Din fericirile obediente ale pseudojurnalistei Sabinei Iosub

Nu știu dacă pseudojurnalista  Sabina Iosub a rămas traumatizată în urma teribilei înfometări de la cura de slăbire în urma căreia a pierdut cam o jumătate de chintal de slănină sau dorește doar să arate că nu degeaba își primește grăsălanul salariu, dar pe 1 iulie comit pe siteul ”Jurnalului Național” un editorial din care, noi, populimea, ar trebui să înțelegem cam cât ar trebui să fim de fericiți de faptul că suntem contemporani cu un guvern ca cel cu coafura Veorikăi în frunte.

Sabina Iosub

După ce ne spune că a stat, împreună cu noi, timp de șase luni, cu inima strânsă se spaimă că Guvernul ar fi putut să se facă de râs, la final rezultatele au fost ceva de care peste milenii, Omenirea își va aminti cu admirație:

”A durat ceva! Şase luni au părut, uneori, ani! Ne-a fost frică, ne-am agitat de multe ori fără rost, ne-am mai dat între noi la picioare, s-au întâmplat multe, bune și rele, cred că mai mult bune. Până la urmă a trecut, nu ne-am făcut de râs, dar nu am rupt nici norii – da’ nici nu cred că, realist vorbind, aveam cum -, avem multe dosare închise, mult mai multe mai importante și mai interesante decât au închis destule state de le tot admirăm că sunt la modă. ”

E? Tare, nu? Cred că încă Europa nu se poate trezi din uluiala generată de performanța Guvernului condus de Veorika.

În caz că suntem prea proști pentru a înțelege marile realizări a acestei adevărate Epoci Veorika, Sabina Iosub ne enumeră marile victorii:

”- Transparență în studiile științifice privind alimentele și o mai mare protecție a consumatorilor,

– Reciprocitate între Marea Britanie și Europa în privința eliminării de vize pentru turiști,

– Oportunițăți și protecție pentru creatorii de conținut digital,

– O mai mare responsabilizare a băncilor,

– Facilități mai mari pentru mișcarea liberă a forței de muncă,

– Reguli noi pentru transporturi cât mai puțin poluante,

– Reguli privind scăderea numărului de accidente rutiere grave,

– Sancțiuni pentru cei care vor să influențeze alegerile folosindu-se de internet,

– Protecție sporită pentru cei care dau în vileag ilegalități,

– Combaterea migrarii ilegale, dar și a rețelelor de documente falsificate,

– Finanțarea unor proiecte care fac Europa mai sigură și mai bine apărată inclusiv în domeniul siguranței energetice. ”

.

Tot din editorialul Sabinei aflăm că dacă ne punem mintea nimic nu ne poate opri… ” Poate că cele şase luni ne-au învățat ceva. Că știm, avem determinarea, dar și forța să ducem la capăt proiecte mari! Așa că, în loc să ne întoarcem în băltoaca noastră, online și offline, poate inventăm Președinția Consiliului României și-i dăm țării acesteia ceea ce merită: o normalitate instituțională și funcțională.” – cum ar veni, pe lângă guvernul pe care îl avem să mai inventăm un guvern numit ”Consiliu”, un fel de șatră care să treacă atunci când alții se ceartă.

.

Cum este mai blondă decât pare, Sabina Iosub își încheie producția cu un optimism aproape apoteotic exprimându-și speranța că: ” …cei 32 de parlamentari europeni români care-și încep de astăzi mandatul, cei vechi, dar mai ales cei 24 noi, chiar să lucreze pentru țara lor în primul rând. Iar de la Bruxelles să influențeze ce se întâmplă la București, și nu invers.” – adică, dumnealor nu vor freca menta ca până acum ci vor munci până fac bătături doar în favoarea României. Oare Sabina înțelege prin asta și necesitatea ca Maria Grapini să se perfecționeze pentru a nu o mai prinde când ciordește și ea ceva? 

P.S. 1 .. Ar trebui să îi atragă cineva atenția Sabinei Iosub că rahatul are multe calorii, și dacă, din prea mult entuziasm, nu e atentă ar putea să redevină … rotunjoară și pufoasă

P.S. 2 .. Mama ei de obediență …

IMPOSTORUL SLUGĂREL

DEMISIA IMEDIATĂ A IMPOSTORULUI SLUGĂREL SE IMPUNE. 

Tudorel Toader – Impostorul

Tudorel Toader a fost evaluat de Curtea Constituțională a României. A fost, indirect, declarat impostor.

Foarte multă lume atunci când vorbește de Tudorel Toader, plecând de la faptul că era decan pe la Iași, că a ocupat funcții în CCR și pe la Comisia de la Veneția, spune că ar fi ditamai somitatea în științe juridice, un fel de licurici al domeniului părând că dacă nu era el justiția mioritică ar fi un fel de … ceva.

Oricine a putut să vadă că Slugărel Toader, pare a fi nimeni altul decât ditamai  Domnul Personalitate, singurul deținător al Adevărurilor Esențiale și Absolute ale Coanei Justiția. De fapt,  de când a apărut în atenția publică fiind numit în funcția de Ministru la Justiție, Tudorel Toader s-a comportat de parcă ar fi bolnav de autism, complet dezinteresat de de părerile celorlalți, doar nu o să se coboare el, din borcanul de cristal de pe Muntele de  Fildeș în care i se pare că trăiește la mintea populimii.

Cu un dispreț profund față de interlocutori, pare că întotdeauna predă, dictând lucruri care ar trebui consemnate pentru eternitate.

Nu am să mă apuc acum să îi scriu istoria (deși poate ar trebui să vorbim un pic despre modul în care soția sa a ajuns cea mai mare sculă de la  Secția de Gastroenterologie  a Spitalului „Sfântul Spiridon”din Iași, după ce singurul contracandidat doctorul Vasile Drug, mult mai experimenta mai experimentat, s-a retras înainte de probele scrisă și practică, susținând doar interviul, unde luase cu doar două puncte mai puțin, 96 la 98,  față de colega lui, dr. Elena Toader. Poate cu altă ocazie. Treaba nu se întâmpla pentru prima dată, retragerile ”oportune” fiind o regulă la Spitalului „Sfântul Spiridon”. Cei interesați pot vedea povestea publicată de ziaruldeiasi.ro … Poate cu altă ocazie …).

Cred că e destul să amintim cum, în cazul demiterii doamnei Kovesi de la DNA, Licuriciul Slugărel în cârdășie cu superobedienta Curte Constituțională a României au făcut pulbere Constituția și ordinea constituțională în stat, punând mai multă greutate pe propunerea unui slugoi  (numit ministru de Liviu Dragnea și liota de penali care îl susțin, se pare, tocmai pentru obediența și lipsa de demnitate care îl caracterizează) decât pe decizia  Președintelui țării, practic tăindu-i acestuia din prerogative.

Dacă la noi acest individ mai e văzut de unii ca un fel de zeu al justiției, aș băga mâna în foc că cei de la Bruxelles se distrează teribil, individul fiind cel puțin ridicol din momentul în care deschide cavitatea bucală și începe să își învăluie interlocurorii în cuvinte, probabil pentru a nu putea fi urmărit de la cap la coadă și pentru a nu se observa inepțiile pe care le spune. Și nu e singura tinichea ce îi atârnă în coată …

Oricât de mult l-ai crede pe Tudorel oarecum cunoscător într-ale justiției nu poți să nu fii izbit în moacă de câte ori spune că celebrele protocoale DNA-SRI sunt ilegale sau, și mai rău, neconstituționale. 

Cum adică? Ditamai licuriciul justiției să nu știe ce știe orice absolvent de liceu chiar dacă nu și-a luat BAC-ul, că este ceva  ilegal DOAR DACĂ EXISTĂ O ASTFEL DE SENTINȚĂ EXPRIMATĂ DE O CURTE  și că este ceva neconstituțional doar dacă e declarat așa de Curtea Constituțională a României, aceasta neputând să se exprime asupra repectivelor protocoale (dintre DNA și SRI) de vreme ce acestea sunt acte administrative.

Astăzi, obedienta Curtea Constituțională a României, i-a dat demnității lui Tudorel o lovitură de moarte care ar fi trebuit să îl determine să își prezinte demisia și cererea de pensionare …

CCR a dezbătut sesizările de neconstituţionalitate depuse de preşedintele Klaus Iohannis, PNL, PMP, USR şi Înalta Curte cu privire la modificările aduse Codului Penal de către PSD-ALDE. Decizia Curţii: Codul Penal este parţial neconstituţional. Magistraţii CCR urmează să anunţe care sunt articolele care au picat. Potrivit unor surse politice, articolul privind abuzul în serviciu, modificat special pentru Dragnea, a picat.

 CCR a confirmat că articolul privind abuzul în serviciu (297) a fost declarat neconstituţional, vezi aici. pe siteul Curții Constituționale a României, ccr.ro comunicatul de presă prin care se  anunță că au fost admise obiecțiile de constituționalitate formulate de cei mai sus citați.

Astfel, cf adevarul.ro  Codul Penal a fost declarat parţial neconstituţional de CCR, potrivit unor surse politice. Decizia a fost luată cu majoritate de voturi.

Potrivit unor surse politice, modificarile făcute de PSD la abuzul in serviciu şi traficul de influenţă au fost declarate neconstituţionale în integralitate. În concluzie, articolul modificat cu dedicaţie pentru Liviu Dragnea a fost respins de CCR.

Judecător raportor pe Codul penal a fost Livia Stanciu, fosta preşedintă a Curţii Surpeme. Livia Stanciu a condus completul de 5 judecători de la Înalta Curte care l-a condamnat pe Liviu Dragnea în 2016 la 2 ani de închisoare cu suspendare în dosarul Referendumul.

Modificările aduse de PSD la Codul penal au transformat acuzaţia de abuz în serviciu (una dintre spaimele politicenilor) într-o formă fără fond. Modificările erau făcute cu dedicaţie pentru Liviu Dragnea.

Potrivit Articolului 297 din Codul penal, în forma modificată de PSD, un funcţionar putea fi acuzat de abuz în serviciu numai dacă obţine „pentru sine, soţ, rudă sau afini până la gradul al II-lea inclusiv, un folos material patrimonial şi prin acesta cauzează o pagubă certă şi efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim pe economie“. Aşadar, noua formă a legii deschidea o largă portiţă pentru şpăgi prin interpuşi, care nu intră în categoria rudelor.

Să luăm exemplul lui Liviu Dragnea. Liderul PSD este condamnat la trei ani de închisoare cu executare în primă instanţă pentru că a abuzat de funcţia sa de preşdinte al CJ Teleorman şi a angajat două persoane în mod fictiv la Direcţia Copilului, dar care, în realitate, munceau pentru PSD. Practic, Dragnea nu a obţinut pentru sine un folos patrimonial, nici pentru rude, dar a făcut abuz de o funcţie publică pentru a aduce avantaje partidului. Dacă noua definiţie a abuzului în serviciu ar fi intrat în vigoare, Liviu Dragnea ar fi scăpat automat de închisoare, pentru că ar fi beneficiat de legea penală mai favorabilă în momentul judecăţii.

Având în vedere că modificarea propusă la art 297, care se referă la modificarea  înțelesului abuzului în serviciu, acesta reducându-se doar la cazurile în care beneficiază doar cel care comite fapta sau la rude de gradul I,  a fost formulat de Ministerul Justiției, deci supervizat de însuși Geniul Justiției mioritice,  cred că nu este abuziv a-i cere lui Tudorel să aleagă. Fie se consideră tâmpit, incapabil să înțeleagă ceva din Justiție și care sunt consecințele faptelor sale, lucru care ar trebui să îl determine să își dea demisia din toate funcțiile apoi să se ducă la DNA să explice cum a ajuns să ocupe funcția de Decan la Iași, fie intențiile sale nu sunt deloc cele care ar trebui să fie, legile și Constituția fiind pentru el ceva de care nu trebuie să țină seama, lucru care îl face impostor. 

Poate că dumnealui, Slugărelul, ar recunoaște una sau alta din situații dacă ar avea demnitate … cum nu are, asta e. Probabil va veni o zi în care va fi chemnat, în dum spre pușcărie, la DNA … să dea extemporal … împreună cu mulți alții, Veorika, Carmen Dan, Florin Ciordache și alții, neapărat megapenalul de Teleorman … în numele căruia se comite distrugerea sitematică a Justiției și împingerea României spre scoaterea din Uniunea Europeană unde a intrat cu mare greutate …

DEMISIA IMPOSTORULUI SLUGĂREL SE IMPUNE…

HALUCINANT !!! România e pe cale să aibă primul condamnat penal definitiv în funcția de Președinte al Republicii

HALUCINANT !!! PSD se pregătește să aducă în premieră primul pușcăriaș în funcția de Președinte al României… 

Vasilica Viorica Valoroasa din Videle – Monument al obedienței balcanoid mioritice

Dacă cineva ar dori să găsească un cuvânt care să o definească pe madam 4V (Vasilica Viorica, Valoroasa din Videle), reprezentanta lui Liviu Dragnea în Guvern, atunci, fără îndoială, cuvântul ”obediență” are șanse foarte mari să fie cea mai fidelă definiției a blondei.

Fără nici un fel de ezitare, ea a spus că în consideră pe Liviu Dragnea, pușcăriașul din Teleorman drept un candidat logic al PSD la alegerile de anul viitor pentru funcția prezidențială.

Aflată la România TV, madam 4V a declarat:

„Din punctul meu de vedere, am văzut că întotdeauna președintele partidului a candidat la Președintia României. Nu am discutat acest lucru înca în partid, dar în mod normal aceasta este procedura în cadrul partidului. Și am văzut că nu numai în cadrul PSD – și alte partide politice au mers pe aceleași considerente”.

Aha, a văzut ea din punctul ei de vedere …

Cum dracu de nu a văzut din punctul ăla de vedere și condamnarea penală rămasă definitivă a lui Dragnea? Practic această chestiune ar fi bătaia de joc maximă pe care PSD o poate aplica României și românilor.

Cred că dacă s-ar ajunge ca pușcăriașul Dragnea să devină președintele acestei țări, atunci a venit vremea ca în țara asta să se întâmple lucruri… În primul rând să punem mâna pe furci, pe coase, pe topoare și să scăpăm țara de infecția pesedistă născută din moștenitorii comuniștilor altoiți cu tâlharii care de un sfert de veac jefuiesc țara cumpărându-și dreptul de a conduce prin promisiuni deșarte care prind ușor la un popor imbecilizat de cincizeci de ani de comunism, oameni pe care mai bine îi înjuri de mamă decât să le oferi un loc de muncă.

Ar trebui, poate, să umblăm și la felul în care e organizată această țară, să trecem la o federalizare pe model german, cu regiunile istorice având o largă autonomie financiară, economică și politică. Ar trebui ca cei care au condamnări penale definitive să fie scoși din viața publică, dacă doresc să facă politică, să facă, dar fără a avea dreptul să ocupe vreo funcție în interiorul partidelor sau în stat.

Poate ar trebui să se întâmple și niște schimbări legislative, averile corupților să fie confiscate fără menajamente, și nu doar de la cei care au comis faptele ci și ale rudelor apropiate dacă altfel nu se pot acoperi prejudiciile. Cât despre pușcăriile la care ajung unii, ar trebui să nu beneficieze de nici un fel de reduceri de pedepse pentru scrierea de cărți și nici de reducerea la o treime dacă au o anumită vârstă. Gravitatea faptelor de corupție ar trebui să fie similară cu cea a crimelor. 

În ceea ce privește averile politicienilor, acestea ar trebui controlate la sânge. Ce nu poate fi justificat cu acte să fie confiscat fără discuții. Evident, acest filtru ar trebui aplicat și membrilor familiei celui în cauză. 

Ceva trebuie făcut, altfel, iar va fi considerată pușcăria drept un loc unde se forjau caractere nobile ca pe vremea lui Ceaușescu, iar corupția un mod confortabil de a face avere pe spinarea prostimii.

Fundaţia Horia Rusu – predă lecţii de obedienţa faţă de Felix

Zilele astea am descoperit că există ceva care se numeşte Fundaţia Horia Rusu. Se va înţelege mai încolo în ce context.

Acestă fundaţie are şi un site: http://www.fundatiahoriarusu.ro/10-motive-pentru-suspendarea-lui-traian-basescu.html

Mai întâi câteva cuvinte despre  deputatul Horia Rusu.

S-a nascut la Timisoara, pe 17 septembrie 1952, intr-o familie cu traditie liberala.  A intrat in PNL in ianuarie 1990 si a devenit deputat.

In vara aceluiasi an, alaturi de alti tineri nemultumiti de politica lipsita de fermitate a PNL, a inceput constructia unei noi formatiuni, PNL – Aripa Tanara, care apoi a devenit PL 93, considerat cel mai modern partid de pe scena politica romaneasca. Dupa unificarea liberala din 1998, a devenit vicepresedinte PNL.

A murit într-un accident de automobil.

Ce e de fapt fundaţia care îi poartă numele?

Ea însăşi se defineşte ca:

„Fundatia Horia Rusu este o organizatie neguvernamentala care sustine valorile capitalismului: libertate individuala, libertate politica, libertate economica, libertate de expresie. Este o fundatie independenta, cu vocatie liberala, dar neafiliata nici unui partid politic…”

Ca membri fondatori, îi vedem pe:

–         Dorina Rusu – ziarist

–         Gabriel Constantin Toma Nicolae Zamfirescu – profesor

–         Dan Constantin Patriciu – Arhitect

–         Veronica Nanu – inginer chimist

–         Neculai Stan – jurist

–         Sorin Horia Radulescu – inginer

–         Valentina Nicolae – economist

–         Bogdan Olteanu – jurist

–         Violeta Valentina Sararu – profesor

–         Calin Constantin Anton Popescu-Tariceanu – inginer

–         Cristian Alexandru Boureanu – economist

Consiliul director al fundaţiei

–         Dorina Rusu – preşedinte

–         Dinu Zamfirescu – vicepreşedinte

–         Veronica Nanu – vicepreşedinte

Aşa, la prima vedere, am o oarece îndoială faţă de obiectivitatea şi independenţa respectivei organizaţii, cel puţin pentru prezenţa acolo a lui Tăriceanu şi a lui Bogdan Olteanu…. În fine.

Ideea e că respectiva fundaţie, după ce a mocnit într-un semni anonimat, a fost scuipată de media moguloidă în boturile hulpave ale consumatorilor de media electronică şi scrisă.

Cu ce? Nici mai mult, nici mai puţin decât cu:

„10 motive pentru a cere Parlamentului să declanşeze procedura de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu.”

… Hmm, a dracului coincidenţă, tocmai când Felix face valuri cu aceeaşi chestie… mare minune … 😀

Dar, să vedem aceste motive (copy-paste de pe siteul fundaţiei):

„După ce Traian Băsescu a întors spatele poporului, după ce s-a certat cu sinistraţii şi cu pensionarii, după ce i-a trimis pe profesori şi medici în străinătate,  65% dintre români şi-au dat seama ca aşa nu se mai poate. 65% ar vota pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, dacă s-ar organiza în acest moment un referendum, potrivit unui sondaj recent realizat de Institutul de Politici Publice. Există şi alte sondaje cu rezultate similare. În aceste condiţii, este evident că Parlamentul ar trebui să declanşeze procedura de suspendare, pentru a ţine cont de voinţa poporului, atât de des invocat,  până mai ieri, de Traian Băsescu.

1. A încălcat drepturile constituţionale ale cetăţenilor români. Prin promovarea şi susţinerea măsurilor de austeritate, implementate de către Guvern, preşedintele Traian Băsescu a încălcat grav o serie de drepturi constituţionale: dreptul la muncă, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul de proprietate, dreptul la pensie, ocrotirea familiei etc.· Articolul 80, alineatul 2: „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”

2. A pus în pericol democraţia

Parlamentul este instituţia fundamentală pentru democraţie. Preşedintele a adus Parlamentului grave prejudicii de credibilitate şi imagine, prin declaraţiile denigratoare şi presiunile asupra activităţii instituţiei.

· Articolul 61, alineatul 1: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.”

3. A subminat autoritatea Parlamentului

În octombrie 2009, preşedintele a desemnat miniştrii interimari fără aprobarea Parlamentului, încălcând legea fundamentală şi provocând un conflict de natură constituţională.

· Articolul 85, alineatul 3: „Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru”.

4. A încercat să controleze activitatea legislativă a Parlamentului

Preşedintele a făcut presiuni asupra parlamentarilor partidului de guvernământ în vederea susţinerii măsurilor de austeritate promovate de acesta şi asumate de Guvern. Astfel, Preşedintele a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat.

· Articolul 77, alineatul 1 şi 2: „(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. (2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.”

· Articolul 1, alineatul 4: „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.”

5. A pus în pericol libertatea presei

Deranjat de criticile la adresa sa şi a Guvernului venite din partea unor jurnale şi televiziuni, preşedintele s-a folosit de calitatea sa de şef al CSAT şi a introdus presa pe lista de vulnerabilităţi în Strategia Naţională de Apărare a Ţării.

· Articolul 30, alineatele (1)- (4): Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.”

6. A numit neconstituţional un judecător la Curtea Constituţională a României

În iunie 2010, preşedintele l-a numit, în mod neconstituţional, pe Petre Lăzăroiu, pentru un al doilea mandat de judecător la Curtea Constituţională. Conform Constituţiei, judecătorii la CCR pot avea doar un singur mandat.

· Articolul 142, alineatul 2: „Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.”

7. A fost partizan politic

De-a lungul mandatului său, preşedintele a adoptat o atitudine de partizanat politic, abandonând rolul de mediator. El s-a exprimat în repetate rânduri cu privire la situaţia din PDL, a sprijinit, a criticat şi a dat sfaturi conducerii acestui partid.

· Articolul 84, alineatul 1: „în timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nicio altă funcţie publică sau privată”.

8. A creat tensiune între stat şi societate
Prin acuzaţiile constante şi denigrarea opoziţiei politice şi a unei părţi a presei, preşedintele a contribuit la divizarea României.· Articolul 80, alineatul 2: „(…) Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”9. A acaparat toată puterea executivăPreşedintele Traian Băsescu s-a comportat ca fiind şeful Guvernului: a dat declaraţii, a avut iniţiative legislative în numele acestuia şi a avut întâlniri foarte dese cu miniştrii. Conform articolului 107 din Constituţie, Guvernul este condus de premier şi nu de preşedinte, acţiunile acestuia din urmă încâlcând principiul separaţiei puterilor în stat.

· Articolul 107, alineatul 1: „Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.”

· Articolul 1, alineatul 4: „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.”

10. A deturnat voinţa electoratului

În contextul căderii, la 13 octombrie 2009, a Guvernului Boc I, Preşedintele Traian Băsescu a ignorat propunerea de premier venită din partea partidelor parlamentare, desemnând un prim-ministru, fără a ţine cont de rezultatul alegerilor.

De asemenea, şi în decembrie 2009, a existat o majoritate clară, asumată şi transparentă în Parlament, care a sprijinit un candidat la funcţia de prim-ministru. Preşedintele a consultat partidele parlamentare, dar nu a ţinut cont de această propunere, încălcând art. 103, alin. 1.

· Articolul 103, alineatul 1: „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.”

Aha. Absolut mirobolant… Păi, ia să ne uităm puţin în Constituţia României.

La articolul 95- „Suspendarea din funcţie” putem citi:
(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

Bun, acum să luăm pe rând cele zece puncte propuse de fundaţia respectivă întru susţinerea strădaniei lui Felix.

1. „A încălcat drepturile constituţionale ale cetăţenilor români”… Da? De ce? Pentru că a susţinut şi promovat nişte măsuri luate de Guvern. Deci,  e vinovat pentru ceea ce ar fi făcut altcineva. Interesant şi profund legal. De fapt dacă ne uităm puţin, vedem că e vorba de măsurile anticriză, deci de măsuri excepţionale. Probabil în mintea gălbejită a respectivilor, criza o fi o situaţie normală, sau şi mai şi, neluarea de măsuri anticriză şi lăsarea ţării să se îndrepte către dezastrul colapsului economic e ceva democratic şi benefic pentru  poporul român. De fapt, PNL, faţă de care fundaţia respectivă zice că e independentă :D, are ca obiectiv ruperea acodurilor cu FMI pentru ca, atenţie, „FMI să nu mai poată monitoriza ce se întâmplă în economia românească”, deci pentru ca mânăriile unora ca D.Patriciu (principalul promotor al chestiei respective) să nu mai poată fi controlate. Bravo…

2. „A pus în pericol Democraţia” … oau. De ce? A adus grave prejudicii de imagine prin declaraţii denigratoare la adresa intituţiei.  Ca argument suprem: „Art 61, aliniatul 1: Parlamentul este organul reprezentativ suprem a poporului român şi unica autoritate legiutoare”. Da? Deci nu Parlamentul însuşi s-a decredibilizat singur prin propria prestaţie? De exemplu:

– Refuzul de a permite justiţiei să judece asupra vinovăţiei în cazuri de corupţie de care erau acuzaţi unii membri ai parlmentlui, spunând că aceştia sunt sub protecţia imunităţii, deşi aceasta se referă la chestiuni politice, la corupţie, nu, ajutând astfel ca ilegalităţile comise de parlamentari să fie ascunse. (vezi cazul Năstase).

– Blocarea, la momentul apariţiei crizei economice, a Guvernului.

– Dărâmarea Guvernului Boc printr-o moţiune semnată de parlamentari care nu mai aveau acest drept deoarece cu doar două săptămâni înainte mai semnaseră o moţiune.

– În interesul de a-şi ascunde averile, au făcut o lege de funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritate care o făcea absolut ineficientă.

– Neluarea in considerare a rezultatelor Referendumului popular referitor la reforma constituţională şi reforma parlamentară.

– Aprobarea decontărilor unor sume către parlamentari, deşi aceştia nu aveau acest drept (Vezi povestea cu decontarea  cazării în Capitală a unor parlamentari care deţin case sau apartamente în oraş, sau povestea cu decontul pentru combustibilul folosit de maşini, tone, cantităţi care nu ar fi putut fi consumate de respectivele maşini, nici dacă motorul ar fi funcţionat nonstop. Etc..

3. „A subminat autoritatea Parlamentului…” … hai să râdem… parcă Tăriceanu e printre cei care au fondat respectiva fundaţie, poate de aceea nu îşi mai aminteşte cum s-a schimbat componenţa Guvernul la scoaterea de la guvernare a PD…

4. „A încercat să controleze activitatea legislativă a Parlametului”... prin presiuni. Aha… probabil pe asta se fundamentează emisiunile Antenei 3 şi ale Realităţii tv…

5.  „A pus în pericol libertatea presei”... Da, libertatea presei în mintea respectivilor se traduce prin dreptul de a înjura, a calomnia, a jigni. Oricine a urmărit câteva minute unele televiziuni, Antenele 1,2 şi 3, Realitatea tv s-a putut lămuri că ceea ce se întâmplă acolo este un adevărat linşaj mediatic la adresa Preşedintelui României, a familei sale şi a PDL. Deşi canalele respective de televiziune nu au nicio altă ocupaţie decât ceea ce am spus mai sus, nici un astfel de canal media nu a fost închis deşi încălca flagrant Legea Audiovizualului, inclusiv în campaniile electorale.

6. „A numit neconstituţional un judecător la CCR”…. Cf. art 142, aliniatul 2: „Curtea Constituţională se compune din 9 judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înoit”. Profesorul Petre Lăzăroiu a fost ales reprezentant al societăţii civile în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), însă acesta şi-a dat demisia în 27, după a doua sedinţă a Consiliului la care a luat parte. Avocatul Petre Lăzăroiu, fusese validat recent de Senat ca reprezentant al societăţii civile în cadrul CSM, el preluând postul profesorului Avram Filipaş, decedat în octombrie 2006. Lăzăroiu a susţinut, în şedinţa CSM din 27 martie, că nu a ştiut că nu va avea calitatea de membru permanent în cadrul Consiliului, iar indemnizaţia primită este prea mică în raport cu veniturile pe care le avea ca avocat. Păi dacă după două şedinţe se consideră că a avut un mandat, ce să spunem de mandatul fantomă a lui Iliescu în funcţia de Preşedinte al României? Nu-mi amintesc ca respectiva fundaţie să fi luat poziţie…

7. „A fost partizan politic”… Da, urât foarte urât. S-a exprimat despre situaţia din PDL. Ce nenorocire dom’le. Când se exprima despre alte partide, tovarăşii din FHR erau neatenţi, de asemenea cică le-a dat sfaturi celor din PDL. Eu ştiu că le-a dat şi celorlalţi care au considerat că nu e cazul să ţină seama de ele. Da, e grav … hehehe. Asta e mai haioasă decât dacă ar fi din filmele cu proşti…

8. „A creat tensiune între stat şi societate” … Prin denigrarea Opoziţiei şi a Presei… să mor io… Adică linşajul mediatic la care e spus preşedintele, incitările la dezordini publice, desfiinţarea sistematică a orice face Guvernul, şi încercările de isterizare a populaţiei făcute de presă, difuzarea repetată şi insistentă a unor colaje şi reportajeje evident regizate, sunt doar bancuri…. Bravo iar…

9. „A acaparat puterea executivă”… desigur, într-o ţară normală Preşedintele şi guvernul sunt duşmani ireconciliabili şi indiferent de costuri, între Guvern şi Preşedinte trebuie să existe un adevărat război.

Şi, în fine:

10. „A deturnat voinţa electoratului” … Da? Care electorat? Care voinţă? Probabil e vorba de povestea cu propunera lui Johannis.  Articolul 103, alineatul 1 care prevede că „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament”,  le pare celor de la Fundaţia Horia Rusu că Preşedintele E OBLIGAT să-l desemneze pe cel pe care îl vor acele partide. Eu, dacă mai înţeleg româneşte, văd că acolo scrie că desemnează pe cineva după ce în prealabil  se consultă cu respectivii. Deci, dacă există un partid sau o alianţă legal constituită cu o majoritate rezultată în urma alegerilor sau, dacă nu există, consultă toate partidele care au reprezentare parlamentară cam ce le-ar plăcea, apoi se gândeşte, analizează şi propune pe cineva care poate sau nu să fie persoana dorită de respectivii. Mai văd că „preţioşii” de la fundaţia respectivă spun că  în decembrie 2009, a existat o majoritate clară, asumată şi transparentă în Parlament, deşi această majoritate era una de conjunctură. Bravo, limba română permite foarte multe interpretări. Ca să nu spun că mulţi „specialişti” şi-au făcut un ţel în viaţă din a interpreta după propria plăcere Constituţia.

Am şi eu nişte întrebări pentru această fundaţie.

– Ce părere are despre coincidenţa că Dinu Patriciu a sponsirizat atât PNL cât şi PSD şi ca prin minune, afacerea Sterling a început în vremea guvernării Năstase şi s-a dezvoltat în vremea guvernării Tăriceanu, perioadă în care averea respectivului a cresut mai abitir decât PNL în sondajele comandate chiar de el şi efectuate prin sediile partidului?

– Cum se explică impertineţa lor de a se declara organizaţie independentă, când între membrii fondatori îi vedem pe Bogdan Olteanu şi pe Călin Popescu-Tăriceanu?