Arhiva

Posts Tagged ‘partide’

Cu cine ar trebui să votăm de aici înainte? Cu cei care vor promova schimbarea Constituției în așa fel încat să nu mai permită imunități aiurea și ca crearea de legi care să dezincrimineze faptele infractorilor

Singura soluție pentru ca infractorii să nu mai poată profita de legile pe care le fac este să se schimbe Constituția în așa fel încât să fie judecați după legea valabilă în momentul infracțiunii, de fapt, este chiar legea pe care au încălcat-o (este abrant să judeci pe cineva pentru o faptă după o lege care nu acționa când a comis fapta), precum și anularea oricărui fel de imunități atunci când e vorba de fapte legate de corupție…

De asemenea trebuie să nu se mai pună accent pe bunăstarea și confortul  condamnaților ci pe repararea prejudiciilor și neajunsurilor comise  victimelor.

Indiferent cât de sufisticate or fi mințile judecătorilor, ar trebui să își amintească de faptul că atunci când emit o sentință nu emit un vaucer de vacanță ci o pedeapsă pentru fapte săvărșite. De asemenea, eliberările condiționate trebuie să fie excepția și nu regula. 

 

După Loviluția din Decembrie am tot votat împotriva celor care îmi păreau continuatorii Comunismnului în diferite forme.

Am votat cu cei pe care îi credeam capabili să ne scape de Comunism.

Unde am ajuns? Să fim sufocați de bocancul pe care ni l-au pus pe grumaz, de reprezentanții cele mai infecte rase umane Homo Politicus, politicienii adică. Termenul ”politician” a ajuns să fie sinonim cu: tâlhar, infractor, penal, mincinos, ipocrit, arogant, nesimțit… Unii mai bisericoși care cred că omul se trage din Adam și Eva ar putea spune că politicianul se trage din șarpele biblic.

Îi vezi peste tot, mesajul lor, indiferent de la ce partid vin, este că ei sint soluția, singurii buni, ceilalți, toți, sunt doar o turmă de infractori.

Problema e că deși niciunul nu e tocmai ușă de biserică, trăim într-u lume în care, oricât de răi ar fi, fără politicieni nu se poate, alternativa ar fi anarhia care ne-ar duce înapoi în peșteri.

”Cu cine să votez?” întreabă mulți. Asta este vreu de spus, până acum s-a dovedit că toți politicianii până la alegeri sunt niște mielușei care îți pasc din palmă, după alegeri uită tot ce au promis, uită că au fost trimiși acolo unde sunt cu anumite misiuni și încap să își vadă doar de propiile interese, dacă interesele turmei corespun cu ale lor e bine, dacă nu, PA și pu …

Multă vreme am tot căutat să văsesc o cheie în care trebuie căutat răspunsul la întrebarea ”Eu cu cine votez?”

Nu bag mâna în foc, dar s-ar putea să existe o astfel de cheie.

Mă refer la două aliniate din Constituție:

ARTICOLUL 15 Universalitatea

………..

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

și

 ARTICOLUL 16 Egalitatea în drepturi

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Toți pretind că sunt de acord cu lupta anticorupție, că doar nu-i doare gura, în realitate schimbă legi care îi dezincriminează și se acoperă de tot felul de imunități.

Cred că nu merită votat nici un partid care nu militează la modul serios pentru scoaterea din Art 15 alin (2) a excepției cu privire la  ”… legea  penală sau contravenţională mai favorabilă”. Astfel oricine vine la putere își face o lege care îi dezincriminează faptele și chiar dacă după un minut de valabilitate acea lege ar acționa.

Legile după care trebuie judecați acuzații trebuie să fie legile care acționau în momentul în care au comis faptele. E o aberație să judeci pe cineva  că a încălcat o lege care nu acționa când a comis el fapta.

De asemenea, nu merită votat nici un partid care nu susține că trebuie eliminată orice fel de imunitate, cu excepția celei care acoperă declarațiile politice dacă acestea nu pot fi asimilate calomniei. Eliminarea imunității atunci când e vorba de fapte de corupție este un minim decesar… Este aberant trebuiască  să ceri ca procuror permisiunea de a ancheta un fost sau actual ministru unor colgi ai lui care mâine ar putea ajunge în aceeași situație.

Această paradigmă trebuie să dispară…

Cred că, înainte de orice, cele de mai sus trebuie să fie un fel de preexaminare atunci când dorim să găsim pe cineva cu care să votăm indiferent cât de simpatic ne pare cineva, în caz contrar nu vom vota cine să ne conducă  ci vom vota, în continuare, cine să ne fure.

Incitarea la violenţă – soluţia pentru cei care nu pot oferi alternative

În ultimele două decenii, ne-am învăţat să tot vedem diferiţi indivizi care în numele dreptului de a protesta, incită la violenţă.

Unde apare violenţa, dispare raţiunea. Asta e clar.

Să ne amintim de Târgu Mureş ori de mineriade.

Cei care au participat la acele exacerbări ale violenţei. Mecanismul e simplu: i se arată omului că trăieşte rău, chiar mai rău decât în realitate.

I se spune că merită o soartă mai bună, iar în paralel i se sugerează că prin alte părţi, oamenii trăiesc mai bine, iar că prin altele, în numele apărării drepturilor unii fac distrugeri, uitând evident să precizeze că altele sunt motivele.

Când în capul omului de instalează depresia, este asmuţit: „Uite, ăla e balaurele din cauza căruia trăieşti aşa”.

După aceea, sub diferite motive, scoţi în stradă un număr cât mai mare de oameni, induci în mulţime anumite discuţii, apoi te retragi. Spiritul de turmă va face restul.

Ieri de exemplu, nişte bătrâni erau în faţa Palatului Cotroceni. Ei ştiau că preşedintele le-a tăiat DEJA nişte  drepturi. Deşi pentru asta sunt necesare nişte legi care să fie date de Parlament.

Când Băsescu le-a propus să intre la discuţii o delegaţie, oamenii au rămas o clipă uimiţi. Cum adică să discute? Ce să discute? Ei ştiau că preşedintele nu discută. Aşa li s-a spus. Atunci, cineva a ponit o încercare de a intra în curtea Palatului Cotroceni. Normal, cei de la pază i-au oprit. Unor bătrâni li s-a făcut Televiziunile au început să urle.

E drept, acei bătrâni au pensii mici, dar aceste pensii nu sunt mici doar de acum câteva luni de când funcţionează  Guvernul Boc. Sunt aşa de mult timp. Au fost pe la guvernare tot felul de partide. Niciunul nu a reuşit să  rezolve problema, pentru că România e aşa cum e, săracă adică. Iar nivelul de trai e mititel. Mai mititel decât ar trebui. Şi e explicabil. Politicienii noştrii neavând argumente pentru a fi aleşi, apelează cu bucurie la Tot felul de tertipuri. Mita electorală e unul din ele.

Or pentru a mitui un om care câştigă sub 100 de euro e una, a mitui un om care are un venit de 1000 de euro e alta. În cele două decenii, veniturile au fost ţinute jos intenţionat.

În altă ordine de idei, de la declanşarea a ceea ce s-a numit Criza Palatelor, din interese absolut de gaşcă, o mulţime de oameni cu greutate, care şi-au făcut averile cum le-au făcut şi care sperau să poată continua pescuitul în ape tulburi, şi-au canalizat toate resursele pentru a scăpa de Băsescu. De ce?  Pentru că a refuzat să pună botul la „farmecele” lor.

Astfel, pe lângă fonduri, au fost mobilizate şi trusturile de presă.

Acţiunea lor a fost un concertată care a avut un fel de maxim, în momentul alegerilor prezidenţiale.

Partea respectivă apresei, zice că nu e ceva premeditat şi că PSD ori PNL nu au nici o implicare.

Să vedem.

În noianul de declaraţii făcute de oameni politici, vedeam că preşedintele are porniri dictatoriale, că dictează soluţii. Aceste declaraţii sunt reluate obsesiv şi subliniate de tot felul de papagali mediatici, se amestecă între astea declaraţii scoase din context ale preşedintelui sau a altor reprezentanţi ai Puterii.

În paralel, vedem nişte indivizi, aceiaşi, comenbtând la modul absolut aiuristic ceea ce se întâmplă. La prima vedere ai zice că sunt părerile lor.

Aşa ar fi, dacă nu s-ar regăsi la mai mulţi deodată.

Între altele, l-am auzit pe V.Stan spunând cu ironie „mai vitaţi. Pe Băsescu şi data viitoare”. Absolut jegoasă chestie. Păi Băsescu nu va mai putea candida. Dacă acestă ,propoziţie ar fi una izolată, ai zice că e o întâmplare, V.Stan e un mâncător de kkt şi asta e. Nu e atât de simplu. Tot la antene a fost indusă ideea că noua constituţie ar urma să cuprindă o modificare ce i-ar oferi preşedintelui posibilitatea unui număr nelimitat de mandate la conducerea statului. În paralel, tot mai des, se introducea cuvântul „dictator”. Păi dacă Băsescu era dictator, imbecilii nu doar că nu ar fi avut posibilitatea să se exprime, ci ar fi şezut frumos la închisoare, dacă nu cumva îi lovea vreo maşină.

Un alt limbric de-al lui Felix, M.Badea, realizatorul emisiunii fără obiect: „În gura presei” nu a pierdut nici el momentul şi se arăta extrem de mirat de faptul că unii spun că presa manipulează şi incită.

Păi dacă nu aşa se numeşte ceea e vedem la Antena3, atunci cum dracu se numeşte? E destul ca indiferent de oră, cineva să se uite la Antena3 să se dumirească.

Cu câteva zile în urmă, vedeam ecranul împăreţit în patru. Într-un pătrat erau cei din studio, în unul erau reluări ale dezordinilor din Grecia, in unul era o imagine unde se aştepta intervenţia premirului, iar in alta dracu mai ştie ce era. Din studio discuţia făcea trimiteri la Loviluţia din Decembrie, apoi se vorbea de ceea ce se întâmplă în Grecia, se sublinia faptul că acolo lumea câştigă de câteva ori mai mult decât în România, după care cineva (S.R.S., Ciutacu, Gâdea, M.Voicu etc) se mira pentru că nu înţelegea cum se poate ca românii să fie atât de tâmpiţi încăt să nu reacţioneze. Adică, problemele fiind mai mari, violenţele ar fi logic să fie mai mari decât acolo.

Păi Mirciulică, ce mama dracului e asta dacă nu incitare la violenţă?

Ca să nu mai vorbesc iar de multitudinea de cazuri în care vedeam o mulţime de cazuri, sudate ca pelerinajele BOR, unde ni se anunţau cu surle şi trâmbiţe mari mişcări sociale, dar care se dovedeau a fi cel mult nişte călătorii de plăcere încununate cu picnicuri. Nu conta, în aceeaşi zi în care Antenela ne prezentau fâsuitele manifestaţii, începea pregătirea următoareia. Poate, poate data viitoare va veni lumea.

E foarte interesant un aspect. Interesant şi amuzant în acelaşi timp.

Acei ciudaţi nu îşi dau seama că prin prestaţia lor, fără imaginaţie dar cu perseverenţă, repetând la nesfârşit scenariul, nu fac decât să se autodemonetizeze. Atât pe ei, cât şi pe cei pe care îi reprezintă.

Apoi de miră de faptul că, deşi se laudă cu ratinguri de invidiat (în realitate au ajuns sub OTV care în momentele bune atinge unu şi un pic.

De ce putem vedea că aceste ratinguri sunt extrem de mici? Păi altfel s-ar plânde ei de faptul că riscă să dispară din spaţiul mediatic românesc?

Acum, se mai pune o întrebare: Cui îi foloseşte această incitare la violenţă şi eventual a consecinţelor? Evident. Partidelor politice din opoziţie.

De ce?

Păi şi aici cred că e simplu. Nu sunt capabili să propună alternative şi atunci încearcă să dărâme guvernul pentru a pune mâna pe putere. Ce ar face după aceea? Nu contează, important e să îşi satisfacă pofta de putere, dar mai ales, să îşi poată plăti datoriile uriaşe către cei care le-au finanţat prestaţiile în campaniile electorale.

Poate cineva, va căuta în Codul Penal şi va constata că acolo se spune că incitarea unor mase mari de oameni la violenţă, constituie una din cele mai grave infracţiuni.

De asemenea, poate va observa şi faptul că incitarea la violenţă nu e o chestiune care se află sub umbrela imunităţii.

La vreme de criză, a incita la dezordini sociale, e similar cu a face sabotaje la vreme de război. Cred că CSAT ar trebui să se sesizeze.

Cei care acum şi-au făcut un obicei din a protesta, ar trebui să se gândească ce ar face în cazul în care s-ar ajunge la o nouă criză politică, o criză în care Guvernul să fie iar blocat, criză care ar face ca salariile şi pensiile dă nu mai fie plătite deloc. Din ce ar trăi atunci? Cu ce s-ar încălzi la iarnă?

În situaţia în care e acum România, nici un guvern din lume nu va putea să nu ia măsuri dureroase. Asta dacă e raţional. Ar exista o varintă bună pe termen scurt. Un nou guvern să injecteze bani în salarii şi pensii. Pentru puţin timp s-ar răi aparent în linişte, iar într-o zi, presa care acum incită, va trebui să scrie pe prima pagină: „România în colaps”, apoi să pună lacătul pe redacţii, aşa cum s-ar pune lacătul pe şcoli, spitale, teatre, fabrici. Pe tot.

%d blogeri au apreciat: