Arhiva

Posts Tagged ‘Morţi’

Putem construi câte catedrale ale neamului vrem, dacă nu ne respectăm morţii, sunt degeaba

27 ianuarie 2016 Lasă un comentariu
Oricâte catedrale construim sunt degaba dacă nu ne respectăm morţii

Oricâte catedrale construim sunt degaba dacă nu ne respectăm morţii

Să fi uitat chiar de tot Biserica Ortodoxă Română pilde ca acea cu „Intoarcerea fiului rătăcitor ” sau aceea a „Bunului samaritean”… să fi uitat că cel ce pleacă trebuie primit cu bucurie dacă se întoarce şi că dacă celăplalt are nevoie de ajutor trebuie să îl primească deşi este altfel?

Să fi uitat Biserica Ortodoxă Română că una din marile virtuţi este aceea de a ierta şi că dreptul de a judeca îl are doar Bunul Dumnezeu?

Ce ne mai place să spunem cât suntem noi de omenoşi, de empatici, de toleranţi. Şi cât de mult respect avem faţă de valorile umane…

Soarta face ca acum, sute de mii de oameni să încerce să găsească un loc unde viaţa lor şi a familiilor lor să depindă de bunăvoinţa europenilor. intată ce unu, doi, zece comit ceva, imediat extindem asta şi asupra altora. Toţi sunt trerorişti, needucaţi, nişte animale … Şi o facem cu mare voluptate.

M-am tot întrebat de unde această reacţie de-a dreptul violentă … „Să se ducă acasă” sună aproape la unison. „Nu sunt ca noi, sunt altfel, SUNT MUSULMANI”… a fi musulman e un păcate de neiertat. Cred că am reuşit cumva să găsesc ceva ce ar putea explica această atitudine venită parcă din alte vremuri. O atitudine care ne face să fim handicapaţi când e să îi acceptăm pe cei care nu sunt ca noi, o atitudine care în alte vremuri a generat cruciadele, lagărele de concentrare, aparthaidul, rasismul … nişte adevărate crime în masă…

Dacă acei oameni de care vorbeam la început vin de undeva  de departe, dintr-un loc pe care cei mai mulţi români nu sunt capabili ă îl localizeze mental şi sunt de o altă religie, la noi găsim o monstruozitate mai mult decât sinistră care ar trebui să ne facă să ne simţim nişte monştri care nu au nimic cu umanitatea.

Nu e vorba de gsturile unor nebuni ori a unor paranoici care au sărit gardul … E vorba de întâmplări generate de cei care ar trebui să bine sfătuiască „turma” … de membrii ai clerului ortodox. Pentru simplul fapt că un om este ortodox nu mai are loc în cimitir după ce moare… Acelaşi cler din  care făcea parte asasinul Corogeanu şi haita subumană de fiare  de la Mănăstirea Tanacu …

Şi nu e vorba de o monstruozitate  unică provenită din mintea unuia căzut în demenţă mistică. Nu, e vorba de preoţi parohi care au menirea de a îndruma „turma” pe calea spre mântuire. Iar morţii nu sunt musulmani, evrei, buduşti ori poate atei sau Dumnezeu mai ştie ce.

E vorba de creştini careau comis „păcatul” de a nu face parte din  ritul ortodox… şi ei credeau în Dumnezeu, în Isus, în Sfânta treime, în sfântul duh (acelaşi pe care catolicii îl numesc „Sfântul Spirit” dar spus în o limbă cu rădăcini latine.

Erau consăteni,  vecini, rude …

Absolut subuman este ca după moarte o femeie să nu poată fi îngropată alături de soţul ei pentru că era penticostală … deci tot creştină … a trebuit dusă undeva, în câmp … Acolo nici măcar nu s-a folosit o stea evreiască  sau o piatră de mormânt cum  au musulmanii. la capul mormântului s-a pus o cruce. 

 Ce  a găsit preotul tolerantei Biserici Ortodoxe de spusca motivaţie?

Când şi-au făcut biserică penticostalii trebuiai să îşi facă şi un cimitir … „Când faci o casă, mai întâi îţi faci WC-ul”. 

Da, exact aceasta e comparaţia care a apărut în mintea neghiobului. În mintea acestei lepre umane s-a creat această corespondenţă … cimitirul nu e decât un WC-u … şi ca şi cum nu ar fi fost destul, pentru această aberaţie, jegul cerea să fie plătit … dorea o pompă pentru apă …

Să-mi fie cu iertare, dar, o biserică ce are un astfel de cler, poate să facă oricâte şedinţe de pupat moaşte, poate edifica mii de catedrale faraonice, sigla ei B.O.R. nu te mai duce cu mintea la Biserica Ortodoxă Română ci la Barbarie, Oligofrenie, Rapacitate …

Dumnezeu să-i ierte … dacă poate.

Mai jos se poate vedea că întâmplarea de e unică… Povestea de mai sus este a patra …

Iată încă trei poveşti sinistre, bolnave:

Sinuciderea de la  Breazu

Sinuciderea de la Breazu

Prima sinucigasa din Breazu, ingropata pe ulita 

O femeie care s-a sinucis in anul 2006 pe raza comunei Breazu, nu isi gaseste linistea nici in ziua de astazi. Ingropata conform ritualului ortodox, in fundul cimitirului, Viorica Hartanu, prima femeia care s-a sinucis in Breazu, a purtat si dupa moarte blestemul de a nu-si gasi linistea, mormantul fiindu-i scos in afara cimitirului, pe o fasie de pamant care a deschis o stare permanenta de conflict intre Victor Buzila, cumparatorul terenului, parohia din Breazu si o alta familie care a ocupat samavolnic o bucata din acel teren. „Preotul ma ponegreste in fel si chip in biserica ca i-am luat mortu si terenul parohiei, uitand in mod intentionat sa spuna enoriasilor ca ei eu ingropat-o pe acea femeie pe terenul meu, numai ca sa nu pot intra in posesia lui. Acu, in marea lui ura, preotul m-a dat in judecata pentru profanare de morminte, da eu nici nu m-am atins de femeie. Oamenii din comuna se uita chioras la mine si chiar cineva a spus in biserica ca ar trebui sa fiu mutat cu terenu, undeva, sus pe deal, ca sa stau acolo singur ca un babuin. Instanta mi-a dat castig de cauza si masuratorile la fel. Parohia si cativa dintre vecini mi-au ocupat abuziv 334 de metri patrati iar pentru femeia care e ingropata pe terenul meu, nu isi dau acordul pentru exhumare. Practic, ca sa nu mai revendic acel teren, parohia a ingropat pe el o spanzurata”, a declarat Victor Buzila, cetateanul aflat in posesia unei sentinte civile prin care un numar de 5 parati sunt somati sa ridice semnele de hotar si sa ii degajeze terenul de constructii, dar care, totodata, respinge cererea formulata catre parohie de deshumare a cadavrului.

„Ca sa o dam la pace, el ar vrea ca sa scot mortul de acolo si sa pierd astfel si 118 metri pe care el doreste sa-si faca drum de acces prin cimitir. Nu e atributul nostru sa exhumam mortul, ci al familiei. La ortodocsi se pot exhuma mortii doar daca e vorba de sfinti, de inhumare intr-un alt loc in care se muta familia sau de suflete necurate care continua sa bantuie”, ne spune preotul Coroama.

Mormantul razlet din drumul de acces

Toata aceasta poveste incepe in anul 2006, cand, pe terenul cumparat de ieseanul Victor Buzila in anul 2001, parohia din Breazu oficiaza inmormantarea unei femei care s-a sinucis. De aici incepe lungul drum al citatiilor, infatisarilor in fata judecatorilor si a deciziilor eronate sau in contradictoriu. In sentinta Tribunalului Iasi din martie 2013 se arata ca familia Buzila este proprietara de drept a suprafetei de 334 metri patrati, cea care face obiectul litigiului, avand categoria de folosinta drumuri, teren dobandit prin cumparare, in anul 2001, an in care si parohia comunei Rediu a devenit proprietara unui teren de 2634 metri patrati, dispus in vecinatatea celui cumparat de familia Buzila. „Terenului dobandit de parohie prin contract de vanzare cumparare, i s-a atribuit folosinta de cimitir satesc. Reprezentantii bisericii locale au depasit limitele proprietatii lor si au intrat in folosinta unei suprafete de 176 de metri. In luna martie 2006, parohia si-a permis sa oficieze o inmormantare pe acel teren al familiei Buzila, a unei persoane care s-a sinucis, avand in vedere obiceiurile locale de a inhuma sinucigasii in marginea cimitirelor. In ce-i priveste pe paratii Prisecariu si Aiostinei, acestia le ocupa familiei Buzila, 158 de metri patrati din proprietate, construind niste adaposturi improvizate pentru pasari”, se arata in decizia Tribunaului Iasi. Anterior, in anul 2009, Judecatoria Iasi se pronunta irevocabil in ce priveste „lasarea in deplina proprietate si linisitita posesie” a terenului de 151 de metri patrati de catre cei 5 parati care si-au construit ilegal cotete pe acel teren, si obliga parohia sa lase familiei Buzila, in aceleasi conditii, terenul in suprafata de 118 metri, pe care este amplasat „un mormant razlet”. Familia Buzila declara apel impotriva acestei decizii, pe motiv ca suprafetele de teren sunt mai mari, eroare corectata anul acesta de Tribunalul Iasi. Acelasi complet de judecata din anul 2009, a mai comis o alta eroare si anume aceea de a respinge cererea de deshumare a persoanei decedate, pe motiv ca acest lucru este „de competenta unui procuror”. „Prima instanta se afla in eroare, considerand ca pentru deshumare trebuie o autorizare prealabila din partea parchetului. Organele de cercetare penala se implica, din oficiu, in asemenea activitati de deshumare in situatiile in care decesul persoanei este suspect si sunt necesare activitati de investigare pentru stabilierea cauzei decesului, lucru care nu se impune in acest caz”, se arata in decizia Tribunalului.

„Cine a incercat de 2000 si ceva de ani sa lupte impotriva lui Hristos si a invins?Dumnealui (n.r. Victor Buzila) crede ca poate sa se mute aici si sa mai ramana si in armonie cu satul dupa ce a facut?Aici nu e loc de negociere, pentru ca cu Dumneazeu nu se negociaza”, a conchis preotul parohiei din Breazu

La Breazu, doar Judecata de Apoi poate sa dea o sentinta

In ciuda acestor dispozitii ale instantelor de judecata, dar si a masuratorilor care ii dau dreptate reclamantului Victor Buzila, nici parohia, dar nici cei cinci parati care i-au ocupat acestuia terenul cu cotete neautorizate, nu au catadicsit sa lase liber acel teren. Dupa cimitirul din Breazu si „fasia sinucigasei” care a aprins spiritele in aceasta localitate, se afla construita o vila al carui proprietar a ajuns la randu-i sa traiasca un calvar. „Vin oamenii si ma iau pe mine la imprejur, crezand ca eu sunt cel cu terenul. Unii ma ponegresc iar altii ma iau chiar la misto, ca ” ce faci ma, ti-ai luat teren de vila cu mortu in curte?”. Eu daca eram in locu lu domnu Buzila, luam un om si intr-o seara aruncam mortu dincolo, in cimitir”, ne spune vecinul „cel cu frica de Dumnezeu”. Mult mai cu frica de cele sfinte, „care le rezolva pe toate cele de pe pamant”, este protul paroh, Gabriel Coroama. „Dupa ce s-a savarsit acea inmormantare, domnul Buzila a venit dupa un an si a spus ca i-am ingropat intentionat o persoana pe terenul lui. Cand parohia a luat pamantul pentru cimitir, Buzila nici nu avea teren acolo. De ce pana in 2006, atunci cand a fost ingropata acea femeia acolo, nu i-a spus nimic preotului care era atunci? Din acte reiese ca biserica nu are pamant decat acolo. Ca sa o dam la pace, el ar vrea ca sa scot mortul de acolo si sa pierd astfel si 118 metri pe care el doreste sa-si faca drum de acces prin cimitir. Nu e atributul nostru sa exhumam mortul, ci al familiei. La ortodocsi se pot exhuma mortii doar daca e vorba de sfinti, de inhumare intr-un alt loc in care se muta familia sau de suflete necurate care continua sa bantuie”, ne spune preotul Coroama. Si cum incurcate sunt caile pe acest pamant si limpezi lucrarile Domnului, preotul paroh ne spune cu sinceritate ca cel care va rezolva acest caz este insusi Domnul Isus Hristos, ci nu instantele si masuratorile pamantesti. „Domnul Buzila nu are nici o hotarare judecatoreasca de exhumare a cadavrului si de mutare a hotarului. El a facut peste noapte, pe ascuns, acel gard, si si-a luat si persoana decedata in curte. Cine a incercat de 2000 si ceva de ani sa lupte impotriva lui Hristos si a invins? Dumnealui (n.r. Victor Buzila) crede ca poate sa se mute aici si sa mai ramana si in armonie cu satul dupa ce a facut?Aici nu e loc de negociere, pentru ca cu Dumneazeu nu se negociaza”, a conchis preotul parohiei din Breazu. 

Autor: Nelu Paunescu

Sursa: ziare.comEvenimentul Regional al Moldovei 

Data publicării: 06 Noiembrie 2013

Îngropată în grădina casei. Slujba a fost oficiată de un preot greco-catolic şi de un pastor penticostal

Femeie din Sălaj îngropată în grădina casei, după ce preoţii au scornit o taxă de 1.000 de lei pentru groapa din cimitir: „S-au făcut stăpâni pe biserică”

Femeie din Sălaj îngropată în grădina casei

Femeie din Sălaj îngropată în grădina casei

O bătrână dintr-un sat sălăjean a fost înmormântată în grădina din spatele casei, după ce familia a refuzat să plătească o taxă de 1.000 de lei către biserica ortodoxă din localitate.

Situaţie incredibilă în localitatea sălăjeană Gârceiu, unde trupul neînsufleţit al unei femei de 93 de ani nu a fost înmormântat, aşa cum ar fi fost normal, în cimitirul satului, ci în grădina din spatele casei defunctei. În această situaţie s-a ajuns din cauza unei taxe pe care consiliul parohial al bisericii ortodoxe din sat a pretins-o familiei femeii în schimbul permisiunii de a-şi îngropa moarta în cimitir.

Fiica femeii, Marieta Chira, spune că discuţiile au început în seara zilei de marţi, 20 octombrie, când ginerele ei a luat legătura cu coratorul bisericii ortodoxe, pentru a anunţa decesul bătrânei şi pentru a vedea ce demersuri erau de făcut, având în vedere faptul că defuncta trecuse, de câţiva ani, la cultul greco-catolic şi că, din acel moment, nu mai achita taxa de cult la biserica ortodoxă (singura din sat). ”Oşanu, că aşa i se spune în sat persoanei respective, i-a spus ginerelui meu că dacă vrem să o îngropăm pe mama în cimitir, trebuie să plătim o taxă de 10 milioane (1.000 de lei – n.r.), fiind inclusă în această taxă şi tragerea clopotelor”, povesteşte fiica îndurerată.

Marieta Chira a ţinut să precizeze că nu a deranjat-o suma pe care o aveau de plătit, ci taxa în sine, pe care o consideră discriminatorie şi instituită cu ”dedicaţie” pentru cei care nu sunt ortodocşi. ”Nu a fost vorba de bani, ci de nedreptate. Pentru că s-au făcut stăpâni pe cimitir şi, mai ales, pe biserică, deşi aceasta a fost construită de greco-catolici. Bunicul meu a făcut multe donaţii. Să nu credeţi că le ţin partea unora sau altora, pentru că eu sunt neoprotestantă, dar a fost vorba despre o nedreptate”, subliniază ea.

”Mi-am spus că mama n-ar fi fost niciodată de acord cu aşa ceva, că doar e cimitirul satului, nu cimitirul ortodox. Aş fi înţeles dacă era vorba despre o instituţie care administrează cimitirul, ca la oraş. Atunci aş fi fost de acord cu taxa”, continuă femeia. A doua zi, membrii familiei – spune Marieta Chira – au încercat să găsească înţelegere la preotul ortodox. ”I-a spus soţului meu că singura soluţie pentru a putea intra în cimitir este să plătim taxa. Când soţul meu l-a întrebat ce se întâmplă dacă noi, totuşi, mergem şi facem groapa, preotul a zis că este caz penal”, afirmă ea.

Marieta Chira a ţinut să precizeze că nu a deranjat-o suma pe care o aveau de plătit, ci taxa în sine, pe care o consideră discriminatorie şi instituită cu ”dedicaţie” pentru cei care nu sunt ortodocşi. ”Nu a fost vorba de bani, ci de nedreptate. Pentru că s-au făcut stăpâni pe cimitir şi, mai ales, pe biserică, deşi aceasta a fost construită de greco-catolici. Bunicul meu a făcut multe donaţii. Să nu credeţi că le ţin partea unora sau altora, pentru că eu sunt neoprotestantă, dar a fost vorba despre o nedreptate”, subliniază ea.

Reprezentanţii Episcopiei Sălajului: taxa s-a aplicat şi ortodocşilor

De cealaltă parte, preotul Gabriel Gârdan, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Sălajului, susţine că taxa nu este discriminatorie şi că, de-a lungul timpului, ea a fost aplicată, atunci când a  fost cazul, fără a se ţine cont de confesiune. ”Este vorba despre o hotărâre a consiliului parohial luată în urmă cu mai mulţi ani, înainte ca preotul de acum să fie numit în sat. Prin această hotărâre s-a stabilit ca în cazul persoanelor care nu-şi achită contribuţia anuală, atunci când au nevoie de loc în cimitir să se perceapă această taxă, destinată administrării cimitirului. Nu este încasată de preot, ci de consiliul parohial, şi nu este pentru un serviciu religios, ci este o taxă pentru locul de veci”, precizează preotul. Potrivit acestuia, taxa ”nu are legătură cu apartenenţa la un cult sau altul”, ba chiar ar fi fost încasată, de-a lungul timpului, şi de la ortodocşi care nu-şi plătiseră contribuţia anuală. ”Raţiunea acestei taxe este că aceia care nu contribuie anual la întreţinerea cimitirului, prin taxa de cult, este firesc să contribuie, şi ei, atunci când solicită loc în cimitir”, explică purtătorul de cuvânt.

Întrebat dacă, din punctul de vedere al legilor bisericeşti, este normal ca accesul în cimitir să fie condiţionat de o astfel de taxă, preotul Gabriel Gârdan susţine că totul este legitim: ”Dacă era condiţionată săvârşirea serviciului religios – în speţă slujba de înmormântare – de achitarea taxei, era urât. Nici nu s-a pus, însă, problema, pentru că bătrânica era greco-catolică. Dar această taxă, aplicată pe zona de administrare a cimitirului, este în regulă”, spune el.

Precedente: ”A fost şaradă!”

Fiica bătrânei îngropate în grădină spune că nu este prima situaţie conflictuală generată de taxa cu pricina. ”Au mai fost cazuri, dar acolo a fost şaradă. Noi n-am vrut să se întâmpla asta. Chiar discutasem cu mama, atunci când s-au întâmplat acele şarade, ce o să facem dacă o să avem şi noi astfel de probleme. Şi mama mi-a spus să o îngropăm în grădină sau oriunde, că ea oricum o să fie moartă, numai să nu fie scandal şi certuri la ea la înmormântare. Şi aşa a fost: a fost pace, rugăciune şi linişte. Slujba a fost oficiată atât de preot greco-catolic, cât şi de pastor penticostal. Şi au încăput unul de altul”, spune fiica.

Preotul s-a răzgândit în ziua înmormântării

Pentru că nu au fost de acord cu taxa şi pentru că aveau şi acordul bătrânei referitor la înmormântarea într-un loc mai puţin convenţional decât cimitirul, familia a decis să îşi îngroape moarta în grădina casei. Decizia lor nu a fost influenţată de faptul că joi, 22 octombrie, cu câteva ore înainte de înmormântare, preotul i-a sunat şi i-a anunţat că pot să o îngroape pe bătrână în cimitir, fără nici o taxă. Groapa deja făcută, timpul scurt până la începerea ceremoniei şi gustul amar lăsat de discuţiile din ultimele zile i-a făcut pe membrii familiei îndoliate să prefere să rămână consecvenţi deciziei.

Măcar să nu se mai întâmple

Chiar dacă agitaţia stârnită de acest caz i-a răpit familiei posibilitatea de a-şi plânge în linişte pierderea, Marieta Chira spune că îşi doreşte ca acest tumult să folosească la ceva: ”Măcar să nu se mai întâmple de acum înainte. E cimitirul satului, e pe domeniul public şi nu ar trebui să se facă nimeni stăpân pe el”. Femeia spune că familia ei a început să fie hărţuită de susţinătorii preotului şi a consiliului parohial imediat după înmormântare. ”Unul singur dintre consilierii parohiali a venit la noi sâmbătă seara să-şi ceară scuze. Ne-a spus că s-a greşit”, povesteşte femeia.

Sursa: infocrestin.com

Data publicării: 28/10/2015

Cu moarta la poarta popii

Cu moarta la poarta popii

Cu moarta la poarta popii

 

 A adus sicriul cu tot cu moartă în faţa casei preotului catolic din Cruceni pentru că acesta nu l-ar fi lăsat să-şi îngroape mama.

Scene şocante s-au petrecut într-un sat din judeţul Arad, după ce un bărbat, care nu ar fi fost lăsat să-şi îngroape mama în cimitirul din Cruceni fără să plătească o taxă, a dus şi a abandonat sicriul cu tot cu defuncta în faţa casei preotului. Stupefiat, părintele a sunat la 112, însă poliţiştii au ridicat din umeri, pentru că, în astfel de situaţii, nu există procedură. „I-am spus să mă lase să o înmormântez şi dânsul nu a vrut. I-am spus «domnule, nu mă pune într-o astfel de situaţie, că ţi-o duc aici, că eu nu am bani, eu ţi-o duc aici, la poartă şi faci ce vrei cu ea, dacă nu mă laşi să o îngrop.» S-a încăpăţânat şi nu m-a lăsat să o îngrop, să fac groapă şi ne-a dat afară din cimitir. I-am spus «domnule, dacă nu m-ai lăsat să fac groapă şi să o înmormântez pe mama… Uite-ţi-o, aci, faci ce vrei, eu bani nu am să îţi dau»”, a povestit fiul defunctei.

Au adus sicriul în faţa porţii

Pe de altă parte, preotul spune că: „Nu era problema de taxă, pentru că, dacă ar fi fost oameni nevoiaşi, nu şi-ar permite, nu ar avea maşină Renault Laguna. Dar, dacă îmi spuneau că nu au bani, acceptam; ba din contră, le dădeam eu, dar nu au venit. M-a jigit şi a plecat. A spus că mi-o aduce la poartă. M-am gândit, dar… nu e nicio problemă, adu-o! Şi a adus-o! Au lăsat-o aici aproximativ 40 de minute, ca să facă bâlci. Au venit, au lăsat-o şi au plecat”.
Tanti Ana avea 88 de ani. A avut o viaţă grea, cu lipsuri şi necazuri multe. Atât ea, cât şi soţul ei, au fost veterani de război. Acum, Dumnezeu a decis să o ia la el, însă oamenii i-au făcut trecerea grea, pentru că groparii nu au putut să-i adâncească locul de veci pentru că au fost opriţi…
„A zis că nu, să ies afară, că nu am niciun drept şi atunci am zis bine, dacă nu am niciun drept, o iau de acasă şi ţi-o pun în faţa casei, la tine. Dacă nu m-a crezut, la urmă a văzut”, a spus fiul femeii decedate pus în situaţia de a nu-şi putea îngropa mama.

„Au putut să o înmormânteze, dar nu au vrut”

Preotul, însă, spune că „au putut să o înmormânteze, nu au vrut, pentru că statutul cimitirelor are o regulă: locul trebuie indicat de către administratorul cimitirului şi se achită şi o taxă simbolică, 20 de lei pe an, două pachete de ţigarete ieftine…”
Consternat după ce s-a trezit cu moarta în faţa casei, preotul catolic din Cruceni a sunat la 112 şi a apelat la pastorul defunctei. „Eu m-am dus la pastorul lor, pentru că ei sunt de altă confesiune şi le-am spus că au o enoriaşă, la mine, moartă, la poartă şi le-am spus că, dacă vor, să vină să o îngroape”, a povestit preotul catolic.
După aproape o oră, în care sicriul a rămas între casa preotului şi biserica catolică din Cruceni, la intervenţia primăriţei, fiul defunctei şi-a luat mama acasă. Până la urmă, preotul a cedat insistenţelor autorităţilor din comună şi i-a permis familiei defunctei să îşi îngroape mortul în cimitir, fără să plătească suma solicitată iniţial.

Autor: Cristi Cotuna

Sursa: aradon.ro

Mormântul din mijlocul câmpului. Un preot a refuzat să îngroape în cimitir o femeie care renunţase la ortodoxie

Mormântul din mijlocul câmpului

Mormântul din mijlocul câmpului

Situaţie tensionată într-o comună din Dolj, din cauza unui mormânt apărut în mijlocul câmpului, pe un teren oferit de primărie familiei îndoliate. Rudele decedatei spun că, deşi aceasta avea loc de veci cumpărat în cimitirul din localitate, preotul a refuzat să o înmormânteze acolo, pe motiv că femeia renunţase la religia ortodoxă. Părintele nu a vrut nici să ofere explicaţii echipei Digi24, decât în schimbul unei donaţii.

Mormântul apărut în mijlocul câmpului îi deranjează pe majoritatea oamenilor din comuna Tălpaş.

„Copiii când trec pe drum se sperie, le e teamă, coroana a ajuns în stradă, luată de câini”.

Apropiaţii femeii decedate se apără şi spun că nu au avut altă soluţie.

Marinel Anghelina, băiatul femeii: „(În cimitirul ortodox nu se putea?) Păi n-au vrut, ea a avut cavouri, că e şi a bătrână şi al bătrân mort acolo”.

„Popa nu a lăsat să îl îngroape la ortodocşi. Ştiţi de ce? Nu a vrut din cauză că s-a trecut la religia baptistă!”, explică un sătean.

Echipa Digi24 n-a reuşit să obţină şi punctul de vedere al preotului. Slujitorul Domnului a cerut o pompă de apă, în schimbul declaraţiilor.

Nicolaie Boiangiu: „Dumneavoastră ne faceţi o donaţie, ca să puteţi să faceţi un reportaj foarte bun, cu care să avem rating şi să strângeţi bani. Altfel nu. Pentru că ştiţi cum e în ziua de azi, totul se plăteşte. (Noi voiam să vă întrebăm de ce nu aţi acceptat să fie îngropată în cimitirul ortodox?). Nu discutăm nimic. Dacă vreţi reportajul, v-am spus dorinţa”.

Cazul a ajuns şi în atenţia Direcţiei Judeţene de Sănătate, dar şi a reprezentanţilor Bisericii Baptiste.

Ştefan Popescu, purtător de cuvânt la Direcţia de Sănătate Publică Dolj: „Inspectorii noştri o să se deplaseze să vadă dacă sunt respectate normele”.

Viorel Cruceru, presedinte al Comunităţii Bisericilor Creştine Baptiste Oltenia: „Autorităţile locale trebuie să asigure un sector în cadrul cimitirului confesional pentru alţii de altă confesiune. Vom demara o acţiune, dacă este cazul, chiar în judecată”.

Cert e că familia decedatei a avut aprobarea primăriei pentru mormântul din mijlocul câmpului.

Gheorghe Casiu, primarul comunei: „Eu am zis că le dau acceptul pentru el şi să vină cu avizele necesare! (Mai întâi aţi dat acceptul, înainte să vină cu avizele?) Păi cu mortul ce trebuia să facă domnişoară, să îl ţină în casă?”.

ACTUALIZARE. Secretariatul de Stat pentru Culte s-a autosesizat în legătură cu acest caz

Într-un comunicat transmis, miercuri, Digi24, Secretariatul de Stat pentru Culte precizează că s-a autosesizat în legtură cu acest caz și a solicitat în regim de urgență clarificări din partea Arhiepiscopiei Craiovei și a Primăriei comunei Tălpaș. „Vă asigurăm că instituția noastră veghează la respectarea libertăților religioase și că va urmări cu atenție această situație, în limita atribuțiilor stabilite de lege. 

Sursa: digi24.ro

Publicat:27.01.2016

Dumnezeu să îi ierte … dacă poate …

Crima de la Clubul „Colectiv” …

31 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Au avut o singură vină. Erau tineri şi doreau să se distreze cu exuberanţa tinereţi. Atât!

Din cauza indolenţei, a lipsei de respect faţă de siguranţa celorlalţi şi a unei dorinţe nemăsurate de a face bani cu orice preţ a unora ei au murit mult prea tineri.

Dumnezeu să-i odihnească !

 Dumnezeu să-i odihnească

Erau tineri cu poftă de viaţă. Doreau doar să se distreze la Clubul „Colectiv” cu toată exuberanţa tinereţii lor.

Aveau visuri, credeau că au viaţa înainte.

Unii au murit, alţii vor avea sechele pentru perioade lungi sau chiar pentru toată viaţa.

Buretele folosit ca fonoizolaţie şi o sursă de foc este o adevărată bombă incendiară.

O încăpere cu o singură uşă utilizabilă, fonoizolată cu burete şi fără siteme pentru stingerea automată a incendiilor deoarece patronilor nu le pasă decât de banii lor şi deloc de siguranţa celorlalţi, în care se folosesc artificii, tixită cu sute de oameni, poate foarte uşor să să fie definită ca o cameră de execuţie.

Acolo pot ucide focul, monoxidul de carbon, panica, imposibilitatea de a ieşi în timp util.

Ceea ce s-a întâmplat la Clubul „Colectiv” a fost crima.

O crimă de care se fac vinovaţi, patronii, administratorii, cei care au lăsat să funcţioneze locul fără a avea autorizaţiile necesare, cei care trebuiau să controleze ce se întâmplă acolo şi să vadă dacă totul e în regulă.

Toţi trebuie condamnaţi fără întârziere pentru crimă deoarece indolenţa, lipsa de responsabilitate faţă de viaţa celor care veneau la clubul respectiv şi dorinţa de a face bani cu orice preţ investind cât mai puţin, au ucis.

Această prezentare necesită JavaScript.

DUPĂ 25 DE ANI – CRIME IERTATE, DAR NU UITATE, PENTRU LINIŞTEA ASASINILOR …

29 octombrie 2015 Lasă un comentariu

În loc de motto, cu tot cinismul:

„Tovarăşe Asasin, pentru acest popor şi pentru cei din jurul matale eşti doar o mumie care are senzaţia că mai trăieşte pentru că, din timp în timp, mai împute aerul …   Dumnezeu să te ierte, noi nu putem …”

(Noi cei care regretăm că nu ai fost aliniat la zid lângă

Dictator şi Sinistră de Crăciunul însângerat al lui ’89)

* * * * *

Gata, s-a prescris … asasinii din Decembrie 1989 nu mai sunt asasini. Dosarele au stat la prăfuit prin funduri de sertare până s-au prescris… Asta înseamnă oare  că următorii au murit de gâlci?

Din „Cartea Morților”, Fundația Academia Civică, București, 2013:

– Petre Astafei,  silvicultor,  22 de ani, asasinat  pe 24 decembrie 1989,

– Corina Roşca, 26 de ani, asasintă pe 23 decembrie 1989,

– Ewinger Slobodanca, 21 ani, ucisă la 17 decembrie 1989, Timișoara,

– Alexandru Radu Ionescu, 17 ani, ucis la 21/22 decembrie 1989, București,

– Octavian Burcioaică, 13 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Sabin Agache, 33 ani, ucis la 23 decembrie 1989, Brașov.

– Ștefan Silviu Mincă, 14 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Emil Duhnea, 39 ani, ucis la 22 decembrie 1989, București.

– Ana Ghidănac, 54 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Ariadna Carp, 29 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Lucrețiu Mihai Gîtlan, 19 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Nicolae Vlase, 19 ani, ucis la 22 decembrie 1989, Brașov,

Nu tovarăşe ASASIN … nu au murit de gâlci şi nici pentru că erau nişte imbecili care s-au împuşcat între ei.  Au murit pentru că trăieşti tu … din păcate. Dacă te vei duce pe la mormintele lor într-o noapte liniştită vei auzi o întrebare ca o litanie: „Pe noi cine ne-a ucis?”.

Sau poate tu vei auzi: „De ce ne-ai ucis?” .. probabil de aceea nu vei avea niciodată curajul să treci pe acolo nici măcar cu coloana cu antemergător.

 Acum nu mai poţi fi nici măcar cercetat pentru că s-au prescris faptele. Sar asta nu are nici o importanță. Istoria te-a etichetat deja. Eşti ASASIN …

Poate faptul că acei tineri nu pot să se odihnească pentru că nu îşi ştiu asasinii face parte din  nota de plată pe care acest popor o are de achit pentru  ce a făcut … sau mai bine zis, nu a făcut acum un sfert de veac de Crăciun.

Nota de plată pentru că, la Crăciunul lui ’89, în loc să fii împreună cu ceilalţi asasini, aliniat frumos, cu mâinile la spate şi ochii legaţi ca toţi laşii în faţa morţii, alături de Nicolae şi Elena Ceauşescu lângă zidul de la Târgovişte…

Oare cum ar fi arătat ţara asta dacă la zidul de la Târgovişte ar fi fost aliniaţi Dictatorul, Sinistra şi Asasinul&co?

Altfel pentru că nu am mai fi avut un discurs care începea cu:„Dragi tovarăşi, Dictatorul a întinat nobilele idealuri ale comunismului…” şi nici o „democraţie originală” care ne-a blocat drumul spre o democraţie reală.

Ion Iliescu

 

ISTORIA NU IARTĂ, CERE ACHITAREA NOTELOR DE PLATĂ

 Istoria pare a fi un fel de râu care curge implacabil de la niște izvoare înceţoşate de negura timpului spre … Undeva. Nu ştie nimeni ce şi cum este acel Undeva, din timp în timp apar nişte profeţi, clarvăzători, analişti sau cum s-or autodefini cei care încearcă să creioneze viitorul.

Au apărut în fiecare epocă, partea ciudată fiind că ei iau în considerare unele întâmplări ale trecutului şi prezentului şi în funcţie de ele încearcă să construiască o prognoză, o viziune, o amintire despre viitor. De obicei ei nu pot spune decât foarte apriximativ ce va fi mâine, dar ştiu cu exactitate ce va fi peste o mie de ani.

Nu ştiu câţi se întreabă, atunci când stau faţă în faţă cu astfel de personagii, cum se explică faptul că lunea pe care o vedeau, să zicem, anticii, că ar urma să fie la unul sau două milenii după ei nu prea seamănă cu ceea ce s-a şi întâmplat. Nimeni nu a inaginat în antichitate ideea de electricitate, de motor, de unde radio, de cuptor cu microunde, de navă cosmică, de telefon ş.a.m.d., de alte detalii care au schimbat fundamental faţa lumii.

Da, aici e superşmecheria care face ca viitorul să fie cu atât mai diferit de cel prezis cu cât e mai îndepărtat şi detaliile care vor schimba lumeamai multe.

A existat o Romă care se credea ernă, a existat un Reich despre care se spunea că va dăinui o mie de ani, au existat multe care păreau eterne dar care s-au prăbuşit şi au lăsat în cel mai bun caz nişte ruine sau mişte legende care seamănmă tot mai puţin cu ceea ce au fost cândva.

Legat de acest implacabil râu care curge exact cum doreşte şi care se numeşte Istorie are perioade de calm când totul pare a fi atins serenitatea lucrului, bu sau rău, dar stabil, în echilibru.  Brusc apar tot felul de cascade sau cataracte care par a face râul să înnebunească şi să lase observatorul cu gura căscată de surpriza neînţelegerii.

Istoria, acest fabulos râu pare a înebuni şi a se învolbura inexplicabil dacă nu iei în  seamă energiile acumulate picătură cu picături care fac ca în momentele de învolburare nebunia să fie cu atât mai mare cu cât timpul de acumulare e mai mare. Energia dată de tensiunile acumulate e cu atât mai mare cu cât timpul de acumulare e mai mare. Astfel se explică percepţia de nebunie şi nenormalitate a războaielor, a revoluţiilor, a răsturnărilor de situaţie dar mai ales uimitor pare spectaculosul lor uimitor şi fascinant.

Cred că nimic nu e mai adevărat decât faptul că orice desfăşurare prezentă se poate explica la detaliu prin miriade de mici detalii ale trecutului.

Fie că vorbim de uimitoarea prestaţie a DNA care populează Beciul Domnesc cu tot felul de gulere albe sau vuitoane, fie că vorbim de gaşca -politico economică ce zdrobeşte gâtul norodului hăbăuc de la  greutăţile pe care le înfruntă zilnic, de mania unora de a epata aroganţi plimbându-se cu coloana cu giroifar sau de lipsa de reacţie reală la inundaţii sau alte calamităţi detaliile care le-au generat şi le generează le găsim undeva în trecut.

Putem vedea că, pe lângă izbucnirile care sunt suma diferitelor detalii ale trecutului, Istoria mai are o propietate implacabilă şi indiscutabilă. Aceea de a ne prezenta nota de plată la un moment dat.

Putem uneori să încercăm să amânăm achitatea notei cu iluzia că scăpăm de răspundere, putem să ne eschivăm, să cere scuze, să dăm vina pe alţii, să ne asumăm merite… degeaba, de achitarea notei nu scăpăm nici dacă ajungel la loc cu multă linişte şi verdeaţă, chiar şi atunci plătim prin eticheta care se lipeşte pe imaginea pe care o lăsăm lumii.

Avem exemple berechet … şi la nivel mic, personal şi la nivel de naţie.

LOVILUŢIA UITUCILOR

Un sfert de veac Ion Iliescu şi gaşca lui  au tot  încercat  să aducă uitarea peste balamucul Loviluţiei din 89…

Să uităm faptul că au murit atunci oameni şi mai tineri şi mai puţin tineri. Sau dacă nu am uitat văd că nu se serveşte o chestie de-a dreptul sinistră.

Se spunea, la nivel de ironie, că atunci, în acel nebun şi sângeros decembrie, cei care au murim au murit ca proştii pentru că nu au făcut decât să legitimeze puterea nou venită care de fapt era aceeaşi putere dar un picuţ cosmetizată.

Oamenii par a fi uitat atunci că Ion Iliescu era din lista scurtă a PCR, din nomenclatura înaltră a partidului … nu era puţin lucru să fii ceea ce acum se numeşte baron local şi încă ceva. Primsecretarul de partid  pe  judeţ avea la degetul mic monstruoasa Securitate. Păreau a fu uitat, dacă au ştiut vreodată şi faptul că s-a şcolit la Moscova, or asta era posibil DOAR FIIND ÎN GRAŢIILE KGB şi …de ce nu? … GRU …

Este absolut uimitor că oamenii iau de bună ceea ce li se serveşte cu neruşinare precum fânul în ieslea bovinelor şi nu reacţionează … Nici o reacţie la sinistrul cinism cu care li se spune că atunci oamenii au murit pentru că erau stresaţi şi trăgeau unii în alţii ca apucaţii.

Oare nimeni nu mai ştie cum eram înebuniţi de absconşii terorişti arabi, superspecialişti în ucidere,  pregătiţi să lupte până la moarte, sălbatici,  asevărate maşinării setate de regimul  lui Ceauşescu să o protejeze, antrenaţi prin  baze care mai de care mai secrete situate neapărat undeva prin locuri nepopulate, de obicei în creierii munţilor  unde se trăgeau de budigăi cu capra neagră şi cu ursul?

Oare nimeni nu îşi aminteşte că modul în care primeam atunci manipularea era altul decât cel de acum pentru că altul ne era bagajul educaţional şi informativ de care aveam parte, că zvonistica lucra ca un acid care se insinua în creiere dând viaţă monstrului fără chip … frica? o frică puternică, profundă, aproape materială, dominatoare.

CA  O LITANIE, din mormintele frumos aliniate ,se aude încă: „PE NOI CINE NE-A UCIS?”

Trecem pe lângă câte un cimitir şi vedem nişte morminte la fel, frumos aliniate, dar nu ne mai întrebăm cine i-a ucis pe cei ce zac acolo şi nici cine şi de ce ne opreşte acum  să aflăm… ba, uneori privirea ne este atrasă de cineştie ce maşină aspectuoasă ori vreo gagică nenăscută la vremea când mureau cei de sub grelele pietre şi trecem mai departe întrebându-ne unde să ne ducem în concediu, sau cineştie ce banalitate cotidiană. Uităm că în locul maşinii aceleia acum un sfert de veac vedeam doar Dacii, o mare de dacii de toate culorile, iar în locul gagicii spectaculos de sexos şi viu îmbrcată şi scump coafată, vedeam alte gagici, poate nu mai puţin  fumoase dar mult mai cenuşii ca aspect general, mai triste şi mai atente la imaginea periferică, poate cineva o urmărea cu atenţie şi atunci era o problemă … uităm că şi maşina şi fata le putem vedea tocmai mulţumită libertăţii pe care  ne-a adus-o moartea acelor din mormintele frumos aliniate.

Uităm … şi peste uitarea specific omenească, mai nou sa sprapune flegma cinismului asasinilor care au decretat că gata, nu se mai cercetează cine sunt criminalii … s-a prescris.

Cum dracu să se prescrie? Morţii din mormintele frumos aliniate au murit cumva de gâlci sau gripă porcină şi nu „intoxicaţi” cu plumbii plecaţi din armele ţinute de unii care după asasinat au ajuns politicieni, ori oameni de afaceri, indivizi care după ce i-au ucis pe acei tineri timp de un sfert de veac l-au tâlhărit şi familiile?

PRESCRIERE PENTRU LINIŞTEA ASASINULUI

Indiferent cât de mult tuş, câtă muncă, câtă hârtie s-au cheltuit pentru tipărirea de cărţi şi articole, cât de mulţi şlugarnici limbrici  ai Sinistrului Mincinos Asasin, pe Ion Iliescu implacabila Istorie a lipit eticheta: ASASIN

Asasin pentru crimele lui Decembrie 89, asasin pentru crimele mineriadelor, asasin pentru blocarea acestul amărât popor de a putea şi el să se înscrie, cu demnitate, între popoarele civilizate, europene, continuând să se zbenguiască în apele tulburi în care pescuiau şi pescuiesc tâlharii care acum se plâng că la Beciul Domnesc nu au condiţii minimale cu care au fost învăţaţi … Tâlharii care, în megabordelul politic numit Parlament, jignind chiar ideea de parlamentarism, se amaninţă cu sugestii de genul „Dacă nu mă apăraţi împotriva justiţiei cădeţi şi voi pentru că vă dau în gât. Pe toţi” .. şi toţi se îngrozesc ştiind că sunt vinovaţi.

Tălhari care de un sfert de veac sunt tot timpul  aleşi ameţind electoratul cu campanii  de nababi, campanii pe care le plăteau cu bani furaţi tocmai din buzunarul electoratului căruia i se dă impresia că e beneficiar al mitei electorale…

Culmea e că, după alegeri, deşi averea pesonală nu a suferit daune, se consideră întreptăţiţi, pentru sa-şi recupera cheltuielile, să fure şi mai mult, să vândă pur şi simplu contracte plătite de la Buget; contracte care nu vor duce la un final, contractul respectiv, cel mult cu denumirea schimbată urmând a fi vândut iar după o vreme.

Indiferent cât de mult se enervează Iliescu atunci când e întrebat de rolul său real în Loviluţia din Decembrie sau în mineriada din ’90, indiferent cât de fals amabil zâmbea cândva în afişele unde zicea că e cu poporul, da, exact cu poporul căruia îi scipa în faţă că el e sărac şi cinstit cu toate că la mână avea un ceas de superclasă pe care respectivul popor  avea nevoie de cinci ani de mers la serviciu pentru a-l  cumpăra,  indiferent cât de unsuros şi împuţit a bolşevic ne-a jignit de multz ori cu fandoselile lui de social democrat, jignind chiar esenţa social democraţiei Ion, Iliescu a fost rămâne un ASASIN.

E asasin pentru că şi-a permis ca în 89 când mureau cei din mormintele frumos aliniate el venea şi se instala cu nesimţire  în fruntea ţării …E asasin  pentru că atunci când printre gloaneţe tinerii strigau „Jos Comunismul” el îşi începea discursul prim cu:

„Dragi tovarăşi, dictatorul a întinat nobilele ideamuri ale Comunismului …”

E asasin pentru că el, comunistul fără leac îşi permitea să se ducă şi să mimeze tristeţea la fiecare aniversare a eroilor revoluţiei…

 E asasin pentru că şi-a permis să vorbească despre „democraţia originală” care a dus la o clasă politică formată din  tâlhari  care se apără unul pe altul împotriva justiţiei, cei care nu au ajuns încă la beci fiind lşiberi doar pentru că DNA nu i-a cercetat….

E asain pentru că a înfometat acet amărât popor care nu e putut să îşi creeze şi el bunăstare europeană pentru că sunt prea bogaţi tâlharii generaţi de acea „democraţie originală”…

E asasin  pentru că acei eroi care au sperat că vor face din ţara asta o ţară normală, europeană, sunt făcuţi tâmăpiţi care şi-au tras singuri, unul altuia gloanţe în cap…

E asasin pentru că în spitale mor oameni, pentru că din şcoli iasă analfabeţi, pentru că gunoaiele puiai „democraţiei originale” se plimbă protejaţi  cu coloane  făcute din poliţiştii care mor ca miliţienii căzând în gropi cu motocicleta scumpă cu tot…

E asasin pentru că a publicat cărţi mincinoase şi manipulatorii în care adebărul de platinat, siliconat şi prezentat ca fată mare …

E asasin nu pentru că o spun eu ci pentru că aşa spun:

Petre Astafei, Corina Roșca– Petre Astafei,  silvicultor,  22 de ani, asasinat  pe 24 decembrie 1989,

– Corina Roşca, 26 de ani, asasintă pe 23 deecembrie 1989,

– Ewinger Slobodanca, 21 ani, ucisă la 17 decembrie 1989, Timișoara,

– Alexandru Radu Ionescu, 17 ani, ucis la 21/22 decembrie 1989, București,

– Octavian Burcioaică, 13 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Sabin Agache, 33 ani, ucis la 23 decembrie 1989, Brașov.

– Ștefan Silviu Mincă, 14 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Emil Duhnea, 39 ani, ucis la 22 decembrie 1989, București.

– Ana Ghidănac, 54 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Ariadna Carp, 29 ani, ucisă la 23 decembrie 1989, București.

– Lucrețiu Mihai Gîtlan, 19 ani, ucis la 23 decembrie 1989, București.

– Nicolae Vlase, 19 ani, ucis la 22 decembrie 1989, Brașov,

 şi mulţi alţii enumeraţi în „Cartea Morților”, Fundația Academia Civică, București, 2013 … tineri de care Parchetul,  în autismul său, nu a auzit şi declară cu nesimţire, prescrise acele crime  …

Nici să ne întrebăm cine i-a ucis nu mai avem dreptul ?

Sau, dacă bănuim cine are mâinele pătate cu sângele lor, nu mai avem dreptul să ne întrebăm cum au reuşit să devină  atât de bogaţi acei asasini în cei 25 de ani scurşi de la Crimele din Decembrie? Oare nu tocmai jefuind familiile victimelor lor?

DEMOCRAŢIA ORIGINALĂ SINISTRĂ ŞI RIDICOLĂ

Poate putem să ne întrebăm cum a reuşit democraţia lui originală producă un premier care deja a executat  două mandate la puşcărie, un altul fiind în drum spre puşcărie fiind judecat penal pentru fapte de corupţie, un guvern în care e mai uşor să îi enumeri pe cei care nu au probleme cu justiţia, o clasă politică de tâlhari, un  patronat de carton  îmbogăţit din tâlhării, o adunătură de tâlhari care îşi plimbă târfele cu antemergător după care le bagă în parlament?

Cum s-a reuşit oare ca după 25 de ani să avem doar nişte cioturi de drumuri mai aranjate cărora le spunem cu emfază, autostrăzi, cum tâlharii democraţiei originale au băgat la fier vechi o industrie care, deşi nu foarte performantă, exista totuşi, un minerit înfloritor cândva, o agricultură care la un moment dat iriga milioane de hectare s-a uscat pur şi simplu în vara care a trecut …

Da tovarăşe Iliescu, indiferent ce zici, sau cât de mult te enervezi, eşti ce eşti: ASASINUL ROMÂNIEI. Mai sinistru chiar decât orice alt ucigaş în serie pentru că ai avut tupeul să te legitimezi şi să te caţeri pe cadavrele lor până sus de tot, atât de sus încât ai tupeul să te consideri, deşi eşti ateu/adeu, deificat…

HALUCINANT:

Democraţia originală a Asasinului a reuşit să genereze lucruri remarcabile de trecut în Cartea Recordurilor.

Absolut incrdibil este că, deşi acum mii de ani dacii se îmbogăţeau extrăgând aur şi argint, ungurii şi austriecii îşi construiau capitalele cu aur mioritic, în perioada de după „Dragi tovarăşi Dictatorul … blablabla” România a reuşit să facă industria aurului, nerentabilă.

Înainte de 1990 în România, deşi era un picuţ de criză de locuinţe, se construiau o grămadă  de blocuri, acum nu mai pot fi nici măcar zugrăvite.

Înainte de 1990 se îmbolnăveau oamenii de frig în apartamente pentru că nu se dădea căldură, acum se îmbolnăvesc de frig pentru că nu pot plăti căldura.

Înainte de 1990 oamenii mâncau salam cu soia, beau cafea cu năut, răbdau pentru că erau goale almentările şi măcelăriile. Acum sunt pline dar oamenii nu pot cumpăra mare lucru pentru că deşi avem preţuri europene avem venituri de care europenii spun  că sunt imposibile .. da imposibile, în Grecia, ţară în faliment, pensiile şi ajutoarele de şomaj sunt mai mari decât salariile de la noi.

Înainte de 1990 învăţământul românesc, aşa cu  era el, promova totuşi valori cu sistemul de examene în care te diceaci cu pixul şi cunoştiinţele şi reuşeai dacă ştiai, după, dacă eşti fiul lui domnu’ Cutare intrii la facultate pentru că eşti fiul lui domnu’ Cutare şi în liceu chiar dacă eşti  bâtă şi habar n-ai unde e liceul ai note bune.

Acel învăţământ reuşea să asigure manuale care puteau fi folosite, acum trebuie să cumperi manuale din care înveţi de Andreea Esca sau de Mădăpina Ghenea dar nu ştii exact au fost  şi ce-au făcut  Ştefan cel Mare şi Mihai Vitreazul sau nu eşti foarte convins la ce formaţie a jucat Albert Einstein.

Un învăţământ în care, la prima oră zici Tatăl Nostru după care înveţi cum se plimba Eva ca paraşuta în curu gol până a dat în patima merelor după care vine ora la care înveţi de Big Bang şi de Teoria Evoluţionistă de umblii mai năuc decât capra care nu ştie dacă e poziţie sau animal…

ASASINUL&CO TREBUIAU ALINIAŢI ÎN 89 LA ZIDUL DE LA TÂRGOVIŞTE ALĂTURI DE DICTATOR ŞI SINISTRĂ

Da tovarăşe Asasin, toate astea şi multe altele există din cauza democraţiei originale pe care ai generat-o şi ai promovat-o împreună cu o adunătură de tâlhari care împreună cu care trebuia să stai aliniat împreună cu Nicolae şi Elena Ceauşescu, Dictatorul şi Sinistra istoriei mioritice…

Pentru că nu a făcut-o  şi încă pare a nu înţelege eroarea istorică acest popor va avea de achitat o notă de plată uriaşă a cărei dobânzi cresc exponenţial … probabil că indiferent dacă vreodată acest popor va fi primit în Schengen, în realitate tot va fi considerat din zona gri. Până va băga la cap, apoi va şti cum să se reseteze şi să redevină demn … Dacă nu cumva, pâbă atun ci acest popor va deveni unul mic, insignifiant …

P.S. Pt cititor dacă se va nimeri ca vreunul  să ajungă până aici. Mulţumesc pentru timpul acrdat şi scuze pentru lungimea textului. Aşa a fost să fie. Textul iniţial a fost dublu… 🙂

Ion Iliescu .

 

%d blogeri au apreciat: