Arhiva

Posts Tagged ‘PIB’

ECONOMIA MONDIALĂ ESTE LA UN PAS DE APOCALIPSĂ ?

8 februarie 2016 Lasă un comentariu

Din cealaltă mare criză care a lovit sistemul economic mondial (cea a anilor 30)  s-a revenit prin mijloace nu tocmei vesele. Un război mondial …

Între criza de atunci şi cea de acum există oarecare asemănări. Ambele au fost declanşate de lăcomia „grangurilor” cu mare greutate din sistemul financiar, ambele crize, după ce tensiunile acumulate au atins cote critice, au fost declanşate de „scânteia” de pe Wall Street din zona „colosului” Lehman Brothers.

Ambele crize au revelat anumite lucruri care trebuiau reformate din temelie. Asta nu prea le convine unora deoarece implică mari costuri, aşa că se încearcă „pansamente” care ar putea cel mult să atenueze efectele dureroase fără a vindeca boala.  Cam ca şi cum i-ai da unuia calmante fără a rezolva boala.

Dacă la criza anilor ’30 „boala” a fost rezolvată de Al Doilea Război Nondial, acesta însemnând o puternică terapie de şoc pntru sistemul financiar mondial, schimbând sau resetând multe relaţii dintre diferitele „repere economico-financiare, acum treba e un pic altfel.

Nu avem un astfel de război, relaţiile internaţionale fiind mai strâns, efectele de orice tip, în stransmiţându-se şi chiar amplificându-se. 

Vedem semne de recesiune de neevitat în economia americană, tentativele de salvare a marilor bănci având efecte perverse, acestea reducându-şi constant estimările de creştere diferiţi indicatori arătând că la orizont se vede marginea prăpastiei car se tot apropie. Prăbuşirile estimabile arătând semne de o adevărată apocalipsă economică şi financiară mondială. (Te şi îngrozeşti când te gândeşti că megaeconomia chineză e încinsă la roşu, în anunite zone ale ei fiind vizibile chiar semne ale gripării).

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Odată cu cel mai slab început de an pentru bursele americane, unele dintre cele mai mari bănci occidentale îşi reduc estimările de creştere pentru cea mai mare economie a lumii.

Strategii de la BNP Paribas cred că PIB-ul american nu a avansat deloc în ultimele trei luni ale anului trecut, în timp ce analiştii de la JPMorgan au calculat o creştere de doar 0,1%.

În acelaşi timp, pesimiştii de serviciu văd venind o criză mai gravă decât cea din 2008, în special din cauza derapajului economiei chinezeşti, iar marile bănci americane îşi fac „inventarul“ pagubelor provocate de colapsul preţurilor petrolului.

Având în vedere datele dezamăgitoare privind vânzările cu amănuntul din decembrie şi stocurile companiilor din noiembrie, analiştii de la BNP Paribas estimează că PIB-ul SUA nu a crescut deloc în ultimul trimestru al anului trecut, scrie Reuters. Prognoza anterioară a băncii franceze prevedea un avans de 0,5%. Analiştii sunt încre­zători că economia îşi va reveni în prima jumătate a acestui an.

„În timp ce creşterea din trimestrul patru pare să fie într-o formă mai proastă decât ne-am aşteptat, piaţa muncii şi veniturile reale sunt solide, ceea ce va face bine creşterii în prima jumătate a lui 2016“, se arată într-o analiză a BNP Paribas. Vânzările de retail au scăzut cu 0,1% în decembrie după o creştere de 0,4% în luna anterioară.

Tot din cauza datelor slabe, JP Morgan şi-a redus estimarea de creştere economică pentru al patrulea trimestru de la 1% la doar 0,1%.

Şi strategii de la Deutsche Bank şi-au redus proiecţia de creştere pentru ultimele trei luni din 2015, cu un punct procentual, la 0,5%, dar cu precizarea că estimarea lor „ar putea fi prea mare“ în lumina datelor economice mai slabe decât s-au aşteptat.  

Rezerva Federală Atlanta prognozează pentru perioada analizată un avans al economiei de 0,6%. Cu o săptămână înainte, instituţia estima o creştere de 0,8%.

Trei dintre cele mai mari bănci din SUA au prezentat pagubele pe care le-au suferit din cauza prăbuşirii cotaţiilor petrolului: creşterea substanţială a costurilor creditelor devenite toxice acordate în sectorul energiei şi temeri că problemele se vor propaga în alte portofolii, scrie Financial Times.  Citigroup, a patra bancă din SUA în funcţie de active, a anunţat că în trimestrul patru creditele neperformante din sectorul corporate au crescut cu 32%, în ritm anualizat, mai ales din cauza investiţiilor în energia nord-americană.

Wells Fargo, a treia instituţie bancare după active, avea în trimestrul patru credite nerecuperabile de 831 milioane de dolari, faţă de 731 milioane de dolari în cele trei luni anterioare, legate mai ales de sectorul petrolului şi gazelor naturale.

JPMorgan Chase, cea mai mare bancă americană, a anunţat că urmăreşte cu atenţie dacă apar efecte de contagiune şi că dacă preţurile petrolului se menţin sub 30 de dolari pe baril va fi forţată să pună deoparte rezerve suplimetare de 750 de milioane de dolari anul acesta.

Din cauza prăbuşirii preţurulor, marii producători de petrol şi de gaze naturale şi-au redus cheltuielile, companiile mai mici au intrat în faliment.

Strategii de la Morgan Stanley şi Goldman Sachs cred că petrolul va ajunge la 20 de dolari pe baril, iar cei de la Standard Chartered au mers şi mai departe spunând că preţurile pot coborî la 10 dolari pe baril.

Până acum, băncile mari au trimis mesaje încurajatoare privind portofoliile lor din sectorul energiei.

„Luaţi aminte că acestea sunt credite garantate cu active. Un faliment nu înseamnă că împrumutul va deveni neperformant“, a explicat Jamie Dimon, CEO-ul JPMorgan, sub asaltul întrebărilor analiştilor.

Problemele marilor bănci sunt mici în comparaţie cu cele ale băncilor locale, în special ale celor cu expuneri mari la sectorul energiei. Spre exemplu, BOK Financial, din Oklahoma, a anunţat că se aşteaptă ca provizioanele constituite pentru trimestrul patru pentru a acoperi pierderile provocate de creditele toxice să sară la 23 de milioane de dolari, nivel de patru ori mai mare decât cel calculat anterior.

Într-o analiză publicată de CNBC, Michael Pento, fondatorul Pento Portfolio Strategies, avertizează că recesiunea „iminentă“ cu care se va confrunta SUA va fi mai dură decât cea din 2008.

Una dintre cauzele principale ale recesiunii vor fi şocurile provocate de rebalansarea economiei chinezeşti. Guvernul comunist a majorat din 2000 de peste 28 de ori datoria acestei ţări, a doua economia va mărime din lume. Datoria totală a fost dusă dincolo de pragul de 300% din PIB într-un interval scurt de timp cu scopul de a construi o bulă masivă dar neproductivă de active fixe care a înălţat prea puţin PIB-ul. Acum, când această bulă se prăbuşeşte, creşterea încetineşte, explică Pento. Scăderea valorii monedei chinezeşti, prăbuşirea burselor de acţiuni şi a transportului pe calea ferată arată clar că economia nu doar că nu creşte cu ritmul de 7% urmărit în planurile guvernului, ci chiar că stagnează.

Problema este că China  contribuie cu 34% la creşterea globală. Dacă este luat în considerare efectul de multiplicare al acesti ţări asupra economiilor emergente, partea Chinei din creşterea globală este de peste 50%.

De aceea, pe măsură ce economia globală continuă să încetinească este de aşteptat mai mult stres pentru companiile multinaţionale la nivelul veniturilor.

De asemenea, în SUA preţurile acţiunilor şi proprietăţilor imobiliare nu mai reflectă venituri şi de creşterea PIB-ului, nu mai sunt spijinite de acestea. Acum, când Fed a pus capăt progranelor de ajutare cantitativă şi politicii cu dobânzi zero, preţurile activelor se prăbuşesc sub forţa gravitaţională a deflaţiei. Raportul median dintre preţul locuinţei şi venit este de 4,1, în timp ce raportul mediu este de 2,6. În pofida ipotecilor mai ieftine ca niciodată, cei care cumpără pentru prima dată o locuinţă nu-şi mai pot permite să plătească un avans. Iar fără aceşti cumpărători, piaţa nu se mişcă.

Valoarea totală a acţiunilor a devenit periculos de detaşată faţă de starea anemică a economiei. Media pe termen lung a raportului capitalizarea pieţei/PIB este de 75, dar în prezent raportul este de 110. Revenirea economiei americane din Marea Recesiune a fost alimentată artificial de banii ieftini ai Fed. Acum, bula de pe burse şi de pe piaţa imobiliară dă înapoi şi ar trebui să cauzeze o contracţie severă a cheltuielilor consumatorilor, principalul motor de creştere al economiei SUA.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: m.zf.ro

Data publicării: 18 ian 2016

„Această situaţie face ca Lehman să pară o plimbare în parc“

Analiştii văd semne de recesiune în tot ce mişcă. Economia se află în faţa unei constelaţii de riscuri

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI

Fie că este vorba de com­paniile energetice ameri­cane, de datoriile lumii emer­gente, de burse, de războiul valutar sau de comerţul global, ceva stă să crape. Economia mondială se află în faţa unei constelaţii de riscuri cum n-a mai văzut niciodată.

Indicele Baltic Dry Index, un indicator al costurilor transportului materiilor prime pe mare şi comerţului mondial, este la cel mai redus nivel din istorie. Din august 2015 indicatorul s-a prăbuşit cu 75%. Din august până în prezent au fost zile când nicio navă de transport nu s-a mişcat din port.

Pentru Financial Times, expan­siunea universului de yielduri negative ale obligaţiunilor guvernamentale re­prezintă un semn de recesiune. Ran­damentul mediu al obligaţiunilor emise de guvernul german este sub zero, iar Japonia este pe cale să devină prima mare piaţă de datorii suverane, bonduri cu scadenţa la 10 ani care nu aduc niciun câştig. În SUA, randamentul titlurilor de trezorie cu scadenţa la 10 ani au atins săptămâna trecută 1,8%, minimul ultimelor nouă luni. Bondurile guver­namentale sunt considerate de obicei investiţii sigure în vremuri tulburi.

„La aceste niveluri, pieţele de obligaţiuni prognozează recesiune“, spune Marcus Brookest, strateg la Schroders.

Pentru banca americană Citigroup, economia mondială pare prinsă într-o „spirală a morţii” care poate accentua declinul preţurilor petrolului, poate duce la recesiune şi pesimism de durată pe bursele de acţiuni, scrie CNBC.

„Dolarul american mai puternic, preţuri mai mici ale petrolului şi materiilor prime, comerţ mai slab, creştere mai slabă în economiile emergente şi în cea mondială… şi din nou la fel. La infinit, acest şir va duce la petroapocalipsă, la recesiune globală semnificativă şi sincronizată şi la piaţa bear“, spune Jonathan Stubbs, analist la Citi.

Preţurile petrolului s-au prăbuşit cu 70% din 2014, iar dolarul s-a apreciat cu 20%. Cotaţiile materiilor prime s-au re­dus cu două treimi în această perioadă.

Deşi preţurile mai mici ale pe­trolului şi în general ale materiilor prime înseamnă energie mai ieftină şi pu­tere de cumpărare mai mare în ţări dez-voltate precum sunt cele din zona euro, cotaţiile slabe pun presiuni pu­ternice pe bugetele statelor expor­tatoare şi pe ale companiilor produ­cătoare. Riscul este declanşarea unui val de falimente. 

„Suntem într-o situaţie foarte neobişnuită în care sentimentul pieţelor este de un fel nemaiîntâlnit“, spune Thomas Thygesen, analist la SEB.

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI, crede că economia mondială manifestă simptome îngri­jorătoare în condiţiile în care cele mai mari economii emergente au arătat semne de dete­riorare în ultimele şase luni.

„Creşterea Chinei este probabil mai mică decât spune guvernul. Rusia şi Brazilia o duc foarte rău. Africa de Sud flirtează cu recesiunea. Chiar şi India s-ar putea să nu o ducă atât de bine cum se crede“, a spus Blanchard, citat de The Telegraph.

Creşterea creditării economiilor emergente s-a oprit. Avansul, care a durat 15 ani, poate face loc unui „ciclu vicios“ al dezîndatorării, al turbu­lenţelor financiare şi al recesiunii, aver­tizează Banca Reglementelor Inter-naţionale.

Reacţiile de acum ale pieţei re-prezintă un caz clasic de comportament de turmă, în care „investitorii se tem că alţi investitori ştiu că ceva rău se întâmplă şi vând, deşi nu au nicio informaţie“, a mai spus economistul, care se arată îngrijorat că tocmai aceste temeri vor fi cele care vor perturba fatal economia. În SUA, unde se discută de mult timp de o recesiune industrială în timp ce  autorităţile vorbesc de  ocuparea deplină a forţei de muncă, angajările au încetinit în ianuarie.  Cele mai recente date arată că la baza angajărilor stau posturile slab plătite, adică locuri de muncă de calitate inferioară.

Angajările sunt unul din argumentele solide scoase în faţă de cei care spun că SUA sunt departe de o recesiune.

Descurajante sunt şi datele din transport, care arată că numărul de  comenzi pentru camioane noi de mare capacitate a scăzut cu aproape 50% în ianuarie.

David Folkerts-Landau, analist la Deutsche Bank, spune că din economia americană funcţionează doar un cilindru, consumul, deoarece investiţiile companiilor sunt slabe, iar dolarul puternic afectează exporturile şi profiturile. 

„Nu este o situaţie foarte sănătoasă“, explică Folkerts-Landau.

Tot în SUA, spread-urile randamentelor ridicate ale obligaţiunilor companiilor din sectorul energiei au sărit la niveluri record.

„Această situa-ţie face ca Lehman să pară o plimbare în parc”, crede Thomas Thygesen. 2016 va fi probabil anul în care se va produce primul val de falimente în sectorul petrolului şi gazelor naturale. Companiile din sectorul şistului, puternic îndatorate, vor fi primele care se vor scufunda. Dacă preţurile petrolului continuă să scadă, America ar putea fi izbită de un val tsunami de falimente.

Îndatorarea nu este doar o boală americană. La nivel global, industria petrolului şi gazelor naturale are datorii de 3.000 de miliarde de dolari, potrivit Băncii Reglementelor Internaţionale. Instituţia avertizează asupra unei „iluzii a sustenabilităţii” care se poate deveni rapid otravă.

„Condiţii care de obicei deschid calea defaulturilor – precum creşterea datoriilor toxice, înăsprirea condiţiilor monetare, înăsprirea standardelor de creditare pentru companii şi volatilitate accentuată – se întrunesc acum în SUA“, spune Bronka Rzepkowski, analist al Oxford Economics.

Autor: Bogdan Cojocaru 

Sursa: m.zf.ro

Data publicării: 08 feb 2016

ANDREEA PAUL: ” … România va continua să se îndatoreze cu 92 euro pe secundă sau cu echivalentul a 14 salarii medii nete pe minut „

14 decembrie 2014 Lasă un comentariu

De câte ori am văzut-o pe doamna deputat Andreea Paul am constatat că are un zâmbet fermecător şi ceea ce spune poate să şi argumenteze şi cu cifre şi cu argumente logice clare şi de necombătut. Niciodată nu am auzit-o spunând tot felul de prostii doar pentru că i se pare că dă bine cum fac foarte mulţi politicieni care apar la televizor.

La blogul dânsei există un motto sub semnul căruia stă întreg siteul … un motto simplu, puternic şi emoţionant:

„In viata, daca vrei sa reusesti, trebuie sa ajungi atat de priceput in ceea ce faci incat si dupa ce te fura toti, tot cel mai bun sa ramai”

Bunica mea

Pe 12 Decembrie 2014, doamna Paul publică pe siteul dânsei un articol din care citez doar:

Andreea Paul„Deficitul bugetar în 2015 a fost anunțat la 1,83% din PIB, ceea ce înseamnă că România va continua să se îndatoreze cu 92 euro pe secundă sau cu echivalentul a 14 salarii medii nete pe minut doar pentru acoperirea diferenței dintre ceea ce încasăm și cheltuim. „

„Guvernul Ponta refuză să-și asume o minimală responsabilitate în bătălia cu evaziunea fiscală vizibilă, estimată la 102 miliarde lei în anul 2013, adică 680 euro pe secundă.”

„Ceea ce nu se spune este că 0,25% din acest deficit este condiționat de absorbția banilor europeni. Așadar, marja reală a deficitului este de fapt de 1,58%.”

Cred că este suficient ca să trezească interesul cititorului pentru a citi articolul adus integral de pe siteul doamnei Andreea Paul:

Deficit bugetar de 92 euro pe secundă, dar evaziune fiscală de 680 de euro pe secundă

Deficitul bugetar în 2015 a fost anunțat la 1,83% din PIB, ceea ce înseamnă că România va continua să se îndatoreze cu 92 euro pe secundă sau cu echivalentul a 14 salarii medii nete pe minut doar pentru acoperirea diferenței dintre ceea ce încasăm și cheltuim. Guvernul Ponta refuză să-și asume o minimală responsabilitate în bătălia cu evaziunea fiscală vizibilă, estimată la 102 miliarde lei în anul 2013, adică 680 euro pe secundă.

Ceea ce nu se spune este că 0,25% din acest deficit este condiționat de absorbția banilor europeni. Așadar, marja reală a deficitului este de fapt de 1,58%.

Ceea ce mă intrigă este atenția excesivă și încăpățânarea multora de a îngroșa deficitul crezând că asa se poate dezvolta mai repede România. Nimic mai fals. Cred că disciplina bugetară și un deficit mai mic sunt mult mai sănătoase. Nu mai încarcă generațiile viitoare cu cheltuielile noastre.

Mai mult, nu se discută despre veniturile bugetare de circa 32% din PIB, cum îmbunătățim colectarea veniturilor la buget și cum îi alocăm pentru o mai rapidă dezvoltare, ci ne concentrăm doar pe ceea ce ne propunem să cheltuim mai mult decât încasăm, pe acei sub 2% din PIB. La felierea plăcintei bugetare pe prioritățile majore de dezvoltare, peste două treimi sunt cheltuieli sociale obligatorii (fixe, asupra cărora decidentul nu poate interveni decât prin reforme structurale, cu rezultate pe termen mediu și lung). Restul de sub o treime rămân pentru investiții și alte obiective, în funcție de opțiunile decidenților publici și a viziunii lor de a administra țara. La Guvernul actual sesizăm zero viziune, zero acțiune.

În proiectul de buget al țării pentru anul 2015, afișat pe site-ul Ministerului de Finanțe, găsim aversiunile Guvernului PSD față de justiție, sănătate, fonduri europene, dezvoltare regională, cultură sau față de diaspora transpuse în cifre (vezi Tabel 1):

  1. Guvernul Ponta pedepsește Ministerul Justiției cu cele mai mari tăieri, cu 21%, în 2015 față de acest an. În schimb, fidelitatea Avocatului Poporului este recompensată pentru inactivitate cu un plus de peste 27%.
  2.  A doua tăiere criminală este la sănătate cu 18%.
  3.  Culmea incompetenței: sumele primite de la UE în contul plăților efectuate și prefinanțărilor sunt prevazute să scadă cu 18%.
  4. Dezvoltarea regională pentru mai târziu, căci în 2015 bugetul este tăiat cu 16%.
  5. Cultura pentru deceniul următor, căci anul viitor avem minus 9%.
  6. Ministerul de Externe are bugetul tăiat cu 11%.
  7. Când nu sunt alegeri și alocări electorale, să facem bine să nu ne așteptăm la prea multe „situații de urgență”, întrucât fondul de rezervă bugetară este tăiat cu trei sferturi, adică cu 74%.
  8. Nu putea lipsi, evident, aversiunea la Administrația Prezidențiala, cu bugetul tăiat cu 9%.

În concluzie,

Bugetul țării NU trebuie să fie deficitofag, de supraviețuire si nici prădător cu cetățenii. Bugetul țării trebuie să fie mai echilibrat, orientat spre absorbtia banilor europeni, spre investiții și spre crearea de noi locuri de muncă, sa fie partener cu cetățenii.

Tabel, A.P.

Tabel. Dinamica alocărilor bugetare pe ministere.

Sursa datelor:

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/Anexabuget_11122014.pdf

Autor:

Andreea Paul

Data publicării:

Articolul se poate vedea integal pe

siteul doamnei deputat Andreea Paul

Domnişorica Ioana Petrescu vrea legalizarea prostituţiei ca să mai facă rost de nişte bani (poate se gândeşte şi la ce va face după ce nu va mai fi ministresă)

9 noiembrie 2014 Lasă un comentariu
Ioana PETRESCUConstat că orice ar face Ioana Petrescu atrage atenţia. 
De data aceasta a identitificat ca o sursă apetisantă de bani la Beget din cea mai veche meserie… prostituţia şi asta în contextul în care crede că Biserica nu ar trebui impozitată. Evident, de vrăjitorie nici nu aminteşte.
Deh, s-o fi temând că ajunge să îmbătrânescă domnişorică.
„Deocamdată – zice domnişoara Petrecu – prostituţia este ilegală. Dacă prostituţia devine legală, atunci va deveni o activitate economică legală generatoare de profit”,  Ministresa Finanţelor mai ţinând să precizeze  că banii aduşi de această categorie de activitate ar conta, căci „orice ban în plus la buget contează” probail pe principiul „banii nu pute”.
Pe de altă parte, domnişoara Petrecu nu este de acord cu impozitarea Bisericii, pentru că aceasta reprezintă „o organizaţie non-profit”. Eurostat a cerut statelor europene să includă în statisticile naţionale şi activităţile ilegale ce generează venituri, considerând că este vorba despre tranzacţii comerciale consimţite în mod liber de participanţi.

Veniturile din prostituţie, susţine ministresa, vor ridica Produsul Intern Brut al României cu peste 180 milioane lei (0,03%), conform unor calcule realizate de Institutul Naţional de Statistică. Franţa şi Suedia au refuzat să „contabilizeze” prostituţia, în timp ce Spania şi România au acceptat noua metodă de calcul. La nivelul României, pe regiuni, cel mai bine se câştigă din prostituţie în Capitală, unde preţurile au ajuns şi la o sută de euro pentru un client, în timp ce situaţia din sud-vest este cea mai precară. 

Întrebarea care se pune, de vreme ce prostituţia nu este legală, nu prea este nici controlată, iar care sunt adevăratele venituri din această activitate pot fi estimate cam greu.

De asemenea, dacă ea consideră că Biserica e „o organizaţie non-profit”, poate ne spune şi nouă de unde vin banii cu care BOR va trebui să achite împrumutul de sute de miliarde de lei vechi luat pentru ridicarea megalomanicei Catedrale Umilirii Neamului sau de unde vin banii din care  BOR-boşii îşi cumpără limuzinele de lux cu care îşi transportă preţioasele ţesuturi adipoase.

De ce s-a oprit oare tocmai la prostituţie? Nu că intrarea acesteia în legalutate ar fi ceva rău în sine, în find doar aşa poate fi cât de cât controlată povestea.. să se gândească oare domnuşorica aceasta cu ochişori umezi ca ai unei Joiane junci tocmai dată la taur pentru întâia dată … Să se gândescă oare că după catastrofala sa prestaţie ca ministru să îşi poată găsi un  serviciu la o firmă legală?

Hehehe … viaţa e surprinzătoare … 

%d blogeri au apreciat: