Arhiva

Posts Tagged ‘Nicolae Ceaușescu’

PSD (Partidul Șpăgarilor și Delapidatorilor), organizația București și organizația FSD (Femeile Ștoarfe și Depravate) cer să nu mai fie denigrată Doamna Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etc

23 August 2017 2 comentarii

PSD București, nemulțumit că i se aduc tot felul de acuzații Gabrielei Firea, Primărița Generală a Capitalei a emis un comunicat în care care ca aceasta să nu mai fie denigrată. Cei care nu se conformează vor fi deferiți Justiției.

Comunicatul urmează a fi remis presei într-un viitor oarecare.

”COMUNICAT

Noi, Partidul Șpăgarilor și Delapidatorilor, organizația București – se spune în Comunicat – ținem să ne exprimăm nemulțumirea față de acuzele aduse hotărârior luate de Doamna Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etc, Primarul cel mai General al Capitalei și membră de varză a partidului nostru în mass media, pe rețelele de socializare, la colțurile străzilor și blocurilor, în parcuri, pe stadioane precum și în crâșmele patriei și facem următoarele precizări: 

Doamna Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etc, fiind membră de varză a Partidului nostru, este o persoană respectată de toți membrii partidului, cei care nu o respectau au fost ejaculați din partid pentru lipsă de respect la adresa Conducerii Partidului, deci a Partidului în esența lui.

Doamna Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etc, nu ia nici o hotărâre de capul ei. Ea și când trebuie să se ducă la budă îl sună pe Înțeleptul Suprem, Domnul Liviu Dragnea, fie-i numele binecuvântat și întreabă dacă poate pune o întrebare în scris. Dacă răspunsul este pozitiv, Doamna Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etc, face un referat în care explică motivele cererii sale și ce urmează să facă acolo, în detaliu, în cel mult zece file după care întreabă: ”În acest context, Înțelepciunea Dumneavoastră îmi permite să mă duc să mă piș?”. Dacă răspunsul este pozitiv Doamna Primar General mai face un referat în care mulțumește pentru înțelegere și precizează exact ora la care va reveni.

Legat de hotărârile pe care urmează să le ia, Doamna Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etc, îi prezintă Domnului Liviu Dragnea, fie-i numele binecuvântat, Înțeleptul Suprem al Partidului, propunerile sale. Acesta se consultă cu Înțelepții Eterni, Ana Pauker, Nicolae Ceaușescu Elena Ceaușescu și Ion Iliescu, spirite cu care est în legătură non stop. Dacă propunerea e o porcărie Înțeleptul Suprem o pune pe Doamna Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etc să o semneze după care o mustră părintește: ”Găbițo, de când te știu numa prostii îți fată mintea.” Dacă, în schimb, propunerea e una bună, Înțeleptul Suprem o semnează în dreptul rubricii ”autor” și o trimite spre rezolvare.

Cei care vor continua să o denigreze pe Doamna Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etc vor fi deferiți justiției.

Precizăm că acest comunicat a fost emis la cererea Femeilor Ștoarfe și Depravate organizația București, organizația de femei a Partidul Șpăgarilor și Delapidatorilor, organizația București.

Autori ai comunicatului:

Partidul Șpăgarilor și Delapidatorilor, organizația București și

Organizația de femei a PSD București Femeilor Ștoarfe și Depravate organizația București

Data trimiterii către presă:

Într-un viitor apropiat 

GABRIELA FIREA O FI POSEDATĂ DE SPIRITUL LUI CEAUȘESCU?

Gabriela Firea reîncălzește ciorba lui Ceaușescu

Gabriela Firea pare posedată de fantoma lui Nicolae Ceaușescu. Acesta intenționa să construiască pe Esplanada din centrul Bucureștiului cea ce urma să fie un  „Centrul Naţional de Creaţie şi Cultură Cântarea României”.

Prin 2014 a apărut ideea să să facă acolo un cartier al justiției unde ar fi urmat să fie construite sediile mai multor instituţii, precum CSM, Inspecţia Judiciară, judecătoriile Capitalei, parchetele de pe lângă Tribunalul Bucureşti, dar şi Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri. Valoarea investiţiei s-ar fi ridicat la 270 de milioane de euro.

Gabriela Firea propune ca acolo să se facă un  centru multifuncțional unde vor fi amplasate clădiri de birouri, spaţii culturale, parcări şi o zonă de agrement, potrivit unui proiect care se va fi luat în discuție  în şedinţa Consiliului General, în data de 19 iulie, adică exact ce dorea Nicolae Ceaușescu.

Primărița Generală a Capitalei nu e la primul proiect al lui Ceaușescu reînviat. la un moment dat vorbea despre un canal Giurgiu-București, care ar fi urmat să transforme Bucureștiul în port la Dunăre, proiect dovedit a fi nefezabil.

Firea are și în comportament multe caracteristici care se regăseau la Ceaușescu. Narcisismul ei evident a făcut-o să organizeze adevărate spectacole în care să se laude cu marile sale împliniri, dar, cum nu avea cu ce împliniri să se laude, se lăuda cu ce va urma să facă.

Parcă Firea ar fi posedată de spiritul lui Ceaușescu …

”CARTIERUL JUSTIȚIEI” prevăzut în programul PSD, o ciorbă de prin 2014, reîncălzită

În programul de guvernare al PSD exista un proiect de care Liviu Dragnea era Foarte mândru. De fapt era vorba de reîncălzirea ciorbei cu așazisul Cartier al Justiției de care se vorbea de prin 2014.  

Cartierul pentru Justiţie din București trebuia realizat din fondurile Ministerului Dezvoltării, pe terenul din Bulevardul Unirii, vizavi de Tribunalul București. Aici urma să fie realizat un complex urbanistic destinat sediilor unor instituţii aparţinând sistemului judiciar, precum: CSM, Inspecţia Judiciară, CAB, Judecătoriile sectoarelor 2 şi 3, Parchetele de pe lângă Tribunalul Bucureşti, INM şi Şcoala Naţională de Grefieri. Conform declarațiilor de atunci ale lui Dragnea, proiectul era estimat atunci la 270 de milioane de euro. Legat de accesul la Justiție, PSD vrea să introducă proiectul Dosarului electronic, care urmărește reducerea costurilor de administrare a instanţelor cu hârtia, spaţiile de arhivare, dar şi costurile de deplasare şi copiere suportate de persoane şi companii.

”Programul partidului scria cotidianul.ro  la 05 ianuarie 2017 mai poate însă aștepta, căci primele declarații ale lui Florin Iordache după validarea de către Parlament privesc o lege a grațierii despre care ministrul a spus că poate fi discutată şi adoptată în Parlament după ce va fi analizată cu societatea civilă. Totodată, Iordache a mai declarat că își dorește „revitalizarea“ articolului 132 din Constituţie, care prevede că „procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului Justiţiei“.
Autorul tentativelor de modificare a legilor penale din „marțea neagră“, ajuns acum în fotoliul de la Justiție, a spus după avizarea de către Parlament că susţine „o politică penală umanistă“, care să stabilească egalitatea între armele acuzării și apărării și cu scopul să se întărească puterea judecătorului, care trebuie să fie independent de factorul politic, iar acesta „să împartă dreptatea aşa cum prevede legea“. Binevenite aceste doleanțe ale sale, dar ele sunt deja stipulate în legislația românească, iar formal cel puțin, noutatea acestora datează de pe vremea Imperiului Roman. Invocând fără nicio noimă „principiul securității juridice“, care stabilește predictibilitatea normelor și raporturilor juridice, Iordache a afirmat pe parcursul audierilor că va „propune prim-ministrului o revedere a principalelor acte normative, inclusiv a Codului penal şi a Codului de procedură penală“.

La rândul său, premierul desemnat, Sorin Grindeanu, a declarat că lupta anticorupţie trebuie să continue, însă decidenţii trebuie să fie „la fel de fermi“ şi în protejarea drepturilor omului, astfel încât cei vinovaţi să fie pedepsiţi, dar cei oneşti „să fie apăraţi“. În virtutea acestei declarații probabil că a acționat și avocatul poporului, Victor Ciorbea, care a decis să conteste joi la Curtea Constituţională Legea 90/2001, care îi interzice unui condamnat penal să ocupe funcţii în guvern, după cum scriu cei de la HotNews.ro. În cazul în care CCR va admite contestația, Dragnea ar putea deveni premier. El nu poate face parte acum din Guvern, deoarece a fost condamnat definitiv în dosarul referendumului, la o pedeapsă cu suspendare.”

”CARTIERUL JUSTIȚIEI”  cu care umbla Dragnea în coadă e transformat de Gabriela Firea în ”centru multifuncţional”

Se pare că Primăria Municipiului București dorește să construiască pe Esplanada din centrul Bucureștiului, în loc de un cartier al justiției un centru multifuncțional unde vor fi amplasate clădiri de birouri, spaţii culturale, parcări şi o zonă de agrement, potrivit unui proiect care se va fi luat în discuție  în şedinţa Consiliului General, în data de 19 iulie.

Conform siteului  PMB municipalitatea doreşte trecerea în proprietatea sa a unui imobil situat între Bulevardul Unirii, Strada Nerva Traian, Bulevardul Octavian Goga şi Bulevardul Mircea Vodă. Mai exact, terenul se află vis-a-vis de Tribunalul Bucureşti, lângă Biblioteca Naţională şi sală de operetă a Capitalei. „Pe amplasament se va realiza un Centru multifuncţional, care va cuprinde: spaţii administrative, spaţii birouri, centrul de afaceri, investiţii culturale, zonă verde şi de agrement şi de parcări”, se arată pe siteul Primăriei Generale a Capitalei

Necesitatea  construirii unui astfel de centru este precizată în Expunerea de motive. Acolo se spune că în București există un deficit major cu privire la bunurile imobile destinate dezvoltării şi implementării unor proiecte în domeniul urbanismului, a amenajării teritoriului şi a unor proiecte în domeniul cultural.

Nicolae Ceaușescu intenționa să construiască în acea zonă cea ce urma să fie un  „Centrul Naţional de Creaţie şi Cultură Cântarea României”.

După 1989 respectivul teren a fost administrat de Ministerului Culturii şi Cultelor, Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în prezent fiind în administrarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Conform datelor Primăriei Capitalei, terenul are o suprafaţă totală de 106.000 de metri pătraţi, iar 4.640 de metri pătraţi au fost cumpăraţi deja de municipalitate, prin contracte de vânzare-cumpărare.

În trecut, fostul ministru al Justiţiei, Robert Cazanciuc, dar şi şeful PSD, Liviu Dragnea, au anunţat că pe acest teren se doreşte construirea „Cartierului Justiţiei”. Astfel, în acest loc ar fi urmat să fie construite sediile mai multor instituţii, precum CSM, Inspecţia Judiciară, judecătoriile Capitalei, parchetele de pe lângă Tribunalul Bucureşti, dar şi Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri. Valoarea investiţiei s-ar fi ridicat la 270 de milioane de euro.

 

Prof. CORNELIU TURIANU: „De ce a murit Ceauşescu pe limba lui”

23 Decembrie 2013 Lasă un comentariu

Pe siteul domniei sale, http://corneliuturianu.blogspot.ro/ domnul profesor Corneliu Turianu publică un vast interviu acordat cotidianului „Exclusiv” din 11 ianuarie 1996 în care face o analiză destul de aprofundată a motivelor care au dus la uciderea lui Nicolae Ceauşescu, interviu consemnat de Dan Străuţ…  Corneliu Turianu

De ce a murit Ceauşescu pe limba lui 

– Partea I –
Interviu acordat cotidianului „Exclusiv” din 11 ianuarie 1996 (a consemnat Dan Străuţ)
„- Domnule Corneliu Turianu, sunteţi magistratul care va prezida rejudecarea procesului soţilor Ceauşescu. Aţi putea să ne spuneţi ce urmăreşte această reconsiderare a faptelor petrecute atunci, în decembrie 1989?
– Rejudecarea procesului soţilor Ceauşescu nu trebuie în nici un caz privită ca un proces propriu-zis, în cadrul şi condiţiile fixate de legea penală, ci ca un act cu valoare pur morală prin care se urmăreşte restabilirea ideilor de legalitate şi justiţie, grav afectate de mascarada judiciară de la Târgovişte. Nu ne propunem – şi subliniez acest lucru din capul locului – absolvirea de răspundere a cuplului dictatorial vinovat de încălcarea sistematică a drepturilor omului, de atmosfera de teroare propagată prin toate pârghiile statului comunist, de degradarea calităţii vieţii, de distrugerea patrimoniului spiritual al ţării şi, nu în cele din urmă, de reprimarea sângeroasă a oricărei mişcări de împotrivire, culminând cu masacrul ordonat la Timişoara şi Bucureşti în perioada 17-22 decembrie 1989. Pentru toate acestea meritau să fie judecaţi şi condamnaţi.
– Cum credeţi că şi-ar fi interpretat Nicolae Ceauşescu propriul proces, dacă i s-ar fi asigurat toate drepturile?
– Este interesant de reţinut că Ceauşescu, dispus oricând să-i judece pe cei din jurul lui, se considera, în cel priveşte, mai presus de orice lege, beneficiar al unei imunităţi generale şi absolute, fiind pur şi simplu incapabil să se vadă adus vreodată în faţa unei instanţe judecătoreşti. Această mentalitate nu a dispărut, din păcate, odată cu el. Procesul soţilor Ceauşescu a repetat, prin abuz şi ilegalitate, «procesele» la a căror montare a contribuit din plin voinţa lor dictatorială, dispreţul lor suveran faţă de lege şi oameni. Cele ce s-au întâmplat în procesul de la Târgovişte nu sunt, aşa cum s-ar putea crede, o execuţie nefericită, ci ritualul bine pus la punct al represiunii comuniste şi astfel de procese au avut loc cu zecile de mii în anii comunismului. Putem da oare uitării procesele din anii 1950, când oamenii erau condamnaţi la moarte sau la ani grei de puşcărie pe baza unor învinuiri imaginare, lipsiţi de dreptul elementar de a se apăra, cu sentinţe decise dinainte de către organele securităţii?
– Cum se raportează acest proces la înscenările pe care le făceau comuniştii?
– Întotdeauna comuniştii au ţinut să dea aparenţă de legalitate represiunii, terorii şi crimei. Să nu uităm că legea în comunism era impregnată de interesele luptei de clasă şi aşa-zisa legalitate a avea aceeaşi sorginte. Să nu omitem apoi miile de execuţii fără nici măcar un simulacru de proces, să nu omitem iarăşi anii de închisoare în baza unor decizii pur administrative care nu aveau nici o tangenţă cu ideea de justiţie. În lumina acestei priviri de ansamblu, procesul soţilor Ceauşescu se integrează perfect în suita nesfârşitelor abuzuri ale comunismului. Din acest punct de vedere, el seamănă perfect cu înscenarea pusă la cale de către Gh. Gheorghiu-Dej lui Lucreţiu Pătrăşcanu în scopul eliminării unui rival politic. Şi dacă ne oprim asupra lui, asta este din dorinţa noastră de a se pune capăt o dată pentru totdeauna înscenărilor judiciare. Repet, nu de reabilitarea soţilor Ceauşescu este vorba, ci de reabilitarea ideii de dreptate şi justiţie. Aşa stând lucrurile, ne propunem să examinăm cu toată detaşarea felul în care a fost pus la cale, ca multe altele, acest simulacru de proces în care au fost grosolan încălcate cele mai elementare principii ale dreptului”.
– Partea a II-a –

„Onorată Curte,

Doamnelor şi domnilor,
În calitate de om al legii, am fost invitat să prezidez dezbaterile Curţii Morale a Revoluţiei, care îşi propune rejudecarea procesului soţilor Ceauşescu.
Incontestabil că acest proces a reprezentat pentru viaţa juridică din ţara noastră un eveniment cu totul ieşit din comun. Motiv pentru care o bună parte a opiniei publice, naţionale şi internaţionale, acuză justiţia română că a organizat pe 25 decembrie 1989, nu un proces, ci o mascaradă judiciară. Se susţine în acest sens că, printr-o inversare a succesiunii fireşti din activitatea judiciară, hotărârea de condamnare a fost în realitate, anterioară dezbaterilor care nu au constituit decât o simplă formalitate lipsită de conţinut, menită să dea aparenţă juridică unui act discreţionar. Pe de altă parte, există personalităţi politice proeminente, reputaţi analişti politici, jurnalişti şi, nu în ultimul rând, jurişti care susţin teza că cele petrecute la Târgovişte şi execuţia soţilor Ceauşescu se înscriu într-un proces revoluţionar, fiind motivate prin logica momentului istoric.
De la bun început trebuie precizat că nu este vorba de o judecată în accepţiunea bine statornicită a cuvântului – acesta este şi motivul pentru care nu mă vedeţi în robă – ci, dacă îngăduiţi o exprimare oarecum neobişnuită de un «proces al procesului de la Târgovişte».
Rejudecarea procesului soţilor Ceauşescu nu trebuie în nici un caz privită ca un proces propriu-zis, în cadrul şi condiţiile fixate de legea penală, ci de un act cu valoare pur morală prin care se urmăreşte, nu absolvirea de vinovăţie a soţilor Ceauşescu, ci restabilirea ideilor de legalitate şi justiţie grav afectate, chiar anihilate, de-a lungul deceniilor comuniste.
Vă propun ca atare să analizaţi, pas cu pas, desfăşurarea procesului de la Târgovişte, în încercarea de a stabili dacă şi în ce măsură poate fi calificat drept act de justiţie subordonat legii sau mascaradă judiciară.
Instanţa chemată să se pronunţe în această privinţă este alcătuită din revoluţionari autentici, reprezentând oraşele martir ale Revoluţiei, care s-au ridicat de la început împotriva comunismului, şi nu numai împotriva clanului Ceauşescu.
În ce mă priveşte, cum spuneam, nu particip în calitate de judecător, ci în aceea de om al legii obligat la obiectivitate şi imparţialitate, situat în afara oricărui partizanat politic. În acest context, consider că trebuie să limpezim aspecte esenţiale: 1). Caracterizarea juridică dată faptelor imputate soţilor Ceauşescu este sau nu conformă conţinutului normelor legale?; 2). Sunt sau nu stabilite aceste fapte printr-o apreciere obiectivă a probelor?; 3). Au beneficiat sau nu soţii Ceauşescu de drepturile şi garanţiile procesuale necesare pentru apărarea intereselor poziţiei lor procesuale?; 4). Pedeapsa cu moartea aplicată celor doi a fost sau nu corect pusă în executare?
Acestea sunt, onorată Curte, probleme asupra cărora trebuie să decideţi. Ceea ce nu înseamnă că lista acestora nu ar putea fi completată cu cele ce se vor ivi în cursul dezbaterilor. Ca de pildă, aceea dacă a fost nu legală înfiinţarea tribunalului extraordinar? Dumneavoastră, domnilor, vă revine sarcina de a cântări lucrurile şi a decide prin vot, punct cu punct, concluziile la care veţi ajunge, sub forma unui act de constatare, ce urmează a fi înaintat Parchetului General în vederea promovării unui recurs în anulare.
Acestea fiind spuse, dau cuvântul celor ce consideră că pot contribui în mod esenţial la clarificarea punctelor enumerate”.
Acesta a fost începutul procesului.
– Partea a III-a –
„Noi, Curtea Morală a Revoluţiei, compusă din 15 juraţi desemnaţi de 54 de organizaţii revoluţionare, prezidată de doctor în drept Corneliu Turianu, constatăm următoarele:
Rejudecarea procesului Ceauşescu nu trebuie în nici un caz privită ca un proces propriu-zis, în cadrul şi condiţiile fixate de legea penală, ci ca un act cu valoare pur morală, prin care se urmăreşte restabilirea ideilor de legalitate şi justiţie, grav afectate de simulacru judiciar de la Târgovişte. Nu ne propunem absolvirea de răspundere a cuplului dictatorial, vinovat de încălcarea sistematică a drepturilor omului, de atmosfera de teroare propagată prin toate pârghiile statului comunist, de degradarea vieţii, de distrugerea patrimoniului spiritual al ţării şi, nu în cele din urmă, de reprimarea sângeroasă a oricărei mişcări de împotrivire, culminând cu masacrul ordonat la Timişoara şi Bucureşti în perioada 17-22 decembrie 1989. «Procesul Ceauşescu» trebuia să fi fost, de fapt, procesul tuturor crimelor şi fărădelegilor comuniste săvârşite în numele unei ideologii absurde şi al intereselor clicii ce a acaparat puterea prin fraudă şi abuz în urmă cu aproape 50 de ani. Ori, un asemenea proces nu este şi nu va fi cu putinţă câtă vreme România nu ajunge la o democraţie autentică.
Şi atunci ce a urmărit procesul care a avut loc astăzi, 11 ianuarie 1996? Un obiectiv important, şi anume dacă a fost îndeplinit actul de justiţie cu observarea strictă a tuturor drepturilor pe care le are oricine din cei ce compar în faţa completului de judecată! Procesul soţilor Ceauşescu a repetat, prin abuz şi ilegalitate «procesele» la a căror montare a contribuit din plin voinţa lor dictatorială, dispreţul lor suveran faţă de lege şi oameni. Procesul soţilor Ceauşescu se integrează perfect în suita nesfârşitelor abuzuri ale comunismului. Din acest punct de vedere el seamănă perfect cu înscenarea pusă la cale de către Gheorghiu Gheorghiu-Dej lui Lucreţiu Pătrăşcanu în scopul eliminării unui rival politic. Şi dacă ne-am oprit asupra lui, asta este din dorinţa Curţii Morale a Revoluţiei de a se pune capăt odată pentru totdeauna înscenărilor judiciare. Repetăm, nu reabilitarea soţilor Ceauşescu a fost pusă în cauză, ci reabilitarea ideii de dreptate şi justiţie.
Ascultând părţile şi consultând părţile existente, Curtea Morală a Revoluţiei reţine următoarele: 1) În ceea ce priveşte faza de urmărire penală au fost încălcate următoarele norme procedurale: nu a fost efectuată urmărirea penală; a fost încălcat principiul asigurării dreptului de apărare prin neparticiparea apărătorilor la prezentarea materialului de urmărire penală; instanţa a fost sesizată, prin rechizitoriu, fără a exista un dosar de urmărire penală, acţiunea penală fiind pusă în mişcare în lipsa unui atare material; 2) În ceea ce priveşte faza judecăţii: procesul s-a desfăşurat în condiţii nelegale de o instanţă înfiinţată în afara legii; a fost încălcat principiul dreptului la apărare; nu s-a dispus efectuarea expertizei psihiatrice obligatorie în cauzele care au ca obiect de judecată infracţiuni ce atrag pedeapsa cu moartea; 3) În ceea ce priveşte punerea în executare: a fost încălcată prevederea legală conform căreia punerea în executare se face numai după rămânerea definitivă a sentinţei judecătoreşti; a fost încălcată prevederea legală care precizează că hotărârea judecătorească rămâne definitivă numai după scurgerea a 10 zile de la pronunţare; a fost ignorat dreptul condamnaţilor de a face cerere de graţiere ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti; a fost încălcată prevederea legală conform căreia sentinţa nu poate fi executată decât după minimum 5 zile de la respingerea cererii de graţiere şi după rămânerea definitivă a hotărârii.
Ţinând cont de aceste grave încălcări ale Codului de procedură penală în vigoare la data de 25 decembrie 1989, dintre care multe atrag nulitatea absolută a sentinţei, Curtea Morală a Revoluţiei constată că procesul soţilor Ceauşescu nu s-a desfăşurat în condiţii de legalitate şi, în consecinţă, sesizează Parchetul General în vederea promovării recursului în anulare.
Membrii Curţii Morale a Revoluţiei: Claudiu Iordache, Lorin Fortuna, Dumitru Iuga, Adrian Dumitrescu, Gheorghe Pastor, Dorin Maxim, Ioan Demi, Radu Chesaru, Anghel Vasile, Viorel Tocan, Nica Leon”. 
Acesta a fost sfârşitul procesului.

Partea a IV-a  

 Realităţi paralele din decembrie 1989

„Cel ales să prezideze acest proces, Corneliu Turianu, oferă, la rândul său, amănunte de ultimă oră despre această judecată insolită.
-În ce calitate veţi participa dumneavoastră în acest proces?
– Mie mi s-a cerut să prezidez această instanţă morală din punct de vedere tehnic. Va fi de fapt o Curte cu Juri, judecătorul este în afara Curţii. În funcţie de verdictul care se pronunţă, el îl va transpune în limbaj juridic. Eu nu am nici măcar un vot consultativ în deliberare. Deliberarea va aparţine Curţii Morale a Revoluţiei.
– Cine va face parte din această Curte Morală a Revoluţiei?
– Curtea va fi constituită din 12 revoluţionari (autentici!), reprezentând 12 oraşe-martir ale Revoluţiei române. Aşa au hotărât cele 54 de asociaţii de revoluţionari. Nu este vorba de rejudecarea procesului «Ceauşescu», fiindcă nu este posibil acest lucru. Nici nu ar fi de competenţa unei Curţi Morale. Ar însemna înfiinţarea unei instanţe extraordinare în afara sistemului juridic. Ar contraveni până si Constituţiei, care interzice expres constituirea unor tribunale excepţionale.
– Ce se urmăreşte prin această «judecată a judecăţii»?
– Procesul «Ceauşescu» nu reprezintă un proces etalon. Ca procesul «Ceauşescu», în decursul celor 45 de ani, au fost mii şi zeci de mii, în aceleaşi condiţii. Întâmplător, s-a început cu acest proces. Părerile sunt împărţite, dovada faptului că şi asociaţiile revoluţionarilor sunt împărţite. Unii susţin că acest proces a avut loc în condiţii de extremă legalitate. Alţii susţin că a fost vorba de o parodie judiciară. Curtea Morală vrea să stabilească dacă a avut loc un proces care s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor legale, în cadrul strict al legalităţii procedurale. Se doreşte a se constata – nu a se pronunţa o hotărâre! – a se pronunţa un act de constatare în care să fie prinse aceste ilegalităţi, pentru ca pe viitor să nu se mai repete aşa ceva. Doctrina comunistă nu poate fi judecată. Eventual, să fie sesizat Parchetul General. Acesta este adevăratul proces al comunismului. Procesul «Ceauşescu» este un caz tipic de recurs în anulare. Asociaţiile revoluţionare sunt acelea care fac sesizarea.
– Domnule judecător, veţi lua în discuţie şi varianta omorârii soţilor Ceauşsescu de Voican Voiculescu, înainte de a fi duşi în faţa plutonului de execuţie?
– Da, bineînţeles, eu am în vedere şi declaraţia lui Voican Voiculescu, din «Cronica Română». El recunoaşte că a fost o crimă. El a fost executantul, iniţiatorul. Voi avea în vedere şi acel interviu din ziarul «Ziua» al acelui procuror Dan Voinea. Pe mine m-a intrigat un lucru! Domnia sa susţine că a făcut rechizitoriul cu mâna dumnealui, şi eu aş vrea să îl întreb pe dl. Dan Voinea: De unde a luat dumnealui cifrele cu 60.000 de morţi? Cine i-a furnizat dumnealui conturile lui Ceauşescu? De unde a avut aceste date?… Eu nu îmi explic, ca judecător cu experienţă de 29 de ani, propoziţia următoare: «Inevitabil că s-a hotărât condamnarea la moarte…». Cum, dle procuror, faci rechizitoriul şi dai şi soluţia instanţei? De aici pot să deduc o serie de lucruri…”
– Partea a V-a –
„Procesul procesului” s-a încheiat. De atunci a intrat în amintirea românilor ca o încercare inedită. Timpul va hotărî importanţa acestui proces. Dacă istoria îi va acorda vreo importanţă. Şi tot timpul va face să aflăm dacă demersul Curţii Morale a Revoluţiei va rămâne singular sau dacă el va fi urmat de un alt proces, eventual unul al comunismului.

OCTAVIAN PALER: „Scriu aceste rânduri înainte să înceapă rejudecarea procesului Ceauşescu… Constat că nu reuşesc să găsesc răspunsuri satisfăcătoare la multe întrebări. Cât de reală e o apărare, după ce inculpaţilor li s-a închis gura? Cât de legal este un rechizitoriu pronunţat după ce plutonul de execuţie a tras? Şi ce ar trebui să fie, la urma urmei, procesul de acum? Un proces penal? Sau un proces politic? Un proces în care să se judece săptămâna dintre 16-22 decembrie 1989? Sau un proces în care să se judece un sfert de veac de dictaturi? Un proces în care să fie judecat răul săvârşit de cuplul Ceauşescu? Sau un proces în care să fie judecat, totodată, sistemul care a permis cuplului Ceauşescu să săvârşească răul săvârşit? … Câţi dintre noi ar putea să jure că nu au dorit în decembrie 1989 moartea lui Ceauşescu? Bănuiesc că inclusiv avocaţii apărării din actualul proces au dorit-o. Din păcate, procesul de la Târgovişte a arătat cum a arătat. Cu excepţia celor interesaţi să justifice, nimeni nu se îndoieşte, cred, că el a fost o caricatură judiciară. Un tipic proces stalinist, cu sentinţa fixată dinainte. Din această cauză, în loc să fie o pedeapsă în numele Justiţiei, moartea soţilor Ceauşescu s-a transformat în asasinat politic. … Mascarada înscenată în cazarma de la Târgovişte s-a vrut învestită cu autoritatea actului judecat. De şase ani, organizatorii acestei parodii ne spun, cu alte vorbe decât Machiavelli, că scopul scuză mijloacele, că, atunci, la 25 decembrie 1989, scopul nu putea fi atins decât prin executarea rapidă a lui Ceauşescu. Dar care era scopul real? Să-i se închidă gura, cât mai iute, celui înlăturat de la putere, cum zic cei care susţin teza loviturii de stat? Sau să fie descurajaţi teroriştii, cum afirmă succesorii lui Ceauşescu? Şi încă ceva. Chiar scuză scopul orice mijloc? …
Nu românii, în general, au pus la cale simulacrul judiciar de la Târgovişte, ci doar câteva persoane. Noi, ca popor, nu avem ce spăla. Noi nu am ştiut în acele zile nici măcar că soţii Ceauşescu fuseseră prinşi de la 22 decembrie. Noi am crezut în basmele care ni s-au îndrugat despre urmărirea «odiosului dictator» şi a «sinistrei sale soţii», cum ne spuneau, invariabil, crainicii Televiziunii. După cum am crezut şi, exceptându-i pe cei care uită prea repede, credem mai departe în vinovăţia lui Ceauşescu… Într-un recent interviu, ministrul Justiţiei, dl. Iosif Gavril Chiuzbaian, zice, pudic, doar că «procesul lui Ceauşescu nu a fost un model într-un stat de drept». Dacă pentru ministrul actual al Justiţiei distanţa dintre «ruşine» şi «model» este atât de mică, nu văd ce şanse apropiate are justiţia să şteargă din memoria noastră imaginea unui tribunal grotesc în care avocatul apărării era mai furibund acuzator decât procurorul”. (Octavian Paler, Procesul lui Ceauşescu, în „România Liberă” din 12 ianuarie 1996)
SMARANDA DOBRESCU, deputat PDSR: „Cred că rejudecarea procesului Ceauşescu este un fapt pozitiv, şi nu din complezenţă spun acest lucru. Magistratura în totalitatea ei are nevoie de credibilitatea necesară în actele de justiţie şi de repunere în drepturi din acest punct de vedere. Prezenţa lui Turianu va da acestui proces un plus de credibilitate morală şi ţinută. Consider că procesul este binevenit pentru ca justiţia română să poată începe o viaţă nouă, spălată de blamurile care o acopereau”. (A.R., Rejudecarea procesului Ceauşescu bate la uşă, în „Ziua” din 8 ianuarie 1996)
CORNELIU TURIANU: „«Procesul Ceauşescu» trebuia să fi fost de fapt «procesul tuturor crimelor şi fărădelegilor comuniste», săvârşite în numele unei ideologii absurde şi al intereselor clicii ce a acaparat puterea prin fraudă şi abuz în urmă cu aproape 50 de ani. Or, un asemenea proces nu este şi nu va fi cu putinţă câtă vreme România nu va ajunge la o democraţie autentică”.
(Dan Străuţ, Recursul Ceauşescu, în „Exclusiv”, din 11 ianuarie 1996)
Pentru conformitate: 
Interviul dat de domnul profesor Corneliu Turianu lui Dan Străuţ 
şi apărut în publicaţia „Exclusiv „, poate fi văzut integral pe 

siteul domului profesor: http://corneliuturianu.blogspot.ro/

 sub numele original

De ce a murit Ceauşescu pe limba lui

Din cauza lungimii relativ mari a interviului, pe siteul domnului profesor,
interviul a fost  publicat sub forma unui serial în cinci părţi care pot fi
accesate dând clic pe fiecare, titlurile respective având link.

De ce a murit Ceauşescu pe limba lui (Partea I)

Publicat: luni, 17 decembrie 2012

De ce a murit Ceauşescu pe limba lui (Partea a II-a)

Publicat: marți, 18 decembrie 2012

De ce a murit Ceauşescu pe limba lui (Partea a III-a)

Publicat: miercuri, 19 decembrie 2012

De ce a murit Ceauşescu pe limba lui (Partea a IV-a)

Publicat: luni, 22 decembrie 2012

De ce a murit Ceauşescu pe limba lui – Partea a V-a

Publicat: luni, 25 decembrie 2012

Paranoia lui Crin Antonescu se agravează ?

21 Noiembrie 2013 4 comentarii

Avem în acest articol vorbim de: 

– O definiţie a paranoiei

– Paranoici celebrii: Dan Diaconescu, Ioan Ghişe, Crin Antonescu

– Argumente care spun despre Crin  Antonescu, peşedintele liberalilor, că este bolnav mintal: Paranoia megalomaniacă. 

Somnul raţiunii naşte monştrii

Somnul raţiunii naşte monştrii

Personal sunt convins că foarte mulți politicieni, periodic, ar trebui să treacă pe la un cabinet de psihologie și pe la unul de psihiatrie. Măcar odată la șase luni, și obligatoriu atunci când își depun candidaturile undeva.

Ayi mă uitam la ieșirea intemestivă a lui Crin Antonescu și la oprirea între două activități, lângă un grup de yiariști a lui Victor Ponta și mă gândeam că poate ar fi bine ca înainte de articol să postez o definiţie. A paranoiei …

Paranoia

.

Paranoia

Paranoia este un proces de gândire puternic afectat de anxietate sau frică, de multe ori până la iraționalitate și delir, decurgând fără halucinații și schimbări accentuate de personalitate. Gândirea paranoică este caracterizată de obicei de neîncredere sau suspiciune față de ceilalți. Paranoia este denumirea dată unei stări de orgoliu exagerate, de gândire greșită, de interpretări false, fiind o boală psihiatrică încadrată în clasa psihozelor. Istoric, această caracterizare a fost folosită pentru a descrie orice formă de delir.

Starea de paranoia apare în momentul în care subiectul poate fi considerat normal, însă este condus de o tulburare la limita psihiatriei . Un aspect important al gândirii paranoice îl reprezintă centralitatea: faptul că paranoicul se vede ca o personalitate centrală într-un scenariu care poate fi periculos sau grandios și interpretează evenimente care nu au nicio legătură cu ei în realitate ca fiind direcționate spre ei sau despre ei.

Termenul este folosit pentru a descrie deluzii în care persoana afectată crede că este persecutată. Mai exact, ele au fost definite ca având două elemente centrale:

  1. Individul crede că se întâmplă sau se va întâmpla ceva rău,
  2. Individul crede că persecutorul are intenția de a-i face rău.

Întrucât se așteaptă permanent la ostilitate, ridiculizare și trădare din partea celorlalți, paranoicul ajunge ușor să sufere de mania persecuției.

Paranoicul este influențat de delir, pot apărea halucinații auditive sau vizuale, dar nu atât de frecvent ca în cazul schizofreniei sau al parafreniei. Individul are o gândire normală, iar brusc îi apar idei preconcepute cum că ar fi urmărit, înșelat, nedreptățit. De asemenea, persoanele normale pot avea aceste suspiciuni, însă diferența este că în cazul paranoicilor, aceste îndoieli au o durată de cel puțin o lună, până ajung la stagiul de obsesii. În acest fel, indivizii își construiesc viața pe baza obsesiilor, iar sistemul de gândire devine unul bolnav. Pe lângă acestea, paranoicul își poate juca foarte bine rolul când vine vorba de ideile sale, astfel încât devine credibil, mai ales în cazul persoanelor apropiate.

Paranoia megalomaniacă, combinația între megalomanie și paranoia, este o descriere psihiatrică clasic Printre figurile istorice considerate ca fiind paranoici megalomaniaci se află și Alexandru cel MareVidkun Quisling, și fostul dictator Nicolae Ceaușescu.

Crin Antonescu

Există câteva personaje în lumea politică despre care, personal, mă mir că sunt lăsaţi să umble liberi, de exemplu,  Ioan Ghişe şi Dan Diaconescu.

Mai grav decât aceste două personaje care de foarte multe ori au comportamente care manifestă clar simptome de paranoia. În coportamentul lui dan Diaconescu vedem realente cum, de multe ori intră în un fel de delir, permanent manifestă o accentuată obsesie a faptului că este urmărit, înșelat, nedreptățit, că este victimaunei continue persecuţii, Diaconescu fiind confins că  el este o personalitate centrală într-un scenariu  grandios și interpretează evenimente care nu au nicio legătură cu el în realitate ca fiind direcționate spre el. E clar că Diaconescu suferă de paranoia megalomanică.

La Ioan Ghişe, paranoia devine avidetnă atunci când vorbeşte despte tentativa nereuşită de înlăturare ilegală a Preşedintelui Băsescu.

Un individ care pare a semăna tot mai mult cu Dan Diaconescu este Crin Antonescu.

Acţiunile şi gesturile sale care frizează nu doar ilogicul ci chiar paranoia, vedem un fel de delir al viitoarei puteri, vedem convingerea de predestinare, toată clasa politică fiind împărţită în două, pro, şi contra, vedem conviongerea unei predestinări tema isterică de trădare.

Faptul că el crede că toţi cei din USL ar trebui să funcţioneze doar în cheia susţinerii lui, cei care nu o fac fiind automat trecuţi la categoria adversari.. mai mult chiar… trădători. Sunt relativ recente atacirile furibunde la PSD-ul care trebuie să îl susţină necondiţionat.

Ceva şi mai proaspete sunt atacurile la Partidul Conservator, şi la Antena 3 care sunt de fapt Dan Voiculescu.

Starea de sănătate a lui Antonescu pare a se fi deteriorat grav în urma ultimului sondaj făcut de  CSOP, (Grafice legate de acest sondaj se pot vedea aici)   sondaj care îl plasează la categorile simpatie şi încredere mult sub Victor Ponta, Mugur Isărescu … de asemenea sub Traian Băsescu şi doar un pic (patru puncte procentuale – un punct peste eroarea acceptată de realizatorii sondajului) deasupra Elenei Udrea, blonda fiind în o creştere care pare a se accentua în timp ce Antonescu e într-o scădere LINIARĂ, fără nici un fel de variaţii.

Antonescu pare a fi înţeles în sfârşit că nu are absolut nici o şansă de a fi ales, dar şi că şansele de a fi susţinut la candidatură devin tot mai mici, fiind lăsat încă în poziţia neoficială de candidat unic al USL, doar pentru că este în postura de „iepure” ca la cursele atletice, dar nu înţelege că are lândă el, pe post de sfătuitor omul implantat de Dan Voiculescu: Sinistrul Niels Schneker, misiunea lui evidentă pentru oricine, cu exepţia lui Crin, fiind aceea de a-l distruge.

Comportamenul deviant al lui Antonescu a fost foarte clar azi când a organizat intempestiv o conferinţă de presă.

Trebuia să nege evidenţa… că relaţiile cu PSD sunt putrede rău de tot…

A început furibind, cerând demisia lui Băsescu.. de ce? ..d’aia că-l ‚nervează.

Vreau să precizez că la conferinţa de presă a fost însoţit de Şcheker, şarpele implanat de Voiculescu.

Ieri l-am putut vedea pe Preşedintele Băsescu explicând logic şi clar cum e cu pământul cumpărat de fiica sa, ea având vârsta şi venitul care să îi permită returnarea împrumutului în 30 de ani. Nimic spectaculos, nimic ilogic, nici unpic de încercare d a masca adevărul în vorbe şi acuzaţii la adresa unuia sau a altuia cum fac cei de la USL când nu pot răspunde sincer fără a se face de râs, sau a arăta că sunt nişte impostori incapabili să conducă România. Minic, doar chestii absolut logice şi clare.

Furibund, azi, Antonescu şi-a început discursul cu a cere demisia Preşedintelui Traian Băsescu, în urma scandalului izbucnit după ce fiica şefului statului a achiziţionat un teren în judeţul Călăraşi.

Evident că nu a observat că doar ei, câţiva escroci care încearcă să profite de orice pentru a mai aduna nbişte voturi sunt cei care au făcut scandal.

Nu îmi amintesc ca vreunul să sară opărit şi scandalizat de împrumutul luat de Sorin Roşca-Stănescu şi ne retutant, sau, dacă e atât de moral… de ce nu explică el însuşi cum e cu penthouse-ul cumpărat chiar de ăla mai liberal dinte liberali în buricul Bucureştilor? Că nu prea reiasă că ar fi mare bogătan din  declaraţia lui de avere… chiar dacă, după cum se spune, cumpărat la jumătare de preţ cumpărat…

Nu … nu îi pasa… nu explică …

El vede rezolvarea sănătoasă în subiectul terenului achiziţionat de către familia şefului statului ar fi demisia din funcţia de preşedinte a lui Traian Băsescu  pentru că aşa vrea muşchiul lui.

Ioana BăsescuMai trebuia să spună că Băsescu trebuie trimis la Canal pentru că intenţionează să devină un megachiabur.

 „Convingerea mea fermă – a spus paranoicul lider al PNL, Crin  Antonescu –  este că pentru România această nouă problemă are o singură rezolvare sănătoasă: demisia lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României, acum, imediat. Este o decizie care ar scuti această ţară de un nou subiect jenant, e o decizie care ar scuti această ţară de încă un an de război politic”.

Da, aşa pare, la 23 de ani de la Loviluţia din Decembrie în România este o crimă de lez popolo să cumperi pământ… să face afaceri adică. Şi musai trebuie anchetaţi cei care o fac… Şi nu oricine trebuie să ancheteze pe infractoare ci taman o comisia parlamentară. Să nu fi auzit idioţii care îi tot dau înainte cu crearea acestei comisii, de separarea puterilor în stat? De ce nu se plânge la procuratură dacă se umflă ficatul în el?

El a adăugat că îi cere demisia lui Băsescu pentru că nu este acceptabil ca preşedintele unei ţări cum este România, „cu atâtea probleme, cu atâtea frustrări, cu atâtea întrebări care nu au răspuns”, să comunice bunăstarea materială a propriei sale familii, în condiţiile în care tineri cu aceeaşi calificare ca a Ioanei Băsescu nu au şansa de a obţine un credit  de asemenea proporţii, fără a mai vorbi de cei care au o situaţie materială mai precară.

Antonescu a menţionat că nu este însă naiv şi nu crede că cererea sa va fi acceptată. „Nu sunt naiv, nu cred că că exist prea multe şanse ca Traian Băsescu să urmeze sugestia mea, dar ar fi un gest politic sănătos şi demn”, a declarat Antonescu.

De asemenea, preşedintele PNL a apreciat ca „scandalos” faptul că un consilier prezidenţial, Adrian Rădulescu, plătit din bani publici pentru a servi interesul public nu face decât să servească unor interese personale ale preşedintelui prin implicarea sa în tranzacţia de la Călăraşi.

 „Avem un preşedinte depăşit de mult de propriile sale acţiuni şi de anvergura funcţiei”, a conchis Antonescu.

P.S: Oare se mai îndoieşte cineva de faptul că Antonescu nu e decât un bolnav de Paranoia megalomaniacă?Nu cred… 

Ion Iliescu: ”La vârsta mea nu-mi mai arde să sărbătoresc în București. Eu acum ar trebui să fiu pe o insulă pustie …”

3 Martie 2013 3 comentarii

ILIESCU JUDECAT PENTRU SANGELE VARSAT !

Ion Iliescu ar fi vrut să-și serbeze ziua de naștere pe o insulă pustie,

alături de soții Ceaușescu

Ilieascu pe insula pustie

Deși azi a împlinit 83 de ani, Ion Iliescu era mai degrabă abătut decât fericit. Și nu faptul că nu a fost vizitat de minerii care în 1990 au plantat panseluțe în Piața Universității l-a deranjat cel mai tare. Fostul președinte le-a spus apropiaților că la vârstă lui merită o zi de naștere specială, undeva foarte departe de România. 

”La vârsta mea nu-mi mai arde să sărbătoresc în București. Eu acum ar trebui să fiu pe o insulă pustie, să schimb impresii despre materialismul dialectic cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, să-i ascult live pe Elvis și Michael Jackson, iar acolo să-mi fie extrem de cald, nu cum mi-e acum în București. La câte am făcut pentru țara asta, chiar cred că merit să sărbătoresc pe o insulă pustie”, a spus Ion Iliescu.

Fostul președinte spune că, odată ce-ar fi ajuns pe insula pustie pe care locuiesc și soții Ceaușescu, ar fi făcut tot posibilul să rămână acolo. ”Căldură, muzică bună, interlocutori de marcă, normal că nu m-aș mai întoarce. În plus, sigur aș face fericiți foarte mulți români dacă aș rămâne acolo pentru totdeauna.”

Sursa:  timesnewroman.ro

La mulți ani tov Iliescu … (să trăiești măcar până se desființează prescrierea faptelor legate de Loviluția din Decembrie)

3 Martie 2013 1 comentariu

ILIESCU JUDECAT PENTRU SANGELE VARSAT !

Ion  Iliescu

Astăzi, 3 Martie 2013, România comemorează cei 83 de ani de când asupra ei s-a abătut o mare năpastă.

Pe  3 Martie 1930, în Slobozia s-a născut Ion Iliescu … urmașul pe linie de partid al lui Nicolae Ceaușescu … (unii spun că Iliescu l-ar fi asasinat pe Ceaușescu la Târgoviște. Lucru cam greu de dovedit deoarece Iliescu nu a fost în vremea aceea acolo.

Asupra lui planează multe acuzații destul de grave, dar Justiția se pare că știa cum e cu relativitatea și cu ”La Steaua” lui Eminescu

Ion Iliescu La steaua care-a rasarit 
E-o cale-atât de lunga, 
Ca mii de ani i-au trebuit 
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum 
În departari albastre, 
Iar raza ei abia acum 
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit 
Încet pe cer se suie; 
Era pe când nu s-a zarit, 
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor 
Pieri în noapte-adânca, 
Lumina stinsului amor 
Ne urmareste înca.

Astfel că, parafrazând a treia strofă, legat de vina lui Ion Iliescu, putem scrie:

Icoana vinei ce-a murit 
Încet pe cer se suie; 
Era pe când nu s-a zarit, 
Azi o vedem, si nu e. 

(Atenție !  Să nu avem discuții  în ultimul vers scrie ”și nu e” cu Nî și nu cu Mî)

Așa … acum cu urările… Ce îi urez eu lui Ion Iliescu?

Ce pot să îi urez decât La mulți ani ! ?

Îi doresc să trăiasacă mulți ani, destul de mulți încât să se scoată prescrierea la fapte legate de Loviluția din Decembrie măcar …  și să fie și el judecat ca cetățeanul onest și sărac… 

CONGRES PNL – Crin autocratul … Klaus, fostul comersant de copii actualmente Prim Vice Președinte PNL… Alina Gorghiu, blondă natur …

23 Februarie 2013 Lasă un comentariu

Pentru cei care nu s-au născut după ultima ploaie, Congresul PNL a creat cadrul unor amintiri din Epoca de Aur.

Atunci, la alte congrese, totul se învârtea în jurul liderurui autocrat, Nicolae Ceaușescu. Acum totul se învârte în jurul liderului autocrat Crin Antonescu.

Orice schimbare se întâmplă doar în sensul celor propuse de Lider, nimeni nu îndrăznește să în contracandideze pe Lider… De ce?

Pentru că e democrație și dacă e democrație în cazul în care cineva e împotriva Liderului, având în vedere că acesta e Perfect, oponentul are cu siguranță ceva la cap. 

Liderul Perfect, sau poate Perfectescu, ori, Crin Perfectescu, este mult peste orice… mult peste lege, multe peste statutul partidului… mult peste.

Astfel, dacă cel puțin din motive de bunsimț, un  membru al partidului dacă vrea să ajungă mare sculă trebuie să aștepte un timp. Asta dacă nu cumva domnul Perfectescu e de părere că trebuie să fie altfel. 

Cred că e clar că mă refer la Klaus Werner Iohannis.

Fără orice umbră de respect față de membrii loiali partidului, Crin Antonescu a considerat că pentru Iohannis trebuie să se treacă peste reguli… musai să devină mai întâi vicepreședinte și abia după aceea membru al partidului.

Conform statutului PNL funcția de Prim Vice Președnte nu mai exista … nu e nici o problemă, a fost reînființată.

Ce face un Prim Vice Președinte? Nimic, așteaptă decesul  (politic) al Președintelui   ca să îi ia locul… deci e un fel de corm care așteaptă să cadă viitorul cadavru ca să îi ciugulească ochii

Ce  a făcut Iohannis ca să trebuiască recompensat cu o astfel de onoare? Habar n-am… Poate e vorba de faptul că a acceptat să fie plimbat ca un maimuțoi pe plajă ca să facă poze cu copii… (Atunci când cu încercarea de a-l impune primar).

Drept să spun n-am zărit în el marele politician care să fie numit peste rând direct Vice Sculă Șefă la PNL…             

Ori poate o avea Crin Antonescu ceva copii de vânzare? Îmi amintesc cum, în urmă cu câțiva ani Iohannis era acuzat de implicare în dispariția a trei copii .

Partea întâi: Iohannis, între preşedinte şi premier

http://www.curentul.ro/2009/index.php/2009112437263/Actualitate/Cum-a-mijlocit-Klaus-Iohannis-disparitia-definitiva-a-trei-copii-orfani.html

*

*

*

Deh, e cam urât să ne amintim de astfel de mizerii, nu? 

Marian Sultănoiu, senior editor la ziarului Gândul.scrie:

Iohannis, între preşedinte şi premier

Marian Sultănoiu

Marian Sultănoiu

Înţelegând, într-un târziu, că a şifonat serios faţa partidului, măcar şi numai prin proasta „inspiraţie” de a-l băga în echipă pe Gigi Becali, Crin Antonescu l-a chemat în ajutor, de urgenţă, pe mai vechiul său tovarăş de tandem, Klaus Iohannis.

Trebuie să recunoaştem că mâna întinsă a edilului „capitalei culturale” l-a readus la rampă pe liderul liberal, într-o nesperată lovitură de imagine, aplicată atât PSD, cât şi aripii Tăriceanu-Chiliman, cu doar două zile înainte de congres.

Criticat dur de Tăriceanu şi de „echipa Chiliman”, pe motiv de conducere dictatorială, de manevre nedemocratice în partid şi de cedări nepermise în faţa lui Ponta şi a locotenenţilor săi, Antonescu avea nevoie ca de aer de un potenţator de imagine.

Şi cine să-l facă mai frumos, mai deştept şi mai european pe „detractorul UE” ori pe „antimaghiarul naţional”, decât un alt minoritar, şi încă unul cu sânge albastru care, pe lângă alte „minuni” mai mici, poate împlini şi una mare – s-o facă pe Merkel să-l uite pe Băsescu şi să-l bată pe Antonescu, pe umăr, la Consiliu.

Toate astea, dintr-un foc. Dar ele sunt, încă, doar mărunţiş pe lângă lovitura pe care i-a aplicat-o premierului în exerciţiu.

Adică mesajul că, încă din 2014, de când va ajunge să-şi împlinească unica obsesie de a ajunge la Cotroceni cu sprijinul PSD, liderul liberal va fi deja pregătit să înceapă lupta antisocial-democrată, la baionetă. Va reface, în doi timpi, tandemul Antonescu-preşedinte – Iohannis-(viitor) premier şi, fie vorba între noi, abia de atunci încolo vor începe adevăratele probleme ale Kiseleff-ului.

Nu poate fi pusă la îndoială victoria sasului, cu Antonescu şef de stat, în faţa unui Ponta care va deconta toate eşecurile unei guvernări de criză. Pentru a nu mai aminti aici că Iohannis va aduna voturile întregului Ardeal, ale tuturor minorităţilor, ale râvnitei diaspore.

Da, „Klaus Iohannis a mai fost, o dată, în tandem şi a pierdut”, vor spune unii. Nu! Nu a pierdut el, au pierdut Antonescu, Geoană şi compania, ceea ce e cu totul altceva.

Acum, mai rămâne o singură situaţie care ar putea complica lucrurile: Iohannis să nu fie doar „esteticianul” lui Antonescu, ci o personalitate cu bătaie mult mai lungă.

Atunci vom avea, în sfârşit, preşedinte, dar vom rămâne, din nou, fără premier…

Sursa: gandul.info

Aha, deci tandemul a pierdut, dar numai o parte, ailaltă ba … OK

Nu am cum să nu constat un fapt legat cumva … colateral cu acest congres 

Partea a doua: Alina Gorghiu e blondă

Un picuț cam mirabil acest subtitlu, nu?

O fi, dar numai la prima vedere…

Se pare că  Alina Gorghiu, ca politician este un fel de persoană cu handicap, nu are păreri proprii … sau o fi doar blondă? (Personal îmi place a doua variantă)

De obicei, politicienii își asumă părerile altora fără nici cea mai mică jenă… Alina Gorghiu  nu … 

Legat de Congresul partidului ei ea nu are păreri, deci postază pe siteul personal doar  părerile altora… 

Postat pe
Feb. 22, 2013

Adaugat de
Alina Gorghiu
la 11:02 am

Din categoria “asteptari”

Alina GorghiuVa intrebam ce asteptati de la congresul PNL si vad ca ati fost draguti si mi-ati raspuns. Astazi public “asteptarile” si analizele voastre ca articole, iar maine aleg castigatorul unei participari la sedinta Comisiei de revizuire a Constitutiei. Uf, lunga explicatie :-)

Silvana says:

Consider ca e necesar ca PNL sa-si (re)afirme si stabilizeze, in primul rand,o pozitie clara in raport cu PSD, date fiind tensiunile mai mult sau mai putin semnificative din ultimul timp . Apoi, e nevoie de o strategie coerenta pentru a rezista acestei “lupte” ,sa ii spunem, pe care o duce cu PDL. E deja destul de clar ca opozitia nu isi poate recastiga popularitatea pierduta si nici nu o sa mai atinga vreodata cotele de simpatie de acum cativa ani, context din care PNL poate sa profite daca reuseste nu doar sa castige noi simpatizanti, ci si sa ii mentina pe cei existenti. In plus, cred ca e nevoie de mai multa comunicare pentru ca liderii partidului sa treaca peste conflictele interne. Un partid macinat de disensiuni interne isi pierde din credibilitate, lucru de care e clar ca PNL nu are nevoie cu atat de putin timp ramas pana la alegeri. Coerenta, stabilitate, strategie- cred ca astea sunt cuvintele potrivite care sa descrie, pe scurt, asteptarile.

*****

De la cititori

Nu suntem la rubrica “Posta redactiei” :-) ,  ci continuam postarile analizelor voastre. N-o puteam rata pe cea de mai jos. Si ce moment mai bun pentru a scrie despre congres, daca nu chiar la congres. In asteptarea votului:
Parmalat says:

Alina  GorghiuDaca tot vorbim despre Congres, o sa vorbesc si eu putin despre limitele mutarii pe care a facut-o astazi Crin Antonescu

Si o sa fiu foarte sincer.

Din punct de vedere al imaginii, inrolarea lui Johannis e un mic castig pentru PNL si o mare pierdere pentru primarul Sibiului. De la statura unuia dintre cei mai credibili demnitari ai Romaniei – a te urca in aceeasi caruta cu o gramada de oameni asupra carora planeaza suspiciuni – nu poate insemna decat o dezamagire a propriilor simpatizanti.

PNL nu mai e partidul imaculat, cu o imagine excelenta care era acum 2 ani. Ba dimpotriva – a inceput sa iasa la suprafata sistemul clientelar existent inca de pe vremea lui Tariceanu si ramas functional pana in zilele noastre. In afara de Antonescu, Johannis si de cativa oameni tineri (Alina, de exemplu) – asupra multor personaje marcante din PNL planeaza suspiciuni.

Ba mai mult decat atat, PNL a cazut la capitolul imagine chiar si sub PSD – unde baroniada din 2004 a murit, dar a ramas experienta si toate rahaturile (care indiscutabil exista, nu cred ca-si face cineva iluzii) sunt ascuse in spatele chipului angelic al lui Ponta prezent la toate orele pe toate televiziunile.

Ce poate fi Johannis

Johannis poate fi succesorul lui Crin Antonescu la conducerea partidului. Din acest punct de vedere vorbim de un timing foarte bun, fiindca nu putea sa-l bage in partid in 2014 si sa-l faca presedinte de partid dupa 2 luni. Are nevoie de acesti aproape 2 ani de vechime pentru a fi recunoscut si pentru a putea reprezenta o alternativa serioasa la intoarcerea lui Tariceanu in fruntea partidului.

Ce nu poate fi Johannis

Johannis nu poate fi premier in timpul vietii noastre. In timpul vietii noastre functia de premier apartine lui Victor Ponta, care va pleca de acolo doar pentru functia de presedinte de tara sau gonit de presiunea strazii.

Nu exista niciun calcul politic care sa-i ia lui Ponta functia de premier in urmatoarele 4 exercitii. Langa Victor Ponta (zodia Fecioara) sta Liviu Dragnea (zodia Scorpion) care ii va tine spatele pana la groapa si nu-l va abandona niciodata. Iar lui Liviu Dragnea ii raspund la telefon toti mai-marii locali ai PSD-ului.

Deci chiar si in cazul in care PNL-ul va incerca sa duca negocieri de culise cu PD-ul pentru a forma o majoritate, acum sau pe viitor, toate calculele vor fi date peste cap de forta lui Dragnea; prin filialele PSD din teritoriu care vor face intelegeri cu filialele PD, Liviu Dragnea va invalida orice acord de la centru intre PD si PNL si va obtine sprijin pentru Ponta chiar si daca PNL-ul iese de la guvernare.

*****

Și ultimul articol…

La final, dar sub lupa

Congresul a trecut, dar n-am epuizat parerile si observatiile voastre despre PNL si despre ce urmeaza in perioada urmatoare in partid si sub  influenta partidului:

Alina Gorghiu Probabil ca aveam alta parere despre congresul PNL inaintea evenimentului politic petrecut azi, asadar nu pot face abstractie de cooptarea lui Johannis. Anticipez ca apele in partid vor fi mai calme decat se prefigurau pana ieri. Cu Johannis in echipa, cuvantul “Becali” va fi rostit in congres mult mai rar decat inaintea transferului-surpriza de astazi. Oricat de bizar suna, justitia a dat o mana de ajutor liberalilor: cu un Becali condamnat si apoi demisionar din PNL, congresul va fi lipsit de manifestarile sale excentrice care i-ar fi deranjat pe cei cu vechime in partid. Cu siguranta, Becali nu va mai fi un argument solid pentru a fi folosit de aripa Chiliman impotriva lui Crin Antonescu. Desi nou-venit in partid, Johannis poate fi un liant intre Antonescu si ceilalti liberali de frunte. Deja aprecierea pentru Johannis constituie un numitor comun intre Antonescu si disidenti (cu rezerva ca inca nu stiu care e pozitia lui Ludovic Orban – destul de imprevizibila in ultima vreme). Posibil sa nu rezulte chiar intr-o reconciliere generala la varful ierarhiei si nu iese din calcul excluderea lui Chiliman prin votul delegatilor, insa primarul Sibiului este un vector de imagine cu mult mai valoros pentru PNL. Inclusiv propaganda portocalie se bucura si face scenarii privind iminenta rupere a USL pentru ca Johannis sa devina prim-ministru in locul lui Ponta :)

P.S. Ce să zic? ”Domnișorica”, deh … 

Lincuri necesare: 

http://www.alinagorghiu.ro/2013/02/22/din-categoria-asteptari/

http://www.alinagorghiu.ro/2013/02/23/de-la-cititori-3/

http://www.alinagorghiu.ro/2013/02/23/la-final-dar-sub-lupa/

%d blogeri au apreciat asta: