Arhiva

Posts Tagged ‘Parlamentari’

Penalii de la Senat vor pentru viitor un Președinte și parlamentari penali

31 octombrie 2017 Lasă un comentariu

În luna Mai, PNL depunea un proiect de lege prin care se interzicea ca persoanele care au fost condamnate penal definitiv să nu mai poată candida pentru funcția de Președinte al României sau ca parlamentar.

Alina Gorghiu

Inițiatoarea proiectului legislativ a fost Alina Gorghiu, mai mulți senatori ai PNL și USR figurând ca și cosemnatari.  ”În virtutea jurisprudenţei Curţii Constituţionale cu privire la integritatea funcţiei publice, am înregistrat astăzi (n.r. marţi) două iniţiative legislative pentru reglementarea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească posibilii candidaţi la alegerile prezidenţiale şi parlamentare”, se arăta într-un comunicat de presă semnat de senatorul PNL, Alina Gorghiu.

Surprinzător sau nu, mai repede nu, Comisia Juridică de la  Senat și-a dat, luni, măsura valorii comițând un raport de respingere a proiectului de lege prin care era prevăzută interdicţia expresă pentru condamnaţii penal de a candida pentru funcţia de Preşedinte al României sau pentru cele de parlamentar.

Proiectul a fost iniţiat de către senatorul Alina Gorghiu, iar o parte din senatorii PNL şi USR figurează drept cosemnatari. Iniţiativa prevede modificarea Legii privind alegerea preşedintelui şi stipula că o condamnare penală definitivă duce la interzicerea dreptului de a candida la funcţia supremă în stat.

Decizia Comisiei Juridice de la senat este absolut logică de vreme ce PSD și ALDE sunt conduse, primul, de un condamnat penal (care mai așteaptă și alte condamnări) iar celălalt de un cercetat penal pentru mărturie mincinoasă cu intenția de a deveni candidați la Președinție. 

O astfel de lege ar lovi mortal în PSD, majoritatea parlamentarilor acestui partid au grave probleme cu legea. Mai nou, la PSD, cine nu are probleme cu legea nu prea poate avansa deoarece e considerat suspect și nu e promovat peste un anumit prag.

 

Parlamentarii români, o turmă de escroci

19 mai 2016 2 comentarii

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Mai întâi, câteva definiții… Cf. DEX, avem:

ESCRÓC,ESCROÁCĂ ( pl. escroci, escroace ) – Persoană necinstită care înșală pe alții și își însușește, prin manopere frauduloase, bunuri străine; șarlatan, pungaș, coțcar, potlogar. 

ȘARLATÁN ( pl. șarlatani ) – Persoană necinstită care profită de naivitatea sau de buna-credință a cuiva; înșelător, impostor, farsor; escroc.

În Constituţia României în vigoare, avem:

ARTICOLUL 61  – Rolul şi structura

(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.

ARTICOlUL 69 – Mandatul reprezetativ

(1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.

(2) Orice mandat imperativ este nul.

Conform citatelor de mai sus, din DICŢIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE  respectiv, CONSTITUŢIA ROMÂNIEI  în vigoare înţelegem că un escroc este cineva care „înșală pe alții și își însușește, prin manopere frauduloase, bunuri străine”, iar Parlamentul este „organul reprezentativ suprem al poporului român” şi că „În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.”; cum ar veni, parlamentarii nu sunt stăpânii poporului ci sunt în slujba lui.

Formularea „în serviciul poporului” arată că respectivii sunt angajaţii acestuia, cam ca şi cum ar fi un angajat unui patron „în serviciul patronului”, lucru pentru care sunt retribuiţi.

De foarte multe ori auzim că ei, parlamentarii nu sunt retribuiţi deoarece ei nu iau salarii ci indemnizaţii şi trebuie să aibă pensii speciale pentru că la ei nu se consideră vechime în muncă perioada mandatului. 

Păi asta e similară cu faptul că deşi avem  în Constituţie ARTICOLUL 16 care la aliniatul (1), spune că  „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, iar la aliniatul (2) „Nimeni nu este mai presus de lege” avem chiar în această constituţie introduse tot felu de imunităţi care contrazic acest articol, lucru care le face să fie nule deoarece articolul 16 nu este altceva decât expresia unui principiu fundamental al democraţiei, acela al egalităţii persoanelor.

De ce ar bine merita aceşti indivizi retribuţii şi pensii speciale? Cică pentru că trebuie să le fie recunoscute dracu ştie ce merite.

Din câte ştiu, în perioada antebelică parlamentarii nu încasau nici un fel de venituri pentru activitatea parlamentară, pe de altă parte, la Parlament, locul lor de muncă, în cel mai bun caz îi găseşti 2-3 zile pe săptămână, dacă îi cauţi în celelalte zile la biroul parlamentar pentru care li se acordă sume forfetare consistente, nu îi găseşti nici acolo.

Îm plus, vacanţa e vacanţă, ca să nu mai zicem de perioadele de campanie electorală de orice fel când parlamentarii nu mai merg deloc la serviciu ci pleacă în campanie. Sunt plătiţi şi în aceste perioade deşi asta nu face parte din fişa postului. Campania electorală este orice, dar nu activitate legislativă.

Cred că oricine a auzit o discuţie de acest gen, pe la orice televiziune:

Moderatorul: „De ce trebuie să aveţi pensii speciale?”,  parlamentarul: „Pentru că la noi periada mandatului nu înseamnă vechime în muncă vechime”.

Dacă asta nu e escrocherie nu ştiu ce este.

Cine a făcut legile astea? Oare nu nişte parlamentari? Oare de ce au fost făcute aşa? Nu pentru a putea spune că trebuie să îşi acorde ei înşişi pensii şi retribuţii/indemnizaţii speciale? Mai nou vor să le dea pensii speciale şi primarilor … 

Cine le dă acestor lepre umane dreptul de a beneficia după bunul plac de banii de la buget, deci, de banii poporului în serviciul căruia sunt? Legile pe care şi le-au făcut? Eu nu am auzit undeva ca un angajat să facă regulile care îl privesc într-o companie şi nici să hotărască singur când se duce la serviciu şi nici ce salariu primeşte fără a-l întreba pe patron.

Eu nu îmi amintesc, de asemenea, nici ca vreodată poporul să fi fost întrebat prin vreun referendum dacă e de acord cu aceste privilegii nesimţite şi nici dacă în perioadele de campanie electorală să se suspende activitatea parlamentară.

Fără nici un pic de glumă, ceea ce fac parlamentarii, să îşi facă legi care să le acorde dreptul de a avea privilegii apoi să se prevaleze de ele pentru aşi motiva escrocheriile, face din parlamentară nişte escroci în cel mai pur sens definit de citatul din DEX de la începutul acestui articol.

Nişte emega escroci care, faţă de escroii de rând au şi putera de a legifera …

Şi după ce îşi bat joc pur şi simplu de cei care i-au trimis acolo prin votul lor, mai au şi nesimţirea de a veni să mai ceară un mandat …

Oare cum ar fi ca poporul, când vin să ceară alt mandat să le spună „pas deocamdată, mai încolo” aşa cum spun ei când vine vorba de a mări un picuţ salariile oamenilor de rând care, la nivel de UE ar fi ridicole dacă nu ar fi sinistre.

Cum rămâne cu referendumurile care au costat enorm şi de care nu se ţine cont? Cum rămâne cu suveranitatea poporului?

Ambasadorul Matthijs van Bonzel: În Olanda, parlamentarii au imunitate doar pentru ceea ce spun în Legislativ

Ambasadorul Regatului Țărilor de Jos la București, Matthijs van Bonzel

Ambasadorul Regatului Țărilor de Jos la București, Matthijs van Bonzel

Ambasadorul Olandei la București, Matthijs van Bonzel, scrie pe pagina sa de Facebook, azi, că Ambasada a primit, în ultima vreme, mai multe întrebări legate de imunitatea parlamentarilor, cum funcționează în țara sa.

Ambasada a răspuns acestor întrebări, precizează diplomatul olandez.

Imunitatea parlamentară este prevăzută în art 71 din Constituție, care specifică faptul că:

„Membri ai Parlamentului, Guvernului și ministerelor sau alte persoane care participă la deliberări în Legislativ nu pot fi inculpați sau trași la răspundere în justiție pentru ceea ce spun în Parlament sau în comisii sau pentru documentele scrise depuse”.

Imunitatea nu se aplică, deci, remarcilor din afara Parlamentului. Nici nu acoperă ceea ce miniștri sau alți membri ai Parlamentului fac în afara Camerelor Legislative sau au făcut în trecut”, se specifică în mesajul postat pe Facebook de Matthijs van Bonzel.

Autor: Simona Stupar

Sursa: evz.ro

Votul pentru pensii speciale – un vot al egoismului, aroganţei, nesimţirii şi a disptreţului faţă de electorat …

PRECIZĂRI

1. Personal consider sintagma „CLASĂ POLITICĂ”  drept o mare inepţie deoarece se induce existenţa unei caste separate.

Sună ca şi cum ar fi vorba de un fel de rasă superioară care trebuie, automat, să se bucure de nişte privilegii similare ce cele de care se bucură „clasa nobiliară” care, la fel de inept, consideră că este posesoarea de sânge albastru.

O voi folosi totuşi doar pentru că pare a se fi împământenit împotriva oricărei logici.

2. Cele scrise mai jos nu se referă la toţi membrii „clasei politice”. Nu toţi sunt nişte impostori, hoţi, nesimţiţi, ticăloşi, penali. Doar marea majoritate.

Totuşi, excepţiile au o … mică problemă. De vreme ce acceptă să fie colegi cu ceilalţi nu sunt absolviţi de vină.

vot

AROGANŢĂ, NESIMŢIRE, TICĂLOŞIE

Parcă suntem într-o grotescă piesă din teatrul absurdului.

Zilele acestea Parlamentul României şi-a găsit o ocupaţie absolut sinistră.

Şi-a votat pensii speciale.

Dacă eşti român asta poate părea ceva de înţeles. Românii consideră că dacă umblii cu miere şi poţi e o tâmpenie să nu te lingi pe degete.

Întreaga poveste este absolut sinistră. Chiar şi folosirea expresiei „pensii speciale” este o dovadă de aroganţă şi nesimţire de genul „Dacă muşchiul meu poate, asta e”.

Îl auzeam pe un parlamentar argumentând că i se cuvine o pensie specială pentru că el e arhitect şi nu îşi poate face meseria. Ciudat, nu? Cine oare l-o fi obligat să renunţe la exercitarea meseriei de arhitect şi să se facă politician? Nu cumva în campania electorală se milogea în faţa electoratului să fie votat?

Alţii găseau tot felul de motive prin care argumentau de ce trebuie să aibă un statut separat în ceea ce priveşte aceste pensii.

Oare aceşti oameni nu ştiau înainte de a candida care vor fi condiţiile?

Unii argumentează că la ei nu se aplică acel criteriu al contributivităţii… Adică să ia pensie fiecare în funcţie de cât a contribuit.

Ei, parlamentarii au făcut legea în aşa fel încât să nu contribuie… De ce? Oare nu pentru că erau convinşi că va veni o zi în care vor argumwenta cu asta un gest de maximă nesimţire?

Spun unii că parlamentarii din Vest au venituri mai mari…

Dar, oare, poporul care plăteşte taxe şi impozite din care parlamentarii îi iau indemnizaţiile, or avea aceleaşi venituri ca cei din Vest? Nici pe departe… asta în condiţile în care, în general preţurile nu sunt tocmai departe. Ba uneori sunt mai mari.

Unii spun că meritele pe care le are clasa politică le dă dreptul la venituri şi privilegii la care alţii nu pot nici măcar să viseze…

Care or fi aceste merite?

Să fie vorba de faptul că deşi Parlamentul lucrează de luni până vineri, majoritatea se duc cel mult două zile la serviciu. Şi asta doar dacă au chef, dacă nu au, nu se duc. Nu îi trage nimeni la răspundere.

Spun că nu sunt la sala de şedinţe pentru că sunt la comisii sau în teritoriu. Dacă îi cauţi acolo nu sunt.

Îi vezi la televiziuni, îi vezi prin  restaurantele de lux, îi găseşti la amante dacă ştii unde să îi cauţi. Îi poţi găsi vara pe Litoral la plajă vara sau la schi iarna … şi asta în perioada pentru care sunt plătiţi ca să facă legi.

Să fie considerate merite mult prea desele ocahii când se adună ca să blocheze justiţia când se cere dreptul ca cineva să fie cercetat penal…

Dacă ar fi vorba de declaraţii politice ar mai fi cum ar fi , deşi clomnia ar trebui pedepsită la fel ca în cazul tuturor.

Nu a fost nici un caz în care cineva să aibă de pătimit pentru declaraţii. Poate Băsescu … a fost suspendat între altele pentru nişte declaraţii deşi avea imunitate …

Nu, cei care ar trebui cercetaţi au comis fapte din domeniul corupţiei. Nici o lege din lume nu ar trebui să îi protejeze pentru împotriva răspunderii pentru faptele de corupţie.

Să fie considerat merit excepţional faptrul că în România, după 25 de ani de la Loviluţia din Decembrie veniturile sunt absolut ridicole?

Cu mult mai mici chiar decât în Grecia unde economia e varză şi ţara e pe buza falimentului…

Oare de ce nimeni nu observă că există pensionari care trăiesc o lună cu mai puţini bani decât li se alocă parlamentarilor pe o zi (indemnizaţie, sume forfetare de care nu dau socoteală, deconturi etc) în care nici măcar nu se prezintă la serviciu?

Să fie un mare merit faptul că din cauza legilor România are o economie la pământ, o economie care nu poate susţine sisteme vitale pentru o ţară civilizată (învăţâmânt, sănătate, apărare etc)?

Si fie un mare merit faptul că după un sfert de veac România nu e pregătită să intre în Spaţiul Schengen? Sau faptul că nu se poate construi un rahat de  autostradă să fie un mare merit?

Pe scurt, să fie un mare merit faptul că au distrus această ţară făcând-o un fel de ţară în care valorile sunt complet date peste cap?

Şi culmea este că cei care ne tratează cu atâta aroganţă, peste puţin timp vor veni şi se vor milogi să le mai dăm odată votul pentru că fără ei dracu ne-a luat  …

Lumea se va duce iar şi îi va vota. Evident, dacă le spui că doar imbecilii se mai duc la vot ţi se va spune că eşti inconştient… votul e un drept la care cică doar proştii renunţă…

Evident, cei care se duc ca prinvotul lor să legitimeze o clasă politică de infractori or fi nişte genii …

Ei i-aş întreba pe cei care au fost la vot la ultimele alegri parlamentare, dacă mai există ceea ce au votat..

Să îmi arate şi mie unde este USL, PSD, PPDD … Pe astea le-au votat oamenii …

Oare sexy senatoarei Vasilica Steliana Miron nu i-ar ajunge banii pentru coafor nici dacă nu şi-ar face şi masaj cu finalizare? (Ce legătură o fi între pensiile parlamentarilor şi banii ei de coafor?)

19 aprilie 2015 Un comentariu

Zilele astea, pentru a nu ştiu câtea oară am constatat că avem o clasă politică monstruoasă şi o presă bolnavă de o obedienţă furibundă …

Absolut stupefiat am aflat de pe la Antena3  că ceea ce-i mână în luptă pe PSD ca să îşi mărească pensiile nu ar fi de fapt faptul că şi-ar mări lor pensiile cu că lui Traian Băsescu i-ar creşte pensia cu vreo 8000 de lei lucru care ar duce la Băsescu să aibă nişte venituri care ar sălta biunişor de 10.000 de lei…

Ar urma ca pensiile politicianilor să crească în funcţie de mandate, cele ale celor cu trei sau mai multe mandate ar sălta cu vreo 4000 de lei în plus faţă de cea ce aveau deja.

Proiectul a fost semnat de 256 de parlamentari de la toate partidele. Chiar dacă cei de la PNL ca de obicei spun că ei nu vor aceste măriri de pensii, nu au ezitat unii ditre ei, să semneze respectiva propunere legislativă.

Argumentaţiile aduse în susţinerea a ceea ce ziceau parlamentarii care mergeau la televiziuni erau de domeniul filmelor cu proşti.

Un astfel de deputat cu oarece greutăţi evidente de exprimare, Petru Daea (personal nu am mai auzit acest nume), unul din semnatarii proiectului,  intrat la telefon în emisiunea Danei Grecu „La Ordinea Zilei” de la  Antena3 aducea ca argument „Şi în 2007 şi acum, o necesitate a determinat realizarea acestui act normativ. De unde a izvorât această necesitate – Pentru că există o diferenţă imensă între angajat şi parlamentar.”. Deci „a izvorât dintr-o necesitate” nu am priceput, poate Antena3 îi va oferi spaţiul necesar să explice odată când nu îi va mai patina mintea pe motive etilice. Totuşi, admirabil era faptul că omul ştia el că trebuia să zică ceva… ce? … Va afgla când va întreba la partid.

E drept, a încercat el săracu să pozeze în victimă, doar că până ajungea la prima virgulă uita cum începuse, e drept că nu prea e logic ca cineva plătit pe bani grei de la buget, şi nu e vorba doar de indemnizaţia lui de parlamentar ci de toate sumele pe care le încasează  din deconturi sau sume forfetare şi care ajung undeva pe la 25-30.000 RON. (250 – 300 de milioane de lei vechi).

Ceva, ceva, deşi tot uita ce dorea să zică la un moment dat vine cu un mega argument. Calcului sueni necesare nu ar fi fost făcută pe Dâmboviţa cu e inspirat din spaţiul UE… Adică să aibă venituri cum au unii parlamentari de prin Germania sau Suedia să zicem… Interesant, niciodată nu am văzut vre-un parlamentar care să spună că şi alegătorii lui ar trebui să câştige ca alegătorii omologilor lui nemţi sau suedezi …

Şi ca să fie cât mai convingător, după o altă fractură logică, explicabilă tot prin gradul de îmbibaţie etilică Daea şi-a încheiat intervenţia cu fraza: „Noi am socotit că creştem calitatea şi performanţa Parlamentului”.

Interesant … foarte interesant… Adică eficienţa Parlamentului ar creşte consistent dacă peste ani şi ani pensiile parlamentarilor ar creşte.

Şi Daea ăsta nu e singurul care după ce o ia prin arătură o ţine tot aşa…

Un altul, acum vreo două sau trei zile,  aflat întrun  studiou la România TV, împreună cu alţii care cred că nici acasă nu se duc pentru a nu-şi pierde locul de invitat şi care îi dădeau dreptate din cap de văceau febră musculară la în studiou la România TV şi vorbind tot de pensie, făcea grave confuzii legate de momentul în care i-ar creşte lui veniturile.

„Vreau să vă întreb ceva – zicea el – credeţi că din 5000 de lei (50 mil lei vechi n.a.), DUPĂ CE TE-AI ZBĂTUT PENTRU BUNĂSTAREA CELOR CARE TE-AU VOTAT,  poţi trăi decent?” …

Da, omul s-a zbătut de s-a rupt.

Se par că individul a uitat că la ei, anul ţine doar şase luni, una peste alta, restul fiind vacanţe luate subt diferite alibiuri, ca să nu mai spunem că la parlamentari (nu chiar toţi, doar marea majoritate) începe miercurea. Marţea deşi sunt ajunşi în Bucureşti, nu se duc la serviciu pentru că sunt obosiţi după aşa drum lung din colegiu până la Bucurşti, iar joia e zi scurtă deoarece vinerea trebuie să fie deja acasă. Am zis acasă nu în colegiu pentru că s-ar fi înţeles că s-ar prezenta la Biroul Parlamentar din colegiu… ceea ce ar fi fost o aberaţie să credem.

Nici doamnele şi domnişoricile politichiei mioritice nu fac excepţie de la a cheltui mult pentru a şi sexoase şi a  plăcea pupilei colegilor lor.

Probabil la cheltielile unora din acestea, de ex. Alinuţa Gorghiu, Cristina Pocora, sexypoliticiana Vasilica Steliana Miron, ori năbădăioasa Cătălina Ştefănescu (vezi foto de mai jos) se gândeau şi cei care au comis proiectul legii pensiilor speciale pentru parlamentari… trasul de fiare la sală şi ţinutele (tocuri cui, fustă pană create special) făcute de creatori celebrii costă nu glumă. Mii de …

Alina Gorghiu, Cristina Ancuța Pocora, Vasilica Steliana Miron, Cătălina Ștefănescu

Totuşi, senatoarea devenită subit PNL-istă, Vadilica Steliana Miron cunoscută ca „senatoarea sexy”, într-o declaraţie pentru Evenimentul Zilei  care este evident că poazte să facă multe, spune că îşi gândeşte singură ţinutele care apoi sunt realizate la o fabrică din Suceava… Legat de faza cu gânditul, aici am o mare îndoială … dacă avea aceasdtă capacitate ar fi realizt că o ţinută făcută într-o fabrică ce lucrează producţie de serie e cam ca şi cum ai coimanda unei fabrici de automobile să îţi facă o maşină după un proiect propriu.

„Ținutele de la Senat sunt, în mare parte, realizate la o fabrică din Suceava. În fiecare joi mă duc la fabrică și, împreună cu doamnele de acolo, îmi creez ținutele pentru săptămâna următoare. Vineri mă duc la probă, iar sâmbătă am ținutele acasă” – zicea liberala  senatoare sexy, pentru a adăuga că – „Prefer hainele și pantofii de la producătorii locali. Am și discount-uri foarte mari … Niciodată nu m-am îmbrăcat de două ori la fel. Prefer ținute mai ieftine” – a mai spus sexy senatoarea.

Evident că tot pe motiv că glanda care îi hrăneşte mătreaţa, Vasilica Miron a declarat că salariul de parlamentar nu îi ajunge „nici pentru coafor” şi că are noroc că o susţin soţul şi părinţii.

Din câte zice, salariul său de parlamentar este undeva în jur de 1000 de euro, conform declaraţiei de avere din 2014, ea ar fi încasat în anul anterior 60.410 RON din indemnizatia de parlamentar. 

(Vezi aici, în format pdf,  Declaraţia de avere a senatoarei Vasilica Steliana Miron pe 2014)

Deşi sexy senatoarea PNL Vasilica Steliana Miron, zice că îşi face haine după concepţie propie la o fabrică de confecţii din Suceava, se plânge că nu îi ajunge indemnizaţia nici pentru coafor. Oare nici dacă s-ar rezuma la coafat şi ar renunţa la masajul cu finalizare nu i-ar ajunge?

Deşi sexy senatoarea PNL Vasilica Steliana Miron, zice că gândeşte dar nu ştie numele facultăţii absolvite şi susţine  că îşi face haine după concepţie propie la o fabrică de confecţii din Suceava, se plânge că nu îi ajunge indemnizaţia de parlamentar nici pentru coafor. Oare nici dacă s-ar rezuma la coafat şi ar renunţa la masajul cu finalizare nu i-ar ajunge?

Ce nu am înţeles eu din ce spune Vasilica Steliana Miron  …

De fapt, cu ce o ajută pe ea care s-a născut la data de  18.02.1977, deci are  38 de ani împliniţi, faptul că peste ani şi ani va avea o pensie sau alta?

Greu cu gândidul… dar şi cu memoria…

Absolut uimitor, Vasilica Steliana Miron nu ştie cum se numeşte şcoala pe care zice că a absolvit-o.

Pe Siteul Senatului la Fişa sa de senator a scris că a absolvit, atenţie: Facultatea de Drept Romano-Americana – Universitatea Bucuresti …

De fapt, titulatura şcolii, conform siteului instituţiei, este Universitatea Româno-Americană – Facultatea de Drept

Stau aşa şi mă gândesc la faptul că nu îi ajunge indemnizaţia de parlamentar … că dacă  doar s-ar coafa şi nu ar cere să i se facă şi … masaj cu finalizaze, poate că i-ar ajunge banii …

Oricum sper să se gândească un pic şi să ne explice şi nouă ce legătură are coafura cu pensia …

Boborul i-a vrut parlamentari… dați-le ce merită: Mașini, bani, cazare de lux … asta a vrut boborul, asta merită …

15 decembrie 2012 2 comentarii

ParlamentDe la o vreme, stau și mă întreb dacă Ponta doar face bancuri sau el chiar crede prostiile pe care i le fată mintea …

După ce a spus că va mări salariile de nu vor putea sărmanii români să le transporte, întradevăr, vedem străzile pline de oameni cucârjați și cu niște paltoane purtat în ziua în care Ceașcă și Sinistra s-au au tras în piept  aer cu plumb și au decedat …

Evident că  nu umblă cocoșați de ani ci de greutatea banilor încasați… ce mai contează că pot cumpăra tot mai puțin cu acei bani? Iar paltoanele uzate, nu le poartă pentru că nu își pot lua altele ci pentru că atunci paltoanele aveau buzunare mai babane…

Deci, nu a mințit… 

Ziceam că faptul că spunea că o să  avem mai puțini parlamentari… cam vreo 300 așa … 

Păi chiar avem mai puțini… și nu 300 ci doar vreo 50-60… E drept, la tv vedem mult mai mulți indivizi pe acolo, mai precis, 176 la Senat, 394 la Camera Deputaților, deci 588, cam cu vreo 117  mai mult decât locuri sunt  în tot … apartamentul …

Se spune că parlamentarii reprezintă poporul, așa o fi dacă ne uităm, vedem pseudoziariști, amante, soții, progenituri de mai vechi reprezentanți… nici nu era corect să avem doar politiciani serioși, ce, în societatea românească vorbim de politicieni? Ba… 

Avem și câteva aspecte pozitive al situației dacă fiecare din  parlamentari reușește să protejeze în fața justiției măcar zece pușcăriabili, avem o puternică degrevare a bugetului alocat penitenciarelor… ce, e ușor să hrănești și să îmbraci peste 5-6000 de oameni? Ba…

Problema e că, revenind la Ponta, acesta ca un cocoșel ajuns în vârful grămezii de rahat, se dădea mare spunând că, așa de-al naibii nu va aloca mai mult ”mălai” la Parlament… nici cu o centimă …

Eu am râs ca de cel mai bun banc pe care l-am auzit după cele de la OTV cu sfârșitul șandramalei noaste planetare pe 21 Decembrie a.cî.

Deja îi și văd la biroul lui pe  nou aleșii enervați că li se taie bunăstarea : ”Bă, când ne-ai chemat să votăm pentru demiterea lui domnul Guvernul  MRU, și să îl suspendăm pe Băse, nu ne-ai spus că nu ne vom bucura de tot ce se bucură orice amărât de dictator din lumea a treia… Vrei să mai fi Premier? Ia scarpină-te mata  la teșcherea și decartează. Dacă vrei să tai, taie de la profesori, de la militari, de la doctori și pensionari, că se îngrașă ca dracu și avem probleme cu obezitatea. Acuma a fost campanie, au mâncat de bine de rău, nu mor ei până vine primăvara și să ștevia și urzicile, bașca ciupercile ortăvitoare …”

De fapt, problema cea mai problemă e că noii parlamentari nu doar că se strică la mergători că trebuie să stea în două labe când comit imprudența să se ducă la serviciu, dar nici nu au cum să se transporte acolo.. nu au mașini, că doar nu o să își uzeze otomobilele personale… Dacă i-a vrut acolo poporul, atunci să facă bine să le plătească benzina pentru limuzinele pe care probabil le vor cumpăra …

De fapt nu faptul că nu au cum să se ducă la serviciu e problema… pot foarte bine să ni se ducă decât la chenzină…

Problema e alta. Nici la UE  nu există mașini pentru fiecare din aleși.  Acolo alesul când se duce la serviciu sau pleacă acasă, sună la garaj, i se trimite o mașină cu șofer care îi transportă prețioasa personalitate și care, apoi, se retrag la garaj…

E drept, acolo amantele se transportă cu taxiul.. la noi nu se poate și e normal, parașutele de la noi sunt parașute de calitate și nu pot fi jignite prin transportarea cu otomobilul pe care scrie TAXI

E drept, amanta mai poate fi trimisă și cu limuzina unei firme a unui amic, atnci când se duce la masaj, la SPA, la coafor ori la club… dar mai e și nevasta…

Păi ditamai madam nevasta domnului parlamentos poate să se transporte ca mitocanii cu taxiul sau, Ferească Sfântul, cu otobuzu ca mitocanii? Păi d-aia a suportat ea greutățile din campania electorală? D-aia s-a stricat ea la maniqură împărțind sarmale la bețivi? Ba… un pic de respect…

Poate ar trebui să amintim și o altă grozăvie… vine Crăciunul, vin Paștile … alegătorii fideli se vor prezenta la Parlament cu sarsanalele burdușite cu afumătură, cu caltaboși, cu cârnați și alte otrăvuri tradiționale, evident flancate cu damigene cu vin de buturugă și Sfânta Reîncarnare a  Sfintei Prune numită dumnezeiește Pălincă…

Păi îi lasă portarul să intre pe ușă cu asemenea bombe? Ce? Suntem în Afganistan? Ba..

Șoferul în afară de țiitor de covrig, trebuie să facă și pe recepționerul în parcare, să recepționeze toate bunătățile cu care electoratul  își umilește aleșii după ce i-a obligat împotriva voinței lor să meargă și să tragă chiulul la Parlament.

Serios vorbind, cred că rezolvarea chestiunii nu e să se lase bugetul Senatului și a Camerei Deputaților cum a fost…

Din câte vedem, în clădirea Parlamentului nu avem locuri… de ce? Pentru că această clădire e doar a doua din lume ca mărime… După Pentagon

Păi dacă e așa, atunci trebuie să facem alta, una pe lângă care Pentagonul să pară o cotineață …

Nici nu trebuie plătiți oameni… ce, nu există oameni care sunt în concediu?  Sunt, nu sunt pensionari care freacă menta prin parcuri? Sunt … Nu avem bolnavi prin spitale și elevi prin școli care tot analfabeți sunt și când ajung la BAC? mor dacă pun mâna pe lopată? Ba… Deci, dechidem un șantier și îi spune Șantierul Tineretului ”Onoare muncii”… Munca e brățară de haur, munca educă, munca n-a omorât pe nimeni (e drept că nici lenea) … deci… să treacă la muncă toți paraziții… ce credeau ei, că politicienii pot să fie nemulțumiți stând în picioare? Ba…

Și ar face bine să se grăbească … porcinele trebuie belite și transportate la Parlament… Azi mâine politicienii vor migra spre insule pe care nu pot să le pronunț fără să mă împletesc la maniqură ca să își savureze victoria electorală…

P.S. Rugăciune către Dumnezeu:

Doamne, eu păcătosul, rogu-te, ascultă rugăciunea mea!
Oameni sunt și ei deși seamănă mai mult cu Șarpele decât cu Mata… I-ai Doamne în Raiul Tău să se bucure de tot ce e mai bun, și lasă-ne pe noi păcătoșii să suferim de lipsa lor. Nu merităm, Doamne, onoarea și bucuria de a-i vedea zilnic la televizor … AMIN …

 

 

Democrația ne doare, de fapt lipsa ei …

5 noiembrie 2012 2 comentarii

Pentru a avea o țară democratică, este nevoie de câteva condiții minimale:

– Existența și respectarea unui Statului de Drept puternic și funcțional și a instituțiilor aferente.

– Existența unui sistem electoral uninominal, în două (sau mai multe) tururi de scrutin fără nici un fel de liste de candidați și fără un prag electoral.

– Existența și restectarea până la virgulă a unui sistem legislativ bazat pe principii simple și neinterpretabile.

– Un control eficient și la vedere asupra aleșilor.

– Dispariția imnunităților de care se bucvură politicienii în fața legii, cu excepția cazurilor prevăzute în Constituție. Este nevoie de aceasta pentru a se respecta principiul egalității cetățenilor.

– Asigurarea unei existențe decente a populației pentru ca mituirea lor din partea politicianilor să fie cât mai grea

 

Democrație …

Pe unde vrei și unde nu vrei auzi cum se vorbește despre democrație … În numele democrației se fac o mulțime de lucruri, toți politicianii se rup în figuri încercând să ne arate cât de democrați sunt ei și cât de ticăloși și nedemocrați sunt adversarii lor…

De fapt, ce e și democrația aceasta? Pe scurt, democrația este un sistem politic. Nu este un sistem politic perfect, dar se pare că la ora aceasta este cel mai evoluat. Ce urmează după? Poate va urma ca frâiele sucității umane să ajungă în ”mâinile” computerelor… se crează un sistem de legi și de reguli după care se va conduce societatea umană, se crează softurile necesare și nu ne mai batem capul… sau poate vine meteoritul ăla ciudat, îi trage una Pământului și dispărem pentru o lungă perioadă ca societate umană…

Totuși, până că vine meteoritul sau lăsăm computerele să ne conducă, să vedem cum e cu democrația…

Democrația (în traducere directă „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία – demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”) este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.

De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separația puterilor în stat.

În ziua de astăzi termenul este de cele mai multe ori folosit cu sensul de democrație liberală, dar există multe alte varietăți iar metodele de a guverna pot diferi. Cu toate că termenul democrație este utilizat de obicei în contextul unui stat politic, principiile sale sunt aplicabile și altor organisme sau entități, cum ar fi universitățile, sindicatele, companiile publice sau organizațiile civice. Pe plan politic, democrația se definește ca regimul politic fundamentat pe principiul suveranității naționale (națiunea conduce statul prin reprezentanții săi aleși, pe principiul separării puterilor în stat, pe principiul egalității tuturor în fața legii. Democrația este inseparabilă de respectarea drepturilor omului și ale cetățeanului. Democrația modernă are la bază trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american, francez)

Un element important al democrației este constituția. Acest document, votat de către popor prin referendum organizat în mod liber, reglementează drepturile și libertățile individului într-un stat și definește limitele puterii a conducătorilor aflați în diferite funcții din stat și din guvern, definește politicile fundamentale și stabilește structura, datoria și puterea guvernului.

Având în vedere astea, cred că ar trebui să ne uităm în jur și să ne întrebăm dacă avem sau nu democrație pe plaiul mioritic…

Cred că la noi, democrația e cam ca virginitatea blondelor, uneori da, alteori ba … după caz…

Dacă ar fi democrație 100% am constata că politicienii sunt aleși de popor și prima lor ocupație ar fi să reprezinte interesele celor care i-au trimis în funcțiile pe care le ocupă…

Definiția „conducere de către popor” de fapt este oarecum aproximativă deoarece, din motive obiective, poporul nu are cum să exercite direct actul de conducere, astfel că se aleg un număr de reprezentanți.

În ceea ce privește alegerea reprezentanților se întămplă, cred, primul pas în încălcarea democrației, pas care face posibil tot resul de încălcări mai mari sau mai mici, mai flagrante sau mai ascunse.

Problema apare din cauza sistemelor de vot.

Există sisteme de vot care duc mai spre elector decizia finală în ceea ce privește alegerea reprezentantului și siteme de vot care introduc între alegător și ales voința altor persoane.

Sistemele electorale sau sistemele de vot întâlnite în întreaga lume sunt strâns legate sistemele de partide din țara luată in considerare. Sistemele de vot reprezintă mecanismul prin care se selectează reprezentanții unei grupări cărora li se deleagă autoritatea de a-și reprezenta alegătorii și de a lua decizii în numele și pentru aceștia din urmă.

În cadrul democratic de analiză a procesului electoral se întâlnesc două mari tipuri de sisteme de vot: sistemul electoral majoritar și sistemul electoral cu reprezentare proporțională. În genere, sistemul electoral majoritar este întălnit în acele țări care prezintă democrații majoritariste (de exemplu Marea Britanie, SUA), iar sistemul electoral cu reprezentare proporțională este caracteristic țărilor care și-au organizat regimul politic conform unei democrații consensualiste (de exemplu Germania, Italia, Belgia).

Diferențele dintre cele două tipuri de sisteme electorale pot fi corelate așadar cu două interpretări majore ale procesului democratic. Una dintre ele, bazată pe logica deciziei eficiente, privilegiază ideea potrivit căreia, într-un sistem politic democratic, guvernarea se fundamentează pe exprimarea voinței majorității. Cealaltă, pornește de la o cu totul altă viziune în privința reprezentării politice. Conform principiului proporționalității, nu este suficient ca rezultatul alegerilor să reflecte prezența unei majorității, ci este necesară o inventariere cât mai fidelă a opțiunilor electorale, astfel încât minoritățile semnificative să nu fie dezavantajate.

Sistemul electoral majoritar

Se organizează în circumscripții uninominale și prezintă următoarele caracteristici.

Sistemul electoral majoritar se numește și the winner takes it all sau first past the post, în sensul că acel candidat care obține cel mai mare număr de voturi, fie printr-o majoritate relativă fie printr-o majoritate absolută, câștigă cursa electorală, obținând toate mandatele puse în joc în circumscripția respectivă. Cei care pierd, deci, nu vor fi reprezentați, chiar dacă numărul lor depășește 50%. Acest lucru se poate întâmpla când regula câștigării este majoritatea relativă. De exemplu, Candidatul X obține în urma alegerilor 37% din opțiunile alegătorilor, fiind plasat pe primul lor în circumscripția uninominală respectivă. El va primi toate mandatele, chiar dacă 63% din totalul alegătorilor nu își regăsesc opțiunile reprezentate de Candidatul X.

Sistemul electoral majoritar este foarte competitiv, generând antagonismul părților. Nu se poate vorbi de o colaborare a partidelor sau a liderilor într-un astfel de sistem. Si pentru că majoritatea populației rămâne nereprezentată, sistemul este mai corect denumit: metoda pluralității sau cea mai mare majoritate.

O altă caracteristică a sistemului electoral majoritar este aceea că distorsionează rezultatele, suprareprezentând partidele mari care câștigă de obicei cursa electorală și subreprezentând partidele perdante, de obicei mai mici. Acest sistem încurajează teoria votului util: diminuează șansele unui partid mic deoarece raționamentul spune că un vot pentru un partid care nu are șanse să câștige cursa electorală este un vot irosit.

Sistemele electorale cu reprezentare proporțională (RP)

Sunt mai puțin competitive și generează coaliții de guvernământ, care sunt mai puțin eficiente, dar iau în considerare opțiunile întregului electorat.

Sistemele electorale cu reprezentare proporțională prezintă 3 forme distincte de organizare: Sisteme RP pe liste de partid, sisteme RP forma mixtă membru proporțională și sisteme RP cu vot unic transferabil.

Sisteme RP pe liste de partid: sunt caracteristice Europei de Vest și Europei Centrale și de Est. Alegătorii votează una din listele propuse de partide în circumscripții plurinominale, iar locurile se atribuie în funcție de procentele obținute. Redistribuirea resturilor se face prin metoda d’Hont. Distorsionare există și în cazul acestui sistem de vot și ea este dată de existența pragului de vot, implicit sau explicit (prin legislație). Pragul implicit se calculează conform formulei de calcul P= 75%:(M+1) unde M este magnitudinea medie a circumscripției.

Sistemele RP formă mixt membru proporțională este așa cum îi spune chiar denumirea o formă mixtă care combină listele de partid cu elemente ale sistemul majoritar. Fiecare alegător are la dispozitie 2 voturi: unul se acordă unei liste din cele propuse de partide și celălalt se acordă unui candidat la fel ca în sistemul majoritar. Resturile se atribuie după liste. Sistemul se poate întâlni în Germania unde 50% din candidați se aleg pe liste și 50% în circumscripții uninominale, sau în Italia unde ¾ se aleg prin metoda pluralității și ¼ pe liste.   Sisteme RP cu Vot unic transferabil este un sistem întâlnit în Irlanda și Malta. Alegătorii au în față liste propuse de partide. Ei aleg lista partidului care le reprezintă opțiunile și apoi, ordonează cu pixul candidații din lista respectivă.

Ca să traducem puțin în limbaj mai simplificat, orice fel de liste introduse într-un sistemul electoral fac ca decizia dă se îndepărteze de alegător, cel puțin prin faptul că va trebui să aleagă din ceea ce i se poropune.

E adevărat, indiferent de sistemul de vot, alegătorul ca trebui să aleagă între cei care candidează. Problema ce apare este că cel propus spre alegere din partea unui partid are la dispoziție o cale mai ușoară deoarece se bucură de o logistică pusă la dispoziție de partide. Este extrem de costisitor pentru un independent să ajungă în postura de candidat, astfel în clasa politică apare o problemă în ceea ce privește înnoirea, schimbarea celor deja ajunși în anumite poziții…

Ei îi vor propune întotdeauna pe cei care îi susțin pe ei și ideile lor, blocând accederea adversarilor personali.

Să vorbim puțin despre ceea ce înseamnă vot uninominal…

După cum spune și numele, sistemul uninominal înseamnă votarea unor nume de candidați și nu a unor partide.

Sistemele uninominale sunt în general dorite de alegători deoarece, măcar aparent, alegătorul pare mai ușor de tras la răspundere, nemulțumirile alegătorilor mergând direct spre om și nedizolvându-se în grupul din care face parte respectivul reprezentant.

De muulte ori, din partea reprezentanților unor partide, dar și din partea unor alte persoane (jurnaliști sau nu) interesate în zona politică se aude tot mai des ceva ce sună cam așa: ”Vedeți, uninominalul e rău deoarece astfel ajung în clasa politică tot felul de neaveniți, oameni cu mulți bani, artiști sau vedete care nu au nici o treabă cu politica”. Personal, când aud asta regret enorm că nu-l pot scoate din televizor pe nesimțitul care afirmă asta și să îi trag vreo două palme pentru că mă ia de cretin.

Sistemul de vot care există acum în România este un fel de struțocămilă. NU ESTE UN SISTEM UNINOMINAL.  Dacă ar fi uninominal am vedea ca cel care câștigă colegiul se duce în Parlament, or, dac aparține unui partid care nu a câștigat un număr de voturi peste pragul eletoral rămâne cu ochii în Soare.

Se aleg bogătași și  vedete care nu prea au trabă cu politica dacă avem un vot uninominal direct? Te pomenești că, Gigi Becali, Irina Loghin, Dolănescu (D.zeu să-l ierte), Mircea Diaconu, Victor Socaciu, Gabriela Firea, Dan Diaconescu, Florin Condurățeanu, Sorin Ovidiu Bălan etc auocupat, ocupă sau vor ocupa un loc în Parlament deoarece au mai talente politiceti ori s-au ales cumva în sisteme uninominale directe? Nțț… nici vorbă, s-au ales sau se vor alege DOAR PENTRU CĂ FAC PARTE DIN ANUMITE PARTIDE ȘI SERVESC CU CONTURILE ȘI IMAGINEA LOR INTERESELE ANUMITOR GRUPURI DE INDIVIZI CARE CONTROLEAZĂ LA UN MOMENT DAT PARTIDELE POLITICE… PRACTIC NIȘTE GĂȘTI…

Personal mi se pare că sistemul mixt de vot este introdus doar pentru a se demonstra că votul uninominal nu e în regulă.

Cei care o fac știu foaarte bine că pentru a se vedea adevărata valoare a votului uninominal este nevoie de două până la cinci-șase scrutinuri electorale. Este nevoie de asta pentru ca alegătorii să își dea seama că doar astfel pot ca dacă nu le convine porestația unui parlamentar pot foarte ușor să îl îndepărteze nemaivotându-l…

Existența pragului electoral care face ca niște candidați care nu aparțin unor formațiuni politice care nu trec pragul să nu se califine indiferent de procentul de voturi obținut poate duce la adevărate aberații…

Avem la îndemână chiar un caz extrem de elocvent: Crin Antonescu.

Acesta, cu doar 9000 de voturi și cu doar un loc trei câștigat la alegeri,a ajuns să fie șeful Senatului și să îl înlocuiască pe președinte atunci când a fost suspendat. Crin Antonescu, deși a fost numit, ocupă o funcție în care se ajunge prin alegeri. Crin Nu a fost ales ci, practic, numit.

O capcană în ce privește votul uninominal este sistemul uninominal proporțional…

În fond ce este un scrutin electoral? O întrecere între candidați…

Subtil se face o paralelă cu atletismul unde câștigător este cel care trece primul linia de finish.

Greșit și parșiv… La un scrutin electoral, din punctul de vedere al candidatului oamenii se împart în trei categorii… Cei care au votat cu el, cei care au votat împotrivă și cei care s-au abținut… Dacă ultimii nu sunt luați în seamnă pe principiul că acei oameni se declară indirect de acord cu cei care participă la vot, cei care votează împotrivă sunt de fapt cei care au votat cu alți candidați.

Astfel, în peste 90% din cazuri, după un tur de scrutin cu mai mulți candidați, vedem că   împotrivă au votat o majoritate zdrobitoare, mascată de majoritatea relativă. Se poate ajunge ca un candidat votat de doar 20%, să zicem, să câștige deoarece următorul candidat are 19% iar al treilea 18%.

Cum se poate elimina această eroare?

Simplu… prin introducerea unor tururi de scrutin suplimentare, oferindu-se celor care nu au votat cu nici unul din candidații intrați în finală posibilitatea de a arăta pe cine  preferă din cei doi rămași (În cazul în care e vorba de două tururi de scrutin).

O altă aberație a sistemelor electorale este existența pragurilor electorale.

Acestea fac imposibilă practic apariția de noi partide în cazul în care masa de alegători care se simte nereprezentată este destul de consistentă.

După părerea mea, singurul sistem electoral, cu adevărat democratic, este un sistem realmente uninominal în două tururi de scrutrin.

Spun politicianii că sitemul uninominal pur, fără liste și praguri electorale dce la apariția unor sumedenii de partide, astfel fiind greu crearea unor majorități…

Complet aiurea… tocmai existența a doar trei, patru formațiuni parlamentare poate foarte ușor să ducă la adevărate blocaje … Se poate vedea cum în parlamentarismul ultimilor ani am avut parte de adevărate blocaje atunci când îi convenea unui singur om destul de puternic pentru a fi luat în seamă: Dan Voiculescu.

Erorile introduse în sistemul electoral și în legile conexe acestuia sau, măcar, care ajută la regelemantarea asigurării unor alegeri corecte și respectării egalității de șanse, practic atentază dramatic la ideea de democrație adevărată.

Mă refer de exemplu la acea Lege a Audiovizualului. Nerespectarea acesteia a dus la apariția unei aberații politice cum este Partidul Poporului Dan Diaconescu. Partid fără doctrină, partid destinat susținerii și promovării unei singure persoane și a grupului din jurul lui apărut și promovat doar la televizor deși acest lucru este ferm interzis deoarece prin prestația lui OTV îi oferă stăpânului său de facto un  avantaj pe care nici un alt candidat nu îl are… poate să își prezinte nonstop și agresiv  mesajul populist.

Doar Dan Voiculescu se mai bucură de un astfel de avantaj.

Ultina chestiune care zdrobește indeea de democrație la care mă voi referi este una legată de bani.

Pentru a se motiva faptul că se trag sfori și nu se respectă legislația fegată de finanțarea partidelor, foarte mulți spun că ”Democrația costă”.

E vărat, costă, funcționarea unui Parlament înseamnă alocarea unor sume destul de consistente.

Doar că sub această chestiune se ascune o adevărată țesătură de cheltuieli ilegale și inutile…

Începând de la autoturismele de lux pe care le folosesc parlamentarii (autoturisme care, conform foilor de parcurs și a benzinei consumate, fac ocolul româniei lunar, de câteva ori, asta deși poate nu ai ieșt  mai mult de o jumătate de oră din  garaj) sau de la cazarea de superlux de care se bucură parlamentarii, precum și de la decontarea unor sume cheltuite de parlamentari deși aceste sume ar trebui achitate din buzunarul propriu… și mergând până la influența pe care o exercită parlamentarii în schimbul unor sume colosale (sute de milioane de euro necesari la șpăguirea electorilor) sunt doar câteva urmări ale lipsei de democrație care impune existența unui sistem eficient prin care alegătorii își pot controla aleșii pentru ca aceștia să nu o ia prin arătură…

O altă urmare a faptului că democrația este cam varză la noi, neezistânt acel control minim necesar din partea electoratului duce la existența unor salarii și pensii jenante, demne de Africa și nu de Europa în care ne dăm mari că am început să intraăm.

Se spune că salariile sunt mici și în economia privată și nu doar în zona bugetară. Adevărat, dar dacă ar fi salarii mai mari la stat, privații ar trebui și eu să le mărească.

De ce ar fi interesați politicianii ca salariile să fie la limita de jos sau sub ea, socialmente acceptabilă, limită care permite cel mult o supraviețuire…?

Simplu, dacă o persoană are un venit de 2-300 de euro, poate fi șpăguit la alegeri cu o bere un mititel, o brichetă și un kil de ulei.. Cineva care câștigă 2-3000 de euro ar costa mult mai mult … Sume pe care politicianii și le-ar permite mai greu.

Da, mirabil, nu? O salarizare decentă înseamnă o democrație consolidată.

Lucrul se poate vedea dacă ne uităm pe hartă.. unde e puternică democrația? În țăti ca Germania, S.U.A. , Suedia, Elevția, Norvegia, Franța,  Regatul Unit al Marii Britanii, etc țări cu venituri mult mi mari ca la noi…

Unde e varză democrația? În țări latino americane, africane, țări din Asia sau din fosta Uniune Sovietică … țări cu venituri mici…

Un exemplu destul de interesant sunt unele țări din fosta Yugoslavie, țări venite din Comunism ca și noi… Democrția este tot mai solidă, în parale, sau tocmai datorită creșterii veniturilor, deci a nivelului de trai…

Care ar fi concluzia?

Dacă există vreuna… cred că pentru a avea o democrație reală, puternică, profundă și adevărată e nevoie de câteva principii care nu pot fi încălcate. Oricare din aceste principii, dacă nu este respectat ad literma, poate induce adevărate aberații, derapaje care duc spre ceva ce cred că nu își mai dorește nimeni: Spre dictatură.

Câteva din aceste principii ar fi:

– Existența și respectarea unui Statului de Drept puternic și funcțional și a instituțiilor aferente.

– Existența unui sistem electoral uninominal, în două (sau mai multe) tururi de scrutin fără nici un fel de liste de candidați și fără un prag electoral.

– Existența și restectarea până la virgulă a unui sistem legislativ bazat pe principii simple și neinterpretabile.

– Un control eficient și la vedere asupra aleșilor.

– Dispariția imnunităților de care se bucvură politicienii în fața legii, cu excepția cazurilor prevăzute în Constituție. Este nevoie de aceasta pentru a se respecta principiul egalității ctățenilor.

– Asigurarea unei existențe decente a populației pentru ca mituirea lor din partea politicianilor să fie cât mai grea.

Ar mai fi și altele, dar cred că acestea sunt minimale dacă avem pretenția să trăim într-o țară democrată… Dacă populațiapoporul preferă să trăiască precum o turmă… asta e din păcate… Dacă poporul preferă să accepte să fie mințit și umilit în schiml unei găleți, a unei brichete, a unui mititel ori a unei beri sau a unei sarmale… asta e … își merită soarta… e bine totuși să știe că indirect, va plăti ceea ce primeșe șpagă…

De exemplu mititelul dau berea ieftină și de proastă calitate le va plăti indirect la prețul unei porții barosane de caviar sau de șampanie Champagne Moët & Chandon ori a unei sticle de coniac Hennessy… și nu cumpărate de la alimentara din colț ci de la un restaurant de lux unde nu își va permite niciodată să cumpere măcar scobitori…

 

Boc a plecat

10 februarie 2012 Lasă un comentariu

A ajuns cel mai hulit dintre toţi premierii pe care i-a avut România în ultimii 22 de ani, deşi mandatul său şi al cabinetului pe care l-a condus se încheie cu aprecierile pozitive ale recentei misiuni a FMI, a BM şi CE la Bucureşti. Aprecieri la adresa unor măsuri pe cât de necesare, pe atât de impopulare, dar care au ferit ţara de soarta Greciei. Măsuri mereu amânate de toate cabinetele în România postdecembristă şi care, fără criza uriaşă rostogolită peste întreaga lume, ar fi fost cu siguranţă încă o dată amânate şi de acest guvern.

„Am luat decizii foarte grele, nu pentru că am dorit, ci pentru că a trebuit“ – spune la plecare Emil Boc şi, indiferent de reaua lui percepţie de azi, omul acesta este de crezut. Şi-a sacrificat imaginea şi procentele partidului, făcând, târâş-grăpiş, ceea ce ar fi trebuit să facă, încă de acum 20 de ani, Văcăroiu şi Iliescu. Opoziţia, dar şi oamenii ieşiţi în stradă au văzut în Emil Boc doar o unealtă docilă şi malefică a preşedintelui Băsescu, cel care a aliniat ţara la o politică de austeritate nemaiîntâlnită până acum. După cum tot o unealtă de încredere a văzut şi preşedintele în premier.

Dar dacă oamenii nu se pricep, nu înţeleg şi, mai ales, nu simt nimic din ceea ce înseamnă binefacerile reformelor macro, opoziţia (cea responsabilă), care se pregăteşte să preia puterea, înţelege şi ar trebui să-i fie recunoscătoare lui Emil Boc, care a scos deja din foc cele mai fierbinţi castane. Că a făcut-o de cele mai multe ori stângaci, greoi şi incomplet, cu oameni de partid nepricepuţi sau/şi profitori, că a îngăduit o politizare din vârf şi până la cea mai umilă cabină de portar, că a lăsat impresia aroganţei pe care o capătă orice om când stă prea multă vreme la putere, toate acestea sunt adevărate şi o analiză a Cabinetului Boc al nu ştiu câtelea va scoate la iveală încă multe asemenea, agrementate de o lipsă de comunicare devenită cronică. Mai mult, atunci când protestele din pieţele României luaseră amploare, Emil Boc, deşi prăbuşit în sondaje, a părut surprins: cum adică, oamenii nu văd şi nu apreciază buna sa credinţă? Nu văd cum şi-a ros imaginea, a lui, a guvernului şi a partidului făcând ce „a trebuit“?

Gesticulaţia lui ridicolă cu datul la lopată în zăpadă asta voia să spună. Iar în jurul lui s-au găsit destui care să-i cânte în strună, închipuindu-şi că vor cârpi lipsa de comunicare (comunicarea fiind înţeleasă de ei ca ambalaj mincinos), în ceasul al doisprezecelea, prin câteva grăbite (şi ratate) convocări la… dialog. Mulţi pedelişti şi pedeliste care trăiau deja eternitatea în ministere, la parlament sau pe coperţile revistelor glossy au picat din lună când strada, opoziţia şi televiziunile şi-au unit vocea. „Ştiu ce avem de făcut“, spunea premierul Boc doar cu o săptămână în urmă, dar mulţi nu-i mai suportau nici chipul, nici vorbele turuite. Să plece, a strigat strada şi opoziţia. Să plece, au şoptit voci din coaliţie şi chiar din propriul său partid.

Decizia lui Emil Boc de a-şi prezenta mandatul alături de cel al cabinetului este corectă. Da, a făcut ce a trebuit, cum este greu de crezut că altul ar fi făcut-o în vremuri atât de tulburi. Şi-acum, când demisionează, Emil Boc face din nou ce trebuie: se dă de-o parte ca să permită deblocarea crizei politice în care ne aflăm. Spre iritarea multora, eu îi mulţumesc.

Autor: Rodica Palade 

Sursa: Revista22

Articolul poate fi citit și pe: AVANPOST

 

Euroşpagă 12.000 de euro? Nţţţ… Până la 20.000 se numeşte „atenţie”.

21 martie 2011 2 comentarii

12.000 de euro şpagă pentru un pesedist? Asta e o glumă proastă. Până la 20.000 se numeşte „atenţie”.

De multe ori se spune că Europa unită va fi un fel de sumă a valorilor ţărilor care o compun, că fiecare va contribui la aceasta după posibilităţi.

Ei bine, contribuim şi noi cu una din marile noaste valori: Şpaga.

Jurnaliştii de la Sunday Times au făcut un experiment, pretinzând că sunt dela o firmă de lobby au constatat că trei parlamentari europeni sunt dispuşi să-şi vândă serviciile contra unei sume de până la 100.000 de euro .

Evident că dacă între cei trei nu era şi un român, pentru noi chestia nu ar fi avut nici un haz.

Reporterii ziarului britanic au propus mai multor membri ai Parlamentului European să le plătească 100.000 de euro pe an în schimbul unor amendamente a căror adoptare ar fi fost impulsionată de respectivii deputaţi. Trei dintre aleşi au acceptat: fostul vicepremier român Adrian Severin, fostul ministru sloven de externe Zoran Thaler şi un fost ministru austriac de externe, Ernst Strasser.

Severin, membru al Grupului Socialiştilor şi Democraţilor le-a trimis jurnaliştilor în piele de lobby-şti un mesaj: „Vă aduc la cunoştinţă că amendamentul pe care îl doriţi a fost depus la timp”, spunea europarlamentarul. Apoi, considerând că are sacii în căruţă, el a trimis o factură de 12.000 de euro pentru „servicii de consiliere”, relatează AFP. Zoran Thaler a prezentat şi el un amendament şi a solicitat apoi ca banii să-i fie depuşi în contul unei societăţi cu sediul la Londra. „Nu se pune problema să dezvălui acest lucru”, a afirmat el.

Ernst Strasser fostul demnitar austriac, în prezent eruparlamentar din partea partidului Popular austriac (OVP) a declarat ziariştilor : “Sunt lobbyst”, şi a cerut ca o primă sumă de 25.000 de euro să-i fie depusă în contul unei societăţi pe care o deţine în Austria.

După ce Sunday Times a dezvăluit identitatea celor trei aşa-zişi lobby-işti, Adrian Severin a asigurat că nu a făcut nimic ilegal, iar ceilalţi doi europarlamentari au susţinut că ştiau încă de la început că era o acţiune a unor ziarişti şi că ei au vrut doar să vadă până unde va ajunge demersul jurnaliştilor.
Vicepreşedintele Parlamentului European Diana Wallis răspunzând la o întrebare adresată de ‘Sunday Times’, aspus că va fi făcută o anchetă: “Acest lucru trebuie să facă obiectul unei anchete profunde”.

La izbucnirea în spaţiul public a poveştii, reacţiile au fost la fiecare după cât îi permite educaţia. Ernst Strasser şi-a anunţat azi demisia din funcţia de europarlamentar. Motivul invocat de Strasser pentru demisie: existenţa unei campanii îndreptate împotriva sa, campanie ce ar face rău partidului din care face parte, Partidul Popular austriac (OVP), aflat la guvernare, alături de social-democraţi. Se pare că demisia  lui Strasser fusese cerută de vicecancelarul Josef Pröll, șeful OVP, care l-a îndemnat de asemenea pe europarlamentar să îşi prezinte scuze.

Adrian Severin în schimb, în cel mai pur stil mioritic a declarat că ceea ce a făcut pentru pretinșii lobby-iști a fost să le ofere consultanță, lucru care nu este interzis de regulamentele Parlamentului European. Întrebat dacă a depus amendamentul cerut de aceștia, Severin a spus: „Nu am depus amendamentul. Altcineva îl depusese deja. De asta am și trimis mesajul în care îi înștiințam că amendamentul dorit a fost depus. Nu este nicio legătura de cauzalitate între cele doua lucruri”, a subliniat Severin, care a precizat că lobby-ul este reglementat dar că este legal să facă acte procedurale contra cost. Severin amai spus că este vorba despre Sebastian Bodu (PDL).

Tot Severin a mai precizat că a semnat un contract de consultanță în ianuarie, dar că nu a primit bani. „Deși pentru ceea ce am făcut pentru ei îmi datorează bani. Am făcut analize, am pierdut timpul pentru ei”, a declarat europarlamentarul român.

Simţinduse implicat în scandal, eurodeputatul PDL Sebastian Bodu susține că amendamentul invocat de PSD-ist este unul mai vechi și nu are nicio legătură cu presiunea pusă de jurnaliştii britanici. El spune că având calitatea de raportor al PPE privind modificarea directivei referitoare la fondurile de garantare s-a întâlnit, în decembrie anul trecut, cu raportorul principal Dimitar Stoyanov, care susținea prelungirea termenului de plată a compensațiilor pentru deponenții unei bănci aflate în faliment de la o săptămână la o lună.

”Amendamentul scris al colegului bulgar mi-a fost remis încă de atunci (decembrie). Amendamentul depus de mine a venit în februarie, se află în linie cu poziția mea exprimată în decembrie și consider în continuare că acesta este un amendament normal, de bun simț și realist”, explică europarlamentarul PDL, pe blogul personal, precizând că el a propus păstrarea actualei directive care conține termenul de 30 de zile pentru plata despăgubirilor.

Mai mult, el recunoaște că că Adrian Severin adiscuta în luna februarie  să-l întrebe despre prelungirea termenului, însă nu știa și nici nu a fost informat de vreo înțelegere a PSD-istului Severin  cu lobby-iștii.

”Propuneri de la reprezentanți ai firmelor ce intră sub incidența reglementărilor europene primim cu toții frecvent, eu personal le ascult (îintotdeauna într-un cadru oficial) și, dacă mi se par bune, le promovez. Daca nu, nu. Însă consider că este important ca punctul de vedere al celor care urmează să fie reglementați de un anumit act normativ să fie ascultat, lucru pe care îl face și Comisia Europeană (în procedura de consultare) și care, în Parlamentul European, este firesc și reglementat”, mai spune Bodu.
Pe Adevărul.ro http://www.adevarul.ro/adevarul_europa/Adrian-Severin-scarbit-primit-ilegal_0_447555529.html într-un interviu, Severin încearcă să clarifice lucrurile.

Iată mai jos interviul :

Domnule Severin, cum comentaţi afirmaţiile din The Sunday Times?
Este o porcărie extraordinară! Au venit la mine doi indivizi care se pretindeau de la firma Tzlor Jones Public Affaires, care mi-au propus un contract de membru în boardul internnaţional al acestei companii. Aceasta nu este o problemă, nu e nimic ilegal, sunt membru în mai multe board-uri.
Ce presupune această calitate?

Se dictută despre trenduri, despre anumtie evoluţii politice, poate fi o activitate de consultant politic. Dar în niciun caz nu este vorba de a fi salariat sau agent al firmei de lobby. Era vorba doar să le dau sfaturi în ce priveşte procedurile, stadiul unor propuneri legislative, modalităţi de acţiune.

Intră în înţelegere şi depunerea de amendamente?

Nu, fiindcă în statutul nostru scrie clar că nu poţi fi plătit pentru acţiuni ce ţin de exercitartea mandatului, iar depunerea de amendamente este o parte a mandatului nostru. Pe de altă parte, poţi convinge pe cineva să depună un anumit amendament, dar atunci când se pune problema dezbaterii şi a votului trebuie să-ţi declari interesul legat de această chestiune şi să te abţii.
În cazul de faţă, cum aţi procedat?
La un moment dat, ei au venit la mine şi mi-au sugerat că ar vrea să depun acel amendament, legat de restituirea depozitelor bancare, unii doreau ca perioada să fie mai scurtă, ei ar fi vrut să fie mai lungă. Se întâmplă ca uneori firmele de acest tip să ceară mai mult din partea consultanţilor lor. Mi-au spus că îmi vor trimite cât de repede contractul de membru în board dar că până atunci mă roagă să îi ajut cu amendamentul. Mi-am dat seama că nu prea se descurcau cu procedurile în Parlamentul European. Iniţial le-am spus că o să-l depun, nicio problemă, nu era mare lucru. Era un amendament la o opinie, nu la un raport în plen, şi oricum urma să se discute şi să se dea un vot într-o comisie. După aceea, m-am gândit puţin şi mi-am zis că nu e în regulă să lucrez ca lobbist. Şi nu am mai depus amendamentul. Le-am făcut doar consulting, le-am spus în ce stadiu sunt discuţiile, care e orientarea anumitor grupuri, ce strategie pot adopta.
Dar există un email în care le comunicaţi că amendamentul s-a depus!
Da, dar nu eu am depus acel amendament. Am aflat că l-a depus Sebastian Bodu. Şi nu pentru că l-am convins eu, ci pentru că aşa a crezut el, a fost convingerea lui. Eu i-am informat pe cei de la pretinsa firmă doar că amendamentul a fost depus, nimic mai mult.
Bănuiaţi în momentul acela că lucraţi pentru o firmă fantomă?
Nu. Şi interesant este că înainte mă consultasem cu anumite persoane, nu vreau să spun cine sunt, care mă asiguraseră că firma e în regulă. Bine, ei pot să spună acum: asta e, am greşit! Dar e ceva ciudat aici. Bănuielile mele au început atunci când cei de lşa aşa-zisa firmă au insistat să mă plătească pentru acest amendament, spunând că am lucrat foarte mult. Ba chiar au trimis nişte emisari la mine, ca să încheiem un contract pentru această prestaţie. Eu le-am cerut doar un contract de consultanţă, nimic altceva. Fiindcă nu am vrut să le ofer altceva şi nici nu le-am oferit.
Cum aţi aflat că era o momeală?
Am aflat acum vreo zece zile, când ei s-au dat în vileag şi mi-au cerut o opinie. Nu am ştiut că am fost filmat pe ascuns. Ei au trunchiat înregistrarea şi au scos din context ce au vrut. Ei m-au întrebat: aţi vorbit cu Bodu? Şi eu le-am spus: nu, dar el a făcut amendamentul că aşa a crezut el. Şi asta nu mai apare, se sare direct la partea în care eu spun că amendamentul a fost depus.
Cum credeţi că va influenţa acest scandal cariera dumneavoastră politică?
Nu ştiu, depinde. Acum, primul meu impuls ar fi să mă las. Ştiu multe lucruri de background şi această întâmplare e legată de multe poziţii pe care eu le exprim în Uniunea Europeană şi pe care unii le vor anihilate. Cineva, care ştia probabil ceva, m-a şi atenţionat că mi se pregăteşte ceva rău. I-am cerut preşedintelui Parlamentului, Jerzy Buzek, o anchetă specială. Şi am cerut inclusiv o acţiune penală împotriva persoanelor care au manipulat şi s-au prezentat sub identităţi false. Eu înainte de a încheia acel contract am întrebat oficiul juridic de la Parlamentul European şi mi s-a spus că e în regulă. Pe de altă parte, e posibil ca, de acum înainte, când se va pune problema unei candidaturi din partea mea la şefia grupului prlamentar sau încredinţarea unui raport, să fiu ocolit, pentru a nu se mai genera critici în presă. Poate nişte colegi îmi vor cere demisia din funcţia de vicepreşedinte al grupului, ceea ce nu am de gând să fac. Voi susţine mâine ( luni, n.r.) la ora 10 o conferinţă de presă la sediul Fundaţiei Ovidiu Şincai. Nu am făcut nimic ilegal şi nu am luat niciun ban. Restul sunt speculaţii.

Pentru a ne face o idee şi mai clară asupra faptelor, tot de  pe Adevărul.ro http://www.adevarul.ro/adevarul_europa/Adrian_Severin-Parlamentul_European-lobby-video-inregistrare-scandal_0_447555589.html , iată şi transcriptul înregistrării  discuţiei dintre Adrian Severin şi jurnaliştii britanici, discuţia fin filmată cu o cameră ascunsă:

The Sunday Times (TST): „Ați putea să faceți un amendament pentru noi?”
Adrian Severin (AD): „Da, da, ok, deci apoi vom vedea ce se poate face. Aș putea să fac un amendament…aș putea ruga un coleg să facă amendamentul.”
Reporterii se întâlnesc cu Severin în martie. Acesta le spune că a aranjat ca amendamentul să fie făcut în numele clientului lor.
TST: „Deci, spune-ți-mi ce s-a întâmplat până acum, ați făcut amendamentul?”
AD: „Deci, a fost un amendament depus de cineva de la grupul PPE și consider că este o chestiunde de principiu ca acest lucru să fie făcut cât mai des pe viitor pentru că este mult mai bine dacă asta, dacă lucrăm prin oameni, acesta făcând amendamentul din credința personală că este bine să facă astfel, nu doar pentru că l-am rugat eu să-l facă.”
TST: „Pe cine ați găsit să vă depună amendamentul?”
AD: „Cine? Este Bodu, Sebastian Bodu, este un român, un alt român.”
TST: „Da, da, îi recunosc numele.”
AD: „Da, dar după cum știți, ca să răspund, dacă a fost ușor sau nu… Deci, în primul rând a trebuit să mergem în grupuri diferite să vedem unde anume am putea să găsim pe cineva. În al doilea rând, a fost important să, deci am încercat la mai mulți și ei nu au acceptat. Deci, în final, cu el am încercat să-i explic care este scopul. Dar într-un final a înțeles și a fost de acord cu ideea, el considerând, de fapt, că este un lucru corect și nu făcând-o doar pentru că eu i-am cerut-o.”
TST: „A înțeles că dumneavoastră făceați acest lucru în numele unui client?”
AD: „Nu, nu i-am spus nimic.”
Reporterii îl întreabă pe Severin cât de mult îi va costa pentru ca acesta să aranjeze ca amendamentele să fie făcute.
TST: „Când oamenii ne trimit facturi, aceștia de obicei ne taxează pe zi de lucru. Dumnavoastră aveți jumătăți de zile. Este dur.”
AD: „Da, da. Cred că, pentru că eu nu am contat cu adevărat, cred că pentru așa ceva va fi pentru două sau trei zile, este bine, ce credeți?”
TST: „Da, sigur. Deci asta ar fi, să zicem, 12.000 de euro.”
AD: „Da.”
TST: „Pentru trei zile.”
AD: „Da.”

De data asta, preşedintele PSD, Victor Ponta are o mare problemă, e cumva între ciocan şi nicovală, pe de o parte un nou politician PSD este în postura de corupt ca şi mult prea mulţii alţi politicieni corupţi din partid, oameni pe care a jurat să-I apere, pe de altă declaraţiile sale date de-a lungul timpului legate de corupţie, l-ar cam oblige să ia măsuri. Ponta, a declarat, că situaţia europarlamentarului Adrian Severin constituie „un caz serios”, iar dacă acuzaţiile aduse acestuia se vor adeveri, el va suferi „consecinţele” în plan politic.

Ponta a spus că decizia lui Adrian Severin este de a se autosuspenda din funcţia de vicepreşedinte şi membru al BPN al PSD este cea „corectă”, în urma scandalului declanşat de articolul din „Sunday Times”.

El a precizat că PSD aşteaptă rezultatul cercetării care urmează să se facă la nivelul Parlamentului European pentru a lua o decizie asupra lui Severin.

„Dacă se confirmă că domnul Severin a încălcat regulile respective, va suferi consecinţele. Dacă se va dovedi că punctul de vedere al domniei sale este corect, suspendarea încetează”, a spus preşedintele PSD.

El a evitat să menţioneze care ar putea fi sancţiunea împotriva lui Severin dacă acuzaţiile „Sunday Times” se vor adeveri.

„Daţi-mi voie să văd ce spune Parlamentul European. Eu judec pe toţi cu aceeaşi măsură, nu pe prieteni într-un fel, pe neprieteni în alt fel. Situaţia există, nu poate fi negată. Ce s-a prezentat în media românească este o situaţie gravă şi atunci decizia domnului Severin de a se autosuspenda era absolut necesară”, a afirmat Ponta.

El nu a răspuns întrebărilor legate de diferenţa de date dintre semnarea contractului de consultanţă menţionat de Severin şi transmiterea facturii.

„Eu sunt preşedintele PSD. Avem o problemă reală. Domnul Severin are o problemă reală, dar funcţia lui politică înseamnă o problemă pentru PSD. Am luat decizia, domnia sa este suspendat. Dacă ştiţi ce va spune Parlamentul European, voi lua astăzi şi cealaltă decizie. Dacă nu… Din punct de vedere politic, poziţia noastră este foarte clară, poziţia domnului Severin este foarte clară, a făcut ce trebuia să facă”, a afirmat Ponta.

Întrebat cum îşi explică faptul că Severin l-a informat la o săptămână după ce a informat conducerea PE, Ponta a spus: „Este o problemă de integritate. (…) M-a informat atunci când l-am întrebat eu”.

Preşedintele PSD a subliniat că scandalul pornit de la articolul din „Sunday Times” este unul real, care nu poate fi negat.

„Mă deranjează faptul că într-adevăr domnul Severin a ajuns în această situaţie şi putea sigur să o evite. (…) Este un caz serios, nu un simplu scandal de presă. Voi pune în aplicare decizia Parlamentului European, oricare ar fi. Dacă se stabileşte la nivelul PE că într-adevăr acuzaţiile aduse domnului Severin sunt adevărate, sunt acuzaţii grave şi atunci decizia noastră este pe măsură”, a mai declarat Ponta.

Reacţii la această problemă au avut şi alţi politicieni. Pe blogul domniei sale http://www.monica-macovei.ro/blog/?p=382 , în cadrul unui articol publicat la 20 Martie 2011, numit:  “Adrian Severin se supune legii penale romane” doamna Monica Macovei spune că:

“…Cer demisia imediata a lui Adrian Severin din Parlamentul European. Daca nu isi da demisia, astept ca Victor Ponta si conducerea PSD sa il excluda din partid si sa-si ceara iertare pentru faptele acestuia.

Fiind cetatean roman, Adrian Severin se supune legii penaleromane. Directia Nationala Anticoruptie trebuie sa declanseze cercetarea penala in legatura cu acuzatiile de coruptie relatate de The Sunday Times.”

Tot doamna Macovei, pe acelaşi blog al domniei sale, la 21 Marie 2011 mai publică un articol numit: “Autosuspendarea lui Severin nu are valoare. Demisia!” spune că :

“Autosuspendarea” lui A. Severin din BPN al PSD nu are nicio valoare. In Bruxelles se asteapta demisia din Parlamentul European, asa cum au facut ceilalti doi europarlamentari, si nimanui nu ii pasa de suspendarea din BPN-PSD. Oamenii intreaba:  ce este BPN?  Si ce legatura are BPN-ul asta cu functia lui Severin din Parlamentul European? Niciuna, desigur.

Rusinea se intinde si l-a acoperit si pe Ponta care nu face nimic (doar incearca pacaleala cu autosuspendarea din BPN, care la Bruxelles nu tine).  Demisia lui Severin se impune acum pentru ca nu mai exista incredere in el; la orice propunere sau amendament va face, lumea se va gindi ca e pe bani. Indiferent de rezultatul diverselor anchete incepute acum. Anchetele aduc sau nu o sanctiune, dar nu au nicio legatura cu increderea oamenilor intr-un politician.

… şi cred că are dreptate, autosuspendarea în general e un fel de frecţie la un picior de lemn.

 

 

%d blogeri au apreciat: