Arhiva

Posts Tagged ‘proces’

Prin eliminarea lui Zgonea PSD arată că este doar o organizaţie de tip mafiot

27 aprilie 2016 2 comentarii

Între caracteristicile care definesc o organizaţie de tip mafiot, una este aceea că poţi, ca mambru al acesteia, să furi, să ucizi, să mituieşti, să faci trafic, să violezi etc. Nu ai nici o problemă, ba mai mult, dacă eşti membru de încredere eşti protejat pe cât posibil să scapi de consecinţe. 

Dacă prin ceea ce ai făcut, indiferent cât de ilegal este, se consideră că eşti merituos şi ai toate şansele să fii promovat. Linguşirea cât mai explicită la adresa Naşului familiei este extrem de apreciată.

Eşti considerat drept membru de mare încredere dacă, prin faptele tale, poţi să fii acuzat şi condamnat de Lege dacă eşti prins.

A trezit cuiva, oare, ceea ce am spus mai sus impresia că a mai văzut ceva similar undeva? 

Nu se înşeală deloc. Şi nu este doar o afirmaţie gratuită ci una care se poate susţine, la detaliu, prin exemple  atât de multe încât poate crea unora impresia că vorbim de lucruri cât se poate de normale.

Mă voi referi la un singur exemplu:Partidul Social Democrat…

Liviu Dragnea

ŞI TOTUŞI, CEEA CE A FĂCUT DRAGNEA SE NUMEŞTE CORUPŢIE

Cred că nu merită să mai povestesc toată tărăşenia care a dus la condamnarea definitivă de către ÎCCJ a Preşedintelui PSD la doi ani de închisoare. Nici faptul că PSD are, în statut şi în normele de integritate adoptate, referiri clare privindu-i pe cei condamnaţi definitiv. Acolo se face referire la „fapte de corupţie”.

Profitânduse de gradul intelectual extrem de scăzut al „turmei” pesediste s-a speculat că infracţiunile la legea electorală, când, la Referendum, oamenii lui Dragnea trimiteau alegătorii la vot sub şantaj, făceau ca în urne să apară voturi ale unora care  nu erau în ţară sau erau deja decedaţi, ori făceau ca, în schimbul unor sum de bani,unii să voteze multiplu etc. Sunt nişte fapte extrem de grave care, indiferent de ce spun escrocii de la vârful PSD, SUNT FAPTE DE CORUPŢIE.  Corupţia nu acţionează doar când Neica Nimeni îi bagă în buzunar şpaga Domnului Imortantu’ ci şi invers, când de exemplu, pentru un kil de ulei şi unul de făină, sau pentru 50 de lei, Neca Nimeni se duce să voteze cum vrea Domnuzl Importantu’ sau îi dă acestuia buletinul pentru ai  fi folosi datele la votare ilegală.

Tot corupţie este şi asta şi încă una de cel mai înalt grad de periculozitate deoarece loveşte o societate democrată exact la temelie slăbind-o şi întărind un anumit grup de iniţiaţi în nişte poziţii de forţă, de unde pot controla trinomul, Bani-Influenţă-Putere, reuşind să se autoperpetueze şi să se întărească în poziţia de unde conrolează societatea. Astfel, forţa dată de democraţie şi de modul în care membrii obişnuiţi şi omeneşti ai societăţii îşi pot impune voinţa.

JUMĂTĂŢILE DE ADEVĂR SPUSE DE PSD SUNT DE FAPT MINCIUNI

Modul în care a reacţionat PSD la aflarea sentinţei date lui Liviu Dragnea ne arată că Partidul Social Democrat este o organizaţie de tip mafiot, bazată pe minciună (jumătăţile de adevăr în interpretarea faptelor se numeşte tot „minciună”).

Se tot vorbeşte de faptul că la Referendum Preşedintele Băsescu ar fi fost demis pentru că 7,4 milioane de oameni au votat pentru demitere. Da, este adevărat că 7,4 milioane de oameni. Doar că la vot, pentru ca referendumul să poată fi considerat valabil, trebuiau să fie prezenţi jumătate plus unu din numărul de cetăţeni, în alt caz (chiar şi în cazul unei egalităţi), Referendumul în sine este considerat invalid şi rezultatele lui nu pot fi luate în seamă din punct de vedere legal. Deci, cei 7,4 milioane de oameni au votat într-un refrendum care nu a existat din punct de vedere legal.

Legat de Liviu Dragnea, se afirmă că faptele lui nu sunt fapte de corupţie şi nu au produs daune.

Daunele nu pot fi considerate dacă se referă la anumite sume de bani. Pot fi, deşi neevaluate în bani, daunele pot fi mult mai mari lovind societatea. A-i da cuiva ceva doar pentru a se duce la vot, (interesul lui Dragnea fiind, de fapt, prezenţa), sau exercitarea de presiuni (chiar şi prin ameninţarea că dacă nu se duce la vot îşi pierde pensia, salariul, ajutorul social etc)  se numeşte tot corupţie. Votul fiind un drept şi nu o obligaţie, omul poate hotărâ nu doar în ce fel votează ci şi dacă votează.

PSD NU ESTE UN PARTID DEFINIT DE DEMOCRAŢIE CI UNUL BAZAT PE INTERES ŞI DICTATURĂ

  • S-a afirmat că nefiind vorba de o condamnare cu executare, modul în care se aplică prevederile statutare şi cele din normele de integritate ale partidului poate fi negociat.

Fals… Faptul că se vorbeşte doar despre „suspendare” şi nu despre „suspendarea executării pedepsei” induce ideea că ar fi vorba despre „suspendarea condamnării”. Aceasta este o manipulare absolut odioasă.

  • PSD se afirmă a fi un partid democrat. Iar fals a… Prin faptul că Valeriu Zgonea a fost eliminat pentru că şi-a permis, absolt logic să pretintă aplicarea statutului şi a normelor de integritate cerând demisia lui Liviu Dragnea.

A fost eliminat din partid pentru că ar ataca astfel unitatea şi interesele partidului şi ar fi lovit în scorul lui electoral. Dimpotrivă, el nu lovea deloc în interesele PSD în general şi pe termen lung ci îl ajuta astfel la curăţarea parţială a imaginii de partid unde infractorii sunt protejaţi şi promovaţi, iar faptul că a fost eliminat în timp ce este extrem de greu să numeşti un conducător PSD care nu are probleme cu legea întăreşte imaginea de partid de infractori.

PSD – ORGNIZAŢIE DE TIP MAFIOT

Este destul să priveşti spre conducerea de nivel mediu, înalt şi foarte înalt a PSD şi să observi că nu prea poţi găsi pe cineva care să nu aibă conflicte cu Legea, unii dintre ei fiind suspectaţi de prejudicii egale cu sume pe care mulţi nici măcar nu le pot vizualiza cu ochii minţii ca teanc de bani. Şpăgile de zeci, sute de mii, milioane ori de zeci de milioane de euro sunt nişte sume pe care mulţi nu le câştigă pe întreaga perioadă a vieţii lor în care îşi rup oasele muncind  ca nişte robi pe sume de nimic. Da, conducerea PSD este formată din persoane de acest fel, sumele care le sunt ataşate ca prezumtice prejudicii fiind cumva proporţionale cu înălţimea poziţiei în partid.

Pentru  protejarea penalilor cu gulere albe s-a ajuns la nişte aberaţii inimaginabile.

Dacă ai în Constituţie un articol ca Articolul 16, în care se spune: la alin (1) „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări” şi la alin. (2) „Nimeni nu este mai presus de lege”, interpretarea imunităţilor care îi protejează pe politicieni împotriva abuzurilor ca fiind valabile şi asupra unor fapte clare de corupţie este ilegală şi neconstituţională deoarece se introduce un filtru controlat DIN AFARA PUTERII JUDECĂTOREŞTI.

Cam la fel ar trebui să sune şi acea şedinţă unde Dragnea a fost protejat ÎMPOTRIVA REGULAMENTULUI, doar pentru că astfel penalii din PSD pot spera că şi ei vor fi protejaţi.

Faptul că acesta a primit o pedeapsă care, pe lângă faptul că este ridicol de mică vis-a-vis de gravitatea faptelor şi anume de organizare şi coordonare a unui grup în vederea încălcării flagrante a Legii electorale este un abuz pentru care ar trebui traşi la răspundere  şi magistraţii implicaţi în judecare.

Pe de altă parte, având în vedere că ceea e a făcut Dragnea era în folosul USL, deci şi a TUTUROR partidelor din care formau Uniunea, ar trebui ca şi celelalte partide din USL, PNL, PC,  să suporte consecinţe. De exemplu suspendarea dreptului de a participă la alegeri pentru o perioadă bine definită. Liviu Dragnea „lucra” şi în numele lor, nu?

GRANZII ORGANIZAŢIEI DE TIP MAFIOT PSD S-ASU EXPRIMAT DI START PENTRU NERESPECTAREA STATUTULUI PARTIDULUI.

Faptul că persoane cu mare greutate în PSD s-au exprimat în favoarea nerespectării statutului partidului, a normelor de integritate, în cazul Dragnea, arată că avem de-a face exact cu o organizaţie de tip mafiot unde singurele legi care contează sunt cele interne, de fapt nişte cutume menite să securizeze conducerea.

Secretarul general adjunct al PSD, Codrin Ştefănescu, a declarat luni că este şocat de decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la dosarul „Zambaccian”, adăugând că acesta este, în opinia sa, un dosar politic „cusut cu aţă albă de la început şi până la sfârşit”.

„Sunt şocat. Sunt siderat. Atât pot spune şi mă întreb dacă asta se mai numeşte dreptate sau dacă mai poate fi numită Justiţie. Este o execuţie politică, pur şi simplu. Este un dosar politic. Îmi menţin această părere pe care nu o am numai eu, ci foarte mulţi dintre colegii mei, dintre simpatizanţii partidului sau ai lui Adrian Năstase. Asta este părerea pe care o împărtăşesc şi marii maeştri ai avocaturii româneşti care l-au apărat pe Adrian Năstase, marii jurişti ai României, dar şi o parte din mass-media. Este un dosar care a fost cusut cu aţă albă de la început şi până la sfârşit”, a spus Ştefănescu.

Acesta a adăugat că prin dosarul „Zambaccian” s-a încercat hărţuirea continuă a lui Adrian Năstase, iar în final „umilirea sa”. „Toate acestea provin de undeva de acolo, de la Cotroceni”, a mai spus Codrin Ştefănescu. Totodată, social-democratul şi-a exprimat convingerea că mai devreme sau mai târziu se va face dreptate. „Mai devreme sau mai târziu se va afla tot adevărul, pentru că tot acest subsistem ticălos care reacţionează la comandă politică, el singur se va desfiinţa şi foarte mulţi de aici vor vorbi”, a mai spus Ştefănescu.

La rândul său, fostul premier Victor Ponta declara imediat după ce Dragnea şi-a primit sentinţa, că acesta nu ar trebui să dmisioneze de la şefia PSD. El scria într-o postare pe Facebook că ca Dragnea trebuie sa tina partidul unit si „să ferească PSD de toţi ‘ofiţerii’ sau descoperiţi care vor să îl preia”.

Ca sa raspund tuturor – scriaPonta pe Facebook vineri, dupa anuntarea sentintei ICCJ – celor care ma intreaba: cred ca Liviu Dragnea NU trebuie sa isi dea demisia din functia de Presedinte al PSD! Trebuie sa tina Partidul unit, sa castige alegerile locale si parlamentare si sa fereasca PSD de toti „ofiterii” acoperiti sau descoperiti care vor sa il preia! Clar?”.

La sediul PSD, după aflarea sentinţei, aliniaţi frumos, în poziţie de drepţie şi cu atutudini bine regizate de cineva (semăna a dracului de bine cu modul în care era întâmpinat Ceauşescu atunci când cobora din elicopter la vizitele sale de lucru) îl aşteptau penalii din conducerea PSD, o notă aparte făcând Lia Olguţa Vasilescu, cu zâmbet strălucitor care amintea de strălucirea sinistră a cătuşelor de la arestul preventiv de unde a scăpat în urmă cu câteva zile.

Între cei care ar fi trebuit să tacă dar nu s-a putut abţine din cauză că are impresia că importanţa sa e încă ceva mai mare decât a setului de moaşte din care este compus, Ion Iliescu, de fapt tătucul spiritual al PSD care nu e altceva decât exprsia fizică a aşazisei „democraţii originale”.

Acesta jubilând că partidul este exact după chipul şi asemănarea sa, făcut din oameni cu atât mai penali cu cât sunt mai sus în schemă, a intevenit  în scandalul din interiorul PSD. Preşedintele de onoare al social-democraţilor a declarat în exclusivitate pentru Digi24 că Liviu Dragnea trebuie să rămână în fruntea partidului, chiar dacă a fost condamnat cu suspendare. Mai mult, Ion Iliescu îl critică pe Valeriu Zgonea care i-a cerut lui Liviu Dragnea să-şi dea demisia. Războiul declanşat între numărul unu şi numărul doi din PSD ar trebui sa se incheie mâine, intr-o forma sau alta, in Comitetul Executiv.

Ion Iliescu, preşedintele de onoare al PSD: „Ei, şi? Ce autoritate are Zgonea în partid? Să fim oameni serioşi. Nu vedeţi mişcarea domnului Zgonea cu ochi buni? Nu, a fost chiar necolegial din partea lui. Care fraude, de unde fraude? Pentru că a chemat lumea să iasă la vot, la referendum. Nu asta e misiunea politică a unui partid? Adică până şi judecătorii s-au jenat să meargă până la capăt cu această chestiune.”

Chiar aşa nea Nelule? Este necolegial să ceri aplicarea statutului partidului şi misiunea politică a unui partid este aceea de a fura voturi, de a trimite oamenii la vot mituindu-i ori şantajându-i, de aduce moţii la vot?Păi ce crezuşi mata nea Nelule? Că mai suntem la vremea când îţi începeai discursul cu „Dragi togarăşi, dictatoru’ a întinat NOBILELE idei ale Comunismului”, după care dădeai ordin ca Ceauşescu să fie împuşcat la Craiova şi ordonai să vină minerii să le-o tragă „golanilor”?

Om bătrân şi fără ruşine…

P.S.1 Dacă ajungi să citeşti aici, află nea Nelule că Istoria, după ce vei da colţul şi vei fi cu floarea în gură la conservă în loc cu verdeaţă şi multă linişte, că te va Consemna ca cea mai mare scârbă din cei ce au pus vreodată mâna pe ţara asta …

P.S.2 Mai află nea Nelule că, la cu arăţi, căldarea în care îţi vei petrece eternitatea cred că deja e încălzită … Mai bine stai dracului pe  acasă ca nu cumva Doamna cu Coasa să te găsească în deplasare şi să sperii lumea  cu decesul matale de primă pagină…Eu sper să trăieşti destul să de văz cu cătuşe pe labe la hotelul cu cazare gratuită şi gratii la fereşiti …

Sper să nu le tragi ţeapa celor de acolo şi să nu îi onorezi fugind să îţi ocupi locul în căldarea fierbinte, nu ar fi frumos. 

Instanţa a hotărât: „Andreea Berecleanu nu e curvă ” .. poate data viitoare va spune şi că nu e mâncătoare de rahat

5 decembrie 2014 Lasă un comentariu
Instanţa a hotărât: "Andreea Berecleanu nu e curvă..."

Instanţa a hotărât: „Andreea Berecleanu nu e curvă…”

Instanţa a hotărât: „Andreea Berecleanu nu e curvă” .. 

Radu Banciu a pierdut definitiv  procesul intentat de Antena Group, Antena 3 si Antena 2. cu Andreea Berecleanu şi urmează să îşi ceară scuze în direct.

Decizia a fost luata de Judecatoria Sectorului 1 si poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare, potrivit paginademedia.ro.

„Admite in parte cererea precizata. Obliga paratii la plata, in solidar, a cate 50 lei, catre fiecare dintre reclamante, cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul moral produs reclamantelor, si la exprimarea de scuze in mod public fata de reclamante in cadrul emisiunii ‘Lumea lui Banciu’, difuzata de postul de televiziune B1 TV”, se precizeaza in decizia instantei.

În emisiunea sa Radu Banciu a afirmat în decembrie 2013 că: „Andreea Berecleanu a umblat din floare-n floare, pentru functie. Si-a gasit barbati bine situati care sa o propulseze”.

Decizia instantei nu a fost insa definitiva, fiind atacata cu recurs la Tribunalul Bucuresti. Prezentatoarea Observatorului a cerut daune morale de 30.000 de lei si scuze publice de la Radu Banciu.

Deci, conform sentinţei, Andreea Berecleanu nu e curvă şi nu s-a culcat cu nimeni pentru a reuşi în carieră … supermişto.

Aştept să văd cum o instanţă va declara că Andreea Bereceanu este virgină, Dana Grecu este sănătoasă la cap, mircea Badea are bunsimţ … poate data viitoare va spune şi că nu e mâncătoare de rahat.

Întreb şi eu.. de unde dracu ştiu judecătorii cu cine se culcă şi cu cine nu Andreea Berecleanu? 

 

Prof. CORNELIU TURIANU: „De ce a murit Ceauşescu pe limba lui”

23 decembrie 2013 Un comentariu

Pe siteul domniei sale, http://corneliuturianu.blogspot.ro/ domnul profesor Corneliu Turianu publică un vast interviu acordat cotidianului „Exclusiv” din 11 ianuarie 1996 în care face o analiză destul de aprofundată a motivelor care au dus la uciderea lui Nicolae Ceauşescu, interviu consemnat de Dan Străuţ…  Corneliu Turianu

De ce a murit Ceauşescu pe limba lui 

– Partea I –
Interviu acordat cotidianului „Exclusiv” din 11 ianuarie 1996 (a consemnat Dan Străuţ)
„- Domnule Corneliu Turianu, sunteţi magistratul care va prezida rejudecarea procesului soţilor Ceauşescu. Aţi putea să ne spuneţi ce urmăreşte această reconsiderare a faptelor petrecute atunci, în decembrie 1989?
– Rejudecarea procesului soţilor Ceauşescu nu trebuie în nici un caz privită ca un proces propriu-zis, în cadrul şi condiţiile fixate de legea penală, ci ca un act cu valoare pur morală prin care se urmăreşte restabilirea ideilor de legalitate şi justiţie, grav afectate de mascarada judiciară de la Târgovişte. Nu ne propunem – şi subliniez acest lucru din capul locului – absolvirea de răspundere a cuplului dictatorial vinovat de încălcarea sistematică a drepturilor omului, de atmosfera de teroare propagată prin toate pârghiile statului comunist, de degradarea calităţii vieţii, de distrugerea patrimoniului spiritual al ţării şi, nu în cele din urmă, de reprimarea sângeroasă a oricărei mişcări de împotrivire, culminând cu masacrul ordonat la Timişoara şi Bucureşti în perioada 17-22 decembrie 1989. Pentru toate acestea meritau să fie judecaţi şi condamnaţi.
– Cum credeţi că şi-ar fi interpretat Nicolae Ceauşescu propriul proces, dacă i s-ar fi asigurat toate drepturile?
– Este interesant de reţinut că Ceauşescu, dispus oricând să-i judece pe cei din jurul lui, se considera, în cel priveşte, mai presus de orice lege, beneficiar al unei imunităţi generale şi absolute, fiind pur şi simplu incapabil să se vadă adus vreodată în faţa unei instanţe judecătoreşti. Această mentalitate nu a dispărut, din păcate, odată cu el. Procesul soţilor Ceauşescu a repetat, prin abuz şi ilegalitate, «procesele» la a căror montare a contribuit din plin voinţa lor dictatorială, dispreţul lor suveran faţă de lege şi oameni. Cele ce s-au întâmplat în procesul de la Târgovişte nu sunt, aşa cum s-ar putea crede, o execuţie nefericită, ci ritualul bine pus la punct al represiunii comuniste şi astfel de procese au avut loc cu zecile de mii în anii comunismului. Putem da oare uitării procesele din anii 1950, când oamenii erau condamnaţi la moarte sau la ani grei de puşcărie pe baza unor învinuiri imaginare, lipsiţi de dreptul elementar de a se apăra, cu sentinţe decise dinainte de către organele securităţii?
– Cum se raportează acest proces la înscenările pe care le făceau comuniştii?
– Întotdeauna comuniştii au ţinut să dea aparenţă de legalitate represiunii, terorii şi crimei. Să nu uităm că legea în comunism era impregnată de interesele luptei de clasă şi aşa-zisa legalitate a avea aceeaşi sorginte. Să nu omitem apoi miile de execuţii fără nici măcar un simulacru de proces, să nu omitem iarăşi anii de închisoare în baza unor decizii pur administrative care nu aveau nici o tangenţă cu ideea de justiţie. În lumina acestei priviri de ansamblu, procesul soţilor Ceauşescu se integrează perfect în suita nesfârşitelor abuzuri ale comunismului. Din acest punct de vedere, el seamănă perfect cu înscenarea pusă la cale de către Gh. Gheorghiu-Dej lui Lucreţiu Pătrăşcanu în scopul eliminării unui rival politic. Şi dacă ne oprim asupra lui, asta este din dorinţa noastră de a se pune capăt o dată pentru totdeauna înscenărilor judiciare. Repet, nu de reabilitarea soţilor Ceauşescu este vorba, ci de reabilitarea ideii de dreptate şi justiţie. Aşa stând lucrurile, ne propunem să examinăm cu toată detaşarea felul în care a fost pus la cale, ca multe altele, acest simulacru de proces în care au fost grosolan încălcate cele mai elementare principii ale dreptului”.
– Partea a II-a –

„Onorată Curte,

Doamnelor şi domnilor,
În calitate de om al legii, am fost invitat să prezidez dezbaterile Curţii Morale a Revoluţiei, care îşi propune rejudecarea procesului soţilor Ceauşescu.
Incontestabil că acest proces a reprezentat pentru viaţa juridică din ţara noastră un eveniment cu totul ieşit din comun. Motiv pentru care o bună parte a opiniei publice, naţionale şi internaţionale, acuză justiţia română că a organizat pe 25 decembrie 1989, nu un proces, ci o mascaradă judiciară. Se susţine în acest sens că, printr-o inversare a succesiunii fireşti din activitatea judiciară, hotărârea de condamnare a fost în realitate, anterioară dezbaterilor care nu au constituit decât o simplă formalitate lipsită de conţinut, menită să dea aparenţă juridică unui act discreţionar. Pe de altă parte, există personalităţi politice proeminente, reputaţi analişti politici, jurnalişti şi, nu în ultimul rând, jurişti care susţin teza că cele petrecute la Târgovişte şi execuţia soţilor Ceauşescu se înscriu într-un proces revoluţionar, fiind motivate prin logica momentului istoric.
De la bun început trebuie precizat că nu este vorba de o judecată în accepţiunea bine statornicită a cuvântului – acesta este şi motivul pentru care nu mă vedeţi în robă – ci, dacă îngăduiţi o exprimare oarecum neobişnuită de un «proces al procesului de la Târgovişte».
Rejudecarea procesului soţilor Ceauşescu nu trebuie în nici un caz privită ca un proces propriu-zis, în cadrul şi condiţiile fixate de legea penală, ci de un act cu valoare pur morală prin care se urmăreşte, nu absolvirea de vinovăţie a soţilor Ceauşescu, ci restabilirea ideilor de legalitate şi justiţie grav afectate, chiar anihilate, de-a lungul deceniilor comuniste.
Vă propun ca atare să analizaţi, pas cu pas, desfăşurarea procesului de la Târgovişte, în încercarea de a stabili dacă şi în ce măsură poate fi calificat drept act de justiţie subordonat legii sau mascaradă judiciară.
Instanţa chemată să se pronunţe în această privinţă este alcătuită din revoluţionari autentici, reprezentând oraşele martir ale Revoluţiei, care s-au ridicat de la început împotriva comunismului, şi nu numai împotriva clanului Ceauşescu.
În ce mă priveşte, cum spuneam, nu particip în calitate de judecător, ci în aceea de om al legii obligat la obiectivitate şi imparţialitate, situat în afara oricărui partizanat politic. În acest context, consider că trebuie să limpezim aspecte esenţiale: 1). Caracterizarea juridică dată faptelor imputate soţilor Ceauşescu este sau nu conformă conţinutului normelor legale?; 2). Sunt sau nu stabilite aceste fapte printr-o apreciere obiectivă a probelor?; 3). Au beneficiat sau nu soţii Ceauşescu de drepturile şi garanţiile procesuale necesare pentru apărarea intereselor poziţiei lor procesuale?; 4). Pedeapsa cu moartea aplicată celor doi a fost sau nu corect pusă în executare?
Acestea sunt, onorată Curte, probleme asupra cărora trebuie să decideţi. Ceea ce nu înseamnă că lista acestora nu ar putea fi completată cu cele ce se vor ivi în cursul dezbaterilor. Ca de pildă, aceea dacă a fost nu legală înfiinţarea tribunalului extraordinar? Dumneavoastră, domnilor, vă revine sarcina de a cântări lucrurile şi a decide prin vot, punct cu punct, concluziile la care veţi ajunge, sub forma unui act de constatare, ce urmează a fi înaintat Parchetului General în vederea promovării unui recurs în anulare.
Acestea fiind spuse, dau cuvântul celor ce consideră că pot contribui în mod esenţial la clarificarea punctelor enumerate”.
Acesta a fost începutul procesului.
– Partea a III-a –
„Noi, Curtea Morală a Revoluţiei, compusă din 15 juraţi desemnaţi de 54 de organizaţii revoluţionare, prezidată de doctor în drept Corneliu Turianu, constatăm următoarele:
Rejudecarea procesului Ceauşescu nu trebuie în nici un caz privită ca un proces propriu-zis, în cadrul şi condiţiile fixate de legea penală, ci ca un act cu valoare pur morală, prin care se urmăreşte restabilirea ideilor de legalitate şi justiţie, grav afectate de simulacru judiciar de la Târgovişte. Nu ne propunem absolvirea de răspundere a cuplului dictatorial, vinovat de încălcarea sistematică a drepturilor omului, de atmosfera de teroare propagată prin toate pârghiile statului comunist, de degradarea vieţii, de distrugerea patrimoniului spiritual al ţării şi, nu în cele din urmă, de reprimarea sângeroasă a oricărei mişcări de împotrivire, culminând cu masacrul ordonat la Timişoara şi Bucureşti în perioada 17-22 decembrie 1989. «Procesul Ceauşescu» trebuia să fi fost, de fapt, procesul tuturor crimelor şi fărădelegilor comuniste săvârşite în numele unei ideologii absurde şi al intereselor clicii ce a acaparat puterea prin fraudă şi abuz în urmă cu aproape 50 de ani. Ori, un asemenea proces nu este şi nu va fi cu putinţă câtă vreme România nu ajunge la o democraţie autentică.
Şi atunci ce a urmărit procesul care a avut loc astăzi, 11 ianuarie 1996? Un obiectiv important, şi anume dacă a fost îndeplinit actul de justiţie cu observarea strictă a tuturor drepturilor pe care le are oricine din cei ce compar în faţa completului de judecată! Procesul soţilor Ceauşescu a repetat, prin abuz şi ilegalitate «procesele» la a căror montare a contribuit din plin voinţa lor dictatorială, dispreţul lor suveran faţă de lege şi oameni. Procesul soţilor Ceauşescu se integrează perfect în suita nesfârşitelor abuzuri ale comunismului. Din acest punct de vedere el seamănă perfect cu înscenarea pusă la cale de către Gheorghiu Gheorghiu-Dej lui Lucreţiu Pătrăşcanu în scopul eliminării unui rival politic. Şi dacă ne-am oprit asupra lui, asta este din dorinţa Curţii Morale a Revoluţiei de a se pune capăt odată pentru totdeauna înscenărilor judiciare. Repetăm, nu reabilitarea soţilor Ceauşescu a fost pusă în cauză, ci reabilitarea ideii de dreptate şi justiţie.
Ascultând părţile şi consultând părţile existente, Curtea Morală a Revoluţiei reţine următoarele: 1) În ceea ce priveşte faza de urmărire penală au fost încălcate următoarele norme procedurale: nu a fost efectuată urmărirea penală; a fost încălcat principiul asigurării dreptului de apărare prin neparticiparea apărătorilor la prezentarea materialului de urmărire penală; instanţa a fost sesizată, prin rechizitoriu, fără a exista un dosar de urmărire penală, acţiunea penală fiind pusă în mişcare în lipsa unui atare material; 2) În ceea ce priveşte faza judecăţii: procesul s-a desfăşurat în condiţii nelegale de o instanţă înfiinţată în afara legii; a fost încălcat principiul dreptului la apărare; nu s-a dispus efectuarea expertizei psihiatrice obligatorie în cauzele care au ca obiect de judecată infracţiuni ce atrag pedeapsa cu moartea; 3) În ceea ce priveşte punerea în executare: a fost încălcată prevederea legală conform căreia punerea în executare se face numai după rămânerea definitivă a sentinţei judecătoreşti; a fost încălcată prevederea legală care precizează că hotărârea judecătorească rămâne definitivă numai după scurgerea a 10 zile de la pronunţare; a fost ignorat dreptul condamnaţilor de a face cerere de graţiere ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti; a fost încălcată prevederea legală conform căreia sentinţa nu poate fi executată decât după minimum 5 zile de la respingerea cererii de graţiere şi după rămânerea definitivă a hotărârii.
Ţinând cont de aceste grave încălcări ale Codului de procedură penală în vigoare la data de 25 decembrie 1989, dintre care multe atrag nulitatea absolută a sentinţei, Curtea Morală a Revoluţiei constată că procesul soţilor Ceauşescu nu s-a desfăşurat în condiţii de legalitate şi, în consecinţă, sesizează Parchetul General în vederea promovării recursului în anulare.
Membrii Curţii Morale a Revoluţiei: Claudiu Iordache, Lorin Fortuna, Dumitru Iuga, Adrian Dumitrescu, Gheorghe Pastor, Dorin Maxim, Ioan Demi, Radu Chesaru, Anghel Vasile, Viorel Tocan, Nica Leon”. 
Acesta a fost sfârşitul procesului.

Partea a IV-a  

 Realităţi paralele din decembrie 1989

„Cel ales să prezideze acest proces, Corneliu Turianu, oferă, la rândul său, amănunte de ultimă oră despre această judecată insolită.
-În ce calitate veţi participa dumneavoastră în acest proces?
– Mie mi s-a cerut să prezidez această instanţă morală din punct de vedere tehnic. Va fi de fapt o Curte cu Juri, judecătorul este în afara Curţii. În funcţie de verdictul care se pronunţă, el îl va transpune în limbaj juridic. Eu nu am nici măcar un vot consultativ în deliberare. Deliberarea va aparţine Curţii Morale a Revoluţiei.
– Cine va face parte din această Curte Morală a Revoluţiei?
– Curtea va fi constituită din 12 revoluţionari (autentici!), reprezentând 12 oraşe-martir ale Revoluţiei române. Aşa au hotărât cele 54 de asociaţii de revoluţionari. Nu este vorba de rejudecarea procesului «Ceauşescu», fiindcă nu este posibil acest lucru. Nici nu ar fi de competenţa unei Curţi Morale. Ar însemna înfiinţarea unei instanţe extraordinare în afara sistemului juridic. Ar contraveni până si Constituţiei, care interzice expres constituirea unor tribunale excepţionale.
– Ce se urmăreşte prin această «judecată a judecăţii»?
– Procesul «Ceauşescu» nu reprezintă un proces etalon. Ca procesul «Ceauşescu», în decursul celor 45 de ani, au fost mii şi zeci de mii, în aceleaşi condiţii. Întâmplător, s-a început cu acest proces. Părerile sunt împărţite, dovada faptului că şi asociaţiile revoluţionarilor sunt împărţite. Unii susţin că acest proces a avut loc în condiţii de extremă legalitate. Alţii susţin că a fost vorba de o parodie judiciară. Curtea Morală vrea să stabilească dacă a avut loc un proces care s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor legale, în cadrul strict al legalităţii procedurale. Se doreşte a se constata – nu a se pronunţa o hotărâre! – a se pronunţa un act de constatare în care să fie prinse aceste ilegalităţi, pentru ca pe viitor să nu se mai repete aşa ceva. Doctrina comunistă nu poate fi judecată. Eventual, să fie sesizat Parchetul General. Acesta este adevăratul proces al comunismului. Procesul «Ceauşescu» este un caz tipic de recurs în anulare. Asociaţiile revoluţionare sunt acelea care fac sesizarea.
– Domnule judecător, veţi lua în discuţie şi varianta omorârii soţilor Ceauşsescu de Voican Voiculescu, înainte de a fi duşi în faţa plutonului de execuţie?
– Da, bineînţeles, eu am în vedere şi declaraţia lui Voican Voiculescu, din «Cronica Română». El recunoaşte că a fost o crimă. El a fost executantul, iniţiatorul. Voi avea în vedere şi acel interviu din ziarul «Ziua» al acelui procuror Dan Voinea. Pe mine m-a intrigat un lucru! Domnia sa susţine că a făcut rechizitoriul cu mâna dumnealui, şi eu aş vrea să îl întreb pe dl. Dan Voinea: De unde a luat dumnealui cifrele cu 60.000 de morţi? Cine i-a furnizat dumnealui conturile lui Ceauşescu? De unde a avut aceste date?… Eu nu îmi explic, ca judecător cu experienţă de 29 de ani, propoziţia următoare: «Inevitabil că s-a hotărât condamnarea la moarte…». Cum, dle procuror, faci rechizitoriul şi dai şi soluţia instanţei? De aici pot să deduc o serie de lucruri…”
– Partea a V-a –

„Procesul procesului” s-a încheiat. De atunci a intrat în amintirea românilor ca o încercare inedită. Timpul va hotărî importanţa acestui proces. Dacă istoria îi va acorda vreo importanţă. Şi tot timpul va face să aflăm dacă demersul Curţii Morale a Revoluţiei va rămâne singular sau dacă el va fi urmat de un alt proces, eventual unul al comunismului.

OCTAVIAN PALER: „Scriu aceste rânduri înainte să înceapă rejudecarea procesului Ceauşescu… Constat că nu reuşesc să găsesc răspunsuri satisfăcătoare la multe întrebări. Cât de reală e o apărare, după ce inculpaţilor li s-a închis gura? Cât de legal este un rechizitoriu pronunţat după ce plutonul de execuţie a tras? Şi ce ar trebui să fie, la urma urmei, procesul de acum? Un proces penal? Sau un proces politic? Un proces în care să se judece săptămâna dintre 16-22 decembrie 1989? Sau un proces în care să se judece un sfert de veac de dictaturi? Un proces în care să fie judecat răul săvârşit de cuplul Ceauşescu? Sau un proces în care să fie judecat, totodată, sistemul care a permis cuplului Ceauşescu să săvârşească răul săvârşit? … Câţi dintre noi ar putea să jure că nu au dorit în decembrie 1989 moartea lui Ceauşescu? Bănuiesc că inclusiv avocaţii apărării din actualul proces au dorit-o. Din păcate, procesul de la Târgovişte a arătat cum a arătat. Cu excepţia celor interesaţi să justifice, nimeni nu se îndoieşte, cred, că el a fost o caricatură judiciară. Un tipic proces stalinist, cu sentinţa fixată dinainte. Din această cauză, în loc să fie o pedeapsă în numele Justiţiei, moartea soţilor Ceauşescu s-a transformat în asasinat politic. … Mascarada înscenată în cazarma de la Târgovişte s-a vrut învestită cu autoritatea actului judecat. De şase ani, organizatorii acestei parodii ne spun, cu alte vorbe decât Machiavelli, că scopul scuză mijloacele, că, atunci, la 25 decembrie 1989, scopul nu putea fi atins decât prin executarea rapidă a lui Ceauşescu. Dar care era scopul real? Să-i se închidă gura, cât mai iute, celui înlăturat de la putere, cum zic cei care susţin teza loviturii de stat? Sau să fie descurajaţi teroriştii, cum afirmă succesorii lui Ceauşescu? Şi încă ceva. Chiar scuză scopul orice mijloc? …
Nu românii, în general, au pus la cale simulacrul judiciar de la Târgovişte, ci doar câteva persoane. Noi, ca popor, nu avem ce spăla. Noi nu am ştiut în acele zile nici măcar că soţii Ceauşescu fuseseră prinşi de la 22 decembrie. Noi am crezut în basmele care ni s-au îndrugat despre urmărirea «odiosului dictator» şi a «sinistrei sale soţii», cum ne spuneau, invariabil, crainicii Televiziunii. După cum am crezut şi, exceptându-i pe cei care uită prea repede, credem mai departe în vinovăţia lui Ceauşescu… Într-un recent interviu, ministrul Justiţiei, dl. Iosif Gavril Chiuzbaian, zice, pudic, doar că «procesul lui Ceauşescu nu a fost un model într-un stat de drept». Dacă pentru ministrul actual al Justiţiei distanţa dintre «ruşine» şi «model» este atât de mică, nu văd ce şanse apropiate are justiţia să şteargă din memoria noastră imaginea unui tribunal grotesc în care avocatul apărării era mai furibund acuzator decât procurorul”. (Octavian Paler, Procesul lui Ceauşescu, în „România Liberă” din 12 ianuarie 1996)
SMARANDA DOBRESCU, deputat PDSR: „Cred că rejudecarea procesului Ceauşescu este un fapt pozitiv, şi nu din complezenţă spun acest lucru. Magistratura în totalitatea ei are nevoie de credibilitatea necesară în actele de justiţie şi de repunere în drepturi din acest punct de vedere. Prezenţa lui Turianu va da acestui proces un plus de credibilitate morală şi ţinută. Consider că procesul este binevenit pentru ca justiţia română să poată începe o viaţă nouă, spălată de blamurile care o acopereau”. (A.R., Rejudecarea procesului Ceauşescu bate la uşă, în „Ziua” din 8 ianuarie 1996)
CORNELIU TURIANU: „«Procesul Ceauşescu» trebuia să fi fost de fapt «procesul tuturor crimelor şi fărădelegilor comuniste», săvârşite în numele unei ideologii absurde şi al intereselor clicii ce a acaparat puterea prin fraudă şi abuz în urmă cu aproape 50 de ani. Or, un asemenea proces nu este şi nu va fi cu putinţă câtă vreme România nu va ajunge la o democraţie autentică”.
(Dan Străuţ, Recursul Ceauşescu, în „Exclusiv”, din 11 ianuarie 1996)
Pentru conformitate: 
Interviul dat de domnul profesor Corneliu Turianu lui Dan Străuţ 
şi apărut în publicaţia „Exclusiv „, poate fi văzut integral pe 

siteul domului profesor: http://corneliuturianu.blogspot.ro/

 sub numele original

De ce a murit Ceauşescu pe limba lui

Din cauza lungimii relativ mari a interviului, pe siteul domnului profesor,
interviul a fost  publicat sub forma unui serial în cinci părţi care pot fi
accesate dând clic pe fiecare, titlurile respective având link.

De ce a murit Ceauşescu pe limba lui (Partea I)

Publicat: luni, 17 decembrie 2012

De ce a murit Ceauşescu pe limba lui (Partea a II-a)

Publicat: marți, 18 decembrie 2012

De ce a murit Ceauşescu pe limba lui (Partea a III-a)

Publicat: miercuri, 19 decembrie 2012

De ce a murit Ceauşescu pe limba lui (Partea a IV-a)

Publicat: luni, 22 decembrie 2012

De ce a murit Ceauşescu pe limba lui – Partea a V-a

Publicat: luni, 25 decembrie 2012

Bombonel … pledoarii finale … penultimul pas spre bulău …

29 martie 2012 4 comentarii

La Bulău e mare fierbere… se văruiește, se repară lenjeria și dușurile … urmează să se întâmpla un mare eveniment:

 VINEEE BOMBONEEEEL !!!!!!!

Familia Năstase, ultimul cuvânt

Procesul „Zambaccian – Chinezării“ a ajuns ieri în penultimul act: pledoariile finale. Urmează sentinţa, programată pentru 30 martie.

O armată de avocaţi a format un zid în faţa lui Adrian Năstase, a soţiei acestuia, Daniela, şi a Irinei Jianu, şefă a Inspectoratului în Construcţii în perioada guvernării PSD. În faţa apărătorilor, trei judecători se pregăteau să pună punct procesului în „Dosarul Zambaccian”. În dreapta judecătorilor, procurorul DNA pregătea ultimul atac. Cei trei acuzaţi stăteau cuminţi în bancă, în rândul al doilea şi al treilea, aşteptând cu sufletul la gură un final fericit pentru ei. După ce se depun ultimele probe la dosar, primul cuvânt îl are procurorul de şedinţă, din partea DNA. Magistrata s-a ridicat în picioare şi, timp de aproximativ o oră, a citit din rechizitoriu. 

Atac la martorul-cheie

În acest timp, avocaţii acuzaţilor mai schimbau impresii, iar Adrian Năstase clătina dezaprobator din cap din când în când. După ce procurorul a terminat de pus concluzii, a cerut judecătorilor să-i condamne la închisoare cu executare pe toţi cei trei inculpaţi, fără a spune câţi ani de puşcărie ar merita fiecare. A venit rândul avocaţilor să demonteze acuzaţiile procurorilor anticorupţie şi să-şi scoată clienţii nevinovaţi. 

Din spatele a zece volume „România după Malta” semnate de Adrian Năstase, avocatul Ion Cazacu şi-a început pledoaria cu faptul că Adrian Năstase este „cel mai important om politic din ultimii 22 de ani din România” şi că „este principalul adversar al celor aflaţi în acest moment la putere. A mizat apoi pe eliminarea unor interceptări depuse la dosar de către procurori, ca fiind neautentice,  şi a amintit judecătorilor una dintre declaraţiile făcute de Ioan Păun, fostul consul al României în China, una dintre piesele importante ale procurorilor DNA. 

Acesta ar fi declarat autorităţilor că „toată lumea ştie că am o relaţie bună cu familia Năstase, dar nu mi s-a spus că îmi voi pierde locul de muncă şi nici nu mi s-a promis o avansare dacă îi ajut”. De altfel, avocaţii şi-au propus ca în pledoariile finale să decredibilizeze principalul martor al acuzării, Ioan Păun, despre care susţin că ar fi agent secret al SIE.

O altă ţintă a apărării a fost arătarea cu degetul către DNA, care ar fi fabricat „Dosarul Zambaccian”la comandă politică. Apărarea a susţinut faptul că Octavian Creţu, un apropiat al lui Ioan Păun şi martor important al DNA, a fost folosit ca „agent provocator” şi trimis „îmbrăcat” în tehnică de înregistrare la o discuţie cu Adrian Năstase, care ulterior s-a dovedit extrem de compromiţătoare pentru fostul premier. Avocaţii au alocat un spaţiu amplu în pledoariile lor pe marginea acestei înregistrări.

„Ménage à trois” 

Avocatul Lucian Bolcaş, unul dintre cei care apără familia Năstase în acest dosar, a stârnit zâmbetele judecătorilor, dar şi ale celorlalţi aflaţi în sala de judecată. Pentru a demonstra că nu a fost vorba despre nicio luare de mită în acest caz, acesta a făcut o comparaţie. „Mita e ca dragostea. Trebuie să fie o înţelegere între părţi. De fapt, este un ménage à trois, din care face parte şi Daniela Năstase”, a spus avocatul Bolcaş, care a precizat că DNA nu a făcut dovada acestei înţelegeri între cei trei inculpaţi.

„Bomba” avocaţilor, detonată în pauză

Suspendarea şedinţei de judecată pentru 20 de minute a fost un prilej pentru avocatul Ion Cazacu să prezinte presei o situaţie despre care susţine că este dovada supremă că „Dosarul Zambaccian” este unul fabricat. Este vorba despre banii depuşi la DNA de către fostul consul Ioan Păun, 118.650 de dolari, despre care procurorii anticorupţie spun că sunt „corp delict”, fiind o parte din banii daţi de Năstase pentru cumpărăturile din China în perioada 2002 – 2004. 

„Am verificat seriile acestor bancnote, aşa cum au fost ele inventariate in 2006. Am găsit 225 de bancnote emise în anii 2005 şi 2006, deci ulterior perioadei în care se presupune că s-ar fi comis faptele de corupţie. Este vorba despre 218 bancnote de 100 de dolari şi şapte bancnote de 50 de dolari”, a explicat avocatul reprezentanţilor mass-media, după care s-a întors în sala de judecată. În total, 22.150 de dolari, în care Năstase îşi pune toate speranţele. Surse din DNA susţin însă că invocarea seriilor de la bancnote este o apărare foarte fragilă: „Ioan Păun a avut banii trei ani de zile, răstimp în care a mai cheltuit din ei, apoi a completat la loc, deci e normal ca unele bancnote să nu mai fie fizic cele încredinţate de familia Năstase între 2002 şi 2004″. 

Lacrima unei „fiinţe fragile”

În timp ce televiziunile şi site-urile online devorau informaţia, avocatul Viorel Roş, fost judecător, apărător al familiei Năstase, se desfăşura în faţa instanţei. „Nu mi-aş dori să fiu astăzi judecător în România, văzând ce şi în ce condiţii trebuie să judecaţi”, s-a adresat el completului, fiind o aluzie la presiunile din jurul acestui dosar. „Cineva de la Bruxelles ne spune pe cine şi cum să judecăm”, a explicat Viorel Roş.

În continuare, pledoaria avocatului s-a bazat tot pe jocuri politice. „Este cel mai mare politician. Nu poţi fi foarte valoros şi să nu ai duşmani”, a mai spus avocatul. Referindu-se la Dana Năstase, apărătorul i-a făcut acesteia o caracterizare ce ar fi înmuiat şi cele mai dure persoane aflate în sala de judecată „S-a spus despre Dana Năstase că este o doamnă de fier. Dana Năstase este o fiinţă extrem de fragilă. Un om care suferă la orice vorbă spusă nelalocul ei”. În acest timp, pe obrazul Danei Năstase au apărut lacrimile, femeia încercând fără succes să le mascheze cu mâna.

„Bomba” dolarilor predaţi de Păun procurorilor anticorupţie a fost lansată şi în sala de judecată, dar nu în faza administrării de probe, ci la finalul pledoariilor, unde contează mai mult impresia artistică.

Năstase: 193 de zile în sala de judecată

După ce toţi avocaţii şi-au terminat pledoariile, judecătorii au dat ultimul cuvânt celor acuzaţi. Adrian Năstase a fost primul care a luat cuvântul. „Nu am săvârşit nicio faptă care să atragă consecinţe penale. Acuzaţiile procurorilor DNA sunt neadevărate. În niciun caz nu a existat o înţelegere cu Irina Jianu pentru comiterea de infracţiuni. Nici cu Ioan Păun nu a existat vreo înţelegere”, a negat Năstase.

„Din februarie 2009, am petrecut 193 de zile la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cele trei dosare în care am fost trimis în judecată. Activitatea mea politică şi cea de profesor au fost grav afectate negativ. De altfel, acesta a fost şi scopul urmărit de DNA”, a mai spus Adrian Năstase. „Nu am furat termopane, nu mi-am dat singur mită. Sunt acuzat de nişte nebunii. Cine este prejudiciat? Care este prejudiciul?”, s-a dezlănţuit acesta. Apoi a schimbat discursul şi a încercat o nouă glumă. „Asta e…

 Dacă nu  mi-a plăcut cartea şi am vrut politică, asta merit”. Fostul prim-ministru a punctat şi el faptul că dosarul ar fi unul fabricat de procurorii anticorupţie la ordinul adversarilor săi politici. S-a şi folosit de un citat celebru care a stârnit râsetele apropiaţilor săi aflaţi în sala de judecată. „«Nu există nevinovaţi. Există doar persoane de care nu  ne-am ocupat suficient», a spus Felix Djerzinski, un fost lider al NKVD”. A urmat Dana Năstase. Femeia a fost la un pas să răstoarne pupitrul, părând că s-a dezechilibrat înainte de a-şi spune ultimul cuvânt instanţei. A spus repede judecătorilor că nu are de ce să fie condamnată. „În legătură cu toate acuzaţiile, eu declar că sunt nevinovată”, a spus scurt Dana Năstase. Sentinţa a rămas în pronunţare, verdictul fiind programat pentru 30 martie.  

„Aş fi putut fi martor” 

Irina Jianu a arătat şi ea că a fost supusă unor mari presiuni din partea DNA. „Aş fi putut fi martor. Mi s-a spus: «Dacă declarai ce trebuia să declari, erai martor, nu inculpată». Dar mai puteam fi eu demnă azi?”, a spus Jianu.

„Asta e… Dacă nu mi-a plăcut cartea şi am vrut politică, asta merit.”
Adrian Năstase lider PSD

Acuzaţiile

În dosarul „Zambaccian”, Adrian Năstase era acuzat de luare de mită şi primire de foloase necuvenite. Conform procurorilor, în perioada 2002-2004, Năstase „şi-ar fi folosit influenţa şi autoritatea decurgând din calitatea de preşedinte al partidului de guvernământ, dar şi prerogativele specifice funcţiei de prim-ministru al Guvernului României, obţinând foloase necuvenite de la învinuita Irina Paula Jianu”.

El ar fi primit bunuri importate din China în valoare de peste 100.000 de dolari şi tâmplărie termopan la imobilele din Bucuresti, strada Zambaccian şi comuna Cornu,  în valoare de circa 1,2 milioane lei. În schimb, Năstase ar fi dispus numirea şi menţinerea Irinei Jianu în funcţia de şefă la Inspectoratul de Stat în Construcţii.

Autor: Andrei Aştefănesei

Sursa: adevarul.ro

%d blogeri au apreciat: