Arhiva

Posts Tagged ‘PCR’

La firmele Primăriei Generale a Capitalei, înființate de Firea, PCR-ul (Pile Cunoștiințe și Relații) e în floare

18 octombrie 2017 Un comentariu

Multă lume se întreba ce i-a venit Gabrielei Firea să înființeze cele 22 de firme ale Primăriei Capitalei. Era o vreme când se spunea că PCR, înseamnă Pile Cunoștiințe și Relații. Ei, dacă ai pile te poți considera un om făcut, la firmele mai sus citate vei văsi un loc de frecat menta bine plătit din bani publici.

Gabiriela Firea

Gabiriela Firea

Cea mai generală primpriță a Bucureștiului promitea că noile companii finanţate din banii bucureştenilor vor fi conduse de profesionişti. Promitea că nu o durea cavitatea bucală, în realitate e  e fix pe dos, Consiliile de Administraţie ale celor 22 de companii sunt tixite de oameni cu pile politice barosane sau de tot felul de prieteni, cunoştinţe şi relaţii ale Gabrielei Firea.

De exemplu  Compania pentru Protecţie civilă şi Voluntariat are un Consiliu de administrație format din 7 membri Anca Gherle (foto), fostă consilieră a ex-senatorului PSD Alexandru Cordoş, o tânără care s-a remarcat prin pozele din Parlament postate pe Facebook. Alina Nicoleta Bărbânţă este membru al CA şi, totdată, director general al companiei. Bărbânţă a candidat la alegerile parlamentare din 2016 pe lista PSD Bucureşti pentru Senat, fără a prinde un loc în Legislativ. Totuşi, a fost angajată imediat la Secretariatul General al Guvernului. Alina Bărbânţă este şi preşedintele Consiliului de Administraţie al Aurora Construct, firma Primăriei Voluntari, oraş condus de Florentin Pandele, soţul Gabrielei Firea.

Ştefan Mitroi este un alt membru ajuns în conducerea Companiei pentru Protecţie civilă pe filiera Voluntari. Mitroi a fost şef de serviciu în primăria condusă de Pandele, apoi a fost numit director de Gabriela Firea în Direcţia Economică din Primăria Capitalei. Ca director, Ştefan Mitroi a avizat hotărârea prin care s-a înfiinţat compania publică din care urma să facă parte. Deci el a centrat şi tot el a dat cu capul.

CA-ul companiei mai este completat de Iulian Hristea, fost candidat ALDE pentru alegerile parlamentare în diaspora, şi de Relu Iubitu, fost poliţist în cadrul IGPR, trecut între timp în rezervă, dar rămas în apropierea PSD. „Sunt pline firmele de foşti poliţişti şi generali“, susţin surse din Primăria Capitalei pentru „Adevărul“.

Potrivit PNL, salariul mediu în această companie este de 4.880 de lei, adică mai bine de o mie de euro lunar. Numai că membrii CA-ului de mai sus fac parte şi din conducerile altor firme ale Primăriei, aşa că îşi dublează sau chiar triplează veniturile.

Anca Gherle

Anca Gherle

Bugetul Companiei de Protecţie Civilă, votat de Consiliul General, acolo unde domină discreționar majoritatea PSD-ALDE  prevede chealtuieli pentru: trei automobile Duster, patru maşini Logan, ambulanţe, autospeciale de transport apă, mobilier şi echipamente de protecţie. „Firma aceasta vizează, printre altele, banii care se pot extrage prin cursurile de voluntariat şi protecţie civilă“, susţine liberalul Ciprian Ciucu.

La rândul său compania municipală „Sport pentru toţi“ este, la rândul său, înţesată cu pile. Un exemplu notoriu este Alina Laufer, vedetă în emisiuni mondene, dar mai ales soţia ministrului pentru IMM-uri Ilan Laufer. „O cunosc pe doamna Gabriela Firea de foarte multă vreme şi mi-am pus experienţa la dispoziţia dumneaei în rânduri repetate. Nu sunt sportivă de performanţă, însă am făcut cursuri de antrenor. Am făcut nişte cursuri pentru mine“, spunea Alina Laufer pentru stirileprotv.ro. Director general al companiei pentru sport va fi Florentin Dumitru, fost fotbalist la Steaua, club patronat de Gigi Becali, naşul primarului general Gabriela Firea.

Şi compania publică de parcări a fost politizată. Spre exemplu, director general va fi Constantin Niculae, fost administrator public al oraşului Voluntari. Din CA mai fac parte Magdalena Iuga, director în Primăria Capitalei, şi Anca Comănici, consilierul personal al Gabrielei Firea, fost consilier general PSD între 2012 şi 2016.

Speranța Cliseru

Speranța Cliseru

Fosta mână dreaptă a lui Florentin Pandele,  primaruldin Voluntari soțul Gabrielei Firea, Speranţa Cliseru, a fost director executiv al Primăriei Voluntari, condusă de Florentin Pandele. Când Firea a fost aleasă l-a lăsat pe Pandele cu buzele umflate urmând-o pe nevasă-sa la Primăria Generală a  Bucureștiului unde  a fost instalată în Consiliul de administrație al RATB.

Aceeași Speranța Cliseru a fost numită în funcția de administrator administrator la Compania de Dezvoltare Durabilă şi în conducerea Companiei de Pază a Municipiului Bucureşti.

Ce să zici? Polivalentă rău Speranța asta, treaba e că de fapt nu se pricepe la nimic … cu excepția faptului că se bagă sub pielea omului mai rapid decât sarcoptul râiei.   Pe scurt, n va primi trei salarii din banii bucureştenilor. Deşi Primăria Capitalei susţine că nu a cheltuit încă niciun leu pe lefuri sau pe investiţii, bugetele tuturor celor 22 de firme au fost aprobate prin hotărâre de Consiliul General, deci este doar o problemă de zile până când banii vor fi tocaţi.

Ponta, ucigând PSD reuşeşte în sfârşit să ucidă PCR … cu 25 de ani mai târziu decât trebuia

PSD - PCR

Cred că dacă ar fi să găsim un eveniment cu adânci reverberații în politica românească, acesta ar fi recunaoșterea din partea PSD că este un partid penal controlat discreționar de penali.

Pare desprins din filmele cu proști a înlocui un penal potențial cu unul gata condamnat, fie chiar și în primă instanță.

Iliescu - NăstaseDacă în lumea politică s-ar mai cunoaște termenul de rușine, aș zice că este cea mai rușinoasă mișcare politică de la noi de după 89 .. dar pentru că nu se cunoaşte, nu am să zic. Politicinii au şoriciul prea gros pe obraz ca să le mai crape la o adică.

Legat de această rocadă, înlocuirea lui Ponta cu Dragnea de la conducerea PSD se adună oarece întrebări.

Acolo sus, la vârf, li se rupe de această mişcare, ba char consideră că punându-l şef maxim pe cel mai penal dintre penali li se face un act de dreptate. În fond ei sunt cei care controlează partidul.
Întrebarea este dacă în PSD la nivel de asfalt există votaci şi alţii decât cei care votează nu gândesc.

Cumva, din afară ceea ce se întâmplă în PSD legat de cvasitotala neîndeplinire a promisiunilor electorale coloac peste pupăză a picat şi povestea aceasta care în orice ţară sănătoasă la cap ar fi însemnat o adevărată sinucidere politică.

Practic se vede cumva o predare de ştafetă extre de dubioasă. E drept, PSd nu prea ar fi avut alternatice deoarece Pnota a vut mare grijă să îşi …  beleascăeventualii contracandidaţi.

Suprimarea sitematică a meritelor şi valorilor,  marginalizarea exagerată şi sufocarea a oricărui puseu reformator a cam băgat PSd într-o fundătură din care îi va fi greu să iasă.

PSD pare a fi încercat să promoveze doar ceea ce e rău şi urât, devenind un fel de mijloc de a-i pune iar în scenă pe Ion Iliescu şi pe ceilalţi escroci şi devalizatori ai naţiei.

Scopul de bază pare a fi nu doar crearea unui cadru în care excrocii care controlează PSD se pot mişca precum raţa în apă, dar pare că partidul este citit pe promovarea nonvalorilor şi pe procurarea de cât mai multă putere şi protecţue pentru megaescrocii de la centru sau di teritoriu ai PSD, precum şi alimentarea şi întărirea unei mafii de partid menţinute şi hrănite de un clienteralism exprimat parcă tot mai pe faţă ca un fel de calitate extrem de apreciată.

Acum un sfert de veac aveam un  partid unde spiritul clientelar era motorul şi forţa reală care împingea lucrurile înainte creând un fel de nobilime roşie intangibilă şi selectă numită Nomenclatură.

Acum asta pare a renaşte în forţă în PSD.

Ion Iliescu a jonglat cu cei care veneau din fostul PSd şi din Securitate reuşind să îi „parcheze”  pe toţi pe la diferite partide.

Iliescu, oscilând periculos între un colectivism ultranaţionalist şi comunism perestroikist, pe şaua revoluţiei, a promovat în beneficiul „foştilor”, pentru o clipă, din anale, trecutul gangsteresc, totalitar, doar pentru ca PCR să-şi reiţească hâdul chip sub denumirea şmecheroasă de FSN.

Dacă „F” din FSN a devenit aproape natural „P”-ul din PSD, PRM ori PDSR, din partea cu SN (salvare naţională) nu a mai răms nimic. Vedem cum în tot mai multe domenii apar roadele „democraţiei originale” a lui Iliescu, asta chioar dacă ţara s-a înfrundat a dracului de adânc în mineriade, antireformă, extremism, corupţie şi izolare internaţională, menţineze într-o zonă gri şi ceţoasă a Europei.

Se pare că românii sunt mult mai masochişti decât par la prima vedere. Toţi se plâng că o duc rău, dar nu ezită să ceară „minţiţi-ne frumos şi noi vă credem dacă na daşi şi nouă o şpagă simbolică şi de promiteţi lapte şi miere”.

După ce PCR-ul altoit cu genă securistică şi-a lipit pe furnte firma de social-democraţie, evident nedevenind aşa după standardele social-democraţiei aşa cum e înţelasă în Europa PSD o ia tot mai des prin arătură. Cred că s-a dovedit din plin că din gloabă nu poţi face cal de curse şi nici din curvă trotuaristă nu poţi face călugăriţă fecioară.

Pur şi simplu nu se poate.

Social-democraţia românească a avut o tradiţe extrem de solidă, Titel Petrescu fiind un personaj de mare forţă şi cu nişte principii extrtem de solide şi sănătoase.

 A încerca lipirea de social-democraţie pe un partid de sorginte  comunist-bolşevicoidă  e cam ca şi cum ai pune eticheta de Mercedes pe un Trabant salvat de la casare.

Reeta nu e tocmai nouă… s-a aplicat chiar în interiorul partidelor comunistela schimbările care aduceau în faţă linia a doua, cei din linia I fiind eliminaţi extre de brutal (Vezi cazul lui Geoană).

Cine mai ştie un picuţ de istorie îşi poate aminti prigoana devastatoare declanşată de Gh.Gh.Dej împotriva social-democraţilor demni şi principialişti.

Nu puţini social-democraţi ceritabili s-au trezit arestaţi, torturaţi, ucişi de regimurile comuniste de la Bucureşti.

În perioada Înghesuielii din 89 o mulţime de naivi sperau că vor asista la un fel de reconciliere şi totul se va resteta luându-se de la zero, foştii activişti, sperau ei,  îşi vor pube cenuşă în cap, iar PCR-ul rebotezat se va moderniza pentru a se adapta noilor realităţi. Cu speranţa au rămas.

PSD-ul post decembrist nu doar că nu şi-a cerut iertare dar a căutat chiar să se răzbune şi mai rău pe cei care au refuzat să moară prin  puşcăriile comuniste, vechi lideri social democraţi care mai trăiau s-au lăsat ademeniţi şi cumpăraţi pe doi lei  vânzând dreptul la purtarea acestei denumirii cumpărate, postcomuniştii au obţinut şansa unei nemeritate legitimităţi interne şi internaţionale, amplificată de aderarea PSD la Partidul Socialiştilor Europeni.

Preţul acestor manevre în termeni politici şi de memorie naţională, e al dracului de mare, social-democraţia fiind transormată într-o pensionară de bordel hărtănită şi umilită . Greu de conceput cinism mai abject, ori de imaginat sfidare mai infectă a unei morale minime, a adevărului şi a dreptăţii, decât deghizarea PCR în partidul martirilor social-democraţi, cărora le-au putrezit oasele în gulagul românesc.

Amăgirea şi ademenirea nu s-a oprit la atâta.

Translatarea partidului de la Ion Iliescu la Năstase precum şi amantlâcul dintre PSD şi făţarnicul PNL au alimentat speranţe deşarte şi nerealiste, de treptată culisare spre  euroatlantism.

A venit Victor Ponta. Plagiator, mitoman, neruşinat şi cinic acesta a reuşit să pună utopiile în ramă şi să le ascundă prin sertare unde ar urma să se prăfuiască.

Este cel puţin uimitor cum ipocritul şi oportunistul Ponta, în ciuda menţinerii la Guvernare a reuşit performanţa de a pierde din mână partidul  … cu toate astea rămâne la putere.Cred că este o anomalie… vremelnică. În PSD cutuma era „Cine piedre pleacă temporar şi dacă ecuminte va fi revitalizat de partid” … şi totuşi, deşi a pierdut lamentabil Ponta a fost menţinut  sus, semn că cei care ţin sforile marionetei Pnota, care mai de care mai penali,  sunt prea puternici în partid.

 Ponta e înţeles, el nu are alternative… rămâne marioneta care este şi a fost sau se aruncă în lada de gunoi a Istoriei.  Este clar, cred, că prim ministrul stă cocoţat la cârmă într-un echilibru tot mai precar, salvat fiind, pasager, de clientela din reţelele speriate de perspectiva unei schimbări prea bruşte la butoane. Aşa se face că i s-a dat generalului Oprea un mandat „stabilizator”, dar fatalmente trecător.

În paridele tip comunistoid schimbările se fac pe ascuns, la ceast de seară în spatele unor uşi capitonate. aproape invariabil, pe baza unor hotărâri netransparente şi eronate din spatele cărora nu răzbate nici un sunet. Fruntaşi care se cred infailibili, dar, neparvenind meritocratic, sunt, dimpotrivă, conform naturii partidelor lor, nişte escroci nu întotdeauna îndemânatici, gafeuri şi mari perdanţi. Mai toţi sfârşesc jalnic, aşa e natural.

Inculparea premierului lamentabil înfrânt  la alegeri prezidenţiale ce ar fi trebuit să fie doar  un marş triumfalist pentru un PSD credibil, a dat, în fine, găştilor rivale, care mai de care mai penale, cu Dragnea-Zgonea, ori cu Dâncu în frunte, prilejul de a-şi atinge ţelul de a acapara puterea în partid. Ocazia îndelung plămădită şi aşteptată de a se răfui pe şest cu grupul Năstase, Ponta-Ilie Sârbu-Rovana Plumb.

Guruul infailibil, Ion Iliescu, serviciile nu l-au mai vrut pe Ponta în postura de avatar al partidului şi li s-a permis rebelilor să îl debarce.

Ş idacă îl debarcă pe Ponta ce rezolvă? El nu este răul din PSD cu imaginea şi interfaţa dintre acest rău şi restul lumii… Partidul va agoniza o, şi dacă nu va înţelege care e tratamentul de care are nevoie va  sfârşi, prin condamnări penale, cu un „p” extrem de mic, în izolare implacabilă, în deriziune şi în discreditare. Ultima-i va provoca, inexorabil, moartea năprasnică. Iar exitul va avea loc prin vot. Va fi o mare surpziză momentul în care acest partid de 30-40% va intra în colaps murind năuc, uimit de faptul că a venit inevitabilul sfârşit.

Acela va si momentul în care Comunismul va deceda definitiv în spaţul carpato-dunăreano-pontic.

Păcat nu ca fi, oricul prin PSD, PCR-ul a trăit cu un sfert de veac mai mult decât trebuia …

Categorii:Uncategorized Etichete:, , , ,

Pentru cei care mai au nostalgii comuniste: EXPERIMENTUL PITEŞTI

Povestea „Experimentului Pitești”, cea mai groaznică închisoare a tuturor timpurilor. Atunci când trebuie să-ţi omori în bătaie cel mai bun prieten!

EXPERIMENTUL PITEȘTI

EXPERIMENTUL PITEȘTI

Românii au fost cei mai cruzi din istorie. I-au depășit până și pe profesorii lor sovietici. La Pitești a funcționat cea mai dură închisoare, pe lângă care poveștile despre Guantanamo sau torturile asiatice cad în desuetudine. „Reeducarea” prin tortură a dat greș, dar sute de oameni au rămas mutilați trupește, dar, mai ales, sufletește, pe viață. Nemții l-au avut pe Mengele, rușii pe Macarenco. Noi pe un moldovean, pe nume Țurcanu. Dar, în spatele său, au fost alte creiere sadice. Comuniștii români!

Niciodată, în istoria umanităţii, tortura nu a fost folosită la fel ca la noi în ţară. Chinurile și crucificarea lui Hristos, barbarismele Evului Mediu, crimele din lagărele de concentrare naziste și gulagurile staliniste și chiar schingiuielile din temutele închisori maoiste par niște eufemisme pe lângă ce s-a întâmplat la Pitești. Culmea, nici ruşii, care au patentat metoda unuia pe nume Macarenco, nu au pus-o în practică! Nicăieri, în şirul interminabil de crime care este istoria, oamenii nu au distrus oameni, ca în oraşul care l-a dat pe Dobrin. Într-o clădire din nordul urbei argeșene, ce seamănă mai degrabă cu o școală elementară, tortura a fost ridicată la rang de virtute. Acolo, între noiembrie 1949 şi mai 1951, câteva sute de studenţi vinovaţi doar de credinţa şi speranţele lor, au fost bătuţi şi chinuiţi atroce nonstop. Dar, nu o oră, o zi sau o săptămână. Ci cu lunile.

Sângele a fost, în acele vremuri, singura constantă a vieții lor chinuite. Doisprezece au murit, din care doi s-au sinucis. Ei au scăpat cel mai uşor! Alții, mulți dintre ei, au mâncat fecale, au băut urină, şi-au pupat unul altuia anusurile, au lins voma altora, au hulit şi au blasfemiat şi, cel mai grav, au devenit din victime, călăi. După ce, invariabil, cedau, îşi turnau colegii, prietenii, rudele, renunţau la orice credinţă şi, în final, apoteotic, deveneau, din convingere, torţionarul celui mai bun prieten! Acolo, dracul avea un nume: Eugen Țurcanu. Un deținut și el, devenit diavolul pe pământ! De pe urma „Experimentului Piteşti”, puşcăria unde până şi gardienilor le era frică de capii deţinuţilor, mai sunt doar câţiva supravieţuitori. Doi dintre ei, un geolog nonagenar şi un arheolog octogenar, povestesc cu serenitate cum moartea i-a învăţat să o iubească.

„Le scotea câte un ochi, le rupea nasul!”

„Părintele Calciu-Dumitreasa a fost omul lui Ţurcanu şi dup’aia a deviat. Bătea şi el grozav”

Gheorghe Bâgu are 92 de ani. „Eram geolog, dar când m-au luat nu aveam licenţa”. Abia se mai poate ridica de pe scaun, dar mintea îi merge brici. A făcut puşcărie politică, ani de zile, la Iaşi, Ministerul de Interne, Rahova, Văcăreşti, Jilava, Piteşti şi Canal. A fost condamnat pentru „omisiune de denunţ”. Bătrânul oftează: „Nu l-am turnat pe un coleg că era legionar… Am luat doi ani și am făcut trei!”. La Piteşti a stat trei luni. Apoi, l-au mutat la Canal. „După Pitești, Canalul a fost ca o tabără de vacanță! Acolo, vedeai cum te omoară!”. Culmea, domnul Bâgu nu a luat nicio palmă la Piteşti. În schimb, a văzut totul. A avut un noroc chior. Nevasta lui Eugen Ţurcanu era prietenă cu viitoarea sa soţie, aşa că Ţurcanu l-a luat, la propriu, sub aripa sa. „Am dormit sub pătură cu el cam o lună. Ne povesteam reciproc. Pe mine mă proteja şi pe alţi îi bătea! Îi umplea de sânge, le scotea câte un ochi, le rupea nasu… Gelu Gheorghiu trăieşte şi acum, a rămas fără un ochi și o ureche! L-a bătut Ţurcanu cu o bâtă!”, povesteşte, calm, fostul deţinut politic.


...



Împărtășania satanică

Ce urmează este horror. „I-a zis lu’ unu’, Cornel Niţă –student la Politehnică – să se dezbrace. I-a legat mâinile la spate, i-au băgat un par printre ele şi doi l-au ţinut în sus. L-au bătut cu un par, numai peste cap, de la cinci la zece seara. Atunci a murit!”. Bătrânul retrăieşte coşmarul: „Pe altu’, tot Niță, l-a pus să stea cu gura căscată și i-a pus pe subalternii lui să-i scuipe în gură! Pe alții îi băga cu capu’ în hârdăul cu căcat!”. Îşi aminteşte că, de Crăciun şi de Paşte erau puşi să cânte popeşte cu pornografii. Ştie bine şi acum, dar nu vrea să spună versurile satanice… „Pe post de împărtășanie primeam rahat și urină! Pe cei mai religioși îi punea să-l pupe în fund pe el și pe alții!”, te îngreţoşează bătrânelul. Şi, tortura a dat roade: „De teamă că-i omoară, ce să facă…, se turnau între ei, îşi denunţau părinţii, soţia şi prietenii!”. Părerea sa este că Țurcanu a fost un dezaxat. „Pe deoparte, era nostalgic, vorbea de soţie şi de fetiţa sa şi, pe de alta bătea…”. Zice că a avut mare noroc că l-a protejat Eugen Ţurcanu. „El m-a mutat de la <> – celula dracului, în alta!”. Despre comandantul puşcăriei spune că era un derbedeu: „I-a pus pe cei de la <> să se dezbrace și să stea cu fața în jos, pe ciment. Țurcanu și ai lui i-au bătut, până s-a făcut o mare de sânge. Mă îngrozeam când îi auzeam urlând, că mi-era frică că-mi vine și mie rândul!”. A scăpat, că l-au mutat la Canal.


