Arhiva

Posts Tagged ‘Morgan Stanley’

Scandalul „Panama papers” vs. ofensiva antievaziune americană sau „Cine e baubau”?

Scandalul documentelor  Panama, cunoscut sub numele Panama Papers pare vârful de icebreg al unui scandal care va creşte la nişte cote greu de inginat, sumele implicate siind între  7.600 mld. dolari şi 32.000 mld. dolari înm vreme ce, pentru comparaţie, conform unei liste publicată de FMI, pe 2012 aveam din puct de vedere al Produsului Intern Brut (În miliarde de dolari SUA):

  1. SUA – 15.684,750 
  2. China – 8.227,037
  3. Japonia – 5.963,969
  4. Germania – 3.400.579
  5. Franţa – 2.608,699
  6. Regatul Unit al Marii Britanii – 2.440,505
  7. Brazilia – 2.395,968
  8. Rusia – 2.021,960
  9. Italia – 2.014,079
  10. India – 1.824,832
  11. Canada – 1.819,081
  12. Australia – 1.541,797
  13. Spania – 1.352,057
  14. Mexic – 1.177,116
  15. Corea de Sud – 1.155,872

……………………………………………….

  56. România – 169.384

Cel mai mare Produs Intern Brut în are Uniunea Europeană – 16.641.109 miliarde de dolari SUA

Se întreabă mulţi cine a descărcat şi aruncat în public acele documante acele documente. Bună întrebare… Şi grea… sau nu.

De fapt, aceşti bani au o caracteristică. Deşi offshore-urile nu sunt o chestie ilegală, banii respectivi NU ADUC VENITURI  din taxe şi impozite ţărilor.  Cred că aici e cheia pentru a se vedea cui îi foloseşte scandalul. 

Totuşi, la acest nivel, când ceva este aparent foarte clar, de fapt, în spate lucrurile sunt extrem de comlicate şi probabil duhnesc foarte urât. Dacă acei vani au fost produşi în mod corect este normal ca cel care îi deţine să încerce să piardă prin taxe şi impozite cât mai puţini.Problema e atunci când acei bani au fost produşi incorect şi se încearcă „spălarea” lor sau când e vorba de evaziune fiscală.

Extrem de interesant este că, în paralel cu această poveste în SUA a început o nouă ofensivă împotriva descurajării evaziunii fiscale. Preşedintele Obama a lovit puternic în marile corporaţii care fentează fiscul american şi băncile care le ajută: „Problema nu este că aceste companii desfăşoară activităţi ilegale, ci că aceste activităţi sunt legale“.

Mai are rost să ne întrebăm cine a orchestrat „Panama Papers”? Şi mai ales cui îi folosea şi cinea avea capacitatea unor asemenea dezvăluiri? Nu cred …

Scandalul documentelor Panama: Câţi bani ascund bogaţii lumii în paradisurile fiscale? Nimeni nu ştie. Estimările variază de la 7.600 mld. dolari la 32.000 mld. dolari

Cel puţin 7.600 miliarde de dolari, cam de două ori cât PIB-ul Germaniei, din avuţia financiară a familiilor lumii ar fi ascunse în paradisuri fiscale, arată un calcul făcut de un economist francez. Alte evaluări merg mai departe, estimând la 21.000 – 32.000 de miliarde de dolari activele ascunse de elita lumii în locuri cu taxe mici şi legislaţie fiscală laxă.

Mossack Fonseca este doar una din multele firme de avocatură care se ocupă cu înfiinţarea de companii offshore obscure sau dubioase şi cu toate acestea dezvăluirea numelor clienţilor săi a stârnit un cutremur politic şi media de proporţii mondiale. Oamenii şi firmele de rând rabdă acasă în vremuri de criză economică, când salariile sunt tăiate şi taxele majorate, iar politicieni, oameni de afaceri înstăriţi, celebrităţi şi alte figuri publice care ar trebui să fie un exemplu de bună purtare pentru societate se folosesc de portiţe legislative, poate lăsate tocmai de ei deschise, pentru a-şi proteja averile în locuri în care cei de rând nu au acces. Lucrul acesta îl demonstrează documentele Panama.  

Gabriel Zucman, un economist francez tânăr cu mai multe cărţi de profil  publicate, estima într-o lucrare apărută anul trecut că în 2014 circa 8% (7.600 miliarde de dolari) din avuţia financiară a gospodăriilor lumii stau ascunse, în mare parte legal, în conturi din paradisuri fiscale. O treime din această sumă este îndesată în conturi elveţiene. Cifrele lui Zucman se concentrează pe active precum acţiuni şi obliga­ţiuni şi nu iau în considerare proprietăţi imobiliare. Estimarea economistului este, desigur, criticată de concurenţii săi, dar este menţionată de diferite publicaţii internaţionale de prestigiu. Revista Quartz îl descria pe Zucman în toamna anului trecut ca fiind unul dintre cei mai influenţi economişti ai momentului. Personajul nu a împlinit 30 de ani.

Panama

Ar fi trebuit să fie cea mai mare fuziune din istoria industriei farma. Însă nimeni nu avea nicio urmă de îndoială că în spatele afacerii de 160 de miliarde de dolari se ascundea intenţia Pfizer de a fenta fiscul american stabilindu-se acasă la Allergan, în Irlanda, unde taxele sunt mai mici.

Coincidenţă sau nu, când investigaţia jurnalistică „Panama Papers“ începea să zguduie lumea arătând cum politicieni şi oameni de afaceri evită, ajutaţi de bănci şi avocaţi, să plătească taxe la ei în ţară folosindu-se de companii din paradisuri fiscale, preşedintele SUA Barack Obama anunţa o propunere de lege mortală pentru planu­rile Pfizer şi ale altor coloşi implicaţi în manevre de ocolire a fiscului american. Din cauza acestei legi nu­me grele de pe Wall Street precum Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase pierd afaceri de sute de milioane de dolari.

SUA au un impozit pe profit ridicat în raport cu standardele internaţionale, scrie The Guardian. Pentru a evita să plătească taxe de până la 39% (în Irlanda impozitul pe profit este de 12,5%), companiile ame­ricane au inventat o schemă denumită inversiune de impozit (tax inversion). Astfel, ele caută un partener într-o altă ţară cu un regim fiscal mai relaxat şi taxe pe profit mai mici şi sugerează o fuziune. După ce fuziunea este realizată, compania care avea baza în SUA îşi mută cartierul general, dar nu şi operaţiunile, în ţara sau teritoriul cu taxele mai mici, unde-şi va înregistra cea mai mare parte din profituri. Acolo va plăti pentru acestea taxe mai mici decât în SUA.

SUA, cea mai mare economie din lume, au o datorie cât PIB-ul şi cresc presiunile pentru rezolvarea problemei distribuirii din ce în ce mai inegale a avuţiei. Bugetul are nevoie de cât mai mulţi bani posibil, iar Obama a găsit oportunitatea de a acţiona. Şeful statului a ordonat Trezoreriei SUA să descurajeze inversiunile „abuzive“.

Din punctul de vedere politic a fost momentul perfect pentru a acţiona. Preşedintele a indicat clar că este o legătură între activităţile de evitare a plăţii taxelor de către companiile americane şi detaliile arătate de documentele Panama despre cum indivizii bogaţi îşi protejează averile în paradisuri fiscale. Obama a mers pe valul furiei americanilor de rând. Dacă corporaţiile plătesc mai puţine taxe, guvernul  ori va investi mai puţin în şcoli, drumuri şi sănătate, ori va majora impozitele impuse clasei de mijloc.

Apoi, de o fuziune beneficiază în primul rând executivii, datorită creş­terii preţurilor acţiunilor. De cele mai multe ori după o fuziune urmează concedieri în rândul angajaţilor.

Propunerea de lege a lui Obama a descurajat imediat Pfizer să meargă mai departe cu fuziunea cu Allergan, semn că plata unor taxe mai mici era pentru companie mai importantă decât afacerea în sine. Desigur, Pfizer a protestat, dar ar fi fost poate de mai mult folos să demonstreze că banii astfel economisiţi ar fi fost folosiţi la cercetare pentru dezvoltarea unei noi generaţii de medicamente. Allergan este cunoscut mai ales ca producător de botox, substanţa  folosită în tratamente estetice de scurtă durată. Pentru Pfizer, mutarea în Irlanda ar fi însemnat economii anuale de peste un milion de dolari.

La câteva ore după ce Pfizer a anunţat căderea fuziunii cu Allergan, Departa­mentul de Justiţie a anunţat că va încerca să blocheze în instanţă fuziunea furnizorilor de servicii din sectorul petrolier Halliburton şi Baker Hughes deoarece aceasta ar afecta concurenţa într-un mediu în care preţurile materiilor prime sunt foarte reduse.

Noile reguli contra inversiunii nu specifică direct numele Pfizer şi Allergan, dar, după cum scrie Financial Times, par croite pentru a descuraja specific această fuziune pentru că ţintesc practicile Allergan, care a mai achiziţionat companii. Nu trebuie uitat că înţelegerea dintre Pfizer şi Allergan ar fi devenit cea mai mare încercare de inversiune din istorie.

Sub regulile anterioare, acţionarii Aller­gan ar fi trebuit să deţină cel puţin 40% din noua entitate pentru ca ambele companii să poată beneficia complet de taxele mai mici din Irlanda, notează Reuters. Intenţia era de a împiedica firmele să cumpere rivali străini mult mai mici doar pentru a-şi muta la ei adresa. Însă noile reguli nu permit ca acţiunile acumulate de o companie străină prin tranzacţii din SUA în ultimii trei ani să conteze la calcularea valorii necesare pentru îndeplinirea condiţiilor pentru ca inver­siunea să fie posibilă. Or în această perioadă Allergan a făcut tranzacţii semnificative, precum fuziunea de 66 miliarde de dolari cu Actavis, achiziţia de 25 de miliarde de dolari a Forest Labora­tories şi preluarea de cinci miliarde de dolari a Warner Chilcott.

Într-o a doua modificare a regulilor, Tre­zoreria a anunţat că va încerca să li­mi­teze schemele de genul „earnings stripping“ aplicate după, dar nu limitate la, inversiune. „Earnings stripping“ este o tactică folosită de multinaţionale ce constă în reducerea pro­fitului taxabil prin plata unor dobânzi anormal de mari unei părţi afiliate (com­panie-mamă) aflată într-o jurisdicţie cu regim fiscal favorabil. Noile reguli ale Tre­zoreriei restricţionează creditele luate de sub­sidiarele din SUA de la părţi afiliate dacă prin acestea nu se finanţează noi investiţii în SUA. 

Prin noua  legislaţie Obama loveşte şi în marile bănci de pe Wall Street. Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase sunt cei mai mari consilieri în operaţiuni de inversiune, notează Wall Street Journal. Reuters estimează că valoarea comisioanelor obţinute pentru inversiuni începând cu 2011 se ridică la 1,3 miliarde de dolari.

Goldman Sachs este liderul acestui segment de piaţă, fiind implicată în 14 din cele 41 de cazuri de inversiune finalizate şi în curs de finalizare începând cu 2011. Băncii i-au revenit comisioane de 291 milioane de dolari.

Pentru consilierea Pfizer în fuziunea cu Allergan Goldman Sachs, Guggenheim Partners, Centerview Partners Holdings şi Moelis & Co ar fi trebuit să încaseze comisioane de 94 milioane de dolari. JPMorgan Chase şi Morgan Stanley, consilierii Allergan, ar fi trebuit să primească 142 milioane de dolari, potrivit calculelor Freeman & Co. Bancherii vor primi acum doar 10% din aceste sume.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: zf.ro

SUA au mai făcut un pas în descurajarea marii evaziuni: Obama a lovit dintr-un foc marile corporaţii care fentează fiscul american şi băncile care le ajută: „Problema nu este că aceste companii desfăşoară activităţi ilegale, ci că aceste activităţi sunt legale“

Barack Obama

Ar fi trebuit să fie cea mai mare fuziune din istoria industriei farma. Însă nimeni nu avea nicio urmă de îndoială că în spatele afacerii de 160 de miliarde de dolari se ascundea intenţia Pfizer de a fenta fiscul american stabilindu-se acasă la Allergan, în Irlanda, unde taxele sunt mai mici.

Coincidenţă sau nu, când investigaţia jurnalistică „Panama Papers“ începea să zguduie lumea arătând cum politicieni şi oameni de afaceri evită, ajutaţi de bănci şi avocaţi, să plătească taxe la ei în ţară folosindu-se de companii din paradisuri fiscale, preşedintele SUA Barack Obama anunţa o propunere de lege mortală pentru planu­rile Pfizer şi ale altor coloşi implicaţi în manevre de ocolire a fiscului american. Din cauza acestei legi nu­me grele de pe Wall Street precum Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase pierd afaceri de sute de milioane de dolari.

SUA au un impozit pe profit ridicat în raport cu standardele internaţionale, scrie The Guardian. Pentru a evita să plătească taxe de până la 39% (în Irlanda impozitul pe profit este de 12,5%), companiile ame­ricane au inventat o schemă denumită inversiune de impozit (tax inversion). Astfel, ele caută un partener într-o altă ţară cu un regim fiscal mai relaxat şi taxe pe profit mai mici şi sugerează o fuziune. După ce fuziunea este realizată, compania care avea baza în SUA îşi mută cartierul general, dar nu şi operaţiunile, în ţara sau teritoriul cu taxele mai mici, unde-şi va înregistra cea mai mare parte din profituri. Acolo va plăti pentru acestea taxe mai mici decât în SUA.

SUA, cea mai mare economie din lume, au o datorie cât PIB-ul şi cresc presiunile pentru rezolvarea problemei distribuirii din ce în ce mai inegale a avuţiei. Bugetul are nevoie de cât mai mulţi bani posibil, iar Obama a găsit oportunitatea de a acţiona. Şeful statului a ordonat Trezoreriei SUA să descurajeze inversiunile „abuzive“.

Din punctul de vedere politic a fost momentul perfect pentru a acţiona. Preşedintele a indicat clar că este o legătură între activităţile de evitare a plăţii taxelor de către companiile americane şi detaliile arătate de documentele Panama despre cum indivizii bogaţi îşi protejează averile în paradisuri fiscale. Obama a mers pe valul furiei americanilor de rând. Dacă corporaţiile plătesc mai puţine taxe, guvernul  ori va investi mai puţin în şcoli, drumuri şi sănătate, ori va majora impozitele impuse clasei de mijloc.

Apoi, de o fuziune beneficiază în primul rând executivii, datorită creş­terii preţurilor acţiunilor. De cele mai multe ori după o fuziune urmează concedieri în rândul angajaţilor.

Propunerea de lege a lui Obama a descurajat imediat Pfizer să meargă mai departe cu fuziunea cu Allergan, semn că plata unor taxe mai mici era pentru companie mai importantă decât afacerea în sine. Desigur, Pfizer a protestat, dar ar fi fost poate de mai mult folos să demonstreze că banii astfel economisiţi ar fi fost folosiţi la cercetare pentru dezvoltarea unei noi generaţii de medicamente. Allergan este cunoscut mai ales ca producător de botox, substanţa  folosită în tratamente estetice de scurtă durată. Pentru Pfizer, mutarea în Irlanda ar fi însemnat economii anuale de peste un milion de dolari.

La câteva ore după ce Pfizer a anunţat căderea fuziunii cu Allergan, Departa­mentul de Justiţie a anunţat că va încerca să blocheze în instanţă fuziunea furnizorilor de servicii din sectorul petrolier Halliburton şi Baker Hughes deoarece aceasta ar afecta concurenţa într-un mediu în care preţurile materiilor prime sunt foarte reduse.

Noile reguli contra inversiunii nu specifică direct numele Pfizer şi Allergan, dar, după cum scrie Financial Times, par croite pentru a descuraja specific această fuziune pentru că ţintesc practicile Allergan, care a mai achiziţionat companii. Nu trebuie uitat că înţelegerea dintre Pfizer şi Allergan ar fi devenit cea mai mare încercare de inversiune din istorie.

Sub regulile anterioare, acţionarii Aller­gan ar fi trebuit să deţină cel puţin 40% din noua entitate pentru ca ambele companii să poată beneficia complet de taxele mai mici din Irlanda, notează Reuters. Intenţia era de a împiedica firmele să cumpere rivali străini mult mai mici doar pentru a-şi muta la ei adresa. Însă noile reguli nu permit ca acţiunile acumulate de o companie străină prin tranzacţii din SUA în ultimii trei ani să conteze la calcularea valorii necesare pentru îndeplinirea condiţiilor pentru ca inver­siunea să fie posibilă. Or în această perioadă Allergan a făcut tranzacţii semnificative, precum fuziunea de 66 miliarde de dolari cu Actavis, achiziţia de 25 de miliarde de dolari a Forest Labora­tories şi preluarea de cinci miliarde de dolari a Warner Chilcott.

Într-o a doua modificare a regulilor, Tre­zoreria a anunţat că va încerca să li­mi­teze schemele de genul „earnings stripping“ aplicate după, dar nu limitate la, inversiune. „Earnings stripping“ este o tactică folosită de multinaţionale ce constă în reducerea pro­fitului taxabil prin plata unor dobânzi anormal de mari unei părţi afiliate (com­panie-mamă) aflată într-o jurisdicţie cu regim fiscal favorabil. Noile reguli ale Tre­zoreriei restricţionează creditele luate de sub­sidiarele din SUA de la părţi afiliate dacă prin acestea nu se finanţează noi investiţii în SUA. 

Prin noua  legislaţie Obama loveşte şi în marile bănci de pe Wall Street. Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase sunt cei mai mari consilieri în operaţiuni de inversiune, notează Wall Street Journal. Reuters estimează că valoarea comisioanelor obţinute pentru inversiuni începând cu 2011 se ridică la 1,3 miliarde de dolari.

Goldman Sachs este liderul acestui segment de piaţă, fiind implicată în 14 din cele 41 de cazuri de inversiune finalizate şi în curs de finalizare începând cu 2011. Băncii i-au revenit comisioane de 291 milioane de dolari.

Pentru consilierea Pfizer în fuziunea cu Allergan Goldman Sachs, Guggenheim Partners, Centerview Partners Holdings şi Moelis & Co ar fi trebuit să încaseze comisioane de 94 milioane de dolari. JPMorgan Chase şi Morgan Stanley, consilierii Allergan, ar fi trebuit să primească 142 milioane de dolari, potrivit calculelor Freeman & Co. Bancherii vor primi acum doar 10% din aceste sume.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: zf.ro

ECONOMIA MONDIALĂ ESTE LA UN PAS DE APOCALIPSĂ ?

8 februarie 2016 Lasă un comentariu

Din cealaltă mare criză care a lovit sistemul economic mondial (cea a anilor 30)  s-a revenit prin mijloace nu tocmei vesele. Un război mondial …

Între criza de atunci şi cea de acum există oarecare asemănări. Ambele au fost declanşate de lăcomia „grangurilor” cu mare greutate din sistemul financiar, ambele crize, după ce tensiunile acumulate au atins cote critice, au fost declanşate de „scânteia” de pe Wall Street din zona „colosului” Lehman Brothers.

Ambele crize au revelat anumite lucruri care trebuiau reformate din temelie. Asta nu prea le convine unora deoarece implică mari costuri, aşa că se încearcă „pansamente” care ar putea cel mult să atenueze efectele dureroase fără a vindeca boala.  Cam ca şi cum i-ai da unuia calmante fără a rezolva boala.

Dacă la criza anilor ’30 „boala” a fost rezolvată de Al Doilea Război Nondial, acesta însemnând o puternică terapie de şoc pntru sistemul financiar mondial, schimbând sau resetând multe relaţii dintre diferitele „repere economico-financiare, acum treba e un pic altfel.

Nu avem un astfel de război, relaţiile internaţionale fiind mai strâns, efectele de orice tip, în stransmiţându-se şi chiar amplificându-se. 

Vedem semne de recesiune de neevitat în economia americană, tentativele de salvare a marilor bănci având efecte perverse, acestea reducându-şi constant estimările de creştere diferiţi indicatori arătând că la orizont se vede marginea prăpastiei car se tot apropie. Prăbuşirile estimabile arătând semne de o adevărată apocalipsă economică şi financiară mondială. (Te şi îngrozeşti când te gândeşti că megaeconomia chineză e încinsă la roşu, în anunite zone ale ei fiind vizibile chiar semne ale gripării).

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Odată cu cel mai slab început de an pentru bursele americane, unele dintre cele mai mari bănci occidentale îşi reduc estimările de creştere pentru cea mai mare economie a lumii.

Strategii de la BNP Paribas cred că PIB-ul american nu a avansat deloc în ultimele trei luni ale anului trecut, în timp ce analiştii de la JPMorgan au calculat o creştere de doar 0,1%.

În acelaşi timp, pesimiştii de serviciu văd venind o criză mai gravă decât cea din 2008, în special din cauza derapajului economiei chinezeşti, iar marile bănci americane îşi fac „inventarul“ pagubelor provocate de colapsul preţurilor petrolului.

Având în vedere datele dezamăgitoare privind vânzările cu amănuntul din decembrie şi stocurile companiilor din noiembrie, analiştii de la BNP Paribas estimează că PIB-ul SUA nu a crescut deloc în ultimul trimestru al anului trecut, scrie Reuters. Prognoza anterioară a băncii franceze prevedea un avans de 0,5%. Analiştii sunt încre­zători că economia îşi va reveni în prima jumătate a acestui an.

„În timp ce creşterea din trimestrul patru pare să fie într-o formă mai proastă decât ne-am aşteptat, piaţa muncii şi veniturile reale sunt solide, ceea ce va face bine creşterii în prima jumătate a lui 2016“, se arată într-o analiză a BNP Paribas. Vânzările de retail au scăzut cu 0,1% în decembrie după o creştere de 0,4% în luna anterioară.

Tot din cauza datelor slabe, JP Morgan şi-a redus estimarea de creştere economică pentru al patrulea trimestru de la 1% la doar 0,1%.

Şi strategii de la Deutsche Bank şi-au redus proiecţia de creştere pentru ultimele trei luni din 2015, cu un punct procentual, la 0,5%, dar cu precizarea că estimarea lor „ar putea fi prea mare“ în lumina datelor economice mai slabe decât s-au aşteptat.  

Rezerva Federală Atlanta prognozează pentru perioada analizată un avans al economiei de 0,6%. Cu o săptămână înainte, instituţia estima o creştere de 0,8%.

Trei dintre cele mai mari bănci din SUA au prezentat pagubele pe care le-au suferit din cauza prăbuşirii cotaţiilor petrolului: creşterea substanţială a costurilor creditelor devenite toxice acordate în sectorul energiei şi temeri că problemele se vor propaga în alte portofolii, scrie Financial Times.  Citigroup, a patra bancă din SUA în funcţie de active, a anunţat că în trimestrul patru creditele neperformante din sectorul corporate au crescut cu 32%, în ritm anualizat, mai ales din cauza investiţiilor în energia nord-americană.

Wells Fargo, a treia instituţie bancare după active, avea în trimestrul patru credite nerecuperabile de 831 milioane de dolari, faţă de 731 milioane de dolari în cele trei luni anterioare, legate mai ales de sectorul petrolului şi gazelor naturale.

JPMorgan Chase, cea mai mare bancă americană, a anunţat că urmăreşte cu atenţie dacă apar efecte de contagiune şi că dacă preţurile petrolului se menţin sub 30 de dolari pe baril va fi forţată să pună deoparte rezerve suplimetare de 750 de milioane de dolari anul acesta.

Din cauza prăbuşirii preţurulor, marii producători de petrol şi de gaze naturale şi-au redus cheltuielile, companiile mai mici au intrat în faliment.

Strategii de la Morgan Stanley şi Goldman Sachs cred că petrolul va ajunge la 20 de dolari pe baril, iar cei de la Standard Chartered au mers şi mai departe spunând că preţurile pot coborî la 10 dolari pe baril.

Până acum, băncile mari au trimis mesaje încurajatoare privind portofoliile lor din sectorul energiei.

„Luaţi aminte că acestea sunt credite garantate cu active. Un faliment nu înseamnă că împrumutul va deveni neperformant“, a explicat Jamie Dimon, CEO-ul JPMorgan, sub asaltul întrebărilor analiştilor.

Problemele marilor bănci sunt mici în comparaţie cu cele ale băncilor locale, în special ale celor cu expuneri mari la sectorul energiei. Spre exemplu, BOK Financial, din Oklahoma, a anunţat că se aşteaptă ca provizioanele constituite pentru trimestrul patru pentru a acoperi pierderile provocate de creditele toxice să sară la 23 de milioane de dolari, nivel de patru ori mai mare decât cel calculat anterior.

Într-o analiză publicată de CNBC, Michael Pento, fondatorul Pento Portfolio Strategies, avertizează că recesiunea „iminentă“ cu care se va confrunta SUA va fi mai dură decât cea din 2008.

Una dintre cauzele principale ale recesiunii vor fi şocurile provocate de rebalansarea economiei chinezeşti. Guvernul comunist a majorat din 2000 de peste 28 de ori datoria acestei ţări, a doua economia va mărime din lume. Datoria totală a fost dusă dincolo de pragul de 300% din PIB într-un interval scurt de timp cu scopul de a construi o bulă masivă dar neproductivă de active fixe care a înălţat prea puţin PIB-ul. Acum, când această bulă se prăbuşeşte, creşterea încetineşte, explică Pento. Scăderea valorii monedei chinezeşti, prăbuşirea burselor de acţiuni şi a transportului pe calea ferată arată clar că economia nu doar că nu creşte cu ritmul de 7% urmărit în planurile guvernului, ci chiar că stagnează.

Problema este că China  contribuie cu 34% la creşterea globală. Dacă este luat în considerare efectul de multiplicare al acesti ţări asupra economiilor emergente, partea Chinei din creşterea globală este de peste 50%.

De aceea, pe măsură ce economia globală continuă să încetinească este de aşteptat mai mult stres pentru companiile multinaţionale la nivelul veniturilor.

De asemenea, în SUA preţurile acţiunilor şi proprietăţilor imobiliare nu mai reflectă venituri şi de creşterea PIB-ului, nu mai sunt spijinite de acestea. Acum, când Fed a pus capăt progranelor de ajutare cantitativă şi politicii cu dobânzi zero, preţurile activelor se prăbuşesc sub forţa gravitaţională a deflaţiei. Raportul median dintre preţul locuinţei şi venit este de 4,1, în timp ce raportul mediu este de 2,6. În pofida ipotecilor mai ieftine ca niciodată, cei care cumpără pentru prima dată o locuinţă nu-şi mai pot permite să plătească un avans. Iar fără aceşti cumpărători, piaţa nu se mişcă.

Valoarea totală a acţiunilor a devenit periculos de detaşată faţă de starea anemică a economiei. Media pe termen lung a raportului capitalizarea pieţei/PIB este de 75, dar în prezent raportul este de 110. Revenirea economiei americane din Marea Recesiune a fost alimentată artificial de banii ieftini ai Fed. Acum, bula de pe burse şi de pe piaţa imobiliară dă înapoi şi ar trebui să cauzeze o contracţie severă a cheltuielilor consumatorilor, principalul motor de creştere al economiei SUA.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: m.zf.ro

Data publicării: 18 ian 2016

„Această situaţie face ca Lehman să pară o plimbare în parc“

Analiştii văd semne de recesiune în tot ce mişcă. Economia se află în faţa unei constelaţii de riscuri

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI

Fie că este vorba de com­paniile energetice ameri­cane, de datoriile lumii emer­gente, de burse, de războiul valutar sau de comerţul global, ceva stă să crape. Economia mondială se află în faţa unei constelaţii de riscuri cum n-a mai văzut niciodată.

Indicele Baltic Dry Index, un indicator al costurilor transportului materiilor prime pe mare şi comerţului mondial, este la cel mai redus nivel din istorie. Din august 2015 indicatorul s-a prăbuşit cu 75%. Din august până în prezent au fost zile când nicio navă de transport nu s-a mişcat din port.

Pentru Financial Times, expan­siunea universului de yielduri negative ale obligaţiunilor guvernamentale re­prezintă un semn de recesiune. Ran­damentul mediu al obligaţiunilor emise de guvernul german este sub zero, iar Japonia este pe cale să devină prima mare piaţă de datorii suverane, bonduri cu scadenţa la 10 ani care nu aduc niciun câştig. În SUA, randamentul titlurilor de trezorie cu scadenţa la 10 ani au atins săptămâna trecută 1,8%, minimul ultimelor nouă luni. Bondurile guver­namentale sunt considerate de obicei investiţii sigure în vremuri tulburi.

„La aceste niveluri, pieţele de obligaţiuni prognozează recesiune“, spune Marcus Brookest, strateg la Schroders.

Pentru banca americană Citigroup, economia mondială pare prinsă într-o „spirală a morţii” care poate accentua declinul preţurilor petrolului, poate duce la recesiune şi pesimism de durată pe bursele de acţiuni, scrie CNBC.

„Dolarul american mai puternic, preţuri mai mici ale petrolului şi materiilor prime, comerţ mai slab, creştere mai slabă în economiile emergente şi în cea mondială… şi din nou la fel. La infinit, acest şir va duce la petroapocalipsă, la recesiune globală semnificativă şi sincronizată şi la piaţa bear“, spune Jonathan Stubbs, analist la Citi.

Preţurile petrolului s-au prăbuşit cu 70% din 2014, iar dolarul s-a apreciat cu 20%. Cotaţiile materiilor prime s-au re­dus cu două treimi în această perioadă.

Deşi preţurile mai mici ale pe­trolului şi în general ale materiilor prime înseamnă energie mai ieftină şi pu­tere de cumpărare mai mare în ţări dez-voltate precum sunt cele din zona euro, cotaţiile slabe pun presiuni pu­ternice pe bugetele statelor expor­tatoare şi pe ale companiilor produ­cătoare. Riscul este declanşarea unui val de falimente. 

„Suntem într-o situaţie foarte neobişnuită în care sentimentul pieţelor este de un fel nemaiîntâlnit“, spune Thomas Thygesen, analist la SEB.

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI, crede că economia mondială manifestă simptome îngri­jorătoare în condiţiile în care cele mai mari economii emergente au arătat semne de dete­riorare în ultimele şase luni.

„Creşterea Chinei este probabil mai mică decât spune guvernul. Rusia şi Brazilia o duc foarte rău. Africa de Sud flirtează cu recesiunea. Chiar şi India s-ar putea să nu o ducă atât de bine cum se crede“, a spus Blanchard, citat de The Telegraph.

Creşterea creditării economiilor emergente s-a oprit. Avansul, care a durat 15 ani, poate face loc unui „ciclu vicios“ al dezîndatorării, al turbu­lenţelor financiare şi al recesiunii, aver­tizează Banca Reglementelor Inter-naţionale.

Reacţiile de acum ale pieţei re-prezintă un caz clasic de comportament de turmă, în care „investitorii se tem că alţi investitori ştiu că ceva rău se întâmplă şi vând, deşi nu au nicio informaţie“, a mai spus economistul, care se arată îngrijorat că tocmai aceste temeri vor fi cele care vor perturba fatal economia. În SUA, unde se discută de mult timp de o recesiune industrială în timp ce  autorităţile vorbesc de  ocuparea deplină a forţei de muncă, angajările au încetinit în ianuarie.  Cele mai recente date arată că la baza angajărilor stau posturile slab plătite, adică locuri de muncă de calitate inferioară.

Angajările sunt unul din argumentele solide scoase în faţă de cei care spun că SUA sunt departe de o recesiune.

Descurajante sunt şi datele din transport, care arată că numărul de  comenzi pentru camioane noi de mare capacitate a scăzut cu aproape 50% în ianuarie.

David Folkerts-Landau, analist la Deutsche Bank, spune că din economia americană funcţionează doar un cilindru, consumul, deoarece investiţiile companiilor sunt slabe, iar dolarul puternic afectează exporturile şi profiturile. 

„Nu este o situaţie foarte sănătoasă“, explică Folkerts-Landau.

Tot în SUA, spread-urile randamentelor ridicate ale obligaţiunilor companiilor din sectorul energiei au sărit la niveluri record.

„Această situa-ţie face ca Lehman să pară o plimbare în parc”, crede Thomas Thygesen. 2016 va fi probabil anul în care se va produce primul val de falimente în sectorul petrolului şi gazelor naturale. Companiile din sectorul şistului, puternic îndatorate, vor fi primele care se vor scufunda. Dacă preţurile petrolului continuă să scadă, America ar putea fi izbită de un val tsunami de falimente.

Îndatorarea nu este doar o boală americană. La nivel global, industria petrolului şi gazelor naturale are datorii de 3.000 de miliarde de dolari, potrivit Băncii Reglementelor Internaţionale. Instituţia avertizează asupra unei „iluzii a sustenabilităţii” care se poate deveni rapid otravă.

„Condiţii care de obicei deschid calea defaulturilor – precum creşterea datoriilor toxice, înăsprirea condiţiilor monetare, înăsprirea standardelor de creditare pentru companii şi volatilitate accentuată – se întrunesc acum în SUA“, spune Bronka Rzepkowski, analist al Oxford Economics.

Autor: Bogdan Cojocaru 

Sursa: m.zf.ro

Data publicării: 08 feb 2016

%d blogeri au apreciat: