Arhiva

Posts Tagged ‘Mugur Ciuvică’

Iată că am intrat în rândul lumii … România va prezenta o echipă la Campionat Mondial de Curling a Jurnaliștilor

22 ianuarie 2017 Lasă un comentariu

CURLING, Mihai Gadea, Mugur Ciuvica, Adrian Ursu, Mircea Badea

Iată că intrăm și noi în rândul lumii…

Federația Internațională de Curling a Jurnaliștilor (FICJ), după o ședință fulger la care au participat  majoritatea președinților de federații naționale a decis că, pentru popularizarea acestui sport, trebuie ca fiecare țară să fie reprezentată la următorul Campionat Mondial de Curling a Jurnaliștilor.

Astfel că au trimis asociațiilor de presă din țările încă neafiliate o invitație cu rugămintea de a trimite măcar o echipă.

Astfel, s-au trimis invitații în Republica Congelată Antarctica, Republica Centrafricană, Insula Paștelui și România, în această ordine. Dacă Republica Congelată Antarctica a cerut lămuriri pentru a se stabili dacă este nevoie ca toți jucătorii să fie oameni sau sunt acceptate și foci și pinguini, scrisoarea trimisă României a fost ridicată de la poștă de o femeie de serviciu de la Antena3, care era acolo să ridice pensia unui unchi.

Invitației i s-a răspuns că la primul C.M. de Curling, România va fi reprezentată de o echipă masculină formată din Mihai Gâdea, Adrian Ursu, Mugur Ciuvică și Mircea Badea, la următorul C.M. urmând ca țara noastră să fie trimită și o echipă feminină formată din Dana Grecu, Alessandra Stoicescu, Oana Stancu Zamfir și, probabil, Andreea Crețulescu, ”Futezătoarea” României TV, așteptându-se doar acceptul lui Sebastian Ghiță.

Deși la prima participare, conform analiștilor care au analizat componența echipei, formația română este una extrem de redutabilă, putând chiar să se claseze pe podium. 

Curlingăii români – a declarat Președintele Federației Internaționale de Curling a Jurnaliștilor – sunt printre cei mai bine antrenați curlingăi din lume, au și talent și o rezistență uimitoare. Rar se pot găsi în lume jurnaliști care să curlingească mai bine…

La rândul său, Mihai Gâdea, liderul echipei române a declarat că are planuri mari și a promis că nu vor reveni cu mâna goală.

”Vă garantez că echipa noastră e formată numai din oameni extrem de serioși, foarte dedicați curlingismului și nu vom reveni cu mâna goală, măcar niște prosoape și niște pături de la hotel tot vom aduce. 

De asemenea, avem planuri mari. Până la următorul campionat mondial vom avea un campionat național format din cel puțin două divizii a câte 15 echipe. Curlingăi ca în presa română greu găsești în lume.

Nu putem decât să le urăm multe succesuri pe drumul pe care acești oameni minunați s-au înscris, și, cum se obișnuiește în acest minunat sport, nu putem să nu  le facem urarea: Curlingeți fericiți!

Mircea Badea &co nu fac gargară cu rahat… se hrănesc

Mircea Badea

Apropierea termenului la care se va da sentinţa în dosarul penal în care directorul executiv al Antenei 3, Sorin Alexandrescu este acuzat că a șantajat compania RCS-RDS a isterizat lătrăii Antenei 3. 

Aceştia în frunte cu limbricul mâncător de rahat, Mircea Badea şi răspopitul cu nume de călău, Gâdea, desfăloară unul din cele mai sumbre linşaje media la  adresa șefei DNA, Laura Codruța Kovesi.

Noua găselniţă pare a li se potrivi perfect leprelor de acolo, ei acuzând-o pe doamna Kovesi că ar fi într-o presupusă relație dintre Laura Codruța Kovesi și directorul de marketing al RCS-RDS, Emil Florin Nemeș, acesta fiind, de fapt, motivul  adevărat al declanşării respectivei anchete.

”A apărut un articol într-un săptămânal, e vorba de Cațavencii, cum că Kovesi ar avea o relație cu un domn de la RCS-RDS, de la marketing și PR, dânsul fiind și persoană publică pentru că care joacă în niște spoturi la telefonia DIGI și apare des la televizor. De aceea am spus că este persoană publică, poate chiar vedetă. Îi promit eu că va deveni vedetă.”, a spus Mircea Badea, la Antena 3 comnform   articolului apărut  în Cațavencii,  doamna Kovesi ar avea o relație cu un director în cadrul companiei RCS-RDS. 

 Hotnews spune că, Emil-Florin Nemes este de 7 ani coordonatorul departamentului de marketing si PR al RCS & RDS, compania care detine postul de stiri Digi 24. El a aparut in mai multe reclame la serviciul de telefonie mobila al companiei de telecomunicatii, interpretând rolul unui detinut. Este absolventul Academiei Fortelor Aeriene „Henri Coanda” din Brasov iar intre 2007 si 2009 s-a specializat in domeniul managementului strategic la Universitatea Politehnica din Bucuresti, potrivit profilului sau de Linkedin.

Văzându-l aseară pe Mircea Badea mnă întrebam dacă este doar cretin sau sufere şi cu capul…

”Nu m-ar fi interesat această informație dacă nu aș fi considerat pe bună dreptate că ar avea o relevanță în legătură cu interesul public. Nu mă interesează deloc ce relații are doamna Kovesi. Dacă are legătură cu mine, ca cetățean, mă interesează! După cum bine știm, compania RCS RDS a făcut o plângere penală împotriva companiei Intact.  DNA-ul chiar l-a și reținut și a făcut cerere de arestare pentru directorul Antena Group, Sorin Alexandrescu. Atunci, întrebarea care se pune în mod legitim în orice țară cilivizată de pe această planetă este: Are vreo legătură, a influențat și influențează în vreun fel relația personală a dnei Kovesi cu acel director de la RCS-RDS dosarul DNA împotriva Intact Group la plângerea RCS-RDS. E o întrebare absolut legitimă care s-ar pune peste tot în lumea civilizată, cu atât mai mult în Statele Unite ale Americii.”, a spus Mircea Badea,  precizînd apoi, în emisiune că, după lansarea acestei întrebări  în spațiul public, nu se aștepta ca doamna Kovesi să și răspundă, ”însă, din fericire, a răspuns.”.

E drept că limbricul se aştepta ca nici motocicliştii să nu răspundă, au făcut-o, iar acum pe pajiştea din faţa clădirii unde Badea îşi mânca căcatul cotidian şi acum miroase de la ce a scăpat el în nădragi cănd a venit motociclistul ăla cu o jumătate de metru mai mititel şi l-a privit urât. Dacă îi şi dădea vreo două cred că se pensiona pe motiv de boală.

”Felul în care a ales să răspundă – scrie EVZ.ro  pentru mine e insuportabil. Am suportat multe dintre toanele acestei doamne dintr-o simpatie personală, dintr-un exces de politețe poate prost exersată. Nu vreau să le mai suport…și am ales să nu mă intereseze amenințările doamnei Kovesi”, a spus Mircea Badea.

„Nu mi-e frică nici de DNA, nici de SRI, nici de pușcărie (…) Privesc agasat stilul amenințător cu care răspunde dna Kovesi, așa că am decis să dau eu în judecată DNA-ul și pe dna Kovesi personal. Ce-o să iasă în Justiția din România, depinde de noroc. Dacă judecătorul e judecător pe bune și nu joacă în câmpul tactic al SRI, dacă judecătorului îi este frică de DNA sau nu… 

Comunicatul DNA difuzat ieri, conținea următoarele afirmații:

„Cu referire la afirmaţiile mincinoase şi denigratoare făcute la emisiunile „În gura presei” şi „Sinteza zilei”, transmise la data de 4.05.2016 la postul de televiziune Antena 3, Biroul de Informare şi Relaţii Publice este abilitat să transmită următorul punct de vedere al doamnei Laura Codruţa Kovesi, procuror şef al DNA:

„Dosarul nr.129/P/2013, prin care mai multe persoane – directori şi acţionari ai Trustului Intact – au fost trimişi în judecată, a fost înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 24 aprilie 2013, înainte de numirea mea în funcţia de procuror şef al DNA .

Atât la data înregistrării dosarului la DNA, cât şi pe durata instrumentării acestuia, nu am cunoscut personal şi nu am discutat cu nicio persoană din conducerea sau cu angajaţi/foşti angajaţi ai companiei care este parte vătămată în dosar.

Rechizitoriul nu a fost confirmat de procurorul şef al DNA, ci de procurorul şef al Secţiei pentru combaterea corupţiei .

Simpla împrejurare că, de-a lungul timpului, am avut relaţii personale cu persoane angajate la o societate comercială nu poate să afecteze imparţialitatea sau legalitatea unui dosar instrumentat de colegii mei din cadrul DNA.

Orice fel de atacuri defăimătoare la adresa mea, inclusiv a vieţii mele personale, vor impune un demers ferm, prin folosirea căilor legale”, se precizează în comunicatul DNA.

Mircea Badea a citit comunicatul DNA și a făcut împreună cu cei din platou următoarele comentarii:

dna Kovesi ne spune că nu a discutat nici cu prietenul dânsei, nici fostul soț al dnei Kovesi care ce să vezi a lucrat tot la RCS-RDS… Mihai Gâdea a completat zâmbind : Ce coincidență…

– întrebare: cum nu l-a cunoscut în 2013 pe fostul soț de care se despărțise prin 2009-2010 și care lucra la RCS-RDS. E mai tare decât Udrea, a completat Mugur Ciuvică.

– haideți să vedem ce linkuri shareuia domnul Nemeș în 2013 cu articole mizerabile la adresa Trustului Intact și a telespectatorilor Antena 3

– discuțiile despre dosarele DNA se purtau în prezența generalului Coldea, un fel de star rock

– nu vi se pare un uriaș conflict de interese să instrumentați dosare penale la adresa competitorilor RCS-RDS? Nu! E lezmajestate!, a urlat Badea. 

– plângerea RCS RDS de șantaj împotriva lui Sorin Alexandrescu se face la Parchetul General și dosarul este cerut la DNA. Urmărirea penală la DNA începe pe 24 mai, iar dna Kovesi este numită pe 15 mai, a completat Mihai Gâdea sugerând că șefa DNA s-a implicat direct în acest dosar.

În aceeaşi amisiune Mircea Badea a arătat ncât de imbecil poate fi …

A acuzat şi de RASISM pe cei care folosesc termenul „mitic”, dovedind că este prea  prostălău ca să  ştie ce înseamnă „rasism” şi nici că, deşi este fiul unei profesoare de linba română, habar nu are că tremenul Mitic este inventat de Caragiale, Mitică fiind un termen generic pentru bucureşteni.

Poate măcar acum va citi şi Mircea Badea … măcar să nu moară la fel de prost cum este:

Mitică

de Ion Luca Caragiale

– Mitică… şi mai cum?

– E destul atâta: Mitică – de vreme ce şi dumneata îl cunoşti tot aşa de bine ca şi mine. Fireşte că trebuie să-l cunoaştem: îl întâlnim atât de des – în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus – în fine pretutindeni.

Mitică este bucureşteanul par excellence1. Şi fiindcă Bucureştii sunt un mic Paris, şi Mitică, se-nţelege, este un mic parizian.

El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate; dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original şi inventiv.

Mitică este omul care pentru fiecare ocaziune a vieţii găseşte un cuvânt de spirit la moment, şi pentru asta simpaticul parizian al orientului este foarte căutat şi plăcut în societate.

Mitică are o magazie, un arsenal, o comoară de vorbe, de întrebări, de răspunsuri, cari fac deliciile celor ce au fericirea să-l cunoască.

Mai cu seamă pe provinciali, micul nostru parizian îi epatează cu verva lui scânteietoare.

El, de exemplu, inventează pe negândite vorbe ca:

„Cea mai frumoasă fată din lume nu poate da decît ce are!”

sau:

„Viaţa este un vis, moartea o deşteptare!”

ori:

„Ei! madam Popescu, nu există roză fără spini!”

Închipuiţi-vă ce efect fac toate astea asupra spiritului doamnei Popescu!

Dar toate astea sunt vorbe sentimentale, lirice, melancolice, şi deşi şi-n genul acesta Mitică este destul de tare, e încă şi mai tare în genul uşor, picant şi ironic.

„În genul acesta, cel puţin, pot pentru ca să zic că nu am rival!” zice Mitică – şi cu drept cuvânt.

Exemple…

*

Când n-are tutun, îţi cere „o ţigară… suvenir”.

*

Când merge să se-mprumute cu bani:

– Unde ai plecat, Mitică?

– La vânătoare de lei.

*

Îi zici:

– Mitică, faci cinste?

– Nu pot, monşer, că mă strânge un ciorap.

*

Până în anul 1900, când mă-ntâlnea la Sf. Vasile, îmi zicea:

– De un an nu te-am văzut!

Dar în anul acela l-am găsit în seara de 31 decembrie la Gambrinus, tot acolo l-am întâlnit a doua seară, la 1 ianuarie.

L-am salutat; s-a făcut că nu mă cunoaşte. După multă stăruinţă, şi-a adus în fine aminte cine sunt:

– Scuză-mă, neică – a zis Mitică – te uitasem: e un secol de când nu ne-am mai văzut!

*

Ceri într-o băcănie:

– Băiete, o ţuică!

– Nu-i da, domnule, c-o bea! zice Mitică.

*

– Am deseară lojă la operă; mergi cu mine? zice Mitică.

– Merg… Ce se cântă?

– Relaş, în cinci acte!

*

Intri la Gambrinus; te apropii de Mitică şi-l saluţi; el îţi răspunde amabil:

– Adio!

Îl saluţi la plecare; el îţi răspunde:

– Să-mi scrii!

*

– Ai parale, Mitică?

– Nu umblu cu metal; mi-e frică de trăznet.

*

– Birjar! slobod? întreabă amicul nostru.

– Da, conaşule!…

– Atunci, du-te-acasă.

*

– Dă-mi cusurul2, zic negustorului.

– Nu-i da, d-le, întrerupe Mitică; dumnealui n-are nici un cusur.

*

Un prieten ghindoc se-ntinde să-şi ia pălăria dintr-un cuier prea nalt. Mitică îi strigă:

– Pune o coală de hârtie sub picioare!

*

Mitică zice despre un prietin destituit:

– L-a-naintat…

– …?

– L-a făcut inginer de poduri…

Şi când e în culmea vervei adaogă:

– …detaşat cu serviciul în Cişmegiu: dă muştele afară!

*

Te plângi lui Mitică de cine ştie ce; el nu vrea să te asculte, fiindcă „petiţie fără timbru nu se primeşte”.

*

La restaurant:

– Iaurt ai? întreabă el.

– Este…

– Dă-mi vreo câţiva centimetri.

*

În loc de „usturoi”, zice „vanilie sârbească”, în loc de „vin”, zice „flanelă de Drăgăşani”, şi-n loc de „bilet de bancă”, „poza lui Traian”.

*

Când pleacă pe jos, te invită:

– Hai, că te iau în dreapta.

*

Mitică se urcă pe platforma dinainte a tramvaiului electric; vagonul porneşte; în culmea vitezei, deodată amicul nostru strigă manipulantului:

– Opreşte! ţi-a căzut biciul!

*

Mitică stă cu mai mulţi prietini în colţ la Continental, pe Piaţa Teatrului. Un prietin salută şi sare pe platforma din urmă a tramvaiului, care merge către Sf. Gheorghe.

– Arde-l, birjar! strigă Mitică.

*

– În toiul alegerilor, unde-şi pune Mitică al meu candidatura?

– La Bucureştii-Noi.

– La ce colegiu?

– La colegiul al patrulea3.

*

Te doare măseaua. Ce doctorie îţi recomandă Mitică?

– Rădăcină de cleşte.

*

Ai cerut o bere şi o laşi să-i treacă puţin spuma; Mitică zice:

– Bea-ţi berea, că se răceşte.

*

La Gambrinus:

Mitică, la plecare, către băiatul care a servit:

– Băiete, mi se pare că mi-a picat o băncuţă; vezi, dacă o găseşti mi-o dai înapoi deseară; dacă nu, ia-o tu bacşiş.

*

– Câte ceasuri sunt, Mitică?

– Câte a fost ieri pe vremea asta.

*

– Apropo – zice Mitică – de câţi ani eşti?

– De… atâţia.

– Tocmai cât măgarul mitropolitului!

*

Ţi-ai cumpărat o blană nouă. Te întâlneşti cu Mitică. În loc de „s-o porţi sănătos!” îţi zice:

– Bravos! blană ai; acuma, junghi îţi mai trebuie!

*

– Ţi-aş face curte, domnişoară – zice Mitică unei tinere telegrafiste – dar vai! n-am curaj; ah! ştiu cât eşti de crudelă!

– Cum, domnule Mitică? de unde ştii?

– Parcă eu n-am aflat cum baţi depeşile!

*

Mitică te roagă să pui o vorbă bună la Ministerul de Război, dacă ai vreun prieten, ca s-o numească pe soacră-sa „moaşă militară”.

*

Trenul de plăcere merge-ncet; Mitică zice:

– A ostenit caii. Ori, mai bine:

– A uitat să dea grăunţe la cai!

Trenul se opreşte la o staţie; Mitică:

– A oprit, să le dea apă.

*

E polei. Cade un domn. Mitică strigă:

– Chegle-carambol!

Cade o doamnă:

– S-a rupt gazometrul!

Ş. cl., ş. cl., ş. cl.

Al dracului Mitică!

Note

1. Prin excelenţă (fr.).

2. Restul.

3. În sistemul electoral nu erau decât trei colegii.

Tot retardatul de serviciu al lui Voiculescu se mai arăta extrem de enervat că, vezi Doamne, ar fi fost jignit de faptul că ăla a spus depre el şi colegii lui că fac gargară cu căcat … Greşit, cei de la Antena 3 nu fac gargară cu căcat, îl mănâncă.

P.S. Încă nu am reuşit să înţeleg … oare de ce  colegii lui Badea îl urăsc atât de mult? Dacă ar ţine cât de cât la el, măcar din când în când l-ar duce la un control psihiatric . Cred că rahtodependenţa lui i-a cam afectat creierul … 

Antena 3 a fost la un pas de a câştiga Oscarul

1 martie 2016 Un comentariu

Foarte mulţi români încă sunt uimiţi de naturaleţea cu care Dana Grecu a îngenunchiat la mitingul pentru libertatea de mâncat rahat în genul „Vă iubesc, pupa-v-aş pe microfon, domnilor”.

Explicaţia pentru faptul că a jucat scena atât de natural este că tocmai a terminat filmările la un film artistic despre MISA şi Gregorian Bivolaru. În acest film, Dana Grecu joacă rolul unei ioghine extre de dedicată guru-ului său.

Filmul este o adevărată epopee a MISA, Dana jucând întreg filmul fără dubluri, scenele cu urină fiind filmate fără tăieturi, totul fiind cât de poate de autentic.

Ceea ce şochează este faptul că există o scenă, cea din  care s-a făcut captura, de un epic devastator, similar cu vestita scenă din  Titanic. În această scenă, singura dealtfel, Dana nu este goală, ceea ce e, în economia filmului, o scenă care şochează.

dana grecu, gregorian bivolaru

 

Surse din Anena 3 spun că filmul nu a putut fi prezentat la Oscar deoarece încă nu se ştiedacă se va numi, „Dana şi elixirul spumos şi auriu”, „Dana şi dependenţa faţă de pipilică” sau „Dana şi duşul auriu”.

Cert este că pentru anul viitor, în 2017, la premiile Oscar nimeni nu mai trage vreo speranţă, filmul Antenei 3 urmând a lua tot.

Cred că este de remarcat că Gregorian Bivolaru este interpretat magistral de Mircea Badea, iar rolul  fratelui unui ajutor al lui Bivolaru este interpretat chiar de Mihai Gâdea.

La şhow-rile cu urină din film roluri principale au şi Alessandra Stoicescu, Oana Stancu, Mirela Boureanu Vaida, Mugur Ciuvică, Adrian Ursu, iar un rol de mare efect interpretează şi Gabriela Pandele Vrânceanu Firea şi cum s-o mai numi acum…

De trei ori, în fundal se aude şi vocea lui Dan Voiculescu.

Poate vom reveni cu detalii…

SIMONA IONESCU, Redactor Şef la Evenimentul zilei, ţinta mitocăniei cuplului Gâdea-Ciuvică, un expastor şi un medic ratat

MOTTO: 

Gradul de mitocănie la un bărbat este direct proporţional cu prostia care îi populează mintea …

* * * * * *

În 2013 Antena 3 primea premiul special al juriului (The AIB’s International Jury Highly Commends) la gala premiilor International Media Excellence Awards 2013, acordate de The Association for International Broadcasting, pentru „Îngeri în infern”, anchetă marca „În premieră cu Carmen Avram”.

Era al treilea an consecutiv în care Antena 3 era premiată de AIB, după ce în 2011 a obţinut premiul juriului pentru materialul „Oraşul otrăvit”, iar în 2012 premiul special al juriului pentru ”Cea mai bună acoperire live a unui eveniment” şi pentru materialul ”Pe-un picior de iad” .. treaba e că în „Oraşul otrăvit” un copil cam nespălat povestea cum a mâncat el pe teritoriul fostului combinat chimic din Turda nişte mercur găsit acolo, cu pâine … evident asta arăta cam care e gradul de inteligenţă a publicului ţintă şi a celor care au jurizat.

Dacă vreunul din juraţii respectivi, se întâmplă să citească aici, i-aş sfătui să stragă şi ei o duşcă de mercur iar după vreo săptămână să povestească şi ei la fel de zâmbitori ca şi copilul acela…

În 2015, campania “Generatia pierduta” produsă de a secţia de ştiri a Antenei 1, Observator, program produs de redactia de stiri Antena 3, a castigat medalia de argint in cadrul celei mai disputate sectiuni , “Best News Documentary/Special”, din cadrul editiei 2015 a New York Festivals – World’s Best Tv&Film, desfasurate la Las Vegas, pe 14 aprilie. 

Antena 3 si Observator au mai avut 3 alte nominalizari in marea finala a festivalului , 2 dintre ele obtinute de cea mai premiata echipa de televiziune din Romania, “In premiera cu Carmen Avram“, si o alta prin cea mai puternica redatie de stiri, Antena 3 si Observator Antena 1: “In premiera cu Carmen Avram” – “Turma lui Ceauşescu” (nominalizare la Docudrama) si “Cobaii lui Mengele” (nominalizare la Best Editing), precum si campania Observator Antena 1 “Viata fara sange. Doneaza rosu” (Human Interest).

Al doilea moment extrem de important al autodenumitei „cea  mai urmarită si apreciată televiziune de stiri din Romania” pe scena festivalului din Las Vegas a fost invitarea cuplului rahaofil Mihai Gadea – Mircea Badea ca gazde si prezentatori ai sectiunii “News&Sports”. Este al doilea an consecutiv cand cele 2 vedete din Romania sunt desemnate de catre organizatori sa prezinte premiile unei categorii. 

Sună mişto, nu?

Treaba interesantă este că Mihai Gâdea, mâncător şef de rahat la Antena 3, cu ocazia prezenţei lui la New York s-a apucat să spună cum Dan Voiculescu, întemeietorul respectivei televiziuni stătea la închisoare pentru că ar fi fost un vajnic luptător pentru libertatea de expresie şi nu pentru că a tâlhărit statul român cu vreo 60 de milioane de euro.

Evident că Gâdea nu a pomenit nimic despre suspiciunile legate de vestitele conturi ale lui Ceauşescu din care  respectivul de televiziune întemeietor tv din care s-ar fi înfruptat copios din poziţia lui de mare sculă la Intreprinderea de Comerţ Exterior „Dunărea”  Securităţii…

Cât despre libertatea de expresie, în sensul a ceea ce se întâmplă la Antena 3 pentru care ar fi luptat Voiculescu, respectiva e o mare ciudăţenie având în vedere că deşi acolo mitocănie, minciune, acuzaţiile nefondate, manipularea sunt caracteriaticile care ai însomţi mizeria în discuţie încă de la înfiinţare …

Aş fi tare curios cam cum ar fi foast  să se fi prezentat acolo, în sală una (oricare) din emisiunile făcute de Mihai Gâdea, la Antena 3… 

De exemplu emisiunea în care o discuţie între Mihai Gâdea şi Mugur Ciuvică, aşa zis „invitat” pentru a nu i se cere să plătească taxe pentru banii încasaţi.

În respectiva discuţie mitocănia realizatorului şi a invitatului, un medic ratat dar doctor docent în mâncarea de rahat şi împroşcarea cu venin şi alte zoaie spurcate, secretate de mintea lui  inectată de ani lungi de ploconeală în vederea limbincurismului în care e specializat şi-au dat măsura valorii într-ale mitocăniei …

De data aceasta ţinta lor era doamna Simona Ionescu, editorialist şi redactor şef la Evenimentul Zilei , o jurnalistă cât se poate de  decentă şi profesionistă…

Despre respectiva emisiune, doamna Ionescu, scrie: 

Gâdea, Ciuvică și proasta de mine, în dezbatere pe tema ”Traian Băsescu”

Simona Ionescu

Simona Ionescu, ţinta mitocanilor Gâdea şi Ciuvică, un expastor şi un medic ratat

 

Aflu ca aseară, când n-am urmărit întreaga emisiune a lui Mihai Gâdea, un medic ratat pe nume Mugur, care constat că a îmbătrânit ca mitocan pe micul ecran, m-a făcut proastă. Deranjul lui Ciuvică venea de la textul meu, publicat pe site-ul evz.ro, în care demontam scenariul prezentat de Gâdea și echipa lui despre retrocedarea către proprietar a unui imobil din București.

Nu o făceam dacă nu aș fi investigat cazul acesta în urmă cu mulți ani, în baza aceleiași hârtii prezentate de Mihai Gâdea luni seara. În lipsă de argumente, rasatul intelectual Mugur Ciuvică a găsit de cuviință să mă jignească… adolescentin, cum a învățat el la ”pension”.

Mugur Ciuvică: Băsistele de la ”Evenimentul zilei” sunt la fel de proaste ca băsișitii, nu există niciun fel de diferențiere pe sex.

Mihai Gâdea: Vă referiți la proasta informare sau la ce anume?

Mugur Ciuvică: Nu. La proastă la cap, ziceam.

Mihai Gâdea: Nu, dacă puteți rectifica, dezavuez.

Mugur Ciuvică: Așa pare din comentariu.

Mihai Gâdea: N-am citit, am fost plecat în weekend.

Grație transcrierii emisiunii ”Sinteza zilei”, puse la dispoziție de Monitoring Media, am aflat tot ce s-a discutat în studioul lui Gâdea, marți seara, pe marginea aceluiași subiect-bombă: primarul Traian Băsescu și avocata Ioana Băsescu au retrocedat abuziv un imobil proprietarului de drept Alexandru Gherasim din Brașov. Ei bine, proasta de mine am sesizat, din nou, cum s-au făcut de râs ”investigatorii A3” lucrând, ca să zic așa, cu materialul clientului! Iaca, povestea emisiunii în care Gâdea și echipa lui și-au dat cu stângu-n dreptul !

”Zbor de-asupra unui cuib de cuci”

Mihai Gâdea începe, ca de obicei, teatral: ”Doamnelor şi domnilor, continuăm dezvăluirile! Primul lucru care mi se pare important este să vedem cum arată imobilul pe care Băsescu Traian, ce să vedeţi e interesant cum oamenii care vor să-şi redobândească proprietăţile ajung pe mâna unor avocaţi stagiari. Acest imobil a fost retrocedat, pentru că o avocată de 25 de ani, stagiară, Băsescu Ioana, când a văzut-o Băsescu Traian i-a retrocedat pe loc”.

Atenție, chiar dacă a susținut că nu a citit ce am scris eu în EVZ, Gâdea vorbește pentru prima dată de ”avocata stagiară Ioana Băsescu”! Semn că a înțeles că un stagiar execută dispozițiile angajatorului, în cazul de față Casa de avocatură ”Țucă și Zbârcea”. Doar telespectatorilor săi nu a fost interesat să le dezvăluie acest lucru fiindcă strica ”piesa”.

Proasta de mine am mai constatat că, pe parcursul emisiunii, realizatorul habar n-avea ce descoperiseră reporterii săi, trimiși pe teren, astfel că s-a avântat în comentarii care au fost ulterior contrazise de materialul filmat, ba chiar și de reporterul Costache. Mugurel s-a făcut că nu observă și a preferat să stea încruntat, că dă bine la cameră.

Gâdea văzuse sau fusese informat doar că reporterul său a descoperit că proprietarul Gherasim nu e de găsit. Așa se face că avem următoarea situație comică:

Tabloul 1. ”Reporter A3: Odată intrată pe fir, retrocedarea a prins avânt şi în timp ce alţi foşti proprietari aşteptau cu anii să fie repuşi în drepturi, Ioana Băsescu a rezolvat imediat cazul lui Gherasim Alexandru. El s-a trezit peste noapte proprietar al unui imobil de sute de mii de dolari în Bucureşti şi acum este de negăsit.”

Deci, proprietarul Gherasim, care contactase o casă de avocatură să-i recupereze proprietatea, conform noii legi din 2001, ”s-a trezit peste noapte proprietar” în opinia celor de la A3! Pleașcă, de-a dreptul!

Tabloul 2. ” Reporter A3: Tot Ioana Băsescu, la 25 de ani, proaspătă avocată a fost şi cea care a făcut recepţia imobilului. Situaţia este cel puţin ciudată, de vreme ce proprietarul de facto aştepta de mai bine de doi ani să intre în posesia proprietăţii revendicate”:

Așadar, deși se contrazice singur, reporterul s-a scăpat că proprietarul se zbătea, de la apariția legii, să-și recâștige dreptul asupra imobilului pentru care deținea certificate de moștenitor, conform documentului prezentat de Mihai Gâdea (și pe care îl am și eu).  

Tabloul 3. ” Ionuţ Cristache: Imobilul din Cuza Vodă 89, care a fost retrocedat lui Gherasim Alexandru în 2003, adăposteşte nu mai puţin de 11 apartamente. Patru dintre acestea au fost vândute până în momentul retrocedării. Aşadar în posesia lui Gherasim Alexandru au ajuns şapte dintre acestea, care au fost vândute imediat.

Reporter A3: Despre vânzările succesive care s-au întâmplat în imobil ştie şi administratorul, care locuieşte acolo de mai bine de 20 de ani”.

Intră iar în scenă reporterul Cristache care îi tuflește lui Gâdea scenariul cu inexistența proprietarului și blatul dintre primarul Băsescu și fiica avocat, prin care au mai pus mâna pe o casă în buricul Bucureștiului.

Tabloul 4. ”Ionuț Cristache, în blocul de pe strada Cuza Vodă: Dorim și noi cu domnul Gherasim Alexandru, cel care a fost proprietarul acestei case. Îl știți pe domnul Gherasim Alexandru?

Administrator: Îl cunosc.

Ionuț Cristache: Și îl putem găsi?Mai deține ceva?

Administrator: La telefon. El e în Brașov. Aici a vândut.”

Ei, până la urmă, dispărutul și negăsitul brașovean Gherasim apare chiar în aceeași emisiune! Îl găsește chiar unul dintre reporteri. Gâdea o fi făcut mărunt din buze, și-o fi dat seama de simțul ridicolului, căci după ultima dezvăluire a reporterului frenetic Costache, a schimbat subiectul.

Tabloul 5. ”Ionuţ Cristache: Azi am încercat toată ziua să dau de domnul Gherasim şi, undeva spre seară, am vorbit cu domnul Gherasim. Îmi spunea că nu ştie nimic despre această împuternicire (n.r. către Ioana Băsescu), el la momentul 2001, atunci când au început toate aceste acţiuni de redobândire a proprietăţii care i se cuvenea a tocmit doi avocaţi (n.r. Țucă și Zbârcea, așa cum v-am povestit, ca o proastă, în articolul de ieri), i-a mandat pe aceştia cu drepturi să-l reprezinte şi mai apoi n-a ştiu nimic, până în 2003, când s-a trezit cu acest imobil retrocedat. Asta mi-a spus, asta vă spun. Nu a vrut să intre în detalii”.

Finalul ”filmului”, exact ca în ”Zbor de-asupra unui cuib de cuci”, este apoteotic și mă include:

”Mugur Ciuvică: Vedeţi, când vă spuneam de cucoana din Evenimentul zilei, nu mă credeaţi şi dezavuaţi!”.

Cortina se trage pe sărmanul reporter Costache, cum încearcă să dreagă busuiocul:

”Ionuţ Cristache: Dar dacă ar fi să dăm crezare acestor vorbe şi să mergem pe această linie de discurs oarecum logic al unui domn care susţine asta, stăm şi ne gândim câtă lume sau câţi avocaţi la momentul respectiv din Bucureşti au apelat la serviciile Ioanei Băsescu, dat fiind că tatăl ei era cine era şi putea intermedia eventuale retrocedări care aşteptau de ani de zile se să întâmple. Adică oricum o dai, nu e bine, raportat la aceşti oameni.”

Pentru conformitate:

Autor:  Simona Ionescu

Sursa: evz.ro

Pentru cei care nu ştiu cine este doamna Ionescu şi cam care este activitatea sa, câteva repere postate chiar de dânsa  pe  evz.ro:

Bun venit, cititorule!
 
*Tineretul liber. Sunt în presă de 24 de ani. Primul job, reporter la acest cotidian, l-am câștigat în urma unui concurs în 1990. Am avut niște colegi minunați și am învățat multe.
 
* Evenimentul zilei. Din 1993, au început unii din cei mai frumoși ani ai gazetăriei mele: redactor șef adjunct pe Investigații și Reportaj la ziarul cu bulină condus de Ion Cristoiu. Am plecat în 1997, o dată cu directorul nostru și restul echipei sale.
 
* Tele 7abc. Aproape un an am învățat televiziune de la o mare profesionistă: Anca Fusariu. Împreună am construit o emisiune-hibrid – ”Viața între DA și NU”, reportaj tematic urmat de dezbatere în studio cu specialiști.
 
* Libertatea. Din ianuarie 1998, am început, din poziția de redactor șef adjunct, construirea a ceea ce avea să devină ziarul Libertatea – cel mai popular cotidian. Oamenii și patronii de presă începuseră să se sature de investigații și de anchete jurnalistice.
 
*Click! În 2006, am răspuns unei alte provocări: lansarea tabloidului Click!, în cadrul Adevarul Holding. Tot redactor șef adjunct.
 
* Campanii caritabile. De la 1 octombrie 2009 până în mai 2012 am fost directorul de proiect al unei campanii umanitare fără precedent în presa romanească, desfășurată de Click! și intitulată “Din inimă pentru copii”. Apoi am făcut un pas spre un alt drum.
 
*Am implementat proiectul caritabil la ziarul Libertatea, campania devenind ”Ajută copiii!” și, în același timp, am devenit redactor șef adjunct la Evenimentul zilei.
 
* Evenimentul zilei. Din 15 ianuarie 2013 sunt redactorul șef al EVZ.
 
* Contiunuu să mă ocup și de alte proiecte pe care le-am creat în ultimii ani, alături de liceeni-voluntari: O șansă copiilor de la țară(ziaruldelatara.ro), Pun pariu pe talent(punpariupetalent.ro), Zona de tineret(zdt.ro)
Sursa: evz.ro

SIMONA IONESCU: „Zornăie cătușele… pe unii îi deranjează… cei vocali sunt politicieni… electoratul, aplaudă … zornăitul de cătușe lor le place… „

Cred că dacă cineva a reuşit cu adevărat să prezinte o fotografie extrem de sintetică a acestor zile, aceasta este doamna Simona Ionescu, redactor şef la Evenimentul Zilei

„Zornăie cătușele… Pe unii îi deranjează…. Toți cei vocali sunt politicieni. Ceilalți, electoratul, aplaudă acțiunile procurorilor … Zornăitul de cătușe lor le place… … O poziție lineară, de-a lungul anilor, a avut-o și fostul președinte Traian Băsescu …” ... atât, cred că o descriere mai sintetică, mai completă  şi mai plină de acurateţe este imposibilă.

Ştiu că dacă faci decupaje în textele cuiva mare bucurie nu îi aduci, dar sper că doamna Ionescu nu se va supăra pentru asta deoarece mai jos se poate vedea integral articolul dânsei.

Simona Ionescu

EDITORIAL

 Pe unii îi deranjează zornăitul cătușelor. Doar Traian Băsescu rămâne consecvent cu Justiția

Zornăie cătușele. Pe unii îi deranjează. O spun în gura mare sau prin comunicate, arătând spre procurorii DNA ca fiind autori ai unor regii menite să-i arate ca pe niște apostoli ai neamului.

 Toți cei vocali sunt politicieni. Ceilalți, electoratul, aplaudă acțiunile procurorilor și se reped pe rețelele de socializare să-și exprime satisfacția că, în sfârșit, în România, cineva îi ia la întrebări și pe cei din clasa politică despre afacerile lor oneroase, pe care șiau clădit averi. Zornăitul de cătușe lor le place.

Exact cum le place să citească dialogurile în care politicieni și interlopi tranzacționează șpaga. Inculpații, însă, au reacții. Unele dure, altele plângăcioase, altele de-a dreptul penibile. Colegii cu carnet de partid le cântă în strună. Rar sunt cei raționali, care fac trimitere la lege, așa cum bine a făcut-o și președintele Iohannis în cazul avizului parlamentar pentru Dan Șova.

O poziție lineară, de-a lungul anilor, a avut-o și fostul președinte Traian Băsescu, chiar dacă acum o apără pe Elena Udrea, arestată și pusă sub acuzare de DNA. Spune că el nu crede că Udrea a furat bani sau că a pretins mită, dar nu îi atacă pe procurori, nu spune că fac jocuri politice, comit abuzuri și nici măcar că pun cătușe ca să-și facă imagine. A repetat de câteva ori că „nimeni nu e mai presus de lege” și că așteaptă verdictul judecătorilor.

Și atunci când era doar președinte de partid sau primar, Traian Băsescu avea intervenții foarte clare cu privire la amestecul politicului în justiție, devoalând în repetate rânduri că justiția este subordonată politicului prin Ministerul Justiției, care de multe ori comanda procurorilor și instanțelor moduri de acțiune și soluții. Am să vă dau exemplu intervenția lui într-un caz cu un personaj celebru în ziua de azi. Se numește Mugur Ciuvică, iar reacția lui Traian Băsescu, pe care o reproduc mai jos, s-a produs în anul 2002, atunci când Ciuvică a fost reținut brutal și abuziv de procurori, la ordinul premierului Adrian Năstase.

„Procedurile utilizate de Poliţie şi Parchet în anchetarea de vineri noaptea a şefului de cabinet al fostului preşedinte Emil Constantinescu ne situează în perioada totalitară din anii ’50, perioadă «dragă mental» premierului Adrian Năstase”, a declarat, a doua zi după reținerea lui Mugur Ciuvică, liderul PD Traian Băsescu. Tot el a subliniat că anchetarea familiei fostului şef de cabinet al președintelui Constantinescu, a percheziţiei casei acestuia şi a părinţilor săi nu demonstrează decât că premierul Năstase şi-a subordonat instituţiile statului şi le-a pus în slujba acoperirii actelor de corupţie savârşite de „gaşca sa politică”.

Nu era nimic nou pentru presă, care scria periodic că niciun politician de la putere nu pățește nimic, indiferent de numărul sesizărilor depuse la Parchet. Mulți ani mai târziu s-a demonstrat și de ce se întâmplau acele lucruri, iar în timpul mandatelor președintelui Băsescu justiția și-a schimbat fața.

O confirmare, am putea spune că ne-a dat-o Traian Băsescu și în 2002, cu mult înainte de ceea ce avea să hotărască justiția: „Trebuie să spun că un element de credibilitate pe care l-am recunoscut în dosarul Armagedon II este vila de pe strada Zambaccian a domnului Năstase, construită ilegal pe un teren de circa 800 de metri pătraţi cumpăraţi de domnul Bivolaru, la preţul unui singur metru pătrat în Primăverii. Acest lucru pe care l-am regăsit în raportul Armagedon este perfect adevărat, demonstrat şi de cele trei amenzi date de inspectorii în construcţii ai Primăriei Capitalei”, a afirmat Băsescu, care atunci era președinte al PD, dar și primar al Bucureștiului.

Spre deosebire de el, secretarul general al PNŢCD, Constantin Dudu Ionescu, lider al partidului de care era apropiat Ciuvică, a avut o poziție mult mai ambiguă, mai aprope de „ghiocel” decât de cea a unui politician care spune că „protestează energic împotriva metodelor aplicate în acest caz, metode care aduc aminte de vremuri trecute, precum ridicatul de pe stradă şi percheziţia, efectuată într-un mod „total pe lângă lege”. Liderul ţărănist a spus că, dacă Mugur Ciuvică se află la originea Raportului Armagedon II, este „evident că primul-ministru trebuie să sesizeze organele competente şi acestea să facă lumină”. Supărăcioși mai erau premierii și politicienii, și pe vremuri!

Autor: Simona Ionescu

Sursa: evz.ro

Publicat: 27 martie 2015  

SIMONA IONESCU: „Și Ciuvică și avocata Voicu au fost ridicați de pe stradă, ca borfașii, fără o citare prealabilă..”

Simona Ionescu

EDITORIAL

Ce au în comun reținerea lui Mugur Ciuvică și cea a avocatei Alinei Bica

Imaginile cu avocata Laura Voicu, cea care o apără pe Alina Bica, scoasă în cătușe pe poarta DNA, mi-a amintit de reținerea lui Mugur Ciuvică, de acum 13 ani.

Generațiile de procurori sunt altele, procedura – cel puțin în cazurile acestea – pare a fi aceeași. Și Ciuvică și avocata Voicu au fost ridicați de pe stradă, ca borfașii, fără o citare prealabilă, lucru care a suscitat reacții negative la adresa procurorilor și în 2002, anul încătușării lui Ciuvică, și acum, când Laura Voicu a fost luată fără explicații și dusă la sediul DNA.

Lucrurile sunt mai nuanțate astăzi, când procurorii sunt obligați prin lege să ofere explicații publice și când românii au învățat, vrând-nevrând, mersul justiției. Noianul de dosare instrumentat de DNA și prezentat de presă aproape zilnic i-a obișnuit pe cititori și telespectatori cu etapele fiecărui proces. Știu că fiecare dosar al procurorilor trebuie să aibă un probatoriu solid și așteaptă ca ancheta să se termine într-un timp scurt (câteva luni), nu așa cum se proceda în urmă cu ceva timp, când dura un an-doi până când inculpatul ajungea în fața instanței de judecată. În cazurile de răsunet, cum a fost cel al lui Mugur Ciuvică, și când noi, jurnaliștii, am luat poziție față de modul în care s-a produs săltarea lui de pe stradă, din ordinul lui Adrian Năstase, procurorii n-au oferit explicații, dar au dat înapoi în fața presiunii presei și a politicienilor din Opoziție.

Acum, procurorii anti-corupție, când decid reținerea și cer măsura arestării preventive, spun că se impune această masură excepțională pentru că inculpatul are o atitudine necooperantă, ostilă și există indicii că ar ascunde probe și că ar influența martorii dacă e lăsat în libertate. Este și cazul vocalei avocate a Alinei Bica, a cărei reținere a fost percepută ca fiind asemănătoare cu metodele Miliției și Securității din anii ’50. Pentru acest exces de zel, ca procedură, în opinia mea și a multora, nu există explicație care să stea în picioare.

Ce au însă în comun cele două cazuri, al lui Mugur Ciuvică și al Laurei Voicu? Sub nicio formă, în ultimul nu se mai poate vorbi de presiune politică! Ca să înțelegeți atitudinea anchetatorilor, și din 2002 și din 2015, trebuie să facem o incursiune în trecut.

Politica românească mustea de corupție și în 2002. La jumătatea lunii ianuarie, aproape toate redacțiile ziarelor din București au primit pe e-mail un gen de raport, intitulat ”Armaghedon II”. Erau acuzați de corupție și de afaceri oneroase lideri ai PSD, în frunte cu premierul Adrian Năstase. Cei acuzați au sărit în aer. Ministerul de Interne și Parchetul au fost somați să descopere autorul. Scandalul a pornit într-o vineri seară, 18 ianurie 2002, când Mugur Ciuvică, fost șef de cabinet al președintelui Emil Constantinescu, a fost oprit pe stradă de un grup de polițiști, culcat la pământ și încătușat când s-a opus ducerii cu forța la Parchet. Anchetarea lui a durat până după miezul-nopții și, probabil, doar prezența presei în fața instituției a făcut ca procurorii să-l lase în libertate. A fost arestat doar cel care a transmis textul Armaghedonului, Ovidiu Iane. Fusese descoperit de niște ofițeri de la celebra unitate ”Doi ș’ un sfert”. A doua zi, sâmbătă, la Parchetul General s-a ținut o conferință de presă în care ni s-a comunicat că Ciuvică este acuzat de instigare la transmiterea de informații false și că i s-a interzis să părăsească Bucureștiul 30 de zile.

Mugur Ciuvică a declarat că toate învinuirile nu sunt adevărate și că el nare nici o legatură cu „Armagedon II”. A precizat că nu îl miră nici declarația prietenului său Iane, care indicase că primise textul de la Ciuvică, pentru că e convins că asupra lui s-au făcut presiuni. Procurorii au susținut că au probe materiale și că Ciuvică minte.

Același lucru îl susțin și procurorii de acum, în cazul avocatei Laura Voicu. O acuză că, într-o altă cauză decât cea a Alinei Bica, a mințit cu privire la calitatea oficială a unui avocat stagiar, delegat de ea, și că acest lucru le pune în pericol ancheta. Legea le permite să ceară arestarea și pentru o astfel de atitudine împănată de minciuni. O luptă până la urmă firească, în care arbitru poate fi doar judecătorul.

Autor:  Simona Ionescu

Redactor şef la Evenimentul Zilei

Sursa: evz.ro

Trebuie protestat nu doar împotriva jignirii lui Andrei Pleşu ci împotriva Antenei 3. Au mai fost jigniţi şi mulţi alţii.

Gâdea, Badea, Ciuvică, Ursu

Nu demult mă uitam prostit la o discuţie care se purta la televizor întrenişte actori invitaţi la o emisiune. 

Erau adunaţi să îi facă praf pe cei care spuneau că Arşinel ar fi fost băgat peste rând deşi mulţi aşteptau suferind miraculul unei operaţii de transplant. Nu ştiu care a fost atunci adevărul, dar, ce m-a şocat a fost momentul în care a intrat la telefon o voce feminină care spunea că între cei care ar fi fost la rând înaintea actorului ar fi fost şi un tânăr de 16 ani. 

Unul din cei prezenţi, un actor care, dacă ar primi ro Antena 3, lul de preşedinte de CAP, tractorist sau mulgător fruntaş nu ar mai trebui deloc machiat a sărit la femeia de la telefon. Ba că e imoral ce face, ba că nu poţi compara un actor de talia lui Arşinel cu un copil de 16 ani.

De acord, nu îi poţi compara. Dacă ar trebui să decid eu în cazul în care viaţa celui care va primi organul va fi salvată şi a celuilalt, nu, aş alege să salvez viaţa copilului de 16 ani şi nu a celui de şaptezeci şi de ani chiar dacă acesta e un mare actor care se numeşte Arşinel..

Faptul că, din câte zicea femeia, copilul suferea deja de câţiva ani şi poate urma să mai sufere mult timp până s-o găsi un alt organ cu care ar fi copatibil pur şi simplu nu conta.

Cumva similar se întâmplă ceva acum.

Pe scurt, Andrei Pleşu, intelctual cu greutate a scris un articol cu care lovea în cei de la antena trei. A spune că sunt de acord cu acel articol înseamnnă a nu spune nimic. Am fost chiar bucuros să îl citesc şi să îl recitesc… un adevărat regal. Are un mic defect. Articolul pare a se adresa unor  oameni care mai au un pic de bunsimţ, destul ca să îşi recunoască greşelile. 

Nici un „să moară mă-ta”, nici un ” ‘tu-ţi morţii mă-tii” …nimic ce ar putea fi înţeles şi băgat la mătreaţă de un Mihai Gâdea, Mircea Badea, Adrian Ursu, Mugur Ciuvică, Dana Grecu ori alte jigodii gata să îşi înjure şi mama dacă interesele mogulului pe care îl slujesc cu obedienţă şi sfinţenie.

Atacul furibund din partea Antenei 3, unul incalifiabil, de cea mai joasă speţă şi desprins parcă dintr-o lume care nu are nimic cu civilizaţia se pare că a provocat o grămadă de reacţii care mai de care mai … spectaculoase.

S-a ajuns chiar la chemarea la Miting pentru a se protesta pentru jignirea gravă a lui Pleşu…

Mă uit şi mă uimesc. Adică se va protesta pentru că a fost jignit domnul Pleşu?

O fi dumnealui in fin intelectual, şi poate mai deştept decât mulţi. Se poate oare ca înainte de a fi produs acel articol să nu fi ştiu ce este Antena 3 şi în ce mod reacţionează mercenarii lui Felix? Se poate oare să nu fi ştiu dumnealui de faptul că acest fel de reacţii faţă de oricune nu se aliniză cumite la coadă la pupat bucile mogulului? Că au sost atacaţi, zeci, dcă nu sute de persoane. 

Păi dacă nu a ştiut, înseamnă că percepţia dumnealui asupra realităţi nu e tocmai atât de clară, iar dacă e, atunci de ce se arată ofensat după ce această replică a venit? Se aştepta oare să facă anteniştii o petrecere în cinstea sa? Nu cred…

Reacţia restului mu se pare deplasată.

Se protestează DOAR PENTRU ATACUL ÎMPOTRIVA DOMNULUI PLEŞU… dar ceilalţi care au fost atacaţi nu contează?

Părerea mea este că respectivul protest trebuie să fie împotrica întregii activităţi a împuţiciunii mediatice numită Antena 3. Altfel orice protest indiferent ce formă ia, devine necredibil şi caracterizat de falsitate deoarece va musti de „ne interesează doar când au de suferit ai noştrii, restul sunt o turmă care nu ne interesează… poate doar dacă ne cumpără ziarele sau ne urmăresc la tv ca să facem rating şi să ne luăm caşcavalul …

Interesant este că la respectivul miting sunt chemaţi şi alţii … Să conteze aceştia doar ca turmă? Să considere oare că doar jignirile adresate domnului presu contează şi lovesc în demnitatea sa, ori, cum a fost cu puţin timp în urmă împotriva Andreei Pora şi restul ar fi trebuit să se simtă fericiţi că sunt băgaţi în seamă de jigodii ca Mihai Gâdea, Adrian Ursu, Mircea Badea, Dana Grecu ori alte jigodii plătite cu mani frumoşi de Voiculescu şi alţii asemenea lui?

Oare de ce îmi vine acum în minte un cuvânt: IPOCRIZIE?

În fine … timpul va lămuri probabil multe lucruri…

Eu voi continua să spun chiar cu riscul de a plictisi ori enerva. Dacă e să se facă acest protest, atunci să se facă împotriva  Antenei 3 sau mai bine tot mai odidsului trust media Intact … altfel va fi apă de ploaie chiar dacă acolo, la miting s-ar duce atât de mulţi oameni încât să se considere a fi o mulţime. Teamă mi-e că, protestând doar împotriva jignirii lui Plesu acolo va fi doar o puţime fix bună pentru a-i mai da lui Mircea Badea o ocazie de a se face de râs încercând să fie satiric…

În continuare, articolul lui Andrei Pleşu adus de pe adevarul.ro

Andrei Pleșu

Andrei Pleșu

Prin „filtrul“ Antenei 3, viaţa noastră politică se vede ca un amestec de vodevil, farsă şi melodramă. Un carnaval de duzină. O chermeză scăpată de sub control. Nici alţii n-o scot la capăt mult mai curăţel.

(De la o vreme, de pildă, B1 şi-a făcut un obicei din a invita la dezbateri „fine“ pe Vadim Tudor, un domn rumeior, cînd isteric, cînd jucăuş, din categoria celor care îşi epatează publicul cu citate – uneori false – şi cu date istorice de liceu. Pe scurt, „un erudit”). Dar „ideologic” şi strategic vorbind, alte posturi sunt, măcar, previzibile. Antena 3 e de o „maleabilitate” ameţitoare. Atleţii ei n-au scrupulul consecvenţei, al coerenţei logice, al unor principii cît de cît constrîngătoare. Se simt mereu legitimi, au mereu dreptate, chiar dacă retorica şi ţintele lor arată astăzi pe dos decît ieri. Nu zic, convertirile, reevaluările, schimbările de picior nu pot fi interzise. Dar alternanţa circulară „pupat-scuipat-iar pupat-iar scuipat” nu indică autenticitate, discernămînt, interioritate vie, ci, pur şi simplu, o gîndire de plastilină, dictată de interese şi umori nesistematizabile.

Un exemplu caracteristic: lupta împotriva securiştilor şi pietatea omagială pentru victimele lor, comemorarea lui Liviu Babeş, conversaţia tandră cu surorile dlui Coposu au loc, toate, în studiouri patronate de un securist recunoscut ca atare, părtaş la tribulaţiile regimului comunist, adică tocmai ale regimului responsabil de abuzurile poliţiei politice şi de suferinţele victimelor. Adesea, printre comentatori se află şi S.R.Stănescu, activ şi el, potrivit propriilor declaraţii, în „sistem”. Cum să numim tipul ăsta de nonşalanţă? Cinism? Nesimţire? Dispreţ pentru telespectatori? Sau recădem în fineţurile dostoievskiene ale „turnătorilor buni” şi „turnătorilor răi”? „Ai noştri” buni, „ai lor” răi.      

Doi ani la rînd, Antena 3 a luptat aprig pentru victoria USL. Acum descoperă brusc dejecţia „dezamăgitoare” a părţii liberale din alianţă. Crin Antonescu, altădată erou prezidenţiabil, vîrf de lance în războiul anti-băsist, a devenit cîrpa de şters pe jos a nărăvaşului Gâdea. „Schimbarea la faţă” nu se face însă cu scuzele de rigoare, cu o minimă recunoaştere a greşelii. Împricinaţii nu fac distincţie între „dezamăgire” şi eroare. Dacă aduci în platou un lăutar de cartier, îl prezinţi ca fiind Frank Sinatra şi observi, ulterior, că e, totuşi, un biet lăutar de cartier, nu te poţi justifica spunînd că eşti dezamăgit. Trebuie să spui că ai ales brambura, că nu te pricepi, sau că ai avut motivaţii impure pentru  a promova o non-valoare. Pe scurt, că te-ai înşelat şi – ceea ce e mai grav – că ai înşelat milioane de alegători. 

Am urmărit şi eu, ca şi alţii (dovadă că ratingul e un criteriu foarte aproximativ: unii se uită fără adeziune reală, perplecşi, plictisiţi, sau cu poftă de circ), am urmărit, zic, dialogul Antonescu-Gâdea. Dl. Gâdea a fost în linia deja cunoscută a personajului pe care îl întruchipează: un băiat nervoşel şi sentimental deopotrivă, pendulînd între scîncet umed şi furie răcnită. O obrăznicătură cu veleităţi inchizitoriale. De cîte ori îl văd, îmi vine să-l întreb: „Drăguţule, tu ce vrei să te faci cînd o să fii mare? Predicator? Activist social? Fată-n casă? Şef de sală? Un singur lucru să nu încerci: gazetăria. Nu de alta, dar e o meserie care obligă, între altele, la o bună cunoaştere a limbii române. (Trebuie să ştii, de pildă, că „a ultragia” e un verb tranzitiv, nu reflexiv: nu poţi spune „cum să nu mă ultragiez?”, decît dacă vrei să spui că ai făcut ceva ofensator la adresa ta însuţi). Alt risc al meseriei este „transferul” care se produce, uneori, dacă eşti mai slab de înger. Tot stînd de vorbă cu premieri, miniştri, preşedinţi de partid şi celebrităţi de tot felul, începi să crezi că eşti şi tu un picuţ ministru, un picuţ politician de vîrf şi, în orice caz, ditamai vedeta. Fandacsia-i gata!“

În conversaţia cu Crin Antonescu a intervenit, cu suverana lui autoritate, şi Mircea Badea, care practică, seară de seară, o veselie de piculină, cu unele accente de joagăr. Cît despre Crin Antonescu însuşi, calm în aparenţă, dar, ca de obicei, lipsit de anvergură reală şi „cordial” în mod inadecvat şi perdant, nu pot decît să sper că a învăţat ceva din experienţa cu pricina: a putut vedea, pe pielea lui, cum e să fii „executat” la postul de televiziune care, mai ieri, îţi cosmetiza portretul. Pe de altă parte, tot de plastilină e şi ”verticalitatea” lui. A descoperit, brusc, ce defecte supărătoare are Victor Ponta. Păi n-au trăit ei doi ani la rînd, învăluiţi în zîmbete şi ochiade, „prieteni” de cursă lungă, îngeraşi amoroşi, gata să ne scape de demonicul Băsescu?

Iar cînd unii şi alţii vorbeau de defectele fiecăruia, nu erau aceia stigmatizaţi, deîndată, ca „băsişti”? În acelaşi timp, cu privire la grave defecte ale lui Ponta, s-au pronunţat vehement (mergînd pînă la suspiciunea de ”securism”) şi Radu Tudor şi Mircea Badea. Acum, brusc, Ponta e prizabil. „The bad guy” e Crin. Dar noi cu cine votăm? Pe cine (şi cînd) să credem? De ce am fost mereu păcăliţi? Din tot grupul, trebuie să recunosc că cel mai amuzant (pentru că neobişnuit de plicticos) e dl. Ciuvică: cu o singură idee (Huo Băsescu!) şi cu un vocabular de cca. 500 de cuvinte (dintre care jumătate sunt derivaţii ale adjectivului „băsist”), el pare singurul ins consecvent, „încremenit” într-o monomanie bosumflată. 

Uimitor la toţi e faptul că de cîte ori deschid gura, indiferent ce spun, indiferent dacă e hăis sau cea, indiferent dacă e invers decît ce-au spus deunăzi, au tonul şi impostaţia oracolului: sunt „condamnaţi” să aibă dreptate, ştiu adevărul, sunt nesmintit de partea cea bună, de partea poporului (şi a dlui Voiculescu). Nu tu o umbră de îndoială, nu tu o mică melancolie, nu tu o minimală confruntare cu defectele proprii. Oameni fericiţi! Stăpîni pe soartă şi pe sufletele noastre, asfixiaţi de euforia calităţilor şi a convingerilor lor, au, toţi, aerul că sunt singurii cetăţeni români care se distrează de minune, feriţi de hamletizări inutile, plătiţi (bine!) ca să facă ce le place. Oricum, sunt singurii cetăţeni români care pot bălăcări pe oricine, dar care nu suportă să-i atingi nici cu o floare. Atîta-ţi trebuie! Vei fi „vedeta” de o seară a unui „obiectiv” linşaj.

Dar fiindcă vorbirăm de oamenii fericiţi care trăiesc cu o reprezentare glorioasă despre virtuţile şi reuşitele lor, nu pot să nu observ cît de complezent cu sine este, la rîndul lui, preşedintele nostru. L-am auzit, de curînd, declarînd că dacă ar fi fost el căpitanul Titanicului, Titanicul nu s-ar fi scufundat! Sper că glumea. Nu sunt însă sigur. Altădată l-am auzit spunînd că ar fi un „excelent” prim-ministru. Se poate. Dar n-ar fi mai cuviincios să aştepte s-o spună alţii? Pînă una-alta, ne aflăm într-o dilemă: ce e de ales între figurinele de plastilină ale guvernanţilor şi ale suporterilor lor pe de o parte şi betonul fisurat, prefabricat al opoziţiei, pe de alta? Poate că un prim pas ar fi să descoperim un politician, unul singur măcar, dispus să-şi inventarieze public metehnele, derapajele (trecute şi actuale), slăbiciunile. Ar fi o formă de cuviinţă, de onorabilitate, de realism pentru care mi-aş da imediat votul. Dar avem un electorat pentru acest tip de sinceritate?

Îa apărarea domnului Pleşu, sare între alţii şi Vladimir Tismăneanu pe hotnews.ro

Un raspuns obrazniciei lui Mihai Gadea: Andrei Plesu si dreptul la demnitate (Actualizat – Vocile societatii civile)

In anul in care aniversam infiintarea Colegiului “Noua Europa”, cand ar trebui sa-i spunem cu totii lui Andrei Plesu ce ii datoram, Mihai Gadea, trambitas al intreprinderii voiculesciene numita “Antena 3″, si-a permis un atac ignobil impotriva fondatorului acestei “oaze in desert”, cum spunea Marius Stan reluind o metafora a Hannei Arendt. Sa-l numesti pe Andrei Plesu “sluga” este o abominatiune, o miselie, o ticalosie. Prima intrebare, fireasca si necesara este: Cine este Mihai Gadea? Cine ii ingaduie lui si altor ciuvici sa scuipe pe valorile acestei tari? Daca nu vom apara dreptul la demnitate, vom fi cu totii victimele atacurilor hienelor, pramatiilor si canaliilor.

Nu stiu daca dl Plesu va raspunde infamelor sudalme. Nu cred ca merita. In ce ma priveste, pentru cititorii acestei platforme, prefer sa reiau un eseu al acestui intelectual critic de anvergura si vocatie europeana, spirit nobil si generos, aparut in in “Dilema Veche” din 3 septembrie 2009. Intr-adevar memorabil, articolul este o invitatie la depasirea poncifelor gaunoase si la asumarea chestiunii demnitatii in termeni de autenticitate naturala, decenta sobra si responsabilitate catusi de putin solemn-oraculara. Un om cu demnitate nu poate gasi satisfactie in jignirea semenilor sau. In “La Condition Humaine”, Malraux definea demnitatea drept contrariul umilintei. Demnitatea si resentimentul sunt incompatibile. Daca esti o fiinta demna, nu vrei sa suporti degradarea, umilirea, ofensa lasa, si, nu mai putin important, nu vei umili pe nimeni.

“Într-un anumit sens, despre demnitate ar fi preferabil să vorbim latineşte. E, în însăşi sonoritatea cuvîntului, o provocare clasicizantă, o trimitere la portretul roman, la o specie a virtuţii, în acelaşi timp impozantă şi inactuală. Demnitatea e condiţia statuară a omului. În asta constă nobleţea, dar şi riscul ei. Nobleţea se manifestă mai ales pe fondul unor circumstanţe precare: sărăcie demnă, bătrîneţe demnă, suferinţă demnă. Riscul e încremenirea în solemnitate, cultul ridicol al propriei efigii. În acest context, s-ar spune că demnitatea adevărată e o combinaţie reuşită între curaj şi umor: ecvanimitate faţă de împrejurările neprielnice şi distanţă faţă de sine. Astfel definită, demnitatea ne apare ca o virtute stoică. Dar ce carieră mai poate face stoicismul astăzi, în plină postmodernitate? Este demnitatea „politically correct“? Mă tem că nu, căci corectitudinea politică nu pare să iubească statuile, cu iradierea lor „elitistă“, cu prestanţa lor muzeală. Eu însă nu-mi pot reţine o (suspectă) simpatie pentru ceea ce nu este întru totul corect politic. Un pic de desuetudine, o fărîmă de elitism scăpătat, o mică inadecvare nu pot decît să atenueze excesele geometrice ale virtuţilor, perfecţiunea lor mecanică. În doză homeopatică, abaterea de la regulă face parte, în definitiv, din farmecul inconfundabil al firescului şi al umanităţii.

Spuneam că demnitatea se manifestă, de regulă, pe un fundal de precaritate, de criză. S-ar zice că e un corelativ al nefericirii. Eşti demn în faţa morţii, în închisoare şi, în genere, sub lovitura sorţii. Din acest punct de vedere, spaţiul est-european a fost, între 1945 şi 1989, o ambianţă privilegiată pentru exersarea demnităţii. Fiecare episod de viaţă era un test. O asemenea situaţie este, evident, profund anormală: omul nu trebuie pus la încercare în acest fel. O ţară, un sistem politic, o ideologie care impun individului condiţia unui eroism de fiecare clipă păcătuiesc printr-o cinică aroganţă. A te îngriji de demnitatea omului e a face în aşa fel încît el să nu fie obligat să-şi probeze, în permanenţă, demnitatea. Aceasta este deosebirea între statul totalitar şi statul de drept: statul totalitar constrînge la o insomnie a demnităţii, „instigă“ la un exerciţiu istovitor şi – în cele din urmă – nedemn al demnităţii. Statul de drept are mai curînd grijă ca un cetăţean să nu trebuiască să facă neîncetat recurs la demnitate, pentru a supravieţui sau pentru a-şi salva sufletul. Statul de drept protejează demnitatea omului, statul totalitar o biciuieşte, o isterizează, o împinge spre propria ei limită. Trebuie spus, pe de altă parte, că există anumite riscuri şi de partea cea bună… Dacă statul totalitar condamnă libertatea la ecorşeu, statul de drept încurajează la somnolenţă. În condiţii de confort deplin şi de solidă protecţie socială şi juridică, nu mai e foarte clar ce înseamnă demnitatea individuală. Ea diminuează ca anvergură, luînd aspectul simplei decenţe. În alte cazuri, apare nevoia unei potenţări artificiale a conceptului: convingerea mea este că unele excese ale „corectitudinii politice“ sînt rezultatul unui efort de a inventa o problematică a demnităţii, acolo unde ea şi-a pierdut reperele tradiţionale.

În orice împrejurare, se poate găsi, totuşi, o accepţiune mereu validă, mereu necesară, a demnităţii. E cea care sugerează o formă superioară de funcţionalitate, o adecvare riguroasă la un scop dat. Cînd cineva se achită impecabil de o anumită însărcinare, cînd cineva corespunde tuturor condiţiilor necesare pentru a îndeplini o anumită misiune, spunem despre el că este sau a fost la înălţimea ei, că este sau a fost demn de ea.

Cultul lucrului bine făcut, scrupulul reuşitei fără compromis – fac parte din „calificările“ demnităţii. Înţeleasă astfel, demnitatea este aptitudinea supremă de a sluji (unui scop, unei idei, unei instituţii). La antipodul ei se află servilismul, slujirea nedemnă, care nu vrea reuşita faptei, ci flatarea stăpînului, respectiv a „comanditarului“. Capacitatea de a sluji cu distincţie şi dăruire interioară, ştiinţa „înaltă“ de a fi util – iată o înzestrare rară, de elită, cea mai caracteristică manifestare socială a demnităţii. Acesta e singurul sens acceptabil al „demnităţilor“ publice, fie ele ministeriate, preşedinţii, primării sau mandate parlamentare: asumarea unei slujiri dezinteresate, a unui travaliu sacrificial, în beneficiul celorlalţi. Dar nu e neapărată nevoie de un rang înalt, pentru a ilustra demnitatea slujirii. O delicioasă replică din ‘Bărbierul din Sevilla’ lui Beaumarchais (Act I, Scena 2) rezumă perfect ceea ce vreau să spun: „Ştiind cîte virtuţi sînt necesare pentru a sluji, vă întreb, Excelenţă, cîţi stăpîni cunoaşteţi, care să fie demni de a fi valeţi?“. E o remarcabilă definiţie a demnităţii în act: a sluji ca un stăpîn, a te ridica la înălţimea umilităţii eficiente: Iisus spălînd picioarele ucenicilor…

Autor:  Vladimir Tismaneanu 

Citeste integral acest articol şi pe Contributors.ro

P.S. Atâta timp cât CNA îi va mai permite trustului media Intact să scuipe zoaiele secretate de grandioasa ordinărie a unor jigodii ca Mihai Gâdea, Adrian Ursu, Mircea Badea, Radu Tudor, Răzvan Dumitresc, Dana Grecu şi a altor astfel de ordinari, în timp ce emisiuni pamflet ca cea a lui Radu Bancium „Lumea lui Banciu”, Consiliul Naţional al Audiovizualului nu va fi decât o adunătură de indivizi lipsiţi de demnitatea de a se putea numi oameni … Ruşine CNA

Bombo la bulău – episodul doi

6 IANUARIE 2014 … una din zilele în care vedem cum justiţia îţi bate joc de inteligenţa noastră… coruptul exponenţial ar României a luat doar patru ani … din care nu va face nici măcar un sfert …

Năstase

O zi de ţinut minte. Adrian Năstase, unul din cei mai scârboşi indivizi care mişunau în politica românescă, fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat la 4 ani cu executare şi la plata a 1.800.000 de euro …

Evident, condamnarea e ridicolă dacă ne gândim că după mai puţin de un an va fi dat afară de la închisoare. Da, ba că a mai executat şi i se cumulează, ba că are peste 60 de ani , ba că draci, ba că laci …

E adevărat, aşa sunt legile… 

Am văzut tot felu de escroci, avocaţi, politicieni ş.a.m.d. care ziceau cu neruşinare că nimeni nu se gândeşte la sărmana lui familie, la faptul că Năstase nu e un oarecine, e fost premier, profesor la drept, om cu educaţie superioară, ba umflata de soră-sa mai zicea şi că a fost condamnat pentru că a fost patriot … Dacă dă Domnul să o văd vreodată pe scroafă o scuip între ochii porcini …

Mă întreb, dacă Năstase a fost  aşa şi pe dincolo, oare când fura ca ultima jigodie, nu era ditamani Mister Personalitate, nu era premier? Nu era Profesor? Nu avea studii de drept? Era şi avea… 

Asta înseamnă că escrocul avea o înţelefere superioară a hoiţilor pe care le comitea… Şi ia patru ani din care va face mai puţin de un an?

E bătaie de joc… 

Am un vecin care a fost arestat pentru că l-au prins cu o căruţă de fier vechi furat din o fabrică băgată în faliment în vremea când Năstase era Premier … A luat un an şi 8 luni dar a stat doi pentru că s-a bătut cu unu…

Oare câte căruţe de fier vechi ar trebui să fure ca să ajungă la o zecime din cât a furat Năstase şi escroaca de nevastă-sa?

Sărmană ţară aceea care are un popor destul de cretin ca să îşi voteze conducători hoţi, tâlhari, escroci… 

Probabil pentru că am un straniu simţ al umorului, azi, toată ziua m-am amuzat teribil privind parastasul live de la Antena 3 .. niciodată nu am văzut un umor mai de calitate, sinistru, ce-i drept, dar de mare calitate …

În momentul în care scriu rulează emisiunea lui Gâdea „Sinteza zilei”

Cine nu vede jelania de operetă a  pastorului jigodie  Mihai Gâdea, „megadezvăluirile” porcinului Adrian Ursu, revoltările pline de stropi diareici a paranoicului Mugur Ciuvică, ori izbucnirile de vacă nebună a Alessandrei Stoicescu, tot mai asemănătoare cu mugetele grohielnice a Danei Grecu, a pierdut una din vele mai valoroase producţii a Antenei 3

Mai au totuşi o şansă de a se distra .. după această emisiune urmează „În gura presei” a măscăriciului imbecil Mircea Badea

Până una alta, iată ce postează cretinul:

Sub titlul: Iata burtica la cinci luni (la mintea pe care o are, e fericit că deşi fiul lui e în luna a cincea de viaţă intrauterină nu îi creşte burta)

Mircea Badea

Oare Badea o fi crezând că nu Carmen poartă sarcina ci chiar ael? Să îi fi spus cineva că dacă se masturbează rămâne însărcinat?

Mă întreb de unde şi până unde isteria asta a Antenei 3? Să fie adevărat zvonul  că Antena 3 nu mai prinde vara 2014 pentru că e de aşteptat să fie arestat Varanul? Ţîţîţ …

 Sincer nu mă mai mir de prestaţia lui Vanghelie… cred că  a fost extrem de sincer câd spunea că cea ce se întâmplă e periculos… Probabil la jumătate sau mai mult din hoţii şi escrocii uselişti noua arestare a lui Năstase le-a împlântat între buci câte un morcov al dracului de gros …

Ce  mi se pare epocal, dar şi extrem de haios prin groaza care răzbătea printre rânduri sunt spusele lui Ponta despre arestarea conducătorului său de doctorat ( 😀 ),  Adrian Năstase:

Citez de pe HotNews:

Premierul Victor Ponta a declarat, luni, ca este o mare nedreptate ca Adrian Nastase sa fie haituit o viata intreaga de „sistemul lui Traian Basescu”, avand in vedere toate lucrurile „bune si importante” pe care fostul premier le-a facut pentru tara, relateaza Mediafax.

„Am si vorbit cu domnia sa. Cred sincer ca pentru toate lucrurile importante si bune pe care domnia sa le-a facut pentru Romania, ideea de a fi haituit o viata intreaga de sistemul domnului Basescu este o mare nedreptate”, a spus Ponta, intrebat ce mesaj are pentru Nastase, in ziua in care fostul prim ministru ar putea sa isi afle sentinta in dosarul Zambaccian.

Liderii PSD care s-au reunit, luni, la prima sedinta a BPN al PSD din 2014, i-au transmis mesaje de sustinere fostului presedinte al partidului Adrian Nastase, aratand ca ii tin pumnii, ca sunt alaturi de el si ca se roaga la Dumnezeu sa ii fie bine si sa-l ajute.

 „Ma rog la Dumnezeu sa-i fie bine. Ii tin pumnii”, a precizat presedintele executiv al PSD, Liviu Dragnea.

„Sa-l ajute Dumnezeu!”, i-a transmis, la randul sau, deputatul Viorel Hrebenciuc.

Vicepresedintele PSD Rovana Plumb i-a transmis lui Nastase ca este alaturi de el.

„Doresc din tot sufletul sa se faca dreptate si suntem alaturi de el. Cred ca are mari emotii”, a spus Rovana Plumb.

Vicepresedintele PSD Gheorghe Nichita i-a urat succes lui Nastase.

„Ii doresc mult succes si Dumenzeu sa-l ajute in continuare sa faca fata la toate aceste incercari”, a spus Nichita.

Purtatorul de cuvant al PSD, Catalin Ivan, a precizat ca social-democratii sunt alaturi de Nastase.

„Suntem alaturi de Adrian Nastase. Am fost in tot acest timp alaturi de domnia sa. Ii tinem pumnii. Sunt momente foarte dificile, nu sunt foarte multe de comentat”, a spus Ivan.

Sentinta definitiva in dosarul Zambaccian, in care Adrian Nastase este acuzat de fapte de coruptie, ar putea fi data luni de judecatorii ICCJ, dupa ce, in prima instanta, fostul premier a fost condamnat la trei ani de inchisoare cu suspendare pentru santaj, fiind achitat pentru luare de mita.

Adrian Nastase este acuzat in acest caz ca ca, in perioada 2002 – 2004, in calitate de premier, ar fi primit, in mod direct si prin intermediul sotiei sale, Dana Nastase, foloase necuvenite in valoare de aproximativ 630.000 de euro la cursul de schimb 2002/2004. Aceste foloase constau in contravaloarea unor bunuri importate din China si cheltuielile aferente acestor importuri, precum si contravalorea unor lucrari efectuate la imobilele lui Nastase din localitatea Cornu si din Bucuresti.

Ce mai pot să zic? Cred că nimic .. sau poate, doar să le fac o urare (am mai făcut-o):
DRAGI USELIŞTI, VĂ UREZ LA MULŢI ANI, cu executare şi fără liberare condiţionată !

 

Delicioasă, Sorina Matei îl face KO pe Mugur Ciuciuvică … limbricul invitat permanent la Antena 3, găoaza presei mioritice …

6 iunie 2013 6 comentarii

Întotdeauna m-am întrebat despre Mugur Ciuvică nişte chestii …

De exemplu cum pute în jurul lui? A putred sau a rahat?

mugur-ciuvica1

Sursa fotobaricada.wordpress.com

Se pare că plecarea Sorinei Matei de la Intact a fost resimţită ca o foarte mare pierdere dacă, după atâta vreme unul din oraliştii cei mai vulcanici ai mizeriei mediatice Antena 3, Mugur Ciuvică …  „Dacă n-a reușit Dan Diaconescu să compromită toată presa, credeți c-o să reușească Sorina Matei? (…) Dacă n-a reușit Dan Diaconescu ani întregi să compromită toată presa, v-am spus, n-o să reușească Sorina Matei la RTV”– Sinteza Zilei, Antena 3, luni, 3 Iunie 2013.

Jigodiei, jurnalista Sorina Matei, îi răspunde pe 4 iunie a.c.: 

Mugur Ciuvică: „Sorina Matei n-o să reușească să compromită toată presa”

Autor: Sorina Matei

Sorina MateiPentru că am prezentat documente oficiale ale DNA și ale Judecătoriei Sector 1 care vorbeau despre măsura arestării preventive pentru șantaj în formă agravantă în cazul Sorin Alexandrescu- CEO Antena Group, un cetățean care nu a fost și nu este jurnalist, ci doar manager al unor canale media- înțeleg că sunt acuzată că eu compromit toată presa.

Afirmația îi aparține lui Mugur Ciuvică: „Dacă n-a reușit Dan Diaconescu să compromită toată presa, credeți c-o să reușească Sorina Matei? (…) Dacă n-a reușit Dan Diaconescu ani întregi să compromită toată presa, v-am spus, n-o să reușească Sorina Matei la RTV”- Sinteza Zilei, Antena 3, luni, 3 Iunie 2013.

Părerile domnului Ciuvică pe mine nu m-au interesat niciodată, însă ca jurnalist nu pot să nu văd că obiectul șantajului în formă agravantă despre care vorbesc procurorii este chiar contractul publicat de domnul Ciuvică pe siteul Grupului de Investigații Politice, coincidență- la foarte scurt timp după ce Sorin Alexandrescu a fost luat de procurori.
Și de aici, în mintea oricărui jurnalist care-și respectă meseria pornesc zeci, poate sute de întrebări. Poate asta este și cauza agitației domnului Ciuvică, cine știe?!

Până una alta, cred că rolul jurnaliștilor este de a informa corect publicul, de a nu linșa instituții ale statului, de a nu ataca instituții internaționale, oficialități române și străine, de a nu instiga la revolte populare și la proteste de stradă, de a nu manipula, de a nu ascunde adevărul și de a nu lua apărarea cu vehemență tuturor infractorilor, tuturor pușcăriabililor, oamenilor certați cu legea sau condamnaților prin decizii definitive și irevocabile ale Justiției.

Ca jurnalist, pe acest blog, am avut aceeași poziție și în cazul Vîntu, și în cazul Voicu, și în cazul Becali, și în cazul Diaconescu. Cazul Alexandrescu, similar ca speță cu al lui Diaconescu, pare a fi însă mult mai puternic, mai greu și cu implicații mult mai mari.

Cine are de gând să apere orbește un cetățean acuzat de o instituție a statului de șantaj în formă agravantă care are legături foarte importante cu un trust de presă, nu are decât s-o facă. Omul are prezumția de nevinovație, Justiția decide unde este dreptatea.

Eu însă nu voi apăra niciodată oamenii certați cu legea atât timp cât voi practica meseria asta. Indiferent ce nume și prenume poartă cetățeanul și din ce zonă vine.
Nicicând nu mă voi pune pavăză, nu voi face zid pentru infractori și pușcăribili și cred că la fel trebuie să facă orice om care se respectă pe sine, pe alții și, cu atât mai mult, își respectă meseria.

Ce jurnalist se simte onorat, mulțumit și împăcat cu sine, ce ființă doarme noaptea mai bine când sare violent în apărarea oamenilor certați cu legea? Așa își respectă jurnalistul publicul, cetățeanul? Șantajul este o infracțiune asociată faptelor de corupție. Este cumva misiunea jurnaliștilor să apere corupții? Nicidecum. Corupția este o cangrenă a acestei țări care afectează 22 de milioane de cetățeni români. Ea trebuie eradicată, nu ridicată în slăvi la ore de maximă audiență ca să inoculezi, cu intenție, publicului un mesaj greșit.

Mai mult, să compari insistent cazul unui cetățean acuzat de șantaj în formă agravantă cu un atac la libertatea presei sau la democrație, este un act de iresponsabilitate maximă.
Toți cei care au făcut și sărvârșesc în continuare faptele de mai sus compromit nepermis și cu adevărat credibilitatea acestei bresle.

Pentru cei cu memoria scurtă, redau un citat important din Raportul MCV despre România, Ianuarie 2013:

„Una dintre preocupările majore a fost dovada clară a exercitării de presiuni asupra instituţiilor judiciare şi a lipsei de respect pentru independenţa sistemului judiciar. Aceasta rămâne un motiv serios de preocupare. Comisia a primit numeroase rapoarte privind acte de intimidare sau hărţuirecomise împotriva unor persoane care lucrează în instituţii judiciare şi anticorupţie importante, inclusiv ameninţări cu un caracter personal împotriva judecătorilor şi a familiilor acestora şi campanii mediatice de hărţuire

Atacurile cu motivaţie politică la adresa sistemului judiciar nu au încetat. Un punct critic este acceptarea hotărârilor judecătoreşti: pentru aceasta este necesar ca toţi membrii clasei politice să ajungă la un consens privind abţinerea de la criticarea hotărârilor judecătoreşti, de la subminarea credibilităţii magistraţilor sau de la exercitarea de presiuni asupra acestora.
Au existat numeroase exemple de mijloace de informare în masă care au exercitat presiuni asupra sistemului judiciar, precum şi anumite îndoieli cu privire la eficacitatea activităţii de supraveghere desfăşurată de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Situaţia sugerează necesitatea unei revizuiri a normelor existente pentru a garanta faptul că libertatea presei este însoţită de o protecţie corespunzătoare a instituţiilor şi a drepturilor fundamentale ale persoanelor, precum şi pentru a pune la dispoziţie măsuri reparatorii eficiente.”

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro 

Ion Coja: „Madam Ciuvică sau Ciuvică Mercenarul?”

14 septembrie 2011 2 comentarii
Ezit între aceste două titluri. Nu de ieri, de azi, adică de sâmbătă seara, când la Antena 3 am prins o emisiune avându-i ca invitați pe domnul Florea Dumitrescu, fost inalt demnitar ceaușist, responsabil cu partea financiară a societății socialiste multilateral dezvoltate, și nelipsitul Ciuvică. Ci de ani buni, de pe vremea președintelui de jenantă amintire Emil Constantinescu, al cărui țuțăr șef a fost numitul Ciuvică. De ani buni zic, nu trece săptămână de la bunul Dumnezeu fără apariția morocănoasă a individului pe una sau măcar două televiziuni. Se pare că nicio problemă mai importantă a Țării nu poate fi rezolvată fără asistența de specialitate a omniprezentului Ciuvică. Și problemele importante, slavă Domnului, nu ne ocolesc. Au din ce trăi și șapte ca Ciuvică! Cu toate acestea, un altul ca Ciuvică nu vom găsi!… În vecii vecilor!…  (Bat în lemn, Doamne ferește, să nu cobesc!)
Îmi pare rău pentru cuvîntul madam, cuvînt frumos, îndefinitiv. Mi-ar trebui altul, dar nu-l găsesc, unul care să se potrivească numai pentru logoreea intempestivă și incontinentă, muieratică și decibelică, cu care își acoperă Ciuvică atât partenerii de dialog, cât și propriile idei, care nu lipsesc întotdeauna. Deseori nu spune numai prostii sau mizerii, ca deunăseară! Altfel nici ăia de pe la televiziuni nu l-ar ține! Recunosc, uneori are dreptate, dar selectiv, să nu deranjeze de la un anumit nivel în sus!
În emisiunea cu pricina, cu un titlu care enunța ideea că România este într-o, citez, „groapă”, invitaților li se cerea un examen lucid al impasului în care ne aflăm, precum și identificarea unor posibile soluții! Domnul Florea Dumitrescu ne-a oferit câteva amintiri și principii de economie de pe vremea când dînsul a negociat primele împrumuturi de la FMI pentru România. Ce s-a făcut cu acei bani de la FMI?, a întrebat moderatoarea, doamna Alexandra Stoicescu. Ce să se facă?Fabrici și uzine! a răspuns domnul Florea Dumitrescu. La care Ciuvică al televiziunilor a sărit ca ars: fabrici și uzine care au mers în pierdere, au produs numai găuri negre în bugetul țării! Au produs și pierderi unele, acceptă domnul Florea, dar au produs și sute de mii de locuri de muncă și au trimis la export mărfuri românești, iar cu acest export ne-am plătit datoriile la FMI! …Unde am exportat?!revine neînduratul Cuivică. În Cuba, în Africa, în America de Sud?!… N-am exportat și noi, ca oamenii, în Germania! Și așa, pe ideea că nu am exportat mai nimic în Germania, Ciuvică a tras concluzia logică că industria noastră nu a existat până în 1990 decât ca o grămadă de fier vechi!
A lipsit puțin ca Ciuvică să „reitereze” celebra formulă. Cred că i-a fost greu să se abțină, dar a reușit! S-a revanșat susținând ideea că răul, dezastrul, groapa în care a ajuns Țara i se datorează lui Ion Iliescu și minerilor care l-au împiedicat pe Petre Roman să-și ducă până la capăt programul de reforme!… Recunosc, parțial sunt de acord cu domnul Ciuvică: vinovatul principal este într-adevăr Ion Iliescu. Este vinovat că l-a acceptat prim ministru pe acest neica nimeni numit Petre Roman! Vinovat este Iliescu că l-a tolerat vreme de doi ani să-și facă mendrele și nu i-a dat peste mână! Este vinovat Ion Iliescu că atunci când Alexandru Bârlădeanu și N.N. Constantinescu au atras atenția asupra incompetenței primejdioase a primului ministru demolator de țară, el, Ion Iliescu, a tăcut. A tăcut complice?
Programul de reforme al lui Petre Roman?!… Pe vremea când eram senator, circula în PSD-ul de atunci o înregistrare făcută de SRI în care vocea lui Petre Roman se lăuda, într-un cerc de intimi în ticăloșii, cu programul său de distrugere a economiei românești, cât de bine avansează! Căci ăsta a fost programul după care a guvernat Petre Roman: un program de distrugere a economiei românești și de destructurare a Țării! Propriu zis programul nu i-a aparținut, că nu-l ducea mintea! Ci doar l-a pus în lucru, în practică, cu un zel teribil! Zelul ticălosului năimit de dușmanii Neamului! Zel moștenit de la taică-su, alt impostor și militant de frunte, discret și eficient, pentru desprinderea Transilvaniei de România!
Pe ce lume trăiește lelea Ciuvică al cui o fi fiind?! Cine mai pariază azi pe Petre Roman?! Au nu cunoaște domnul Ciuvică rolul jucat de Petre Roman în distrugerea celor mai performante capacități de producție din industria noastră de armament?! S-a dus personal, nenorocitul, să vadă cum sunt casate cele mai importante agregate, câteva din ele unice în Europa! Mai trăiesc ofițerii care au asistat neputincioși la acest act de agresiune împotriva Țării! Unora le pare rău și azi că nu au scos revolverul, în legitimă apărare față de intrusul agresor! Cui oare trebuia să-i raporteze Petre Roman că „a văzut cu ochii lui” cum se duce pe apa Sâmbetei industria românească? Cu cine concura industria noastră de armament și trebuia scoasă de pe piață?! Nu cunoaște acest Ciuvică nici teza aceluiași inamic public privind renunțarea la irigațiile din agricultură, căci este mai ieftin importul de grâu decât producerea acestuia?!
Cine te vîră cu de-a sila pe televizoarele noastre, Ciuvică, să ne spui mizeriile cu care te-am auzit sâmbătă? Treceam mai departe, mutam pe alt post când l-am văzut pe Ciuvică, dar am rămas să-l ascult pe bătrânul activist de partid! Are multe de povestit! De ce nu l-ai lăsat să vorbească, moară neferecată ce ești?! Ai tăbărît pe el când s-a plâns că nu mai există bănci românești în România, isterizându-te în apărarea băncilor străine, cum că românii, de corupți ce sunt, nu pot avea bănci proprii! De unde ai scos ticăloșia asta?! Ai stat tu de vorbă cu cei care cu prețul libertății lor au încercat să mențină în viață Banca Religiilor sau Dacia Felix, să afli cum au fost sabotați sau pe față lucrați ori chiar șantajați de Mugur Isărescu și alți nemernici intangibili?!
Te-am simțit în toată ticăloșia-ți, mercenar Ciuvică, atunci când domnul Florea Dumitrescu te-a întrebat cum s-au cheltuit cele douăzeci de miliarde de euro, împrumutați de la FMI de guvernul Boc, guvern pe care nu mai ostenești înjurându-l! Era o ocazie bună să-l mai pocnești o dată pe Boc, așa cum și merită cu prisosință, dar ai tăcut! De ce ai tăcut? Pentru că răspunsul la întrebarea fostului ministru de finanțe ceaușist te-ar fi obligat să numești băncile străine din România, ele fiind principalele beneficiare ale împrumutului! Și de ele, nevrednicule Ciuvică, n-ai să te legi niciodată! Ai jurat, probabil!
De ce ascunzi publicului românesc unde s-au dus cele 20 de miliarde de euro?! De ce nu pomenești nimic de complotul internațional a cărui victimă este România?! E un subiect nedemn de logoreea-ți? …Complot pe toate planurile: financiar, economic, mediatic, informațional, militar, cultural! Bine susținut din interior de o șleahtă de trădători!… Cu o parte dintre acești trădători te văd în emisiunile TV pe care le sufoci cu prezența. De ce oare sunt atât de prost încât nu pot să cred că te numeri printre acești nemernici, domnule Ciuvică?!
…Prost mai sunt!
Dar nici cu dumneata nu mi-e rușine! Te apuci să-l corectezi pe domnul Florea Dumitrescu, cum că datoria statului nu este de 97 de miliarde, ci numai de vreo 40, restul sunt datorii ale unor companii particulare!… Ca și când 40 de miliarde ar fi o nimica toată! Dar nu cumva împrumuturile făcute de acești particulari sunt garantate de statul român?!… Aud?
Toată seara n-ai făcut decât să-l împiedici pe bietul Florea Dumitrescu să lege un răspuns la întrebarea obsesivă a moderatoarei, întrebare care frământă creierii multor români, mai puțin ai dumitale: mai există soluții pentru dezastrul în care am fost aduși? Încerca domnul Florea să spună că fără producție industrială, fără industrie, nu avem nicio șansă! Mereu l-ai întrerupt, mereu ai țipat la bătrân, nu carecumva discuția să capete un contur coerent și să priceapă lumea cât de mare a fost cacealmaua din decembrie 1989! Ai avut deci această misiune! Mi-a fost foarte clar. Ce n-am înțeles este cât o faci din mintea ta, din pasiune, cu sinceritate, și cât după indicații superioare în grad!
Nu mai poate fi întreg la minte cine mai susține azi, la 20 de ani după căderea lui Ceaușescu, că pe vremea acestuia au murit oamenii de foame și de frig, mii de oameni!… N-a murit nimeni de foame și nici de frig!… Da, magazinele erau mai mult goale, dar nu și frigiderele noastre! Era frig în case, dar nici nu era o problemă să-ți plătești întreținerea! Și mai ales nu existau români care să nu aibă un adăpost!… Care să nu găsească un servici!
Aud că meseria din care trăiește acest Ciuvică sunt investigațiile!!!… Înseamnă că din aceste investigații va putea aduce ușor dovada că mureau românii pe capete de foame și de frig!… Aștept de douăzeci de ani această dovadă! În schimb, fără să fac vreo investigație – căci nu e meseria mea, ci a domnului Ciuvică, au ajuns la mine numeroase dovezi ale sabotajului efectuat de cei care au pregătit mărețul act de la 22 decembrie 1989. Unele dovezi ale acestui sabotaj criminal le-am făcut publice mai de mult și nimeni nu m-a contrazis. Alte dovezi mă leg să le prezint în fața numitului Ciuvică și a telespectatorilor Antenei 3, post TV la care nu am fost niciodată invitat să spun și eu vreo prostie, două! Și nici n-o să fiu vreodată chemat, locurile sunt ocupate, iar locul meu este pe lista necuvîntătorilor la posturile TV năimite!… Mercenare, ca și domnul Ciuvică!
Da! Penuria din magazine și frigul din case a avut și această cauză pe vremea lui Ceaușescu: sabotajul de sorginte cominternistă! Efectuat de aripa trădătoare, KGBistă, a Securității și a PCR, de cei care au avut de profitat de pe urma căderii lui Ceaușescu… Căci doar cine l-au trădat pe Ceaușescu în decembrie 1989 o făceau deja de ani de zile, nu au intrat în jocul criminal cu doar două-trei zile înainte de „evenimente”! Ca să fim aduși în starea de a-l urî pe Ceaușescu așa cum l-am urît cu toții în decembrie 1989, a fost nevoie de o pregătire îndelungată, prin sabotaj și minciună mai ales! Făcând să se pună pe seama Ceaușeștilor o mulțime de nefăcute! Cum a fost și asasinarea lui Constantin Dobre, liderul grevelor de la Lupeni 1977… Asasinat pentru care eu l-am urît pe Ceaușescu mai mult ca pentru orice. Iar după decembrie 1989 aflăm cu toții că Dobre este teafăr și sănătos!
Ia fă mata, domnule Ciuvică, o investigație de-a dumitale și află de la domnul Constantin Dobre ce sentimente nutrește față de Ceaușescu! Află de ce Dobre Constantin, care a ridicat Valea Jiului împotriva sistemului comunist în 1977, a cerut azil politic în Marea Britanie acum, după 1990, iar nu înainte, pe vremea lui Ceaușescu! Ia încearcă să afli de la persoana în cauză de ce nu a fost pedepsit de Nicolae Ceaușescu pentru curajul său de-a-l înfrunta pe teribilul dictator! Află toate astea și vino apoi la Antena 3 să dai raportul în fața Țării, dacă ești un investigator corect! Un om corect!
Nu-ți va fi greu să afli că nu prea avea habar Ceaușescu de multe lucruri care se petreceau în numele său! El știa, bunăoară, că fusese planificat de către CSP ca o anumită cantitate de carne să ajungă la populație, o cantitate îndestulătoare. În anul de grație 1989 o bună parte din această carne a rămas însă dosită în depozite, ca să acutizeze starea de nemulțumire a populației. Imediat după 22 decembrie acea carne a fost scoasă din depozite și FSN a mințit populația, cum că au importat ei acea carne și ne-o pun la dispoziție cu toată generozitatea! Ba au mai făcut și acte fictive de cumpărare, ca să bage și ceva bani în buzunar! A fost, probabil, prima escrocherie fesenistă! Safteaua, la dezastul care a urmat!… Cu asemenea minciuni a debutat democrația post-decembristă! Și tot așa o ține de atunci!
După 20 de ani ne-am mai lecuit de ură anticeaușistă oarbă și deseori stupidă, tâmpă! Am descoperit cât de mult am fost mințiți ba de Europa liberă, ba de presa occidentală, sever controlate de la Moscova. Și multe altele, care încap sub titlul de diversiune! Diversiune aparent anti-ceaușistă, în realitate anti-românească sadea! Din această diversiune, ca un întârziat, ca un retardat, face parte și Ciuvică, cu morții lui de foame și de frig! O face ca un mercenar bine plătit sau ca un fraier bine manipulat?…
Prost nu pare Ciuvică…
Cu ani în urmă, când l-am cunoscut pe domnul Ciuvică, atârnat de poala lui Emil Constantinescu, l-am luat în serios că e, așa cum părea, un spirit justițiar, un tînăr însetat de adevăr și dreptate. Cunosc o mulțime de flăcăi în care Țara poate nădăjdui. Drept care m-am simțit dator să-i fac cunoscut un detaliu important din biografia patronului său, căci domnul președinte Emil Constantinecu are pentru vecie o problemă gravă: el nu a întrunit votul majoritar atunci când a ajuns președintele României. La alegerile din 1996 electoratul român a votat masiv cu Ion Iliescu. Dar, în condiții pe care nu le mai cunosc, dar sunt ușor de bănuit, câștigător a fost declarat Emil Constantinescu. Repet: Ion Iliescu a avut cele mai multe voturi în turul doi al alegerilor prezidențiale din 1996…
Lipsa de reacție a lui Ciuvică la această dezvăluire mă face să cred că omul știa mai bine decât  mine ce și cum s-a întâmplat și nu-l deranja de fel găinăria prezidențială… Doar era unul dintre beneficiarii ei!…
Normal ar fi fost să-i sară justițiar la gât și să-i ceară cât mai sonor socoteală lui Ion Iliescu! Cum de și-a permis să-și bată joc de voința poporului?!… Emil Constantinescu avea circumstanțe atenuante când a devenit președinte prin fraudă, prin eludarea scorului electoral! Treacă de la noi… Ce n-ar face oricare dintre noi ca să ajungă președinte?!… Aș zice chiar că eu unul îl înțeleg! …Dar când același Emil Constantinescu s-a declarat învins de structuri și și-a anunțat abandonul prezidențial, pentru că așa era înțelegerea: numai patru ani la Cotroceni!, normal era ca consilierul său Ciuvică să-l tragă de mânecă: care structuri te-au învins, Emile? Structurile care din nimic te-au făcut rector al Universității și președinte al României?!

Ion Coja

Buriaș, 11 septembrie 2011

Post scriptum. Dacă se va nimeri cumva să fiu și eu invitat la una din emisiunile pe care le supra-populezi, am să te întreb, domnule Ciuvică, cum l-ai consiliat pe Emil Constantinescu în primul său gest politic major cu care s-a afirmat după desemnarea sa frauduloasă ca președinte al României: modificarea legislativă prin care străinii au căpătat dreptul de a cumpăra pământ, dreptul de a deveni latifundiari în România, marii latifundiari ai României democrate, de azi și mai ales de mâine! Și te întreb de pe acum: nu cumva acesta este unul din motivele pentru care Iliescu s-a dat lovit în alegerile din 1996? Ca să-l lase pe altul să semneze acest act de trădare națională?… Altul, care să aibă inimă s-o facă!
În fine, o mică mea culpa: se poate să fi fost pornit împotriva dlui Ciuvică și datorită (sau din cauza?) faptului că m-am simțit solidar cu domnul Florea Dumitrescu, consătean de Buriaș!… Trebuia să-i țin spatele! Așa se face pe la noi, la țară…

Nota: Acest articol a fost importat de pe siteul personal al domnului Ion Coja.

Pentru conformitate, sursa articolului este:

http://www.ioncoja.ro/2011/09/madam-ciuvica-sau-ciuvica-mercenarul/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+ioncoja+%28Ion+Coja%29

Delir USL (Partea I)

4 august 2011 Lasă un comentariu

Cum deschide Preşedintele Băsescu gura, cum paranoica alianţa politico-mediatică  PSD-PNL-Intact e cu neuronul pe bigudiuri.

Recţiile la afirmaţia Preşedintelui cum că nu va desemna un premier de la PSD dacă acesta nu va obţibe peste 50% la alegeri indiferent de scorul USL au fost extrem de abundente, multe dintre acestea ducându-te cu gândul la faptul că la USL, pe ce trece vremea e tot mai clar că disperarea dată de scăderea tot mai accelerată sondajele reale (nu în cele făcute de CCSB sau de altele asemenea) le crează adevărate suferinţe fizice.

A reacţionat Ion Iliescu făcându-se de râs atunci când zicea că Băsescu ar trebui demis deoarece încalcă Constituţia, fapt complet aiurea pentru oricine ar citi Art. 103 din Constituţie: „(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.”  Tot mai evident find faptu că Iliescu r-a ramolit şi manifestă o tot mai pregnantă neputinţa de a înţelege ce citeşte, de reacţionat a reacţionat şi Ponta, Preşedintele PSD.

Antena 3 era ieri în extaz deoarece Ponta ar fi spus că după ce vor lua puterea în vor aresta pe Băsescu.

Păi asta e tare de tot.

Adică după ce ar ajunge Ponta Premier şi USL-ul ar guverna (hehehe …bun banc)  s-ar apuca de arestat oameni? Wow … marfă chestie… Dacă înainte de a ocupa o astfel de funcţie, Ponta îşi permite să afirme asta, ce şi-ar permite după ce s-ar vedea cu sacii în căruţă? Păi ar trebui arestatdemis de pe acum pentru azuz în funcţie… Că tot este liderul unei formaţiuni politice ilegale (USL încă nu a intrat încă în legalitate)

Ia să ne amintim ceva.

În vremea în care tăticuţul politic al lui Ponta, Adrian Năstase, era arestat penreu că s-a legat de viaţa fostului Premier unul din cei mai râvnici mâncători de rahat din curtea lui Felix, Mugur Ciuvică…  Ţîţîţî, mult rating a mai făcut Intactul spunând că actualul preşedinte controlează justiţia … hehehe. Probabil erau simple amintiri din epoca Bonbo, actualizate pentru a aromatize rahatul de zi cu zi.

Absolut mortal…. Hehehe…

Păi avea dreptate Năstase să se supere pentru faptul  Băîsescu a zis că, Ponta (Pila lui Bonbo şi cel mai devotat slujitor al PDL din câte a spus hâtru un actual ministru 😀 ) ar fi infantile. Asta nu mai e infantilism ci ceva mult mai grav. Retard. Infantilismul, de bine de rău se mai poate corecta prin maturizare. Retardul e definitiv. Nici măcar nu ar fi ceva de mirare ca un partid condus pe rând de o Binicuţă, un Bonbonel, un Prostănac să ajungă a fi condus de un Rerardel… sau Reatardică … 😀

Ei, dar dacă tot veni vorba de Ciuciuvică, l-am auzit şi pe el, plin de indignare şi de sfătoşenie încercâd să încropească ceva de genul:

“Dacă USL câştigă alegerile cu peste 50 % ( 😀 ) şi Băsescu refuză să numească premierul dorit de USL, aceasta îl suspendă şi  îşi numeşte singură premierul. Adică, preşedintele Senatului care va ocupa funcţia de preşedinte interimar, va numi drept candidat la funcţia de premier pe cine va dori, evident, pe  infantilul Pontănel (sau Reatrdel? ).

Păi să vedem cam ce spune Constituţia despre atribuţiunile Funcţiei de Preşedinte Interimar:

 

ARTICOLUL 98 – Interimatul funcţiei:

(1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.

(2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.

Hopa… Ia să revenim la amintiri…

Când s-a împărţit pielea ursului din pădure între partidele din alianţa PSD-PNL-PCIntact, cele două partide le-a revenit câte jumătate din România, PCIntactului revenindu-i doar un fotoliu. Cel de Preşedinte al Senatului. Pentru Felix evident.

Or, cf alinietului 1din art 98 al Constituţiei, Felix ar deveni Preşedinte Interimar. Wow, îngrozitor ar zice unii. Da, numai că ar deveci degaba. Cf alin 23 al aceluiaşi articul vedem că poate face tot ce vrea măteaţa lui cu exepţia celor prevăzute la articolele 88-90 din Constituţie.

Adică:

 ARTICOLUL 88 – Mesaje

Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.

ARTICOLUL 89 – Dizolvarea Parlamentului

(1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.

ARTICOLUL 90 – Referendumul

Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.

 

Adică, Felix, odată devenit Preşedine interimar, în afară de faptul că nu ar putea să-i tragă Ebei la buci câte o palmă părintească, nu ar putea nici să trimită mesaje cu privire la problemele naţiunii, să dizolve Parlamentul dacă, în mod repetat,  nu acordă votul premierului propus şi nici să facă un referendum nu poate.

Ciuvică a jubilat când a văzut că doar aceste chestii i-ar fi interzise lui Felix, doar că uită ceva, nu tot ce nu e interzis e permis.

Avem în Constituţie articolul 100-Actele Preşedintelui cu un articol doi care încurcă treaba:

 (1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.

(2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.

Deci decretul de numire a lui Pontânel ca premier ar trebui contrasemnat de primministrul în funcţie. Or cine e încă premier în acel moment? Premierul tocmai demis pentru ai face loc lui Pontănel, care asigură interimatul pentru încă 40 de zile dacă-mi amintesc bine.

Unii ar putea spune că acea cotrasemnare e doar o chestie de procedură şi respectivul ar fi obligat să o facă. Nu cred că e aşa, deoarece dacă ar fi doar ceva ce se face fără ca cel care contrasemnază să se poată opune, nu văd de ce contrasemnarea ar mai fi fost introdusă în problemă. Astfel, premierul demis, dar care încă ar asigura respective funcţie ca interimar,  poate refuza să semneze, fapt care ar duce evident la o criză politică, şi ar trece timpul, ar intervene referendumul popular. Dacă poporul nu ar participa masiv (ceea ce e puţin probabil) şi nu ar zice Da la referendum Băsescu ar reveni la Cotroceni…

Care ar fi urmarea? Felix ar face bătături la buze de cât ar da din ele iar Ciuci8uvică s-ar uita în oglindă şi ar constata: “Da, sunt imbecil”.

Urmează:  Delir USL (Partea a doua)

Superarticol: Cum ne aparam de Monica Tatoiu in caz de tsunami.

6 mai 2011 10 comentarii

Cum ne aparam de Monica Tatoiu in caz de tsunami

E revolutie in Egipt, razboi in Libia, e Tatoiu. Ploua, Tatoiu, ninge, Tatoiu, Dragobete, Tatoiu ne spune ca e anul infidelitatilor si ne recomanda ratele mandarine la capul patului. Divorteaza Iri de Moni, iar Tatoiu. Se taie pensii si salarii, e motiune in Parlament, se sinucide Madalina Manole, ati ghicitit, comenteaza Tatoiu! Ea este o autoritate in materie de orice, de la crosetat unu’ pe fata unu’ pe dos pana la desene animate 3D
Nu mai zic de cutremur si tsunami in Japonia. Madam Tatoiu insasi este un tsunami, unul imens, care ne matura televizoarele, ne roade urechile, ne toaca nervii.
Ar trebui sa se vanda la farmacii “Kit de supravietuire in caz de Tatoiu”. Cu dopuri pentru urechi, Distonocalm pentru nervi si telecomanda universala pentru schimbat postul.
Dar nu se vinde, si doi la mana, pe ce post sa dai sa nu-ti sara tot ea din ecran, cu rochiile ei colorate ca-n adolescenta, cu cercei verzi, cu buze umflate cu colagen si lifting de sta sa crape?
Tatoiu este un fenomen. Nu mai e vorba doar despre cucoana in sine, ci despre dezbaterea publica in Romania si despre asa-zisa “societate-civila”. Adica cine reprezinta, cum ar veni, poporul in dezbaterea publica. De ce este madam Tatoiu explicatorul-comentatorul poporului?
Madam Tatoiu ca exponent, nu ca persoana, ca explicatorii-comentatori au, zilnic, de dimineata pana seara, prin rotatie, diverse nume si infatisari, dar mereu aceleasi. De la sindicalistul vesnic zburlit ca un diavol tazmanian Marius Nistor (care de cand apare la tv si-a vopsit parul si si-a facut freza de fotbalist), la Mugur Mihaescu-Garcea, de la profesoara Realitatii angajata sa urle la Boc, pana la fosta sepepista care se isterizeaza ca i-a taiat Oprea pensia militara si din pensia sotului de 70 de milioane nu mai poate plati ratele la vila si la jeep. Si de la Elwis Saftoiu pana la Ciuvica, trezit din somn de o televiziune sa comenteze telefonic ceva, orice, si adormit seara tarziu in studioul televiziunii concurente, de te intrebi cand mai are timp sa manance, sa-si vada nevasta si sa-si schimbe camasa pentru tocsoul urmator.
Nu vorbesc aici despre politicienii trimisi de partide sa dea din gura in fata poporului, treaba lor pe cine aleg sa le reprezinte. Si nici de “analistii politici” intitulati abuziv jurnalisti, treaba televiziunilor pe cine angajeaza.
Vorbesc despre acesti guru ai “societatii civile”. Cine sunt ei si ce ii recomanda fix pe ei sa desluseasca pentru natiunea bovina dedesubturile realitatii. Veti spune ca oamenii sunt liberi sa apese pe telecomanda si sa le inchida gura cu un meci sau cu o telenovela de pe alt post. Corect, dar cati fac asta? Multi, dar si mai multi nu fac asta.
Si asa se formeaza opinia publica. Plecand de la distractia de seara a romanului fara bani “ia sa mai vedem ce mai zice Tatoiu la teve”.
Si asa ne lepadam de obiceiul obositor de a gandi individual, si ne conectam ca borgii la un creier comun. Creierul lui Tatoiu.
P.S. Mugur Ciuvica, candva un reper de seriozitate, onestitate si spirit justitiar, a avut ieri o prestatie absolute penibila la Antena 3, in emisiunea Sandrei Stoicescu, facandu-se pres la picioarele lui Adrian Nastase. Pentru cine nu-si aduce aminte, cand Nastase era prim-ministru, acum nu multi ani, a ordonat ca Ciuvica sa fie arestat, si a fost saltat DE PE STRADA. Familia, casa, prietenii, au fost perchezitionati si hartuiti ca pe vremea Securitatii. Ieri, in emisiunea pomenita, Nastase a zis, zambind dragalas: “stiti ca eu nu sunt de acord cu arestarile abuzive”. Reactia de amoeba a lui Ciuvica a fost un zambet slugarnic.
 

Articol importat de pe:  PODO BLOGnotes-Muzica,film,poze,comentarii…

http://podoleanu.wordpress.com/2011/03/24/cum-ne-aparam-de-monica-tatoiu-in-caz-de-tsunami/#comment-8

Oare de ce nu îşi caută servici’ Ponta, Ciuvică şi Gâdea?

30 ianuarie 2011 14 comentarii

Am văzut o emisiune a lui  Mihai Gâdea unde îi avea ca invitaţi pe Ponta şi  pe Ciuvică.

Mă întreb şi acum: Oare de ce aceşti oameni şi alţii ca ei nu îşi caută nişte ocupaţii onorabile?  De exemplu pisoare la o budă publică …

Ciuciuvică, treci pe lecitină

5 noiembrie 2010 2 comentarii

Ia uite dom’le ce se întâmplă dacă bagabonţeşti pe Net,  te împiedici de trecut. Mai precis de trecutul unora care se pare că şi l-au cam uitat.

Nu mai departe de ieri l-am văzut pe Mugur Ciuciuvică la Ralitatea tv… Cum mai combătea el probabil la schimb cu Corina Drăgotescu, respectiva stăpână a drepturilor asupra lu’ Carici Pogonici care a mers la Antena 3. Fatalitatea a făcut ca cele două emisiuni să fie date simultan în reluare şi n-am reuşit să le văd decât pe sărite. Nu că nu aş şti ce s-a vorbit, oricum mai nou mă uit la Antena 3 şi la Realitatea tv fără sunet. E mai haios aşa.

Ei bine, Mugurel ăsta, pe la începutul mileniului a fost ţinta unei urmăriri penale. Cu siguranţă că tot de la Băsescu i se trăgea şi atunci, pesedeii cu care azi combate cot la cot nu aveau nici un amestec. Dacă nu mă înşel a văzut şi cum îi stă la bulău. Bune, nu prea avea de ce să se supere. Poate era cald afară şi l-au băgat doar să se răcorească puţintel. Doar, Bonbonel era băiat bun… altfel nu văd cum de stau uneori şi combat cu bucurie cot la cot prin televiziunile lui Vîntu…

Deci, iată cam ce scria pe Goarna.go.ro http://www.goarna.go.ro/arhiva/arm2.htm

RAPORTUL ARMAGEDDON II


(ceea ce vedeţi aici serveşte la urmărirea penală a unor persoane)

Fideli principiului transparenţei şi în temeiul dreptului constituţional la informaţie (art. 31 al Constituţiei României), urmându-ne ideea de combatere a oricărei forme de cenzură, punem online ceea ce în mod cert cineva a trimis prin e-mail la un număr semnificativ de adrese de instituţii şi publicaţii, stârnind reflexele de miliţieni în procurorii şi…hmm, miliţienii bucureşteni.

Organele de cercetare penale afirmă că identitatea autorului a fost găsită întâmplător, în urma unei anchete de rutină privind utilizarea de software fără licenţă. Mandatul de arestare emis pe numele lui Ovidiu  Cristian Iane, un nimeni care a şi recunoscut fapta ce-i e pusă în sarcină, menţiona în primul rând „utilizarea ilicită de software”. Recomandăm aşadar celor care au Windows piratat să aibă în permanenţă o valijoară cu strictul necesar la îndemână; oricând, organele pot bate la uşă.

Şi, acum, textul cu pricina.

„Anul 2002 este crucial pentru Romania atat in ceea ce priveste imbunatatirea vietii economico-sociale, cat si in privinta integrarii tarii noastre in NATO.

Nu putem sa nu sesizam ca in calea ambelor deziderate ale poporului roman se ridica o serie de oprelisti pe care, numai cunoscandu-le, opinia publica si factorii de decizie din Romania le vor putea inlatura.

1. Transformarea PSD in partid stat.
2. Conducerea discretionara a tarii exercitata de seful partidului majoritar si al Guvernului.
3. Asemanarea comportamentala tot mai accentuata intre Adrian Nastase si Nicolae Ceausescu.
4. Averile considerabile si luxul afisat de liderii PSD de la nivel central si local, in contradictie cu nivelul de trai precar al majoritatii populatiei.
5. Coruptia institutionalizata si presiunile in crestere, la nivel central si local, in vederea colectarii de fonduri pentru partidul de guvernamant.

Pornind de la aceste 5 puncte care se regasesc si in majoritatea analizelor de tara care se fac la nivelul institutiilor internationale si al ambasadelor marilor puteri la Bucuresti, unele chestiuni aparand cu foarte mare claritate, impotriva uzantelor diplomatice, in discursul unor personalitati ca lordul George Robertson, secretarul general al NATO, si Michael Guest, ambasadorul SUA, vom prezenta periodic diverse aspecte care pot lamuri anumite chestiuni.

Nota referitoare la situatia materiala a familiei NASTASE si a legaturilor cu diversi oameni de afaceri.

• Familia Nastase dispune de 4 locuinte de lux in Bucuresti si provincie:

– Str. Jean Texier nr. 4. Sotii NASTASE au locuit cu chirie in aceasta locuinta inainte de 1989 si au cumparat-o ulterior. In prezent aici isi au sediul Cabinetul de avocatura ADRIAN NASTASE si Fundatia Romania mileniului trei condusa de dna DANA NASTASE.
– Vila de vacanta in statiunea montana Cornu construita de sotii NASTASE la inceputul anilor ’90.
– Str. Aviator Petre Cretu, nr. 60, imobilul revendicat de mama dlui ADRIAN NASTASE in justitie si obtinut prin hotarare judecatoreasca in 1994 apartine de fapt dlui NASTASE, desi, fictiv, mama primului ministru a vandut acest imobil dnei Dana Maria Barb, sora dlui NASTASE.
– Str. Maresal Prezan nr. 4, locuinta de protocol pe care dl NASTASE o ocupa din 1992 in calitate de demnitar.

• Familia Nastase are in constructie 2 imobile de lux:

– Hotel de lux in Predeal, str. Muncii. In constructie (S.C. EDILCONST-Campina). Urmeaza a fi finalizat pana la sfarsitul lunii ianuarie 2002.
– Imobil de 6 niveluri pe strada Muzeul Zambaccian nr. 16, langa Televiziunea Romana. In constructie.

In legatura cu acest imobil exista date certe cu privire la modul fraudulos prin care dl ADRIAN NASTASE a intrat in posesia terenului pe care se realizeaza constructia, fiind intrunite toate elementele constitutive ale unei operatiuni de spalare de bani.

Astfel, in anul 1998 proprietarii de drept ai terenului in suprafata de 700 mp si cu o valoare de piata de circa 400.000$ vand acest teren pentru numai 2.000$ unui intermediar, care, dupa numai o luna, revinde terenul cabinetului de avocatura ADRIAN NASTASE pentru echivalentul in lei al sumei de 10.000$.

Aceasta manevra „clasica” in zona afacerilor imobiliare mascheaza fie o „spaga” de 400.000$ primita de dl NASTASE pe aceasta cale, fie spalarea de catre acesta a sumei de 400.000$ obtinuti anterior si pe care nu putea sa-i justifice.

Construirea de catre dl NASTASE a acestui imobil a facut obiectul unui articol de presa, relevant fiind faptul ca in dreptul la replica, pe care primul ministru l-a dat ulterior in acelasi ziar, acesta evita orice precizare cu privire la modul in care a „reusit” sa cumpere cu 10.000$ terenul care valora 400.000$.

• Colectia de arta a familiei NASTASE este apreciata, in cercurile cunoscatorilor, la aprox. 2.000.000$ (circa 65 miliarde lei). Cunoscuta fiind apetenta aproape patologica a dlui ADRIAN NASTASE pentru obiecte de arta, cu ocazia zilei sale aniversare acesta a primit astfel de cadouri evaluate la 300.000$ (circa 9,6 miliarde lei).

• Exista informatii privind participarea celor doi soti NASTASE ca actionari importanti la o serie de societati comerciale cu profil agricol din judetele Calarasi si Ialomita, precum si la S.C. Murfatlar S.A., familia NASTASE intrand in posesia acestor actiuni in urma decesului lui Angelo Miculescu, tatal dnei NASTASE (fost ministru al Agriculturii inainte de 1989).

• Costurile scolarizarii copiilor familiei Nastase se ridica la valoarea de 20.000$ pe an, echivalentul a circa 650 milioane lei. Cei doi fii ai domnului Adrian Nastase invata la Scoala Americana Internationala din Bucuresti.

• Este cunoscuta usurinta cu care cei doi soti NASTASE cheltuiesc sume exorbitante, ceea ce indica existenta unor venituri importante care nu se justifica prin salariul dlui ADRIAN NASTASE sau prin castigurile cabinetului de avocatura al acestuia.

– Subscrierea de catre dl ADRIAN NASTASE a sumei de 102 milioane lei pentru achizitionarea de actiuni la Dracula Parc.

– Donarea sumei de un miliard de lei pentru repararea unei manastiri. (Aceasta donatie s-a facut prin intermediul Fundatiei Romania mileniului trei, condusa de dna NASTASE, fundatie prin care s-au derulat sume de mai multe zeci de miliarde de lei pe parcursul anului 2001.)

– Achizitionarea de catre dl ADRIAN NASTASE de obiecte de arta, suveniruri, imbracaminte cu sume de ordinul miilor de dolari cu ocazia deplasarilor in strainatate inca din perioada 1992-1996.

– In acest sens se detin informatii ca sotii NASTASE au efectuat in perioada 1995-1996 mai multe deplasari la Istanbul, folosind un avion al unei companii private pentru perfectarea unor afaceri si achizitionarea unor obiecte de arta. La Istanbul persoana de sprijin era dl Oreste Ungureanu, seful Agentiei Economice din Turcia.

• Informatiile despre sursele de venituri ale familiei NASTASE sunt legate de relatiile celor doi cu o serie de oameni de afaceri din Romania.

– In perioada 1993-1995 a existat o apropiere intre dl ADRIAN NASTASE si Sever Muresan, concretizata dupa afirmatiile acestuia din urma prin oferirea unor importante sume de bani dlui ADRIAN NASTASE, care a pretins ca banii respectivi sunt folositi pentru finantarea partidului.

Relatia a fost intrerupta de catre dl NASTASE la interventia dlui Viorel Hrebenciuc (atunci secretar general al Guvernului), care l-a informat pe dl NASTASE despre iminenta izbucnire a unui scandal financiar legat de Sever Muresan si Banca Dacia Felix.

– Inca de la inceputul anilor ’90 o puternica prietenie leaga familia NASTASE de controversatul om de afaceri Alexandru Bittner. Aceasta prietenie s-a materializat intr-o serie de afaceri derulate de catre acesta din urma si intermediate de dna NASTASE si de dl Sorin Tesu, omul de incredere al familiei NASTASE, actualmente sef de Cabinet al primului ministru.

Alexandru Bittner a afirmat in mai multe randuri ca in perioada 1997-2000 a finantat periodic familia NASTASE cu sume cuprinse intre 5000 si 10.000$, sume transmise fie direct dnei NASTASE, fie prin intermediul lui Sorin Tesu. In prezent, firme apartinand lui Bittner Alexandru desfasoara afaceri cu diverse regii sau societati cu capital de stat, cum sunt Petrom si RAPPS, afaceri mijlocite si de a caror buna desfasurare se ocupa Sorin Tesu.

– In anul 1999 directorul general al Petrom, Ioan Popa, l-a abordat pe dl ADRIAN NASTASE, propunandu-i sa finanteze partidul in schimbul mentinerii in functia de director dupa castigarea alegerilor de catre PDSR.

Este cunoscut faptul ca Popa Ioan i-a dat dlui NASTASE sume de ordinul zecilor de miliarde de lei, gestionarea acestor sume in folosul partidului sau in folos personal fiind la discretia actualului prim-ministru.

Nu avem informatii cu privire la modalitatile prin care se efectuau platile de catre Popa, ceea ce ne face sa banuim ca acestea erau facute nemijlocit.

Nu exista informatii in legatura cu continuarea platilor efectuate de Popa si dupa alegerile din 2000.

Relatia NASTASE-Popa s-a intarit continuu, incat primul ministru a afirmat in doua randuri, in prezenta unui cerc restrans de ministri si de liderii PSD, ca de Petrom se ocupa el personal si ca orice chestiune legata de Popa sau de Petrom trebuie discutata direct cu el pentru ca numai el decide in aceste chestiuni.

– Dl ADRIAN NASTASE a fost in relatii apropiate cu omul de afaceri romano-francez Adrian Costea, pe care l-a cunoscut prin intermediul lui Virgil Magureanu.

Pana in anul 1997 dl ADRIAN NASTASE l-a vizitat de mai multe ori pe Costea la Paris sau Deauville, singur sau impreuna cu dna NASTASE, de fiecare data costul sejurului si al cumparaturilor efectuate de cei doi fiind acoperit de omul de afaceri.

Adrian Costea a afirmat la Paris intr-un cerc restrans, in cursul anului 2000, ca inainte de alegerile din 1996 i-a adus dlui NASTASE la Bucuresti, in cateva randuri, bijuterii de mare valoare si doua lingouri de aur, lasand sa se inteleaga ca nu intotdeauna i-a rambursat contravaloarea acestor bijuterii.

Tot el a afirmat in mai multe randuri ca fraudarea BANCOREX cu circa 6 milioane de dolari in urma unei afaceri cu motorina intre Costea si statul roman si care a constituit obiectul unui proces in care au fost acuzati Temesan si doi secretari de stat din perioada 1992-1996, a fost facuta la initiativa si cu implicarea lui Angelo Miculescu, tatal dnei NASTASE, in prezent decedat.

Adrian Costea considera ca unul dintre principalii vinovati pentru problemele pe care le-a avut cu justitia franceza este dl ADRIAN NASTASE si l-a acuzat public pe acesta de ingratitudine.

– Pana in 1996 principalul interlocutor al lui George Constantin Paunescu in PDSR a fost Viorel Hrebenciuc.

La inceputul anului 2000, G.C. Paunescu, aflat in SUA, l-a contactat direct pe dl ADRIAN NASTASE, oferindu-si serviciile si propunandu-i diverse colaborari.

Este de notorietate faptul ca G.C. Paunescu s-a oferit sa sponsorizeze vizitele in SUA ale dlui ADRIAN NASTASE si ale presedintelui Ion Iliescu, dar ca in final nu a achitat organizatorilor vizitelor (firma Eurasia Group) decat o parte din totalul de 205.000 dolari, ceea ce l-a determinat pe Ian Bremmer, presedintele Eurasia Group, sa se adreseze direct primului ministru. Dl Bremmer se adresa dlui NASTASE cu „Draga Adrian” si, scuzandu-se pentru ca-l retine cu astfel de probleme, suma fiind relativ mica pentru dl NASTASE, incheia rugandu-l pe acesta „sa-si foloseasca autoritatea morala pe care o are asupra Paunestilor” pentru a-i determina sa-si achite datoriile.

Din informatiile pe care le avem, dl NASTASE a incercat sa faca presiuni asupra lui G.C. Paunescu pentru a-l determina sa plateasca, dar acesta a refuzat, reprosandu-i primului ministru ca face aceste demersuri uitand tot ce a facut Paunescu pentru PDSR si pentru dl ADRIAN NASTASE personal.

In final, se pare ca suma a fost achitata de o firma americana cu care Paunescu intentiona sa deschida un post de televiziune in Romania, aceasta firma intrerupand ulterior orice afacere cu G.C. Paunescu. Consecinta acestui scandal a fost racirea relatiilor intre dl NASTASE si Paunescu.

– Este cunoscuta relatia dintre familia NASTASE si Gigi Netoiu, relatie intretinuta mai ales de prietenia dintre dna NASTASE si dna Luchi Grigorescu, concubina omului de afaceri.

Si in acest caz se vorbeste despre sume mari de bani primite de dna NASTASE in urma facilitarii unor afaceri ale lui Gigi Netoiu.

– Un alt afacerist care are legaturi stranse cu dl NASTASE este Gheorghe Dimitrescu. Dl Dimitrescu este vicepresedintele si unul dintre patronii firmei Jaro International. Aceasta este compania de transport aerian implicata in afacerea de contrabanda cu tigari, cunoscuta sub numele de „Portelanul”. Intre februarie si noiembrie 1996, 14 transporturi de tigari continand 35.000 de baxuri au fost aduse prin intermediul companiei Jaro la Baneasa, de unde, sub acoperirea unor transporturi de portelan, erau trimise in Occident. In mai multe randuri, compania lui Gheorghe Dimitrescu s-a ocupat de transportul dlui NASTASE si al familiei acestuia. In urma cu cativa ani, dl ADRIAN NASTASE impreuna cu dna NASTASE au facut o excursie in Tibet prin intermediul Jaro International. Pentru a-i recompensa serviciile, primul ministru l-a numit pe Gheorghe Dimitrescu consul general al Romaniei la New York.

– Incepand cu anul 1996, Sorin Ovidiu Vantu l-a finantat pe dl ADRIAN NASTASE cu sume cuprinse intre 3.000 si 5.000$ lunar. Aceasta finantare a fost intrerupta de catre dl NASTASE in septembrie 2001 din cauza riscurilor mari de expunere.

Datorita marii mediatizari a relatiilor oculte intre omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu si clasa politica romaneasca, dorim sa prezentam cateva aspecte mai putin cunoscute.

Actualul scandal este o etapa in cadrul razboiului din PSD intre Ion Iliescu si ADRIAN NASTASE, in care acesta din urma, avand si o echipa de sprijin mult mai competitiva, a reusit sa puncteze decisiv indreptand atentia opiniei publice aproape exclusiv asupra oamenilor politici din anturajul presedintelui Romaniei.

In realitate, relatii pecuniare cu Sorin Ovidiu Vantu au avut alaturi de dl ADRIAN NASTASE si persoane din anturajul acestuia, printre ei figurand Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Ovidiu Musetescu, Dan Matei Agathon, Sorin Tesu.

Ingrijorat de scandalul tot mai mare din jurul numelui sau, dar si de racirea brusca a relatiilor cu primul ministru, Sorin Ovidiu Vantu a facut presiuni asupra acestuia in cursul lunilor noiembrie si decembrie 2001, pentru a-l determina sa-si respecte promisiunile de protectie facute inca din anul 2000.

La sfarsitul lunii decembrie a anului trecut, considerand iremediabil compromisa relatia cu dl ADRIAN NASTASE si iritat de informatiile pe care le avea ca Mihai Iacob, adversarul sau, este sustinut de primul ministru, Sorin Ovidiu Vantu a hotarat sa-l atace pe dl NASTASE, anuntand dezvaluiri extraordinare pentru inceputul anului 2002, dezvaluiri menite sa duca la caderea Guvernului.

In ultimele zile ale anului trecut si in primele zile ale noului an s-au purtat negocieri intense intre reprezentanti ai primului ministru si Sorin Ovidiu Vantu. In substanta, primul ministru i-a promis omului de afaceri ca va fi protejat in continuare si ca, in plus, studiaza cateva planuri de a-l scoate pe Sorin Ovidiu Vantu de sub presiunea opiniei publice, cerand in schimb asigurari ferme ca numele sau si ale persoanelor din anturajul sau nu vor fi facute publice de catre omul de afaceri.

Reactia lui Sorin Ovidiu Vantu s-a vazut la emisiunea Antenei 1, pe care a decis ca nu este bine sa o contramandeze, dar in care nu a facut nici o dezvaluire. Atacul impotriva primului ministru din finalul emisiunii, care nu a adus nimic in plan informativ, a fost menit sa indeparteze suspiciunile legate de un acord intre dl ADRIAN NASTASE si Vantu.

Interesant in acest context este si avertismentul transmis in direct la televiziunea OTV duminica, 6 ianuarie, de catre adversarul lui Vantu, Mihai Iacob, care, informat despre acordul realizat in ultimul moment intre dl ADRIAN NASTASE si Sorin Ovidiu Vantu, a anuntat ca detine casete video cu inregistrarea unor intalniri din Delta Dunarii intre Vantu si o serie de personaje extrem de importante pe care a refuzat sa le nominalizeze precizand ca numele lor reprezinta asigurarea lui pe viata.

Din informatiile pe care le detinem si care provin din imediatul anturaj al lui Sorin Ovidiu Vantu, aceste personaje filmate de Mihai Iacob sunt: primul ministru ADRIAN NASTASE, ministrul Transporturilor si al Lucrarilor Publice, Miron Mitrea, ministrul Privatizarii, Ovidiu Musetescu, ministrul Turismului, Dan Matei Agathon. Inregistrarile au fost facute in primavara si vara anului 2001.”

Frumos, tare frumos…

Ciuciuvică tată, că tot zici tu că eşti medic, nu crezi că ar fi cazul să laşi etnobotanicele şi să treci pe lecitină? E drept, nu te face mai deştept (încă medicina are limite destul de evidente), dar măcar poate îţi aminteşti unde ţi-e casa. Nu-I frumos să stai toată ziua pe capul lui Voiculescu şi a lui Vântu…

%d blogeri au apreciat: