Arhiva

Posts Tagged ‘polițiști’

Carmencita le-o trage ”curcanilor” … adio pensie înainte de 47 de ani.

 Carmen Dan promite că la M.A.I. s-a terminat cu pensii înainte de 47 de ani … legat de pensiile speciale, se face că plouă. Oare de ce? Pentru că ea însăși e beneficiară a acestei scârboase  discriminări? 

Carmen Dan,  Blonda de la M.A.I., pare a le fi pus gând rău polițiștilor, dar nu tuturor. Doar plevuștii, marii rechini o vor duce tot ca în sânul lui Avram.

Prezentă la Antena 3,  Carmencita zicea că din toamnă are de gând să umble la Statutul polițistului, astfel că nimeni nu va mai ieși la pensie mai repede de împlinirea a  47 de ani… Ce să zic ? … adevărați Matusalemi.

Ea a explicat că, printr-o ordonanță adoptată anul trecut, s-a introdus un mecanism prin care un angajat al MAI poate opta pentru pensie înainte de a împlini 47 de ani, vârsta de pensionare stabilită prin Legea pensiilor militare.

„În mod normal, conform Legii pensiilor militare din anul 2015, vârsta de pensionare nu ar putea să fie mai mică de 47 de ani. Avem însă un act normativ, vorbesc de Ordonanța 21 din 2016, care modifică nu legea pensiilor, ci Statutul polițistului, prin care s-a introdus un mecanism prin care angajatul, dacă i se desființează postul, sau se reorganizează unitatea unde lucra, putea refuza orice altă funcție și putea alege să iasă din sistem cu drept de pensie, asociind această posibilitate de a avea o pensie cât salariul sau chiar mai mare. Evident că oamenii aleg să plece din sistem la pensie decât să opteze pentru un alt loc de muncă în sistem”, a spus Carmen Dan.

Ea amai spus că, după schimbarea legii prin care pensiile nu pot fi mai mari decât salariile, Guvernul se pregătește să modifice Statutul polițistului, pentru a corecta prevederile ordonanței de anul trecut.

„Primul pas s-a făcut deja prin modificarea la legea pensiilor astfel încât pensiile să nu fie mai mari decât salariile (…). Al doilea pas va fi făcut prin modificările la Statutul polițistului, îndreptând astfel aspectele care au fost introduse anul trecut prin Ordonanța 21 din 2016. Eu vă asigur că în toamnă, când va fi modificat Statutul polițistului, prevederea care dădea această posibilitate legală de ieșire la pensie până la vârsta de 47 de ani va fi revizuită”, a spus Blonda supremă a M.I.

Ea a precizat că a discutat cu polițiștii și că există o adresă de mail la care așteaptă propuneri pentru modificarea Statutului.

„Am rugat toate sindicatele din Poliție să contribuie la acest demers și aștept în continuare opiniile lor până în septembrie, când ne-am asumat un termen. Am pus la dispoziția polițiștilor care nu sunt membri de sindicat (…) o adresă de mail special pentru ei. Ea este statut@mai.gov.ro și pe această adresă am primit deja peste 100 de propuneri de îmbunătățire a Statutului polițistului. Aceste anomalii se vor corecta. (…) Precizez că în anul 2016 am avut ieșiri din sistem cu pensionare în jur de 12.500. Eu nu îmi amintesc ca anul trecut să se fi sesizat cineva și să fi existat atât de pătimaș o discuție în spațiul public” – a mai adăugat Carmen Daniela  Dan, cea mai blondă ministresă din istoria  Ministerul Afacerilor Interne din România.

Între noi fie vorba, cred că nimic nu e mai savuros decât o discuție între o blondă și niște polițai.

În toată povestea aceasta, avem ceva cu mult mai interesant decât ce s-a spus… ceea ce nu s-a spus. Și anume că prin existența unor categorii considerate a putea beneficia pensii, indemnizații etc așa zise speciale încalcă un principiu fundamental al Democrației, cel al Egalității, consfințit în Constituție la Art 16: ”Egalitatea în drepturi” care la punctul (1) zice:  ”Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări” iar la punctul (2) ”Nimeni nu este mai presus de lege.”

Oare de ce toți se fac că plouă când de fapt avem o extrem de gravă încălcare a Constituției, toți cei care nu beneficiază de asta fiind de fapt discriminați pe față? Să fie oare vorba că cei care consideră normale aceste beneficii sunt ei înșiși beneficiari ai acestei discriminări?

Pur și simplu nu există un argument care să reziste la o extrem de superficială analiză care să motiveze faptul că acei oameni sunt mai speciali decât alții … E cumva un judecător, un militar, un pilot de avion mai special decât un profesor, ori decât un medic? Păi, dacă aceștia nu și-ar fi făcut treaba, ”specialii” ar fi acum analfabeți sau chiar morți … 

DANIELA RAŢIU: „Ați știut și ați tăcut. În termeni juridici, se numește complicitate…”

5 Martie 2015 18 comentarii

Moștenirea lui Cristian Panait

Ați știut și ați tăcut. În termeni juridici, se numește complicitate. Ați știut cu toții și ați pus umărul la destructurarea unui stat. Jurnaliști, politicieni, funcționari, procurori, judecători, medici, asistente medicale, profesori, portari, polițiști, primari, consilieri, cetățeni. Cu toții ați închis ochii.

Daniela RațiuAți dat vina pe copii, rate, case, frigiderul gol, vacanțe în care ați vrut să mergeți și nu ați fi putut altfel, haine de firmă la care visați și pe care altfel nu vi le-ați fi permis, case cu piscină la care visați atunci când locuiați între betoane, la grămadă cu ”săracii și naivii”, mașinile de lux cu scaune din piele bej la care visați atunci când conduceați un hârb de mașină luată de la second. V-ați uitat în oglindă și v-ați spus că trebuie să o faceți pentru că nu aveți încotro, că o faceți pentru copiii voștri (deși vă e greu să recunoașteți egoismul sălbatic care v-a orbit, era doar pentru voi, obsesia compulsivă a acaparării de bunuri, terenuri, oameni).  

Vedeați în jurul vostru cum alții trăiau pe picior mare și atunci v-ați lăsat conduși de invidia care vă mușca din inimă. Puțin câte puțin, mecanismul justificării a orice și a oricum învârtea rotiță cu rotiță până când totul s-a relativizat. Linia roșie a devenit invizibilă. Ați trecut de cealaltă parte. Și când ați ajuns acolo, în lumea lor, când ați văzut că făceați parte dintre ei v-a umplut un sentiment de putere. Nimic și nimeni nu se putea atinge de voi, așa simțeați alături de cei la ale căror mese stăteați la început stingheri, băgându-vă în seamă, spunând câte ceva cu glasul gâtuit de emoție. Vă uitați în jur și vi se umplea inima de bucurie că sunteți parte din Marea Șmecherie Națională.

Ați văzut cum se țes intrigile, interesele cum interferează, cum barierele politice și instituționale  sunt atât de elastice. Toți își făceau curaj unul altuia spunând într-una, ca o mantră, ”nouă nu ni se poate întâmpla nimic. Îi avem pe toți la mână!”. Deja făceați parte dintre ei. Și ați văzut că, cu timpul, a început să se fure tot mai mult, era un fel de nebunie care vă cuprinseseră pe toți. Furtul era la drumul mare, haiducește, în haită: rafinării, păduri, fabrici, bugetul de stat la îndemână, oameni de toate felurile. Toți cuprinși de febra hoției, ca niște lăcuste. Televiziunile vă serveau și o fac în continuare pentru că jurnaliștii au venit cu voi la furat. În horă v-ați prins cu toții: politicieni, jurnaliști, procurori  și judecători corupți, funcționari. De ”săraci și naivi” aveți nevoie doar ca să îi băgați în față atunci când aveți nevoie să se bată pentru voi să urle isterizați că voi sunteți doar ”victime politice”. Nu ați făcut nimic pentru ei pentru că cu banii lor v-ați îndestulat conturile, v-ați cumpărat case, mașini, afaceri și oameni. Fiecare dintre voi aveți un mic/mare alai de fraieri cărora le aruncați oase de la masa voastră și pe care îi puneți să semneze pentru voi.

Această luxuriantă junglă a corupției pe care ați construit-o și din cauză căreia în România parcă nu se mai vede soarele, din când în când, ”Panaiții” o străbat și taie fără milă, încercând să taie din rădăcină, răul care ne sufocă, răul care pentru voi a devenit respirabil, de care sunteți dependenți. Acești Panaiți sunt tot mai numeroși. La început a fost doar el, Cristian Panait. Dar el a lăsat urme, ca niște pietricele într-o junglă întunecată, populată de fiare, iar pe urmele lăsate de el, ca niște jaloane, sunt tot mai mulți. Nu sunt doar procurori. Sunt și judecători, funcționari, jurnaliști, cetățeni. Sunt tot mai mulți. Și da!, le e foame de aer curat, de dreptate, de justiție, de principii, de normalitate.

Filmul lui Tudor Giurgiu, ”De ce eu?”, pornind de la cazul procurorului Cristian Panait, tocmai această complicitate vinovată o devoalează. Această complicitate ca o pânză de păianjen țesută în ultimii 25 de ani de toți cei mânați de frică, de teamă, de foamea de bani. Pe asta s-a construit sistemul putred care astăzi pocnește ca un puroi. Așa precum i se spune în film protagonistului care joacă rolul lui Panait, asta caută Sistemul: unde vede foamea și nerăbdarea acolo se oferă bani, ascensiune, toate cadourile strălucitoare pe care le poate refuza doar un caracter puternic, construit pe valori fundamentale. Filmul lui Tudor Giurgiu a venit când trebuia. Acum câțiva ani acest film nu ar fi produs aceeași emoție. Astăzi, ”De ce eu?” marchează moștenirea lui Cristian Panait: continuarea a ceea ce el a început.

Autor: Daniela Raţiu – jurnalist şi scriitor

Sursa: evz.ro

%d blogeri au apreciat asta: