Arhiva

Posts Tagged ‘PNŢcd’

TESTAMENTUL POLITIC AL SENIORULUI COPOSU

Cu ocazia comemorării a 23 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu, reprezentanții politici ai Fundației Coposu au dat publicității testamenul politic al Seniorului.

Testamentul a fost scris în noaptea de 24 spre 25 iulie 1994.

Actul este structurat în trei părți,  prima conţine date testamentare private, cea de-a doua conţine schiţa calităţilor de care are nevoie un om politic adevărat” iar a treia parte este construită ca un cod etic politic. Cred că văzând cum arată clasa politică românească, Seniorul se cam întoarce în mormânt. Probabil nici ce au făcut urmașii dumnealui în conducerea PNȚcd nu este ceva face să îl facă fericit.

În testamentul său politic, Corneliu Coposu, îndeamnă generaţia tânără să se implice în apărarea valorilor democraţiei şi să nu cedeze presiunilor de orice fel, pentru că doar în acest mod România va reuşi să depăşească traumele lăsate de perioada comunistă. Alte idei care transpar sunt credinţa în Dumnezeu, în familie şi faptul că restaurarea monarhiei ar fi singura măsură care să asigure salvarea României. Printre principiile enunţate de Coposu se numără patriotismul dovedit prin fapte, nu prin vorbe, şi puterea exemplului personal care să educe tinerii în spiritul valorilor universale.

În ziua următoare scrierii testamentului, seniorul urma să fie supus unei intervenții chirurgicale, cumva simțind că i se apropie sfârșitul: „S-ar putea ca intervenţia chirurgicală să-mi fie fatală” – scria domnia sa.

În testament Seniorul își exprima dorința ca partidul să fie condus în continuare de Ion Diaconescu, dar și pe aceea ca Partidului Naţional Ţărănesc să se întinerească „generaţia veche să predea ştafeta generaţiilor viitoare”. Speranțe avea că Ionuţ Muntean, Costin Borc,  Ionuţ Gherasim vor avea un viitor strălucit în politică.

Seniorul îndemna tinerele generații să țină cont de frământările trecutului și își exprima încrederea în generațiile ce vor urma. Corneliu Coposu făcea și un apel la ceea ce trebuie să fie politicienii români şi se referea la ceea ce nu trebuie să fie, făcea referiri la activitatea sa și se declara împăcat cu „datoria” faţă de ţară, şi faţă de conştiinţa sa,  o referire făcând și la  și la cei care au contribuit la consolidarea Comunismului. 

În finalul Testamentului, Corneliu Coposu liderul incontestabil alopoziţiei din România post-comunistă, trage concluzia: : „Cred că am făcut tot ce mi-a stat omeneşte în putere să îndeplinesc legatul testamentar primit în celula nr. 2 de la Malmaison, în octombrie 1947, de la Iuliu Maniu. („Eu nu voi supravieţui. Voi, care veţi scăpa de iadul comunist, aveţi datoria să duceţi mai departe drapelul glorios al Partidului nostru, în interesul României viitoare!”). Cu sentimentul că am căutat să duc la îndeplinire acest legat, chiar şi în condiţii deosebit de dificile, îl trec în sarcina generaţiei tinere a Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat. Cu credinţa în Dumnezeu şi în viitorul neamului românesc, înainte! Corneliu Coposu”.

Testamentul a fot prezentat într-un eveniment dedicat memoriei Seniorului de  Ion Gherasim, preşedintele Fundaţiei Corneliu Coposu, alături de Costin Borc, Ana Blandiana, Ion Caramitru, Dan Grigore, Doru Mărieş, Tudor Dunca şi în prezenţa a sute de simpatizanţi şi cunoscuţi ai Seniorului.

Mai jos este textul întregral al Testamentului Seniorului Coposu

TESTAMENTUL POLITIC AL SENIORULUI COPOSU

“În momentele de răscruce, care învederează scadențele inevitabile și rigoarea fără excepții a legilor firii, oamenii au deprinderea de a schița intenții sau dorințe care să supraviețuiască dispariției lor. Neavând nici o avere sunt scutit de obligația de a da destinație unor “bunuri”. Tot ce am, aproape nimic, rămâne la dispoziția surorilor mele dragi, Flavia Bălescu și Rodica Coposu, care vor ști cui și cum să facă parte de amintiri din obiectele ce mi-au aparținut. Îmi reproșez că sub presiunea continuă a evenimentelor și obligațiilor, nu am reușit să exhum osemintele tatălui meu de la Coșlar și să le reînhumez lângă mama, la București. Deasemenea nu am reușit să organizez micro-cimitirul de lângă biserica din Bobota, unde odihnesc strămoșii familiei. Sper că surorile mele vor reuși să facă față acestei pioase obligații.Doresc să fiu înmormântat fără pompă, fără cuvântări, în cimitirul din București. Conducerea Partidului Național Țărănesc trece sub jurisdicția lui Ion Diaconescu, primul vicepreședinte. Nădăjduiesc sincer ca toți prietenii politici să-i dea concursul, să-l sprijinească și să contribuie la consolidarea Partidului. Blestemul lui Iuliu Maniu și al lui Ion Mihalache se va abate asupra celor care, profitând de provizorat, vor încerca, prin mijloace neloiale, să-și valorifice veleitățile.

Generația veche, din care fac și eu parte, și-a făcut cu prisosință datoria. Ultima ei obligație este, ca prin seninătate și înțelepciune, să predea ștafeta generațiilor viitoare. Îmi pare rău că nu am ajuns să conduc eu această operațiune firească. Sper că se va realiza fără convulsiuni. Frământările din trecut ale generațiilor apuse trebuie să ne servească drept învățământ. Au fost mulți orgolioși care au experimentat desprinderea din Partid, în ideea că vor realiza înfăptuirile visate(Vaida, Stere, Iunian, Lupu, Călinescu). I-a înghițit pe toți istoria, iar partidul a rămas. Soarta dizidenților și a fripturiștilor e pecetluită. Din păcate, oamenii nu țin seama de experiențele din trecut. Am încredere că Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat va fi cel mai puternic partid politic al României de mâine.Am încredere în viitorul României. Cred că această catastrofă a ultimelor decenii, comunismul, s-a prăbușit iremediabil. Cred că în România se vor instaura instituțiile democratice. Cred că restaurarea monarhiei este salvarea noastră.

Mă socotesc obligat să adaug câteva rânduri din inimă:

Recunoștiința mea fără margini pentru scumpii mei părinți, care m-au învățat să deosebesc binele de rău, să fiu cinstit, să urăsc minciuna și fățărnicia, să lupt cu onestitate pentru idealul ce mi-am propus, să înfrunt toate vicisitudinile pentru idealul pe care-l servesc. Gratitudine surorilor mele, care s-au sacrificat pentru mine, care mi-au fost suport moral, care n-au precupețit nici osteneală, nici sacrificii, în interesul meu. O caldă și fermă adiere de curaj de dincolo de mormânt pentru Uchi și Rodi.

Afecțiune deplină și prețuire pentru prietenul bun de bucurii și necazuri Nelu Diaconescu. Îi urez norocul și prestigiul cu care îl îndreptățesc calitățile și onestitatea lui. Printre cei mai apropiați, mai sinceri și mai loiali prieteni, de care mă leagă un trecut plin de afecțiune și sinceritate, cel dintâi este Bani Ghica, gentlemenul prezent în toate momentele grele, omul de temei pe care te poți sprijini. Nu poate fi uitat din însemnarea gratitudinii Mișu Barcan, prieten sincer și devotat care mi-a făcut infinite servicii. Doctorul Michael Baican din Germania a fost alături de mine în cele mai grele împrejurări. Ajutorul lui este de neprețuit. Cred că a cheltuit o avere cu “reparațiile capitale” spre care m-a îndrumat. Eternă recunoștiință. Nu pot să nu menționez devotamentul sincer, corectitudinea și loialitatea celor de la secretariat, oameni de temei, care m-au sprijinit efectiv, prin muncă, încredere și afecțiune: Mihaela, Cristina, Cristinica, Nadia, Felicia, Mircea, Costică. Tuturor recunoștiință. Desigur că prietenia, aprecierea și simpatia mea se îndreaptă către zeci și sute de persoane apropiate, pe care nu le mai enumăr. Leg mari speranțe de activitate politică viitoare de tinerii mei prieteni, de a căror carieră viitoare am încercat să fiu preocupat: Costin Borc, Ionuț Muntean, Ionuț Gherasim. Le prevăd un viitor bun. Simpatia mea pentru tânăra generație de parlamentari, a căror promovare a fost benefică pentru Partid: Lepșa, Mureșan, Dunca, Ionescu, Opriș și ceilalți. Multă încredere în rodajul și afirmarea supleanților noștri.Cred că forțele partidului trebuie împrospătate prin integrarea unor valori de necontestat, care vor fi benefice pentru dezvoltarea ulterioară a formației noastre. Mă gândesc la Emil Constantinescu, George Șerban, Laurențiu Ulici, Doctor Nae Constantinescu, Romulus Rusan.

Epilog

S-ar putea ca intervenția chirurgicală să-mi fie fatală.

Câteva concluzii finale: cred că mi-am făcut datoria față de țară, față de conștiința mea. Nu cred că am să-mi reproșez vinovății majore. Am căutat să-mi respect principiile, angajamentul ideologic și toate acțiunile născute din dragoste de Patrie și de neamul românesc. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș proceda la fel, chiar ținând seama de perspectiva anilor de pușcărie, de suferințele îndurate. Sunt convins că politica este o activitate morală și nu poate fi delimitată de etică și de onestitate. Am prețuit întotdeauna oamenii cinstiți și leali și am avut strângere de inimă atunci când prin forța împrejurărilor am fost obligat să lucrez sau să fiu în preajma lichelelor și a oamenilor fără caracter. Am detestat pe cei care negociază principiile, deoarece cred că nu este îngăduit să faci compromisuri care schimbă esența obiectivelor pentru care militezi. Politica nu poate fi acceptată ca mijloc de promovare al intereselor proprii. Serviciile pe care le aduce, dezinteresat, trebuie să servească poporul, comunitatea, interesele generale. Am cunoscut și detestat, din prima tinerețe, materialismul istoric și dialectic, concepțiile marxiste, tezele lui Engels, isprăvile lui Lenin. Cred că era comunistă, impusă țării noastre după al doilea război mondial, a fost cea mai mare catastrofă din istoria românească. Nu știu în câtă vreme vom recupera stagnarea malefică pe care ne-a impus-o. Dacă aș fi întrebat în ziua judecății despre urmele pe care le lasă străduințele mele de o viață, aș răspunde fără ezitare că mă socot cel puțin co-ostenitor la supraviețuirea Partidului Național Țărănesc, peste cele aproape cinci decenii de teroare; că mă felicit pentru integrarea (cu câte riscuri) Partidului în Internaționala Creștin-Democrată(1987) într-o epocă de cumplită persecuție și supraveghere polițienească; în noaptea Revoluției din decembrie am relegalizat Partidul, scriptic desființat în iulie 1947 ( în realitate funcționând clandestin chiar și în pușcării); am redeschis, cu dificultate, ajutat de un mănunchi de oameni vrednici pe care suferințele nu i-au descurajat, drumul lui Maniu și Mihalache , peste un hău de patruzeci și cinci de ani, plin cu osemintele martirilor care au înfruntat cumplita viitură rusă-comunistă; (Partidul Național Țărănesc, cu definiția pe care i-am adăugat-o “Creștin-Democrat” a fost înscris primul, cu nr. 1 la Tribunalul București, în registrul formațiunilor politice); prin eforturi susținute și osteneli necântărite, prin deplasări obositoare și demersuri repetate, am reușit să integrez Partidul în conclavul formațiunilor politice respectate și respectabile ale Occidentului, marcând o prezență europeană cu doi ani înaintea încercărilor oficiale de adeziune la civilizația continentală; am stabilit legături de colaborare cu cele mai importante personalități de decizie din apus și am obținut prețuirea și ajutorul moral și material al acestora. Partidul nostru este în prezent factor important în Uniunea Europeană Creștin Democrată, în Internaționala Creștin Democrată, în Uniunea Partidelor Populare – iar organizațiile noastre speciale(de tineret, muncitori, femei) fac parte din organismele internaționale ale categoriilor respective. Am avut satisfacția de a fi invitat în capitalele occidentale, de a lega dialoguri cu șefii de stat și prim-miniștrii statelor occidentale, cu șefii electivi și exponenții de căpetenie ai țărilor democrate din Europa și Statele Unite. În toate acțiunile întreprinse am militat nu numai pentru interesele subiective ale Partidului pe care-l reprezentam, ci și pentru prestigiul și interesele țării. Am fost întotdeauna mândru de calitatea mea de român, cu toate că mi-am etalat, dintr-o decență explicabilă, patriotismul, nici nu am făcut paradă demagogică de naționalism. Am avut satisfacții și decepții. Îmi pare bine că decepțiile, cauzate de lichelismul, lipsa de loialitate și incorectitudinea unor oameni apropiați nu m-au demoralizat. Permanentele agresiuni fizice și morale ale căror țintă am fost vreme de o jumătate de secol, probabil că mi-au consolidat rezistența și facultatea de a trece, cu oarecare înțelepciune, peste dovezile de ingratitudine și “lucrăturile clandestine” încropite cu vicleșug împotriva mea. Cred că am fost cel mai calomniat om politic din zilele post-revoluționare. Intransigența mea, refuzul compromisurilor anti-morale și fermitatea unor atitudini devotate intereselor țării, nu au făcut casă bună cu practica aproape generalizată a poltroniei, a complexului relei credințe, a corupției și a politicianismului asiatico-oriental. De aceea am fost identificat ca inamic de căpetenie al încercărilor de “restaurare nostalgică a epocii de dinainte de evenimente.” Nu cred că acțiunea viguroasă de demonetizare, întreprinsă pe toate planurile împotriva mea, a dat sau va da rezultate. De altfel, ce le-aș putea reproșa celor pe care însăși existența mea îi proiectează spre băncile acuzării? Reproș îndreptățit aș putea avea doar celor racolați pentru această murdară deprindere, din rândul prietenilor proprii. Dacă până cândva se va face procesul comunismului( înțeleg procesul celor care au contribuit, în concret, la dezastrul țării, rândurile de față ar putea servi ca argument în instanță, în favorul celor încriminați. Anume: oamenii( sau sub-oamenii) care s-au pretat la acțiunile degradante ce li se vor pune în sarcină( teroare, asasinate, torționări, persecuții criminale) nu trebuie să fie pedepsiți, ci internați în ospicii. Din partea-mi i-am iertat pe toți, inclusiv pe cei care m-au chinuit prin toate metodele asiatice de teroare fizică și morală, de toate crimele și păcatele pe care le-au făcut. I-am iertat și pe cei care s-au întrecut într-o condamnabilă competiție a calomniei și defăimării. Sunt oameni cu sufletele corupte, care nu mai pot fi recuperați de societatea onestă a României viitoare. Ispășirea acțiunii lor mercenare se va solda cândva prin remușcări tardive. Cred că am făcut tot ce mi-a stat omenește în putere să îndeplinesc legatul testamentar primit în celula nr. 2 de la Malmaison, în octombrie 1947, de la Iuliu Maniu. ( “ Eu nu voi supraviețui. Voi, care veți scăpa de iadul comunist, aveți datoria să duceți mai departe drapelul glorios al Partidului nostru, în interesul României viitoare! “). Cu sentimentul că am căutat să duc la îndeplinire acest legat, chiar și în condiții deosebit de dificile, îl trec în sarcina generației tinere a Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat. Cu credința în Dumnezeu și în viitorul neamului românesc, înainte

Corneliu Coposu

Hemer, noaptea de 24/25 iulie 1994”

 

SIMONA IONESCU: „Zornăie cătușele… pe unii îi deranjează… cei vocali sunt politicieni… electoratul, aplaudă … zornăitul de cătușe lor le place… „

Cred că dacă cineva a reuşit cu adevărat să prezinte o fotografie extrem de sintetică a acestor zile, aceasta este doamna Simona Ionescu, redactor şef la Evenimentul Zilei

„Zornăie cătușele… Pe unii îi deranjează…. Toți cei vocali sunt politicieni. Ceilalți, electoratul, aplaudă acțiunile procurorilor … Zornăitul de cătușe lor le place… … O poziție lineară, de-a lungul anilor, a avut-o și fostul președinte Traian Băsescu …” ... atât, cred că o descriere mai sintetică, mai completă  şi mai plină de acurateţe este imposibilă.

Ştiu că dacă faci decupaje în textele cuiva mare bucurie nu îi aduci, dar sper că doamna Ionescu nu se va supăra pentru asta deoarece mai jos se poate vedea integral articolul dânsei.

Simona Ionescu

EDITORIAL

 Pe unii îi deranjează zornăitul cătușelor. Doar Traian Băsescu rămâne consecvent cu Justiția

Zornăie cătușele. Pe unii îi deranjează. O spun în gura mare sau prin comunicate, arătând spre procurorii DNA ca fiind autori ai unor regii menite să-i arate ca pe niște apostoli ai neamului.

 Toți cei vocali sunt politicieni. Ceilalți, electoratul, aplaudă acțiunile procurorilor și se reped pe rețelele de socializare să-și exprime satisfacția că, în sfârșit, în România, cineva îi ia la întrebări și pe cei din clasa politică despre afacerile lor oneroase, pe care șiau clădit averi. Zornăitul de cătușe lor le place.

Exact cum le place să citească dialogurile în care politicieni și interlopi tranzacționează șpaga. Inculpații, însă, au reacții. Unele dure, altele plângăcioase, altele de-a dreptul penibile. Colegii cu carnet de partid le cântă în strună. Rar sunt cei raționali, care fac trimitere la lege, așa cum bine a făcut-o și președintele Iohannis în cazul avizului parlamentar pentru Dan Șova.

O poziție lineară, de-a lungul anilor, a avut-o și fostul președinte Traian Băsescu, chiar dacă acum o apără pe Elena Udrea, arestată și pusă sub acuzare de DNA. Spune că el nu crede că Udrea a furat bani sau că a pretins mită, dar nu îi atacă pe procurori, nu spune că fac jocuri politice, comit abuzuri și nici măcar că pun cătușe ca să-și facă imagine. A repetat de câteva ori că „nimeni nu e mai presus de lege” și că așteaptă verdictul judecătorilor.

Și atunci când era doar președinte de partid sau primar, Traian Băsescu avea intervenții foarte clare cu privire la amestecul politicului în justiție, devoalând în repetate rânduri că justiția este subordonată politicului prin Ministerul Justiției, care de multe ori comanda procurorilor și instanțelor moduri de acțiune și soluții. Am să vă dau exemplu intervenția lui într-un caz cu un personaj celebru în ziua de azi. Se numește Mugur Ciuvică, iar reacția lui Traian Băsescu, pe care o reproduc mai jos, s-a produs în anul 2002, atunci când Ciuvică a fost reținut brutal și abuziv de procurori, la ordinul premierului Adrian Năstase.

„Procedurile utilizate de Poliţie şi Parchet în anchetarea de vineri noaptea a şefului de cabinet al fostului preşedinte Emil Constantinescu ne situează în perioada totalitară din anii ’50, perioadă «dragă mental» premierului Adrian Năstase”, a declarat, a doua zi după reținerea lui Mugur Ciuvică, liderul PD Traian Băsescu. Tot el a subliniat că anchetarea familiei fostului şef de cabinet al președintelui Constantinescu, a percheziţiei casei acestuia şi a părinţilor săi nu demonstrează decât că premierul Năstase şi-a subordonat instituţiile statului şi le-a pus în slujba acoperirii actelor de corupţie savârşite de „gaşca sa politică”.

Nu era nimic nou pentru presă, care scria periodic că niciun politician de la putere nu pățește nimic, indiferent de numărul sesizărilor depuse la Parchet. Mulți ani mai târziu s-a demonstrat și de ce se întâmplau acele lucruri, iar în timpul mandatelor președintelui Băsescu justiția și-a schimbat fața.

O confirmare, am putea spune că ne-a dat-o Traian Băsescu și în 2002, cu mult înainte de ceea ce avea să hotărască justiția: „Trebuie să spun că un element de credibilitate pe care l-am recunoscut în dosarul Armagedon II este vila de pe strada Zambaccian a domnului Năstase, construită ilegal pe un teren de circa 800 de metri pătraţi cumpăraţi de domnul Bivolaru, la preţul unui singur metru pătrat în Primăverii. Acest lucru pe care l-am regăsit în raportul Armagedon este perfect adevărat, demonstrat şi de cele trei amenzi date de inspectorii în construcţii ai Primăriei Capitalei”, a afirmat Băsescu, care atunci era președinte al PD, dar și primar al Bucureștiului.

Spre deosebire de el, secretarul general al PNŢCD, Constantin Dudu Ionescu, lider al partidului de care era apropiat Ciuvică, a avut o poziție mult mai ambiguă, mai aprope de „ghiocel” decât de cea a unui politician care spune că „protestează energic împotriva metodelor aplicate în acest caz, metode care aduc aminte de vremuri trecute, precum ridicatul de pe stradă şi percheziţia, efectuată într-un mod „total pe lângă lege”. Liderul ţărănist a spus că, dacă Mugur Ciuvică se află la originea Raportului Armagedon II, este „evident că primul-ministru trebuie să sesizeze organele competente şi acestea să facă lumină”. Supărăcioși mai erau premierii și politicienii, și pe vremuri!

Autor: Simona Ionescu

Sursa: evz.ro

Publicat: 27 martie 2015  

Diana Tuşa a schimbat bordelul politic fără jenă

3 noiembrie 2013 8 comentarii

În loc de motto: Târfele care prestează la un bordel, spun acolo este singurul loc unde se simt bine fiind singurul loc din lume unde îşi pot câştiga traiul. Brusc, se trezesc cu un picior în cur şi se văt în stradă. Neobişnuite să trăiască pe cont propiu, rapid îşi găsesc o altă locaţie. Uneori îşi schimbă brusc şi orientarea sexuală … 

Diana TușaSe spune că politicienii îi reprezintă pe cei care i-au votat şi că în faţa lor răspund respectivii.

Teoretic aşa este, practic, votul alegătorilor este ceea ce le dă legitimitate, în consecinţă putere, aleşilor. Tot ca un fel de consecinţă, poluticianii ar trebui să răspundă în faţa alegătorilor prezentându-se la următoarele alegeri în acelaşi loc pentru ca alegătorii, după ce le evaluează prestaţia, să îi premieze, votându-i iar, sau să îi pedepsească, nevotându-i.

Vedem cum de multe ori politicienii candidează pe te miri unde lăsându-i cu ochii în soare pe alegători.

De asemenea, uneori, acordarea unei funcţii sau a unui alt beneficiu este considerată de domeniul corupţiei. La politiciani nu se pune, ei, după ce sunt votaţi de o categorie de alegători, se mută pur şi simplu fără jenă, cu arme şi bagaje, la adversar.

Exemplu sunt mult, nu e cazul să vorbesc de toţi. Dar pot da un exemplu.

Diana Tuşa. Votată de alegătorii USL, aceasta pleacă pentru că nu i s-au oferit cele pe care ea crede că le merita. În prima fază şi-a făcut o formaţiune politică nouă: Inițiativei România Liberală.

Atenţie! Diana tuşa nu cadidase pentru PNL ci pentru USL, deci şi pentru alegătorii cu simpatii social democrate.

Faptul că ai săi alegători nu au urmat-o se vede din sondaje unde IRL avea un rating subunitar. Astfel, singurul mod în care să poată accede iar la oarece funcţii, diana Tuşa, împreună cu vreo doi colegi, se duce la adversar… la PNŢcd. Dacă era război şi pleca la adversat era considerată trădătoare.

Oare cum ar fi ca, la un război un general să se mute la inamic şi acolo să primească o funcţie mai babană decât cea pe care o avuse?

Era vorba că la PNL era acasă, acolo modul ei de-a gândi se potrivea, acolo era locul unde putea îndeplini ceea cele promise.

Şmecheria este că noua formaţiune politică era, în principiu, de sorginte liberală.  Asta pentru că modul ei de gândire era unul liberal cică.

Una peste alta, Diana Tuşa se trezeşte într-o zi cu un picior în poponeaţă şi e alungată din PNL, bordelul politic unde presta până atunci. Se vede în stradă singurică şi fără peşte ...  Citeşte: Ca o prostituată alungată din bordel, Diana Tuşa, în căutare de nou budoar politic, dă vina pe fosta matroană … (Crin Antonescu)

Neobişnuită să lucreze pe cont propriu, începe să dea din codiţă şi rapid găseşte alt aşezământ unde să presteze…

Pe scurt, iată că se duce la PNŢ-cd unde la Congres i se oferă o funcţie .. nici nu contează care. Important e că, gândirea ei liberală până nu demult se schimbă radical, PNŢ-cd fiind din altă categorie.

Diana Tuşa îşi şi motivează gestul:

„ …Factorul determinant l-a constituit modul în care mi-am propus să fac politică acum 15 ani când m-am înscris în PNL, modul în care am învățat să fac politică în toți acești ani…

…Nu am plecat zice Tuşa pe siteul său  din PNL, am fost exclusă de președintele Antonescu și camarila sa tocmai pentru că am ”îndrăznit” să critic derapajele demnitarilor partidului și alunecarea PNL spre socialism.”

Revenind la analogia cu bordelul şi prostoituata, asta sună ca şi cum s-ar spune că brusc, de la înclinaţii sexuale normale, paraşuta îşi găseşte înclinaţii sexuale gay … ba se mai consideră şi pură şi neprihănită… Practic tot ce a spus până nu demult despre PNŢ-cd devine caduc… La fel şi laudele pe care le aducea PNL şi şefului său, Antonescu… rau puritatea întruchipată pentru a deveni acum duşmanii naţiei.

Iată articolul unde Diana îşi motivează gestul:

De ce PNȚCD?

Diana Tușa

Diana Tușa

De ce Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat? Mulți mi-au spus că PNȚCD-ul nu este la modă în vremurile acestea…

 Simplu! Opțiunea de a adera la PNȚCD a venit natural. Factorul determinant l-a constituit modul în care mi-am propus să fac politică acum 15 ani când m-am înscris în PNL, modul în care am învățat să fac politică în toți acești ani. Cei care mă cunosc, foști colegi, simpatizanți, prieteni sau simple cunoștințe, știu că întotdeauna am mizat pe principii. Am un set de valori în care cred și pe care îl promovez.

 Sunt un om de dreapta și nu am negociat niciodată acest lucru chiar dacă mi-am riscat ”viitorul” politic. Nu am plecat din PNL, am fost exclusă de președintele Antonescu și camarila sa tocmai pentru că am ”îndrăznit” să critic derapajele demnitarilor partidului și alunecarea PNL spre socialism.

 M-am înscris în PNȚCD nu pentru funcții sau pentru bani… PNȚCD-ul pur și simplu nu le are! M-am înscris în PNȚCD deoarece cred în valorile pe care le promovează și în viitorul acestui partid. Consider că PNŢCD este opţiunea naturală a românilor dezamăgiţi de abdicarea PNL de la principiile şi valorile sale. Mai mult decât atât, PNŢCD poate şi trebuie să devină opţiunea românilor dezamăgiţi de comportamentul întregii clasei politice faţă de ei.

 Și…, luând ca reper telefoanele, mesajele și mail-urile voastre, am convingerea că proiectul de renaştere a PNŢCD va reuşi!

 Sursa: dianatusa.ro

Ca şi cum nu ar fi destul Diana Tuşa, după ce a făcut rahatul, se mai şi mândreşte cu el .. acum face parte din „cea mai mare familie politică europeană”  … 

CEA MAI MARE FAMILIE POLITICĂ EUROPEANĂ

Această prezentare necesită JavaScript.

P.S. 

 

%d blogeri au apreciat: