Arhiva
QVO VADIS ROMÂNIA?
Românii erau săraci,
nu aveau fabrici unde să muncească, nu aveau şcoli unde să îşi trimită copii, nu aveau spitale unde să se trateze …
Ei le-au promis bunăstare, le-au promis fabrici, le-au promis şcoli, le-au promis spitale …
Românii i-au crezut şi i-au votat …
Acum ei se plâng încătuşaţi că nu le place la arest …
Românii, în continuare, sunt săraci, nu au fabrici unde să muncească, nu au şcoli unde să îşi trimită copii, nu au spitale unde să se trateze …
Ei vor scăpa de la puşcărie, vor fi în continuare bogaţi, vor promite iar bunăstare, fabrici, şcoli, spitate …
Românii îi vor crede şi îi vor vota …
Ei vor fura iar …
Românii, în continuare, vor fi săraci, nu vor avea fabrici unde să muncească, nu vor avea şcoli unde să îşi trimită copii, nu vor avea spitale unde să se trateze …
Cred că a devenit un fel de jalon logic ideea că la noi lucrurile merg așa și așa, se câștigă extrem de puțin asta deși prețurile sunt uneori comparabile cu cele din țările din vestul Europei.
Dacă ne uităm la salariile celor mai mulți români vedem să sunt cumparabile cu salariile din unele țări din lumea a douăa spre a treia.
Tot un fel de constantă logică a devenit etarnizarea aşazisei tranziţii de la societatea comunistă şi economia despre care ne sunea redundantul regim comunist că se află pe un fel de val înoitor în tralitate economia etatizată fiind rigidă şi rămasă în urmă d.p.v. tehnologic vorbind, spre o societate liberă, de consum cu o economie guvernată de legile economiei de piaţă moderne, economiei care ar urma să asigure bunăstarea pentru toţi cetăţenii români.
De un sfert de secolo ni se tot spune că aveam o economie etatizată, neperformantă, enrgofagă şi lipsită de randament real. Existau domenii cu era de exemplu mineritul care îngiţea cam de şapte ori mai mulţi bani decât producea.
S-a spus că se va restrânge numelede angajaţi ş cî mineritul se va retehnolgiza şi lapre şi miere vor curge… Pentru unii, foarte puţini a curs lapte şi miere, pentru mulţi, semnătura unui premier a însemnat finalul … 100.000 de oameni s-au trezit într-o zi că nu mai au unde să muncească, ceea ce credeau ei că este siguranţa zilei de mâine s-a volatilizat ca un fum…
Tot felul de demagogi spuneai că minerii se vor reprofila, vor învăţa alte meserii … în realitate majoritatea au rămas năuci.
Cam la fel s-a întâmplat în sute, dacă nu mii, de uzine unde milioane de oameni aveau un venit cât de cât sigur, puteau să ia un împrumut şi să îşi cumpere ceea ce credeau că la face viaţa mai bună.
În locul acelor neperformanţi agenţi economici iară că acum se văd ruine şi grămezi de fier vechi. Foşti angajaţi în nenumărate cazuri au crezut că dacă li se spunea acum un stert de secol că sunt propietari au încercat să ia fierul vechi de acolo şi să îl vândă. Au avut surpriza de a se vedea la puşcărie … De ce? Pentru că au încercat să valorifice un fier vechi .. nu li s-a permis, mai bine să stea şi să ruginească, să se degradez şi mai său.
Ruine, asta a ajuns economia noastră neperformantă .. o fi devenit performantă, dar pentru nuu, foarte puţini … pentru cei mulţi altrnativa fiond fie să caute diferite moduri de a-şi câştiga pâinea ce de toate zilele de azi pe mâine, fie să ia drumul Europei unde pentru salarii considerate acolo de nimic să facă nişte munci degradante sau foarte grele, munci pe care autohtonii le-ar fi făcut doar pentru salarii mult mai mari.
Şi totuşi, oare de ce nu s-a putut să se menţină fabricile aşţa cum erau iar cei care doresc să facă alături o altă fabrică, mai bună… abia apoi cea veche să fie tăiată la fier vechi.
Căzând aceşti centrii de greutate care atrăgeau oamenii pentru câştiga o pâine, au dispărut marile surse de venit pentru bugetul naţional, nu au mai putut fi susţuinute două din sistemele vitale pentru orice sociatate umană evoluată: Sistemul de Învăţământ şi Sistemul de Sănătate… Adică exact sistemul care asigură viitorul şi cel care securizează viaţa omului.
Au dispărut şcoli în sate, copii fiind nevoiţi să meargă uneori ore întregi pentru a ajunge la şcoală şi spitale în orăşele care deserveau câteva zeci de mii de oameni care acum fac zeci de kilometrii pentru a găsi un spital. Evident, dacă nu au bani pentru a se duce la un cabinet privat … şi cum majoritatea au probleme în cumpărarea unei pâini, e cam greu de crezut că dacă nu e grav preferă să rabde nişte boli care de multe ori se agavează şi îi termină.
Avem o economie a ruinelor, ce privată când încearcă să apară se loveşte de monstrul cvasiprezent, spitale şi şcoli închise, români plecaţi în vest să caute o viaţă mai bună, acceptând munci pe care acolo oameni cu mult mai puţină şcoală decât ei nu le-ar accepta preferând să stea în şomaj.
Da, există în vest şomeri care câştigă mult mai bine decât oameni car e duc zi de zi la serviciu în România. Dar aceasta e o altă poveste …
Deşi toatea acestea şi multe altele s-au prăbuşit băgând mulţi români în sărăcie, au exista oameni care au profitat.
Vin bani de la Uniunea Europeană pentru ca să se modenizeze şi România. Da vin, se fac o mulţime de lurări de infrastructură.
Dacă edilii nu au destulă imaginaţie, după ce încasază banii o mai fac odată .. sau doar spun că o fac dar fac doar actele, „trag” banii de la U.E. şi îi împart cu cei care ştiu despre ce este vorba.
Astfel a apărut o clasă a îmbogăţiţilor tranziţiei…
Nişe adevăraţi monştrii umani cărora li se rupe că în spitale nu sunt medicamente şi căldură, că medicii sunt nevoiţi să se umilească luând bani de la bolnavi pentru că nu au considerat că Jurământul lui Hipocratte e o vorbă în vânt. Ar putea să se ducă să ia un salariu decent pe la spitale private sau în vest … dar ce ar face în acest caz cei care nu îşi permit să suporte costurile de acolo? Ar muri …
La fel şi profesorii … plătiţi destul de prost încât să se simtă umiliţi când unii dintre elevi vin la şcoală cu haine de la care profesorul nici nu poate visa…
Mă şi întreb cam ce a gândit un profesor de matematică ce ar fi fost plătit cu mii de euro pe lună în o ţară vestică atunci când, lăsându-şi bicicleta pe care o avea cumpărate gata uzată de la un magazin second hand i-a fost zdrubită de Jeepul Wrangler cu care a venit la şcoală un elev care avea norocul să fie fiul unui ţigan îmbogăţit administrând o reţea de hoţi de buzunare prin Germania şi, întors în ţară cu câteva sute de mii de euro a cumpărat şi dezvoltat o mică făbricuţă de brânzeturi, apoi a mai făcut una de ornamente de Crăciun, a deschis câteva magzine prin diferite localităţi, apoi a construit şi câteva făbricuţe de pâine…
Tatăl elevului care conducea Jeep-ul îi fusese elev… un elev care a terminat zece clase pe la 21 de ani după care s-a dus direct în armată şi care, după ce s-a îmbogăţit a făcut rost de o diplomă în management pe la o universitate privată despre care nu ştia exact unde are sediul central … nu fusese niciodată la şcoală. Chiar şi diploma aducândui-o acasă deanul dacanul… Nu gratis, evident.
Elevul şofer, cu un tupeu specific celor din specia lui după ce a coborât împreună cu gagica pe care o aducea la şcoală iar după ce a văzut farul crăpat de bicicleta profesorului îi aruncă pentru a se da mare în faţa fetei ce semăna mai multa prostituată drogată decât a elevă: „Hei moşule, nu te-a învăţat mămica să nu îţi parchezi scârţâitoarea între maşinile oamenilor? Nu-i bai, luna asta ştii ce faci cu salariul, îmi iei mie un far… nu te speria, îţi aduc io câte o bere să nu te deshidratezi”…
Mă întreb ce o fi gândit profesorul cân a aflat că la Bacalaureat elevul cu Jeep nu a scris nimic .. nu avea nevoie de Bacalaureat.. el avea viitorul asigurat oricum la una din firmele tatălui său … ca manager… probabil se întreba cum reuşeşte să îşi scrie numele când trebuie să semneze statul de plată …
Şi ecest elev nu e singurul. E unul din multele zeci sau poate sute de copii ai îmbogăţiţilor de după 89, ai artizanilor sărăciei mioritice prezente cam peste tot.
Pe unii din aceştia îi vedem acum dând cu subsemnatul pe la DNA şi plângându-se de faptul că au condiţii mizere la arest… condiţii pe care de fapt mulţi din săracii acestei ţări nu le au nici în libertate.
Diferenţa e că megahoţii vor ieşi într-o zi şi vor reveni la viaţa lor arogantă şi plină de lux … săracii vor trăi la fel de mizer toată viaţa fără a spera că vor reveni.
Numănui se pare că nu îi trece prin cap ca celor care s-au îmbogăţit fefuind fără jenă ţara şi sărăcind oamenii să le confişte averea … Au drepturi…
Vor veni iar campanii electorale, cei care azi fa bătături la degete semnând declaraţi peste declaraşii se vor duce iar pe scenă, vor cere votul şi vor zâmbi cuceritor …”Votaţi-mă şi laptele şi mierrea vor curbe în ţara asta”.. şi românul, atent să nu îşi piardă sticla de de ulei şi kilul de făină din găleata pe care scrie „Votaţi candidatul X” vor bea berea şi vor înghiţi micul electoral după care vor vota .. îl vor vota iar pe cel care îi va umili cu luxul său …
Îţi vine să te întrebi parafraztându-l pe ca Henryk Sienkiewicz: „Quo vadis, România?” … nu vei primi un răspuns, dar probabil te vei gândi cam în spre ce parte a lumii să o iei ca să poţi şi tu să trăieşti un pic mai omeneşte …
SORINA MATEI despre justiţie, corupţie, politică şi conexiuni … ciudate
Când am zis că Sorina Matei e o jurnalistă interesantă, iată că se dovedeşte că am avut dreptate… la fel şi când am zis că siteul ei sorinamatei.blogspot.ro este un site care măcar din când în când trebuie vizitat.
Poate o fi ceva subiectiv, dar ată că, în ultimele zile găsim, parcă, o aplecare a jurnalistei, ce ceva mai multă atenţie spre justiţie…
Dacă iei articolele separat au în afară de talentul cu care sunt scrise şi un ceva de a te atrage. Probabil ceva legat de felul „viu” în care ţi se prezintă subiectele.
E adevărat, în general chestiile legate de justiţie sunt plictisitoare pentru muritorul de rând… dar, cred eu, nu atunci când lucrurile sunt prezentate de Sorina Matei
Iată mai jos câteva articole legate de justiţie, aduse de pe sorinamatei.blogspot.ro, siteul jurnalistei…
Ce e atât de interesant? Poate faptul se vorbeşte de corupţie, de justiţie, de anumite coincidenţe .. poate pentru că se vorbeşte de aunumite interdeterminări şi conexiuni între politic şi justiţie…
Poate, legând astea una cu alta şi cu chestiuni din alte domenii ne mai apropiam un pic de răspunsul la întrebarea care ne macină: „De ce dracu arată ţara asta în halul ăsta?”
PRECIZARE NECESARĂ: Autorul articolelor care urmează este Sorina Matei
Când nici nu mai e nevoie de minciună
Victor Ponta, președinte al PSD, toamna lui 2011, în Opoziție: „După ce luăm controlul politic asupra DNA”
Victor Ponta, președinte al PSD, 4 iulie 2013, la Putere, premier în exercițiu, în ședința de Guvern: ” Transmiteți-i ( directorului general al CFR Marfă) că-i trimit eu DNA-ul pe cap dacă mai vinde lucruri din societate. Păi, noi ce facem? Vindem la privat ceva și, până semnăm contractul, mai vindem vagoane? Nu știu dacă-i adevărat sau nu, vă rog să verificați, să mă informați, că-i trimit eu DNA-ul dacă i s-a urât cu binele„.
În caz că a uitat, premierul nu poate trimite DNA-ul pe capul nimănui. Dacă o face, dacă dă un telefon, asta înseamnă influențarea independenței Justiției și atât el, cât și persoana de la capătul celălalt al firului, intră sub incidența legii. Pentru că asta este infracțiune. Un fost procuror ar trebui să cunoască toate aceste aspecte foarte bine.
Eu nu știu ce face directorul de la CFR Marfă, câte vagoane vinde, cui – însă corpul de control ar premierului ar putea să facă un control și, dacă există probleme, să le trimită la Parchetul General sau DNA sub forma unei sesizări. Oricum, domnul Nițu nu pare a-și ocupa timpul cu multe lucruri. Asta s-ar întâmpla într-o țară normală. Însă, din păcate, premierul nu spune asta.
Tragicomicul situației vine însă din alt aspect. Premierul suspectează un director general din CFR Marfă, așadar din ograda lui Relu Fenechiu, că face niște ilegalități. Și-l amenință, spunând chiar de două ori, că-i trimite DNA-ul pe cap „dacă i s-a urât cu binele”. Deci, trecând peste „ilegalitatea” formulării, presupunem că premierul are încredere în DNA. Însă chiar șeful directorului cu pricina, adică distinsul domn ministru Fenechiu, trimis în judecată tot de DNA, a fost acceptat de același premier în Guvern și, mai mult, în ciuda raportului MCV, a refuzat să-l dea afară.
Drept consecință, România a ajuns să se facă de râsul lumii, fiind țara în care DOAR Justiția (ICCJ) ar putea scoate efectiv cu forța miniștrii penali din Guvern, vizat de acest aspect fiind același Fenechiu, în timp ce șeful Executivului se împotrivește.
Așadar întrebarea rămâne: când are premierul încredere în DNA? Când DNA este „trimis” de el însuși „pe capul” cuiva sau când singur DNA trimite în judecată un ditamai ministru?
Răspunsul cel mai sincer îl vor da, până la urmă, în următoarea perioadă, nu politicienii, ci chiar procurorii și întreaga conducere a DNA de la care se așteaptă rezultate nu importante, ci chiar foarte importante, în marea luptă anticorupție. Iar pentru asta, DNA nu trebuie se încline în fața niciunui politician, indiferent cum se numește și ce funcție în stat are.
Dacă nu se va întâmpla asta, se va vedea ușor, cu ochiul liber. Se va observa foarte repede dacă standardele atinse până acum vor fi menținute iar, în decembrie, atât negocierea politică a procurorilor cât și rezultatele efective ale instituțiilor negociate, teoretic, ar trebui reflectate în raportul de țară.
Dacă nu se va întâmpla nimic din toate acestea, lupta anticorupție negociată politic, în România, poate purta orice alt nume dar nu adevărată luptă anticorupție. Responsabilitatea pentru acest lucru va fi, culmea, a omului care 8 ani și jumătate s-a luptat pentru o idee în care au crezut și alții- adică a președintelui Traian Băsescu.
La fel de interesant e că, în aceeași ogradă a premierului, ba chiar în dreapta sa, se mai află un vicepremier urmărit penal tot de DNA în dosarul referendumului. Pe 6 Septembrie, adică peste două luni, se împlinește fix 1 an de când DNA a început urmărirea penală împotriva lui Liviu Dragnea.
Acuzațiile sunt:
– folosire a influenței sau autorității din partid în scopul obținerii pentru sine sau altul foloase necuvenite
– asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, instigare la violarea prin orice mijloace a secretului votului
– instigare la promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în scopul de a determina alegătorul să voteze în cadrul referendumului
– a constituit un sistem național de influență pentru a determina autoritățile să se implice în:
– exercitarea de presiuni asupra președinților birourilor electorale ale secțiilor de votare și asupra membrilor acestora pentru a falsifica semnăturile alegătorilor pe listele de vot și a introduce în urne un număr suplimentar de buletine decât cele votate de alegători
– folosirea urnei mobile în condiții contrare legii, obținerea pe căi ilicite informații despre numărul de persoane care și-au exercitat votul
– practicarea votului multiplu
– denaturarea pe listele suplimentare a ultimei cifre a CNP al unor persoane a căror semnătură a fost falsificată pentru a nu permite programelor de calculator să identifice votul multiplu
– practicarea turismului electoral, falsificarea de semnături în numele unor persoane decedate
– falsificarea de semnături ale multor alegători plecați din țară
– votul exercitat de minori și persoane cărora le-a fost interzis dreptul la vot
– neaplicarea autocolantelor cu mențiunea „Votat” pe cărțile/buletinele de identitate ale votanților.
În fața acestei avalanșe de acuzații, premierul a protestat la vremea aceea față de ancheta extrem de importantă, fiind chiar în exercițiul funcției. Așadar, atunci premierul n-avea încredere în DNA. Apoi i-a oferit lui Dragnea funcția de vice prim-ministru, în ciuda tuturor acuzațiilor. Iar DNA n-a trimis nici până acum dosarul în instanță.
Sursa: sorinamatei.blogspot.ro
Justiția de partid, politică de stat
Am stat zilele acestea să-mi aduc aminte cum era. Dacă era mai rău sau mai bine și am ajuns la concluzia că era la fel.
Sfârșitul erei Năstase coincide aproape perfect, în mod paradoxal, cu începutul erei Ponta. Lui Adrian Năstase i se spunea „El Însuși„, „Împăratul„, acum lui Victor Ponta i se spune „Dumnezeu„.
În doar câteva luni, România s-a întors în timp cu un întreg deceniu. Aceeași atitudine, aceeași sfidare, impostură, ipocrizie, același tip de aroganță, aceeași groază, același cinism, aceeași incredibilă și foarte periculoasă beție a puterii. Același boncanc, aceeași privire. În esență, același sentiment.
Numai că atunci, sfârșit de 2003, început de 2004, puterea lui „El Însuși” era totuși în descreștere, acum „Dumnezeul Justiției Ponta” crește exponențial.
Și mai există o diferență uriașă. Despre Adrian Năstase puteai spune multe, dar în niciun caz că este un om politic gol de conținut.
Victor Ponta a afectat grav independența Justiției. A dat ordin procurorilor, a intervenit, ca reprezentant suprem al Executivului, într-o anchetă penală independentă, a schimbat cursul anchetei, aproape că a compromis-o. A spus: „Procurorii nu sunt Dumnezei.(…) Dacă așa decide un procuror, trebuie să stăm toți drepți? (…) Nu mai suntem pe vremurile lui Morar”. Da, dacă așa decide un procuror, nimeni nu are dreptul să se bage în ancheta de corupție de care el va răspunde, nici măcar „Dumnezeul Victor Ponta”. Și da, e mare păcat că, în România, vremea în care lupta anti-corupție avea cele mai spectaculoase rezultate, a apus. „Dumnezeul Ponta” a ținut să-și pună în panoplie acest trofeu.
Măcar Adrian Năstase colecționa arme. „Micul Titulescu” devenit „Dumnezeu al Justiției” împușcă mortal, în mod extrem de primejdios, idei, speranțe și lupte fundamentale pentru un stat de drept constituțional.
„Vremea lui Morar” a fost văzută în toată Europa, a fost lăudată în MCV, a avut rezultate incontestabile. Morar a dat peștii cei mari, l-a dat pe „El Însuși”, care din obsesie pentru China și-n demența puterii, își aducea tone de nimicuri și cai în dimensiune naturală, pe vapoare lumii, din republica de suflet – China. Acum, după un deceniu, „Dumnezeul Justiției” privește, în mod natural, unde altundeva? Tot spre China. Spune țării că lupta lui Morar a murit, Justiția e el, el e Dumnezeul și, ca atare, Justiția trebuie să-l urmeze. Mesajul este ucigător, catastrofal pentru oamenii corecți din sistem. În Republica Populară Chineză, statul cu partid unic, „El Însuși” și „Dumnezeul Ponta” cu siguranță ar fi, cu adevărat, fericiți.
Intervenția gravă a „Dumnezeului Justiției”, cu bocancii populismului, cinismului și aroganței, pe capul unei puteri independente a statului în România, o republică democratică, europeană, membră a NATO, trebuie neapărat consemnată în MCV, chiar dacă CSM, „garantul independenței” Justiției tace. CSM, același organism linșat mediatic, sfârtecat, pus la zid, rupt în două într-o schismă fără precedent, vocal și, anul trecut, garant al statului de drept, acum, își întorace ceasul numai după proaspăt proclamatul Dumenzeu.
În paralel însă, partidul pe care-l conduce tot „Dumnezeul Justiției”, face ce făcea și „El Însuși” în vremurile lui bune cu Nicolae Mischie, Bebe Ivanovici și tot baronetul în pixurile căruia stăteau toți banii, puterea și influența din județe. Nici acum, după un deceniu, nimeni nu renunță sub nicio formă la oamenii suspectați a fi săvârșit acte de corupție. Face zid pentru ei, ba chiar îi susține cu toată puterea. Dacă un partid extrem de puternic, așa cum este PSD, nu poate da afară, sub nicio formă, un profesor de religie care colecta șpaga într-un liceu, profesorul, administratorul primăriei lui Vanghelie, fiind vicepreședinte al Tineretului Social Democrat – un veritabil exemplu pentru actuala generație, dacă un partid ca PSD nu poate renunța la un analfabet din rețeaua infracțională Voicu- ca Marian Vanghelie, dacă un partid ca PSD nu poate să renunța la o rețea de corupție ce se întinde în sectorul 5 și cine mai știe în câte alte locuri, atunci ce pretenții să mai avem că „Dumnezeul Justiției ” va respecta criteriile MCV – și o să-l dea, în această viață, pe Liviu Dragnea, urmăritul penal în dosarul referendumului, afară din Guvern? Liviu Dragnea fiind farul călăuzitor, lumina și întunericul partidului. Adică președintele executiv al PSD.
În aduc aminte că, la un moment dat, Adrian Năstase, „El Însuși”, a regretat totul, în întreaga lui atitudine. Am crezut că poate, într-adevăr, conștientizează, că se schimbă. Să nu uităm că, pe vremea lui „El Însuși” ziariștii incomozi aveau „poteci pe creier”, „nu credea în arestările de vineri seara”, mie, într-o zi, de față cu toată presa, la Parlament, a refuzat să-mi dea o declarație pentru că, absolut întâmplător, eram îmbracată cu o geacă care bătea în portocaliu. Năstase avea momente când era ireal. Dar s-a întâmplat.
Au trecut 8 ani de la acel moment. Apoi, Adrian Năstase a intrat la închisoare în urma unei decizii irevocabile și definitive a Justiției. A ieșit, fără regrete, cu aceeași atitudine.
Oamenii aceștia sunt din același leat. Nu au conștiință. Niciodată nu regretă absolut nimic.
Una peste alta, astăzi, România arată ca un tabloul sumbru, sinistru de-a dreptul. Minciuna a luat locul adevărului. Corupția a luat locul luptei-anticorupție. În țara în care un om ca Tiberiu Nițu ajunge Procuror General al României, ni se spune clar de către o autoritate a statului, că plagiatul ordinar nu e deloc plagiat. Furtul nu este furt, anticonstutuționalul e constituțional iar statul de drept a devenit „statul de nedrept”. Ponta a luat locul lui Năstase și chiar mai mult decât atât. Abia suntem la începutul erei. De-aici, de astăzi, nu putem decât privi înainte cu groază.
Restul e tăcere și mult…fără de Dumnezeu!
Sursa: sorinamatei.blogspot.ro
Cu toată căldura recomand şi următoarele articole. (Cine doreşte le poate accesa pe siteul Sorinai Matei dând clic… Titlurile conțin lincuri)
Desăvârșirea controlului politic asupra Justiției
Justiția de vineri. După 12 ani, România a ajuns mai rău decât pe vremea lui Năstase
E toamnă şi rag măgarii …
În loc de preambul.
Mama Preşedintelui Băsescu a decedat. Personal pot să înţeleg durerea 0mului Băsescu. Atunci când îţi moare un părinte, simţi o durere surdă în suflet de parcă se rupe ceva din tine şi simţi o formă de revoltă sufocantă că nu poţi să faci nimic. Îţi aminteşti tot felul de lucruri, îţi faci un fel de trecere în revistă a unor amintiri … Dumnezeu să o ierte şi să o odihnescă!
Cred că e cazul ca durerea fiecăruia să fie respectată …
===========================
Azi am văzut un lucru. Cei din învăţâmânt se dau în spectacol. Da… nu e vorba de un protest sindical, cum nu a fost vorba de proteste sindicale niciodată în acest an. Vorbim cel mult de nişte spectacole de prost gust organizate de liderii unor organizaţii care îşi spun „sindicate”.
Toate aceste spectacole de operetă ieftină ne sunt prezentate înaninte de media jegoasă a jigodiilor de moguli ca nişte mari manifestaţii care vor veni ca un uragan şi vor mătura totul în cale. În ziua respectivă vedem nişte oameni care defilează frumos, ca mai demult la 23 August, nişte oameni cu mintea în altă parte, eventual la picnicul de după, sau la banii cu care le e plătită ziua de prestaţie actoricească de proastă calitate.
Vedem la început nişte lideri de sindicat mai mult sau mai puţin locali cum ne prezintă însufleţiţi ce cer. Apoi, inevitabil, în locul unde se desfăşoară manifestarea vedem nişte tembeli, plecaţi dracu ştie de unde din ţară pentru una şi odată ajunşi în oraşul miticiloir devin activişti de partid de opoziţie şi strigă „Jos Guvernul”, „Jos Băsescu”, „Jos … dracu mai ştie ce”.
Deci pleacă din ţară ca sindicalişti şi ajung să participe la mitinguri electorale.
Dacă citeşte aici un profesor, un medic, sau un alt bugetar ar putea zice că o duce greu, că are întradevăr traiul greu. De acord, o duc greu şi cei care produc valoare adăugată în ţara asta, cei din sectorul privat. E criză ce dracu, lumea întreagă e în criză, ţări cu economii şi bugete incomparabil mai bine aranjate decât ale noastre iau măsuri de austeritate. Şi nici măcar nu au avut un premier ca Tăriceanu care a golit vistieria şi ne-a lăsat cu poponeaţa la aerisit.
Am aşa o curiozitate, câţi din profesorii care acum sunt în Piaţa Victoriei plătesc impozit după banii câştigaţi din meditaţii? În multe cazuri aceşti bani sunt mult mai mulţi decât cei din salariu. În fond, din acele impozite se plătesc salariile bugetarilor.
Aş înţelege ca cei care manifestează în diferite feluri să spună clar, că îi enervează Băsescu, Udrea, Boc sau altcineva. Ar fi OK. Şi pe mine mă enervează mulţi. Aş înţelege…
Vor să dea acest guvern jos? Şi asta ar fi OK dacă ar spune ce vor în loc.
Care ar fi variantele alternative? O alinanţă PSD+PCR+PNL … Da, dar numai dacă UDMR trece de partea lor sau, eventual, o parte din cei care sunt în PDL. Altfel nu merge.
Nu trebuie decât ca în vacarmul pe care îl face media jigodiilor să asculţi câteva minute cu atenţie şi te lămureşti cam ce ar fi după.
Există la PSD un deputat care se numeşte Cristian Rizea, unu’ mic şi rău ca un pechinez un fel de semijumătate de buletin.
Ziarul Curentul zicea că limbricul se ţine de prostii pe la Monte Carlo …
Ohooo, Monte Carlo, marele (:D) apărător al celor sărmani şi oropsiţi…
Ei bine, individul o comite mai rău decât Olguţa Vasilescu dacă apare la tv. Întrebat cam ce măsuri au ei, PSD-ul în vedere, a replicat „nu vă spun, dar v-a spus domnul preşedinte Ponta …” Hehehe. Se referea la vizita de la Naşul a lui Pontănel. Atunci când a demonstrat de să priceapă până şi Vanghelie că dacă pentru orice venituri de sub 1000 de lei nu se va mai plăti impozit, pentru cele sub 1000 de euro se vaplăti 15% iar pentru cele peste 1000 de euro se va plăti 25%, se vor aduna bani la buget de va fi trai pe vătrai.
Ba, mai zicea şi că e normal ca programul lor, deşi nu are nimic în comun cu cel al liberalilor, musai să fie aplicat. Normal că la întrebarea dacă vor readuce veniturile la nivelul de anul trecut, a spus că da, le vor aduce, dar numai după alegerile la termen, sau eventual la cele anticipate. Interesant. Cam peste 6 luni. Păi şi guvernanţii spun cam tot aia. Dealtfel, orice creştere a veniturilor înseamnă o presiune suplimentară pe buget, sau, cu alte cuvinte creşterea deficitului şi îndepărtarea momentului acceptării României în spaţiul Schengen…
În fine, liberalii la rândul lor, spun că vor un guvern care să aibă un premier liberal sau unul … neutru (Eventual Johannis, şeful FDGR, aliatul natural al PNL) şi un program eminamente liberal.
Deci, căderea acestui guvern şi acordarea alianţei PNL+PSD+PCR locul de premier aruncă România într-un altfel de război. Unul devastator, între moguli.
Poate război cu morţi (împuşcaţi sau de foame)…
De fapt ce doreşte să legitimeze această serie de manifestări de operetă?
Să vedem…
Se vorbeşte de promovarea de către PSD la iniţiativa unor lideri de sindicat, a unei legi care să secretizeze averile liderilor de sindicat. Deci, PSD îi plăteşte pe cei care îl servesc…. bravo. Deci tembelii manifestează pentru asigurarea averilor şefilor lor. Frumos… îşi merită diurnele de manifestaţie.
Mai există o categorie de oameni care ar avea de câştigat în urma unei eventuale căderi a Guvernului… Una mult mai unsă cu toate alifiile.
Acea categorie care a beneficiat de alungarea PD de la guvernate de către Penaliceanu pentru că Patriciu trebuia să scape de Monica Macovei, pentru a li se închide dosarele deschise de Justiţie.
Bravo domnilor profesori, medici, poliţai sau orice alt bugetar mai manifestează! Îi priviţi cu dispreţ pe mineri ca fiind din motive de lipsă de educaţie o simplă dar puternică nasă de manevră… voi ce sunteţi acum?
Există şi o altă mare asemănare. Pe mineri i-a chemat Iliescu, întrerupând un meci de la Campionatul Mondial de Fotbal. Pe voi v-a chemat urmaşul lui, e drept, mai infantil, mai tâmpiţel, marioneta pe care PSD şi-a pus-o ca şef. Pontănel …
Ah, să nu uit. Domnilor manifestanţi, am o rugăminte. Amintiţi-vă ce conturi aveţi, în ce case trăiţi, cu ce maşini circulaţi, unde v-aţi petrecut vara. Apoi comparaţi cu cei care v-au considerat destul de tâmpiţi să mergeţi şi să vă faceţi de râs în oraşul miticilor. Liderii voştri adică…
După aceea, încercaţi să comparaţi cele de mai sus cu maşinile, casele, conturile şi vacanţele politicienilor pe care îi serviţi. Gândiţi-vă că după aceste tăieri de salarii, acestea vor fi mai mari decât la finele Guvernării Năstase. Cine conducea atunci ţara? Oare nu cei care acum plâng cu lacrimi de crocodil de mila voastră? Oare nu ei au blocat timp de mulţi ani reformarea României şi transformarea ei într-o ţară normală cu un nivel de trai decent pentru a vă putea cumpăra cu un mic şi o bere, sau cu un DVD de doi lei cum a făcut Vanghelie?
Domnilor manifestanţi, nu aveţi senzaţia că sub şepcuţele de sindicalist vă cresc nişte urechi definitorii pentru un măgar?
Da, simpatic animal…
PSD vs. PNL la campionatul de mâncat căcat
De câte ori urmăresc tocşourile de la televiziunea lui Nuş, îmi vine, în mod reflex, să deschid fereastra ca să iasă mirosul de rahat mâncat în direct, din acelaşi hârdău, într-o neruşinată dar profitabilă înfrăţire, de “jurnaliştii-tonomat” şi puliticienii care au guvernat Românica timp de 20 de ani, lăsând-o în curu’ gol.
Victor Ponta vorbeşte de jaful marca PD-L. Emoţionant. Da’ de jaful PSD a uitat? Păi, să-l întrebe pe tata-socru, Ilie Sârbu, fost ministru al Agriculturii în Guvernul Năstase, cum s-a privatizat SNT-ul (Societatea Naţională “Tutunul Românesc”) pe 12 milioane de dolari!
Vorbeşte micul Ciuciulescu de “clientelă politică”? Numele Ioan Niculae patronul “Interagro” îi spune ceva? Dacă a uitat, îi spun eu: e numele clientului PSD căruia tata-socru, Ilie Sârbu şi colegul Ovidiu Muşetescu i-au făcut cadou cea mai profitabilă regie de stat, SN “Tutunul Românesc”, pe vremea când şeful lor, Bombonel, îşi aducea faianţa din China.
Pe scurt. În anul 2000, ţărănistul Ioan Avram Mureşan, ministrul Agriculturii în guvernul CDR, a scos la privatizare SNTR, licitaţia fiind adjudecată de “Interagro”, pentru suma de 40 milioane de dolari, plus 55 de milioane reprezentând datoriile societăţii. Licitaţia a fost contestată în justiţie, acţiune sprijinită mediatic de Trustul Intact al tătelului Felix, care avea şi el oarece interese. În urma presiunii publice, licitaţia este anulată.
Firma “Interagro” a jupânului Ioan Niculae apucase însă să dea un avans de 10 milioane de dolari, bani pe care Guvernul Bombonel, care a venit după CDR la putere, nu i-a mai restituit. “Interagro” dă în judecată statul şi câştigă, la suma de 10 milioane de dolari adăugându-se dobânzi şi penalităţi fixate de instanţă. În perioada cât contractul de privatizare a fost în justiție, SNTR a acumulat datorii de vreo 20 milioane de dolari, aşa că, în 2001, guvernarea Bombonel, în schimbul datoriei către Interagro, îi cedează acesteia 53,72% din societate, restul de 46,28% rămânând statului. Concluzie: din 40 milioane de dolari cu care câştigase licitaţia, Ioan Niculae a plătit doar un sfert.
În decembrie 2003, sub administrarea frauduloasă a firmei lui Ioan Niculae, SNTR acumulase datorii de 122 milioane de dolari. În sprijinul clientului PSD, au sărit şi Bombonel şi Ovidiu Muşetescu (Dumnezeu să-l ierte!). Ce-au făcut: au mărit capitalul social al SNTR printr-o participație a statului cu un teren de 7,5 ha, astfel că au reuşit să inverseze ponderea în acţionariatul societăţii , statul redevenind majoritar cu 56,5% din acţiuni, restul de 43,5% rămânând la Interagro. Ziarul BURSA a arătat că operaţiunea prin care AVAS a redevenit majoritar în SNTR s-a bazat pe un teren care, în fapt, se afla în patrimoniul unei alte companii, Dragon Medical Complex, în care Ioan Niculae figura ca acţionar majoritar și căruia SNTR (de stat) îi aportase acest teren în 2001, când contractul de privatizare era în instanță. Recuperându-și terenul care nu intrase în privatizare, deci rămăsese al statului, automat, SNTR a redevenit societate cu capital majoritar de stat.
Trecută în portofoliul APAPS prin această mânăreală, SNTR este din nou scoasă la privatizare de succesorul lui Muşetescu, Mircea Ursache, coleg de partid cu micul Ciuciulescu. În ianuarie 2004, SNTR este achiziţionată de Consorţiul Tobacco UE/2003 care, pentru 56,4% din acţiuni, a plătit ridicola sumă de 1,6 milioane de dolari, plus 11 milioane în contul datoriilor, plus angajamentul unor investiţii de 5 milioane de dolari. Interesant este că în acţionariatul lui Tobacco, se află firma Galaxy Energy International, un offshore înregistrat în Insulele Virgine, deţinut de patronul Interagro, Ioan Niculae.
Aşa că, Victorilă, întreabă-l pe tata-socru şi pe mentorul tău, Bombo, cum s-a ajuns ca SNTR să fie vândută pe 1,6 milioane dolari plata acţiunilor şi 11 milioane plata datoriilor, când s-a pornit de la 40 milioane dolari acţiunile şi 55 milioane datoriile? Aud?
(sursa ziarul “Bursa”, 15 mai 2007 şi Raportul Curţii de Conturi)
Tot aseară, la Ora de FLOC, la hârdăul cu rahat, s-a aşezat şi Tăriceanu, premierul lui Patriciu, ăla cu “Traiane, vorbeşte la Parchet”. Memorie scurtă şi Călin, mai scurtă decât gâtul lui Petre Roman, tânăr tătic şi proaspăt vopsit nu numai la freză, dar şi la crez, după ce s-a descoperit “urmaş al Brătienilor”. Apropo: se pare că amnezia este un simptom al bolii numită “nesimţire”, maladie foarte răspândită printre politicienii trecuţi în Opoziţie după ce au supt la ţâţa Puterii.
Aşa că liberalii Tăriceanu şi Varujan Guzganian (care a prezidat un partid finanţat de Vântu) au uitat cum au devalizat Fondul de rezervă a Guvernului în 2007 şi 2008. Le recomandăm să citească Raportul Curţii de Conturi, instituţie condusă, nu de un pedelist, ci de nea Nicu Văcăroiu, pus acolo de partidul de suflet al liberalilor patricieni. Astfel, Curtea de Conturi zice că în 2007, s-au cheltuit din Fondul de rezervă, prin Hotărâri de Guvern, 2 100 milioane de lei, iar în 2008, suma s-a ridicat la 3 451 milioane de lei. Din acestea, 3,5 milioane de lei au fost cheltuiţi ilegal de către autorităţile locale beneficiare, iar restul este în ceaţă…după cum spune Curtea:
„Un fenomen care a căpătat o amploare deosebită îl reprezintă acela că sumele alocate din Fondul de rezerva prin HG-uri nu au avut prevăzută destinaţia precisă a cheltuielilor pe categorii, sintagma precizată în multe HG-uri fiind aceea de cheltuieli curente şi de capital, lăsând la latitudinea ordonatorilor principali de credite repartizarea acestora, care de cele mai multe ori nu a fost pentru cheltuieli urgente sau neprevăzute. Acestea pun sub semnul întrebării legalitatea hotărârilor de Guvern aprobate prin care au fost alocate sume din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului„
Tot la Ora de FLOC, Ursu’ şi Oana Stancu au dezbătut “imoralitatea” numirii în Comitetul Reprezentanţilor Fondului Proprietatea, a doi “apropiaţi” ai lui Videanu, numiţi de…Franklin Templeton Investments Management (http://en.wikipedia.org/wiki/Franklin_Templeton_Investments), administratorul Fondului Proprietatea.
Pe vremea când guverna Patriciu, în concubinaj cu pesedoii, Fondul Proprietatea avea în scaunul de director general o doamnă penelulache, naşa de cununie a ministrului de Interne, Cristian David. Doamna Daniela Lulache, căci despre ea e vorba, câştiga peste 13 000 euro pe lună, fiind unul dintre cei mai bogaţi funcţionari publici din România.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/cumetrii-periculoase-la-fondul-proprietatea-393001.html
De reţinut că şeful fiscului în guvernarea Tăriceanu, Daniel Chiţoiu, este finul lui Dan Radu Ruşanu…
Prefectul PD-L din Teleorman vinde prin firma nevestei mobilier la suprapreţ spitalelor. Urât, foarte urât.
În Prahova, fostul primar pesedist al Ploieştiului, Emil Calotă, nu şi-a folosit nevasta, ci a “sprijinit” nişte “tineri superbi, care şi-au luat viaţa în propriile mâini”, adicătelea pe propria fiică şi ginerele aferent.
În 2003-2004, PROVIDERS BSC SRL, firma lui George Stanciu, norocosul ginerică de primar pesedist, a “mobilat” pieţele ploieştene cu tarabe, la un preţ de 4-5 milioane lei (vechi) bucata. Tot în 2004, o altă firmă a aceluiaşi ginere “superb”, JULIA DESIGN SRL, a vândut mobilier Liceului Pedagogic din Ploieşti, la preţuri care şi astăzi par umflate. Astfel, beizadelele primarului au încasat pentru un “avizier” 3,6 milioane lei (vechi), pentru un “raft sacoşe” s-au plătit 2,9 milioane lei, iar o masă de consiliu a costat 27,1 milioane lei (fără TVA).
Şi dacă tot vorbim de clientelă politică, iată firmele care, în perioada guvernării Bombonel şi sub patronajul baronului pesedist Mircea Cosma, au beneficiat, în Prahova, de fonduri SAPARD, contribuabilul European finanţând indirect PSD-ul: INDSERV (a consilierului judeţean PSD, Mihai Coman), CONTRANSIMEX SA (unde a fost director general Ovidiu Muşetescu, înainte de şefia la APAPS), BATIM IMPEX- Satu Mare (în spatele căreia se găsea fostul prefect PSD, Gheorghe Ciocan), TRACON SRL (firmă vitaminizată de filiala PSD din Brăila, patronată de controversatul senator Viorel Balcan), EDIL CONST (firma liderului PSD din Câmpina, la acea vreme), SC PRINCIPAL CONSTRUCT SRL (a Mihaelei Ciuciureanu, consilier judeţean PSD şi colegă, pe atunci, în Comitetul Naţional al TSD cu Victor Ponta). Să nu uităm că Prahova, pe vremea guvernării Năstase-patru case, a fost reprezentată în Parlament de Micki Şpagă…Acum, în numele colegiului Mizil, vorbeşte Bombonel, fireşte.
Câte partide se pot mândri că au dat miniştri legendari, precum Micki Şpagă sau Dan Matei Şpagaton?
Dan Şova, bugetofag de succes: contracte cu Ministerul Sănătăţii
Cu ocazia tragediei de la Maternitatea Giuleşti, preşedintele Băsescu ne-a spus că până să vorbim de finanţare, mai bine să ne uităm la risipa din sistemul de sănătate. Primul care a sărit ca ars, aflat în emisiunea Andreei Greţulescu de la televiziunea lui Nuş, a fost taman senatorul Dan Şova, un fel de Gaurelian Pavelescu al PSD-ului, tot avocat, da’ mai bine îmbrăcat şi cu firmă racordată la ţâţa bugetară.
Fireşte că s-a supărat, fireşte că s-a arătat scârbit: a crezut că Băse face aluzie la afacerile cabinetului de avocatură “Şova & Asociaţii” cu Ministerul Sănătăţii pe când acesta era condus de ministrul pesedist “Ferrari” Bazac, care cum a venit la conducerea ministerului, a şi încheiat două contracte cu firma colegului de partid. Primul, în valoare de 4200 euro, are ca obiect reprezentarea în instanţă a Ministerului Sănătăţii în cele 19 dosare civile privind demiterea unor directori de spitale de către fostul ministru Eugen Nicolaescu. În cel de-al doilea, “Şova & Asociaţii” acordă asistenţă juridică în derularea contractelor Ministerului Sănătăţii privind construirea a 28 de spitale de urgenţă. Uitându-ne în organigrama Ministerului Sănătăţii, observăm că există o “Direcţie juridică şi contencios” unde nişte bugetari sunt plătiţi degeaba din moment ce ministerul plăteşte bani grei unor firme de avocatură. E drept, ale colegilor de partid…Ce-a scris presa
Contractele firmei de avocatură “Şova & Asociaţii” cu Ministerul Sănătăţii sunt însă mizilic în comparaţie cu cele încheiate, fără licitaţie, cu Primăria Capitalei, mai precis cu Administraţia Lacuri, Parcuri Bucureşti (ALPAB), Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane Bucureşti (ACCUB) şi Administraţia Străzilor, aceste structuri având propriile servicii juridice, cu juriştii aferenţi plătiţi de la buget.
Conform contractului pe patru ani încheiat cu ALPAB, firma senatorului pesedist, Dan Şova, este plătită cu 100 euro pe oră de consultaţie juridică. Astfel, pentru 200 de ore pe lună cât sunt prevăzute în contract, “Şova & Asociaţii” primesc 20 000 euro. La sfârşitul perioadei de patru ani a contractului, plăţile făcute de ALPAB către firma senatorului social-democrat, vor însuma 960 000 euro.
În perioadele iunie-decembrie 2009 şi ianuarie-martie 2010, din bugetul Administraţiei Străzilor s-au scurs 392 016 lei (92 000 euro) tot către “Şova & Asociaţii”.
De la complexurile energetice Turceni, Gorj şi Rovinari, “Şova & Asociaţii” a încasat, pentru asistenţă juridică 472 000 euro.
Prin urmare, ca reprezentant al clientelei politice PSD, senatorul Dan Şova are tot dreptul să fie supărat când i se ia caşcavalul banului public de la gură de către clienţii politici ai PD-L-ului.
Senatorul „şomerilor cu loc de muncă”
În emisiunea de care vă spuneam, Dan Şova ne-a informat că rata şomajului nu este de 8,5%, cât a anunţat-o Institutul Naţional de Statistică luând în calcul pe cei care încasează ajutor de şomaj, ci s-a dus, hăt, departe, tocmai la vreo 25-30%. Crocodilul social-democrat bugetofag a aflat îngrozitoarea veste întreabând “poporul de jos” adică pe cel care contribuie la bunăstarea sa de client politic. Şi tot chestionând “poporul de jos”, Dan a ajuns la concluzia că: “Noi (adică “poporul de sus”) nu ştim să calculăm rata şomajului! Nu-i luăm în calcul pe cei care lucrează în afara ţării! Veţi vedea că dacă îi aducem în ţară, rata şomajului va urca la 30%!”
Aha! Adicătelea, acei şomeri care au loc de muncă… bine spus, Dane, senzaţional! Adicătelea, noi trebuie să înţelegem că cei care lucrează prin alte ţări nu sunt şomeri acolo, în ţările alea, da’ în România sunt. Săracu’ Mutu! “Haideţi în stradă!”, mai zice Şova, senatorul şomerilor cu loc de muncă: “Pentru poporul de jos, “şomer” înseamnă cel care n-are de lucru…O să aveţi surprize…”
Aş! De când “poporul de jos” ne-a spus că “un orgasm cu buletinu’ se obţine greu pentru foarte mulţi care are salarii mici” şi că “orgasmele multiple sunt pentru şmecherii care face măgării”, nu mă mai surprinde nimic legat de percepţia bizonului mâncător de seminţe!
Politica … duşmanul viselor cu blonde …
Priveam cei doi crapi care se învârteau în neştire în găleata roşie, primită drept cadou-mită electoral în ultima campanie electorală pentru parlamentare. Li se rupea de tot, ei probabil se mirau doar de faptul că lumea a devenit atât de mică.
Nu erau cineştiece peştii, dar erau singurii pe care i prinsesem, deci erau cei mai frumoşi şi eram tare mândru de ei.
Aerul era plăcut, Mureşul îl parfuma. Umbra pe care copacul uriaş sub care mă aşezasem cu tabăra temporară era extrem de inviorăoare. De undeva, deşi nu vedeam pe nimeni, se auzea un talk-show politic, nu înţelegeam cum, dar, deşi nu înţelegeam ce se zice, ştiam că e Antena3…
Pe apa ce curgea liniştită, pluta undiţei dansa după cum o obligau micile valuri.
Îmi pun o ţigară în gură, dar când s-o aprind simt în spatele meu o prezenţă…
-Nu vă supăraţi…
Mă întorc. Gura mi se deschide şi ţigara cade în iarbă. Blondă, un metru şapteşcinci, linii curbe şi prelungi, voce uşor voaltă, câteva sfori negre şi câteva petice verde electric încercau fără prea mare succes să ascundă, dar parcă mai mult dezveleau. Ce mai, definiţia ispitei…
– … nu ştiţi? Mai e mult până la Galaţi?
Mă gândesc că mergând în aval, va trebui să ajungă la Tisa, apoi la Dunăre…
– Da, mai e …
– Pot să mă odihnesc şi eu puţin aici?
– Da… (ce era să zic?)…
Vine, se aşează lângă mine cu un oftat uşor…
– Vai, cât e de bine zice ea. Eu mă numesc…
Dar n-am reuşit să aflu deoarece cineva zicea în amisiunea de la Antena3 că Băsescu de fapt întinde o cură Opoziţiei când propune să îi bage la guvernare. M-am enervat. Mă trezisem. Blonda, Mureşul,umbra, peştii existau doar în visul meu. Dacă mai dura puţin aflam cum se numeşte blonda minune. Poate îmi dădea şi numărul de telefon….
Păi n-am tot dreptul să îi înjur pe cei din Opoziţie şi pe cei din solda lui Felix? Am…