarii sale, sau obtinerea declansarii de alegeri repetate sau anticipate la care cistiga de regula opozitia. Adica mat in doua mutari.
Putem concluziona ca in R.Moldova se va incerca repetarea scenariului ucrainean, de contrarevolutie.
Asa cum se stie, in rezultatul revolutiei oranj in Ucraina, in 2004, prin manifestatii stradale, s-a reusit de catre opozitia de atunci, reprezentata de Iuscenko si Timosenko in special, repetarea alegerilor prezidentiale, pe care Iuscenko le-a cistigat devenind Presedinte. Astfel Occidentul a obtinut atunci o victorie in fata Moscovei.
Insa catre anul 2010, echipa oranj se scindeaza, intre Iuscenko si Timosenko se declanseaza un razboi fratricid, si in rezultat Ianukovici cistiga alegerile prezidentiale din 2010, ceea ce echivaleaza cu o contrarevolutie si instaureaza un regim autoritar in Ucraina, iar Timosenko si alti dusmani ai sai politici sunt bagati in puscarii.
Daca e sa comparam situatia din Moldova si Ucraina , atunci vedem ca AIE a venit la guvernare in rezultatul unor alegeri anticipate, din 29 iulie 2009, dictate in mare masura de evenimentele de la 7 aprilie.
Insa asa ca si in Ucraina, componentele AIE, in speta PLDM contra PD, si PLDM contra PL, s-au lansat intr-un razboi fratricid, de care incearca sa profite partidul comunistilor.
Si in Moldova, ca si in Ucraina, noile guverne democratice, conduse de Filat si Timosenko, nu si-au anihilat oponentii politici, nu le-au intentat dosare penale, si nu i-au bagat in puscarii, dimpotriva acestia au beneficiat de libertatea de expresie, pentru a-si ataca adversarul politic.
In prezent, comunistii si acolitii lor, incearca sa profite de certurile si divergentele din AIE, de greselile guvernarii si vor sa obtina alegeri anticipate, deoarece asta e unica sansa a lor de a reveni la guvernare de unii singuri sau intr-o alianta de centru-stinga.
Cine va cistiga in aceasta confruntare: PCRM sau AIE?
La prima vedere, sansele AIE sunt mai mari, deoarece se afla la guvenare, are posibilitatea a de a folosi pirghiile puterii, are sustinerea UE, SUA si a vecinilor, Romaniei si Ucrainei, care nu agreaza comunistii nici la ei acasa , nici peste hotare.
Comunistii pe de alta parte, pot miza pe sustinerea tacita sau directa a Rusiei, Kazahstanului, Belarusului si altor tari din CSI, dar si din partea autoritatilor regiunii transnistrene, care ar dori ca la Chisinau sa se instaureze o guvernare autoritara, ca in contrast cu aceasta sa profite, declarind ca nu au cum sa se uneasca cu Chisinaul, deoarece acolo este un regim nedemocratic, care incalca drepturile omului.
Dar in afara de sustinerea actorilor externi, conteaza foarte mult cum partile aflate in conflict isi folosesc sansele pe interior.
Pentru toata lumea deja e clar ca ideea petrecerii unui referendum constitutional a murit. AIE, mai poate indeparta pericolul revenirii comunistilor, doar prin alegerea sefului statului, impreuna cu grupul Dodon.
De asemenea Alianta, isi poate mobiliza sustinatorii ca sa organizeze mitinguri de sustinere a democratiei si a cursului proeropean.
De fapt cetatenii cu viziuni proeuropene si proromanesti, in special tinerii ar trebui singuri sa se organizeze, daca nu doresc o restauratie comunista violenta.
Daca cetatenii cu viziuni proeuropene lasa Alianta singura in fata comunistilor, aceasta este condamnata. Miza luptei politice de la Chisinau, nu este numai una interna, dar vizeaza si obiectivul strategic, integrarea in UE sau in Uniunea Eurasiatica? Intrebarea ramine deschisa.
http://www.youtube.com/watch?v=s0kslBRMaOU&feature=player_embedded
http://grenada.md/post/mark_tka4iuk_delo_osvobojdenia_v_rukah_kajdogo_grajdanina
http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A0%D0%B5%D0%B2%D0%BE%D0%BB%D1%8E%D1%86%D0%B8%D1%8F
http://en.wikipedia.org/wiki/Revolution
http://dexonline.ro/definitie/puci
http://dexonline.ro/definitie/revolu%C8%9Bie
Autor: Roman Mihăeș
Sursa: http://romanmihaes.wordpress.com
De fapt, iubirea poporului față de USL există doar în capul unora …
Victor Ponta face o greșală uriașă, greșală pe care a făcut-o și înaintașul său, Prostănacu, desface la șampanii de nu mai poate. Deja, el și logodnicul său, Antonescu desfac sticlelew cu șampanie.
Manifestațiile provocate și promovate de USL în cârdășie cu Intact-ul și alte năzbâtii media au făcut ca deja să jubileze, ca oamenii cu sacii în căruță.
Treaba e să oamenilor li se pare că sunt în pole position.
Realitatea pare a fi alta. În Moldova, Ponta credea că se duce în fieful electoral tradițional al PSD. Ca să fie siguri au ”pompat” o mulțime de cârnați și vin cu ocazia sărbătoririi Micii Uniri.
Ba liderul PSD și-a pregătit și un discurs bombastic și populist pe care fomiștii moldoveni să îl înghită printre îmbucături… Când a constatat la Focșani ostilitatea mulțimii era să-l lovească apoplexia, surse din apropierea sa ar fi spus că Ponta a fost aproape de o criză de nervi…
Nu cred că a înțeles nici acum că iubirea poporului față de USL nu e decât un fel de lăbăreală cu care se satisfac ei, unul pe altul pe la Intact.
<<Într-o declaraţie remisă presei, vicepreşedintele PDL, Traian Igaş afirmă că preşedintele PSD, Victor Ponta , a mers la Focşani pentru a face o baie de mulţime, dar a fost întâmpinat cu ostilitate de protestatari şi nu şi-a mai susţinut discursul pregătit cu aceea ocazie.
„Îmbărbătat de Antene, Victor Ponta s-a dus să facă o baie de mulţime la Focşani, într-un mediu pe care îl credea securizat de proteste. Insă, cu toată organizarea pesedistă, co-preşedintele USL a fost întâmpinat cu huiduieli. Surprins de reacţia oamenilor, Ponta şi-a inghitit pe loc discursul populist şi, vitejeşte, nu a mai spus nimic”, a susţinut Traian Igaş.
Conform ministrului de interne, acest lucru ar trebui să fie o lecţie pentru preşedintele PSD, iar protestele sunt îndreptate împotriva întregii clase politice.
“Este o lecţie usturătoare pe care o primeşte Victor Ponta, căruia îi va fi greu de acum înainte să mai mintă că protestele sunt îndreptate numai împotriva Puterii.(…)Oamenii nu uită că şi liderii USL au fost la guvernare, că au ocupat poziţii importante în statul român şi au arătat cu prisosinţă nimicul de care sunt în stare. Din acest motiv, incercările socialiştilor de a poza in alternativă sunt sortite eşecului„, concluzionează Igaş.>> – spune Evenimentul Zilei.
Articol original:
Igaş: După ce a fost huiduit la Focşani, Ponta şi-a înghiţit discursul populist şi a tăcut
Sursa: evz.ro
Cozmin Guşă a plecat…Ui pup iu, daragaia!
A plecat, lăsând în urmă o vilă pustie la Cornu şi o Lavinie singură pe centură, cu PIN-ul în braţe, să se lupte cu Spânu’ de la Cotroceni. Şi pentru că nu l-am meritat, Cozmin şi-a luat şi afacerile trecând dincolo. Dincolo de Prut, în Republica Moldova, greu încercată de Voronin şi prompt invadată de Nuş, Felix şi Patriciu, mogulii mamii ei, România. Moldova l-a primit cu braţele deschise pe Cozmin şi nu oricum, ci prin oligarhul Vladimir Plahotniuc, cel care are monopol pe toată economia, fost asociat tradiţional al beizadelei lui Voronin până la căderea acestuia. Dar Cozmin nu şi-a luat doar afacerile la Chişinău, ci şi reputaţia de “impresar de politicieni”, conexiunile cu Moscova, experienţa în combinaţii politice subterane şi obrazul gros şi rezistent. Cu asemenea încărcătură, Guşă fu angajat imediat de Plahotniuc pentru consultanţă, implicarea politică a miliardarului alături de PD (o fracţiune din Partidul Comunist), fiind confirmată de Marian Lupu, liderul acesteia. Iată de ce, ni s-a părut firesc să-i vedem pe amândoi, Guşă şi Plohotniuc, acum vreo zece zile, în restaurantul miliardarului din Parcul Central al Chişinăului. Toată conversaţia a fost în ruseşte ca să nu înţeleagă măslina minoră din farfurie despre ce e vorba, că poate vorbeau de femei. Fiind vorba de o colaborare armonioasă, cei doi au lungi discuţii şi la biroul miliardarului de la etajul 7 al Hotelului Nobil din Chişinău, una din perlele averii lui Plahotniuc.
Vladimir Plahotniuc a fost mâna dreaptă a lui Oleg, fiul preşedintelui comunist Voronin, al cărui regim s-a caracterizat prin acapararea puterii de către familia preşedintelui, prin aservirea totală a instituţiilor statului şi prin controlul brutal al mediului de afaceri. Împreună cu Plahotniuc, Oleg Voronin deţinea monopolul asupra întregii economii: acaparase industria zahărului, mai toate afacerile cu cereale şi panificaţie, controla domeniul bancar şi de asigurări, domeniul imobiliar şi de construcţii, serviciile pe Internet. Prin presiuni ale Puterii, exercitată de taica Voronin, toţi marii agenţi economici alături de multe instituţii ale statului, au fost obligaţi să-şi deruleze tranzacţiile prin banca “FinComBanc”, deţinută de Oleg. Aşa şi-a clădit averea Vladimir Plahotniuc, supranumit şi “mitul marilor afaceri” mânărite în subsolul Puterii.
Fostul consilier prezidenţial, unul din liderii revoltei de anul trecut, Sergiu Mocanu, arată pârghiile prin care miliardarul controlează puterea în stat: „Plahotniuc controlează puterea prin astfel de instituții ca CCCEC (Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice), Procuratura Generală și Banca Națională. La CCCEC prin Zumbreanu, cel care a stat la baza acțiunilor de „raider” la Victoriabank”. „CCCEC a fos fondat de Voronin ca instrument de acțiune asupra businessului. Acest Centru a fost făcut ca o bâtă politică împotriva businessmanilor. Prin CCCEC, Plahotniuc acapara businessul altora, până la Alianța pentru Integrare Europeană, dar o face și după venirea acesteia”.
Acesta este personajul în serviciul căruia este, acum, Cozmin Guşă.
Ca şi România, Republica Moldova se confruntă cu acelaşi pericol(mai ameninţător poate dincolo de Prut):acapararea şi aservirea unui stat slab de către un grup de indivizi ce deţin putere economică acumulată treptat şi netransparent.
Am văzut cu toţii cum slăbiciunea statului permite scurgerea resurselor naţionale în mari averi ilicite. Republica Moldova oferă cadrul ideal pentru tunurile de afaceri cu un stat aflat în pragul disoluţiei. Şi cum mirosul sângelui atrage rechinii, iată-i deja instalaţi la Chişinău pe cei trei răpitori dâmboviţeni de talie mare: Nuş, Felix şi Patriciu.
Primul mogul intrat pe piaţa media în Chişinău a fost Felix, în 2008, când Trustul Intact a făcut o alianţă cu trustul de presă a lui Plahotniuc, dând Antena 1 în franciză, 
canalului 2Plus. Alianţa s-a consolidat recent şi prin preluarea ştirilor de la Antena 3 de către agenţia de presă OmegaPress.
Vântu a pătruns în Republica Moldova la sfârşitul anului 2004, prin două firme IMOLA SA şi GELSOR ASSETS MANAGEMENT SA (Gelsor AM) al căror administrator în acte este un puşcăriaş de 22 de ani cu doar opt clase, Vladislav Derevenco.
http://www.crji.org/news.php?id=159&l=1
În toamna lui 2009, Vântu a achiziţionat agenţia Unimedia şi recent, a deschis canalului de televiziune Publika Tv, cu ajutorul omniprezentului Plahotniuc.
Patriciu a intrat cu presa scrisă, prin ediţii locale „Adevărul”, „Click” şi „Blick”.
Inundaţiile, o binecuvântare?
Poate e tardiv un subiect despre inundaţii. Poate nu, deoarece acestea vor reveni iar şi iar. Dacă nu anul acesta, peste un an, sau doi.
Subiectul a fost tocat în fel şi chip, ba că e de vină X, ba că Y, că nu există diguri, că oamenii nu au fost anunţaţi, că draci, că laci.
Vedeam multă lume că se plânge de faptul că e victimă a inundaţiilor. Că a venit apa şi i-a dărâmat casa, grajdul, magazia, ori că i-a înecat animalele, ori chiar că o rudă i-a fost ucisă de ape. Da, trist…
Mai vedeam nişte jurnalişti care spuneau extrem de afectaţi de cât de oropsiţi sunt acei oameni. Unul dintre ei, într-un sfert de oră a spus de trei ori că nimeni nu a venit să roage să li se dea ceva. Eu am văzut altceva. Acei oameni nu cereau, încercau să poruncească acest lucru. Li se părea că toată planeta e obligată să „le dea”. De exemplu o femeie când a fost întrebată de Tatulici ce nevoi are a răspuns extrem de natural: „Vreau un fotoliu că n-am avut niciodată”.
Unii oameni ai Realităţii TV făceau caz de faptul că Elena Udrea a dat unei femei o pereche de patofi cu toc. Înfiorător gest. Cum să îi dea unei femei o pereche de pantofi noi cu toc când în zonă televiziunea de care e vorba a dus camioane cu vechituri donate de telespectatori? Sau că aceeaşi blondă a dat unui copil o ciocolată, când adevăraţii miloşi ai acestei ţări şi-au golit depozitele de produse cu termenul de valabilitate expirat? Ce-o să zică moldovenii? Că există şi mâncare neexpirată?
Am mai văzut că Băsescu e un ticălos fără inimă, pentru că, ziceau cei care vorbeau, autorităţile locale în frunte cu primarii nu le-au îndiguit râurile. Mulţi din cei care vorbeau stăteau pe dale din beton furate de la cineştie ce canale care ar fi trebuit să îi protejeze, la fel cum la secetă mulţi stau rezemaţi de garduri cu stâlpi din ţeavă furate de pe la foste sisteme de irigaţii.
Am auzit oameni care spuneau că au mai fost inundaţi şi li s-au dărâmat „casele”.
Da, numeau case nişte alcăturile din chirpici sau paiantă, pe care li le-a dărâmat apa.
Ziceau că s-au săturat să le tot reconstruiască.
Nimeni nu părea să observe că era vorba de case de paiantă sau chirpici. Case din cărămizi de pământ nears. De fapt apele nu le dărâmau casele. Le dizolvau. Da, apa are prostul obicei să transforme în noroi pământul.
De asemenea nimeni nu părea să observe că acele case au fost reconstruite tot în zonele inundabile. Inundabile nu de ieri de alatăieri ci dintotdeauna.
Şi încă ceva.
Acelor oameni li s-au dat de fiecare dată materile de construcţii rezistente la apă. De ce erau din materiale care se înmoaie la contactul cu apa? Unde sunt cărămizile, cimentul şi celelale materiale de construcţii? Au fost vândute probabil pe sume mici.
De asemenea, de ce acei oameni continuă să voteze primari pe care îi acuză că nu au grijă de localităţiler lor?
Nu ştiu dacă e deplasat sau nu, dar am văzut că inundaţiile au lovit cam toată România. Au murit oameni şi în alte părţi. Ardealul, deşi fără atât de multe case dărâmate a avut şi el morţii lui. Televiziunile bucureştene au arăta cel mult ca fapt divers asta.
Unii au spus că Moldova e o zonă mai săracă şi de aceea e mai dureros. O fi zonă săracă Moldova, dar e şi o zonă care e considerată bazin electoral a PSD-ului.
Acolo sărăcia e mare doar pentru cei mulţi, există şi oameni foarte bogaţi. De ce totuşi bunăstarea nu „loveşte” şi marea mulţime? Pentru că nimeni nu a dorit asta. Un om sărac poate fi mituit elecoral mult mai uşor. Şi PSD a pompat acolo o mulţime de bani, mititei, bere, găleţi, ulei, făină şi dracu mai ştie ce.
De ce în decursul timpului nu s-ai făcut investiţii în mulţii ani în care PSD a condus discreţionat România? De ce s-ar face? Probabil considerau că e mult mai ieftin să le dai nişte ajutoare când vine vremea necazului.
De asemenea, mi se pare ciudat încă ceva. Când militarii şi voluntarii veniţi de pe la sute de kilometrii se chinuiau să le facă diguri din saci de nisip, cârciumile erau pline. O reporteriţă l-a întrebat pe un tânăr dacă i se pare normal ca el să stea în birt iar alţii să muncească pentru a le proteja lor avutul. Pe faţa tânărului s-a instalat o uimire absolut sinceră. Cum adică? El să pună mâna să muncească? Nici măcar nu înţelegea conceptul.
Poate s-or şoca unii, dar mă întreb: Văd eu lucrurile aiurea? Sau a fi modovean e o formă de handicap?
Am tot mai pregnant impresia că inundaţiile reprezintă o binecuvântare pentru unii….
Dă-le Doamne.
Blue
Cine uită greşelile trecutului, riscă să le repete.
-
Ana Armanca Ardeleanu
arrletty
-
Blue
-
Blue Sorin
-
micdavinci
Încă mai cred că porcii zboară …
Dacă se învârteşte e bine …
Românica blues 