Așa zisa luptă împotriva abuzurilor în Justiție: o minciună sfruntată

De prea mult timp, justiția, statul de drept în general sunt sub un furibund și parșiv asediu dinspre zona politico-mediatică. Practic, totul pare a pleca de la o minciună sfruntată și anume că jurnaliștii și politicienii vârf de lance al atacului ar fi susținători ai luptei anticorupției, ei având un dinte doar împotriva șefilor SRI, DNA etc.

Este o nuanță pe care s-a țesut cu răbdare și perseverență în mult prea lungile și multele emisiuni  de la ore de maximă audiență. Ani de zile, cu răbdare s-a construit cadrul în care se desfășoară un adevărat linșaj media. ”Știți – pare a se spune – noi nu avem nimic cu lupta anticorupție, cu instituțile statului de drept, noi luptăm doar împotriva ticăloșilor care fac abuzuri”. Am văzut nenumărate adevărate rechizitorii prin care se denunțau acte de corupție, se fluturau ”probe” (de exemplu, nu odată Mihai Gâdea flutura niște hârtii care ar dovedi ceva și care ar urma să poată fi văzute pe siteul lor. Iteresant dar pe site nu apărea niciodată nimic, dacă analizai înregistrarea  frame cu frame observai că de fapt acele hârtii nu erau decât desfăășurătorul emisiunii).

Aceste acuzații țineau trei zile iar când se încerca analizia lor se dovedeau doar niște baloane de săpun, niște argumentații care aveau la bază o mică minciună au o interpretare forțată a ceva pe care se țesea o construcție logică în care se introduceau din când în când artificial elemente care să ajute ajungerea la ținta dorită.

”Probele” erau niște ghidușii, de cele mai multe ori, fabricate, uneori dincolo de limita bunului simț. Diferite afirmații făcute cu mare perseverență în studiourile de execuție ale, popular numiților, Mâncători de Rahat, repetate până la obsesie intrau cumva în conștiința telespectatorului ca un fel de repere de referință. Astfel că, peste o vreme, ceea ce țesuseră pe o mică minciună era folosit ca argument, telespectatorul amintindu-și că ”da, am auzit de chestia aceasta” nemaiștiind unde, dar asta nu conta. Practic era vorba de crearea unei minciuni mari argumentată de minciuni ici și multe.

Dacă ne uităm la politicianii și jurnaliștii care acum se rup în figuri cu dezvăluiri ale ”statului paralel”, fie au avut sau au probleme jîn justiție, fie sunt vajnici angajați ai unor moguli cărora, dacă le spui ”penali” le faci un mare compliment.

Toți își doresc subordonarea justiției pentru a o putea controla, o justiție prea incisivă însemnând pentru ei drumul spre pușcărie, ei știind că la o analiză a faptelor lor din trecut nu poate duce decât acolo. Toți cei care își doresc astăzi să și-o subordoneze din nou și să împiedice serviciile să o mai ajute și-au dorit asta și înainte de protocoalele SRI-DNA. Și înainte ca Maior, Coldea și Koveși să ajungă cei mai puternici oameni în stat. Atitudinea lor nu este o reacție la nimic altceva decât la frica de închisoare. Culmea este că niciunul din ei nu pote să își justifice nici 10% din avere … o fi vreo coincidență? Greu de crezut..

De fapt lepre de teapa unora ca Tăriceanu, Dragnea, Voiculescu, Năstase etc nu au dorit niciun fel de luptă anticorupție. Și au acționat împotriva noii ordini de stat și a celor care încercau să o impună, imediat după 2005, când au început să se teamă că și afacerile lor ilicite vor ajunge să fie judecate la un moment dat. Unii s-au opus pe față, cu furie, asumându-și direct războiul, precum Voiculescu, ceilalți mai pe tăcute, folosindu-se de marionetele din partidele lor. O demonstrează chiar faptul că  înființarea DNA și a ANI, decuplarea CSM și a Înaltei Curți de la rețelele  mafiote din magistratură au fost întâmpinate cu huiduieli și cu proteste disperate, nu cu aplauze, cum ar fi trebuit să se întâmple dacă liderii PSD, PNL, PC, PRM și UDMR chiar ar fi pus mai presus binele comun decât interesele lor meschine. Dacă vreți să vă amintiți cât de îngroziți au fost din totdeauna de ideea că cineva i-ar putea întreba cum și-au făcut banii, cred că nimeni nu se îndoiește de faptul că argumentele invocate de Florin Iordache, Eugen Nicolicea, Mate Andraș-Levente, Lucian Bolcaș, Marcu Tudor și Sergiu Andon, complet anapoda, în Parlament, în octombrie 2006 aveau ca rol să îi ajute  să nu fie obligați la declararea averilor, dar mai ales a modului în care și le-au făcut.

În vremea aceea, lupta anticorupție nu era decât o amenințare ce părea a se profila asemeni unei furtuni, undeva. Departe la un orizont ce putea fi evitat. Nici vorbă de abuzuri, pentru că, după cum reiese din dialogurile fostului șef al FBI cu Băsescu, Maior și Kovesi, la finele lui 2006 statul încă cerea ajutor pentru a deveni mai eficient. De abia atunci, Robert Mueller le-a sugerat să găsească ”posibilitatea legală” de a folosi interceptările telefonice ca probatoriu în instanțe.De întâmplat s-a întâmplat mult mai târziu. Cât despre protocolul SRI – DNA, el a fost semnat în 2009.

Prin 2005 C.P Tăriceanu cerea insistent să fie informat de procurori când începeau o anchetă la adresa unui membru al guvernului (guvernul lui dovedintu-se a fi cel mai penal guvern din istoria României). S-a dovedit că de fapt el dorea să poată bloca dosarele, ca și până atunci.

Nu avem cum să nu ne întrebăm, dacă problema PSD-ALDE-Voiculescu cu justiția a apărut doar odată cu abuzurile, de ce l-au suspendat pe Băsescu în 2007? Ce abuzuri erau atunci? A comis Daniel Morar vreun abuz? De ce nu ni le prezintă Tăriceanu și Antena 3? Nu a comis abuzuri sau vor să-și protejeze aliatul din Curtea Constituțională? Or fi uitat că în documentul prin care au cerut în Parlament, în 2007, suspendarea preşedintelui au dat ca exemple de ingerințe în treburile justiției faptul că ”a cerut procurorilor să redeschidă dosarele penale privind Bancorex şi Banca Agricolă” și că a declarat că foarte mulți magistrați sunt corupți? Acum 11 ani, ca și astăzi, ce îi deranjează pe cei cu probleme în justiție este chiar justiția și revigorarea ei, cu sprijinul partenerilor strategici. Protocoalele SRI nu sunt decât un alt pretext pentru a opri lupta anticorupție. Așa cum au fost, în 2007, la suspendarea președintelui, acuzațiile ridicole de mai sus.

Se vorbește tot mai des despre implicarea la DNA a ofițerilor CIA, adică de implicarea americanilor în justiție… interesant. Tăriceanu și nu numai, o amintește  în ultima vreme cu insistență, oare cum se explică că ambasada SUA nu doar că nu a jubilat când Patriciu a fost arestat, ba chiar s-a declarat îngrijorată, după cum reiese din cablograma trimisă la Washington pe 6 iunie 2005? Citez: „Managementul Rompetrol se teme, pe bună dreptate, că punerea sub acuzare (sau condamnarea, bineînțeles) ar putea să ducă la prăbușirea companiei. Compania are planuri în desfășurare de a-și extinde operațiunile în Kazahstan și Rusia astfel încât să se poată baza pe surse solide de țiței pentru rafinăriile sale. Sursele financiare necesare pentru această extindere sunt acum, în mod firesc, în pericol (…) De subliniat că o astfel de criză a Rompetrol ar putea avea un impact politic și economic mult mai larg. Compania contribuie cu aproximativ 7% din totalul veniturilor colectate la bugetul de stat, adică în jur de 2% din Produsul Intern Brut total…”.

Americanii recunoșteau, dincolo de impactul asupra României a Crizei de la Romăetrol l-ar avea asupra României, că dosarul îi interesa și pentru că ancheta îl viza inclusiv pe ”vicepreședintele Rompetrol, Phil Stephenson, cetățean SUA, care deține 20% din companie.” Cu toate acestea au transmis la Washington că ”procurorul care supraveghează cercetările în dosarul Rompetrol este o persoană care a beneficiat de pregătire în SUA și este programată să participe la o nouă sesiune de training pe continentul american în cursul anului următor (…) Cu alte cuvinte, echipa de anchetatori poate că nu se ridică la standardele SUA dar au fost expuși la metodologiile folosite de noi. În plus, Ilie Botoș (procuror-general la vreme aceea – n.m.) a susținut că probele strânse împotriva Rompetrol au fost obținute și cu concursul Băncii Naționale, a Gărzii Financiare și a Oficiului de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, sugerând astfel că nu este vorba despre o operațiune investigativă motivată politic.”

Una peste alta, ideea că SUA ar fi inițiat, ascuns sau încurajat abuzurile de dragul susținerii luptei anticorupției cam este contrazisă .. pur și simplu nu se ”înșurubează”, ba dimpotrivă,  acolo unde SUA  a intervenit a făcut-o pentru a preveni transformarea ei în instrument pentru răfuieli politice. ”(…) Nu vrem să descurajăm Guvernul României în intenţiile sale de a acţiona împotriva „peştilor mari” – prin urmare este necesar să tratăm cu grijă acest subiect. Mai mult, se poate ca într-adevăr unele pietre încă neîntoarse ale Rompetrol să ascundă slăbiciuni sau concluzii neplăcute. Cu toate acestea, nu este nevoie să se ajungă la un proces – spectacol ca cel al Yukos în Moscova, un punct de vedere pe care l-am susţinut cu putere în faţa Guvernului României”, notau reprezentanții Ambasadei SUA  de la București.

Dosarul ”Rompetrol”este un dosar școală și conține și explicația pentru care s-a ajuns la protocoalele SRI. Procesul prin care trebuia să fie clarificat modul în care Adrian Năstase i-a făcut cadou finanțatorului PNL o afacere pe care avea să o vândă cu un miliard de dolari a fost tergiversat ani de zile. A fost și suspendat, în urma unei sesizări la Curtea Constituțională. Acest dosar fiind un caz extrem de explicit despre tot ce nu mergea bine în justiție, în ciuda eforturilor unor ofițeri de informații și procurori care au îndrăznit să se pună cu grangurii vremii,  banii și legăturile acestora cu rețelele mafiote din instanțe făceau imposibilă condamnarea lor.

În acea perioadă a fost realmente batjocorite plăpândele instituții anticorupție, înțelegerile nescrise dintre Patriciu, Voiculescu ori Vîntu și rețele de gen Voicu – Costiniu prin care li se garanta imunitatea, sau cu rețelele de politicieni, demnitari și funcționari ai statului, prin care li se garanta prosperitatea, au obligat statul să-și dezvolte propriile protocoale de colaborare inter-instituționale. Fără ele, nu ar fi avut nicio șansă să îi facă să plătească în instanțe pe stăpânii din umbră ai statului mafiot. Prevederile acestor protocoale au fost pe măsura durității războiului care a început în 2005 și care nu dădea semne, în 2009, că va fi câștigat vreodată de stat.

Este o minciună sfruntată că stăpânii statului mafiot ar fi susținut lupta anticorupție dacă nu ar fi existat abuzuri. Ce s-a întâmplat între 2005 și 2009 a fost o luptă anticorupție cu pași mărunți. Și a eșuat. Justiția nu a reușit să îi condamne nici pe Patriciu, nici pe Voiculescu, nici pe Vântu. Și cu toate acestea, ei nu au fost dispuși să accepte nici măcar să fie luați la întrebări, nici măcar să îi tulbure gândul că într-un viitor îndepărtat situația le-ar putea scăpa de sub control.

De fapt acesta este motivul pentru care a fost suspendat Băsescu în 2007. De aceea au făcut un cartel în 2009 ca să-l scoată pe Geoană președinte. De aceea l-au suspendat în 2012. Și protocoalele lor, în care au decis să lupte pentru a păstra intact statul mafiot instaurat după căderea lui Ceaușescu, ar trebui desecretizate pentru a înțelege cum s-au născut protocoalele inter-instituționale și de ce au fost indispensabile, în ciuda riscurilor reale de abuz. Din păcate, asta nu se va întâmpla nici în 1000 de ani!

DE IGNAT MAI MULȚI POLITICIENI PSD AU INTRAT ÎN PANICĂ

Mai mulți politicieni PSD  au crezut că un coleg al lor a fost asasinat și au sunat la poliție.

Astăzi, 20 decembrie, de Ignat, la Poliția Capitalei  telefoanele au sunat în draci. Sunau voci extrem de iritate din clădirea Parlamentului.

Vocile se refereau la doi inși cară tăiau un porc în fața Casei Poporului. Unii spuneau că ei s-au numărat și cereau poliției să verifice identitatea victimei, nu care cumva cel asasinat să fie un coleg al lor. Alții acuzau că sunt amenințați cu moartea. 

Lângă cei doi au început să se adune protestanți care susțineau că e cazul să se ia măsuri împotriva celor de la Rezist deoarece deja s-au depășit orice limite. Amenințările cu moartea la adresa guvernanților fiind inacceptabile. 

După ce poliția a verificat a constatat că cei doi erau doi bucureșteni, vecini unul cu altul, care cumpăraseră un porc și cum nu aveau unde să îl taie așa că au găsit un loc mai larg și au trecut la treabă.

Cu această ocazie parlamentarii au aflat că la români, este obiceiul ca la 20 decembrie, de Ignat să se taie porcii. Cu ocazia discuțiilor despre legile justiției, surse spun că PSD dorește să interzică Ignatul.

”Noi – a declarat un parlamentar PSD – nu putem accepta ca an de an, din toată țara să ni se arate pisica, să se comită gesturi de amenințare atât de evidente. Dacă doresc să vadă tăieri le vom face pe plac, astfel pentru a nu mai avea bani de aruncat pe porci pentru a-i tăia luăm în considerare să tăiem salariile.

Informativ vă spun că luăm în calcul ca după anul nou salariile și pensiile să scadă cu 35%. De asemenea dorim să introducem o taxă de solidaritate 25%, bani care să fie folosiți pentru plata prejudiciilor la care îi obligă Justiția pe politicieni. 

Ia gândiți-vă. Fură politicienii? Fură … OK, mi se pare normal, dacă au ajuns în funcții unde se poate fura, cine să fure? Cine i-a votat și i-a pus în funcții pe politicieni? Electoratul. Dacă e așa, atunci electoratul să își asume și acțiunile politicienilor? Logic, nu?” – A mai spus parlamentarul PSD citat.

Legile Roboticii enunțate de Isaac Asimov în ”Eu, robotul” pot sta la baza unor principii după care pot fi evaluați politicienii și partidele

Se spune că atunci când Dumnezeu vrea să ducă la pierzanie un om, mai întâi îi ia mințile. Cumva cred că e valabil și pentru țări, când vrea să piardă o țară o dă pe mâna unul popor cu grave probleme la cap.

România e un exemplu perfect în acest sens… Un popor care își votează penali drept conducători. Apoi, când vede că îl fură de-l rupe înjură spunând că este sărac pentru că ăia fură. Asta e, istoria nu lasă notele de plată neachitate, asta e clar.

Vedem la noi cum o mare mulțime a ieșit prin iarnă să apare Guvernul … cereau să fie lăsat să își pună în aplicare programul… evident nici unul din acei săraci cu duhul nu a înțeles decât că salariul sau pensia îi va crește cum n-a visat neam de neamul lui. Guvernul a fost lăsat să își facă treaba, a îndatorat următoarele generații de nu vor ști ăia pe unde să scoată cămașa.

Au dat legea care va mări salariile, teoretic cu vreo 20%, practic cu vreo 2, după alte surse, 3 lei… Cum se explică asta? Simplu, mul  va lua în mână pe lângă salariul de până acum și banii pe care angajatorul îi plătea ca taxe. Deci ba lua salariul brut. Ba se mai și lăudau guvernanții că vor scădea taxa pe venit, uita să spună însă că aceasta se va calcula din banii pe care omul îi va primi în mână. Bomboana de pe tort e că nivelul de trai este erodat și de inflație, de cursul de schimb al leului, de creșterile de prețuri. (De exemplu în ultimul an prețul ouălor s-a dublat).

Mai punem la asta și tentativele repetate de a scoate din pușcărie marii penali și dezincriminarea faptelor lor, dacă nu a mers în iarnă noaptea ca hoții merge la lumina zilei ca pesediștii … Tudorel Toader are răbdare multă.

Și ar mai fi, dar le știe toată lumea. 

Ce face opoziția? Nimic… se mai screme câte unul să critice, dar așa, doar cu jumătate de gură. Dacă mâine cade tavanul și ucide toți parlamentarii, în caz că ne-am duce la alegeri iar nu am avea cu cine să votăm .. cel mult împotriva cuiva, nu prea avem unul de care să zicem ”ăsta e bun”.

Românii pur și simplu nu au criterii general valabile, valori în funcție de care să socotească cine merită votul lor. Votează cu cei care i se par mai puțin penali chiar dacă aceștia  au dosare de corupție  … Parcă suntem într-un film cu proști.

Mulți, la fel ca și Cetățeanul Turmentat  al lui Caragiale se întreabă: ”Eu cu cine votez?”  …

Și totuși, cum am putea tria partidele și politicienii cât de cât obiectiv?

Cred că am putea crea un profil de politician ideal sau de partid ideal. E drept, nu există așa ceva, dar putem evalua cam cât de departe sunt partidele și politicienii față de profilul ideal.  

Cum e destul de greu să dai niște principii irefutabile, cred că putem adapta niște concepte din literatură.

Prin anii `50  scriitorul Isaac Asimov , un evreu rus americanizat, publica un roman numit ”Eu, robotul”, practic, o culegere de povestiri SF despre evoluția roboților. Încă de la început s-a pus problema ca roboții care deveneau mai deștepți și mai puternici decât oamenii existând pericolul ca aceștia să preia controlul.

Așa că a dat trei legi, de fapt niște condiționalități care pe care roboții nu le puteau încălca.

Cele 3 Legi ale Roboticii enunțate de Asimov în ”Eu robotul” sunt:

Legea 1

Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane, sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău.

Legea 2

Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1.

Legea 3

Un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Legea 1 sau Legea 2.

Acțiunea din povestirile respective duce la concluzia că mai e nevoie de o lege, Legea 0 (Zero), Legea Supremă, care să prevaleze asupra celorlalte pricinuit apariția unei legi suplimentare, intitulată Legea 0 (zero):

Legea 0 (zero), Legea supremă

Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău umanității sau să permită prin neintervenție ca umanitatea să fie pusă în pericol.

Ca urmare a apariției  Legii Supreme celelalte legi se modifică în mod corespunzător, fiecare lege primind condiționalitatea că nu poate încălca Legea Zero.

Cred că, pentru a crea profilul ideal în funcție de care să evaluăm  partidele și politicienii, cred că putem enunța:

Principiul Zero (Principiul suprem):

Un partid sau un politician nu are voie să pricinuiască vreun rău poporului sau să permită, prin neintervenție, ca poporul să fie pus în pericol.

Principiul 1

Un partid sau un politician nu are voie să pricinuiască vreun rău unui cetățean, sau, prin neintervenție, să permită ca unui cetățean să i se facă un rău,  atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Principiul 0.

Legea 2

Un partid sau un politician trebuie să se supună celor cerute  de către un cetățean și intereselor acestuia, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Principiul 0 sau cu Principiul 1.

Legea 3

Un partid sau un politician trebuie să-și protejeze propria existență și propriile interese, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Principiul 0, Principiul 1, sau Principiul 2.

Având în vedere că aceste principii sunt greu de îndeplinit, politicienii fiind și ei oameni iar partidele fiind formate din oameni totuși, cred că e destul să se evalueze cât de aproape e profilul real al acestora de profilul ideal dat de principiile de mai sus.

 

ȘI POLITICIENII AU FOST BEBELUȘI

Uneori, când îi auzi pe politicieni vorbind ai senzația că ei se cred niște ființe necreate și eterne, că au existat de dinainte de Big Bang și vor bântui întunericul etern care se va instala când ultima fărâmă de energie din Univers va dispărea și ultimul foton se va duce la dracu în praznic …
Iată că și ei au fost cândva bebeluși … e drept că unii aveau codiță , gheruțe și cornițe dar … WTF … nimeni nu-i perfect, nu?

Conf. dr. Codruța Goșa: ”…dacă nu asculți, nu poți să știi care sunt punctele de vedere ale oponentului”

Un extrem de interesant articol al doamnei Conf. dr. Codruța Goșa, Doctor în Lingvistică Aplicată (titlul acordat de Universitatea Lancaster, Marea Britanie), Prodecan la Universitatea de Vest din Timișoara, despre autismul nostru de toate zilele, manifestat extrem de pregnant în aceste zile în care Bucureștiul e martorul unui miting maraton a unei mulțimi care doreșe ca România să devină o țară modernă, europeană și a unui minimiting, al unei puțimi scoase la produs de un PSD care înghețat povestea care a început cu ”Dragi tovarăși, dictatuorul a întinat nobilele idealuri ale Comunismului” cu care Ion Iliescu și-a început evoluția … post Loviluție 89 …

Eu zic că merită citit …

Alte intrebari despre dialog. Trei studii de caz intr-o singura zi

Se vehiculează în spațiul public nevoia acută de dialog, pe de o parte la nivel politic (între putere și opoziție sau între instituțiile statului), pe de altă parte la nivel social (între contestatarii guvernului și susținătorii săi sau cel între generații). Dialogul, ca mijloc de negociere și mediere a conflictelor, are mai multe elemente definitorii, dar nu vreau să intru într-o analiză scolastică a acestor componente, ci vreau doar să mă opresc asupra ascultării, pentru că pare a fi elementul cel mai evident și de bun simț. Cu alte cuvinte, dacă nu asculți, nu poți să știi care sunt punctele de vedere ale oponentului – participant la dialogul de mediere, și, pe cale de consecință, nu-ți poți argumenta propriul punct de vedere și identifica puncte comune cu scopul de a negocia o soluție. De la această premisă au pornit cele trei studii de caz pe care le voi discuta pe scurt în continuare. Toate s-au desfășurat în data de 8 februarie.

Primul caz se referă la prezența președintelui țării în plenul parlamentului. Toată lumea a putut observa că, în momentul în care președintele a devenit critic, parlamentarii puterii au părăsit în cvasi-totalitate sala de plen, dovedindu-se nu prea „civilizați”, după cum sugera, intenționat sau nu, unul din liderii puterii, recte șeful PSD, Liviu Dragnea. Nu mă îndoiesc că parlamentarii puterii au fost informați despre ce a avut de spus președintele. Esența gestului o constituie, însă, manifestarea clară a indisponibilității lor de a-l asculta.  Altfel spus, dacă nu asculți ce spune interlocutorul, trimiți un semnal clar că nu ești interesat nici de dialog.

Unul dintre cei care a părăsit sala a pretins că a făcut-o pentru că a fost jignit în propria casă. Propun următoarea ipoteză: o persoană pe care o cunoașteți, să zicem un vecin, solicită să vă spună ceva. Îl invitați în casă și aflați că este supărat pe dumneavoastră că ați murdărit casa scărilor când ați dus gunoiul. Cum acționați? Vă părăsiți propria casă, lăsându-l pe vecin să vorbească singur? Altă întrebare.

Al doilea caz pe care vreau să vi-l prezint este următorul. Același președinte iese în stradă pentru a discuta cu susținătorii guvernului, contestatarii domniei sale. Îi întreabă ce păsuri au. Răspuns: strigăte și injurii. Președintele vrea să le spună ceva. Oamenii huiduie și refuză să-l asculte. Președintele pleacă și le oferă ceai pentru că este frig afară. O doamnă protestatară e foarte revoltată că președintele zâmbea. Aș vrea să clarific: într-un dialog în vederea medierii conflictelor limbajul non-verbal este poate la fel de important ca cel verbal, iar zâmbetul sugerează o atitudine deschisă, de încurajare. Cine a manifestat disponibilitate pentru dialog: susținătorii puterii sau președintele? Altă întrebare.

În privința contestatarilor puterii, nu mă pot pronunța. Reprezentanții puterii nu au ieșit în stradă pentru a iniția un dialog.

Dacă cele două cazuri prezentate mai sus sunt mai apropiate unui sondaj de opinie pentru că au o dimensiune cantitativă și de reprezentativitate (aleșii puterii din parlament și susținătorii lor din stradă), cel de-al treilea și ultim caz prezentat aici este unul individual. În cadrul unei dezbateri de tip talk-show la o televiziune de știri, unul dintre invitații din partea puterii, senatorul puterii Remus Borza, observ eu, are un comportament care susține aceeași idee: lipsa disponibilității de a asculta pentru a putea dialoga. Nu intru în detaliile tehnice ale analizei pe care am făcut-o, ci vă invit să urmăriți în reluare emisiunea difuzată în data de 8 februarie la televiziunea Digi24, între orele 20-22. V-aș sugera să acordați atenție comportamentului senatorului mai sus-menționat, luând în considerare și încercând să cuantificați următoarelor aspecte: inițierea unui schimbi de replici, întreruperea unui alt participant la discuție, acoperirea prin tonalitate și volum a cuvintelor celorlalți participanți, raportul dintre timpul de vorbire și timpul de ascultare, la care adăugați și observarea comportamentului non-verbal. Vă rog să judecați comportamentul domnului senator în comparație cu ceilalți participanți la acest (presupus) dialog. Concluzia mea a fost că domnia sa a manifestat disponibilitate da se asculta doar pe sine însuși. Nici măcar pe colegul domniei sale de coaliție invitat în platou nu l-a ascultat. Să îndrăznesc să sper că îmi veți valida concluzia? Altă întrebare.

Cred că în marea lor majoritatea reprezentanții puterii și susținătorii lor, deși o clamează, nu au capacitatea și voința de a dialoga. Mai cred că există voci singulare din zona puterii care fac notă discordantă (pe unii i-am auzit, pe alții, membri și simpatizanți ai puterii, îi știu pentru că îmi sunt prieteni). Ei pot și doresc să asculte părerile altora. Din păcate mai cred că sunt mult prea puțini. Oare cu o floare (sau chiar două, trei) se face primăvară? Altă întrebare. Pentru ghiocei.

În sfârșit, poate și actualul premier, domnul Sorin Grindeanu, este un reprezentant al puterii care știe și vrea să asculte(chiar există câteva semnale demne de analiză), dar va fi domnia sa ascultat la rândul domniei sale de către propriii colegi? Altă întrebare.

*Observațiile prezentate mai sus vor face obiectul unui studiu mai amplu pe care intenționez să îl public în limba engleză într-o revistă de specialitate.

Autor: Codruța Goșa

Doctor în Lingvistică Aplicată acordat de Universitatea Lancaster, Marea Britanie
Conferențiar la Universitatea de Vest din Timișoara

Sursa: contributors.ro

Data publicării: 10. 02. 2017

P.S. Despre autoare:

Doamna Codruța Goșa este Prodecan la Universitatea de Vest din Timișoara, Doctor în Lingvistică Aplicată, titlu acordat de Universitatea Lancaster, Marea Britanie. Predă Metode de cercetare, Analize avansate de text și Tehnici de comunicare.

 

Prin absenteism electoratul i-a dat clasei politice exact ce merită: mure …

Gata … ca să mă exprim aproape academic, alegerile fusă și să dusă …

Evident că nu am considerat că merită să mă deranjez să mă duc la vot să votez care tâlhar să mă conducă și să se îndestuleze din sărăcia acestui popor necăjit. Oricum nu conta cu cine vota mulțimea, data trecută, la finalul mandatului, nici una din entitățile care au ieșit la vot nu mai exista… politicienii s-au separat și s-au îmbârligat conform propriilor interese…

În cifre, rezultatul dat de exit-poll ul IRES, arată că PSD a obținut 45,8 la sută din voturi la alegerile legislative din 2016, urmat de PNL cu 20,8 la sută din voturi,  pe baza datelor culese până la ora 20:00. ALDE are 6,3 la sută din voturi, astfel că o coaliție PSD+ALDE ar avea,  peste 50 la sută din voturi. USR a ereușit un 9,2 la sută din voturi, scor normal având în vedere timpul de când există, iar UDMR, singura formațiune care mai intră în Parlament, a obținut 6,7 la sută din voturi.

REZULTATE EXIT-POLL IRES – de la ora 21:00 (cu date culese până la ora 20:00) arată așa, PSD – 45,8 la sută, PNL – 20,8 la sută, USR – 9,2 la sută, UDMR – 6,7 la sută, ALDE – 6,3 la sută, PMP – 4,7 la sută, PRU – 2,5 la sută.

Ar fi de remarcat că marja de eroare este de 1,6, deci partidele din jurul lui 5% pot să aibă surprize, teoretic vorbind.

După aceste rezultate cred că putem trage niște concluzii. 

Cei care s-au prezentat la vot au taxat PNL arătând că îi preferă pe penalii lui Dragnea, sunt învățați cu asta, ipocriților lui Gorghiu… care niciodată nu și-au cerut scuze pentru că s-au prostituat politic alături de PSD.

Pe de altă parte, avem o veste bună. prezența de sub jumătate face ca rezultatele să fie considerate la jumătate. 

Ce ne mai arată absenteismul acesta masiv? Că electoratului îi este scârbă de această clasă politică de impostori escroci.

Da, scârbă se numește.

Până nu demult la țară prezența era mai mare și se spunea că din cauza peizanilor PSD câștigă…

Ei acum au fost mai puțin prezenți. Cică asta ar avea drept cauză faptul că la țară mulți sunt în străinătate. Ce imbecilitate … 

E vorba de scârbă, electoratul i-a tras o … mure *vorba lui Banciu) clasei politice de sughiță de acum până la următoarele alegeri..

Știind ce lepre sunt în clasa politică am senzația că degeaba aș zice că trebuie să se reformeze… la cât sunt de nesimțiți cred că nici nu se pune problema …

Un alt păduche cu chelie sacou și urechi cu pretenții de analist zicea acum câteva minute că scorul PSD e uimitor și au votat cu ei mai mulți decât de obicei… Așa se întîmplă când la matematică ești bâtă … (nu e vorba de Radu Banciu) …

Poate îi spune cineva cretinului că 30% din 10 este mai mare decât 45% din 4,8 analiști de căcat plătiți ca niște genii în domeniu. 

Ce ar mai fi de spus? Că le dăm și noi politicianilor escroci și impostori și pseudo analiștilor de căcat mure până se sufocă … PA

P.S. Dacă PSD nu trece de 50% Președintele Iohannis NU ESTE OBLIGAT DE CONSTITUȚIE SĂ LE DEA MANDATUL DE PREMIER. E drept, se poate trezi cu o suspendare care îl poate duce la demitere. PSD poate aduna singur o prezență de 30% și tare mă îndoiesc că se vor mobiliza destui care să îl apere …

Sunt ferm convins că dacă penalul Dragnea va vrea să fie premier… va fi .

ELECTORAL: Domnilor/doamnelor politicieni, poftiți votul meu …

Este campanie electorală… Tot felul de reprezentanți ai ”tagmei jefuitorilor” ne cer votul. Fie au mai fost parlamentari, fie vor și ei …

Promit cu nerușinare tot ce cred ei că vrem să auzim, evident, fără nici cea mai mică intenție de a-și respecta promisiunile.

Această infectă clasă politică este aceeași care și-a permis să nu respecte un referendum validat în condițiile legii. Ba mai mult, au refăcut legea referendumului în așa fel încât data viitoare să se valideze orice ne-ar cere. Practic ne-au luat dreptul de a refuza o întrebare pe care ne-o pun.

Ni se spune că dacă nu ne place un candidat să îl votăm pe altul? Adică ai o listă în care trei sferturi, primii, cei cu șansele cele mai mari sunt penali, în listă fiind inserați și câțiva despre care nu se știe ce mizerii au făcut și ne cer să votăm lista votând pentru cel pe care îl vrem… ete fleoșc, pasărea mihai viteazu, vorba cuiva.

Personal nu voi vota niciodată o listă de candidați în care există cel puțin o persoană asupra căreia planează supiciuni că ar fi comis ilegalități … deci pur și simplu nu voi vota NICI O LISTĂ.

Nu am cum să votez liste în care văd cel puțin un nume al cuiva de care știu că a votat împotriva justiției blocând cercetarea cuiva, nu am cum să votez pe cineva a cărui avere a crescut mult mai repede decât îi permit veniturile legale, a cuiva bănuit de participare la acte de corupție.

De 26 de tot luăm țeapă, fie votând pentru cineva,împotriva cuiva … rezultatul? România este o țară în care veniturile majorității oamenilor sunt ridicole, o țară în care oamenii sunt asasinați în spitale de boli pe care le iau acolo, o țară în care  nimic nu pare a merge ca într-o țară respectabilă în care cetățeanul este respectat cât de cât.

Cu fiecare emisiune electorală în care apar tot felul de lepre ce îmi promit marea cu sarea,  gândul fiindu-le  de fapt doar la bunăstarea lor și a grupurilor infracționale din care fac parte îmi crește greața față cea mai infectă categorie de oameni din țara asta: politicienii ..

Așa că, votul meu va fi cel din imaginea de mai sus …

P.S. Aștept să îmi spună cei care sunt deja parlamentari și vor să mai fie:

• De cîte ori au fost la serviciu în ultimul an, în campania anterioară se arătau extrem de interesați de mandatul de parlamentar?
• În virtutea cărei legi își permit să își ia vacanță în timpul campaniilor electorale beneficiind totuși  de indemnizațiile și celelalte privilegii ca și cum ar fi fost la serviciu?
• Câte din promisiunile electorale din campania anterioară le-au îndeplinit sau au încercat măcar?
• Cu ce bani și-au finanțat ultima campanie electorală? … și mai am, pentru altădată …
• Ce au făcut,concret, pentru creșterea nivelului de trai în țara aceasta? În fond, eu sunt reprezentanți acestui popor …
• Cam ce sume au încasat de când sunt parlamentari?