Arhiva

Posts Tagged ‘parlamentar’

TĂRICEANU – IDIOTUL DIN ȚARA IMBECILILOR

18 decembrie 2016 4 comentarii

idiotulStai uneori și te întrebi dacă Feodor Mihailovici Dostoievski, atunci când a scris geniala carte ”Idiotul”, nu cumva s-a gândit la Călin Popescu Tăriceanu …

Evident că este doar o chestie retorică. Genialul Dostoievski era mult prea inteligent pentru a-și irosi limitatul timp pentru a se gândi la indivizi atât de lipsiți de caracter cum este insignifiantul Tăriceanu. 

Cu alura unuia care chiar are proprietatea afirmaților sale, aflat într-o emisiune la Digi 24, Călin Popescu Tăriceanu a spus că el consideră absurdă legea 90/2001 care interzice unui condamnat să facă parte din Guvern și că până și cei care au promovat această lege se întreabă ce a fost în capul lor.

Aflat pe implacabilul dar absolut logicul drum spre pușcăriile patriei unde, probabil, ținuta în dungi și celula îl așteaptă deja pregătite, scabrosul jeg al politicii mioritice, a declarat la Digi 24.

„E o lege care și acum, cei care au promovat-o, se întreabă ce a fost în capul lor. Când vii și interzici exercitarea unor drepturi civile fără ca o instanță să interzică, nu e normal”.

Năucitorul lider al și mai năucitoarei infecții politice ALDE a explicat de ce nu a fost anunțat încă numele viitorului premier al României.

„Nu e bine să-ți etalezi toate cărțile când vezi că atmosfera e încă încărcată. Trebuie alese momentele cu grijă când se fac astfel de anunțuri. Poți să pui niște oameni într-o postură neplăcută.„.

Președintele Klaus Iohannis a anunțat că va respecta criteriile de integritate și nu va nominaliza în fruntea noului Executiv o persoană care are o condamnare penală definitivă, caz în care se află liderul PSD, Liviu Dragnea. PNL, PMP și USR au susținut poziția șefului statului cu privire la acest subiect.

Omenește vorbind, Tăriceanu ar avea un fel de scuză când face astfel de afirmații deoarece el însuși este cu un picior în pușcărie, una din acuzații fiind aceea de sperjur, lucru care arată cam cât preț se poate pune pe ce spune.

Este halucinant să pretinzi că cineva poate ocupa un loc ministru, deputat ori senator în Guvernul sau Parlamentul Românie dacă a suferit o condamnare penală. Și nu la decenii după condamnarea respectivă ci chiar în perioada în care, dacă executarea pedepsei nu ar fi fost suspendată, omul ar fi stat la bulău ca Berilă. 

Dacă cineva a făcut pușcărie pentru infracțiuni la legea care reglementează circulația pe drumurile publice, pentru o perioadă, nu poate obține permisul de conducere,  dar cineva condamnat definitiv pentru infracțiuni la Legea Electorală poate candida bine merci … pentru că judecătorii nu ar fi precizat explicit aceasta. Cred că asta spune despre magistrații mioritici ca cât preț pun pe legea respectivă. O încalci, te condamnă dar în așa fel încât de fapt să nu te simți afectat prea mult. 

Adică un om nu poate fi portar la Guvern ori la Parlament dar poate fi premier, ministru, deputat ori senator? Adică un om care face legi și un altul care le aplică și administrează țara… Dumnezeule mare… 

Cum, Doamne iartă-mă, să poți candida dacă ești condamnat pentru infracțiuni la Legea Electorală? Poate așa se explică de ce magistrații au niște venituri care, în țara asta, par din altă lume.

Vai de poporul care își votează drept conducători niște tâlhari care l-au jefuit și l-au ținut în sărăcie pentru a fi ei bogați și el, poporul, mai ușor de manipulat.

Mi se pare o idioțenie să îți mai fie milă de unii care spun că trăiesc rău, că au salarii și pensii mici într-o țară atât de scumpă cum e Români, că nu are bani pentru mâncare, pentru haine, pentru medicamente.

Acei oameni nu trebuie plânși, dimpotrivă, trebuie scuipați după care să li se spună de la obraz: „Marș de aici împuțitule. trandafiri ai votat, trandafiri să mănânci. Ți-s rupți în cur nădragii? Nu-i bai mai pune-le un petic… Nu ai bani de medicamente? Și mai bine, mori și pensia ta se să se ducă la cei pe care i-ai votat vor trăi și mai bine”.

Într-o țară în care clasa politică se confundă cu tagma jefuitorilor poporul nu merită să trăiască omenește. Să stea în cocina lui și să vegeteze … Istoria nu iartă … și bine face.

 

“Fiecare parlamentar are două bile…şi o conştiinţă”

19 octombrie 2010 8 comentarii

Ooo, ce bucurie! Ooo, ce veste bună ne-a dat ieri mazeta din capu’ la PNL! Deci Bombonelu’ are totuşi doo. Cine i le-o fi numărat? N-are importanţă, bine că sunt acolo în pereche, să nu mai zică Blue că n-are deloc pentru că se piteşte de doamna Justiţie sub poala doamnei Imunităţi! Ce ne facem însă cu conştiinţa parlamentarului, cea la pachet cu bilele, cea care se tot moaie în văzul telespectatorilor de mila poporului deprimat? Nu ne rămâne decât speranţa că în clipa când parlamentaru’ stă cu mâna pe bile, conştiinţa lui să fie la fel de trează ca atunci când dă găuri la buget.

N-am să vorbesc despre “Micţiunea populistă”, invocată cu incontinenţă luni de zile  la moguliziunile lui Băşinel şi Nuş, de puliticienii care tratează poporul cu Prostamol. “Aveţi grijă ce vă doriţi!” i-a avertizat Băse pe posesorii de bile şi ei vor avea grijă, of course, dar nu pot face contra Vîntului aşa, pe faţă! Iar Vîntu are nevoie rapid de o schimbare a Puterii, că se-apropie repatrierea “golănaşului” cu clinchet de cătuşe. Aşa că, după ce s-au făcut frate cu Vîntu, şurlamentarii opoziţiei îi vor da şi lui ţeapă, băgându-şi bilele în ea de Mortăciune populistă! Adicătelea, le vor băga pe invers: alb la negru şi negru la alb. Adicătelea, vot împotrivă. Aşa să faci, Socaci! Că rămâne Marina fără mârlamentar…

Lăsând politicienii mogulieni să-şi numere bilele, ne vom îndrepta atenţia către cealaltă “falangă” a lui Vîntu, cea sindicală. Ei, aici lipsa de bile se simte acut. De prin luna mai, mişcăcarea sindicală se tot tratează cu Viagra şi ţelină, dar singurele zvâcniri, fără finalitate însă, au fost ale pulanelor din Poluţia Română şi ale matracucelor de la Finanţe. În plus, uitând de directivele lui Vîntu, “În trei luni de zile, Băsescu va fi o amintire!”, liderii îşi dau la gioale reciproc, în buna tradiţie românească “că care e mai important”.

Vasile, soţu’ greu stimulatei madam director Marica, îl face “coadă de topor” pe celălalt lider, Oprescu, pentru că, unsuros cum e, i-a alunecat mâna şi a semnat de capu’ lui, stimulente mai mici cu 30%. Şi asta după ce el, Vasile, şi-a stricat şi telefonu’ când a dat cu el de pământ la negocieri! Că iete ce zice strategu’ Vasile: “Nu trebuia să semneze niciun document fără noi! Asta era logica! Şi atunci o lungeam până duminică şi duminică aveam altă presiune pe ei!” Normal că sâmbătă, de indignare, Vasile Marica şi-a depus mandatu’, precum berbecu’ căcărezu …pe care l-a luat înapoi luni, când ne-a anunţat că “nu poţi să laşi o organizaţie fără cap. Nu puteam să las acum un vid de putere.” Sigur, e mai bine cu un cap vidat, da’ cu gura plină, pentru săraca “organizaţie”!

În zona luptei sindicale cu Educaţia, to’aşu’ Hadăr, lidăr la Alma Mă’sii, a simţit şi el nevoia să-şi arate bilele zgribulite sub balconu’ ministrului Funeriu. Totul foarte spontan şi bine organizat: în schimburi şi în funcţie de orarul fiecărui prof. Şi ca să le ia faţa celorlalţi lideri, nea Toni Hadăr a chemat lângă el şi tineretu’ studios, mai precis fo câţiva studenţi care au ieşit să presteze, tot spontan, în speranţa unor sesiuni de examene mai relaxate.  Aşa am luat cunoştinţă de glorioasa existenţă a lui Ionuţ Poenaru, liderul UNSR (Uniunea Naţională a Studenţilor Români) a cărui limbă de lemn, mai noduroasă ca a lui nea Hadăr, l-ar fi dus pe cele mai înalte culmi uteciste dacă nu venea răzmeriţa din ’89.

Ionuţ are o singură mare nemulţumire declarată: că ministrul Funeriu nu i-a băgat în seamă şi pe ei, studenţii de la UNSR, discutând doar cu cei de la ANOSR (Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România) din rândul căreia şi-a luat şi câţiva consilieri la minister.  De-aia îi şi susţine el, Ionuţ Poenaru, pe domnii profesori şi e alături de dânşii. Iată câteva aşchii din limbajul studintelui Ionuţ: “Acest minstru care selectează federaţiile care să participe la negocieri, singurul ministru care face acest lucru de 20 de ani. A spus la televizor că încearcă depolitizarea sistemului de învăţământ, însă dânsu’ ca şi consilierii, foşti lideri de organizaţie (aha!), are patru sau cinci lângă dânsu’ prezenţi acolo şi nu în ultimu’ rand noi cerem demisia acestui ministru, ministru pe care îl vom acţiona şi în judecată în zilele următoare. Am depus o cerere de a ne întruni cu dânsu’ de mai bine de 50 de zile. Nu ne-a răspuns şi conform prevederilor putem să acţionăm în judecată ministrul.” “Totuşi ministrul s-a întâlnit cu nişte studenţi, sâmbătă!”, răsuci cuţitu-n rană reporteriţa lui Nuş. “Da – zise Ionuţ – am fost şi noi prezenţi aici pentru că dânsu’ a spus la un post de televiziune, singurul care îl mai primeşte de altfel, că se întâlneşte cu lideri ai studenţilor. Noi ne considerăm lideri ai studenţilor, avem 200 000 de studenţi. Am venit la întâlnire însă dânsu’, de sus de la biroul dânsului, a trimis un tabel nominal cu cei trei studenţi care să participle la întâlnire. Nu am fost băgaţi în seamă de dânsu’ şi presei a declarat că vrea să poarte negocieri dar nu în acest sens.” Vă jur că n-am sărit o aşchie din emoţionanta alocuţiune a lui Ionuţ, greu lovit în mândria lui de lider! Da’ ce bine a ştiut parşivu’ de nea Toni Hadăr să exploateze rivalitatea dintre organizaţiile studenţeşti! Bravo, dom’ profesor!

%d blogeri au apreciat: