Arhiva

Posts Tagged ‘plagiat’

La PSD, dacă nu plagiezi nu exiști. De data aceasta, Premierul Tudose …

20 septembrie 2017 Lasă un comentariu

Se pare că la PSD verbul ”a fura” este un modus vivendi. Furtul îmbracă o mulțime de forme, cine nu fură nu e un pesedist de încredere. 

Plagiatul fiind o formă de furt și anume, furt intelectual, cu nimic mai puțin toxic decât furtul de bani sau alte bunuri, este și el prezent la extrem de mulți pesediști cu greutate. Iată că i-a venit și rândul Premierului Tudose să fie dovedit a fi un plagiator împuțit.

”Una dintre cele cinci cărţi semnate de premierul Mihai Tudose are o serie de probleme de citare academică. Adică, are părţi ce pot fi considerate plagiate.  În plus, e posibil ca acest volum să fi fost pe lista lucrărilor care au contribuit la obţinerea de către Mihai Tudose a gradului didactic de conferenţiar universitar, la Academia Naţională de Informaţii a SRI. Instituţia refuză, însă, să ofere informaţii, pe motiv că lucrările acestuia nu sunt informaţii de interes public.” – se spune în amplul articol al Melaniei Cincea, intitulat Plagiat într-un volum de securitate al premierului Mihai Tudose, publicat sub semnătura jurnalistei pe siteul putereaacincea.ro, articol care poate fi văzut mai jos:

Plagiat într-un volum de securitate al premierului Mihai Tudose

Academia Naţională de Informaţii refuză să spună dacă volumul a contribuit la obţinerea gradului didactic de conferenţiar

Una dintre cele cinci cărţi semnate de premierul Mihai Tudose are o serie de probleme de citare academică. Adică, are părţi ce pot fi considerate plagiate.  În plus, e posibil ca acest volum să fi fost pe lista lucrărilor care au contribuit la obţinerea de către Mihai Tudose a gradului didactic de conferenţiar universitar, la Academia Naţională de Informaţii a SRI. Instituţia refuză, însă, să ofere informaţii, pe motiv că lucrările acestuia nu sunt informaţii de interes public.

Cinci cărţi în CV-ul premierului

În CV-ul premierului Mihai Tudose – în cel postat pe pagina Camerei Deputaţilor, întrucât pe pagina Guvernului niciun ministru al actualului Cabinet nu are postat CV-ul, pe motiv că, transmite Biroul de presă al Executivului, legea nu-i obligă… – sunt menţionate cinci cărţi publicate:

  1. Provocări strategice, la care este coautor, volum apărut la Editura Rao, în 2007;
  2. Schimbarea managerială. Managementul schimbării, coautor, Editura Academiei Naţionale de Informaţii a SRI, 2009;
  3. Infrastructura critică – model de strategie managerial, Editura Rao, 2010;
  4. Război, cunoaştere, adevăr, coautor, Editura Nemira, 2012;
  5. Securitatea economică în era transformărilor globale, Editura Rao, 2013.

Mi-am propus să aleg una dintre ele şi să o analizez, să văd dacă sunt respectate sau nu normele academice de citare. Adică, să văd dacă volumul este sau nu plagiat. După ce în presă s-a scris despre plagiatul din teza de doctorat, jurnalistic vorbind e firesc să îţi pui astfel de întrebări.

Note de subsol fără menţionarea paginii citate. Plus alte deficienţe.

Am optat pentru cea mai recentă carte a sa, Securitatea economică în era transformărilor globale, apărută în 2013, la Editura Rao.

Primul semn de întrebare s-a născut după parcurgerea notelor de subsol ale cărţii. În majoritatea cazurilor nu sunt indicate paginile volumului din care Mihai Tudose citează sau la care trimite, excepţie făcând acele note de subsol preluate de la alţi autori, concomitent cu pasaje din opera acestora.

M-am oprit apoi, la întâmplare, asupra unor capitole. Şi am căutat pasaje identice în volumele spre care trimiteau notele de subsol. În lipsa indicării numărului paginii din care s-a citat, a fost un fel de căutare a acului în carul cu fân.

Ceea ce am observat din start este, aşa cum am menţionat, că în cazul şi al notelor de subsol, şi al bibliografiei, Mihai Tudose încalcă una dintre regulile de bază ale citării academice, şi anume evită indicarea paginii din care citează sau la care trimite.

De asemenea, recurge frecvent la preluarea de paragrafe întregi fără să le pună în ghilimele.

O altă practică pe care am întâlnit-o este citarea, în notă de subsol, a unui autor care apare menţionat în volumul din care citează sau din care copiază pasaje fără a le pune în ghilimele. O practică ce face ca bibliografia din volumul propriu să pară mai consistentă.

Apoi, în câteva situaţii, la note de subsol notează numele unui autor, cu menţiunea „Op. cit.”, deşi autorul respectiv nu a mai fost citat anterior. De exemplu, „Andrei Akulov, op. cit.” (pag. 41), „Carmen Medina, op. cit.” (pag 66), „Pascal Lany, op. cit.” (pag. 114)

Citare neacademică din Joseph Nye

Voi da, în cele ce urmează, câteva exemple de încălcare a normelor academice de citare, întâlnite în cartea lui Mihai Tudose.

1. Pe pagina 49, alin. 5., Mihai Tudose are o notă de subsol care duce la Richard RosecranceThe Rise of the Trading State, Basic Books, New York, 1986, pp. 16, 160. De fapt, este un paragraf din lucrarea lui Joseph NyeViitorul puterii, Ed. Polirom, 2012 (pag. 69, alin. 1). Rosecrance e sursă bibliografică în cartea lui Nye, în cea a lui Tudose ajungând prin intermediul autorului citat. Dacă Mihai Tudose ar fi citat în mod onest, trebuia să specifice atât autorul ideii (Rosecrance), cât şi sursa de unde a fost obţinută (Nye).

2. Pagina 49, alin. 5, apare un paragraf din Nye (pag. 69, alin. 1), fără a fi pus în ghilimele.

      

Viitorul puterii, pag. 68 – 69 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 48 – 49 

3. În paginile 50 – 51, alin. 2, respectiv 1 este un alt paragraf, menţionat la nota de subsol, dar citat fără ghilimele, din cartea lui Joseph Nye (pag. 72 – 73, alin. 2, respectiv 1). Paragraful este copiat cu tot cu o nota bibliografică formulată de Nye: „Vezi Robert O. Keohane şi Joseph S. Nye, Power and Interdependence…”).

          

Viitorul puterii, pag. 72 – 73 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 50 – 51

4. În paginile 52 – 53, alin. 2, respectiv 1, din lucrarea lui Mihai Tudose apare un nou paragraf, tot fără ghilimele, preluat din Joseph Nye (pag. 74), „spart” cu mai multe note de subsol şi modificat prin eliminarea câtorva cuvinte şi înlocuirea cuvântului „Beijing” cu „China. În plus, într-o notă de subsol la Mihai Tudose apare menţionat şi economistul chinez citat de Nye, Yao Yang, cu un articol publicat în China Daily, din 2 august 2010: Smart Power Is What China Needs.

     

Viitorul puterii, pag. 74 – 75 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 52 – 53

5. Pe pagina 53, alin. 3 din lucrarea lui Mihai Tudose, apare încă un paragraf copiat din Nye (pag. 80 – 81), fără ghilimele – din care e eliminată o frază –, acesta fiind preluat cu tot cu o notă bibliografică formulată de Nye: „Pentru detalii, vezi Keohane şi Nye…”

     

Viitorul puterii, pag. 80 – 81 şi, în dreapta, Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 52 – 53

6. Pe paginile 53 – 54, alin. 3, respectiv 1, urmează un alt citat din Nye, cu trimiteri la note de subsol, dar preluat fără ghilimele. Mihai Tudose păstrează şi caracterul italic, acolo unde Nye recurge la el. În plus, trimiterea este incorectă. La nota 1 de subsol, Mihai Tudose notează Ibidem, ceea ce conform propriei notări, duce spre Keohane şi Nye, Power and Interdependence. Or, pasajul e din Viitorul puterii, volumul lui Nye.

7. Tot pe paginile 53 – 54, alin.  3, respectiv 1, Mihai Tudose preia, fără ghilimele, încă un paragraf din Nye (pag. 76, alin. 2), dar ca notă de subsol ia autorul din care citează Nye, respectiv Jonathan Kirshner, Currency and Coercion: The Political Economy of International Monetary Power, Princeton University Press, Princeton, NJ, 1995.​

        

Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 52 – 53 şi 54-55

Viitorul puterii, pag. 76 – 77

8. Un alt paragraf preluat, tot fără ghilimele, din Nye (pag. 74, alin. 4 – pag. 75. alin. 1), dar uşor modificat, apare pe pagina 53, alin, 2.

     

Viitorul puterii, pag. 74 – 75 şi, în dreapta, Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 52 – 53

9. Pagina 54, alin. 1 şi 2 din lucrarea lui Mihai Tudose include alte două paragrafe preluate tot fără ghilimele de la Joseph Nye (pag. 80 şi 99, alin 1).

Cel de al doilea paragraf copiat este indicat de Mihai Tudose, la notele de subsol, ca fiind dintr-un articol din The Economist, din 5 decembrie 2009, The Rise of the Hybrid Company. Acest text este inclus în bibliografia lui Joseph Nye. Dacă Nye citează din el, punându-l în ghilimele, Tudose, îi „rupe” începutul, iar trimiterea la nota de subsol o face ca şi când tot paragraful este din articolul din The Economist.

Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 54 – 55

    

Viitorul puterii, pag. 80 – 81 şi 98 – 99

10. La pagina 86, alin. 4, Mihai Tudose preia un alt paragraf din Nye (pag. 257, alin. 3), tot fără ghilimele, în care acesta îl citează pe Fareed Zakaria, The Post-American World, Norton, New York. În volumul lui Mihai Tudose, Zakaria e menţionat într-o notă distinctă de subsol. În plus, ceea ce în textul lui Nye apare ca fiind „o strategie a SUA”, la Tudose se transformă într-o strategie a „întregii lumi”.

       

Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 86 – 87 şi, în dreapta, volumul Viitorul puterii, pag. 257 – 258

11. Pe aceeaşi pagină 86alin. 3, Mihai Tudose inserează un alt paragraf preluat, fără ghilimele, de la Nye (pag. 254, alin. 3 – pag. 255, alin. 1), în care acesta citează un articol al lui Richard Haass, publicat în Sunday Times, în 23 mai 2010: When world is in transition, can great countries have good policies? Haass apare, însă, ca notă distinctă de subsol, la Mihai Tudose.

     

Viitorul puterii, pag. 254 – 255 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 86- 87

12. Pe pagina 87, alin. 3, apare un nou paragraf aproape identic cu unul din Nye (pag. 235, alin. 1), dar în cazul acestuia nu există nici ghilimele, nici trimitere la textul original printr-o notă de subsol. Paragraful a fost preluat cu tot cu greaşela apărută în volumul lui Nye: slogane, în loc de sloganuri.

     

Viitorul puterii, pag. 234 – 235 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 86 – 87

Citare neacademică din Gabriel Vlase şi Paul Dobrescu

13. Pe pagina 91, alin. 2 există un paragraf, fără ghilimele şi fără notă de subsol, luat din lucrarea lui Gabriel VlaseElemente de geopolitică şi relaţii internaţionale, publicat la Rao, în 2012 (pag. 9, alin. 2), paragraf preluat de Mihai Tudose ad-litteram, cu tot cu nota bibliografică inserată în text, care trimite la Geopolitica lui Paul Dobrescu, volum apărut în 2003, la Editura Comunicare.ro. Interesant, însă, dar volumul lui Paul Dobrescu nu este menţionat în bibliografia cărţii lui Gabriel Vlase.

    

Elemente de geopolitică şi relaţii internaţionale, pag. 8 – 9 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 90 – 91

14. Tot pe pagina 91, alin. 3, este un citat din Geopolitica lui Paul Dobrescu, volum apărut în 2003, la Editura Comunicare.ro (pag. 35, alin. 2), dar, iarăşi, fără menţionarea paginii, la nota de subsol.

      

Geopolitica, pag. 34 – 35 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 90 – 91

15. Pe paginile 91 – 92, alin. 4, respectiv 1, există un citat, de data aceasta pus în ghilimele, dar tot fără menţionarea paginii, pe care Mihai Tudose spune că l-a preluat din Gabriel Vlase (pag. 9, alin. 3). Acesta, însă, nu corespunde exact cu paragraful din lucrarea declarată ca fiind citată.

De exemplu, la pagina 92, alin., 4, Mihai Tudose spune că citează din „Roger Falk” (de fapt, Richard Falk – n.m.), dar nota de subsol care însoţeşte citatul duce spre lucrarea lui Gabriel Vlase. Un paragraf aproape identic apare în lucrarea Geopolitica, a lui Paul Dobrescu şi Alina Bârgăoanu (pag. 18 – 19), publicată pe internet.

            

Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 90 – 91 şi 92 – 93 

     

Elemente de geopolitică şi relaţii internaţionale, pag. 8 – 9 şi, în dreapta, Geopolitica, pag. 18 – 19

16. Pe paginile 92 – 93, alin. 4, respectiv 1, Mihai Tudose are un pragraf care reproduce o idee a lui Paul Dobrescu, dar care, prin nota de subsol, îi este atribuită lui Gabriel Vlase. Autor care, cum am mai spus, nu are inclus în bibliografie niciun titlu din Dobrescu.

17. Pe pagina 93, alin. 1, a lucrării lui Mihai Tudose este un alt fragment atribuit, prin notă de subsol, lui Gabriel Vlase, dar care se regăseşte, cu o uşoară modificare, în lucrarea Geopolitica, semnată de Dobrescu şi Bârgăoanu (pag. 19), lucrare care, de asemenea, nu e menţionată în bibliografia volumului lui Vlase.

     

Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 92 – 93 şi, în dreapta, Geopolitica, pag. 18 – 19

18. Pe pagina 94, alin. 2, din volumul lui Mihai Tudose apare un fragment dintr-o declaraţie a lui Henry Kissinger, a cărui notă de subsol duce la revista Foreign Policy, din iulie/august 2011, trecută, şi ea, în bibliografia lui Mihai Tudose. De fapt, pare o idee preluată din volumul lui Gabriel Vlase (pag. 11, alin. 1), care se opreşte şi el la exact acelaşi citat din Kissinger.

Într-un interviu recent, Henry Kissinger sublinia: «Administraţia Obama… nu-şi dă exact seama ce fel de lume îşi doreşte să vadă şi nici cum ar putea influenţa transformarea ei.” (Tudose, Securitatea economică…, pag. 94, alin. 2)

     

Elemente de geopolitică şi relaţii internaţionale, pag. 10 – 11 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 94 – 95 

19. Pe pagina 95, alin. 1, există un paragraf care duce cu gândul la declaraţia unui oficial sau a unui autor american care, vorbind despre Planul Marshall, aminteşte de politica americană ca despre „politica noastră”. Această sintagmă, „politica noastră”, apare preluată şi în textul românului Mihai Tudose, fără ca paragraful să fie încadrat de ghilimele.

Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 94 – 95

Paragraful este urmat de publicarea discursului lui George Marshall, tot fără ghilimele şi tot fără indicarea sursei de unde a fost preluat, ca şi când ar fi fost memorat de către autor.

Urmează grafice, ce par scanări, fără indicarea sursei de unde le-a luat, şi o serie de citate, în cazul cărora, de asemenea, lipseşte indicarea sursei de unde au fost luate.

Plagiat? Aşa indică (şi) Academia Naţională de Informaţii.

În Ghidul pentru scrierea academică, al Academiei Naţionale de Informaţii a SRI – adică instituţia unde Mihai Tudose şi-a susţinut şi doctoratul, şi examenul pentru gradul didactic de conferenţiar universitar –, constituie plagiat una dintre următoarele situaţii (iar când e cumul, situaţia se agravează):

  • preluarea unui text al unui alt autor, indiferent de suportul utilizat pentru publicare (carte, revistă, pagini web etc.), fără utilizarea ghilimelelor şi a trimiterilor bibliografice;
  • prezentarea unui citat dintr-un text al altui autor ca parafrază (repovestirea ideii sau a argumentului unui autor), fără utilizarea semnelor convenţionale de citare (ghilimele şi trimiteri bibliografice);
  • preluarea unui text fără referinţe clare, cu modificarea topicii, a unor expresii din cuprinsul său şi/sau inversarea unor paragrafe, capitole etc;
  • compilaţia de fragmente din mai multe surse, fără trimiteri bibliografice clare la textele sursă;
  • utilizarea excesivă a altor surse, în detrimentul propriului aport.

Dacă suprapunem şirul derapajelor de la citarea academică din volumul lui Mihai Tudose peste aceste norme de scriere academică, ajungem la concluzia că volumul îndeplineşte condiţiile unui plagiat.

 

Academia Naţională de Informaţii secretizează lista lucrărilor publicate, din dosarul de concurs al lui Mihai Tudose

În toamna lui 2013 – anul publicării lucrării Securitatea economică în era transformărilor globale, la Editura Rao – Mihai Tudose dădea examen pentru postul de conferențiar universitar, la Academia Naţională de Informaţii. Este, deci, posibil ca acest volum să fi fost pe lista lucrărilor ştiinţifice incluse în dosarul de concurs şi care au contribuit la obţinerea de către Mihai Tudose a respectivului grad didactic. Membrii comisiei de concurs au fost profesorii universitari dr. Gheorghe Toma (preşedinte), Constantin Onişor, Ţuţu Pişleag, Vasile Bucinschi, Mihai Vasile Ozunu şi Lucian Stănilă (membru supleant).

În 29 august, am solicitat Academiei Naţionale de Informaţii, respectiv decanului Facultăţii de Informaţii, prof. univ. dr. Cristian Barna, să comunice lista lucrărilor ştiinţifice incluse în dosarul de concurs al lui Mihai Tudose pentru postul de conferențiar universitar, post scos la concurs de Departamentul de Informații al Facultăţii de Informații, în 19 septembrie 2013. Şi, de asemenea, am solicitat punctajul acordat de către Comisia de concurs fiecărei lucrări. În mod normal, informaţiile acestea trebuiau să fie publice, dar nu sunt.

Ce răspunde Academia Naţională de Informaţii, printr-o adresă semnată „persoana de contact desemnată cu diseminarea de informaţii publice”? Răspunde –  şi asta, cu întârziere faţă de termenul legal şi abia după două telefoane date întâi la academie, apoi la SRI – că, de fapt, informaţiile acestea nu sunt publice, că documentele care au caracter public pot fi consultate pe site-ul jobs.edu.ro. Adică, informaţiile generale despre postul scos la concurs de Academia Naţională de Informaţii, Fişa de verificare a îndeplinirii standardelor pentru obţinerea gradului de conferenţiar universitar – unde nu se regăsesc tilurile lucrărilor – şi un CV al lui Mihai Tudose – care, de asemenea, nu conţine titlurile lucrărilor scrise de el.

Cât priveşte punctajul acordat fiecărei lucrări, mai transmite Academia Naţională de Informaţii, acesta „este parte a procesului deliberativ al Comisiei de evaluare şi nu poate face obiectul unei solicitări de natura celei transmise de dumneavoastră”, documente publice ce trebuie transmise către Ministerul Educaţiei Naţionale şi CNATDCU fiind doar… decizia de numire şi acordare a titlului universitar, respectiv raportul de concurs, în care sunt evidenţiate concluziile.

Se poate, deci. intui doar că această carte a lui Mihai Tudose – cu indicii vădite de plagiat – a fost pe lista lucrărilor ce au stat la baza obţinerii de către acesta a gradului universitar de conferenţiar universitar. Probabil, nu întâmplător Academia Naţională de Informaţii a trecut la secret aceste date.

Premierul nu a răspuns, momentan

L-am rugat şi pe premierul Mihai Tudose, prin Biroul de presă al Guvernului, să-mi comunice dacă volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, apărut în anul 2013, la Editura Rao, s-a aflat pe lista lucrărilor ştiinţifice incluse în dosarul de concurs pentru postul de conferențiar universitar, de la Facultatea de Informații a Academiei Naţionale de Informaţii.

Până la publicarea acestui articol, nu am primit vreun  răspuns din partea Guvernului.

Autor:  

Sursa:  putereaacincea.ro

 

GABRIELA FIREA – un primar cu biografia falsificată

11 septembrie 2017 6 comentarii

Gabriela Firea

GABRIELA FIREA – un primar despre care nu știm exact nici măcar cum se numește

Conform siteului său, gabriela-firea.ro , Gabriela  s-a născut la Bacău pe 13 iulie 1972 și se numea Vrânceanu. Cu numele Firea s-a ales în 1993 când s-a măritat cu Răsvan Firea, căsătorie care a dura, după cum se precizează în biografia respectivă, 17 ani, deci până la sfârșitul lui Ianuarie  2010 când soțul a decedat având vârsta de 54 de ani.

Văzând că îndoliata văduvă păstrează încă numele soțului mort ai zice că a fost dragoste mare nu glumă. Atât de mare încât în septembrie același am era deja măritată cu Florentin Pandele. 

Ceea ce miră este faptul că încă apare în public cu numele mortului.

MARIAJUL FIREA – PANDELE –  A tunat și i-a adunat.

Așa cum se va vedea mai jos, bibliografia primăriței generale bucureștene e una asupra căreia plutește o gravă acuză de falsificare. Nici actualul soț, Florentin Pandele,  nu e mai breaz. 

La 07 Septembrie 2016, siteul b1.ro publica o știre care ni-l arată pe Pandele drept un plagiator ordinar.

”Consiliul General al CNATDCU (Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare- n.a.)scria  b1.ro – a respins rapoartele Comisiilor de lucru care stabileau că Petre Tobă şi Florentin Pandele nu au plagiat în lucrările lor de doctorat.

Vicepreşedintele CNATDCU, Marius Andruh, a precizat că au existat 29 de voturi împotriva celor două rapoarte, două în favoarea lor și nouă abţineri.

Astfel, s-a stabilit că rapoartele sunt incomplete și că verdictul final va fi dat de o altă Comisie, ce va fi formată din persoane din afara Consiliului

”E o degringoladă pornită de la faptul că, în Comisia de științe militare din noul CNATDCU, care a fost reîmprospătat acum câteva luni, s-a ales să fie numiți oameni din cele trei universități: Academia SRI, Academia de Poliție și  Universitatea Națională de Apărare.

Cum credeți că cineva de la o universitate unde sunt sute de cazuri de plagiat, colegi ai acelor oameni care au permis să se scrie teze de doctorat plagiate, ar putea să spună că da, e o situație în care s-a plagiat masiv.

Pentru a fi departe de orice suspiciune, Comisia trebuia făcută de experți externi, profesori români care predau în alte state, care pot spune ce e si ce nu e plagiat.

Și un copil de clasa a patra poate spune dacă pagina din stânga seamănă cu pagina din dreapta”, a susținut pentru B1 TV jurnalista de investigație Emilia Șercan.”

GABRIELA FIREA ȘI-A FALSIFICAT BIOGRAFIA

Pe același site al său, gabriela-firea.ro, Gabriela Firea spune (citez): ”La Bacau am urmat cursurile scolii generale nr. 8 din cartierul Letea si apoi ale Liceului de aviaţie Henri Coanda, de unde am m-am ales cu pasiunea pentru cuvantul scris, gratie minunatului profesor de Limba Romana Gheorghe Iorga.
Studiile mi le-am continuat la Bucuresti, unde am urmat cursurile Facultatii de Litere, specializarea Stiintele Comunicarii, pe care am absolvit-o in 1994. Apoi, am dorit şi o specializare în economie, urmând cursuri postuniversitare şi academice la Academia de Studii Economice : Mecanisme valutare şi fiscale internaţionale, Management bancar şi bursier, precum şi un curs de brokeraj.”

Problema e legată de specializarea ”Științele Comnunicării” pe care se laudă că a urmat-o la Facultatea de Litere din București și pe care zice că a absolvit-o în 1994 s-a înființat abia cu un an înainte, în 1993 iar, după cum se va vedea mai jos, durata studiilor acolo era de 4 (patru ani).

La 29 September 2016, catavencii.ro, publica articolul ” Ooo, viața mea, ooo, biografia mea!” scris de Dragoș Pătraru.

Acesta, absolvent și el al Facultății de Litere București, spune nu doar că Firea nu putea absolvi în 1994 specializarea Stiintele Comunicarii de la Facultatea de Litere București deoarece studiile durează patru ani iar secția respectivă se înființase cu doar un an înainte ca Firea să termine facultatea, în 1993, dar știe și motivul pentru care actuala primăriță a Capitalei ar fi comis falsul:  fără specializarea Științele Comunicării nu ar fi putut ocupa funcția de consilier de imagine a lui Mugur Isărescu în 1999.

Ooo, viața mea, ooo, biografia mea!

Autor: Dragoș Pătraru

Articol publicat de siteul: Cațavencii.ro,

la data: 29 September 2016

Scrie doamna Gabriela Firea, în biografia dânsei, pe blog-ul personal: ”Studiile mi le-am continuat la București, unde am urmat cursurile Facultății de Litere, specializarea Științele Comunicării, pe care am absolvit-o în 1994”.

Doamnă Firea, nu trageți, sunt eu, Lăscărică! Am făcut aceeași facultate, să știți! Da, și eu ca fetele, tot la Litere, tot la Comunicare și Relații Publice, cu un masterat după, în Modele de Comunicare. Doar că eu am făcut-o mai târziu, iar dumneavoastră, prea devreme, doamnă!

Devreme în sensul că ați intrat la specializarea asta când ea nici nu era înființată, doamnă Firea. Ceea ce, să recunoaștem, este o performanță. Adică acum înțeleg de ce v-a luat domnul Pandele. Ochi de doctor, frate!

Ca să ne înțelegem, doamnă Firea. Specializarea Comunicare și Relații Publice s-a înființat în 1993. Știu asta pentru că am participat, în 2013, ca absolvent, la sărbătoarea prilejuită de împlinirea a douăzeci de ani de existență a secției. Deci în 1994 n-aveați cum să terminați la Științele Comunicării. Doar dacă ați făcut patru ani într-unul (așa se făcea atunci). Dar nu s-a întâmplat asta, pentru că dumneavoastră ați absolvit, de fapt, la Litere, specializarea Bibliologie, adică vă pregăteați temeinic să deveniți bibliotecar.

Mai mult, să știți că m-am interesat și n-ați terminat în 1994, așa cum susțineți, ci în 1997. Înțeleg că ați avut și un an de întrerupere de studii, când ați rămas prima dată gravidă. Ceea ce e bine, și eu mi-am dorit copii de tânăr, să pot să mă-nțeleg cu ei.

E, aflați că azi specializarea Bibliologie nu mai există, ea a fost denumită Științele Informării și ale Documentării – moamă, ce tare sună acum, e pă informare, pă documentare, pă de-astea, e de pus în CV! – și a intrat sub marea pălărie a Științelor Comunicării. Dar și când ați dat examen de admitere, și când ați dat examen de licență, treaba pe care ați făcut-o se numea Bibliologie. Pfai, acum îmi dau seama că puteți să le spuneți ăstora mai săraci cu duhul că Bibliologia este știința care se ocupă cu studiul Bibliei. Tot o ardeți dumneavoastră pe credință, așea!

Nu mai spun că erați printre cei mai slabi din grupă, pentru că nu vreau să fiu rău. Până la urmă, e normal, ceilalți nu aveau copii de îngrijit, puteau să învețe temeinic să devină bibliotecari. Niște tocilari, doamnă, n-ai cu cine!

Așa cum ați fi făcut și dumneavoastră când făceați meseria asta, m-am întrebat: bine-bine, dar de ce să fi mințit doamna Firea în CV? Să fi fost pentru a ”justifica” ocuparea funcției de consilier de relații publice și imagine pe lângă nea Mugur Isărescu, în 1999? Sau ați avut nevoie de această schimbare a specializării pentru a putea da bine ca șef al Departamentului de Comunicare al Guvernului? Eu cred că tot vă puneau, doamnă, nu trebuia să mințiți. Ce, dacă treceați acolo că sunteți bibliotecar, credeți că vă puneau la biblioteca Guvernului? Că doar nu studiile v-au dus în acele poziții…

Dar dacă așa e, să nu uitați să modificați acolo, repede, în CV: Facultatea de Litere, specializarea Primărie – spații verzi.

P.S. În contextul în care Firea și-a falsificat specializarea la care zice că a absolvit Facultatea de Litere, oare facultatea respectivă chiar a absolvit-o? Sau, ca să mergem și mai departe cu întrebările, măcar BACALAUREATUL l-o fi luat cu adevărat? Întreb și io … 

 

 

 

 

Lia Olguța Vasilescu are un doctorat considerat OK deși are 5% plagiat, PLUS UN CAPITOL, AL ȘAPTELEA, luat cu copy-paste de pe Internet

De la o vreme când o văd pe Lia Olguța Vasilescu, am senzația că în jurul ei se revarsă o duhoare de fals, prostituție politică, sforăraie, pește stricat … parcă se simte și un iz de pușcărie astupat cu un deodorant ieftin, el însuți pestilențial.

Cu ceva vreme în urmă, cercetarea penală legată de mânăriile pe care le-a făcut a fost dată la refăcut, și se tot reface, se va reface până vor crește arborii plantați pentru a se face din ei hârtia pe care se vor depăși probele. 

Interesant este că asta și acuzele fără dovezi aduse Emiliei Șercan care și-ar fi plagiat lucrarea de licență, mi-au amintit de o altă poveste, una cu sexy Ministresa de la Muncă, fostă sexy promăriță a Capitalei Băniei. 

Prin Septembrie, 2015, cotidianul.ro publica un articol în care se vorbea de un verdict publicat de Consiliul Naţional de Etică (CNE) în cazul Olguței. Asta deși raportul avea înscrisă o dată de la care de  12 iunie,  făcut public la mai bine de opt luni de la data sesizării.

CNE preciza că totalul elementelor plagiate ar fi de sub 5% din volumul lucrării. Teza susținută de exprimărița Craiovei la Facultatea se Sociologie având însă multe pasaje neatribuite.  Culmea este că un întreg capitol, al șaptelea a fost preluat integral de pe Internet. (Deh, dacă domnul Internet nu a depus plângere … n.a.).

Una peste alta, Comisia de Etică a Universității București s-a autosesizat în cazul lucrării Olguței Vasilescu pentru lucrarea „Contribuţia lui Vilfredo Pareto la dezvoltarea sociologiei moderne” susţinută de aceasta  în 2007.

„Comisia a luat în discuție acest caz în 2013, dar nu a fost în măsură atunci, din motive obiective, să se pronunțe. Comisia a solicitat un referat de expertiză privind suspiciunea de plagiat. Referatul a fost realizat de către dna conf. dr Cosima Rughiniș de la Facultatea de Sociologie. Referatul demonstrează existența mai multor pasaje neatribuite conform normelor academice de către autoarea tezei. Totodată, un capitol întreg, al 7-lea, este preluat integral de pe internet fiind vorba de un text care nu are autor”, se preciza în scrisoarea postată pe 19 decembrie 2014 pe site-ul Universității București și transmisă Consiliului de Etică

Universitatea a precizat că a fost sesizat Consiliul Naţional de Etică pentru a face verificări în acest caz întrucât, potrivit OUG 28/2011, doar CNE poate să examineze suspiciunile de abateri de la conduita ştiinţifică şi de cercetare în cazul persoanelor cu funcţii de demnitate publică.

Astfel, UB a cerut să fie examinată „suspiciunea de plagiat şi alte derogări de la conduita ştiinţifică şi de cercetare în cazul tezei de doctorat a doamnei Olguţa Vasilescu, primar al municipiului Craiova”.

De asemenea, Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti i-a transmis primarului Olguţa Vasilescu o înştiinţare că s-a autosesizat în cazul tezei sale de doctorat şi că a solicitat CNE să facă verificări pentru suspiciunea de plagiat.

Sunt complet uimit … un întreb capitol luat cu copy-paste de pe Internet și lucrarea de doctorat este considerată OK? Olguța Vasilescu  și-a urmat traiectoria profesională posibilă pentru că e posesoarea unui doctorat? Ciudat …

Dumnezeule Mare … 

NU CRED CĂ EMILIA ȘERCAN A PLAGIAT

Iată că se întâmplă ce era de așteptat demult. Într-o țară în care penalii acuză tot ce mișcă, o țară în care dușmanii sunt magistrații, asta vedem la televizor, era imposibil să nu apară acuzații de plagiat și împotriva celui care a devoalat o mulțime de plagiate. Și au apărut. Doamna Emilia Șercan este acuzată că ar fi plagiat la  lucrarea  de licență.

Mărturisesc că nu doar că nu am văzut lucrarea de diplomă a acestei doamne, dar nici nu am avut onoarea de a o cunoaște personal. Totuși, chiar cu riscul de a mă înșela, aproape că sunt gata să bag mâna în foc pentru dânsa. Pe de o parte pentru că o percep ca un om deosebit de onest, pe de altă parte, cam din aceeași zonă au venit acuzații și în cazul Elenei Udrea. Atunci m-am distrat teribil urmărind cum se strofocau unii, la o televiziune căreia mi-e grață să îi scriu numele, că teza de doctorat a Elenei Udrea e plagiată. Știau și procentul. 

Haioșenia era că Elena Udrea nu avea nici un doctorat…

Astfel, fără a-i cere acordul, voi posta mai jos postarea făcută de doamna Șercan pe contul dânsei de Facebook, și un articol în care Melania Cincea, o jurnalistă în  care am mare încredere.

Postarea doamnei Șercan:

Am ajuns in tara azi noapte, m-am dezmeticit, iar lucrurile stau asa: In primul rand vreau sa stiu/aflu daca lucrarea de licenta pusa in discutie este lucrarea mea. Nu mai am exemplarul meu pentru verificare, insa, sper ca marti, cand voi merge la Sibiu, voi putea stabili autenticitatea lucrarii. De aici trebuie plecat, pentru ca termenul de pastrare al lucrarilor de licenta in arhiva unei facultati este de cinci ani, potrivit legislatiei trecute si actuale. Lucrarea prezentata de Turnul Sfatului nu are nicio stampila care sa-i ateste autenticitatea. Am cerut deja in scris o serie de informatii de la Facultatea de Socio-Umaniste, in care s-a „topit” fosta Facultate de Stiintele Comunicarii si Jurnalism din Sibiu, iar marti o voi face si in persoana. Va veti intreba daca nu recunosc ce este in ea. Am scris despre calomnie si proba veritatii, insa nu am memorie fotografica astfel incat sa imi aduc aminte, dupa 14 ani, fiecare fraza, pasaj sau pagina. Asta am de spus, pentru moment, despre acuzatiile care mi se aduc.

Despre contextul in care se produc aceste acuzatii trebuie sa spun, de asemenea, niste lucruri, sec, rece, fara a ma victimiza. De cand am inceput sa scriu despre plagiate, am stiut in ce ma bag, am stiut ca lupta este disproportionata, ca scriu despre Sistem in ansamblul sau, si nu atat despre indivizi. De-a lungul acestor aproape doi ani am trait multe experiente – de altfel, in cartea care abia a iesit pe piata, povestesc ce s-a intamplat pe parcursul primelor sase luni in care am documentat subiecte care au atins Sistemul si Statul la varf. Povestesc despre incercarile unora de a ma determina sa nu mai scriu, de a ma cumpara si despre capcanele care mi-au fost intinse. Cartea am scris-o in doua saptamani si jumatate, de asta cuprind doar primele sase luni. Daca as fi avut mai mult timp la dispozitie as fi scris si despre sfaturile „prietenesti” de a abandona subiectul, despre intimidarile la care am fost supusa si despre amenintarile primite anul trecut.

De ce apar acum aceste acuzatii „servite”, neasumate barbateste de o persoana anume? De ce nu au aparut in 2015 sau in 2016? Am cateva explicatii, desigur. In primul rand, pentru ca am dus subiectul plagiatelor in tezele de doctorat la un alt nivel, m-am concentrat asupra fenomenului. Am cerut de la cele mai importante institutii publice (Ministerul Apararii, Ministerul de Justitie, Ministerul de Interne, Guvern, Administratia Prezindentiala, Ministerul de Externe) liste cu numele tuturor celor care detin titlul de doctor si banii platiti de aceste institutii ca spor salarial. Nu mi-au raspuns solicitarilor, asa ca i-am dat in judecata. Procesele cu MApN, MAI si MAE le-am castigat in prima instanta. Am pierdut, tot in prima instanta, procesul cu Administrația Prezindentiala, iar cele cu Guvernul si Ministerul de Justitie sunt in pronuntare (deciziile trebuiau date chiar ieri, insa cum nu am fost in tara, nu le cunosc inca). Ca sa va faceti o idee, in MApN sunt 911 doctori, care, in perioada 1 ianuarie 2015 – 30 septembrie 2016, au primit 1,2 milioane euro pentru ca au titlul de doctor.

Alte trei procese am deschis recent impotriva Academiei de Stiinte ale Securitatii Nationale (ASSN), institutia care le plateste clicii lui George Maior si Gabriel Oprea un salariu pe viata din bani publici. Am cerut pe Legea 544/2001 sa mi se dea toate deciziile si proiectele derulate pana acum, modul in care Maior si Remus Pricopie au fost numiti presedinti ASSN, modul de selectie al „academicienilor” si multe alte informatii. Nu mi le-au dat asa ca, i-am dat, din nou, in judecata. Impotriva ASSN am castigat deja definitiv un proces, iar in altul astept verdictul definitiv saptamana viitoare.

Alte doua procese am deschis impotriva Ministerului Afacerilor Externe. M-am infuriat cand MAE a refuzat sa-mi spuna de la ce firma s-a detasat fiica lui Florin Iordache atunci cand s-a angajat in MAE, pentru ca s-a angajat prin detasare, si nu prin concurs. Au refuzat sa-mi raspunda, le-am facut o serie de alte solicitari si asa am aflat ca in MAE lucreaza circa 1.350 de oameni, din care 850 sunt detasati!!! 850!!! Procesele pe care le-am deschis sunt pentru a afla cine sunt acesti 850 de detasati si de unde s-au detasat. Evident ca o buna parte sunt acoperitii din ambasade si consulate ai Serviciului de Informatii Externe.

Un alt subiect pe care il aveam in lucru este despre George Maior, care a devenit profesor printr-un fals in acte publice, iar alte doua cazuri documentate deja vizeaza tezele de doctorat plagiate a doi generali, sefi la varful Serviciului Roman de Informatii.

Toate aceste lucruri le-am facut singura, fara sa fiu angajata unei institutii de presa. Am lucrat cu migala fiecare subiect, fara ajutorul unei echipe sau sprijinul unei redactii. Cu PressOne doar colaborez – in momentul in care termin de documentat un subiect, ii sun si ii intreb daca sunt interesati sa-l publice.

De cateva luni am inceput sa simt ca sunt o tinta. S-a incercat spargerea contului meu de e-mail de catre un „actor statal” – am scris si am pus pe Facebook o poza care indica lucrul asta. Mi-am dus laptopul la verificare, la o firma specializata, iar de atunci nu l-am mai folosit. Acum trei saptamani, intr-o vineri seara, in interval de o ora si jumatate, cineva a incercat de doua ori sa-mi sparga contul de Facebook. Am ezitat pana acum sa merg la DIICOT sa fac plangere, insa saptamana viitoare ma voi ocupa si de lucrul acesta. Tot acum circa trei saptamani, Mihnea Maruta mi-a spus ca a aflat de la o sursa credibila ca imi era verificata lucrarea de doctorat de catre „baieti”. Despre episodul „Profesionistii” nici nu mai amintesc.

Nu am nicio indoiala ca se incearca scoaterea mea definitiva din presa. In Romania merge mai usor sa compromiti un ziarist, sa ii spulberi credibiliatea sau sa spui ca e acoperit. Galetile de laturi pe care i le arunci in cap sunt suficiente, nu trebuie sa il suprimi fizic, asa cum se intampla frecvent in Rusia.

PS. Colegilor de la Realitatea TV, care ieri erau foarte suparati ca nu intru in direct sa comentez acuzatiile care imi erau aduse, le spun atat – la acest post de televiziune care mi-a interzis aparitiile publice in august 2015, la cererea patronului lor, dupa dezvaluirile despre Oprea, care a tacut timp de doi ani de zile pe tema plagiatelor lui Oprea si a gastii lui, la cererea patronului lor, dar care fac breaking news din presupuse acuzatii neverificate si neasumate de cineva, tot la cererea patronului lor, nu voi comenta nimic.

LATER EDIT, ora 21,44: Tocmai am verificat portalul instantelor de judecata si pot sa va anunt ca am castigat si procesele cu Ministerul Justitiei si Guvernul Romaniei, in care solutiile trebuiau pronuntate ieri.

Autor: Emilia Șercan

Data publicării: 27.05. 2017

Sursa: Contul de Facebook al doamnei Șercan

În continuare articolul în care frumoasa jurnalistă bănățeancă, Melania Cincea, ne spune de ce o apreciază pe Emilia Șercan:

De ce o apreciez pe Emilia Șercan

Ceea ce a făcut Emilia Șercan în presa românească nu va putea fi minimalizat. Oricât s-ar strădui o gașcă de indivizi cu apucături de securiști de rit nou și acoliţii lor să-i arunce în derizoriu investigaţiile.

Nu am citit lucrarea de licență a Emiliei Șercan. Prin urmare, subliniez, nu-mi propun, prin acest articol, să mă pronunț în vreun fel asupra informațiilor care circulă, de câteva ore, prin presă, cum că Emilia – care s-a remarcat, în ultimii doi ani, prin investigații jurnalistice excepționale și nedemontabile, care au lovit în impostura academică la vârful ei, îndeosebi în cea care colcăie în instituții militare, ale intelligence-ului românesc – ar fi plagiat câteva paragrafe în lucrarea sa de licență. Ca toată lumea atentă la acest subiect, aștept și eu clarificări.

Dar nu pot, ca jurnalist – care apreciez investigațiile Emiliei, care îmi dau seama de munca și responsabilitatea din spatele lor, care intuiesc presiunile la care a fost supusă pentru a nu le publica și care îmi dau seama de riscurile pe care le presupun asemenea dezvăluiri (pentru că devolarea unui plagiat nu implică doar un om, mai ales când acesta are o funcție foarte importantă, implică o rețea din spatele plagiatorului, puternică, influentă, extinsă și pe orizontal, și pe verticală) – să nu spun că, privind la aceste zise dezvăluiri care o vizează, am impresia că asist, de fapt, la un linșaj mediatic atent regizat. Care are ca scop aruncarea în derizoriu a muncii sale de până acum și, nu ar fi exclus, determinarea ei de a părăsi scena. Doctorii plagiatori și, mai cu seamă, rețeaua care i-a susținut, care i-a împins spre funcții nemeritate vor, se pare, liniște. Și răzbunare, pentru titlurile și sporurile salariale pierdute, pentru loviturile de imagine, pentru onoarea nereperată.

Informația referitoare la lucrarea de licență a Emiliei Șercan a fost lansată în presă fără a fi verificată. Ceea ce este inadmisibil. E o ignorare a abc-ului jurnalistic. Nu a fost verificată nici de cel care a lansat-o, un ziarist obscur care recunoaște senin că i-a fost „servită”. Iar omul i-a dat drumul în presă. Nu a avut niciun dubiu, ci doar certitudini. Pe ale altora, că la ale lui nu avea cum ajunge. Nu a avut nici interes să-i verifice veridicitatea, să compare fotocopiile primite cu originalul, pentru a se convinge că afirmațiile pe care le face publice sunt corecte. Nu este exclus ca artizanii care i-au „servit” fotocopiile și „textele ajutătoare” aferente să nu mai fi avut nici timp: informația a fost publicată la 24 de ore după ce a fost primită, după cum declara jurnalistul, și cu două zile înainte ca Emilia Șercan să-și lanseze, la Bookfest, volumul Fabrica de doctorate sau Cum se surpă fundamentele unei nații, apărut la Humanitas. Ce moment mai bun putea fi ales pentru o astfel de lovitură de imagine dată autoarei?…

Mai grav este că și o parte din presa mainstream a preluat informația pe nemestecate, fără ca vreunul dintre cei care au făcut-o, sesizând că nu există o confruntare a informației primite cu cea de bază, respectiv cu teza de licență, să-și pună întrebarea: dar dacă nu este reală și discredităm un om, mânjindu-l și zdrobindu-i cariera? Deși, poate, unii chiar și-ar dori… Prea au fost apreciate investigațiile Emiliei Șercan care, ca o paranteză, și-a luat doctoratul cu Summa cum laude. Investigații care au coborât de pe soclul pe care se cocoțaseră puternici ai zilei: miniștri, generali, procurori, oameni politici, profesori universitari. Investigații care au țintit în impostura academică tolerată, ani și ani, în Academia Națională de Informații a SRI, în Academia de Poliție, în Universitatea Națională de Apărare. Care au arătat cum opaca Academie de Științe ale Securității Naționale împarte cu larghețe nejustificate indemnizații pe viață, de la bugetul de stat, pentru membrii săi, unii dintre ei, fără nicio legătură cu zona de securitate națională. Prea au lovit investigațiile ei la țintă. Prea au fost impecabile, nedemontabile, astfel încât nu i-au adus niciun proces de calomnie. Și prea multe aplauze la scenă deschisă au primit.

Ceea ce a făcut Emilia Șercan în presa românească nu va putea fi minimalizat. Oricât s-ar strădui o gașcă de indivizi cu apucături de securiști de rit nou și acoliţii lor să-i arunce în derizoriu investigaţiile.

Autor: 

Data publicării: 27 mai 2017

Sursa: putereaacincea.ro

 

România, o țară anapoda, în coadă de pește …

5 septembrie 2016 Lasă un comentariu

În țara asta a noastră, frumoasă dar, din păcate, încă locuită, totul pare a merge anapoda, ascunderea mizeriei sub covor devenind un adevărat sport național.

Vedem cum, când undeva se întâmplă un cutremur sau niște inundații care produc presei o fericire direct proporțională cu numărul de victime se deschid niște discuții de au senzația că de mâine se va trece la consolidarea construcțiilor deteriorate și la construirea de diguri…
Dacă e secetă discuțiile se axează pe asta … parcă de mâine vezi boborul la făcut instalații de irigare … Nțțț, nici vorbă, totul rămâne la nivel de discuții, singura chestie cu care ne alegem fiind elociința cu care tot felul de personagii ne prezintă motivele pentru care aceste probleme nu s-au putut rezolva, unii din ei fiind, de fapt, în trecut sau chiar în prezent, ”la butoane” unde doar să pocnească din degete și să se rezolve treaba, dar ne spun că dacă ar ajunge iar în acele funcții treaba ar fi ca și rezolvată…

Vedem cum, o bucată de autostradă se scufundă pentru că un anumit candidat la Președinție trebuia să apară la tv tăind panglica, a făcut presiuni și nu s-a mai pregătit cum trebuie terenul, cum se scot alți bani, se reface, dar nimeni nu ajunge în cătușe …

Mai vedem și cum, un președinte ales se dovedește a fi obținut o casă folosind acte false din câte zice Justiția care i-o confiscă sau cum tot felul de granguri obțin titlul de doctor prezentând lucrări care sunt niște plagiat, doctorate de pe urma cărora profită și obțin poziții în sociatate, fără ca cineva să pronunțe ”fals și uz de fals” …

Vedem de asemenea cum, în cazul Hexy Pharma s-a vorbit de peste 20.000 de morți în spitale … oameni care nu ar fi trebuit să moară, dar au murit din cauza infecțiilor nosocromiale. Nimeni nu vorbește de crimă (chiar de crimă în masă, există lagăre germane în care au murit mai puțini oameni), chiar de crimă în masă… Ba, mai mult, au apărut unii care spun fie că acei dezinfectați nu erau diluați, ba că, deși erau diluați, erau totuși eficienți. Deci acei oameni or fi murit pentru că aveau cineștie ce fetiș în acest sens …

Îmi vine acum în minte o poveste din vremea gripei aviare din vremea când era Năstase premier. O poveste despre care presa din Alba a vorbit mult.

La Sântimbru exista o întreprindere avicolă destul de renumită. Întreprindere serioasă, cu clientelă solidă creată în timp, Avicola Sântimbru se trezește cu o suspiciune de infectare. La vreo doi trei kilometri mai spre Alba Iulia apare o întreprindere cu același profil despre care, zicea lumea, l-ar avea între acționari pe premierul de la acea vreme.

De la Avicola Sântimbru se trimit probe la Londra … sau măcar așa se supune. Rezultatele ar fi urmat să apară după vreo lună. Nu apar … de fapt nu cred că au apărut nici până acum. La nivel de zvon se spune că probele respective nu ar fi fost trimise la Londra niciodată, făcându-se tam-tam în presa locală… nu prea mare, dar suficient încât să … se tragă un semnal de alarmă.

De asemenea, tot la nivel de zvon, oameni care au lucrat acolo ar spune că ei nu au văzut nimic ce să le fi putut sugera că păsările ar fi mai bolnave decât altădată.

Păsările sunt sacrificate, bolnave sau nu și clienții se mută la vecinii privați…

Nimeni nu a făcut vreodată o anchetă cât de cât în acest sens.

Ce o fi adevărat, ce nu, habar nu am, cert e că Avicola Sântimbru intră în faliment și se închide, cealaltă, cea unde se spunea că ar fi Adrian Năstase acționar prosperă …

Cred că se poate vorbi de sute, dacă nu de mii de cazuri terminate în coadă de pește, de fapt în favoarea … cuiva…

Oare de ce rămân nerezolvate astfel de chestiuni?

Să fie oare vorba de faptul că dacă aceste cazuri, mai mult sau mai puțin importante, ar arăta de ce România e în starea în care e? Ar revela cine sunt vinovații pentru distrugerea economiei? Pentru dispariția a milioane de locuri de muncă?

Să fie oare vorba de cei prea mulți care nu pot justifica primul milion de euro ?

Oarecum la subiect, Andrei Pleșu are două nedumeriri legate de modul halucinant în care sunt tratate două chestiuni, una, cea a plagiatului lui Victor Viorel Ponta și alta, cea a rezultatelor dezastruoase obținute de sportivii români la Jocurile Olimpice de la Rio …

Andrei Pleșu

Două nedumeriri despre lumea românească de azi

  1. Plagiatul ca problemă metafizică. Pînă mai ieri, credeam că ştiu ce e acela un plagiat. Credeam, în consecinţă, că orice om cu educaţie minimală, capabil să citească şi să compare două texte puse în paralel, are instrumentarul necesar pentru a stabili dacă se află sau nu dinaintea unui caz de plagiat.

Pe scurt: dacă în dreapta scrie „Cobori în jos luceafăr blînd, alunecînd pe-o rază…“ , iar dedesubt apare semnătura „Mihai Eminescu“, iar în stînga vezi scris acelaşi text, dar, de data acesta, semnătura e „Gigi”, e limpede că Gigi l-a plagiat pe Eminescu. În ce mă priveşte, am văzut cu ochii mei, în mai multe ziare, pagini din doctoratul lui Victor Ponta, alături de pagini din lucrări ale altora (nemenţionaţi ad locum): erau identice. Şi nu e vorba de cîteva asemenea pagini, ci de o cifră cuprinsă între 85 şi 130.

 Într-o primă etapă, Ponta însuşi recunoştea 30, cu precizarea stupefiantă că, faţă de volumul întregii sale lucrări, e vorba chiar de o „performanţă”. Au urmat scene groteşti: Liviu Pop şi Ecaterina Andronescu solidari, milităreşte, cu şeful lor, desfiinţări de comisii inapte, chipurile, să afle „adevărul” şi înfiinţări de comisii noi, gata sa conteste evidenţa, lamentaţiile împricinatului, ba făcîndu-se de rîs cu declaraţia că „pe vremea lui” nu existau încă ghilimele, ba înfierînd, cu o tenacitate nevrotică, o cohortă de adversari – mafioţi, stalinişti, securişti, sorosişti, băsişti – manevraţi cu toţii de nevoia sadică de a discredita un opozant politic de anvergură cosmică etc.) În capul meu, a înfiinţa comisii de „experţi“ care să „analizeze“ în ce măsură „Cobori în jos luceafăr blînd…“ e un vers aparţinînd lui Gigi sau lui Eminescu e o gugumănie. La fel, a invita mari specialişti care să „discearnă“ între două sau mai multe pagini identice, cînd aceeaşi operaţiune se poate face cu orice elev de şcoală generală. Şi totuşi, pe măsură ce trece timpul, realizez că ceea ce mi se părea un fapt limpede, la îndemîna oricărei minţi normale, e un mister, o evanescentă problemă metafizică, o subtilitate iniţiatică. Gabriel Oprea nu crede nici el că a plagiat. Dacă mă-ntrebaţi, eu nu-l cred copt încă nici pentru un bacalaureat temeinic, dar nu mai ştiu, şi, oricum, n-am avut în mînă proba anvergurii lui academice. O fi cum zice el. Acum e, pe tapet, cazul Tobă. Sincer vorbind, cineva care crede că „Apud“ e prenumele unor autori citaţi, ca atare, într-o bibliografie (că, să zicem, numele lui Titu Maiorescu se pune la litera A, căci îl cheamă, nu-i aşa, Apud Titu Maiorescu), e încă departe de o calificare doctorală. Dar iată că trei specialişti găsesc argumente (destul de suprarealiste) care să-l dezvinovăţească pe dl. ministru. Am vrut să aflu mai multe despre fiecare, ca să pricep cît de sus pot plasa dînşii „ştacheta exigenţei”.

Despre doi dintre ei (Veronica Mihalache şi Cristian Niţă) n-am reuşit să aflu nimic. În schimb, am citit cu atenţie un CV al dlui Claudiu Ţupulan. Ei bine, dl. Ţupulan ne comunică, între altele, la rubrica „competenţe şi abilităţi” că e foarte priceput în materie de „gîndire analitică şi sintetică”. Vă daţi seama? Omul e blindat cînd e vorba de activitate cerebrală. Ar fi putut adăuga şi alte înzestrări, în aceeaşi zonă, de pildă că poate gîndi şi repede şi încet, că lucrează la fel de bine şi cu emisfera stîngă şi cu cea dreaptă a creierului său, că se descurcă şi divergent şi convergent etc. Una peste alta, suntem asiguraţi că dl Ţupulan are ca „abilitate” principală capacitatea de a gîndi, pe care noi, pînă acum, o socoteam distinctivă pentru homo sapiens în genere… Pe de altă parte, dl Ţupulan e sincer: ne asigură, în acelaşi CV, că are un „spirit de echipă“ dezvoltat. Asta lămureşte, oarecum, lucrurile: nu priceperea tehnică, nu „gîndirea analitică” şi nici cea „sintetică” vor fi fost instrumentele cu care a cercetat acuzaţiile aduse dlui Tobă, ci vigurosul său „spirit de echipă”, însoţit de „obiectivitate şi exigenţă” (alte calităţi pentru care expertul nostru se felicită). 

Toate exemplele de mai sus dovedesc, cu asupra de măsură, că, dintr-o infracţiune oarecum banală, uşor decelabilă, amendată încă de pe băncile liceului ca înşelătorie prin „copiere“, plagiatul a devenit o taină, un indescifrabil machiaverlîc politic, o „stafie“ care bîntuie România pe multiple paliere. Trebuie scris un tratat sibilinic despre plagiat. Care, evident, să fie plagiat ulterior de oricine vrea să ajungă în posturi de încredere…

  1. După marea competiţie de la Rio, mai tot românul deplînge criza sportului în patria noastră. N-am venit acasă decît cu cinci medalii amărîte. De ce? E simplu. Sportivii noştri n-au condiţii. Domeniul e subfinanţat, ceea ce duce la condiţii precare de antrenament, la „subţierea” echipamentelor, la unele „politizări” contraproductive ş.a.m.d. Nu mă dau competent în materie, dar mărturisesc că nu prea înţeleg tipul acesta de explicaţii. Eu, din marginea mea, aveam impresia că sportul înseamnă, esenţialmente, două lucruri: aptitudine fizică (şi psihică) + efort intens şi disciplinat. Talentul fără pregătire asiduă nu ajunge, dar nici sîrguinţa pregătirii fără înzestrare specială. Pe de altă parte există ceea ce se cheamă „sportivitate”, adică eleganţa de a şti să pierzi, respectiv de a recunoaşte, fără parapon, valoarea adversarului. Îmi pot imagina, fără efort, că un om, sau o echipă, pot fi, la un moment dat, în cădere de formă, că există, în chip inanalizabil, generaţii de sportivi mai dotaţi sau mai norocoşi decît cei ai altor generaţii. În definitiv, nu poţi livra, anual, campioni din categoria Nadia Comăneci sau Ilie Năstase. Dar ideea că dacă nu cîştigi tot timpul, dacă randamentul la mondiale nu e cel dorit, dacă traversezi o pasă mai şubredă în planul performanţei sportive, trebuie căutaţi „vinovaţi” (evident la guvern, la „şefi”, la „antrenori” etc.) mi se pare cam infantilă. Adică dacă mănîncă bătaie un boxer autohton e de vină Cioloş! Şi dacă Patzaichin a fost un mare sportiv, meritul e al lui Ilie Verdeţ şi al lui Nicolae Ceauşescu. Da, nu stăm prea bine financiar şi economic!. Avem „subfinanţări” în sănătate, în educaţie, în transporturi. Avem şi în sport. Dar nu suprafinanţarea a fost atu-ul Nadiei Comăneci. Ci geniul ei înnăscut, tenacitatea ei exemplară, steaua ei bună… 

 După capul meu, ca să ai o excelentă condiţie fizică, să te antrenezi stăruitor şi să învingi în luptă, nu îţi trebuie o susţinere financiară de nivelul unui spital, al unei şcoli, sau al unei autostrăzi. Cînd Steaua a pierdut meciul cu Manchester City, nu finanţarea a fost problema, ci prestaţia jenantă a echipei noastre. Asta e! Să ne concentrăm pe o mai bună evoluţie viitoare şi pe o „recoltă” mai bună de sportivi. Altfel, vom ajunge să adoptăm modelul Kim Jong Un: cine vine acasă fără medalie e trimis la munca de jos, în mină, capată o raţie de mîncare hipo-calorică şi e mutat într-o locuinţă de tip baracă! La noi, fiind democraţie, putem în plus să cerem căderea guvernului…

Autor: 

Andrei Pleşu Andrei Pleşu
Sursa:

adevarul.ro

Desdoctorizarea doctorului copy-paste – Decizie finală a CNATDCU: A plagiat

Astăzi,  în cadrul unei discuții televizate, o auzeam pe Ecaterina Andronescu, Abramburica învățământului mioritic,  răspunzând la întrebarea dacă, odată cu anularea titlului de doctor a fostului premier Victor Ponta, subliniind că ar fi normal să fie dat afară din Baroul București. Atât.

Discuția continuând s-a ajuns la  întrebarea dacă ar trebui anulate titlurile de doctor obținute cu Ponta ca îndrumător al tezei de doctorat pe Ponta.

Absolut halucinant, Abramburica învățământului mioritic zicea că acei oameni au fost de bunăcredință și la acea vreme PONTA AVEA ACTE ÎN REGULĂ.

Deci, în mintea năroadei, diploma de doctor a lui Ponta era „în regulă” chiar dacă era urmare a unui fals? Interesant mod de abordare. Păi de unde putem noi să știm dacă acele doctorate nu sunt și ele niște falsuri obținute tot în urma unor plagiate?

Corect mi se pare ca acele doctorate să fie și ele anulate, titularii, dacă doresc să mai semneze cu „dr” în fața numelui să mai susțină un doctorat. 

Legat de ce ar mai trebui să se întâmple ca urmare a anulării titlului de doctor al lui Ponta, ar trebui acționat în justiție. Capete de acuzare: fals și uz de fals, escrocherie.

Cred că ar trebui să returneze, actualizat, toți banii obținuți în funcție deținute ca urmare a faptului că avea titlul de doctor inclusiv cei câștigați având calitatea de membru al Baroului București.

De asemenea Justiția ar trebui să analizeze și responsabilitatea lui Adrian Năstase iar dacă acesta e găsit vinovat să i se ridice toate titlurile universitare.

Nu ar fi rău să se analizeze și responsabilitatea membrilor comisiei de doctorat care a analizat teza lui Ponta precum și a acelei comisii a Ministerului Învățământului care a spus că nu e vorba de un plagiat.

Victor Ponta

Desdoctorizarea doctorului copy-paste

 Conform unei declarații făcute pentru HotNews.ro de Mirabela Amarandei, purtatorul de cuvant al Ministerului Educatiei, cu 37 de voturi și 10 abțineri, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) a respins azi, 27 iulie 2016, contestația depusă de Victor Ponta în legătura cu teza de doctorat si a menținut verdictul de plagiat.

Urmează ca Ministrul Educației Mircea Dumitru să semneze ordinul de retragere a titlului de doctor deținut de fostul premier.

Cu un tupeu demn de o cauză mai bună, Ponta a negat tot timpul acuzațiile de plagiat, minimalizând și persiflând subiectul de câte ori avea ocazia, încercând chiar să denigreze și să minimalizeze onestitatea și prestigiul revistei Nature după care, în 2014, când a realizat că lucrurile i-au scăpat de sub control, a încercat să renunțe la titlul de doctor în drept acordat de Universitatea București în 2003.

Cred că este extrem de relevant faptul că îndrumătorul științific la teza de doctorat a lui Ponta a fost nimeni altul decât guru-ul său politic, Adrian Năstase fost deținător al unui mandat de premier și două de pușcăriaș până acum, semnele arătând că încă vreo două așteptând la rând.

Referitor la Ponta, prestigiosul săptămânal științific Nature , scria:

„Nature a descoperit  documente compilate de un necunoscut care arată că mai mult de jumătate din cele 432 pagini în limba română tezei de doctorat a lui Victor Ponta sunt texte duplicate (copiate, nota Blue)”

„Mai mult, lucrarea din 2004 a fost republicată cu modificări foarte mici în 2010, constituind baza acestei cărți a cărei coautoare este studenta  lui Ponta, Daniela Coman. Parti substantiale din cele trei texte par identice sau aproape identice cu texte aparute in volumele profesorilor de drept Dumitru Diaconu (Diaconu, D. Curtea Penală Internaţionlă, Istorie şi Realitate (Editura All Beck, 1999) si Vasile Cretu Creţu, V. Drept Internaţional Penal (Editura Tempus, 1996). De asemenea, apar traduceri in romana ale unor parti dintr-o carte publicata in limba engleza de profesorul Ion Diaconu Diaconu, I. The International Criminal Court: A New Stage (Nicolae Titulescu Romanian Inst. International Studies, 2002)”  – scria Nature.

Acum patru ani, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU)  decis că Ponta a plagiat dar, în urma unor evenimente legislative fostul premier a reușit să își păstreze titlul.

Momentele principale ale acestui caz așa cum au fost publicate de hotnews.ro) :

  • Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) a decis pe 29 iunie 2012 caTeza de doctorat a premierului Victor Ponta este un plagiat. Detalii si aici In aceeasi zi, ministrul interimar al Educatiei Liviu Pop a schimbat componenta si regulamentul de functionare ale CNATDCU, astfel incat Consiliul nu mai are atributii in a stabili daca o teza de doctorat este sau nu plagiat.
  • In septembrie 2012, Sorin Campeanu intra in Consiliul General al CNATDCU
  • Pe 19 iulie 2012, Consiliul National de Etica din subordinea Ministerului Educatiei decidea ca Victor Ponta nu a plagiat. Componenta CNE a fost schimbata din temelii de fostul ministru Liviu Pop chiar inainte de a se pronunta in cazul Ioan Mang.
  • In cazul tezei de doctor s-a autosesizat si Universitatea din Bucuresti, care a concluzionat pe 20 iulie 2012 ca Victor Ponta a plagiat.
  • In august 2012, Mihail Neamtu, Adrian Papahagi si Augustin Ofiteru au depus la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie o plangere penala impotriva premierului Victor Ponta pentru plagiat. Avocatul Florin Plopeanu a declarat atunci pentru HotNews.ro ca plangerea penala se refera la lucrarea „Raspunderea in dreptul international umanitar”, publicata la Editura Universul Juridic in anul 2010 si care ii are ca autori pe Victor Ponta si Daniela Coman. Cartea „include in intregime teza de doctorat a domnului Ponta”, plus alte cateva capitole, a precizat avocatul. Detalii aici
  • Pe 14 martie 2013, Parchetul a dispus efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice a cartii de catre un expert din cadrul Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA). Detalii aici. Pe 21 mai 2013, Parchetul General a anuntat ca a decis sa nu inceapa urmarirea penala in cazul presupusului plagiat al lui Victor Ponta.
  • In rezolutia parchetului sunt citate si concluziile expertizei ORDA: „intre lucrarea cu titlul ‘Raspunderea in dreptul international umanitar’ autori Daniela Coman si Victor Ponta pe de o parte si lucrarile ‘Drept international penal’, autor Vasile Cretu, ‘Curtea Penala Internationala. Istorie si realitate’ autor Dumitru Diaconu si ‘Dreptul International Penal si Infractiunile Internationale’ autor Dumitru Geamanu nu exista identitate totala de structura, ci doar o identitate partiala de structura”. / „Nu se poate proceda la calcularea procentului de text identic preluat deoarece formatele lucrarilor, tipul caracterelor utilizate si paginatiile sunt diferite”.
  • Ministerul Educatiei a anuntat ce decizie a luat in calcul abia la un an de la verdictul dat de Universitatea din Bucuresti, in martie 2013, si asta la solicitarile insistente ale presei: Ministerul Educatiei a respins raportul Universitatii din Bucuresti, care a concluzionat ca Victor Ponta a plagiat, si a avizat favorabil hotararea Consiliul National de Etica (CNE), care a decis ca premierul nu a plagiat. In consecinta, Ministerul Educatiei a decis sa nu ii retraga premierului titlul de doctor.
  • In martie 2014, Inalta Curte a confirmat solutia de neincepere a urmaririi penale data de Parchetul General.

Scurt istoric al plagiatului lui Ponta:

  • Martie 2013: Ministerul Educatiei a decis sa ia in considerare verdictul CNE si sustine ca Victor Ponta nu a plagiat
  • Octombrie 2012: Universitatea Bucuresti a trimis Ministerului Educatiei rapoartele privind plagiatul lui Victor Ponta si a cerut ministrului „sa ia masurile legale care se impun” / Ecaterina Andronescu: Lasati-ma sa le citesc si sa gandesc un raspuns
  • Septembrie 2012: Raportul stiintific cerut de Universitatea Bucuresti asupra tezei de doctorat a premierului Victor Ponta: Teza constituie un plagiat vadit
  • Septembrie 2012: Membrii comisiei de doctorat a lui Victor Ponta nu pot fi sanctionati, pentru ca la momentul sustinerii tezei nu existau prevederi in acest sens
  • Cine sunt „profesorii remarcabili” in fata carora si-a sustinut Ponta teza de doctorat in 2003: Avocatul Poporului, presedintele Curtii Constitutionale, ‘Parintele Constitutiei’ si presedintele Curtii de Conturi de la acea vreme
  • Victor Ponta a obtinut titlul de doctor cu distinctia „Summa Cum Laude”. Cine sunt membrii comisiei care in 2003 i-au evaluat lucrarea
  • Presedintele Academiei Romane, Ionel Haiduc: Decizia Universitatii va avea in lumea academica un ecou mai important decat orice comisie
  • Iulie 2012: VIDEO Universitatea din Bucuresti a decis ca Victor Ponta A PLAGIAT
  • Iulie 2012: Consiliul National de Etica, institutia care l-a exonerat pe Ponta de acuzatia de plagiat, a fost sesizata ILEGAL sa analizeze plagiatul lui Victor Ponta
  • 19 iulie 2012: Consiliul National de Etica din subordinea Ministerului Educatiei: Victor Ponta NU a plagiat
  • 29 iunie 2012: CNATDCU a fost desfiintat de Liviu Pop, astazi ministru propus din nou de Ponta la dialog social
  • 29 iunie 2012: CNATDCU: Victor Ponta A Plagiat. Este plagiatul de tip copy-paste
  • 18 iunie 2012: BREAKING NEWS Revista Nature: Premierul roman Victor Ponta este acuzat de plagiat
  • 9 iunie 2012: Ministrul Educatiei a schimbat componenta Consiliului National de Etica, ce se ocupa de verificarea acuzatiilor de plagiat in cazul Ioan Mang.

CULMEA PLAGIATULUI: Ponta l-a plagiat și pe Dan Oțil

Azi a fost respinsă contestația în ceea ce privește plagierea doctoratului lui Victor Ponta.

Deși zice că va mai contesta și în altă parte acuzația de plagiat, se pare că Victor Ponta a reușit să îl plagieze și pe Dani Oțil, vedeta Antenei 1

După cum se poate vedea din imagine Ponta i-a plagiat lui Dani Oțil gagica, șapca și mai ales blugii …

PONTA, MIHAELA RĂDULESCU

Membrii Consiliului Naţional de Etică, avocații hoților intelectuali

7 septembrie 2015 Lasă un comentariu

De foarte multe ori avem ocazia să vedem cum realităţile româneşti bat de departe în absurd scenariile concepute de minţile cele mai bolnave ale lumii 

Unul din crezurile de bază ale Şcolii Ardelene era că intelectualii trebuie să fie iluminătorii poporului, cei care îi deschid mintea. Atunci când intelectualii sunt nişte hoţi intelectuali şi sunt apăraţi ca nişte avocaţi tocmai de cei care trebuie să vegheze asupra integrităţii lor ne-am cam dat dracului.

În România, Membrii Consiliului Naţional de Etică este cel care trebuie să se exprimew atunci când e vorba de un plagiat. Acest Consiliu se găseşte sub înaltul patronaj al ministrului Educației, minister subordonat Premierului…  Premierul este acuzat de plagiat …

Ce pot să facă vajnicii Membrii Consiliului Naţional de Etică? Să îşi declare şeful plagiator?

 În România?

Hehehe … bun banc …

Avocații hoților intelectuali

Membrii Consiliului Naţional de Etică au devenit avocați ai hoților intelectuali. Sub înaltul patronaj al ministrului Educației, subordonat primului-ministru, ajuns doctor prin plagiat.

Melania CinceaDupă ce în vara lui 2012 l-a albit public pe premierul Victor Ponta, decretând rapidissim că teza sa de doctorat nu e plagiată, trei ani după aceea, Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării îl albește și pe vice-prim-ministrul Gabriel Oprea. Tot în regim de urgență: în doar două săptămâni din momentul sesizării. Verdictele au fost date în condiții ce seamănă izbitor. În cazul ambelor teze, plagiatul nu numai că era atât de evident, încât era sesizabil și de către nespecialiști, dar fusese confirmat de specialiști. În cazul lui Victor Ponta, de către CNATDCU, orga­nism desfiin­ţat, în vederea reor­ganizării, exact în ziua în care urma să se pro­nunţe oficial asupra lucrării de doctorat a lui Victor Ponta, şi, ulterior, de Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti. În cazul lui Gabriel Oprea, de către președintele acestei comisii, prof. univ. dr. Marian Popescu. În ciuda tuturor evidențelor, însă, politrucii din CNE, nouă la număr, numiți prin ordin al ministrului Educației, transfomă negrul în alb. Cauționând furtul academic.

Din 2012, adică imediat după ce l-a „albit” pe premierul Victor Ponta, CNE a intrat in silenzio stampa. A mai emis o opinie, tot cu rol de “detergent”, abia trei ani mai târziu, în cazul vice-prim-ministrului Gabriel Oprea. În rest, tăcere. De şapte luni ignoră noi dovezi care îl incriminează pe dl Ponta. În ianuarie anul acesta, Grupul pentru Reformă şi Alternativă Universitară i-a solicitat reanalizarea lucrării de doctorat a premierului, în baza depunerii la dosar a patru noi fişe. Care, declară reprezentanţii GRAUR, aduc dovezi referitoare la alte patru lucrări plagiate. CNE nu are încă un răspuns.

În toţi aceşti ani, nu a auzit nimeni de vreun doctorat sau vreun masterat al unui oficial, dovedit de către specialiștii CNE ca fiind plagiat, deşi, presa a scos la iveală în ultimii ani o serie de exemple elocvente. De fapt, nu a auzit nimeni despre vreo verificare făcută în acest sens. Adânc tac și șefii lor direcți, adică staff-ul Ministerului Educației. În decembrie 2014, europarlamentarul Monica Macovei a cerut public verificarea lucrărilor de masterat și de doctorat ale demnitarilor, începând cu membrii Guvernului și ai Parlamentului, și de a le anula pe cele plagiate. Până acum, Ministerul Educaţiei nu a comunicat nici măcar dacă a început vreo verificare.

Pentru reamintire, aceasta este aceeași echipă care făcea sluj în fața doctorului Ponta, după ce, la câteva zile după pierderea prezidențialelor, acesta anunţase Universitatea Bucureşti că renunţă la titlul de doctor. Invocând ca pretext faptul că îşi dorea ca mandatul nou-numitului ministru al Educaţiei, Sorin Câmpeanu, să nu fie “perturbat de o temă care, în timp, a devenit eminamente politică”. Sigur, dacă şi-ar fi dorit acest lucru, asistam la altceva: la o demisie a sa, încă din 2012, şi la retragerea de către ministrul Educaţiei a titlului de doctor. Cum dl Ponta nu a demisionat, niciunul dintre miniştrii post-2012 nu-şi putuseră depăşi condiţia de slugi politice şi nu i-au retras titlul academic. Asta, deşi Legea educaţiei prevede retragerea titlului de doctor, ca sancţiune, pe baza unor rapoarte externe de evaluare. Or, astfel de rapoarte există din 2012. Ceea ce a lipsit a fost doar voinţa miniştrilor Educaţiei de a tine cont de ele și de a-şi înfrunta şeful.

În decembrie 2014, ministrul Sorin Câmpeanu plusa şi anunța că la minister a ajuns solicitarea Universităţii Bucureşti de retragere a titlului de doctor premierului, subliniind, într-un acces de slugărnicie, că la baza deciziei universitarilor stă solicitarea primului-ministru, o solicitare “cu o semnificaţie profundă”, dl Ponta nedorind „să afecteze prestigiul educaţiei”. E vorba despre același domn Câmpeanu numit, în vara lui 2012, la conducerea CNADTCU. Comisie care, sub conducerea sa, spunea că plagiatul d-lui Ponta nu se confirmă. Infirmând verdictul dat de comisia anterioară, reorganizată exact în ziua în care urma să se pronunţe oficial asupra plagiatului d-lui Ponta.

Cum în demersul său de renunţare la titlu, premierul s-a împiedicat de Legea educaţiei, care nu permite renunţarea la titlul de doctor, ci doar retragerea acestuia, ca sancţiune, trebuia găsită urgent o soluţie. Așa că, în 29 decembrie 2014, Guvernul Ponta venea cu rezolvarea pentru problema prim-ministrului Ponta. Anunțând modificarea Legii educaţiei, prin ordonanţă de urgenţă – 94/2014. Fără consultarea mediului universitar. Astfel, Legii educaţiei i se anexa un articol care să le confere titularilor titlului de doctor dreptul să renunţe la el. Deci, un articol care să-l exonereze pe premierul plagiator de răspundere. Din cauza scandalului declanşat şi în presă, şi în mediul universitar, Ministerul Educației anunţa, în ianuarie anul acesta, că OUG nu se poate aplica, încă, pentru că Metodologia de revocare a titlurilor academice nu era finalizată. Șapte luni mai târziu, anunță – răspunzând la o solicitare de informații trimisă de TIMPOLIS – că „procedura de renunțare la titlul de doctor, precum și cea privind anularea actului adiministrativ constatator al titlului științific nu au fost aprobate prin ordin al ministrului educației și cercetării științifice.” Fără să menționeze dacă acestea nu au fost aprobate pentru că s-a amânat decizia sau dacă au primit un refuz categoric.

Ar fi firesc ca mediul universitar să solicite – la unison, nu doar pe două-trei voci răzleţe – Ministerului Educaţiei ca analiza plagiatelor demnitarilor să fie scoasă din competenţa CNE şi să intre în competența Comisiilor de Etică ale universităților. Şi ar fi firesc ca anul universitar să înceapă cu proteste în mediul universitar față aceste hoţii academice. Pe care presa le-a tot scos la lumină, dar, până acum fără efect. Plagiatorii au rămas şi cu titlurile academice, şi în funcţie – nu numai că refuză să demisioneze, dar sunt şi “albiţi” de instituţii plătite din bani publici. Altfel, tăcerea și lipsa de reacție vor ajuta la proliferarea, la endemizarea furtului academic, aruncând în derizoriu însăși noțiunea de doctorat.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Publicat: 7 septembrie 2015

GABRIEL OPREA – „generalul izmenelor” … o fi tot un plagiator ordinar?

30 iunie 2015 Un comentariu

Gabriel Oprea

La Universitatea București a fost depusă o sesizare  cu privire la plagierea de către Gabrial Oprea a tezei sale de doctorat.

În legătură cu încercările mai vechi şi mai noi de a pune sub semnul întrebării probitatea mea morală – declară premierul interimar într-un într-un comunicat transmis de Centrul de presă al MAI.  –  corectitudinea declaraţiilor de avere şi legalitatea parcursului meu academic, inclusiv cu privire la sesizarea de plagiat depusă la Universitatea Bucureşti privind teza de doctorat, ţin să precizez următoarele: sunt un om corect, am respectat şi respect legile ţării. În privinţa parcursului meu academic, am cerut şi am primit din partea Ministerului Educaţiei, conform legii, atestarea faptului că atât titlul de doctor, cât şi cel de conducător de doctorat au fost obţinute cu respectarea tuturor normelor legale şi a exigenţelor academice în vigoare la momentul respectiv”.

Oprea  susţine că, prin răspunsul primit de la Ministerul Educaţiei în 23 iunie, „este atestată fiecare etapă a acestui parcurs, începând cu admiterea la doctorat în 01.10.1996, până în 19.02.2003”, când a devenit membru al comisiei de specialitate CNATDCU – Comisia de ştiinţe militare, ordine publică şi siguranţă naţională, redenumită ulterior Comisia de Securitate Naţională.

Sesizarea de plagiat, susţine „generalul izmenelor” ca şi sesizarea depusă la ANI pentru verificarea declaraţiilor sale de avere din ultimii 10 ani, precum şi „alte încercări” de a-l denigra, l-ar avea  ca autor pe Ioan Sîrbu.

„Ioan Sîrbu- spune Geabriel Oprea –  este cel care a fost demis de la conducerea Direcţiei Medicale a ministerului în timpul mandatului meu ca ministru al Apărării Naţionale, pentru faptele comise în funcţia pe care a deţinut-o şi pentru lipsa de corectitudine pe care a arătat-o faţă de militari. Alături de Valer Marian, un om cunoscut pentru apetenţa de a depune plângeri şi petiţii, Ioan Sîrbu este principala sursă de zvonuri şi minciuni îndreptate împotriva mea”.

Premierul interimar susţine că teza sa de doctorat a fost elaborată sub întrumarea lui Ion Neagu, profesor de drept şi este un document public ce poate fi consultat de oricine doreşte să facă o analiză de detaliu.

Dânsul face aceste precizări  după ce Hotnews a publicat un articol în care se vorbeşte de sesizarea depusă la Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti cu privire la teza de doctorat a sa.

Mai întâi oprea a fost reclamat la Agenţia Naţională de Integritate (ANI) de  avocata Diana Monica Croitoru – Anghel, în numele unui client, cerea verificarea averii demnitarului din ultimii 10 ani. Pe 2 iunie, ANI a clasat cercetările.

La momentul depunerii sesizării, avocata a declarat pentru MEDIAFAX că a făcut trei reclamaţii la ANI pentru verificarea averii lui Gabriel Oprea, în care a a cerut cercetarea tuturor declaraţiilor de avere ale lui Oprea din perioada 2004 – 2014.

În sesizările către ANI avocata a reclamat mai multe nereguli precum faptul că Oprea nu şi-ar fi declarat venituri din drepturi de autor, ar fi cumulat pensie şi salariu, nu ar fi plătit taxe pentru mai multe imobile achiziţionate şi ar avea datorii la buget.

Ea a mai precizat că persoana în numele căruia a depus sesizările la ANI nu este implicată în vreun proces cu Gabriel Oprea sau cu Ministerul de Interne, ci doar „are cunoştinţă de aceste abateri” şi, „ca orice bun cetăţean, a procedat la sesizarea” organelor abilitate.

La rândul său, ministrul de Interne a spus, la momentul debutului cercetărilor inspectorilor de integritate, că nu este prima oară când este verificat de ANI şi că nu are niciun dubiu că agenţia va constata o dată în plus că nu există neconcordanţe sau suspiciuni în ceea ce îl priveşte.

***

Comunicatul integral al premierului interimar Gabriel Oprea:

„In legatura cu incercarile mai vechi si mai noi de a pune sub semnul intrebarii probitatea mea morala, corectitudinea declaratiilor de avere si legalitatea parcursului meu academic, inclusiv cu privire la sesizarea de plagiat depusa la Universitatea Bucuresti privind teza de doctorat, tin sa precizez urmatoarele:

Sunt un om corect, am respectat si respect legile tarii. In privinta parcursului meu academic, am cerut si am primit din partea Ministerului Educatiei, conform legii, atestarea  faptului ca atat titlul de doctor, cat si cel de conducator de doctorat au fost obtinute cu respectarea tuturor normelor legale si a exigentelor academice in vigoare la momentul respectiv.

Astfel, prin raspunsul nr. 9750 din 23.06.2015 este atestata fiecare etapa a acestui parcurs, incepand cu admiterea la doctorat in 01.10.1996, pana in 19.02.2003, cand am devenit membru al comisiei de specialitate CNATDCU – Comisia de stiinte militare, ordine publica si siguranta nationala, redenumita ulterior Comisia de Securitate Nationala.

Sesizarea de plagiat, ca si sesizarea depusa la ANI (pentru verificarea declaratiilor mele de avere din ultimii 10 ani), precum si multe alte incercari de a-mi denigra numele, il au ca autor pe Ioan Sirbu. Ioan Sirbu este cel care a fost demis de la conducerea Directiei Medicale a ministerului in timpul mandatului meu ca ministru al Apararii Nationale, pentru faptele comise in functia pe care a detinut-o si pentru lipsa de corectitudine pe care a aratat-o fata de militari. Alaturi de Valer Marian, un om cunoscut pentru apetenta de a depune plangeri si petitii, Ioan Sirbu este principala sursa de zvonuri si minciuni indreptate impotriva mea.

Romania este un stat democratic si oricine este liber sa depuna sesizari si petitii, conform Constitutiei. Mai mult, lucrarea mea de doctorat, elaborata sub indrumarea reputatului profesor de drept Ion Neagu, este si ea un document public si este la dispozitia oricui doreste sa o rasfoiasca, sa o citeasca sau sa o analizeze in detaliu

 

PRIM MINISTRU INTERIMAR, VICEPRIM MINISTRU PENTRU SECURITATE NATIONALA,

MINISTRUL AFACERILOR INTERNE

GABRIEL OPREA.

Sursa comunicatului: hotnews.ro

Hot News publică pe 30 iunie 2015:

Sesizare de plagiat cu privire la teza de doctorat a premierului interimar Gabriel Oprea

O sesizare de plagiat cu privire la teza de doctorat a premierului interimar Gabriel Oprea a fost depusa la Comisia de Etica a Universitatii din Bucuresti, au declarat surse HotNews.ro. Potrivit surselor HotNews.ro, plangerea „nu este legata numai de plagiat, ci sunt sesizate si alte aspecte”. Presedintele UNPR este doctor in Drept, titlu obtinut de la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, potrivit CV-ului publicat pe site-ul Guvernului. Amintim ca Gabriel Oprea a fost si referent in comisia de specialisti care a evaluat teza de doctorat a lui Victor Ponta.

Prim-ministrul interimar Gabriel Oprea si-a facut studiile doctorale in perioada 1995-2000 la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti si a obtinut titlul de doctor cu o lucrare in domeniul Procedurii Penale, avandu-l coordonator pe profesorul Ion Neagu, se arata in CV-ul de pe site-ul sau.

In 2001 a fost profesor universitar la Colegiul National de Aparare, in 2002 – conducator de doctorat la Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza”, iar in perioada 2003-2005 a fost membru in Comisiile de Specialitate ale Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) la Comisia de Stiinte Militare, Ordine Publica si Siguranta Nationala.

Din 2008, Gabriel Oprea este profesor universitar si Conducator de Doctorat la Academia Nationala de Informatii.

Amintim ca Gabriel Oprea a facut parte din comisia care a evaluat in 2003 teza de doctorat a lui Victor Ponta si care a propus atunci acordarea titlului de doctor lui Ponta cu distinctia „Summa Cum Laude”. Procedurile din 2003 – data la care Ponta si-a obtinut titlul – prevedeau ca doctoratul trebuia sa fie evaluat de o comisie de specialisti (Sursa si detalii). Oprea Gabriel a fost referent in cadrul acelei comisii, potrivit informatiilor puse la dispozitia HotNews.ro, in 2012, de catre Universitatea din Bucuresti (Sursa si detalii). Teza de doctorat a lui Victor Ponta a fost declarata un plagiat de catre Universitatea din Bucuresti si de catre CNATDCU, insa Ministerul Educatiei a decis sa ia in considerare verdictul Consiliului National de Etica din subordinea sa – care a concluzionat ca nu ar fi fost plagiata.

CV Gabriel Oprea

(Sursa www.gabriel-oprea.ro  si gov.ro  )

 

Educatie si formare profesionala

1980 – 1983: cursurile Scolii Militare de Ofiteri Activi Sibiu, cu diploma si gradul de locotenent

1985 – 1990: cursurile Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti, cu diploma de licenta

1995 – 2000: studii de doctorat la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti. Diploma de doctorat, cu lucrare in domeniul Procedurii Penale, coordonator prof.univ.dr. Ion Neagu

1997: absolvent al Colegiului National de Aparare. Curs postuniveristar pe teme de Securitate Nationala

 

Activitate didactica

2001: Profesor Universitar, Colegiul National de Aparare

2001: Profesor Asociat, Colegiul National de Aparare

2002: Conducator Doctorat, Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza”

2003 – 2005: Membru in Comisiile de Specialitate ale Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare – Comisia de Stiinte Militare, Ordine Publica si Siguranta Nationala

2008 – prezent: Profesor Universitar, Conducator de Doctorat, Academia Nationala de Informatii

2015 – membru al Academiei de Stiinte ale Securitatii Nationale

 

Experienta profesionala

22 iunie 2015 – prezent: Prim-ministru interimar

5 martie 2014 – prezent: Viceprim-ministru pentru securitate nationala, Ministrul Afacerilor Interne

23 ianuarie – 5 martie 2014: Viceprim-ministru pentru securitate nationala, Ministrul interimar al Afacerilor Interne

decembrie 2012 – 5 martie 2014: Viceprim-ministru pentru securitate nationala

decembrie 2012 – prezent: Senator UNPR

decembrie 2009 – mai 2012: Ministrul Apararii Nationale

decembrie 2008 – decembrie 2012: Deputat PSD – pana in ianuarie 2009, independent din ianuarie 2009, Membru al Comisiei de Aparare, Ordine Publica si Siguranta Nationala a Camerei Deputatilor

2008 – ianuarie 2009: Ministrul Administratiei si Internelor

decembrie 2004 – 2008: Deputat PSD, Membru al Comisiei Parlamentare Permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea Controlul Parlamentar asupra Activitatii SRI

2003 – 2004: Ministru Delegat pentru Administratia Publica, Ministerul Administratiei si Internelor

2002 – 2003: Prefectul Municipiului Bucuresti

2001 – 2002: Secretar de Stat, Presedintele Administratiei Nationale a Rezervelor Statului

2000 – 2001: Director Adjunct, Colegiul National de Aparare

2000 – 2002: Vicepresedinte, Fundatia Colegiul National de Aparare

2001 – 2003: General Mr. Justitie militara activ

1990 – 1993: Ofiter de Justitie Militara activ

1983-1990: Ofiter Economist, Ministerul Apararii Nationale

 

Activitate publicistica

 

Carti si capitole din carti publicate:

Elemente de arta strategica romaneasca, prim autor, Fundatia Colegiului National de Aparare, Bucuresti, 2001;

Interesele nationale ale Romaniei in conditiile integrarii europene, prim autor, Colegiul National de Aparare, Bucuresti, 2001;

Introducere in dreptul international umanitar, coautor, Editura Cartega, Bucuresti, 1999;

O.S.C.E., organizatie pentru secolul 21, autor, Fundatia Colegiului National de Aparare, Bucuresti, 2001;

Studii de drept international umanitar, prim autor, Fundatia Colegiului National de Aparare, Bucuresti, 2001;

Dreptul international umanitar, instrumente juridice internationale, coautor, Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 2003;

Romania – integrare si securitate, prim autor, Editura Balcanii si Europa, Bucuresti, 2005;

Plangerea prealabila, Editura Cartea Universitara, Bucuresti, 2008.

 

Activitate politica

1 Mai 2010 – prezent: Presedinte UNPR

2003 – 2009: Membru PSD;

2004 – 2009: Presedintele Organizatiei Judetene a PSD ILFOV;

2004 – 2005: Vicepresedinte PSD, Membru al Biroului Coordonator National;

2006 – 2009: Presedinte al Departamentului de Aparare, Ordine Publica si Siguranta Nationala al PSD.

 

Distinctii si decoratii

2000 – Ordinul National Steaua Romaniei in grad de Cavaler acordat de catre presedintele Emil Constantinescu

2002 – Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler acordat de catre presedintele Ion Iliescu

Sursa: hotnews.ro

MELANIA CINCEA: „Legea drep­turilor de autor prevede că plagiatul poate fi pedepsit, chiar cu detenţie, în baza unei plân­geri depuse de cei după care s-a copiat.”

Lachei la curtea doctorului Ponta

Politicieni din guvern şi din parlament pun la dispoziţia unui singur om două puteri ale statului, în încercarea de a-l exonera de răspundere pentru furt. Furt intelectual.

Melania CinceaDupă eşecul de la prezidenţiale, pentru Victor Ponta părea iminent riscul pierderii susţinerii partidului, deci, al pierderii funcţiei de prim-mi­nistru şi, implicit, a unei foarte ridicate cote de influenţă. Ceea ce nu ar fi doar o chestiune de onoare, ci ar putea implica şi re­tra­ge­rea titlului de doctor. Situaţie pe care, datorită funcţiei, din 2012, de la izbucnirea scan­da­lului de plagiat, a reuşit să o blocheze. Trei subalterni de-ai săi, miniştri ai Educaţiei – Li­viu Pop, Ecaterina An­dro­nes­cu şi Remus Pricopie – ca­re aveau nu doar po­si­bi­li­ta­tea, ci obligaţia legală de a-i retrage titlul aca­de­mic dovedit de Universitatea Bucureşti a fi fost obţinut prin rapt intelectual, nu şi-au asu­mat decizia, fiind incapabili să-şi de­pă­şeas­că sta­tutul de lachei la curtea doctorului Pon­ta.

În momentul în care Victor Ponta nu va mai conduce guvernul, e posibil, însă, ca această hotărâre să fie luată. Şi, de asemenea, în con­di­ţiile pierderii din autoritate şi influenţă, e posibil să se trezească şi cu probleme penale. Asta, dacă unul dintre autorii din care s-a „ins­pirat“ îi va face o plângere. Legea drep­turilor de autor prevede că plagiatul poate fi pedepsit, chiar cu detenţie, în baza unei plân­geri depuse de cei după care s-a copiat.

Aşa că, imediat după pierderea alegerilor, d-l Ponta a încercat să-şi prindă o plasă de si­gu­ranţă. Alţi lachei – de la cei din Ministerul Educaţiei, Co­misia juridică a Camerei De­putaţilor şi Avocatul Poporului – s-au grăbit să facă sluj. Să ne amintim.

16 decembrie 2014. Pre­mie­rul României, doctor Victor Pon­ta, anunţă public Uni­ver­si­tatea din Bucureşti că re­nun­ţă la titlul de doctor. Motivul oficial invocat – faptul că îşi dorea ca mandatul nou-numitului ministru al Educaţiei, Sorin Câmpeanu, să nu fie „per­tur­bat de o temă care, în timp, a devenit emi­namente politică“. Sigur, dacă şi-ar fi dorit acest lucru, asistam la altceva: la o demisie a sa şi la retragerea de către ministrul Educaţiei a titlului de doctor. Cum d-l Ponta nu a de­mi­sionat, niciunul dintre miniştrii post-2012 nu-şi putuseră depăşi condiţia de subordonaţi po­litruci. Asta, deşi Legea educaţiei prevede re­tragerea titlului de doctor, ca sancţiune, pe ba­za unor rapoarte externe de evaluare. Or, ast­fel de rapoarte există din 2012. Ceea ce a lip­sit a fost doar voinţa miniştrilor Educaţiei de a aplica legea şi, astfel, de a-şi înfrunta şeful.

18 decembrie 2014. D-l Sorin Câmpeanu anun­ţă că la minister a ajuns solicitarea Univer­si­tă­ţii din Bucureşti de retragere a titlului de doc­tor premierului Victor Ponta. Într-un acces de obedienţă, ţine, însă, să sublinieze că la baza deciziei universitarilor stă solicitarea primului ministru. O solicitare „cu o semnificaţie pro­fundă“, făcută de d-l Ponta „nedorind să afec­teze prestigiul educaţiei“. Ca un detaliu de înţelegere a contextului, merită reamintit că d-l Câmpeanu a fost numit, în 2012, în CNATDCU. Comisie care, sub conducerea sa, spunea că plagiatul d-lui Ponta nu se con­fir­mă. Infirmând verdictul dat de comisia an­te­ri­oară, reorganizată exact în ziua în care urma să se pro­nunţe oficial asupra plagiatului. 

Cum în acest demers al său, de renunţare la titlu, d-l Ponta s-a împiedicat de Legea edu­caţiei, care, în forma actuală, nu permite re­nun­ţarea la titlul de doctor, ci doar retragerea acestuia, ca sancţiune, trebuia găsită urgent o soluţie. Legală.

29 decembrie 2014. Guvernul Ponta vine cu re­zolvarea pentru problema premierului Pon­ta. Şi anunţă modificarea Legii educaţiei, prin ordonanţă de urgenţă – 94/2014. Rapidissim şi fără consultarea mediului universitar. Ast­fel, Legii educaţiei i se anexează un articol ca­re să le confere titularilor titlului de doctor dreptul să renunţe la el. Deci, un articol care să-l exonereze pe premierul plagiator de răs­pundere. Deşi ordonanţa intră în contradicţie cu legea fundamentală – care la articolul 115 spune că guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă „numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cu­prinsul acestora“, or, unde e situaţia ex­tra­or­dinară în acest caz şi care e motivaţia acestei decizii? –, se miza pe lipsa de reacţie a Avo­catului Poporului. Singurul care poate ataca la CCR o ordonanţă de urgenţă. S-a mizat efi­cient. D-l Victor Ciorbea nu a văzut vreo pro­blemă în această ordonanţă cu dedicaţie.

28 ianuarie 2015. Din cauza scandalului declanşat şi în presă, şi în mediul universitar, ministerul anunţă că OUG nu se poate aplica încă pentru că Metodologia de revocare a ti­tlu­rilor academice nu a fost finalizată. Nu e vor­ba despre o renunţare la ea, ci doar des­pre o amânare, pentru o zi cu ape mai liniştite.

10 februarie 2015. În ajutorul lui Victor Ponta încearcă să vină alţi slujbaşi de-ai săi – depu­taţii din Comisia juridică. Aceştia dau aviz po­zitiv pe respectiva ordonanţă. 

25 februarie 2015. Planul e, momentan, de­jucat în plenul Camerei Deputaţilor, unde, cu o majoritate covârşitoare, au fost eliminate articolele ce vizează posibilitatea de renunţare la titlurile academice. Rămâne de văzut ce se va întâmpla curând în Senat – cameră de­ci­zională în acest context –, dacă vor fi su­fi­ci­enţi parlamentari care să accepte să facă sluj în faţa d-lui Ponta şi să treacă această or­do­nan­ţă, care să-l exonereze de răspundere. 

Autor: Melania Cincea 

Sursa: revista22.ro

Plagiatoarea „doctoriţă” Sexy LOV, primăriţa Craiovei, dovedeşte încă odată că nu este decât o ţoapă, nesimţită, arogantă, autosuficientă, destul de proastă încât să îi creadă pe ceilalţi şi mai proşti decât ea …

19 decembrie 2014 Un comentariu

În Rusia ţaristă dacă nu aveai o decoraţie cât mai mare şi mai sclipitoare cu care să te împopoţonezi la ocazii erai considerat un om care nu merită respectul celor din jur…

Lia Olguța VasilescuLa PSD se pare că toţi trebuie să aibă un doctorat… astfel probabil pesediştii, căcănari de felul lor consideră că sunt superiori celor din jur… 

Problema este că pentru un doctorat trebuie să lucrezi ca apucatul .. de ce să îţi baţi capul şi să te satrici la ctreieraş ând e mult mai simplu să îi tragi un copy-paste respectabil şi iată-te doctor…

Câşi doctori copy-paste o fi având PSD nu avem de unde să ştim.

După mega scandalul cu plagiatul primului pesedist al ţării, Victor Ponta care a recunoscut indirect zilele trecute că a plagiat, iată că şi sexy primăriţa Craiovei, Sexy LOV (Lia Olguţa Vasilescu) s-a trezit şi ea suspectată de plagiat.

Universitatea Bucureşti solicită Consiliului Naţional de Etică să i se  verifice teza de doctorat  a primăriţei Craiovei e plagiată, pe lângă o mare parte de lucrare cupiată pe blocuri de text, un capitol întreg, al şaptelea fiind preluat integral.

„Raportul realizat de către doamna profesor Cosima Rughiniş, – se arată într-un comunicat al Uuniversităţii Bucureşti – specialist reputat în sociologie, atât în ţară, cât şi în străinătate, prezintă o analiză a tezei de doctorat «Contribuţia lui Vilfredo Pareto la dezvoltarea sociologiei moderne» elaborată de LiLia-Olguţa Vasilescuub conducerea prof. univ. dr. Dumitru Otovescu, în ceea ce priveşte normele de bună practică de autorat ştiinţific în lucrările academice”.

Raportul a fost solicitat de Şcoala doctorală a Facultăţii de Sociologie şi înaintat, la cerere, Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti, se mai spune în comunicat.

Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti s-a autosesizat în cazul tezei de doctorat cu titlul „Contribuţia lui Vilfredo Pareto la dezvoltarea sociologiei moderne”, susţinută de L.O.Vasilescu în 2007, la Facultatea de Sociologie.

„Comisia a luat în discuţie acest caz în 2013, dar nu a fost în măsură atunci, din motive obiective, să se pronunţe”, spune Universitatea Bucureşti în sesizarea trimisă către CMECŞDTI (Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvolării Tehnologice şi Inovării).

Comisia susţine  că a solicitat un referat de expertiză privind suspiciunea de plagiat în cazul tezei de doctorat a Olguţei Vasilescu.

„Referatul a fost realizat de către dna. conf. univ. dr. Cosmina Rughiniş, de la Facultatea de Sociologie. Referatul demonstrează existenţa mai multor pasaje neatribuite conform normelor academice de către autoarea tezei. Totodată, un capitol întreg, al 7-lea, este preluat integral de pe internet, fiind vorba de un text care nu are autor”, se mai arată în sesizarea semnată de prof. dr. Marian Popescu, preşedintele Comisiei de Etică a UB, .

UB precizează că a fost sesizat C N E pentru a verifica acest cazdeoarece, potrivit OUG 28/2011, doar CNE poate să examineze orice suspiciuni  de abateri de la conduita ştiinţifică şi de cercetare în cazul persoanelor cu funcţii de demnitate publică.

 Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti i-a transmis Olguţei Vasilescu o înştiinţare că s-a autosesizat în cazul tezei sale de doctorat şi că a solicitat CNE să facă verificări pentru suspiciunea de plagiat.

Cu nesimţirea şi aroganţa caracteristică Lia Olguţa Vasilescu s-a apucat să ameninţe pe unde putea: „O voi da în judecată pe profesoara Cosmina Rughiniş, pentru calomnie” a spus ea plină de indignare… asta deşi exact aceasta e menirea acelei comisii, dacă se dovedeşte că nu e vorba de un plagiat, treaba moare iar respectivului i se eliberează o adeverinţă că totul e OK.

 Lia Olguţa Vasilescu,  într-o conferinţă de presă, că a fost informată de presă că există suspiciunea de plagiat în cazul tezei sale de doctorat, susţinând că profesoara Cosmina Rughiniş, de la Facultatea de Sociologie, care a realizat referatul de expertiză, „nu a fost aproape deloc cercetată„, existând foarte puţine studii despre aceasta.

„Este inutil să vă spun că acest sociolog nu a fost aproape deloc cercetat. Există foarte puţine note şi studii despre el. Când m-am apucat de această lucrare, mi s-a spus de comisia de doctorat că o să fie foarte greu, că nu există materiale pe care aş putea să le citesc, dar m-am înhămat şi la traducerea lui Vilfredo Pareto. Am aici cele trei volume pe care eu le-am tradus. Trataul de Sociologie Generală are patru volume, trei le-am tradus deja şi înţeleg că această doamnă de care nu am auzit, s-ar putea să fie o somitate, dar la ce gafă a făcut, are a-şi cere scuze – Cosmina Rughiniş – care spune că o parte din lucrarea mea de doctorat, un întreg capitol ar fi plagiat”, a spus Lia Olguţa Vasilescu.

Ea a precizat că „există un program de detectare a plagiatului, cel după care toate instituţiile se ghidează” şi că ea a accesat acest program, constatând că şapte la sută din teza sa de doctorat este plagiată, însă acest procent reprezintă de fapt rezumatul lucrării sale, scris tot de ea.

“Există un program de detectare a plagiatului, cel după care toate instituţiile se ghidează, pot să vadă acolo despre ce este vorba – acesta se cheamă http://www.detectareplagiat.ro şi poate fi descărcat şi accesat de peste tot, şi de dumneavoastră. (…) Am accesat acest program şi ce am constatat: raport de originalitate pe teza mea de doctorat – şapte la sută plagiat. Numai că acest şapte la sută te duce la un link, ce credeţi că este acest link – rezumatul tezei mele de doctorat, scris tot de mine, împreună cu domnul Otovescu. Cei care aţi dat doctoratul, ştiţi că după lucrare se face şi un rezumat. Rezumatul este parte a lucrării respective. Cu alte cuvinte, cei şapte la sută plagiaţi în lucrarea mea, îmi aparţin tot mie. Mai mult, în 2007, am publicat primul volum de Sociologie Generală a lui Vilfredo Pareto – traducere. În 2007, am făcut şi o prefaţă la acest volum, această prefaţă este parte din lucrarea mea de doctorat, sub semnătura mea. Deci, dacă cei şapte la sută sunt plagiat la o lucrare tot de a mea, înseamnă că lucrarea mea este sută la sută originală”, a declata Lia Olguţa Vasilescu.

Primătiţa  spune că o va da în judecată pentru calomnie pe profesoara Cosmina Rughiniş:

„Dacă această doamnă (c.u.dr. Cosmina Rughiniş) nu a făcut o gafă de gâgă, este rău intenţionată şi vreau să vă spun că o să îmi apăr imaginea şi o să o dau în judecată pentru calomnie. Voi merge şi la Comisia de Etică, îmi voi prezenta lucrarea. Ea este verificată de unul dintre cei mai mari sociologi ai României, pentru că în comisia mea de doctorat a fost Ilie Bădescu şi nu există sociolog din România care să îl conteste pe acest om, au fost Radu Baltasiu, Elena Zamfir, Cătălin Zamfir şi Dumitru Otovescu”, a spus iritată la culme Lia Olguţa Vasilescu. L.O.V.avea la ea când s-a dus la conferinţa de presă  la mai multe volume originale ale lui Vilfredo Pareto, traducerile realizate de ea în timpul studiului pentru teza de doctorat, precum şi cu agendele şi caietele studenţeşti din perioada studiului.

Ce poţi să spui?  Un întreg capitol (şapte) este copiat integral şi L.O.V. o face pe iritata? Păi asta arată că în noaptea minţii ei se îi consideră pe cei din jur destul de tâmpiţi încât să nu vază evidenţa.

Şi cum prostul nu-i prost destul dacă nu îţi pune şi clopoţei la tichia de mărgăritar, Primăriţa Craiovei s-a apucat să scrie pe blogul personal un articol mizând pe fapătul că cititorii săi sunt atât de bătuţi în cap încât o cred pe cuvânt, fără a încerca să afle adevărul.

Evident că nici prin cap nu îi trece să se apune să explice cum de capitolul şapte este IDENTIC cu cel al lucrării pe care e acuzată că l-a plagiat.

„Nu stiu daca sa ma amuz sau sa ma enervez scrie Lia Olguţa Vasilescu pe blogul său de tentativele unora de a ma discredita cu orice pret. De neputinta lor de a ma bate la locale (cu ziare absolut mizerabile aruncate in ziua votului, cum ca sunt betiva, prostituata si ce orori se mai pot scrie despre o femeie care e de 12 ani in politica), de a ma bate la generale (unde razboiul pe Craiova s-a dus mai mult cu primarul, decat cu candidatii USL, in acelasi mod marsav) si de a ma scadea in sondajele de opinie, unde populatia ma vede tot pe primele locuri, printre politicieni. 

Asta pentru ca baietii care si-au facut case prin parcuri, si-au luat teren in mijlocul stadionului (pe care vreau sa-l reconstruiesc) sau in mijlocul pietelor, cu functionari, fosti primari sau chiar instante de judecata pe mana, vad ca li s-a stricat jucaria si ca NU MAI MERGE CA INAINTE. Ei, cat de idiot trebuie sa fii acum, sa spui ca am plagiat o lucrare de doctorat, dupa un sociolog (Vilfredo Pareto), DESPRE CARE ESTE LUCRAREA? Si cat de prost (desi te dai destept) trebuie sa fii sa ma acuzi de proasta traducere a editiei din franceza a Tratatului lui Pareto, cand oricine mi-a citit teza isi da seama ca referirile sunt la traducerea DIN ITALIANA, iar cei direct interesati de Pareto stiu ca el nu si-a copiat cartea din franceza in italiana, ci A RESCRIS-O.

Toti scriitorasii craioveni care traiesc din ciosvarta aruncata de mafia imobiliara si-au dat mana sa ma acuze de ceva ce nu EXISTA: plagiatul. Asta dupa ce l-au terorizat cu telefoane pe conducatorul meu de doctorat, ca sa RECUNOASCA FAPTUL CA MI-A SCRIS EL LUCRAREA. Fiindca plagiatul era greu de dovedit, din moment ce nimeni in Romania nu a scris mai mult de 20 de pagini despre Pareto si din moment ce singura traducere a „Tratatului de sociologie generala” se afla in posesia mea (doar primele doua volume au fost publicate), din simplul motiv ca eu l-am tradus in romana.

Ce sa plagiezi, daca nimeni nu a facut o lucrare atat de ampla pana acum despre acest sociolog, cel putin in Romania, iar in Europa a fost  evitat din cauza simpatiei pentru fascismul italian, de care s-a dezis doar in ultimii ani de viata? Observ ca si asta mi se imputa: ca promotorul teoriei elitelor, a fost unul dintre ideologii fascismului. Deranjul mare cred ca vine tocmai din faptul ca sunt atat de „comunista”, incat nu mai vand, nu mai concesionez si nu mai dau pe spagi terenuri prin Craiova…

In fine, supararea mea consta nu doar in faptul ca loviti in mine ca mic cercetator al unui prea mare sociolog si, din pacate, prea putin cunoscut, cat ca puneti sub semnul intrebarii profesionalismul unor ilustri profesori ( Catalin Zamfir, Elena Zamfir, Dorel Abraham, Radu Baltasiu, Ilie Badescu si cu voia dvs, Dumitru Otovescu – devenit tinta vie in razboiul declansat contra mea), care au fost in comisia de doctorat. Pentru ei, merita sa ne vedem in instanta… Dar supararea imi va trece! Pentru ca ne vom distra acolo…

Singura neclaritate vine din ajutorul pe care l-a dat acestei coalitii de aparare a intereselor imobiliare un ziarist pe care-l apreciam, Cornel Nistorescu. Poate ca se afla sub influenta unui jurnalist care m-a rugat de multe ori sa-l ajut financiar, cand avea sotia in spital, cand era pe la vreun hotel in Bucuresti si nu avea bani sa-si achite camera sau sa-si mai scoata vreo carte. Si cand, brusc, intr-o noapte la 12, mama de copil mic fiind, nu i-am mai raspuns la telefon sa-i achit consumatia prin vreo carciuma si a inteles ca s-a golit cutia milei, a trecut sa-si ia portia de la unii direct interesati de pana lui. 

Ca sa inchei, pentru ca am dat prea mare atentie unei ineptii, le transmit „baietilor destepti” care mai vor terenuri moca, prin Craiova, ca noul primar nu intra in combinatiile lor dubioase! Mai cautati baieti! Mai inovati!”

Sursa: olgutavasilescu.ro

Ce reuşeşte Lia Olguţa Vasilescu să demonstreze cu acest text? Nimic decât ceea ce ştiam … că nu e decât o ţoapă, nesimţită, arogantă, autosuficientă, destul de proastă încât să îi creadă pe ceilalţi şi mai proşti decât ea …

Ce să zic? Este soiul cel mai rău de politician, care a .. supt  ABC-ul politicii de la  Vadim-Tudor, perfecţionându-se sub oblăduirea partidului de escroci păstorit de un mincinos ordinar, evident, plagiator şi el … urmaş pe linie politică directă al sinistrului Ion  Iliescu, urmaşul dincontestabil al lui Nicolae Ceauşescu …

Sexy LOV (Lia Olguța Vasilescu) – Plagiatoarea din Bănie

29 ianuarie 2013 2 comentarii

Lia Olguța VasilescuCă plagiezi pe un Neica Nimeni, mai e cum e, dar să îl plagiezi pe însuși Vilfredo Pareto, nimni altul decât ditamai ideologul lui Musolini,  reproducând pasaje întregi din „Tratatul de sociaologie” scris de acesta .

Absolventă  a secției de italiană a Facultății de Litere din Craiova a făcut un doctorat cu o  teză  având ca subiect „Contribuția lui Pareto la dezvoltarea sociologiei” Sexy  L.O.V. primărița capitalei banilor ar fi plagiat lucrarea originală a lui Pareto, care datează din 1916.

Un profesor craiovean a comparat cele două materiale și a observat că Lia Olguța Vasilescu nu s-a obosit nici măcar să pună o singură notă de subsol.

 Dacă ar fi menționat pagina, oamenii ar fi fost trimiși spre  exact același fragment, dar  în italiană. Acesta susține  că teza de doctorat a primăriței  Craiovei nu este decât o repovestire a textului original.

De menționat este că Sexy LOV nu intervine decât pentru  a modifica vorbele ideologul italian. Astfel, dacă în textul lui Pareto se spunea: „le traite qui porte le nom de De Melisso”! , Olguţa intervine în citat şi scrie: „Dar Aristotel nu era convins”.

Sau propoziția „jamais en vertu d’aucun motif experimental” prin „nu din vreun motiv experimental”, este tradusă de Vasilescu prin: „nu din vreun motiv sentimental”!

Amintim că, imediat după alegeri, primarul Craiovei a spus, într-o intervenție televizată că „într-o teză de doctorat ai voie să copiezi 30 % dintr-o carte”.

Eu m-aș întreba ceva… măcar Sexy LOV o fi făcut personal acea copiere? Am oarece bănuieli că Olguța nici măcar nu  a citit integral cartea lui  Pareto

elementele_de_teorie_poz_2

ABRAMBURICA PLAGIATORICA

2 decembrie 2012 4 comentarii

Ecaterina AndronescuOare de ce Ecaterina Andronescu se face că plouă când vine vorba de plagiatul lui Ponta? – se întreabă lumea…

Simplu, deoarece corb la corb nu scoate ochii:

Cu câteva zile în urmă, cotidianul german  Frankfurter Allgemeine Zeitung  semnala citând integru.org un nou plagiat al unui membru al Guvernului Ponta … Ecaterina Andronescu, ministresa învățământului taman cea care blochează recunoașterea plagiatului premierului Ponta.

Efectiv Abramburica se oprește când vorbește cineva de plagiatul premierului iar când vine vorba de al ei se sufocă în criză de nervi.

Iată că pe semnalarea din cotidianul nemțesc nu s-a uscat bine cerneala că pe integru.org  apare un nou articol unde se vorbește de încă un plagiat al Andoneascăi …

Având în vedere că limba în care apar articolele pe integru.org sunt în limba engleză, cei care doresc le pot vedea la fața locului accesând pe site aceste articole (titlurile conțin linc): 

Aurelia Cristina Nechifor, Ecaterina Andronescu (minister of research), 2003 – plagiarism and falsification of data,

respectiv:

A. Ioachim, Ecaterina Andronescu (minister of research) et al – series of 4 papers, plagiarism, self-plagiarism and suspected multiple copyright violations

Precizez că acolo se pot vedea și fotocopii destul de elocvente 

Eu am să aduc două articole din două publicații românești care vorbesc despre aceste plagiate ale Abramburicăi. Și am să îmi permit să mai aduc un articol surpriză de pe vestitul blog al lui Zoso

Frankfurter Allgemeine Zeitung semnaleaza un nou posibil caz de plagiat in Guvernul Ponta: Ecaterina Andronescu ar fi plagiat intr-o lucrare stiintifica din anul 2003

Cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung semnaleaza joi, citand site-ul Integru.org, un nou posibil caz de plagiat in Guvernul Ponta: social-democrata Ecaterina Andronescu, ministru al Educatiei, a fost descoperita cu pasaje copiate in publicatiile sale stiintifice. Platforma integru.org – care si-a dedicat activitatea integritatii academice din Romania – a analizat un articol pe care doamna ministru il numeste in lista publicatiilor sale stiintifice. Rezultatul care poate fi vazut la adresa Integru.org arata ca acest articol ar fi plagiat dincolo de orice indoiala.

Ministerul Educatiei raspunde printr-un comunicat de presa acuzatiilor de plagiat aduse ministrului Ecaterina Andronescu. „Consideram ca opinia publica a fost dezinformata cu rea credinta, avand in vedere modul in care a fost denaturata realitatea, dar si pentru ca nu a fost solicitat si punctul de vedere al persoanelor incriminate”, informeaza Ministerul. 

„Consideram ca este inacceptabila asocierea celor doua lucrari, precum si suspiciunea de plagiat pentru articole stiintifice care au in comun doar exprimari in limba engleza specifice domeniului chimiei”, se mai arata in comunicatul remis HotNews.ro de catre Ministerul Educatiei. Citeste aici comunicatul integral al Ministerului Educatiei

UPDATE 1 Aceste acuzatii de plagiat au fost dezbatute in mai multe randuri. Prima oara despre acest caz a scris in 2006 Iuliana Gatej in Cotidianul, in articolul „Cati Andronescu a mosit un plagiat”.  

Cazul a fost readus in dezbatere in iulie 2012, cand Ecaterina Andronescu a fost numita ministru al Educatiei in guvernul Ponta. Stefan Vlaston a scris despre acest subiect pe Contributors.ro, facand trimitere la articolul publicat in 2006 in Cotidianul. „In sintezele coordonate de Ecaterina Andronescu apar insa paragrafe dintr-o teza de doctorat, sustinuta de un chimist olandez pe nume Gerard Antonie van Ewijk la Universitatea din Utrecht in 2001. ‘Am citit cele doua teze si gasesc asemanarea dintre ele ca fiind amuzanta. Este fara nici un dubiu cea mai evidenta copiere a unui text pe care am vazut-o pina acum’, spune van Ewijk” – scria in 2006 publicatia citata.

La acea data, Ecaterina Andronescu a declarat ca aceste acuze sunt false, scrie Cotidianul

Joi, 29 noiembrie 2012, Cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitungscrie ca Ecaterina Andronescu a fost numita la sefia Educatiei in Romania in luna iulie dupa ce Corina Dumitrescu si Ioan Mang au fost retrasi din cauza de plagiat. Cand doua Comisii independente, printre ele Consiliul de Etica al Universitatii Bucuresti, au constatat ca peste jumatate din lucrarea de doctorat a premierului Ponta din 2003 a fost plagiata, Comisia de Etica a ministerului condus de Ecaterina Andronescu a decis ca lucrarea ar fi in regula conform legislatiei de atunci. Cazul e inchis, a explicat doamna ministru.

Afacerea in care e implicata Ecaterina Andronescu dateaza tot din anul 2003 cand era si ministru al Educatiei in guvernul Nastase si decan al Facultatii pentru Chimie Industriala din cadrul Universitatii Politehnice. Un articol de cinci pagini din revista “Analytical Chemistry” intitulat “Synthesis of TBP-Based Ferrofluids“ descrie un experiment al Aureliei Cristina Nechifor, doctorand sub indrumarea doamnei ministru. Analiza textului arata ca parti importante din articol ar fi fost preluate din munca altor oameni de stiinta. Articolul co-semnat de Ecaterina Andronescu a fost inclus in lucrarea de doctorat a Aureliei Cristina Nechifor.

Afacerea a fost descoperita initial in 2006 de o jurnalista romanca, dar a ramas fara urmari pentru ca ziarul la care lucra a cenzurat publicarea materialului, iar articolul a fost scos si din arhiva online a publicatiei, se pare in urma unei interventii politice. Atunci, chimistul olandez Gerard van Ewijk de la Universitatea Utrecht i-a confirmat jurnalistei ca rezultatele muncii sale au fost copiate “cu nerusinare” si prezentate drept rezultatele unor alte cercetari.

La integru.org, articolul semnat de Andronescu si Nechifor a fost analizat de oameni de stiinta din Germania, Canada, Marea Britanie si SUA. Acestia au comparat textul cu sursele si au ajuns la concluzia ca autorii nu au respectat normele etice ale activitatii stiintifice. Neintelegerile ar putea fi excluse din start avand in vedere ca au fost utilizate chiar si imagini din alte publicatii fara acordul sursei. Profesorul Christian Holm de la Universitatea din Stuttgart a comparat comportamentul celor doua autoare cu un caz din urma cu zece ani al fizicianului german Jan Hendrik Schön. Un asemenea comportament ar fi criminal si trebuie anchetat in justitie, nu exista nicio scuza pentru asa ceva.

Ecaterina Andronescu a explicat, miercuri, pentru HotNews.ro, motivele pentru care nu i-a retras titlul de doctor lui Victor Ponta. Andronescu a declarat ca in cazul titlului de doctor al prim-ministrului, legea „nu ii da competente” pentru retragerea acestuia. Pe de alta parte, ministrul Educatiei a afirmat ca nu trebuie sa judecam dupa o lege a anului 2012 lucrari care s-au elaborat acum 20 ani cand nu aveam aceasta lege. Legea ar putea sa fie extrem de aspra (cu plagiatele – n.red.), dar cu o temporizare de 1 an. Ne gandim. Discutand ieri (27 noiembrie – n.red.) intr-o emisiune am avansat aceasta idee, ca toata lumea sa aiba timp sa scoata ceea ce nu se potriveste si sa ramana opera curata. Dar este un gand„.

Traian Basescu i-a cerut Ecaterinei Andronescu o declaratie pe propria raspundere „ca nu este implicata in actiuni de plagiat”

Presedintele Traian Basescu i-a cerut Ecaterinei Andronescu, pe 2 iulie 2012, sa depuna la Cabinetul Prim-Ministrului „o declaratie pe proprie raspundere prin care sa asigure ca nu este implicata in actiuni de plagiat in propria lucrare de doctorat si in lucrarile stiintifice si in doctoratele pe care le-a coordonat”. Solicitarea presedintelui a venit cu cateva ore inainte ca Ecaterina Andronescu sa depuna juramantul de investitura la Palatul Cotroceni. 

In replica, Ecaterina Andronescu a declarat ca nu este vorba „ca vrea sau nu vrea sa depuna o astfel de declaratie”, dar a sustinut ca exista dovezi ca nu a plagiat si ca acest lucru rezulta din analiza activitatii sale, informeaza Agerpres.

„Toata cariera mea profesionala am construit-o pe munca si onestitate. In aceasta cariera profesionala sunt mai multe trepte pe care le parcurgi atunci cand pornesti de jos, de la prima pozitie de asistent stagiar, sef lucrari, conferentiar, profesor si conducator de doctorat. Pentru fiecare etapa pe care o parcurgi se depune un dosar si se constituie o comisie ce trece prin votul Consiliului profesional al Senatului universitar si ajunge la CNATDCU si acest organism da verdictele”, a explicat Ecaterina Andronescu.

 

 Autor:  Laurentiu Diaconu Colintineanu 

Publicat la: 29 noiembrie 2012

Sursa: hotnews.ro

 Un nou caz de plagiat pe numele Ecaterinei Andronescu: Ministrul e acuzat de multiple încălcări ale dreptului de autor în 3 lucrări

Ecaterina Andronescu

Ecaterina Andronescu

Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, revine în centrul atenției și din nou într-un cazul de plagiat, prezentat în premieră de Robert Turcescu în cadrul ediției de duminică a emisiunii Sub semnul întrebării.

Platforma Integru.org, care la începutul săptămânii semnala o primă acuzație de plagiat pe numele ministrului, revine, acum cu patru situații de plagiat, auto-plagiat și suspiciuni de încălcare a drepturilor de autor.

Este vorba de patru articole publicate între anii 2006-2007 care poartă, printre altele semnăturile Ecaterinei Andronescu și a lui Sorin Jinga, ambii profesori în cadrul Universității Politehnice din București. Cele patru lucrări sunt practic aceleași, cu schimbarea numelui autorului de la o lucrare la alta.

De fapt, este vorba de un articol inițial, în care numele celor doi nu apare, cu trei republicări, sub alt titlu, însă fără contribuții esențiale la conținut, la care cei doi apar în calitate de co-autori.

Articolele au apărut în două jurnale de specialitate și într-unul al Academiei Române și au fost prezentate la o conferință internatională.

Plagiatul a fost confirmat de patru experți internaționali din SUA și Marea Britanie.

În cazul de la începutul săptămânii, era vorba de o lucrare a unei doctorande a Ecaterinei Andronescu, în care o parte din informații ar fi fost preluate din munca altor oameni de știință. (Detalii AICI) Ministrul a negat acuzațiile, într-o emisiune B1TV, susținând că este vorba de procese chimice diferite. (Detalii AICI)

Publicat la: 02 Dec 2012

Sursa: b1.ro

Mai pot să spun ceva?

Poate să îi răspund lui Zoso care se întreabă : Ecaterina Andronescu e proastă? … nu, Ecaterina Andronescu nu e proastă, e doar o curvă politică, o escroacă dispusă să facă orice pentru a-și putea duce la capăt opera de distrugere a învățământului româneasc

Ecaterina Andronescu e proastă?

„Eu cred că pe moment nu se poate realiza acest deziderat, de a elimina camerele. Pe fond, sunt împotriva lor. Într-un fel, trebuie să recunoaştem, montarea camerelor de luat vederi este de natură să umilească profesorul. Este ca şi când ar fi o recunoaştere a faptului că profesorul nu poate singur să stăpânească procesul de fraudare, de copiere, ci are nevoie de supraveghere video”, afirmă fostul ministru al Educaţiei. (sursa)

Da! De aia sunt puse acolo! Că profesorul e prost şi corupt şi nu îi pasă dacă se copiază! Din contră, e interesat să se copieze, că nu arată lumea cu degetul şcoala aia ca fiind foarte proastă şi pe el, profesorul, incompetent!

Camera aia presupune ca e cineva acolo la care elevul nu a ajuns cu mita. Camera e acolo pentru a forţa elevul să înveţe şi profesorul să fie corect şi, atenţie, să îşi facă treaba şi să nu lase elevii să copieze! Să se pună unele şi la examenele profesorilor şi să nu îi mai lase să iasă din săli după ce văd subiectele!

camera video bac

 

Sursa: Blogul lui Zoso

 

Bombonel știa că Mutzunake plagiază

NĂSTASE ȘTIA de PLAGIAT? Vezi ce a scris în PREFAȚA tezei de doctorat a premierului

Fostul prim-ministru Adrian Năstase, coordonatorul tezei de doctorat pe care a scris-o Victor Ponta în 2003, sesizase încă de pe atunci faptul că lucrarea conține multiple nereguli. O dovedește prefața semnată de Năstase, în care-și descrie în termeni elogioși elevul, însă nu se poate abține să nu admită existența unor „imperfecțiuni inerente”.

Fragment din prefața semnată de Adrian Năstase:

Cu un pronunțat caracter istoric și cuprinzând un demers aflat la confluența
dintre Dreptul Internațional Public și Dreptul Penal, lucrarea abordează cu luciditate toate neîmplinirile societății internaționale, ale lumii civilizate, în impunerea dreptului și a echității (…) În acest concert mondial Romania va trebui să-și confirme opțiunea indubitabilă spre valorile lumii civilizate, valori ce nu pot coexista cu genocidul sau alte crime internaționale, și să-și ocupe locul în rândul statelor ce promovează această concepție avansată și care pun umanitatea pe primul plan.

Ținând cont de imperfecțiunile inerente începutului de drum pe care tânărul
autor a pornit cu pasiune și curaj,
 consider că aceasta lucrare poate fi un prim pas în cunoasterea fenomenului justiției penale internaționale și crearea unei concepții științifice a juriștilor români în acest domeniu.

Profesor Universitar Doctor
ADRIAN NASTASE

……………………………………………………………

Autor: Andeea Ciulac

Publicat:  22 Iulie 2012

Sursa: evz.ro

Comentariu Blue

Oare de ce nu mă mir?

Citește și alte articole scrise de aceeași autoare.

Gata, s-a dovedit plagiatul … domnule Mutzunake aștept demisia.

20 iulie 2012 Un comentariu

Premierul Mutzunake dixit:  „Voi demisiona dacă se dovedeşte că am plagiat”

Gata, s-a dovedit, domnule Mutzunake aștept demisia.

De lăudat că demisionează, Ponta s-a lăudat pentru prima dată la Bruxelles:

Victor Ponta: „Voi demisiona dacă se dovedeşte că am plagiat”

 Autor:  Alexandra Postelnicu

Aflat la Consiliul European de al Bruxelles, Victor Ponta a acordat un interviu pentru cotidianul spaniol „El Pais” în care a declarat că va demisiona din funcţia de premier dacă se dovedeşte că a plagiat în lucrarea de doctorat.

Primul ministru a fost întrebat de reporterul „El Pais” dacă într-adevăr a plagiat, iar Victor Ponta a răspuns ferm că „Nu”, apreciind că toate aceste acuze vin pe fondul disputelor cu preşedintele Traian Băsescu.

„Nu. Această problemă a apărut după conflictul cu preşedintele pe tema reprezentatului României la Consiliul European. Am început teza de doctorat în 1999 şi de atunci am fost ministru în mai multe guverne, vicepreşedinte al Parlamentului şi sunt lider al partidului (PSD) de doi ani. Am urmat toate regulile care au existat în România. Am cerut Comisiei de Etică a Ministerului Educaţiei să verifice lucrarea şi sunt convins că va demonstra că nu am plagiat. Din păcate, acesta este un atac politic din partea preşedintelui după ce am anunţat că este dreptul meu să particip la întâlnirea de la Bruxelles”, a răspuns Victor Ponta.

Întrebat ce va face în cazul în care Comisia de etică va constata că a plagiat, premierul a răspuns că în acel caz se va retrage.

Pe de altă parte, Flavius Baias, decanul Facultății de Drept a Universității din București, care făcea parte din comisia care ar fi trebuit să analizeze acuzațiile de plagiat care planau asupra tezei de doctorat a premierului Victor Ponta a demisionat. Potrivit unor surse, acesta și-a dat demisia din proprie inițiativă, după ce în urmă cu o zi Facultatea de Drept a decis în ședința de Consiliu să nu se mai ocupe de cazul prim-ministrului.

 

Sursa: evz.ro

Deci, domnule Mutzunake, spun iar, plagiatul s-a dovedit …

PONTA PLAGIAT. Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti: Plagiatul premierului a fost INTENŢIONAT.

Mic îndreptar de plagiat: 10 feluri de A COPIA în teza lui Ponta

Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti arată, în punctul său final de vedere asupra tezei de doctorat a premierului Victor Ponta, că a luat în considerare doar aspecte ce ţin de „practica şi integritatea academică”, fără să se pronunţe pe conţinutul teoretic al lucrării.

DA sau NU la referendum? Votează AICI în REFERENDUMUL VIRTUAL Gândul şi câştigi un iPad2!

Profesorii din Comisie au constatat că Victor Ponta a plagiat cu bună-ştiinţă lucrarea şi aduc dovezi în sprijinul acestei afirmaţii. „Regulile cutumiare ale onestităţii ştiinţifice şi academice, cunoscute şi aplicate în întreaga lume de secole” nu au fost aplicate de Victor Ponta în lucrarea sa de doctorat.

„Bunele practici erau cunoscute autorului tezei din lucrările model adoptate ca surse, dar preluările fără citare corectă sunt masive; unii autori, deşi citaţi incorect, apar totuşi în corpul tezei (Vespasian Pella, Nicolas Politis, Grigore Geamănu) şi sunt incluşi în lista de bibliografie. În schimb, autorii din care s-a plagiat direct şi masiv nu apar niciodată în parantezele de citare din cuprinsul tezei (VD, ID, DD, CV)”, se arată într-unul din documentele prezentate vineri de Comisia de Etică.

Teza de doctorat a lui Victor Ponta conţine fragmente masive copiate din patru lucrări ştiinţifice:Vasile CREŢU, Drept Penal Internaţional, Editura Societăţii Tempus 1996; Dumitru DIACONU, Curtea penală internaţională. Istorie şi realitate, Editura All Beck, 1999; Victor DUCULESCU, „Cuvânt înainte” la Dumitru Diaconu, 1999; Ion DIACONU, The International Criminal Court. A New Stage, Romanian Institute of International Studies Nicolae Titulescu, 2002.

„Pentru o lucrare ştiinţifică precum teza de doctorat, recunoaşterea plagiatului este dată de nerespectarea regulilor de citare care să permită localizarea fără dubii (prin ghilimele, indentare text, specificare autor, titlu operă, an apariţie, loc de apariţie, pagină etc.) a preluării de text sau idee în cadrul operei-sursă. Simpla includere a unei lucrări la bibliografie nu constituie în sine o citare, respectiv o semnalare a faptului că fragmente de text sau idei sunt preluate din respectiva lucrare, aşa cum impun regulile cutumiare ale onestităţii ştiinţifice şi academice, cunoscute şi aplicate în întreaga lume de secole„, mai arată Comisia de Etică.

Mic îndreptar de plagiat: 10 procedee şi tipuri de copiat în teza lui Ponta

Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti a prezentat vineri procedeele şi tipurile de plagiat folosite de premierul Victor Ponta, pentru a-şi compune lucrarea de doctorat.

1. Preluarea copy-paste, fără citare, a unor blocuri masive de text care ajung şi la 8-10 pagini ca întindere.

„Modul dominant de plagiat în această teză de doctorat este cel de preluare fără citare a unor blocuri de text cu număr mare de cuvinte. La nivelul celor patru lucrări-sursă ale plagiatului au fost identificate aproximativ 68 de blocuri de text care se regăsesc în cuprinsul a 115 pagini din cele 303 cât conţine teza de doctorat, fără anexe”, a constat Comisia de Etică.

2. Ignorarea voită a bunelor practici din lucrările-sursă pentru plagiat.

Plagiatul masiv din teza de doctorat a lui Victor Ponta nu poate fi pus pe seama unei culturi specifice de redactare pentru perioada în care a fost elaborată teza sau pentru domeniul ei de referinţă.

Comisia a constatat că lucrările folosite ca sursă de Victor Ponta (semnate de Victor Duculescu, Ion Diaconu şi Vasile Creţu) „lucrează frecvent cu citări complete prin marcare de paragrafe şi localizare precisă a textului citat”. Astfel, Comisia consideră că „teza de doctorat, evaluată sub aspectul integrităţii academice, este construită prin antiteză cu lucrările model folosite ca sursă pentru plagiere”.

3. Eliminarea autorilor sursă-majoră de plagiat din corpul lucrării. Acest lucru a fost făcut, deşi alţi autori precum Pella, Politis sau Geamănu sunt indicaţi frecvent, ei nefiind o sursă directă de plagiat.

4. Degradarea modurilor de citare corectă din lucrările sursă.

Blocuri de text care conţineau citate în lucrările originale sunt prezentate în teză numai prin marcarea cu ghilimele, fără a mai indica sursa. Citate mari din discursurile unor figuri istorice precum Churchill sau Stalin sunt marcate prin ghilimele, dar lucrarea sau lucrările din care sunt extrase nu apar în citare. La fel se procedează la pag. 16 cu un citat mare din filosoful Joseph de Maistre (marcare prin ghilimele dar nicio sursă specificată, nici la subsol, nici la referinţe), arată Comisia de Etică.

În teză apar nouă note de subsol, prima cu numărul 1 (la pag 67) iar a doua cu numărul 15 la pag. 79. Cum s-a trecut de la 1 direct la 15 nu rezultă. În serie urmează notele 6 şi 7 (pag 164) şi 8 (pag 230), 9 (pag 231), din nou 9 (pag 280) şi 10 şi 11 la pag 289. De la 6 încolo sunt note explicative şi nu bibliografice.

Procedeele menţionate au funcţia de a estompa legătura dintre textul plagiat şi locul acestuia în lucrarea sursă. Sunt procedee de „ştergere/estompare a urmei”, respectiv a legăturii directe dintre blocul de text folosit în teză şi locul acestuia în lucrarea sursă”, consideră Comisia de Etică.

5. Plagiatul din texte de sinteză de introducere.

6. Plagiatul din concluzii pentru concluzii

Victor Ponta îşi face jumătate din concluziile de la capitolul III al tezei pe care o semnează prin plagiere copy-paste a unor părţi din concluziile lui ID (Ion Diaconu). Evident, traducerea din engleză în română nu poate fi considerată contribuţie originală a doctorandului”, arată profesorii din Comisia de Etică.

7. Plagiatul cumulativ, care preia un citat cu formula de introducere tot aşa cum apare în lucrarea sursă:

„Specifică în teza de doctorat este numai degradarea modului de citare prin adoptarea unei formule incorecte în care textului marcat prin ghilimele nu îi mai este asociată o sursă specificată complet, ci numai numele de autor. Textul lui Victor Duculescu din care a fost preluat textul, publicat în 1999, are 12 note bibliografice. Toate sunt corect redactate şi indicau în mod clar doctorandului Victor Ponta un model de bună practică. La fel s-a lucrat şi în citările din Ion Diaconu (2002) şi Vasile Creţu (1996)”, a stabilit Comisia de Etică.

8. Plagiatul de parafrazări cu eliminarea citărilor din textul sursă.

9. Plagiatul prin traducere cuvânt cu cuvânt: traducerea din engleză a textului publicat de Ion Diaconu, cu eliminarea citărilor şi notelor bibliografice din textul original.

10. Plagiatul care nu conţine referiri la acte normative, ci la aspecte istorice ale temei.

VEZI AICI ANALIZA COMPARATIVĂ, făcută de Comisia de Etică a UB, între teza de doctorat a lui Victor Ponta şi lucrările din care a copiat

VEZI AICI METODELE DE PLAGIAT FOLOSITE DE VICTOR PONTA, aşa cum le-a descoperit Comisia de Etică.

VEZI AICI LISTA PAGINILOR COPIATE, din teza de doctorat a lui Victor Ponta

VEZI AICI Decizia finală a Comisiei de Etică a Universităţii Bucureşti

Autor:

Andrei Luca Popescu 

reporter special al ziarului Gândul

Sursa: 

gandul.info

… poporul român așteaptă demisia…

Plagiatul lui Ponta scoate oare în evidență faptul că angajații și invitații lui Felix sunt cretini sau dislexici?

30 iunie 2012 6 comentarii

Motto: 

…El se jură că nu fură,

 Dar l-au prins cu Rața-n gură… (Plagiat după o poezie cunoscută)

PRECIZARE: A vedea că un copy-paste e un copy-paste nu are nimic politic

Deși cu rața înfundată între măsele, rață văzută de întraga lume, DonDottore Plagiatore Ponta nu recunoaște plagiatrul.

Nu e de mirare. Tătucul lui politic, Adrian Năstase a încercat să mimeze o sinucidere3 decât să răspundă pentru propriile fapt. Este caracteristica lașilor indiferent dacă e vorba sau nu de politicieni

.……


Conform DEX online, pentru termenul ”plagiat” avem următoarele definiții:

Copy-paste de aici

PLAGIÁT1, plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat. 

PLAGIAT2, -Ă, plagiați, -te, adj. (Despre opere literare, artistice sau științifice) Care a fost însușit (integral sau parțial) de la altcineva și prezentat drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – V. plagia. 

PLAGIÁT ~e n. 1) v. A PLAGIA. 2) Lucrare (artistică, științifică) străină prezentată drept personală. /<fr. plagiat 

Alte definiții mai pot fi văzute aici:  http://dexonline.ro/definitie/plagiat

Având în vedere aceste definiții, precum și faptul că în lucearea lui Victor Ponta  este vorba de multe zeci de pagină COPIATE fără a se preciza la subsol sursa, ba mai mult, în lucrarea premierului PÂNĂ ȘI CONCLUZIILE SUNT COPIATE  am și eu o întrebare: Ce mai trebuie ca acea lucrare să nu fie altceva decât un plagiat ordinar. Îl aud acum pe Victor  Ciorbea, individul care a reușit5 ca din cauza imbecilității lui să distrugă PNȚcd, vorbind despre faptul că cei care ar fi spus asta nu ar avea calitatea legală…

Eu am o oarecare uimire, dacă spun că Ciorbea e imbecil, nu se ia în seamă pentru că nu am acreditare legală? Deci Ciorbea nu e imbecil? WOW…

Sau, având în vedere faptul că pe mocanul ăsta cretin îl văd la Antena 3 televiziunea lui Voiculescu, trebuie să fii mare specialist ca să îți dai seama că nu e în regulă ca tocmai când procesul varanului se îndreaptă spre final el își dă demisia pentru a nu mai putea fi judecat la Înalta Curte și a fi reluat de la zero într-un tribunal de categorie inferioară deoarece nu mai e parlamentar? Adică dumnealui i se pare normal? Sau poate, fiind absolvent de drept judecă după niște principii atât de superioare încât cel care le folosește se cretinizează și nu mai e capabil să vadă evidențele la vel cu mâncătorii de căccat care sunt angajați ori invitați la televiziunea lui Felix? 

Păi dacă e să o luăm așa, și mergând cu logica un pic mai departe, și generalizând, putem oare avansa ideea că absolvenții de drept, angajații și invitații de la Antena 3, precum și useliștii invitați pe la alte televiziuni  sunt cretini? 

Deh, dacă ei țin neapărat să fie așa, nu am nici o problemă… dacă le place să fie considerați așa… asta e… fie care cu fetișul lui..

Sau oare să fie vorba de dislexie? Poate așa s-ar explica și de ce trebuie să se meargă la Curtea constituțională cu o frază de șapte cuvinte care spune că Președintele  este cel care reprezită România? Dacă e așa e clar, cine nu reușește să citească o frază, cum dracu să poată citi 85 de pagini? Oricum cretinii tot cretini vor rămâne …

P.S.

1..Mesaj pentru cretinii sus aminrtiți în special pentru retardatul cu ochii picior peste picior (vorba maestrului Nicu Constantin):

”Bă imbecililor, nu trebuie să ai nici un fel de studii suprioare ca să compari două texte și să vezi că sunt identice, trebuie însă să fii ori absolvent de drept, ori șlugoi ordinar cretinizat în ambele cazuri ca să consideri că doar dacă faci parte dintr-o comisie cu înalte acreditări  ca să observi identitatea a două texte.”

2..Pentru Ciorbea personal:

”De ce  te temi amice? Să nu fii personal întrebat de …  anumite doctorate? Hehehe … parșivule …” . Oare ce doctorat propiu măsluit? WOW … urât bă mocane, foarte urât … mai ales că voi, mocanii erați considerați oameni simpli și onești… 

3..Pentru toți imbvecilii care încearcă să îl apere pe Ponta:

Bă nărozilor, cu cât insistați mai mult, cu atât siguranța oamenilor că Ponta e autor al unui furt intelectual e mai profundă, dacă până la un moment dat părea o greșală, acum există siguranța furtrului… țineți-o tot așa, un loc în pușcvărie se va găsi și pentru el ca pentru toți hoții… voi veți fi unii din autorii morali ai arestării lui chiar dacă nu v-ați dorit asta…

Elena Udrea: ”Eu, spre deosebire de Victor Ponta, am renunțat la a-mi face doctoratul, văzând că, în lipsa timpului, trebuie să accept ca profesorii să îmi scrie lucrările.”

Cine e de vină că Ponta e un plagiator

Iată că aflăm cine e de vină că Victor Ponta e un plagiator! Evident, întâi, Traian Băsescu. Apoi, conform propagandei USL, Elena Udrea. 
Le reamintesc tuturor faptul că in acest moment, în urma demisiei, eu nu mai ocup o funcție publică numită.

Eu, spre deosebire de Victor Ponta, am renunțat la a-mi face doctoratul, văzând că, în lipsa timpului, trebuie să accept ca profesorii să îmi scrie lucrările.

Tocmai din acest motiv, că a acceptat să fie doctor pe munca altora, cred că Premierul ar trebui să demisioneze, urmând exemplul liderilor europeni, în cercul cărora pretinde să fie. 

Autor: Elena Udrea

Sursa: Elena Udrea blog

Don Dottore Plagiatore

18 iunie 2012 Un comentariu

Iată că a apărut și motivul pentru care premierul Ponta a lălăit-o cu plagiatul lui Mang, și dacă presa nu ar fi făcut scandal traba ar fi fost uitată…

Ponta însuși este un plagiator nerușinat.

Se pare că la PSD plagiatul este un mod de viață, lista plagiatorilor este una destul de bine aspectată. Să amintim doar de acuzația terminată în coadă de pește la adresa doctorului Sorin Oprescu

Mai e ceva interesant în această chestie… Năstase 

Coordonatorul de doctorat al lui Ponta a fost … ghici cine … Adrian Năstase

Oare o fi și aici vreo legătură cu numirea lui Constantin Adrian Balaban Grajdan, fostul șef al ISC taman la momentul oportun ca să retragă pretențiile ISC în ceea ce-l privește pe Năstase? … nemaiexistând prejudiciu, Năstase ar fi trebuit declarat nevinovat…

Wow … al draq Bombonel … Să fie oare plagiatul unul din atuurile cu care Bombo îl are la mână pe Ponta?

Să vedem articolul în România Liberă 

Dezvăluirile unei prestigioase reviste ştiinţifice

Revista internaţională Nature a publicat ieri un articol în care îl acuză pe premierul României că şi-ar fi plagiat lucrarea sa de doctorat. Textul, intitulat Premierul României, acuzat de plagiat” şi susţine următoarele:

„Noul guvern român, care încă este ameţit de scandalul prost administrat care l-a forţat pe ministrul Educaţiei să demisioneze luna trecută, a fost lovit de acuzaţii noi de plagiat care se duc chiar la vârful Executivului.

Primul ministru Victor Ponta a fost acuzat că a copiat porţiuni mari din teza sa de doctorat în Drept din 2003 din publicaţii anterioare, fără să facă referinţele corecte. Dacă aceste acuzaţii se susţin, ar putea ca opinia publică să pună presiune pe Victor Ponta pentru ca acesta să demisioneze, spun surse politice. Acuzaţiile ridică, de asemenea, noi dubii despre abilitatea guvernului de a se lupta cu corupţia din sistemul de învăţământ superior.

„Nature” a văzut documente adunate de o sursă anonimă care indică faptul că mai mult de jumătate din lucrarea de 432 de pagini a lui Victor Ponta – teza sa despre funcţionarea Curţii Penale Internaţionale – conţine pasaje copiate. În plus, teza a fost republicată cu foarte mici modificări sub formă de carte, în 2004, şi totodată formează baza pentru un volum ce a apărut în 2010 privind răspunderea în dreptul internaţional umanitar. Un fost doctorand al lui Victor Ponta, Daniela Coman, a fost desemnată coautor al acestor cărţi.

Secţiuni importante de text din toate cele trei publicaţii par să fie identice sau foarte apropiate, cu material din monografii scrise în Română sub semnătura lui Dumitru Diaconu şi Vasile Creţu. De asemenea, ele includ traduceri în română ale unor părţi dintr-o lucare publicată în engleză de către Ion Diaconu. „Dovezile de plagiat sunt copleşitoare”, declară Marius Andruh, un chimist  de la Universitatea din Bucureşti şi preşedintele Consiliului pentru recunoşterea diplomelor universitare. Dacă aceste acuze sunt dovedite „o discuţie serioasă este necesară în România şi peste hotare pentru a împiedica aceste practici în viitor”, afirmă Andruh.

„Înţeleg că în studiile de drept este necesar să copiezi părţi extinse din legi şi definiţii”, spune Paul Dragoş Aligică, un cercetător la George Mason University în Arlington, Virginia. Dar acuzaţiile de plagiat la adresa lui Ponta „merg dicolo de acest aspect. Este uimitor”, adaugă el.

Victor Ponta nu a dat curs rugăminţilor revistei „Nature” de a comenta aceste acuzaţii, iar Coman nu a putut fi contactat.

Ponta, liderul Partidului Social-Democrat din România, a fost învestit ca prim-ministru luna trecută, în locul lui Emil Boc, care a demisionat în februarie, pe fondul protestelor împotriva austerităţii. Ponta a obţinut diploma de doctorat la Universitatea Bucureşti în timp ce activa ca secretar de stat în guvernul unui fost prim-ministru, Adrian Năstase – care i-a fost îndrumător de doctorat. „Există dovezi clare în aceste pasaje că problema trebuie investigată mai departe”, susţine Vlad Perju, un specialist în ştiinţe politice şi director al Centrului de Studii a Democraţiei Constituţionale de la Boston College. Actualul episod survine demisiei de luna trecută a ministrului Educaţiei, Ioan Mang, după acuzaţii de plagiat care vizau cel puţin opt articole. În prezent, Consiliul Român de Etică investighează acest caz. Ultimele acuzaţii vin pe fondul temerilor privind declinul standardelor academice din România. Guvernul precedent a luat măsuri pentru a face sistemul de educaţie mai transparent şi competitiv, dar planurile s-au confruntat cu o opoziţie feroce dinspre o bună parte a mediului academic şi au fost semnificativ relaxate de către actualul guvern.„Este mai mult decât neplăcut că acest guvern trebuie să creeze structuri instituţionale ştiinţifice de care Romania are urgent nevoie”, spune Aligică. „Cum se poate face acest lucru, când unii dintre liderii săi nu par nici măcar să înţeleagă ori să le pese de standardele ştiinţifice corecte”, mai spune Aligică.

Membri elitei post comuniste – inclusiv mulţi politicieni – au fost nerăbdători să dobândească titluri academice. În viziunea unor critici, un număr de universităţi private sau publice din ţară au degenerat în fabrici de diplome cărora le pasă prea puţin de calitatea sau noutatea cunoştiinţelor pe care le răspândesc şi care favorizează plagiatul academic.

„Aproape pot fi compătimiţi aceşti oameni care au putere şi bani şi care acum tânjesc după recunoaştere intelectuală”, spune Aligică. Din păcate, aceste incidente doar distreditează standardele academice şi crează o extra presiune cu care oamenii de ştiinţă nu se pot lupta.

***

Articolul din Nature este scris de Quirin Schiermeier, care colaborează cu această revistă din 1999, despre ştiinţă şi politici aferente în Germania, UE, Europa de Est şi fosta Uniune Sovietică.

Autori: PETRE BADICARAZVAN CHIRUTA

Sursa: romanialibera.ro

 

Bombonel – ministru, premier, blogger, plagiator, rahatofil şi amnezic

26 noiembrie 2010 Un comentariu

Motto: Cine n-are ouă să-şi cumpere sau să folosească bile de rulment, sunt mai tari…

Uneori oamenii nu se pot abţine. Mai ales dacă într-o vreme erau în centrul atenţiei…

Pe blogul lui Adrian Năstase, http://nastase.wordpress.com/ , într-un articol numit  “Cronicarul” Traian Basescu, putem citi:

“Nu stiu daca ati urmarit mesajul transmis de Traian Basescu in cadrul ceremoniei care a marcat 15 ani de la primele tranzactii bursiere pe BVB. Daca nu ati facut-o, stati linistiti, nu ati pierdut mare lucru. Ati ratat insa ocazia de a vedea inca o mostra de tupeu din partea lui Traian Basescu, cel care, din nou se aderseza cui mai doreste sa il asculte ca si cum nu ar fi de 6 ani in fruntea tarii. Acesta a vorbit de parca astazi ar fi preluat mandatul, de parca nu ar fi direct responsabil pentru dezastrul in care se afla economia, de parca nu ar fi artizanul masurilor de austeritate care au condus al saracirea populatiei. De parca ar fi un cronicar al vremurilor pe care, in fapt, el le-a marcat prin incompetenta si actiuni de dezbinare.

La finalul anului 2010, Traian Basescu descopera ca Romania a avut crestere economica „nesanatoasa”, bazata pe consum. Dar unde a fost  el in ultimii 6 ani, cand cresterea economica bazata pe consum se manifesta cu toata forta? Dar nu cumva Traian Basescu si-a asumat si chiar s-a laudat cu aceasta crestere economica nesanatoasa la finalul primului sau mandat, cu ocazia „bilantului” prezentat in fata Parlamentului?”

Ce să zic, m-am impresionat până la lacrimi….

Şi cum Traiat Băsescu e ceva între obsesie şi obişnuinţă pentru orice pesedist care se respectă, într-un alt articol,” ANALIZA subiectiva: PDL – sub povara băsescianismului”, tot de pe Bonboblog, mai putem vedea următroarece chestii:

Inevitabila criză structurală

“…. În realitate, PDL se confruntă acum cu o criză structurală, care era – mai devreme sau mai târziu – inevitabilă, având două cauze principale. Prima, este înscrisă chiar în numele partidului, în sensul în care adăugarea literei „L” – de la liberal …s.a.m.d.”

„A două cauză a crizei structurale a PDL este reprezentată de transformarea unui fost partid de cadre într-un partid de mase al cărui singur liant ideologic este „băsescianismul”, adică apărarea tezelor Conducătorului, oricare ar fi acestea, …. S.a m.d.”

Geografia polilor de putere

“În PDL nu există un veritabil curent antibăsescian, nu există autentice disidenţe, ci doar personaje care îşi permit să privească într-un mod critic extravaganţele Conducătorului…”

Pregătirea pentru alegerile 2012-2014

“Ar fi o mare greşeală dacă am considera că în rândurile PDL (implicit şi la Palatul Cotroceni) nu ar exista capacitatea de analiză strategică, de programare a principalelor decizii. La o privire atentă asupra acţiunilor politice din zona PDL, putem observa o serie de strategii consensuale tuturor polilor de putere, menite a pregăti alegerile din perioada 2012-2014:

  • Operaţiunea de „facelift”, reprezintă preocuparea strategică la nivelul PDL, aceasta urmând a fi realizată în primăvara anului viitor, având două componente principale – înlocuirea guvernului Boc …ş.a.m.d.
  • Împărţirea responsabilităţii crizei, constituie, de asemenea, acţiunea politică pusă în scenă de mai mult timp de Traian Băsescu. …..asistăm la o uriaşă acţiune de manipulare, menită a favoriza campaniile de victimizare ale PDL…. (Bravo Bonbo, fix de manipulare se ocupă Bonboblogul tău)
  • „Extremă urgenţă – bani pentru partid!” ….De o gravitate excepţională este iniţiativa „4 miliarde euro pentru PDL”… (aici nu e o greşală? Parcă era vorba de 4 milioane, nu miliarde şi nu de PDL de soacra lui Geoană căreia îi dăduse să-i ţină şi plină de aluatde plăcinte fiind, mamei heroine a Michaelei mon amour I s-au cam luipit de ghiare)
  • „Colonizarea” instituţiilor publice, adică impunerea clientelei PDL în cât mai multe instituţii publice, având ca miză nu doar exercitarea guvernării, ci construirea unor „bastioane portocalii” şi pentru perioada de opoziţie. (Hehehe…)
  • „Să manipulăm poporul cu televizorul” ar putea fi definită dorinţa obsesivă a lui Traian Băsescu şi PDL de a avea televiziuni de partid. În condiţiile în care „Vocea Cotrocenilor” (televiziunea publică) şi B1TV au cote de piaţă – deci audienţe – limitate, se pregăteşte apariţia unor posturi tv ale „mogulilor buni” (din ce bani, rămâne de văzut). (da… adevărată impertineţă să existe televiziuni care au şi altă treabă decât să-l înjure pe Băsescu aşa cum fac televiziunile amicului matale Felix, sau a lui Vîntu… Amice, asta cu televiziunea nu trebuia să o bagi, nu-i frumos, ce zice acum Iliescu, pentru că lumea uitase cum era cu telefonul roşu pe vremea Bunicuţei şi a chelului rîrîit…)

… Traian Băsescu s-a arătat a fi mult mai apropiat de „camarilă”, acest lucru putând fi un indiciu asupra faptului că actualul preşedinte doreşte amenajarea confortabilă a PDL astfel încât să poată controla partidul şi după încheierea celui de al doilea mandat prezidenţial. (Ţîţîţî… :D)

…………….

„Cântarea României” la PDL Bucureşti

Pentru oricine cunoaşte realităţile epocii Ceauşescu, aşa-zisele alegeri de la PDL Bucureşti au amintit, în mod neplăcut, de atmosfera şi stilul de la congresele PCR sau de la fazele naţionale ale „Cântării României”. …

…” în numele unor obiective de partid sunt folosiţi în mod discreţionar şi abuziv banii publici…” ( aha, deci nu prin partidul lu’ matale se aduc omagii de ziua arelui Conducător… hmm, cum dracu de am înţeles că cel sărbăztorite era Iliescu, mata, Geoană, funţie de cine era … şăf  la partid.)

Bre Bonbonele, păi mata ai un tupeu realmente … neverosimil. Că nu eşti în stare să-ţi numeri singurel oulăle, am înţeles, nu găsiseşi o oglindă şi din cauza burdihanului nu ţi le puteai vedea. Da’ să te apuci aşa, ca Oprescu şi să plagiezi…

Păi cu anumite mici modificări, eu am mai citit astea pe când erai Premier. Într-un ziar care te înjura de mama focului.

Multă nesimţire şi tupeu poate să zacă şi în scăfârlia aia pe care o porţi pe post de protecţie antipluvială a gâtului.

Mă întrebam de unde vine…. Şi mi-am dat seama. De la nene-tu Iliescu pe care îl urmai ca pechinezul cam peste tot. Nu ştiu dacă şi la budă intrai cu el, dar dacă nu intrai, cu siguranţă rămâneai la uşă…

Poate ar trebui să scrii pe blog şi alte analize interesante interesante cum ar fi:

– Amintiri cu mătuşa Tamara,

– Legătura filozofică dintre termopane şi operele de artă afişate prin toată casa,

– Recomandări cu privire la transportul brăţărilor dacice în ţări străine şi măsuri care trebuiesc luate ca acestea să nu fie depistate,

– Metode pentru dresarea virusului aviar astfel încât să atace şi să falimenteze doar doar intreprinderile avicole ale concurenţei concurenţei.

Mare nesimţit poţi fi măi omule…

 

%d blogeri au apreciat: