Arhiva
BOMBĂ: Dezvăluiri despre cum și-a petrecut Irina Tănase, 1 Iunie, în Elveția
Serviciul Român de Informații Secrete și Confidențiale (SRISC) ne-a trimis fotocopia unei pagini din Jurnalul Foarte Personal al unei fetițe care se numește Irina Tănase, zisă Irinuca.
Ea, încă de mică, are o viață foarte grea, deoarece a ajuns să îngrijească un bătrân. Acesta se numelte Liviu Dragnea și cred că o iubește foarte mult deoarece se spune că a dus-o și la Congresul PSD unde a așezat-o în primul rând ca să vadă mai bine.
În pagina de jurnal fetița povestește cum și-a petrecut 1 Iunie, Ziua Copilului.
De vreme ce un serviciu de talia SRISC a considerat că trebuie să investească efort și bani pentru a obține această fotocopie a paginii din jurnalul fetiței, cred că e important. Poate, dacă nu va avea note prea bune la școală va deveni chir Prim Ministru. E blondă, deci șanse pare a avea:
”Compunere:
= Cum mi-am petrecut 1 Iunie =
Pe mine mă chiamă Irinuca și atunci când nu sunt rea, sunt fetiță cuminte.
Eu mi-am petrecut 1 Iunie foarte frumos, am fost în Elveția unde nenea Liviu mi-a arătat niste vaci cu țâțe mai mari decât ale mele și la o fabrică de ceasuri unde am văzut niste ceasuri frumoase, dar nu chiar atât de frumoase ca cum sunt ceasuurile de plastic pe care mi le-a adus Moșul la Crăciun. Acelea sunt rosu, verde, albastru și galben și atunci când zice că e ora trei arată un trei împătit la zero, zero.
Nenea Liviu m-a întrebat dacă îmi place ceasurile și eu am zis că îmi place dar cred că e unguri pentru că nu înteleg ce arată pentru că nu avea decât linii.
Când am plecat nenea Liviu mi-a spus că la anul mă duce la Paris și îmi cumpără sonda aia mare pe care o are francezii în centrul orașului.
Mie mi-a plăcut la 1 Iunie si abia astept să mergem la Paris să îmi cumpere sonda.”
Mai jos se poate vedea fotocopia în original a fotocopiei paginii din jurnalul micuței Irinuca:
P.S. Dacă mititica Irinuca va mai publica și alte lucruri în Jurnalul Foarte Personal, sau va povesti cim îi va cumpăra bătrânul nenea Liviu sonda cea mare de la Paris, vom reveni.
La Strehaia, Olguței Vasilescu i-a plăcut cel mai mult laba …
Spune lumea că și politicienii ar fi oameni, că ar avea sensibilități și nostalgii, în special legate de copilărie, de locurile și oamenii cu care și-au petrecut copilăria.
Pe surse aflăm că Lia Olguța Vasilescu, ministrul muncii ar fi o femeie sensibilă, amintindu-și cu plăcere de perioadele în care își petrecea vacanța la Strehaia unde ar avea niște rude. Cică le spune ”ai lui Bucsi Săcuiu” (se citește ”Buci” cu accent pe ”i”. Practic, sunt urmașii unui fost ofițer secui, originar de prin părțile Covasnei, Ianos Bucsi care a luptat în oastea secuiască alături de Mihai Viteazul. După ce domnitorul a murit, Bucsi și încă niște colegi ai lui au plecat și s-au stabilit prin părțile Strehaiei.
Ei, din sursele respective că, în vară, dorind să își încarce bateriile, doamna Vasilescu a mers la rudele sale. Aflând că Regele Dorin Cioabă este în localitate, împreună cu două verișoare a dorit să îl viziteze. În drum spre palatul unde Majestatea Sa se afla, cum necum, jurnaliștii unei televiziuni locale, ai unor posturi de radio din Strehaia și a unor jurnale au făcut o ambuscadă.
Văzându-i, doamna ministru a cerut: ”Vă rog să îmi respectați intimitatea, să nu mă filmați, sunt în timpul meu liber.” ... una din verișoare dorind să își protejeze puradelul pe care îl avea în brațe de agresiunea presei a mărit pasul. Cealaltă verișoară, a recurs la o stratagemă. Și-a ridicat fusta… ”Hei, mo, dacă vreți să felmați, felmați aici să vede și telespectatorii marfă fină dă 3000 dă ieuroi șmanglită dă la Paris dântr-un un magazin cât Casa lu Boboru dă la București unde să vinde numa lingerie, ștrapuri și cheloți”.
Evident că jurnaliștii s-au concentrat pe ce era mai interesant.. pe ciloții verișoarei. Întrebări la obiect, primplanuri profesioniste … ”Hai mo, pune mâna că nu să sparge, să știi și tu cei aia fineață și nu budigăi de bumbac ca cum are barabladina dă nevastă-ta” –îi încuraja ea.
Astfel, doamna ministru a reușit să se fofileze și să ajungă la Regele Cioabă unde s-a încins o petrece de zile mari. Au cântat cei mai celebri maneliști, și au fost sacrificate tot felul de animale și păsări autohtone crescute în ograda Majestății Sale: trei struți, un rinocer, un pui de elefant de lapte și multe alte specialități.
După petrecere, doamna ministru a declarat extrem de entuziasmată:
”Credeți-mă, rar am participat la o petrecere atât de mișto. Din toate mie mi-a plăcut laba. Nici cei mai mari specialiști de la București nu știu face laba mai bine decât bucătarii Regelui Cioabă …”.
Evident că se referea la laba de urs, una din cele mai bune mâncări din lume …
LUIZA VASILIU ARE GĂRGĂUNI DE PRIMĂVARĂ
Indiscutabil, femeile frumoase au tot felul de gărgăuni.
Luiza Vasiliu are nişte gărgăuni mai speciali: Gărgăuni de primăvară …
.
.
Text apărut în numărul din februarie al revistei Timpul, într-un dosar dedicat lui Radu Cosașu și coordonat de Radu Vancu
Scriu acest text la o masă de sticlă dintr-un apartament micuț de pe rue du Plâtre, strada unde și-a pierdut Flaubert virginitatea cînd avea șaișpe ani, în timpul anului școlar 1837/1838 (deși unii zic 1839). Am aflat asta în seara dinaintea plecării la Paris, răsfoind o carte mai veche despre Parisul libertin. N-a fost nimic planificat. Așa cum n-au fost nici aripile enorme de înger pe care le-am găsit la fața locului, în apartamentul închiriat de la un chitarist brazilian. Pe masă am un o cană de ceai și un balon cu aer cald care, dacă-i răsucești cheița, începe să se învîrtă în jurul unui suport de plastic (pămîntul) și cîntă, mecanic și delicat, melodia de la Ocolul pămîntului în 80 de zile. Balonul muzical a fost făcut în Macao, în 1986, de Enesco Imports Corp. E numărul 3531 dintr-o serie limitată de 10 000. L-am găsit ieri în piața de vechituri de la Saint-Ouen, i-am răsucit cheița și-am rămas agățată de panglicile lui galben poussin, n-am avut încotro și l-am luat (m-am tîrguit puțin, l-am scos la 35 de euro în loc de 45). Tot ieri a fost aniversarea lui Jules Verne (n. 8 februarie 1828, la Nantes). Și tot ieri am recitit, înainte să aflu de aniversare sau să mă urc în balon,Un august pe un bloc de gheață (se poate citi la liber pe Liternet), pe care Radu Cosașu i l-a dedicat lui Jules Verne.
L-am citit prima dată în Dilema, cînd aveam 14 ani, mai întîi la școală, pe sub bancă, apoi pe ușa de la șifonierul unui iubit, apoi direct din cărți, apoi Alex. Leo Șerban ne-a făcut cunoștință și m-am făcut mică de tot, apoi am ieșit din cînd în cînd, cu Cristi Luca cu tot, la prînzuri lungi și calde ca niște vacanțe de vară, apoi eu m-am angajat la Dilema și am devenit colegi (imaginați-vă cum sună asta, să fii coleg cu Radu Cosașu), apoi am devenit, în fiecare joi, dactilografa Luisiana (dl Cosașu îmi dicta textele extremistului de centru scrise „cu creionul între degete, cum crede Malraux că-ți trebuie ca să devii om”, iar eu le băteam la calculator), apoi ultimul volum din Supraviețuiri voia neapărat să fie scris, așa că ne-am văzut ceva mai rar, dar mai aplicat (vizite cu ceai, biscuiți și noua dezordine mondială). Radu Cosașu e scriitorul meu preferat, pentru mătuși, pentru fiul inexistent (pe care l-am și cunoscut), pentru Belphegor, pentru Stan și Bran, pentru sonatine, pentru gărgăuni, pentru profesarea lucidității în vremuri tulburi, pentru onestitatea incredibilă, pentru stilul impecabil, pentru umanitatea fiecărui cuvînt, pentru generozitate, pentru arta de a citi ziarul (și arta de a-l scrie), pentru încă o mie de lucruri care încap într-un balon cu aer cald pilotat de Iordache Cuparencu, n. 1784, la Iași, primul om despre care se crede că a supraviețuit unui accident serios cu balonul.
Pentru conformitate:
Autor: Luiza VASILIU
Acest articol a apărut sub numele original
pe siteul publicaţiei Dilema Veche
La data 04 Martie 2015
Serial: MANIPULARE ELECTORALĂ – Episodul: SHOPING PARIZIAN CU NĂBĂDĂI
Incapabili să ofere un proiect de ţară şi nişte programe electorale credibile, politicienii implicaţi în campania electorală se întrec în tot felul de năzbâtii care mai de care mai manipulatoare.
Cred că din asta face parte şi povestea cu pozele de la shopingul parizian făcut de doamna Udrea în compania procurorului şef al DIICOT, Alina Bica şi a Anei Maria Topoliceanu, fosta şefă a Companiei Naţionale de Investiţii.
Mulţi au comentat în fel şi chip … dracu ştie unde e adevărul. Întrebarea este de ce atunci când priveşti pozele Elena Udrea îţi atrage privirile cam cum la balet personajul principal o face fiind îmbrăcat în culori care contrastează cu tonurile în care sunt îmbrăcaţi ceilalţi…
Tot n-am înţeles … cine vrea de fapt să mă manipuleze?
Elena Udrea victimizându-se că e filată de serviciile secrete sau altcineva care vrea să ne arate ce viaţă de lux îşi permite blonda ?
Trebuie să spun că în primul moment în care am auzit povestea cu shopingul doamnei Udrea la Paris mi-a trezit o singură chestie… o întrebare. Da, şi?
Am remarcat că aproape peste tot unde se comentează povestea la doamna Udrea se pune mare accent pe calitatea sa de candidat la alegerile prezidenţiale precum şi pe faptul că era în prezenţa procurorului şef al DIICOT, Alina Bica, Ana Maria Topoliceanu, fosta şefă a Companiei Naţionale de Investiţii, o apropiată a Elenei Udrea … o fostă colegă.
Povestea a fost aruncată de un blog, Jos Cenzura 2014 pare-se, înfiinţat exact cu această destinaţie şi şters imediat ce s-a considerat că mesajul a fost preluat de presă.
Ce făceau respectivele doamne în Paris? Ce fac toate femeile care au bani … shoping.
Pe marginea acestei poveşti fiecare îşi ţese povestea aşa cum doreşte, fiecare accentuând sau lăsând la o parte anumite detalii.
De exemplu toţi vorbesc de faptul că Elena Udrea ar fi fost la Paris în perioada 13-16 februarie 2014, iar Alina Bica în perioada 14-16 februarie 2014, cele două fiind cazate la acelaşi hotel, Le Bristol. Nota de plată a Elenei Udrea s-a ridicat la 913 de euro, iar cea a Alinei Bica la 421 de euro, sumele fiind plătite pentru consumaţie şi room service. (De remarcat că pozele apar în public abia acum, pe final de campanie).
Ce nu par a remarca cei care comentează este că dacă la nota Alinei Bica se rezumă la o pagină, cea a Elenei Udrea mai are o pagină care nu e prezentată.
Biroul de presă al DIICOT a transmis un comunicat de presă prin care arată că a cerut CSM să-i apere reputaţia Alinei Bica şi că era în concediu alături de Udrea dar că şefa DIICOT nu doreşte să facă alte comentarii.
„Procurorul şef al D.I.I.C.O.T., Alina Mihaela Bica, înţelege să nu comenteze în spaţiul public aspecte care ţin de viaţa privată, desfăşurate în cadrul efectuării unui concediu de odihnă. De altfel, procurorul şef al D.I.I.C.O.T. a solicitat astăzi Consiliului Superior al Magistraturii să declanşeze, de îndată, – prin Inspecţia Judiciară a CSM – verificări privind imaginile difuzate de site-ul http://www.Joscenzura2014.wordpress.com, preluate de mai multe posturi de televiziune în data de 30.10.2014, precum şi comentariile efectuate în spaţiul public cu acest prilej, de natură a aduce atingere reputaţiei profesionale”, se arată în comunicatul DIICOT
Elena Udrea a dat lămuriri legate de vizita sa la Paris, alături de şefa DIICOT.
„Concluzia mea este că mă bat nu numai cu contracandidaţii mei la preşedinţia României, mă bat cu reprezentanţi ai serviciilor secrete care au intrat în această campanie electorală şi au ales să sprijine pe primii doi candidaţi din sondajele acestor zile. Doi candidaţi slabi. În spatele lor stau şi reprezentanţi ai serviciilor secrete. Miza o reprezintă voturile pe care Elena Udrea le are în turul unu, demobilizarea electoratului meu.
Sunt fotografii care mă arată într-o ipostază privată, alături de două femei prietene. Pe una dintre ele, avocat, Ana Maria Topoliceanu, o cunosc de 20 de ani, suntem avocate, avem o relaţie de prietenie.
Cealaltă, doamna Alina Bica, este o femeie de vârsta mea, procuror, pe care o cunoscc de 5 ani, am fost colege în guvernul României, avem o relaţie de amiciţie, o relaţie bună. Prezenţa împreună era justificată de faptul că doamna Bica mergea într-o vizită oficială la Haga şi a şi plecat în acel weekend cu trenul la Haga.
Este evident că e vorba de un filaj al serviciilor secrete, care s-au obosit pe cheltuiala statului român să fileze trei femei într-un weekend privat. Nu înţeleg care este relevanţa acestei situaţii, care astăzi la 9 luni după eveniment au apărut pe un site anonim. Fotografiile sunt făcute profesionist, de sus, de la distanţă. Nu poate fi vorba de paparazzi, am fost filate din maşină, de peste drum de hotelul unde am stat.
Voi acţiona în judecată hotelul, nu este vorba de un chelner care a dat notele de plată. Nota de plată a fost cerută pe 29.09.2014, iar aceste fotografii au fost făcute în weekend-ul de Valentines Day, 13 februarie 2014.
Nu înţeleg care este bomba: Elena Udrea cu două prietene, într-un weekend la Paris.
Nu am niciun dosar în lucru la DIICOT. Am o relaţie de amiciţie cu cele două şi obişnuim din când în când să mai ieşim la teatru, la un film.
Pe 27 octombrie, spre miezul nopţii am fost fotografiată în propriul apartament, în care locuiesc cu chirie. Sunt supusă la o presiune imensă.
Despre articolul Huffington Post legat de dosarul EADS din Germania, în care a fost implicată şi Elena Udrea: Este o lucrătură tipică SIE. A fost aruncată pe piaţa din România pentru a mi se amesteca numele într-un dosar.
Fiecare şi-a plătit vizita. Întâmplător, doamna Bica a trecut spre Haga, a stat o zi. Sunt nişte preţuri la Paris, presusupun că sunt şi în România locuri cu preţuri asemănătoare. Eu şi prietena mea am stat de joi seară până duminică, doamna Bica a venit mai târziu şi a plecat mai repede.
Am pus un avocat să ia legătura cu cei de la hotel, este inadmisibil să dai aceste date care sunt private”.
Trebuie să ne gândim că suntem pe finalul unei campanii electorale care, privită retrospectiv, arată extrem de urât, cu arestări, justiţie, servicii secrete… practic vedem un fel de ghiveci care are o singură menire. Aceea de a manipula.
Nu ştiu dacă are vreo legătură dar, dacă priveşti pozele, un detaliu sare în ochi.
Elena Udrea iasă în evidenţă precum solista de la un spectacol de balet. Nu atât pri situarea poziţia în poză sau prin atitudine cu prin coloritul ţinutei.
Parcă Elena Udrea s-a îmbrăcat aşa tocmai pentru a fi remarcată mai uşor …
Ciudat, nu?
Fotocopiile facturilor
Modelingul românesc – alcool, prostituție, pedofilie
Cred nu mai miră pe nimeni faptul că la noi, termenul de modeling este similar cu acela de curvăsăraie, sau mai elegant spus, prostituție.
Vedem tot felul de așazise manechine, nu mă refer la cele care au confirmat internațional li la cele care se învârt doar în spațiul mioritic. Le vedem în tot felul de chestii dubioase, în așazise realții cu cineștie de Poponeț sau maimuțoi de prin Strhaia, ori alți indivizi cel puțin dubioși, dar plini de bani, le vedem în fel de fel se pseudoscandaluri mai mult sau mai puțin exagerate obsesiv.
Regula e simplă, apari la televizor, faci rost de un job.
E drept, celor de care vorbeam, nu e deloc greșit a li se agăta termeni ca pițipoancă sau parașută… pentru că asta sunt, femei care nu au nici cea mai mică reținere să își pună la dispoziție trupurile mai mult sau mai puțin tunate chirurgical pentru sume … uneori ilare dacă stai să te gândești că li se atașează cuvântul ”vedetă”….
Din păcate găsim implicat chiar și politicul, deși asta nu e mare filozofie, politicăraia este tot o formă de curvăsăraie, mult mai parșivă și mai scâtboasă decât chiar prostituția, dar cred că problema cea mare este că apărând aceste parașute, se maschează cumva adevăratee valori în modeling. Probabil nu exostă persoane care să nu fi auzit de nume cum ar fi: Catrinel Menghia, Mădălina Ghenea sau Diana Dondoe…
Câți însă știu cine sunt ele și ce fac cu adevărat, felul în care modelingul de mare clasă le oferă locurile binemeritate, cât de apreciate sunt ele în lume, cred că știu destul de puțini. Mult mai puțini.
Sunt convins că dacă de nume ca Sânziana Buruiană, Andreea Tonciu, și alte asemenea imediat se leagă o figură, un trup, o poveste, la fel de convins sunt că mulți nu pot lega o figură de nume ca Menghia, Ghenea, Dondoe … din păcate.
Cine e de vină? Presa, politicul și cei care au un cuvânt de spus în domeniu, și nu în ultimul rând, cei care câștigă o mulțime de bani făcând pe peștii lor …
Mărturii despre clisme făcute în culise pentru a ajunge la greutatea dorită înainte de prezentare, despre bărbaţi de 40 de ani care te îmbată deşi încă n-ai ajuns la majorat, despre hărţuire sexuală şi compromisuri oribile pentru o hârtie de 50 de lei, bani de buzunar. Modelling-ul românesc asigură carne de tun pentru industria sexului.
Din noiembrie 2011 datează ultimul scandal sexual din interiorul modelling-ului românesc. „Prinţul” Andrei Raţiu (Prisecaru în buletin) a fost reclamat la poliţie de o tânără pe care o sechestrase în casă şi o obliga să se prostitueze. Raţiu le lansase, cu ani în urmă, pe Daniela Crudu, Alina Sorescu, Aminata şi multe alte fete aflate în căutarea gloriei. Anterior, a fost scandalul manechinelor folosite drept carne de tun la petrecerile Tineretului Social-Democrat şi care reprezentau, de fapt, o pepinieră pentru industria sexului în bordelurile occidentale.
Despre lumea agenţiilor de fotomodele din România circulă o groază de poveşti: exploatare, hărţuire sexuală, prostituţie, consum de alcool şi regimuri de slăbit iraţionale. EVZ a adunat mărturiile unor tinere care au trăit pe viu tot ce unii ar spune din auzite. Unele sunt acum măritate, au copii şi privesc cu mânie în urmă.
„Am sărit din maşină la stop. Tremuram toată”
Cristina este din Timişoara, are 28 de ani, este căsătorită şi are doi copii. În studenţie a făcut modelling şi chiar spera să ajungă departe. „La finalul unui concurs regional de miss, organizat la un hotel, m-am trezit că un bărbat necunoscut îmi pune în buzunarul hainei un telefon mobil şi îmi spune la ureche că mă aşteaptă la nu ştiu ce cameră. Asta e varianta soft. Cei mai mulţi îţi spun direct: te culci cu mine sau dispari. Am preferat să dispar”, povesteşte fostul fotomodel.
Andreea are mai multe detalii. S-a apucat de modelling la 15 ani, acum n-ar mai face asta. „M-au agăţat pe stradă nişte promoteri, aşa aleg cel mai des fete. Două luni am urmat un curs, mi-au promis o şedinţă foto profesionistă, pe care o trimit pe la Paris, Milano, şi o ţinută cadou. După aceea au început şedinţele foto şi a venit un tip din Bucureşti, nu ştiu ce mare agent de manechine. «Văd un viitor star», mi-a spus, apoi a zis că mă conduce acasă, în maşină a pus mâna pe piciorul meu şi-mi spunea că-s tânără şi să mă distrez. Am sărit din maşină la stop. Tremuram toată”, îşi aminteşte Andreea.
„Te pot ajuta mai mult decât pe celelalte fete dacă te culci cu mine”
Oana, 22 de ani, studentă la Ştiinţe Economice, a trecut prin acelaşi gen de experienţă. Racolată pe stradă de o agenţie din Constanţa, la 16 ani, s-a trezit cu avansuri din partea directorului firmei. „Tipul avea 40 de ani. Eu 16”, îşi aminteşte Oana. „Nu mă interesează dacă ai prieten; nu vreau o relaţie serioasă, vreau doar să facem sex. Eşti frumoasă şi te pot ajuta să îţi faci propria agenţie de modele”, i-a spus. Când fata a declinat oferta, individul i-a explicat că actuala lui iubită trecuse prin aceeaşi fază. Acum erau împreună, ea conducea o agenţie de modele. „Apoi a ofertat pe altă colegă de-a mea, tot minoră”, îşi aminteşte tânăra.
Peste doi ani, când a ajuns să colaboreze cu o agenţie din Bucureşti, oferta s-a repetat: „Oana, pe tine te pot ajuta mai mult decât pe oricare dintre fetele astea, dacă te culci cu mine”, i-a spus în faţă şeful agenţiei.
Fotografa şi soţul ei au sărit pe tânără pentru un sex în trei
Tea, 24 de ani, a avut de-a face cu fotograful agenţiei. La 18 ani, după o şedinţă foto, a fost invitată la un suc. Fotograful susţinea că îl poate influenţa pe şeful agenţiei respective să o promoveze mai mult. „Tipul avea până în 30 de ani. Arăta bine şi asta cred că îi dădea şi mai multă încredere. L-a deranjat refuzul meu, se vedea că nu se aştepta la asta. Celelalte fete mi-au povestit cum au câştigat unele contracte. Îmi spuneau că, din punctul lor de vedere, atâta vreme cât tipul arăta bine, de ce nu?!”, povesteşte Tea, în prezent căsătorită şi cu un copil.
În urmă cu o lună, Raluca, 18 ani, a trecut prin şocul vieţii ei. A fost agresată sexual de o femeie, fotograf de fashion, şi de soţul acesteia. „Acceptasem jobul, să pozez pentru ea în costum de baie. Era vorba de 400 de lei pentru şedinţă. Dubios a fost că la sesiunea foto a participat şi soţul fotografei, care mă tot atingea pe braţe şi spunea că am pielea foarte fină, încercând să mă sărute pe piele. Totul a culminat cu întrebarea fotografei: «Pot să mă bag și eu?r», moment în care s-a dezbrăcat şi se aştepta, probabil să facem, acolo, sex în trei. Pur şi simplu am fugit. M-am îmbrăcat în lift”, a povestit eleva.
SLĂBIT FORŢAT, FĂRĂ DIETETICIAN
Unul din două fotomodele recunoaşte că apelează la clismă ca să slăbească
„Sunteţi grase”. Asta aud cel mai des fetele care se duc în agenţiile de modelling. Niciodată nu li se indică un dietetician, alimentaţie sănătoasă combinată cu sport. Din contra, încurajările sunt pentru pierdere în greutate rapidă, oricum. Sindicatul internaţional al modelelor arată că două treimi dintre acestea au fost obligate de către agenţii să slăbească forţat. Jumătate dintre fete au apelat la clismă pentru a scăpa de greutatea suplimentară. O treime suferă de afecţiuni alimentare.
În România este la fel. „Te cântăreau, te măsurau şi îţi spuneau cam câte kilograme ar trebui să slăbeşti ca să fii OK pentru prezentarea respectivă. Atât. Nicio recomandare de nutriţionist. Nimic. Pe scurt, treaba ta era să fii slabă, în standarde, iar pe ei nu îi interesa sa te ajute să obţii asta în mod sănătos. Eu nu am fost nevoită niciodată să slăbesc mai mult de 1 kg. Dar aveam colege mai pofticioase, care oscilau între unele prezentari şi 4 kg”, mai povesteşte un fost model.
Regulă: o singură masă pe zi
Ani de zile după ce s-a lăsat de modeling, Oana a trăit flămânzindu-se cu bună ştiinţă. „Aveam 1,73 înălţime şi 51 de kilograme. Mi s-a spus că sunt grasă şi că trebuie să slăbesc urgent, dacă vreau să fac treabă. Până să fac modeling am practicat handbal. Apoi mi s-a spus că o femeie nu e frumos să aibă muşchi. Aşa că, treptat, ca să nu mă îngraş, am început să mănânc tot mai puţin. Să îmi scot din mese. Astfel că, pe final de carieră în modeling, mâncam doar o masă pe zi şi în rest mai beam o cană de lapte dimineaţa, iar seara aveam voie încă una şi un fruct. Ştiam că nu e bine ce fac. Aşa am funcţionat încă doi ani de când am ieşit de tot din modeling, pentru că îmi dispăruse pofta de mâncare”.
TRANŞANT
Giani Portmann, scouter internaţional: „Ce se întâmplă în România e curvăsărie, nu modelling”
„Ceea ce se întâmplă în România în materie de modelling este foarte diferit de ceea ce este afară. Este, până la urmă, o meserie de scurtă durată, care trebuie luată, pentru majoritatea fetelor, ca un hobby prin care îşi pot face bani de buzunar”, este de părere Catinca Roman. Designerul susţine că deşi există o parte negativă a fenomenului, modellingul „nu trebuie diabolizat”. Mai ales că avem exemple pozitive cu succes în străinătate: Ghenea, Dondoe, Menghia. Acestea au prezentat sau fac campanii de produse pe zeci de mii de euro.
Dacă în urmă cu câţiva ani, Dondoe a fost propulsată de agenta ei, Giani Portmann, direct în Top Ten, ca să ajungă, la un moment dat pe locul al treilea al top modelelelor internaţionale, noua senzaţie a podiumurilor din SUA şi Italia este tot o româncă. Mădălina Ghenea este personajul principal din reclama la calendarul Peroni, a apărut într-un videoclip al lui Eros Ramazzotti şi început să primească roluri episodice în filme. S-a spus că a avut o scurtă aventură cu Leonardo di Caprio, dar ea s-a abţinut să comenteze. Acum ia zeci de mii de euro pentru campanii publicitare şi între 5.000 şi 10.000 de euro la o singură prezentare.
„Nici să facă trotuarul nu ar avea succes”
Tinerele promovate în tabloide drept manechine sau fotomodele, sunt departe de această meserie, susţine Giani Portmann. „Îmi pare rău să o spun, dar în România nu există meseria de model. Aproape fără nicio excepţie, cei care deţin agenţiile de modele nu caută profesionalism, ci pentru a ieşi cu domnişoare. În egală măsură nu ştiu cum să le numesc pe aceste domnişoare care îşi spon top-modele, şi care, siliconate, la cum arată, nu cred că ar avea succes nici să facă trotuarul la Gara de Nord. Pentru ele ar trebui deschise case de toleranţă sau să se dezvolte mai bine în România industria pornografică”, a concluzionat Portmann.
Scandalul „manechine” pentru politicieni
În lumea modei este notoriu că anumite agenţii de modele sunt paravane pentru altfel de afaceri. „În România există câteva agenţii care, sub această mască, practică servicii de escortă”, susţine Catinca Roman.
Un dosar al DIICOT a zguduit lumea mondenă în noiembrie 2010. Procurorii au dat de urma unei reţele de lux ascunsă în spatele unor agenţii de fotomodele. Fetele erau ademenite cu o viaţă de vedete dar ajungeau prostituate într-un club din Austria. Filiera era condusă de Ion Tămârjan şi Relu Costan sub paravanul a două agenţii de manechine din Slobozia şi Constanţa – Diva Models şi Star Models. Cei doi erau ajutaţi printre alţii de fiul adjunctului poliţiei din Constanţa. Fetele erau racolate din familii sărace şi li se promiteau premii la concursuri de frumuseţe, celebritate şi bani. Procurorii spun că 80 de tinere, dintre care 17 minore, au ajuns să se prostitueze în clubul Babylon din Austria în cei trei ani cât a durat afacerea, din 2006 până în 2009. În acest scandal au fost implicaţi şi deputaţii PSD Robert Negoiţă şi Nicolae Bănicioiu, care au beneficiat de serviciile „manechinelor”.
„CANTONAMENT” LA MARE
Votcă în cluburi, energizante dimineaţa şi niciun ban pe contract
Ca să devii fotomodel trebuie să ai cel puţin 1,70 înălţime, şi să te apropii de dimensiunile 90 – 60 – 90. O faţă plăcută şi o piele fină, fără acne, sunt de ajutor.
Prezentările din cluburi sau samplingul sunt prima treaptă pe care urcă viitorul fotomodel spre cariera „glamour” promisă atunci când i se taie chitanţa la cursurile de modelling. Unele rămân să facă sampling, cele care se mişcă cât de cât bine sunt împinse la concursuri de miss prin cluburi şi promovate apoi într-un fel de cantonamente, pe litoral. În poze, totul e strălucitor: fetele se distrează în cele mai scumpe cluburi, se învârt printre bogaţii zilei, pozează în maşini scumpe.
În realitate e multă oboseală, o viaţă nepotrivită minorilor, exploatare. Multe fete nu au împlinit 18 ani. Agenţiile care le reprezintă au, de exemplu, contract cu o anume votcă, ce trebuie promovată într-un local anume. Fotomodelul, de care nimănui nu îi pasă că nu este încă major, face entertaining cu coktailuri în mână toată noaptea, ajunge la hotel dimineaţa la 5, iar după maxim patru ore de somn trebuie să zâmbească într-o şedinţă foto. „La 10 seara trebuia să fim în hotel, ca să ne schimbăm şi să plecăm în club. Acolo beam până dimineaţa votca pe care o reprezentam pentru agenţie, dansam, făceam animaţie. Pe la 5 ajungeam înapoi. Dimineaţa ne trezeam normal, pe la 8, aveam micul dejun, luam băuturi energizante şi, de la 10, aveam şedinţă foto. Se considera că e o mare chestie pentru noi că stăm într-un hotel de cinci stele şi pozam în reclame pentru diverse produse. Nu am fost plătite pentru perioada de la mare”, povesteşte Oana, despre un astfel de cantonament obositor.
„La un moment dat mi-am dat seama că lumea în care eram nu era de mine. Nu am fost crescută să asociez sexul cu obţinerea de favoruri, bunuri sau ca obiect de manipulare”
Tea, fostă manechin
INDUSTRIE ÎNFLORITOARE
Sute de agenţii recrutează fete de la 13 ani
Totuşi, numărul aspirantelor este imens. În cel mai mic oraş de provincie tot există cel puţin o agenţie de modeling. Iar adolescentele, deseori mânate de fanteziile mamelor, visează să strălucească. „Acum fac sampling. Încep de jos, căci numai aşa poţi ajunge departe”, spune, încrezătoare în viitorul ei, Amalia, de 16 ani. A urmat cursul de două luni la o agenţie de modeling din Timişoara şi aşteaptă să fie „descoperită”. Asta i s-a promis în contul celor 150 de euro plătiţi pentru cursul în care a învăţat să meargă lasciv pe podium, cu bazinul împins în faţă, sânii în vânt şi umerii traşi înapoi.
Cursurile sunt o farsă piperată: 150 de euro
Fetele încep să cocheteze cu modellingul la pubertate, au cam 13 ani când îşi trag de mână mamele să le înscrie la un curs de fotomodele. Aici e şi raţiunea pentru care casele de modelling au apărut ca ciupercile după ploaie: din aşa-zisele cursuri se câştigă foarte bine. Fiecare cursantă plăteşte cel puţin 150 de euro pentru nimic. Lecţiile ţin două luni, iar la final copilele primesc şi un set de poze. Teoretic, oferta e generoasă: lecţii de mers, de posturi scenice, de machiaj şi dicţie.
Realitatea e alta: „Cursurile sunt predate de nişte fete care au făcut şi ele cursul cu un an sau doi înaintea noastră. Să nu vă imaginaţi că vine nu ştiu ce model de Bucureşti, măcar, cu experienţă pe podiumurile importante, vă înşelaţi. Pe noi a venit să ne înveţe o fată mai mare cu trei – patru ani. Ea ne-a învăţat cum se merge pe podium, cum se iau poziţiile. Când m-am înscris era vorba să facem şi lecţii de teatru, care nu s-au mai ţinut”, povesteşte una din tinerele care, până la urmă au înţeles că modellingul în România este departe de ceea ce se crede a fi.
Droguri, hărţuiri sexuale şi exploatarea minorilor
În România nu există un sindicat al modelelor şi nici statistici oficiale despre cum o duc acestea. Cele mai recente informaţii din lumea modelling-ului, date publicităţii de fotomodelul Sara Ziff (care a pornit „The Model Alliance”, o organizaţie non-profit ce militează pentru drepturile fetelor din industrie), trag semnalul de alarmă. Industria este plină de exploatare de minori, hărţuiri sexuale, droguri şi probleme de alimentaţie.
Statisticile sunt îngrijorătoare. Mai mult de jumătate dintre fotomodele îşi pornesc cariera între 13 şi 16 ani. O treime au fost atinse şi hărţuite sexual la locul de muncă. 28% au fost obligate să întreţină relaţii sexuale cu şefii sau colegii din agenţii. Aproape două treimi au fost puse să pozeze nud fără să fie anunţate în prealabil.
Autor: Georgeta Petrovici
Sursa: evz.ro