FOTO: Gheorghe Bâgu spune că, pe lângă pușcăria de la Pitești, munca la canalul Dunăre-Marea Neagră i s-a părut ca o vacanță

FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU



Creierele „Strategiei Informativ-Operative”

Practic, din clădirea în formă de T, cu două nivele şi subsol, nu s-a mai păstrat, în forma originală, decât corpul administrativ. După 1977, când închisoarea a fost desfinţată, acolo a funcţionat un trust de construcţii. După ’90, s-a privatizat și locul fostelor celule a fost luat de birouri. Din 2009, o parte din clădire este monument istoric. „Îmi scapă de ce nu toată!”, spune Alin Mureşan, istoric la Centrul de Studii în Istorie Contemporană, entitate care organizează periodic vizite în fostele puşcării comuniste. Dar a rămas, practic neatinsă, o încăpere, temuta „Camera 4 – Spital”, loc în care, pe o masă, erau căzniți înfiorător cei ce refuzau „demascarea”. Totul sub ochii celorlalţi deţinuţi care aşteptau îngroziţi să le vină şi lor rândul…


FOTO: In jurul fostei pușcării sunt acum blocuri de locuințe



Acum, locul este amenajat ca o capelă, iar în locul mesei morţii se află catapeteasma. Piteștiul a constituit prima încercare consolidată de aplicare a strategiilor informativ-operative ale Securității. Ele au fost transferate în rândul deţinuţilor prin practica recrutărilor şi a culegerii de informaţii, pe fondul unui scenariu ritual, marcat de cruzimi greu imaginabile. Sunt nişte nume care trebuie neapărat pomenite! Coordonarea întregii acţiuni a fost făcută de Marin Jianu (ministru adjunct al M.A.I.), Gheorghe Pintilie (şeful D.G.S.P.), Al. Nicolschi (subdirector general în D.G.S.P.), Iosif Nemeș (primul şef al Serviciului Operativ, înlocuit de lt.col. Tudor Sepeanu şi apoi de mr. Coman Stoilescu), colonelul Mișu Dulgheru (şeful Direcţiei Anchete Penale) şi Gavril Birtaș (şeful Direcţiei I, Informaţii Interne). Şi, nu în ultimul rând, comandantul închisorii de pe atunci, lt. maj. Alexandru Dumitrescu.


FOTO: Alexandru Dumitrescu

FOTO: Alexandru Dumitrescu



Reeducare prin tortură

„Ţurcanu era întzreg la minte dar sadic…”

În clădirea fostei pușcării din Pitești funcționează astăzi, cinic într-un fel, mai multe firme de construcții. „Inaugurată” în 1941, închisoarea a găzduit, până la venirea comuniștilor, infractori de drept comun și câțiva elevi legionari. După ’44, printre „oaspeții” săi au fost și regaliști, membri ai partidelor isorice și, din nou, legionari. Dar adevărata sa menire a dobândit-o abia în 1949 când, la inițiativa unui grup restrâns de securiști și activiști de partid, penitenciarul a devenit locul unde foștii studenți legionari sau doar anti-comuniști urmau să fie „reeducați”. Nu oricum, ci prin tortură. Și nu schingiuiți de gardieni, ci de o seamă de deținuți care sperau să-și reducă pedepsele. Liderul lor a fost un moldovean pe nume Eugen Țurcanu, membru de partid, fost legionar. Ura sa împotriva foștilor frați de cruce era infinită. Credea că din cauza lor i s-a tras totul. Adus din închisoarea Suceava la Pitești, Țurcanu, cu binecuvântarea Securității și PCRului, și-a devoalat latura sadică, neegalată în istoria recentă a României nici de cel mai cunoscut criminal în serie, Râmaru.

Eugen Țurcanu. Portretul unui torţionar pursânge

Coada de topor a securiştilor şi politrucilor comunişti a fost Eugen Ţurcanu. Nici Mengele n-a fost un sadic ca fostul legionar, convertit din oportunism în comunist şi devenit din simplu puşcăriaş în tartorul unei închisori. „Un bărbat frumos, ieșit din comun, cu capul mare, cu trăsături fine, fruntea lată, buze senzuale, părul castaniu spre blond, ondulat și nasul de tip clasic, grecesc. Ochii, mari, exagerat de mari, albaştri, foarte expresivi.


Eugen Ţurcanu

Eugen Ţurcanu



„Experimentul Pitești” a luat sfârșit în 1951, în urma unei delațiuni făcute de Vintilă Weiss, un fost cadru M.I. de origine evreiască. Acesta, bolnav de tuberculoză în închisoarea de la Gherla, a dat în vileag crimele unor foști colegi de-ai săi. Țurcanu și alți 15 torționari au fost executați. Alexandru Dumitrescu, fostul comandant al pușcăriei, a fost condamnat și el la închisoare, dar a fost grațiat.



„Să te ferească Dumnezeu să-ţi prinzi degetul un minut …”

Când se încrunta, te înspăimânta. (…)Când îți dădea un pumn sau o palmă, te dobora la pământ. Când se enerva era atât de crud, că distrugea totul în calea lui ca un ucigaş feroce. Îşi aducea aminte de tot ceea ce declarase fiecare student la Bucureşti şi la Gherla”, arată, în cartea sa, istoricul Dumitru Bordeianu. Țurcanu a participat direct la torturarea a sute de deținuți și este responsabil, cel puțin moral, pentru decesul aproape a tuturor victimelor. Obişnuia să îşi coordoneze subordonaţii în timpul bătăilor: „Dă-i Gherman; fii atent Puşcaşule la ăla din dreapta ta. Steiner, atinge-l peste picioare cu bâta, nu cu cureaua”. Trecea aşa poate o oră, cu unele mici pauze, câteva minute de odihnă pentru bătăuşi. Cu o voce calmă, plină de mulţumire, şeful echipei dădea încetarea: „Ajunge!”. Țurcanu a fost executat, în 1954, alături de alți 15 studenți-deținuțitorționari. A fost singurul care a susţinut, până la capăt, că ceea ce a făcut a fost pentru Partid!

Radu Ciuceanu: „Am încercat să fac față. N-am reușit!”

Nu la fel de norocos a fost arheologul Radu Ciuceanu, fost parlamentar în două legislaturi, om cu 15 ani de temniţă grea în spinare. La 87 de ani, domnul Ciuceanu recunoaşte că, la Piteşti, a luat, dar a şi dat! Nu îi e uşor să spună. „Dacă m-au băgat cu capu’n rahat, poate să fi dat și io o palmă… N-avem voie să spunem că am fost îngeri! Atât de mare a fost întunericul acolo…”, se uită în gol bătrânul. Ciuceanu a fost condamnat după ce a căzut reţeaua anticomunistă „Mişcarea Naţională de Rezistenţă-Oltenia”, a generalului Iancu Carlaonţ.


FOTO Radu Ciuceanu spune că a fost cât pe ce să se asfi xieze cu sângele camarazilor săi de detenție

FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU



A făcut un tur aproape complet al închisorilor comuniste. La Piteşti a stat şi el doar trei luni. „Pe noi s-au exersat metodele de tortură și capacitatea de reacție. Am încercat să facem față. N-am reușit”, lăcrimează fostul deţinut. Îmi ia mâna şi mi-o pune la ceafa sa: „Uite, şi acum am un cucui! A fost noaptea Sf. Bartolomeu!”. Spune că, după Piteşti, foştii săi camarazi au rămas fie orbi, chiori, surzi sau cu membre rupte: „Unul, de 23 de ani, Niţă Cornel, a murit în faţa mea”.



Spurcăciunea „Dragostei în familie”

Radu Ciuceanu vorbește, pe nerăsuflate, cum a fost maltratat de trupa lui Ţurcanu. „Au năvălit peste noi cu bâte şi răngi de fier. Am vrut să-l pocnesc pe Ţurcanu! Mi-a dat o bâtă în piept şi m-a doborât. Cu toţii am stat pe masa din <>. Te legau și te băteau câte trei-patru inși, cum se toacă carnea! Dimineața era o grămadă de trupuri de un metru și jumătate și io dedesubt. Sângele lor era să mă sufoce!”, rememorează fostul deţinut politic. Ciuceanu mai spune cum erau puşi să facă „Broasca”, să ţopăi cu mâinile sus, până cădeai. Şi apoi, iar bătaie. Cum trebuia să stai într-un picior cu orele: „Mai mult de trei ore nu puteai şi apoi iar omor!”. „Dar specialitatea lui Țurcanu era să te strângă de gât noaptea! Cică, să te ajute să visezi…”, îţi taie venerabilul, brusc, respiraţia. Iar „Dragostea în familie” era linsul fundurilor nespălate ale camarazilor. Şi el, Radu Ciuceanu, a mâncat rahat, la propriu? Bătrânul îşi duce mâna la gât: „Nu puteam… Era doar un pretext să te bată iar. Mai greu era când te băgau cu capul în tineta cu fecale și urină…”.



Cele patru faze ale reeducării

Prima oară era „demascarea externă”, unde deținutul trebuia să-și arate credința și loialitatea față de partid și ideologia comunistă. Deţinutul trebuia să mărturisească orice informaţie care putea ajuta la anchetă şi să denunţe orice persoană care intrase în contact cu cel anchetat, din considerente politice sau sociale. Declarațiile erau făcute întâi verbal, în plină tortură, urmând a fi verificate de cineva din Comitetul de Reeducare, apoi notate în scris, semnate cu forţa de către cel anchetat şi trimise la Interne.

Apoi urma „demascarea internă” ce presupunea denunțarea oricărui coleg de celulă sau din penitenciar, ce dăduse ajutor altui deţinut, fie prin sprijin moral ori material, sau care făcuse afirmaţii defăimătoare la adresa regimului comunist, penitenciarului ori la adresa lui Ţurcanu sau altor torţionari. Această fază a procesului reeducării urmărea anihilarea morală a deţinutului şi distrugerea personalităţii şi caracterului acestuia. Urma „demascarea publică” ce făcea referire la faptul că deținutul trebuia să renunțe la orice pasiuni și dorințe, precum și la orice ideal propriu, începând cu familia, rudele, prietenii şi terminând cu credinţa în Dumnezeu. În ultima fază, unii deținuți erau siliți să conducă procesul de „reeducare” al celorlalți și, în unele cazuri, al celui mai bun prieten al său, devenind torționarul acestora.

Autor: Mihnea-Petru Pârvu

http: evz.ro

La mitingurile PCR (Partidul Curvelor din România) se strigă împotriva întregii clase politice: „Jos Băsescu, sus Antonescu!”

21 ianuarie 2012 2 comentarii

PCR (Partidul Curvelor din România) își continuă prestația publică.

Acum câteva minute am văzut o reporteriță la niște manifestanți despre care se spunea din studio că protestează împotriva întregii clase politice, deci cei de acolo n ar fi puși de o oarece formațiune politică.

După ce si-a înfipt microfonul în botul unei cucoane cu o haină de blană care a înghițit vreo zece pensii medii (din Germania), din cavitatea orală a acesteia a început să se scurgă un discurs extrem de bine articulat, semn că era ceva spontan :D.

La finalul discusului a băgat și una din fanteziile erotice care probabil îi macină somnul. A comis o lozincă de mare independență politică. Vrea să i-o tragă și Puterea Opoziția în același timp (fără mișto), respectiva doamnă a spus vă vrea ”Jos Boc, sus Ponta”.

Ce să spun, dacă insistă, deși nu mai este chiar la prima tinerețe respectiva doamnă, ci undeva între două vârste, cam a treia și a patra, respectivii îi vor satisface dorimțele. Ba Ponta își va chema și colegul Antonescu, precum și animăluțul de companie, Constantin…

Absolut romantice aceste proteste. Dacă ar mai scoate și autorizație, lucrurile ar deveni și mai frumoase …

 

Cumva legat de subiect, vreau să îmi exprim și o mare uimire.

Deși jandarmii permit desfășurarea adunărilor ilegale, sunt acuzați că reacționează când lucrurile o iau razna. Oare cei care acuză, să fie nemulțumiți că de exemplu cei care aruncă bolovani sunt ridicați și nu sunt lăsați, mai întâi, să termine pietrele și să apuce să își tragă sufletul din cauza efortului depus.

Poate doresc să li se dea și câte o bere și o sumă egală cu cea pe care au primit-o pentru a veni la locul respectiv ca să se dea în spectacol! În fond au primit aceiași bani ca și ceilalți, dar au depus mai mult efort, nu?

 

Nu, n-a fost nici concurs de bancuri, nici budă publică… a fost Congresul PC

3 aprilie 2011 4 comentarii

Am o oarece problemă… nu ştiu cum să încep, aşa că am zis să încep citându-i pe alţii…

Să zicem un articol care ne arată că I.T.Morar e pe cale să devină un fel de Baba Vanga or Nostradamus în accepţiune mioritic-dâmboviţeană.

Pe blogul său, I.T.Morar, numit “MORAR/MORE – Ioan T.Morar în noua Caledonie respectivul  scria un articol:

Congresul PC. Exemplu de seriozitate, loialitate şi disciplină. Bravo!

Din care citez: “Da, dom’le, aşa trebuie să fie un congres, ca al Partidului Conservator. Fără huiduieli, fără trădări, fără tabere adverse. Da, au fost doi concurenţi petru şefia PC, dar a învins, într-o atmosferă de camaraderie şi competiţie cinstită, cel mai bun. Care, întîmplător, a fost şi preferatul preşedintelui din umbră, profesor universitar doctor Felix Dan Voiculescu… ş.a.m.d.

Sursa: http://morar.catavencu.ro/2010/02/28/congresul-pc-exemplu-de-seriozitate-loialitate-si-disciplina-bravo/

Nimeni  n-ar putea spune că a comis vreo mare operă de artă sau cineştie ce altă chestie care să ne îndreptăţescă a-l împuşca , a-l da cu var şi a-l planta în faţa interării de la Academia Română ori la Muzeul  Antipa. Nu.

Articolaşul (pentru că e mititel) are o altă mare calitate, a fost scris la 2 Februarie 2010… deci acum mai mult de un an.

Citesc şi recitesc şi constat că ţara unde mioriţa şi Constituţia sunt violate nonstop, este capabilă să dea noi şi noi Nostradamuşi…

Ei bine da. La Sala Palatului chiar se desfăşoară Congresul Partidului Conservator şi cei care au văzut la televizor la Antena 3 vorbindu-se de acel Congres nu s-au înşelet cum au crezut. Chiar dacă se spuneau bancuri şi duhnea a rahat din cel mai împuţit, acolo nu era nici un concurs de bancuri şi nici o budă publică la care instalaţia de canalizare e defectă încă de pe vremea lui Ceaşcă. Era Congresul Partidului Conservant.

Culmea ironiei e că, iar împotriva aparenţelor, duhoarea de budă, deşi existam nu înseamnă că acolo a fost Băşinosul Varant preşedinte fondant al partidului. Nu … n-a fost, a trimis doar o scrisoare care amintea de frumosele “extemporale” pe care le dădea şi le semna la Securitate cu acel cunoscut “Al dvs. Felix”.

Culmea haioşeniei e că nu s-a dus pentru ca nu cumva ticăloşii din tabăra lui Băsescu să aducă acuze USL cum că ar fi molipsită la moralitate de prezenţa sa  după primirea sentinţei de poliţie politică, a înţeles că e momentul să facă un pas înapoi. Totuşi. Aş pune pariu cu oricine că tot ce mişcă acolo va avea girul lui. Ei, dar să-u lăsăm pe cei absenţi, pentru că de fapt e o mare prostie să spunem că Felix a fost absent, doar partidul funcţioneză doar cu un sungur ţel. Să fie Felix parlamentar, e de notorietate că la negocierile pentru crearea USL unde s-a negociat împărţirea caşcavalului de pe gard, PC-ului i s-a adtribuit doar o chestie, funcţia de Preşedinte al Senatului pentru domnul Voiculescu. Ei, n-a fost, n-a fost că tot aia era şi dacă era.

Ei, n-a fost Felix, dar pentru sublinierea faptului că PSD şi PNL nu au uitat ca la negocieri de PC, fiecare di cele două partide şi-a trimis reprezentanţii. PNL a fost prezent prin însuşi preşedintele Crin Antonescu iar PSD de Abramburica Andronescu, pentru ca doamna Udrea, să nu mai scrie pe blogul său că USL e o căruţă trasă de doi ponei Crin şi Victor… (hehehe, mortală doamna ministru 😀 ).

Ei, dar pentru ca nu cumva cineva să creadă că am ceva cu Partidul Conservanţilor (scuzaţi de expresie) în sală, în mod curios nu au fost doar Crin şi Abramburica. Nici nu era frumos că le ieşeau poveşti. Ci au mai fost, din câte am înţeles în vreo 5000 de … indivizi.

Zic indivizi deoarece am văzut o … probabil femeie deoarece purta fustă în continuarea unui taior deasupra căruia se vedea o grămadă de … ceva. Avea un păr brunet ce-i drept, dat între păr şi gulerul taiorului se vedea un fel de personaj din StarTrek, un reprezentant probabil de pe planeta cocoşaţilor cu coşuri. Se poate ca televizorul să îmi fie stricat, dar se poate şi să fi fost cineva venit din Cosmos. E drept că după cele trei secnde de vizionare şi vreo cinci ore de încercări de a-mi limişti palpiaţiile şi de reglare a televizorului, mi-am revenit cât de cât.

Înainte de a trece la partea serioasă a Congresului,  trebuie să mai spun că … entităţile prezente au ales cu majoritate de voturi, pe senatorul Vasile Nistor în funcţia de preşedintele executiv al formaţiunii, şi pe deputatul Damian Florea în cea de secretar general.

Vasile Nistor a întrunit 5.971 de voturi “pentru”, 311 împotrivă, 38 de voturi fiind declarate nule.

La rândul său, Damian Florea, a obţinut 6.002 de voturi “pentru”, 280 împotrivă, 38 fiind declarate nule.

În discursul său, Vasile Nistor a precizat că el nu va lucra singur ca preşedinte executiv al PC, ci împreună cu membrii partidului, cei care l-au ales.

“Dacă cetăţenii României au suferit în urma votului pe care l-am dat în cadrul partidului (n.r. când era membru al PDL, la moţiunea de cenzură) astăzi îmi cer iertare. Este şi motivul pentru care am plecat din PDL. Mi s-a spus că este nevoie să luăm o măsură dureroasă, dar pentru un timp foarte scurt. Am analizat că timpul nu a fost scurt. Nu pot fi aliatul şi artizanul unor oameni care nu ştiu să guverneze şi care nu ştiu decât ce e mai simplu, să ia din banii oamenilor pentru a echilibra balanţa bugetară”, a spus Nistor.

Totodată, conservatorii au adoptat la Congres modificările aduse statutului partidului, printre acestea regăsindu-se descentralizarea puterii de la organismele de conducere naţional către filialele judeţene, responsabilizarea factorilor de decizie de la nivel local şi sporirea drepturilor, competenţelor şi atribuţiilor structurilor teritoriale.

De asemenea, în fiecare organizaţiei, precum şi la nivelul conducerii, au fost introduse funcţii de preşedinte executiv, precum şi cea de trezorier, fiecare organizaţie judeţeană urmând să desemneze o persoană care va ocupa această funcţie.

Conservatorii au simplificat şi procedurile de sancţionare pentru “membrii care au acţiuni contrare intereselor partidului.

Ei, dar să lăsăm prostiile şi să trecem la partea serioasă.

Bancurile.

Evident să trebuie de musai ca de voie bună să vorbim despre Abramburica sau mai precis despre ce a considerat ea că după ce a spus că:

…actuala Coaliție a confiscat şi puterea opoziţiei”, să continue cu: ”…În orice ţară democrată opoziţia are propria ei putere. Opoziţia este instanţa cu care se antrenează puterea. Iată că noi trăim într-o ţară în care deficitul de democraţie este din ce în ce mai mare şi, practic, puterea confiscă şi pe cea a opoziţiei. De ce? Ce face cu atât de multă putere? În nici un caz nu lucrează pentru România. De aceea, noi, ca uniune, avem obligaţia să venim cu un proiect pentru România, nu ca să câştigăm alegerile, pentru că nu cred că scopul nostru, al Uniunii, este să câştigăm alegerile, ci să venim cu un proiect care să scoată România din situaţia în care este acum”.

Conform: http://www.e-politic.ro/scena-politica/andronescu-coali%C8%9Bia-de-guvernare-a-confiscat-%C8%99i-puterea-opozi%C8%9Biei

Eee? Curat hapoteotic cum ar zice bunica florăreasă a lui Vanghelie dacă n-ar fi decedat întru’ Domnul…

…actuala Coaliție a confiscat şi puterea opoziţiei”? wow… să-mi bag piciorul. Cum dracu să confişti de la Opoziţie ceea ce n-a avut niciodată? Care putere a opoziţiei? De fapt care Opoziţie? Aia care n-a reuşit să scoată în stradă 50, 60, ori 80 de mii de oameni? Aia care n-a reuşit să dea cu Guvernul de pâmânt deşi suntem într-o vreme de criză în care picarea guvernului ar trebui să se petracă mai des decât îşi schimbă ea chiloţii du opt ori a tot încercat chiar folosinduse de naivitatea uneia ca Teo Trandafir, fostă deputată actualmente clientă las reanimare în oraşul lui Strauss? Păi dacă USL e Opoziţia de care se vorbeşte, atunci şi madam Andromescu poate fi calificată drept femeie… Să fim serioşi.

Deci, cu Abrmburica trimisă la  Congresul PC în locul preşedintelui Ponta, PSD a vrut să-i  pedepsească  probabil pe conservanţi pentru trădarea în amor făcută când Felix&co a părisit  budoarul conjugal tradiţional şi roşu ca Pepe pe Zăvoranca pentru a trece în patul galben-hepatic al Antonescului… gata. Dacă PSD aveau puţin respect faţă de  PC o trimiteau măcar pe Anna Bitchall. Asta le putea explica viitorul în vederea PSD, mai precis, privindu-i cu ochii săi semiexotici  le-ar fi spus şi demonstrate cu guriţa sa pufoasă cum ar trebui să arate de exemplu serviciile necesare prin parcări pentru relaxarea şoferilor.

Uite, PNL nu l-a trimis pe Păcuraru pentru a le explica teoria internetului aplicat ş ice trebuie făcut ca tastatura să nu se umple de spermă ci l-a trimis pe însuşi Antronescu, jumătatea atelajului pomenit de Elena Udrea.

Dar nu doar că l-au trimis să le vorbească ci şi pentru ca delegaţii congresului extraordinar al PC să poată  valida, evident cu unanimitate de voturi, protocolul semnat de conservanţi cu Partidul Naţional Liberal, prin care s-a constituit Alianţa de Centru Dreapta, şi protocolul Uniunii Social Liberale, între ACD şi PSD. Şi pentru a-l răsplăti pe Antonescu pentru efortul de a da cu pixul semnând, Antunescu a fost lăsat să presteze şi oral. În faţa celor  cică vreo 5000 de … indivizi preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat că „păcatul” PDL şi al lui Traian Băsescu nu este că nu sunt de dreapta, ci că sunt „hoţi şi incompetenţi”, adăugând că actuala putere îi aminteşte de Comunism şi de Securitate. Hehehe, de parcă asta ar fi o noutate pentru cineva … e norma că dacă revede feţele pe care le vedea cândva pe holurile Securităţii  acum să îşi amintească de Comunism şi de Securitate. „Am fost şi rămân anticomunist, dar de comunism îmi aminteşte tendinţa de partid unic a celor din PD, de comunism îmi aminteşte discursul din ce în ce mai mincinos şi mai departe de realitate al premierului Boc, de comunism şi de Securitate îmi aminteşte călcarea în picioare a statului de drept de către actuala conducere şi folosirea serviciilor secrete ca poliţie politică. Acestea îmi amintesc de comunism şi eu sunt anticomunist”, a spus liderul PNL.

La rândul său, pentru a nu zice lumea că în curtea lui cântă poneiul Antonescu sau hăbăuca Andronescu, preşedintele PC, Daniel Constantin, a declarat la congresul extraordinar al partidului că premierul Boc vorbeşte în fiecare weekend ca o „placă stricată” despre cum PDL reprezintă „salvarea României”. Evident, unul din subiectele pe care trebuia să le analizeze Congresul PC era acela de a analiza starea plăcii ca şi care vorbeşte Premirul Boc. „În disperarea de a contracara semnarea protocoalelor USL la nivelul fiecărui judeţ, cum aţi văzut şi dvs. dl. Boc a început un adevărat turneu în ţară în fiecare week-end pentru a spăla creierele celor puţini care au mai rămas în PDL. Cineva spunea ieri că seamănă cu adunări ale alcoolicilor anonimi. Nu mi-am permis să spun lucrul acesta. Îmi permit să spun însă că dl Boc, din păcate, în fiecare week-end nu face altceva decât să vorbească în faţa militanţilor PDL, aduşi probabil cu forţa acolo, ca o placă stricată, spunând aceleaşi lucru că ei sunt salvarea României, că fac bine sărăcind populaţia României”, a declarat Constantin, în discursul de deschidere a lucrărilor.

Daniel Constantin a mai  criticat şi  faptul că pensionarii o duc din ce în ce mai greu, şomajul a crescut dramatic, iar Guvernul preferă să se împrumute în loc să atragă fomduri europene, în timp ce actualii guvernanţi susţin că România a ieşit din criză. Evident că asta a spus-o încurcând foile după care citea, deoarece probabil sunt din desfăşurătorul uneia din emisiunile Antenei 3, pentru că dacă era atent observa că pensionarii nu au avut pensii ca în Germania nici înainte de Guvernul Boc, ba mai mult că în ultima zi a Guvernului Năstase, guvern girat şi de PC alături de PSD în cadrul Alianţei PSD+PC chiar de partidul pe care îl păstoreşte.

Cred că mai trebuie spus şi că s-a întâmplat ceva extreme de straniu, Congresul PC l-a ales, duminică, cu 5971 voturi pentru şi 311 împotrivă, pe senatorul Vasile Nistor, recent venit de la PDL, în funcţia de preşedinte executiv al partidului, iar Florea Damian a fost ales secretar-general al formaţiunii. Păi dacă PC-ul are o carenţă atât de mare de membrii capabili să preia frâiele partidului, e clar de ce cuplul de măscărici-marionete Antonel&Pontănel s-au văzut nevoiţi să refuse oferta de a susţine pe post de catindat la Primăria Generală a Bucureştilor  depozitul ambulant de grăsime, Cristian Popescu Piedone.

Ca să fim corecţi, nici Piedone nu e cu toate facultăţile intelectuale la purtător, deoarece altfel nu prea se poate explica faptul că deşi lumea din USL nu prea se înghesuie să-l propună (cu altă oazie am arătat de ce PC nu e membru de facto al USL ci cel mult o mască pentru prezenţa trustului Intact), mai pune şi condiţii. ”Mulţumesc domnului preşedinte Daniel Constantin  şi celor care s-au gândit la mine, să candidez la Primăria Capitalei. Să clarificăm şi acest lucru. M-am căsătorit o dată, nu-mi trebuie altă nevastă, am 23 de ani de căsătorie. Am obţinut o primărie, n-am s-o trădez, voi rămâne candidat la Primăria Sectorului 4 atâta timp cât Legea Capitalei este aşa cum este acum. Dacă în urma referendumului cetăţenii (…) îşi vor exprima dorinţa să existe sectoare, voi rămâne la sector, dacă îşi vor exprima dorinţa să fie o singură primărie, candidez la Primăria Municipiului Bucureşti”. Deci cam cum ar veni că el ar candida, da numai dacă lumea va dori să existe sectoare. Între noi fie spus şi NewYork-ul  oraş cu o populaţie mai mare decât cea a Ungariei ori a Bulgariei, şi asta fără suburbii are sectoare … hehehe… adică va avea dacă îşi face … că d-aia nu înţelegeau cum americanii cum de Vanghelie e primar, deşi ei ştiau că pe primarul oraşului în chiamă Oprescu 😀

Şi acum, pentru că veni vorba de Oprescu, iată încă ceva de domniul haiosului.

”Pot să spun cu siguranţă că USL, care pretinde a fi o forţă foarte puternică, trebuie să-şi găsească un candidat din propria-i ogradă. Sau Sorin Oprescu să vină cu arme şi muniţii la unul dintre cele trei partide. Să se înregimenteze politic şi poate atunci să aibă susţinerea USL”, a declarat Cristian Popescu Piedone.

Dar şi președintele PC, Daniel Constantin, s-a declarat rezervat în privința susținerii lui Sorin Oprescu de către USL. ”Încă nu s-a luat o decizie în cadrul USL ca domnul Oprescu să fie candidat. Nu ştiu dacă fiecare partid în parte a luat o decizie privind această candidatură. Trebuie să fim pregătiţi pentru orice variantă şi cred eu că noi avem varianta cea mai bună, PC, în persoana domnului Piedone”, a spus Constantin.

Ce rost au avut aceste ultime deckaraţii a lui Piedone şi Constantin? Simplu, arată cât de nezdruncinată e lipeala care ar vrea să facă USL, că de fapt buna înţelegere cu care tot defilează măscăricii şefi ai USL nu există decât în capetele lor ahtiate după măriri şi funcţii.

Revenind puţin la cei prezenţi la Congres, cred că pentru cine s-a uitat şi a ascultat cum se scandal, a recunoscut feţe şi voci din cei aduşi cu autocarele de la Alexandria co ocaziea mitingului provulgaritate organizat cf. fişei posturilor pe care le deţin de Mircea Badea şi de Victor Ciutacu. Cineva  din Bucureşti chiar spunea azi că prin Capitală s-ar fi întâlnit cu nişte autocare ce semănau până la indentitate cu acelea care i-au cărat atunci pe oameni la mitingul B&C provulgaritas… Ce mică-i dom’le lumea asta… Mică rău. Cum tragic un vânt la televizor, cum pute în toată ţara….

Criza românescă: Inflaţia de jigodii şi cretini

29 septembrie 2010 4 comentarii

ATENŢIONARE PENTRU PROŞTI!

Textul următor poate conţine elemente care pot şoca proştii. Aşa că le recomand să nu citească. În fond Antena 3 şi Realitatea tv există şi îşi continuă activitatea de cretinizare a naţiei.

Un lucru e cert. România e în criză.

Vedem cum tot felul de categorii de bugetari ies în stradă. De fapt nu nişte categorii ci câţiva oameni îmbrăcaţi frumos, în uniforma sindicatului lor, oameni plătiţi pentru cele câteva ore de miting sau marş mai bine decât ar fi plătiţi dacă ar merge la serviciu.

Nu ştiu câţi au avut curiozitatea să privească feţele demonstranţilor. La început sunt calmi, veseli chiar, după începerea mitingului sau a marşului, feţele oamenilor se umplu de ură, o ură vecină cu cretinismul.

Indiferent dacă protestează împotriva scăderii veniturilor, sau alte chestii care privesc Guvernul, se strigă „Jos Băsescu”. Ciudat.

Eu înţelesesem că e vorba de chestii pe care manifestanţii le cer Guvernului. În fine …

Revenind la criză. Da, întradevăr, avem o ctriză economincă, dar care nu e decât o mică parte a crizei în care e România de decenii. O criză care are ca o componentă de bază densitatea prea mare de jigodii şi cretini.

Cine sunt jigodiile? Cei pe care îi tot vedem la televizor spunând că cei care guvernează acum sunt vinovaţi că România e cum e, uitând să îşi asume partea de vină, anii în care au avut ţara asta pe mână, uitât de asemenea să spună că şi dacă ar ajunge la putere ar trebui să ia aceleaşi măsuri, sau poate unele şi mai dureroase.

Exemple de jigodii? E extrem de greu de ales. Totuşi, câteva:

–         Victor Ponta pentru incitatările regulate la dezordini. Cu câteva zile în urmă chema lumea în streadă ca să înlăture Guvernul şi Preşedintele. Asta sună a incitare le lovitură de stat. De asemenea o jigodie pentru că nu îşi asumă lucruri din vremea lui Geoană. Zice că alea sunt trecutul, e e viitorul. Care viitor? Al lui Iliescu şi Năstase, cei care l-au promăvat?

–         Crin Antonescu. Face guverne din umbră, dar care nu pot fi aduse în viaţă. Nici în sondajele făcute prin sediile PNL acesta nu ajunge la 50=% ca să le poată pune în viaţă.

–         Puzderia de PSD-işti, PNL-işti, PCR-işti care mint cu neruşinare prezentând adevărul mai sunbru decît e. Se vorbeşte de tăieri de salarii uitând să spună că după tăiere salariile râmân mai mari decât la finalul guvernării Năstase, se vorbeşte de creşterea cu 25% a TVA şi nu de creşterea de la 19% la 25%, cevi cu doar 5%, de creşterea vârstei de pensionare a femeilor uitând să spună că e vorba de o creştere până în 2030. de asemenea jigodiile respective spun încă multe alte prostii pe care cretinii le iau de bune.

–         Liderii de sindicat care mint cu ordinărie, anunţă mitinguri monstru şi vedem doar nişte picnicuri cu deranjul pentru circulaţie, lideri de cindicat care manipulează cu ordinărie şi care în loc să se ocupe de ceea ce face un lider de sindicat atentează la Constituţie atunci când la mitinguri se strigă Jos Băsescu, Preşedintele fiind în funcţie în urma unui vot popular legal şi democratic.

–         O mulţime de autodenumiţi jurnalişti, care în loc să spună ce se întâmplă în alte ţări pentru ca românii să înţeleagă că ceea ce se întâmplă în România are drept cauză criza economică mondială şi nu ticăloşia guvernanţilor ori a lui Băsescu, practică ceea ce se numeşte linşaj mediatic.

–         Dan Diaconescu şi toţi cei care îi aduc omagii la OTV. Acea mizerie mediatică i-a adus paranoicului ei patron zeci de milioane de euro în emisiunile sinistre cu morţi, dispăruţi, înscenări etc.

–         Consiliul Naţional al Audiovizualului. L-au amendat pe Radu Moraru pentru că a avut o emisiune în care, cu probe arăta cine e Sorin Ovidiu Vântu, dar nu se atinge de ceea ce se întâmplă la Antena123 sau la Realitatea tv unde linşajul mediatic e singura ocupaţie a jigodiilor mediatice, mercenari plătiţi de stăpânii lor.

Şi mai sunt. Mulţi. Mult prea mulţi. Şi n-ar fi prea rău dacă prea mulţi oameni nu ar fi fost cretiniraţi de media agresivă. Nici nu e de mirare ă vedem cum turma se încolonează ca nişte roboţei şi se duce, la ordinul stăpânilor, să înjure puterea şi Preşedintele.

Da, România pare a nu mai avea un popor, ci o turmă tot mai mare şi mai cretinizată, o masă de manevră gata oricând să devină fiare câne, atenţie, nu li se dă ceva. E destul să i se promită ceea ce îşi doreşte, chiar dace e evident că nu li se va putea da nimic, eventul firimituri şi oase, o turmă gata oricând să sfâşie pe cei care le spun că situaţia e grea şi pentru o perioadă vor trebui să îndure deoarece aşa sunt măsurile anticriză. Durerose.

Da, avem tot mai multe jigodii şi cretini. Din păcate.

%d blogeri au apreciat: